Sunteți pe pagina 1din 47

DREPT PARLAMENTAR Lect. Univ. Drd.

Boroiu Cristina

NOIUNE. ISTORIC.

Apariia parlamentului ca instituie reprezentativ a transformat radical relaiile dintre guvernai i guvernani. Odat cu Parlamentul s-a putut asigura o legitimitate de tip democratic puterii politice i statului. Ideea ntrunirii unei Adunri a cetenilor pentru a discuta problemele importante ale unei comunitatea nu este recenta i nici a aprut spontan. Originea acestei practici trebuie cutata n Antichitate la greci i mai ales la romani. Astfel, n Sparta funciona Senatul sau Sfatul btrnilor, iar n Atena democratic, Ecclesia (Adunarea Poporului ) i Bule (Consiliul celor 500). n timpul republicii romane, Senatul reprezenta cel mai nalt organ consultativ. Se pare ca acesta a fost nfiinat de Romulus, iar numrul senatorilor este discutabil (100 de membri conform tradiiei sau 300 de membri n raport cu cele trei triburi i 30 de curii). Deci, treptat devine imposibil procesul de ntrunire a tuturor membrilor unei comuniti ci se recurge la instituia Parlamentului (Adunare) care reunete un numr limitat de persoane alese de comunitate. Termenul de Parlament apare la nceputul Evului Mediu i definete o adunare de persoane care avea ca obiect de lucru treburile publice. ncepnd din secolele al VIII-lea i al IX-lea au loc adunri ale oamenilor liberi din orae pentru a discuta despre problemele politice i administrative. Parlamentele generale i au originea n adunrile oamenilor purttori de arme din tradiia germanic , din care au derivat adunrile nobiliare. Cel mai vechi Parlament este considerat Althing-ul din Islanda datnd din secolul X. Este binecunoscut i rolul progresist al parlamentului n perioada premergtoare revoluiilor burgheze clasice n limitarea absolutismului.

n Anglia, forele parlamentare conduse de Cromwell vor nltura dinastia de Stuart, iar ntrun final, coroana Angliei va fi oferit lui Wilhelm III de Orania. n Frana, prin convocarea n 1789 a Adunrii Strilor Generale (care nu mai fusese convocat din 1614) a nceput o oarecare activitate parlamentara care s-a desfurat n secolul al XIXlea . Adunarea Strii a treia s-a autoproclamat ca Adunare Naionala cu atribuii legislative. Adunarea Naionala era dizolvata la 30 aprilie 1791, dup proclamarea noii Constituii. De atunci termenul desemneaz camera inferioara a parlamentului francez.

Adunrile parlamentare n sensul pe care-l exprima astzi, expresie a egalitarii ntre ceteni i a voinei naionale au aprut deci, la sfritul secolului al XVIII-lea prin revoluia americana i prin cea franceza. n lupta contra monarhiei absolute, Parlamentul devine reprezentantul poporului. n Italia, parlamentul naional a motenit structurile parlamentului piemontez, confirmat prin Statutul lui Carlo Alberto al Sardiniei (1848). Aceasta nou instituie era formata din Senat, cu numire de ctre rege i Camera Deputailor, electiva . n 1939 Parlamentul este nlocuit cu o Camera a fasiilor i Corporaiilor neelective , reprezentnd interesele organizate . n epoca contemporan, raiunea practic a existentei parlamentului rezida n alegerea unor persoane demne de ncredere i competente care sa ia decizii n locul poporului i n numele sau. Instituia Parlamentului poarta diferite denumiri: Congres (SUA, Filipine i n majoritatea tarilor din America Latin), Althing (Islanda), Dieta (Japonia), Riksdag (Suedia) , Seim (Polonia) , Medjilis (Turcia i Iran), Stortinget, (Norvegia) . n statele federale, camera care reunete reprezentanii unitarilor teritoriale ce le compun (cantoane, landuri, state, republici) poarta i ea diverse denumiri: Adunarea statelor (India), Bunderstat (fosta RFG), Consiliul statelor (Elveia), Senat (Australia, Africa de Sud, Brazilia, Canada, SUA) . Camera este compusa dintr-un numr egal de reprezentani din fiecare teritoriu.

n Marea Britanie, Parlamentul este format din Camera Comunelor i camera Lorzilor, iar Congresul SUA este alctuit din Camera Reprezentanilor i Senat. Majoritatea Adunrilor legislative sunt bicamerale, nsa unele sunt monocamerale, precum la Danemarca, Grecia, Portugalia . La baza activitii Parlamentului sta principiul separrii puterilor n stat, echilibrul i controlul reciproc al puterilor. Originea Dreptului parlamentar se considera n dreptul modern ca este Manualul lui T. Jefferson, elaborat de acesta ca preedinte al Senatului SUA, n care a reunit practicile consacrate n activitatea adunrii . n realitate, Dreptul parlamentar este consecina formarii Parlamentelor n sensul modern al termenului, adic atunci cnd acestea: - au cptat un rol prioritar n cadrul regimului politic, n dauna monarhiei (ce s-a transformat n monarhie constituionala) sau n cadrul regimului republican, devenind sediul suveranitii (aa numita suveranitate parlamentara, dominanta n secolul al-XIX-lea n numeroase tari); - Guvernul (cabinetul) a aprut ca o noua autoritate n cadrul puterii executive, separata de seful statului, iar rspunderea sa politica fata de Parlament, indiferent de faptul ca este numit exclusiv de Parlament sau doar de seful statului, pe baza unei prezumii de ncredere, a fost decisiva pentru formarea i caracterizarea regimului parlamentar; - s-a constituit sistemul reprezentativ si, n cadrul acestuia, pluralismul politic, Parlamentul devenind locul de nfruntare i agregare a intereselor i reprezentrilor ce i disputa ntietatea n societate, prin intermediul opiniei publice i a celor care o formeaz n cadrul mass-media. Se observa astfel ca dreptul parlamentar reglementeaz activitatea parlamentarilor n cadrul Parlamentului, ca i funcionarea intern a acestuia, adic modul de executare n Parlament a mandatului parlamentar. De aceea, dreptul parlamentar este o subramur a dreptului constituional, cum sunt i dreptul electoral sau justiia constituional.

Clasificarea rilor comunitare dup structura Parlamentelor

Dup criteriul structurii (numrul camerelor), parlamentele se clasific n : * parlamente unicamerale ( o execepie de la tradiia european) formul adoptat de 6 din cele 15 ri comunitare; * parlamente bicamerale. Distingem dou tipuri de bicameralism, i anume: egalitar (ambele camere au aceleai puteri legislative ) 2 state i ingalitar (camera superioar avnd puteri restrnse fa de cea inferioar), n celelalte 7 ri cu parlament bicameral. Bineneles c aceast structur influieneaz administraia n sensul c un parlament bicameral va avea mai muli parlamentari, deci va determina un control mai exigent asupra guvernului prin posibilitatea unui numr mai mare de ntrebri sau interpelri. Totodat, bicameralismul implic i o procedur legislativ mai ndelungat i mai exigent, ceea ce ofer o garanie de calitate a operei legislative. Avantajele parlamentului unicameral constau ntr-un randament mai mare n procesul de legiferare, la costuri mult mai reduse. Din cele prezentate mai sus rezult c ambele sisteme prezint i avantaje dar i dezavantaje, cu influiene publice .

Aspecte privind organizarea i funcionarea parlamentelor unicamerale

Aa cum am spus, parlamentul unicameral constituie o excepie de la tradiia european care a consacrat bicameralismul. Formula unicameral a fost adoptat de ase state membre ale U.E. i anume: Finlanda, Danemarca, Grecia, Luxemburg, Portugalia i Suedia. Pentru ilustrarea sistemului s-a ales modelul danez i grec deoarece sunt reprezentative pentru sistem i fiecare are particulariti semnificative care demonstreaz diversitatea i complexitatea sistemelor de guvernare n cadrul U.E.

* Modelul Danez Pn n 1953 cnd a fost revizuit Constituia, Parlamentul Danez a avut dou camere: Landsting-ul (camera superioar) i Folketingul (Adunarea Poporului). Dup acest moment Landstingul a fost suprimat. Folketingul este compus din 179 deputai alei prin vot universal direct, doi din acetia fiind alei pentru insulele Feroe i 2 pentru Groenlanda. Durata legislaturii este de 4 ani, putnd fi scurtat ca urmare a pierderii de ctre Guvern a majoritii n parlament ori din alte motive. Procedura const n dizolvarea Adunrii Poporului pronunat de rege la cererea primului ministru. Este un mijloc comod de rezolvare a unor crize ministeriale sau a unui blocaj parlamentar determinat de destrmarea coaliiei majoritare. Singurele limitri ale competenelor Parlamentului vizeaz respectarea Constituiei care este asigurat printr-un control al constituionalitii legilor, care poate fi exercitat de orice tribunal. Conform Constituiei procedura legislativ presupune 3 examinri succesive a proiectelor i propunerilor legislative de ctre parlament, la intervale de cteva zile. Dreptul de a formula i dispune amendamente aparine att parlamentarilor ct i Guvernului. Proiectele de lege nedaptate pe parcursul unei sesiuni, devin caduce, guvernul ne avnd la dispoziie nici un alt mijloc de a fora adoptarea, dect ameninarea cu demisia sau dizolvarea Parlamentului. Promulgarea legii nu se face automat, regele avnd posibilitatea de a o refuza. Procedura legislativ necesit i un referendum, dac este impus de Constituie sau dac 1/3 din numrul parlamentarilor o cer, n termen de 3 zile de la adoptarea legii. *Modelul grec Cu excepia regimurilor instituite prin constituiile efemere din 1832, 1884, 1927, Grecia a avut ntotdeauna parlament unicameral.

Conform Constituiei din 1975 numrul membrilor Camerii Deputailor este ntre 200 i 300, Codul Electoral fixndu-l la 300, alei prin sufragiu universal direc, pentru o perioad de 4 ani. Parlamentul poate fi dizolvat de Preedintele republicii, dizolvarea fiind obligatorie cnd Parlamentulnu reuete s aleag noul Preedinte al Republicii i facultativ, cnd dou guverne succesive au demisionat; Parlamentul a refuzat investitura a dou guverne succesive; compoziia Camerei nu permite o guvernare stabil i pentru referendum naional n probleme de interes naional a cror soluie guvernamental nu a fost parlament. Controlul constituionalitii legilor este exercitat de tribunale iar competenele Parlamentului sunt limitate de garaniile constituionale ale drepturilor fundamentale i alte cteva dispoziii scrise n Constituie. Reglementarea structurilor interne i a funcionrii serviciilor statului, este rezervat puterii executive i se face prin decrete organice emise de Preedintele Republicii. O propunere legislativ sau un proiect legislativ guvernamental trebuie s treac printr-o singur examinare n Parlament, dac deputaii nu decid altfel. Pentru adoptare este nevoie de majoritatea voturilor celor prezeni. Preedintele are dreptul s cear reexaminarea legii nainte de promulgare iar Parlamentul poate delega preedintelui puterea de a legifera prin ordonane, ntr-un cadru stabilit printr-o lege de abilitare. Msurile de ordin legislativ stabilite de Preedinte, n caz de urgen, trebuie supuse ratificrii Parlamentului n termen de 40 de zile. aprobate de

Aspecte privind organizarea i funcionarea parlamentelor bicamerale

Parlamentul bicameral este tradiional n Europa, el fiind determinat de diversitatea socio-teritorial i de existena unor puternice comuniti regionale care au impus necesitatea unei duble reprezentri (una naional i una regional) i a unei proceduri care s implice participarea a dou camere drept garanii ale proteciei minoritilor.

A. Bicameralismul egalitar se caracterizeaz prin faptul c amndou camerele au aceleai puteri legislative: o lege, pentru a fi adoptat, trebuie s fie votat n aceiai termeni de ambele camere. Bicameralismul egalitar se ntlnete n dou ri comunitare: Italia i Frana. *Modelul Italian Constituia republican din 1947 menine n Italia parlamentul bicameral, n cadrul cruia Camera Deputailor cuprinde 630 de membri alei prin vot universal, direct, reprezentare proporional, pe baz naional. Senatul cuprinde 3 categorii de senatori: - 5 membri numii pe via de ctre Preedintele Republicii; - fotii preedini ai Republicii; - 322 de senatori alei prin scrutin majoritar pe baz regional. Diferenele de majoritate politic ntre cele dou camere sunt minime. Din 1963 durata mandatului este de 5 ani pentru fiecare camer i data alegerilor coincide deoarece, n caz de dizolvare, pronunat de Preedinte la cererea Preedintelui Consiliului de Minitri, sunt vizate ambele camere. Dizolvrile Parlamentului italian sunt foarte frecvente i au ca obiectiv principal rezolvarea crizelor guvernamentale, cu toate c nu ntotdeauna se reuete atingerea acestui obiectiv. Competenele Parlamentului nu sunt limitate de Constituie dect n domeniul drepturilor fundamentale i n alte cteva materii. Controlul constituionalitii legilor este realizat de Curtea Constituional care a elaborat i jurisprudena concret i detaliat n materie. Iniiativa legislativ aparine deputailor i senatorilor, Guvernului, unui numr de 50.000 de alegtori, Consiliilor regionale i Consiliului naional al economiei i al muncii, putnd fi depus la oricare din camere.

n procedura ordinar dup expunerea ei de o comisie parlamentar, este dezbtut n plen. Camera adopt pe articole i cu un vot final. Exist i o procedur simplificat, conform creia proiectul de lege se examineaz i se aprob de o comisie parlamentar, care reflect compoziia politic a Camerei. n acest caz, guvernul, 1/10 din numrul membrilor Camerei sau 1/5 numrul membrilor Comisiei Parlamentare pot cere dezbaterea n plen. Regulamentele camerelor stabilesc, pentru cazuri de urgen, i proceduri mai scurte. Legile trebuie votate n aceeai termeni de ambele camere i nu exist procedura comisiei paritare de mediere pentru a le pune de acord.. Preedintele Republicii are posibilitatea de a cere o nou deliberare, de ctre ambele Camere, dac textul nu a fost adoptat n aceiai termeni. Procedura parlamentar italian este considerat ca cea mai lung din U.E. i totodat , procedura n care Guvernul are cea mai mic influien. Aceast lips de influen este oarecum compensat de posibilitatea delegrii puterii legislative. Constituia prevede 2 modaliti de delegare legislativ n favoarea Guvernului: -procedura ordinar, care permite camerelor s delege Guvernului anumite puteri sub controlul Curii Constituionale caz n care se emit decrete legislative; -procedura de urgen, care permite Guvernului s adopte msuri provizorii cu putere de legi, prin intermediul decretelor-legi. Acestea trebuie prezentate n aceiai zi, Camerelor parlamentului, spre a fi transformate n legi sau infirmate. n ambele modaliti (proceduri) actul normativ emis de Guvern se promulg prin decrete ale Preedintelui Republicii. Menionm c Italia este i singurul stat din U.E. n care se folosete referendumul abrogativ, al crui drept de iniiativ aparine fie a 500.000 de alegtori, fie a 5 consilii regionale, drept ce se exercit sub controlul Curii Constituionale. Demersul este lovit de caducitate n cazul n care Guvernul adopt o nou lege cu acelai obiect. B.Bicameralismul inegalitar este specific majoritii rilor comunitare, cu unele caracteristici pentru modelul francez, britanic i german, astfel:

-modelul francez este propriu statului unitar n care predomin executivul; -modelul britanic este caracteristic pentru statul unitar n care predomin (cel puin teoretic) Parlamentul; -parlamentul i modelul german este caracteristic pentru statul federal. *Modelul Francez Majoritatea constituiilor franceze, inclusiv cea actual (a celei de-a V- a Republici)am instituit un parlament bicameral: Adunarea Naional i Senatul. - Adunarea Naional este compus din 577 deputai alei prin vot universal direct pe departamente, proporional cu numrul populaiei. - Membrii Senatului (321 n 2001) sunt alei n cadrul departamentelor de ctre o adunare de mari electori compus din deputai i consilierii generali din departament i din reprezentanii alei de consiliile municipale din rndul membrilor acestora. Acest sistem determin o supraprezentare a electoratului rural fa de cel urban. Mandatul Adunrii Naionale este de 5 ani, Adunarea putnd fi dizolvat oricnd de Preedintele Republicii cu excepia anului urmtor dizolvrii anterioare. Acest drept a fost folosit foarte rar, constituind pn n prezent, mijlocul de a pune de acord majoritatea parlamentar cu majoritatea prezidenial. n ce privete senatorii acetia sunt alei pe 9 ani i se renoiesc cu o treime la fiecare 3 ani. Dizolvarea Senatului este i ea posibil. Inegalitatea celor dou camere se manifest evident cu excepia situaiilor privind revizuirea Constituiei. Astfel, guvernul nu rspunde dect n faa Adunrii Naionale, iar n materie legislativ Adunarea, la la iniiativa guvernului, poate s treac peste amendamentele Senatului. Trebuie menionat o caracteristic aparte a modelului francez, i anume faptul c sfritul legislaturii parlamentare nu determin caducitatea proiectelor sau propunerilor legislative rmase neadoptate, acestea continuandu-i procedura legislativ. *Modelul britanic

Termenul de Parlament are n Marea Britanie mai multe semnificaii: - Suveranul mpreun cu cele dou camere ale Parlamentului; - cele 2 camere propriu-zise:Camera Lorzilor i Camera Comunelor; - numai Camera Comunelor,atunci cand este vorba de deputai, sub denumirea de membri ai Parlamentului. Camera inferioar este format din membri (651) alei prin sufragiu universal direct, proporional cu numrul populaiei. Camera superioar este compus din 26 lorzi spirituali: arhiepiscopi i episcopi ai Bisericii Anglicane i lorzi temporali: peste 800 lorzi ereditari i circa 300 lorzi pe via, nnobilai de regin la cererea Primului Ministru. n urma reformei declanate n 1999, ncepand cu alegerile din 2002 din Camera Lorzilor vor fi eliminai lorzii ereditari. Inegalitatea dintre cele dou camere este considerabil. Guvernul nu rspunde dect n faa Camerii Comunelor iar n materie legislativ Camera Lorzilor nu se poate opune adaptrii unui text de lege mai mult de un an. Amendamentele propuse de Camera Lorzilor sunt considerate constructive, fapt pentru care sunt acceptate fr dificultate. Camera Lorzilor are i funcia de jurisdicie de ultimul grad, situat n vrful edificiului judiciar britanic. Principiul suveranitii parlamentare i inexistena unei constituii mai presus de lege, confer puteri nelimitate Parlamentului. Principiul competenei generale a Parlamentului ofer posibilitatea unei distincii a actelor acestuia: - public bills care ar corespunde naiunii continentale de lege sunt norme generale de comportament impersonale; - private bills sunt acte legislative individuale.

Datorit acestui fapt instituiile private i colectivitile locale se pot adresa Parlamentului perintr-o petiie adresat Coroanei, pentru a obine permisiunea s realizeze anumite activiti care nu au suport n legislaia existenta. Iniiativa legislativ aparine Cameriei de fapt Guvernului i membrilor camerelor i comport o procedur n 3 etape, numite lecturi: prezentarea, dezbaterea i adoptarea. Primul ministru are puterea de a stabili ordinea de zi a Camerelor i ca lider al majoritii, decide disciplina votului n funcie de importana pe care o d legii sau amendamentelor n discuie. Votul este personalizat (nominal) i nu permite abinerea. Mecanismele procedurii

legislative i confer primului ministru puteri importante n domeniul legislativ, care i are temeiul n caracterul omogen al majoritii sistemului bipartid britanic. *Modelul german n general se afirm c Parlamentul federal german se compune din Dieta federal (Bundestag) i Consiliul federal (Bundesrat), ceea ce nu este tocmei corect. Potrivit Curii Constituionale, Consiliul federal nu are calitatea propriuzis de camer superioar a Parlamentului, ntruct nu are caracter reprezentativ i nu exercit anumite funcii tipice pentru o camer parlamentar. Deci, Bundestarul ar fi o instituie care reprezint landurile n cadrul procesului legislativ. Rezult c Parlamentul federal german n sens constituional strict, este alctuit dintr-o singur camer reprezentnd poporul n ansamblul su, anume Dieta federal. Participarea landurilor la procesul legislativ prin Consiliul federal indispensabila statului federal, ne determin s convenim totui c parlamentul german este bicameral inegalitar. Dieta este compus din 622 deputai alei prin vot universal direct proporional cu numrul populaiei n timp ce Consiliul este compus din membri ai guvernurilor landurilor, numii i revocai de acestea. Indiferent de numrul reprezentanilor unui land prezeni la edinele Consiliului, fiecare land dispune de un anumit numr de voturi, determinat n principiu tot de numrul populaiei.

Durata legislaturii este determinat de mandatul Dietelor federale, n principiu de 4 ani. Dizolvarea Dietei poate fi pronunat de Preedintele federal dar numai dac nu reuete s aleag un Canceral federal i dac refuz un vot de investitur cerut de Cancelar. Guvernul nu rspunde dect n faa Dietei federale ceea ce pune n eviden inegalitatea bicameralismului german. De asemenea, Dieta poate, n afara sistemului de revizuire a Constituiei, s s treac peste opoziia, Consiliului n materie legislativ, dac realizeaz o majoritate calificat de 2/3. Totui o procedur legislativ complex garanteaz o participare substanial a Consiliului, att la elaborarea legii federale, ct i la adoptarea actelor normative emise de Guvernul federal cu efecte asupra landurilor. Exist un control de constituionalitate foarte perfecionat, iar Parlamentului federal i este interzis s legifereze n domeniile rezervate exclusiv landurilor. Domeniile rezervate exclusiv Parlamentului sunt: aprarea i relaiile externe, cetenia, moneda, vama i comerul exterior, pota i telecomunicaiile, funcia public, federala, cooperarea ntre federaie i landuri n domeniul politic. Dreptul de iniiativ legislativ aparine membrilor dietei federale, Consiliului i Guvernului federal. Procedura legislativ cunoate 3 variante diferite: 1.-procedura pentru situaiile n care acordul Consiliului este obligatoriu; 2.-procedura legislativ ordinar; 3.-procedura pentru stare de necesitate legislativ. n primile dou variante n caz de dezacord ntre cele 2 camere, se poate cere formarea unei comisii mixte generale landurilor avnd puterea de a interveni nt-o manier eficace n procesul legislativ, prin Consiliul federal. n ce privete Guvernul acesta nu are la ndemn dect dou mijloace de intervenie : ameninarea cu demisia sau solicitarea de ctre Cancelar a unui vot de ncredere pentru Guvernul federal, n cadrul Dietei, ceea ce poate duce la dizolvarea acesteia dac refuz votul. n cazul c refuz votul fr a fi dizolvat de preedintele federaiei, acesta, la cerearea Cancelarului i cu acordul Consiliului, poate declara starea de necesitate legislativ

fa de un proiect de lege considerat urgent. Acesta poate fi adoptat numai de Consiliul federal. Prin lege de abilitare Parlamentul poate deroga Guvernului, unui ministru federal sau guvernelor landurilor, dreptul de a stabili anumite msuri prin ordonane. Procedura legislativ oblig Guvernul federal la o conlucrare permanent cu guvernele landurilor. Aceast cooperare explic buna funcionare a sistemului legislativ german att de complex.

STRUCTURA DREPTULUI PARLAMENTAR ROMANESC

Studierea, dar mai ales nelegerea structurilor i instituiilor parlamentare, presupune anumite clasificri, enumerri i delimitri ale termenilor cu care se opereaz. Ca rezultat al specializrii sale, Dreptul parlamentar este format din trei componente: 1. Drept parlamentar instituional, care se refera la organele de lucru ale Parlamentului: preedinte, birou permanent, comisie parlamentara i altele - i la organizarea, funcionarea, compoziia lor politica i rolul pe care l au n funcionarea Camerelor. 2. Drept parlamentar al mandatului reprezentativ, care se refera la statutul parlamentarilor potrivit mandatului lor (dobndire, ncetare, drepturi i obligaii, mijloace de protecie). 3. Drept parlamentar al procedurilor parlamentare, care constituionale i legale ale Parlamentului. IZVOARELE DREPTULUI PARLAMENTAR cuprinde regulile specifice

procesului de legiferare, de control al executivului i de realizare a celorlalte competente

Izvoarele de drept sunt formele de exprimare a normelor juridice. n Dreptul parlamentar romnesc sunt recunoscute urmtoarele izvoare de drept: Constituia, legea, regulamentele Camerelor i cutuma.

a.

Constituia

Provenind din latinescul constitutio, cuvnt compozit care desemna faptul de a stabili un ansamblu, derivat din prefixul cum ce semnific ansamblul (comunitatea) i verbul statuo care desemneaz aciunea de a fixa, de a statua, Constituia, nainte de a indica totalitatea legilor ce fondeaz politic un stat, are sensul unui pact social, al unui contract ntre cei ce guverneaz i cei ce sunt guvernai, prin care se stabilesc principiile i instrumentele regimului politic. Este principalul izvor al dreptului parlamentar nu numai pentru ca cuprinde regulile de baza n definirea acestuia, dar sistemului juridic. n acest sens, Constituia, instituind principiul fundamental al autonomiei parlamentare, reglementeaz, n sfera obiectului specific dreptului parlamentar, aspectele eseniale privind organizarea i funcionarea interna a Parlamentului n funcie de structura sa bicamerala, mandatul reprezentativ, procedura parlamentara pentru adoptarea legii n forma aprobata de Camera decizionala, controlul executivului, competenta materie de numiri etc. nainte ns de a deveni un set de reguli stabil, Constituia se dezbate i, mai ales, se disput. Tocmai de aceea ea nu poate fi definitiv, ci se modific permanent. Nici modul de alegere, nici controversele privind stabilirea unei Constituii nu sunt activiti politice n spiritul restrictiv al termenului. Respingerea aa-numitei Constituii europene, mai exact a Tratatului ce stabilea o Constituie pentru Europa, (re)aduce n atenie aspectele democratice i polemice ale construciei instituionale. n fond, Constituia reprezint modul n care poporul i definete i instrumentalizeaz puterea, altfel spus, i afirm suveranitatea. Parlamentului n si, ndeosebi, datorita supremaiei Constituiei n cadrul

b. Legea Imediat dup Constituie, izvor al dreptului constituional este legea, neleasa in accepiunea sa restrnsa de act juridic al Parlamentului.

Nu toate legile sunt izvoare ale dreptului constituional, ci numai unele dintre ele, in timp ce celelalte sunt izvoare ale altor ramuri de drept. Organica sau ordinara, legea este izvor al dreptului parlamentar numai n cazurile i n limitele prevzute de Constituie . c. Regulamentele Camerelor

Constituie izvorul principal al dreptului parlamentar, deoarece obiectul lor este de a reglementa organizarea i funcionarea interna a fiecrei Camere a Parlamentului, procedurile de urmat n deliberrile lor i disciplina membrilor. Fiecare Camera are un regulament propriu, potrivit principiului autonomiei parlamentare. De asemenea, exista i un regulament al edinelor comune ale celor doua Camere. Regulamentele trebuie sa fie n strict conformitate cu Constituia, ele fiind adoptate, cu votul majoritarii membrilor Camerei, direct pe temeiul Constituiei, ca i legea, de care se deosebesc, nsa, prin aceea ca nu sunt supuse promulgrii. n mare msur, prevederile regulamentare constituie norme pentru concretizarea i n prelungirea (dezvoltarea) principiilor i regulilor constituionale . De aceea, ele sunt caracterizate ca legea interna a Camerelor i sunt supuse controlului constituionalitii legii, potrivit art. 146 lit. c) din Constituie . Regulamentele Camerei Deputailor i Senatului au o structura similara, cuprinznd reguli prealabile constituirii organelor de lucru ale Camerelor i privesc detalierea procedurii parlamentare de adoptare a legii n forma aprobata de Camera decizionala, raporturile dintre acestea, norme referitoare la grupurile parlamentare, regimul desfurrii lucrrilor, aspectele legate de controlul parlamentar asupra activitii executivului, statutul parlamentarilor i serviciile Camerelor. Regulamentul edinelor comune cuprinde numai reguli de desfurare a lucrrilor, pentru celelalte regulamentele Camerelor, dup caz.

d. Cutuma

n anumite limite, cutuma este recunoscuta ca izvor de drept pe plan constituional . Rezervele fata de cutuma ca izvor de drept constituional rezulta din faptul ca relaiile sociale care privesc puterea politica n amplitudinea dimensiunilor sale (cucerire, instaurare, exerciiu, trasatori), reglementarea acestora este preferabil a fi fcuta prin reguli juridice scrise, clar definite. Cutuma constituionala este insa i ludata deoarece supleea sa permite corijarea rigiditii textelor scrise i adaptarea la circumstanele momentului, deoarece modul sau de formare garanteaz oportunitatea sa intr-un domeniu unde experiena este adesea mai fecunda dect dogmatismul, deoarece ea este actuala, in timp ce textul contrazis este vechi. n dreptul parlamentar nsa, dei subramura a dreptului constituional - cutuma este mai larg acceptata, ntruct corespunde dinamicii inerente practicii parlamentare. Pentru c practica parlamentar s genereze o cutum, este necesar ca repetarea ei fie ndeajuns de consecventa spre a fi receptata i a genera reprezentarea ca a devenit obligatorie. De aceea, unele precedente ar putea genera cutume. Cu titlu de exemplu, menionam prezentarea de ctre Preedintele Romniei, dup depunerea jurmntului, a unui mesaj n fata Camerelor reunite n edina comuna, audierea candidailor la funciile de ambasadori sau consuli ai Romniei de ctre comisiile pentru politica externa reunite, constatarea de ctre birourile reunite ale celor doua Camere ca nu s-a depus o moiune de cenzura n cazul angajrii rspunderii Guvernului.

4. Principiile dreptului parlamentar exprima solutii juridice cu o mare generalitate de aplicabilitate, n pofida diversitatii cazurilor concrete. Premisa principiilor dreptului parlamentar este principiul constitutional al autonomiei parlamentare, care este una dintre consecintele esentiale ale separatiei puterii ntre autoritatile publice, n scopul asigurarii echilibrului si colaborarii ntre acestea. n Parlament, separatia puterii se concretizeaza ntr-o tripla autonomie: regulamentara, institutionala si financiara. regulament de organizare si functionare.

art.64 din Constitutie, se constituie exclusiv ca acelea ale lor, iar fiecare Camera si poate constitui si alte structuri cum sunt, de exemplu, grupurile de prietenie, delegatiile parlamentare la Adunarile Parlamentare europene (OSCE, Consiliul Europei, Pactul Atlanticului de Nord) etc. necesare n cadrul unui buget propriu, parte integranta a bugetului de stat.

Principiul specializarii Dreptul parlamentar este un drept special si specializat ca urmare a incidentei principiului constitutional al autonomiei parlamentare. Parlamentul (Camerele acestuia) fiind autonom, nici un alt principiu, specific altei ramuri sau subramuri de drept, nu-i poate fi aplicabil ntruct i-ar nega, sub aspect juridic, aceasta autonomie. Principiul majoritatea decide, opozitia se exprima Acest principiu este consecinta naturii elective a mandatului reprezentativ si a caracterului pluralist al Camerelor Parlamentului. Majoritatea, ntruct exprima optiunea majoritara a corpului electoral, este legitimata sa decida asupra masurilor necesare ndeplinirii programului sau politic, fiind cea care a nvins n alegeri. Principiul transparentei Transparenta este o consecinta a democratiei, ntruct influenteaza decisiv participarea

grupurilor sociale la Guvernare. Deci, fiind o caracteristica generala a unui regim politic democratic, n dreptul parlamentar principiul transparentei are un continut specific si anume: - ca regula, activitatea Parlamentului are un caracter public; totusi, principiul transparentei nu exclude ca, n anumite conditii, activitatea parlamentara sa nu fie publica, cum este, de regula, n faza pregatitoare a lucrarilor n plen, din comisiile parlamentare, n cadrul negocierilor dintre grupurile parlamentare, cnd plenul a decis ca sedinta sa fie secreta etc.; - transparenta nu este un scop n sine, ci un principiu necesar pentru realizarea dialogului social. Transparenta asigura un contact permanent ntre Parlament si opinia publica, controlul lor reciproc; de aceea, ea implica contactul cu mass-media, cu grupurile de presiune, activitatea parlamentarilor n teritoriu (contactul cu alegatorii), obligatia parlamentarilor privind declaratia de avere, evitarea conflictelor de interese etc.

DREPTUL PARLAMENTAR INSTITUTIONAL

Introducere (aspecte generale) Procedura parlamentar, ca i statutul parlamentarilor sunt indisolubil legate de structura Parlamentului. Acestea vor fi diferite n funcie de tipul de Parlament: unicameral sau bicameral. Structura Parlamentului rezulta din prevederile art. 61 alin. 2 din Constituie, n care se arata expres ca Parlamentul este alctuit din Camera Deputailor i Senat. Parlamentul s-a impus ca realitate teoretic i practic n istoria constituional a lumii mai nti n Anglia i apoi, treptat, n Europa i pe ntreg mapamondul. Toi autorii de drept constituional sunt de acord c aceast instituie politic s-a constituit ca o reacie fireasc mpotriva despotismului i a tiraniei specifice absolutismului feudal. Funcia principal a Parlamentului este adoptarea legilor, reguli generale de conduit dup care se organizeaz i funcioneaz orice stat din lume. Legea este expresia voinei suverane a poporului. Dac la nceput, cnd activitatea statal se desfura n snul cetilor (Grecia Antic), era posibil participarea tuturor cetenilor la procesul legiferrii, prin mrirea granielor statelor i, implicit, a numrului membrilor acestora, participarea ntregului popor la luarea deciziilor n mod direct nu a mai fost posibil. Soluia a fost gsit n instituia delegrii, a reprezentrii, prin care poporul i desemna un numr rezonabil de mandatari care s-i exprime juridicete voina suveran. La momentul actual, majoritatea constituiilor statelor civilizate consacr suveranitatea poporului i stabilesc c aceasta se exercit prin reprezentare i prin referendum, referendumul fiind o garanie ca parlamentul s acioneze conform mputernicirilor date. Importana mputernicirilor ce i se deleg, rolul su statal juridic, funcia de legiferare, au impus autonomia Parlamentului n sistemul autoritilor statale. parlamentul trebuie s fie o eficient contrapondere pentru guvern. Parlamentul apare ca o instituie politic i juridic, alctuit din una sau dou camere, care dispune de puterea de decizie la nivel statal, putere ce-i trage seva din modul de desemnare a membrilor acestui organism statal. Principiul bicameralismului Totodat,

Bicameralismul a existat n tara noastra sub imperiul Constitutiilor din 1866, 1923 si 1938 si si afla radacinile n Regulamentele organice . Comisia de la Focsani. n perioada regimului comunist, a existat o reprezentanta nationala unicamerala numita Marea Adunare Nationala. n statele federale, bicameralismul se justifica prin nsasi structura statului: una din Camere reprezinta interesele fiecarui stat, iar cealalta Camera, corpul electoral al federatiei n ansamblul ei. ntr-un stat unitar, cum este Romnia, temeiurile bicameralismului sunt date de necesitatea evitarii concentrarii puterii politice n Parlament si de asigurarea n cadrul procedurii legislative parlamentare a aprobarii legii de catre Camera decizionala dupa dezbaterea si votarea ei de catre Camera de reflectie. Bicameralismul minimalizeaza riscul dominatiei majoritatii grupurile parlamentare ce constituie opozitia. Avantajele bicameralismului fata de sistemul Parlamentului unicameral, chiar ntr-un stat unitar, sunt urmatoarele: - cele doua Camere se vor mpiedica reciproc sa devina despotice, evitndu-se astfel o dictatura colectiva prin dedublarea grupurilor parlamentare ale majoritatii si opozitiei; - evitarea practicii multiplei lecturi (cel putin 3), care are loc n Parlamentele unicamerale, pentru evitarea adoptarii unei legi fara o analiza si dezbatere suficienta; - cresterea controlului asupra executivului, realizat de fiecare Camera n parte; - asigurarea unui cadru de analiza succesiva a legilor de catre doua corpuri de legiuitori diferiti. Procesul de legiferare nu este mai complicat, dar mai profund, deoarece reluarea procedurii cu ocazia fiecarei lecturi, cum este n sistemul parlamentar unicameral, ngreuneaza, cteodata artificial, procedura, evitndu-se o simplitate daunatoare intereselor generale. Ca urmare a revizuirii Constitutiei din anul 2003, Adunarea Constituanta derivata a optat pentru un sistem bicameral functional, ce prezinta urmatoarele avantaje fata de sistemul anterior al unui bicameralism integral (egalitar): - Camerele au atributii diferentiate, ceea ce presupune o specializare a acestora si, implicit, o profesionalizare a comunitatii parlamentarilor; astfel, Camera Deputatilor are rolul de Camera decizionala de drept comun, adica n toate cazurile n care competenta decizionala nu apartine Senatului, iar Senatul este competent sa decida definitiv n probleme ce tin de ratificarea tratatelor si altor acorduri internationale, ca si pentru masurile legislative ce rezulta din aplicarea acestora, precum si n domeniul unor legi organice care privesc exclusiv organizarea si functionarea statului; si favorizeaza dialogul ntre

- procedura legislativa nu este conflictuala, deoarece prima Camera sesizata este de reflectie, realiznd o prima lectura a legii, n timp ce competenta decizionala revine celei de a doua Camere; - procedura este mult mai accelerata, Camera prima sesizata fiind obligata sa se pronunte n termen de 45 de zile, iar pentru legile de complexitate deosebita, n termen de 60 de zile; daca aceste termene au fost depasite, s-a introdus institutia juridica a adoptarii proiectul lege, n forma depusa de initiator. tacite, considerndu-se ca prima Camera sesizata a fost de acord cu propunerea legislativa, respectiv

Organizarea interna a Camerelor Camerele Parlamentului si constituie structurile, care, potrivit art. 64 din Constitutie, reprezinta organele de lucru ale acestora, si anume: biroul permanent, presedintele Camerei, comisiile parlamentare permanente; organele de lucru nu se confunda cu aparatul functional, care este alcatuit din functionari parlamentari. Birourile permanente si comisiile parlamentare, permanente sau de avizare, se alcatuiesc n functie de configuratia politica a fiecarei Camere. Nu trebuie confundate Camerele cu structurile lor interne, care au un rol ajutator, ntruct le revin unele mputerniciri proprii, fara nsa ca ele sa poata hotar n locul Camerelor (plenului). Plenul va putea astfel decide n cunostinta de cauza, n mod ordonat si eficient. Organele de lucru se constituie de catre plenul Camerei si si desfasoara activitatea sub controlul plenului pe baza mandatului acordat de catre acesta, care l poate oricnd modifica sau retrage. Atributiile organelor de lucru ale Parlamentului sunt prevazute de regulamente sau reprezinta nsarcinari date de plen, cu exceptia unor atributii prevazute de Constitutie, ca, de exemplu, dreptul presedintilor Camerelor de a sesiza Curtea Constitutionala cu controlul constitutionalitatii legii sau a regulamentelor parlamentare, sau de a fi consultati de Presedintele Romniei la dizolvarea Parlamentului, de a participa la depunerea juramntului unor persoane etc.

Plenul Camerei Plenul Camerei este alcatuit, dupa caz, din totalitatea deputatilor sau a senatorilor, confundndu-se cu nsasi Camera. Pentru a se asigura caracterul deliberativ al sedintelor Camerelor, mai multe reguli trebuie avute n vedere:

poate ntruni si lucra legal; pentru dezbaterea pe articole a unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative (cvorumul de sedinta de lucru), att la Camera Deputatilor, ct si la Senat, nu este necesara prezenta unui anumit numar de membri; cvorumul trebuie asigurat n cadrul sedintelor de vot, cnd n sala trebuie sa fie prezenti minim jumatate plus unu dintre parlamentarii Camerei respective, pentru adoptarea de legi organice sau ordinare sau pentru adoptarea de motiuni, hotarri etc.; pentru adoptarea legilor constitutionale, cvorumul este de minim doua treimi din parlamentarii fiecarei Camere; acestuia, de catre un vicepresedinte (la Senat, vicepresedintele ce urmeaza sa ndeplineasca aceasta nsarcinare este stabilit de plen); sala de sedinta pe grupuri parlamentare (cutuma) spre a se

putea urmari comportamentul, mai ales la vot, al fiecarui parlamentar;

Biroul Permanent al Camerei

este un organ colegial, ales de Camera, alcatuit din presedintele Camerei, ajutat de

vicepresedinti, secretari si chestori; prin modul de alegere a membrilor, este un organ reprezentativ al optiunilor politice din

Parlament, fiind alcatuit potrivit configuratiei politice a Camerei; - durata mandatului membrilor biroului este diferita: presedintele este ales pe durata unei legislaturi, iar ceilalti membri pe durata unei sesiuni. - activitatea sa este sub controlul Camerei, membrii acestuia putnd fi revocati nainte de expirarea mandatului, la cererea grupului parlamentar pe care l reprezinta, prin votul majoritatii senatorilor, respectiv, la Camera Deputatilor, la cererea grupului parlamentar care i-a propus sau a cel putin unei treimi din numarul deputatilor provenind din minimum trei grupuri parlamentare; revocarea poate fi att cu titlu de sanctiune disciplinara, pentru nendeplinirea obligatiilor ce le revin n cadrul Biroului Permanent sau a celor legate de sarcinile proprii, ct si ca urmare a retragerii spijinului grupurilor parlamentare care au propus candidatura; - activitate sa este permanenta, adica si n perioada dintre sesiuni; - asigura conducerea lucrarilor Camerei, beneficiind de o competenta delegata de

regulamentul Camerei. Astfel, Biroul permanent are urmatoarele atributii principale: initiativa regulamentara, fiind garantul autonomiei regulamentare a Camerelor n care sens supune aprobarii plenului regulamentul Camerei, si, dupa caz, propunerile de modificare ale extraordinara (convocarea se face de presedinte); adunarii (ntocmeste proiectul ordinii de zi, primeste proiectele cu care este sesizata Camera, realizeaza un control asupra sesizarii n raport cu competenta Camerei si asigura trimiterea catre cealalta Camera n cazul n care initiatorul a depus n mod gresit sesizarea, aducndu-le la cunostinta plenului; asigura difuzarea fiecarei sesizari parlamentarilor; sesizeaza comisiile pentru examinarea acestor proiecte, solutionnd si eventualele conflicte de competenta, pozitive sau negative, dintre comisii etc.);

fiecarei comisii parlamentare;

functii si regulamentul serviciilor Camerei;

exercitiului bugetar; anizeaza relatiile Camerei cu Parlamentele altor state si cu organizatiile parlamentare internationale, stabileste componenta nominala a delegatiilor;

sau poate organiza consultari politice cu grupurile parlamentare etc.). n exercitarea mputernicirilor proprii, membrii Biroului permanent nu angajeaza raspunderea acestuia, ci propria raspundere.

Componenta Biroului Permanent

1. Presedintele Camerei Caracterizare generala: - este lider politic, din care cauza e dublat de o alta structura politica, biroul permanent;

- n modelul opus (modelul englez) presedintele (speaker) nu e lider politic si are prerogative mult mai mari, nefiind ajutat de un birou permanent, ci de o structura de functionari parlamentari;

- este ales de plen, pe durata legislaturii (presedinte de legislatura); - principalele atributii ale presedintelui au un caracter neutru din punct de vedere politic, din care cele mai importante sunt: convoaca Camera n sesiuni ordinare sau extraordinare, prezideaza lucrarile n plen, fiind garantul libertatii tribunei Parlamentului, acorda cuvntul, modereaza discutiile, sintetizeaza problemele supuse dezbaterii, asigura mentinerea ordinii n timpul dezbaterilor si respectarea regulamentului, proclama rezultatul votului, reprezinta Camera si interesele ei, inclusiv pe plan international, supune spre aprobare plenului proiectul ordinii de zi si a programului de activitate, prezideaza lucrarile Biroului permanent, conduce organele de ordine; - are si unele atributii de ordin constitutional sau legal, care au coloratura politica; astfel, presedintii Camerelor sunt consultati, mpreuna cu liderii grupurilor parlamentare, de catre Presedintele Romniei la dizolvarea Parlamentului, pot sesiza Curtea Constitutionala n conditiile prevazute de art.146 lit. a), b) si c) din Constitutie; participa la consultarile politice organizate de Presedintele Romniei, primesc sau participa la depunerea juramntului unor persoane etc.; - poate fi revocat de plen, fiind n exercitiul unui mandat ncredintat de acesta; - n ordine, presedintele Senatului si presedintele Camerei Deputatilor asigura interimatul functiei de Presedinte al Romniei, conform art.98 din Constitutie; Presedintele Senatului, respectiv presedintele Camerei Deputatilor pot fi nlocuiti n

exercitarea unor atributii de vicepresedinti 2. Vicepresedintii Camerei - l ajuta pe Presedintele Camerei n realizarea sarcinilor sale; - ndeplinesc sarcini ncredintate de presedinte sau de Biroul permanent; - conduc activitatea Biroului Permanent sau a Camerei la solicitarea Presedintelui Camerei.

3. Chestorii - verifica modul de gestionare a patrimoniului Camerei, functionarea si calitatea serviciilor acesteia si fac propuneri corespunzatoare Biroului permanent; - exercita controlul financiar asupra cheltuielilor; - prezinta Biroului permanent proiectul de buget si executia bugetara;

- la sfrsitul fiecarei sesiuni, prezinta Camerei un raport cu privire la rezultatele controalelor efectuate; - asigura mentinerea ordinii n sedintele plenului.

4. Secretarii - ntocmesc lista nscrierilor la cuvnt; - prezinta propunerile, amendamentele si orice alte comunicari adresate adunarii; - efectueaza apelul nominal si tin evidenta prezentei la lucrari; - numara voturile; - tin evidenta hotarrilor adoptate si a situatiei proiectelor de legi si propunerilor legislative nregistrate la Camera; - vegheaza la ntocmirea stenogramei sedintei si verifica transmiterea ei spre publicare n Monitorul Oficial, Partea a II-a; - l asista pe presedinte la realizarea atributiilor ce i revin n conducerea lucrarilor plenului si ndeplinesc orice alte sarcini primite de la acesta sau de la Biroul permanent. i este de a asigura ordinea dezbaterilor de pe agenda saptamnala a Camerei.

grupurilor parlamentare sau din loctiitorii acestora, fiecare cu dreptul de vot al grupului n totalitatea membrilor Camerei; presedintele Camerei prezideaza, dar fara drept de vot; - Comitetul ordinii de zi aproba saptamnal ordinea de zi si programul de activitate la propunerea Biroului permanent si aproba repartitia timpilor alocati n cazul sedintelor organizate (sedinte pe o durata limitata, cu mpartirea acesteia prin alocarea unor durate limite fiecarui grup parlamentar). propunerea Biroului permanent largit cu participarea presedintilor de comisii si a celor de la grupurile parlamentare; repartitia timpilor alocati n cazul sedintelor organizate se face de catre Biroul permanent largit; Comisiile parlamentare

Principalele trasaturi: se constituie dintr-un numar restrns de senatori sau deputati, dupa caz, potrivit

configuratiei politice a Camerei;

- au o structura organizatorica proprie, iar componenta lor este stabilita prin acordul liderilor grupurilor parlamentare si se aproba de plen; - membrii pot fi revocati de grupul parlamentar care i-a propus (raspundere politica) sau pot fi considerati demisi de drept n caz de absenta nejustificata o durata mai ndelungata.; - comisiile sunt conduse de birouri formate din un presedinte, 2 vicepresedinti si 2 secretari, cu exceptia comisiei pentru regulament, care este formata dintr-un presedinte, un vicepresedinte si un secretar, la Camera Deputatilor, si un presedinte, 1-2 vicepresedinti si 1-2 secretari, la Senat. Organele de lucru ale comisiei sunt: a) Biroul comisiei, care, dupa caz, stabileste sau propune: - ordinea de zi a fiecarei sedinte; - sarcinile ce revin fiecarui senator n cadrul comisiei; - constituirea de subcomisii, cu votul majoritatii membrilor comisiei, stabilindu-le componenta si sarcinile; - alte masuri ce intereseaza bunul mers al activitatilor comisiei. b) Presedintele comisiei are urmatoarele atributii: - asigura reprezentarea acesteia n raporturile cu Biroul permanent si cu celelalte comisii; - conduce sedintele comisiei; - are acces sau poate desemna un alt reprezentant al comisiei la sedintele altor comisii care examineaza lucrari ce prezinta importanta pentru comisia pe care o conduce ndeosebi, daca, potrivit regulamentului, comisia a emis un aviz; - ndeplineste alte atributii prevazute de regulamentul propriu de organizare si functionare. c) Vicepresedintele comisiei l ajuta pe presedinte, iar, n lipsa sau la cererea presedintelui, ndeplineste atributiile acestuia. d) Secretarul comisiei are urmatoarele atributii: - l ajuta pe presedinte n realizarea atributiilor acestuia; - tine evidenta prezentei senatorilor sau deputatilor la sedintele comisiei; - asigura redactarea tuturor actelor comisiei, tine evidenta amendamentelor depuse n scris, elibernd o dovada n acest sens; - numara voturile exprimate n sedintele comisiei; - urmareste ntocmirea proceselor-verbale ale sedintelor comisiei; - ndeplineste orice alte atributii necesare bunului mers al activitatilor comisiei.

e) Raportorul este presedintele comisiei sau alt membru desemnat de comisie sa ntocmeasca raportul comisiei; dupa votarea raportului, el l prezinte si l sustine la lucrarile plenului. Caracteristici generale ale procedurii n comisie pregatitor pentru a oferi Camerei toate elementele necesare luarii deciziei; ele emit n acest scop rapoarte sau avize; de plen, dar, fiind .laboratoarele de lucru ale Camerei., prefigureaza clivajul politic si decizia plenului (de regula, ceea ce comisia propune va fi adoptat de plen); de aceea, daca apare o problema noua n cursul dezbaterilor n plen, ea se supune, pentru adoptarea deciziei, analizei prealabile a comisiei de specialitate;

presedintele poate invita, din proprie initiativa sau la solicitarea membrilor comisiei, sa participe la lucrarile comisiei persoane din afara ei, daca interesele analizei efectuate o cer, inclusiv presa; autorii amendamentelor, ca si reprezentantii comisiilor de avizare au acces la lucrarile sedintelor, fara drept de vot; reprezentantii Guvernului sunt obligati sa se prezinte daca li se cere aceasta de catre comisie; ei pot participa din proprie initiativa;

aproba de catre Biroul permanent si care precizeaza domeniile lor de activitate; hotarrile se iau cu majoritatea membrilor prezenti, votul fiind, de regula, deschis; ctivitate nu se prevede altfel, precum si n perioada dintre sesiuni, cu aprobarea Biroului permanent.

Tipologia comisiilor a. Comisiile permanente activitate nentrerupta pe toata durata legislaturii. Caracteristici generale: -le interzis sa faca

parte din mai mult de o comisie la Camera Deputatilor si de doua comisii la Senat;

Deputatilor, presedintele, vicepresedintii si parlamentarii care sunt si membri ai

Guvernului nu pot face parte dintr-o comisie permanenta, n timp ce la Senat, personale care ocupa functiile susmetionate pot face parte dintr-o comisie permanenta; Parlamentului Romniei pentru integrare europeana si comisia pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activitatii Serviciului Romn de Informatii (membrii lor nu pot face parte din alte comisii). Competenta comisiilor permanente Rol: dezbat proiectele de acte normative cu care au fost sesizate de Biroul permanent; daca nu le considera a fi de competenta lor, ci, dimpotriva, considera ca n mod gresit a fost sesizata o alta comisie, se adreseaza Biroului permanent, iar mpotriva deciziei acestuia, plenului. Atributii: formulate, prin acceptarea sau respingerea lor, n vederea pregatirii dezbaterii n plenul adunarii prin raportul prezentat; n acelasi scop se pronunta si asupra amendamentelor sau altor probleme trimise de plen spre examinare; astfel, ele prefigureaza decizia Camerei, asigurndu-i fundamentarea; iciparea membrilor comisiei la lucrari este obligatorie.

care au examinat proiectul, la avizul Consiliului Legislativ, al Consiliului Economic si Social, ori al altor institutii sau organisme care, potrivit legii, sunt competente sa avizeze un proiect sau o propunere legislativa, precum si la toate amendamentele din avizele primite, inclusiv cele prevazute n punctul de vedere al Guvernului;

politica externa; pentru buget si finante; pentru agricultura, silvicultura, industrie alimentara; pentru drepturile omului; pentru cercetarea abuzurilor si petitii; etc.

b. Comisiile temporare -o problema anume

oblema concreta;

termenul de prezentare a raportului, n limita mandatului si alte aspecte, daca e cazul;

-au terminat misiunea pentru care au fost nfiintate n cadrul mandatului

stabilit (ndeosebi al termenului); elaborarea unui proiect (avantajul este ca proiectul nu se mai supune altor comisii).

revizuire a Constitutiei, fiind alcatuite din 7 senatori si 7 deputati (comisie paritara); de comisie, iar hotarrile comisiei se iau cu acordul majoritatii membrilor acesteia; n caz de egalitate la 7 voturi, votul presedintelui este decisiv; -activitatea comisiei nceteaza o data cu depunerea raportului ori n cazul n care membrii sai nu ajung la un acord n termenul stabilit. rminat, n orice domeniu de activitate economico-sociala, pentru realizarea controlului parlamentar; loc doar n domeniul de activitate al comisiei; oncluzii plenului adunarii care le-a nfiintat;

documente

si alte mijloace de

proba; se aplica, prin analogie, regulile probatorii din

procedura civila; limita a unei anchete parlamentare este nceperea actiunii penale; Camerei, indiferent de faptul ca aceasta a adoptat sau nu un act n urma acestei dezbateri. comisii speciale pot avea ca scop avizarea unui proiect de act normativ, n vederea pregatirii dezbaterilor n plen sau elaborarii unei propuneri legislative, efectuarii unui studiu pentru documentarea Parlamentului etc. omune ambelor Camere, cum ar fi Comisia parlamentara pentru elaborarea Proiectului de hotarre privind modificarea si completarea Regulamentului sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului.

Structura politica a Camerelor - grupurile parlamentare

afinitate politica; Constituire: deputatilor avnd aceeasi conceptie politica sau conceptii politice nrudite (pe baza de afinitate politica); daca sunt alcatuite pe baza partinica, ele reprezinta partidele n Parlament;

membri este de 10 deputati sau 7 senatori de pe listele unui partid; parlamentarii care nu ntrunesc numarul necesar pentru a constitui un grup, precum si deputatii independenti se pot reuni n grupuri parlamentare mixte sau se pot afilia grupurilor parlamentare constituite; este interzis ca membrii unui grup sa fie mprumutati la asemenea grupuri mixte (cutuma parlamentara); dect minoritatea maghiara, pot constitui un singur grup parlamentar; formarea de grupuri parlamentare ale unor partide care nu au obtinut mandate n urma alegerilor este interzisa; un parlamentar nu poate face parte din mai multe grupuri parlamentare, deoarece nimeni nu poate face parte din mai multe partide;

de ordini juridice diferite, una politica si cealalta constitutionala, rezultnd din teoria mandatului reprezentativ si nulitatea celui imperativ;

un singur grup parlamentar la Camera Deputatilor, respectiv la Senat; Senatului se interzice trecerea de la un grup parlamentar la altul, iar senatorii care parasesc un grup parlamentar nu se pot afilia altui grup parlamentar si nu pot reprezenta partide sau formatiuni politice care nu au obtinut mandate n Senat n urma alegerilor sau nu au participat la aceste alegeri; aceleasi reguli sunt si la Camera Deputatilor, unde au, nsa, un caracter cutumiar; parlamentare nu se pot asocia ntre ei pentru constituirea unui grup parlamentar; minim, ceea ce va atrage n sesiunea urmatoare modificare compozitiei politice a organelor de lucru (birou permanent, comisii etc.);

- grupul parlamentar se bucura de unele facilitati (spatiu, telefoane, faxuri, personal de secretariat si de specialitate, automobile etc.) care sa le asigure logistica necesara ndeplinirii atributiilor. icare intervenita n componenta unui grup parlamentar se aduce la cunostinta, n scris, presedintelui Camerei;

carui structura se stabileste de Biroul permanent.

- grupurile parlamentare si aleg un lider, unul sau doi vicelideri si un secretar; a) Liderul grupului, cu urmatoarele atributii: permanente si a altor comisii sau delegatii parlamentare; permanente propusi de grupul pe care l reprezinta; uirea sa. Viceliderul grupului l nlocuieste pe lider n lipsa acestuia sau ori de cte ori este nevoie, n baza mandatului privind alegerea sa de catre membrii grupului; b) Secretarul grupului tine evidenta prezentei si asigura redactarea proceselor-verbale. din Biroul permanent;

dect o parte din membrii Camerei, precum si nchise, ntruct reuniunile lor nu sunt de regula publice; ele nu sunt expresia unui drept de asociere, ci structuri rezultate din baza electiva a Parlamentului;

ului

permanent, pentru numirea comisiilor parlamentare permanente sau temporare si a altor structuri, cum sunt delegatiile parlamentare; lor n Camera (algoritm); (mai ales la sedintele organizate); regulamentului Camerei. ntregului grup

MANDATUL PARLAMENTAR

Notiunea de mandat parlamentar Mandatul parlamentar defineste o demnitate publica obtinuta prin alegerea parlamentarului de catre electorat, n vederea reprezentarii acestuia n realizarea competentelor Parlamentului, demnitate din care rezulta ca mandatul parlamentar este reprezentativ, n sensul ca, desi ales de un segment al corpului electoral, alcatuit din alegatorii dintr-o circumscriptie, fiecare parlamentar reprezinta ntreg corpul electoral (circumscriptia constituie numai un mod de desemnare practicat datorita dimensiunii corpului electoral). Continutul mandatului parlamentar este prestabilit, prin Constitutie, lege, regulamentele parlamentare sau pe cale cutumiara, fiind dedus din exercitarea prerogativelor ce alcatuiesc competenta Parlamentului.

Deosebirile mandatului parlamentar fata de mandatul civil Potrivit art. 1532 din Codul Civil, mandatul este un contract n puterea caruia o persoana se obliga, fara plata, de a face ceva pe seama altei persoane de la care a primit nsarcinarea. vil este de drept privat, cu un continut rezultat din acordul de vointa expres sau prezumat al partilor si cu caracter imperativ, raportat numai la vointa mandantului, pe cnd mandatul parlamentar este un mandat de drept public, cu un continut prestabilit si cu caracter reprezentativ al ntreg corpului electoral (popor);

mandatar (cum ar fi n cazul gestiunii de afaceri), pe cnd mandatul parlamentar este rezultatul alegerilor parlamentare (baza electiva), care reprezinta un act - conditie -pentru dobndirea lui (cu un continut prestabilit, cum este actul alegerii si conditia reprezentativitatii rezultate din aditionarea voturilor pentru fiecare candidat), civil este imperativ, n sensul obligativitatii mputernicirii mandantului, pe cnd

mandatul parlamentar este reprezentativ, definind o demnitate publica, al carei continut este stabilit prin Constitutie, prin regulamentele Parlamentului sau prin lege, ori pe cale cutumiara; de aceea mandatul civil implica acceptarea de catre mandant a actelor mandatarului facute n virtutea mputernicirii acordate, pe cnd cel ratificarea de catre electorat a actelor ndeplinite; alegatorii trebuind sa voteze pentru o lista sau un candidat, n functie de tipul de scrutin; revocat; de mandant, pe cnd mandatul parlamentar nu presupune o relatie juridica ntre alegatori si alesi ori ntre partid si parlamentari, potrivit art. 69 alin. (2) din Constitutie, orice mandat imperativ fiind nul. parlamentar nu poate fi parlamentar este general si nu implica

Natura juridica a mandatului parlamentar Asa cum rezulta din cele aratate: eventual cutuma sunt cele care i stabilesc continutul si i determina limitele; partid, ci doar o relatie politica sanctionata prin aceea ca nu va mai fi ales, iar pe parcursul exercitarii, pierderea sprijinului politic, chiar eliminarea din grupul parlamentar etc.; demnitate ca publica mandatul parlamentar presupune mputernicirea data de alegatori ca sau

parlamentarul sa fie n serviciul ntregului corp electoral (popor) si nu numai al unei parti din aceasta (alegatorii circumscriptiei electorale sau ai partidului din care parlamentarul face parte), exercitnd astfel un mandat reprezentativ.

Trasaturile mandatului parlamentar din natura sa si anume:

a) Generalitatea mandatului parlamentar - o data ales, parlamentarul devine reprezentantul ntregului popor, iar continutul mandatului sau este determinat de interesele acestuia, pe care l reprezinta, si nu numai ale celor care l-au votat; n definirea acestor interese, optiunea parlamentarului este libera, chiar daca el face parte dintr-un partid pe care l reprezinta n Parlament; chiar fata de partid optiunea sa rezulta exclusiv din propria convingere; - mandatul parlamentar exprima relatia parlamentarului cu ntregul popor, n serviciul caruia este, nu numai cu alegatorii circumscriptiei care l-au votat, desi acestia beneficiaza de prezenta sa n virtutea obligatiei parlamentarului de a tine legatura cu alegatorii. b) Independenta mandatului parlamentar - n exercitarea mandatului, parlamentarul se supune numai Constitutiei, legilor si este tinut sa adopte atitudini care, potrivit constiintei sale, servesc binelui public; - independenta parlamentarului nu este contrara obligatiei depunerii juramntului care se refera tocmai la ndatorirea de a respecta continutul politic al mandatului; - libertatea de actiune a parlamentarului rezulta din prevederile art. 69 alin. 2 din Constitutie, potrivit caruia .mandatul imperativ este nul.. c) Irevocabilitatea mandatului parlamentar - mandatul imperativ fiind nul, potrivit art. 69 alin. 2 din Constitutie, pe cale de consecinta mandatul parlamentar nu poate fi revocat, fiind reprezentativ; irevocabilitatea este garantia independentei care, la rndul sau, asigura generalitatea mandatului; - irevocabilitatea nu este afectata de obligatia depunerii juramntului datorita continutului acestuia. Dobndirea mandatului parlamentar a) Dobndirea mandatului parlamentar prin alegeri Camera Deputatilor si Senatul sunt alese prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat potrivit sistemului electoral instituit prin legile electorale; de aceea, parlamentarul dobndeste mandatul la data la care a fost ales. b) Dobndirea mandatului parlamentar prin desemnare Durata mandatului parlamentar

- coincide cu aceea a Camerei, de patru ani, deoarece mandatul se exercita individual, dar se realizeaza colectiv la nivelul Camerei; Parlament, potrivit art. 63 alin. 3 din Constitutie, pentru a se asigura permanenta functiei Parlamentului; potrivit art. 63 alin. 4 din Constitutie competenta Parlamentului n aceasta perioada este nsa limitata ntruct nu poate adopta, modifica sau abroga legi organice sau urgenta, pna la ncetarea acestora. Durata mandatelor celor doua Camere este egala; ea poate fi mai mica de 4 ani n cazul dizolvarii Parlamentului; potrivit art. 89 din Constitutie, Presedintele Romniei, dupa consultarea presedintilor celor doua Camere si a liderilor grupurilor parlamentare, poate sa dizolve Parlamentul, daca acesta nu a acordat votul de ncredere pentru formarea Guvernului n termen de 60 de zile de la prima solicitare si numai dupa respingerea a cel putin doua solicitari de investitura. Constitutia permite o singura dizolvare a Parlamentului ntr-un an de zile. Deci, dizolvarea este conditionata de existenta unei crize guvernamentale, a carei solutionare reclama arbitrajul electoratului, dar ea nu poate avea loc n ultimele 6 luni ale mandatului Presedintelui Romniei si nici n timpul starii de mobilizare, de razboi, de asediu sau de urgenta. ncetarea mandatului poate fi: a) colectiva, ca urmare a ncetarii mandatului Camerei la expirarea duratei acestuia sau a dizolvarii Parlamentului de catre Presedintele Romniei b) individuala, pentru nedepunerea juramntului, deces, demisie, incompatibilitate sau pierderea drepturilor electorale.

Continutul mandatului parlamentar reprezinta totalitatea drepturilor si obligatiilor pe care le presupune. Drepturile parlamentarilor pot fi clasificate n drepturi politice si drepturi patrimoniale.

politic al mandatului lor si anume: a) Initiativa parlamentara ce se poate manifesta sub modalitatea dreptului de initiativa legislativa, prin propuneri legislative sau amendamente, depunerea de motiuni sau proiecte, hotarri ori prin declaratii, dreptul de a participa la initiative colective, cum sunt pentru suspendarea din functie a Presedintelui Romniei, motiunea de cenzura pentru

demiterea Guvernului, sesizarea Curtii Constitutionale cu privire la neconstitutionalitatea legii nainte de promulgare sau a tratatelor sau altor acorduri internationale nainte de adoptarea legii de ratificare, cererea de ntrunire a Camerelor n sesiune extraordinara etc. b) Libertatea de exprimare, specifica parlamentarilor prin dreptul la cuvnt si dreptul la vot. c) Drepturi legate de activitatea de control a executivului prin chestionarea Guvernului sau a membrilor sai pe calea ntrebarilor sau interpelarilor, participarea la initierea de motiuni simple sau de cenzura, anchete, solicitarea de informatii; Guvernul este obligat sa prezinte informatiile si documentele cerute de Camere. d) Drepturi legate de organizarea si functionarea Camerelor care se refera la dreptul de a alege si a fi ales n organele de lucru ale acestora, la dreptul de a se organiza n structuri politice, la dreptul de a face parte din alte formatiuni ad-hoc sau permanente ale Camerei cum sunt grupurile de prietenie cu alte tari sau delegatiile parlamentare, dreptul de a demisiona. reprezentativ; demnitatea de parlamentar rezulta dintr-un raport de drept public n cadrul caruia drepturile patrimoniale reprezinta contraprestatia serviciului realizat; - fac parte dintre masurile de protectie a mandatului parlamentar, ntruct sunt destinate sa asigure independenta patrimoniala a parlamentarilor (au aparut ca urmare a generalizarii votului universal, ce a permis accesul n Parlament al unor persoane fara avere, spre deosebire de votul cenzitar, ce asigura selectarea doar a celor ce plateau un anumit nivel de impozit reprezentnd censul de avere); - sunt consecinta faptului ca functia de parlamentar, constituind o demnitate publica, ca si orice alta demnitate, cum este aceea de ministru, judecator etc., implica plata unei remuneratii a serviciului prestat (indemnizatia lunara sau acordarea unor facilitati n lipsa carora serviciul nu s-ar putea presta . transportul, cazarea, plata cheltuielilor pe plan local, pentru legatura cu alegatorii etc.). Indemnizatiile si alte drepturi patrimoniale - cuantumul indemnizatiei lunare se stabileste prin lege organica; - indemnizatia cuprinde o parte fixa si una variabila, legata de participarea la sedinte (diurna de sedinta); - indemnizatia este de ordine publica, deci nu se poate renunta la ea; - alte drepturi pecuniare se refera la decontarea cheltuielilor de transport si cazare, ndeosebi pentru parlamentarii din provincie, la suma acordata pentru reprezentativitatea pe plan local, cum este biroul senatorial etc. Obligatiile parlamentarului

Corelativ drepturilor, parlamentarul are urmatoarele obligatii: - participarea la lucrarile comisiilor si a plenului; - ncadrarea ntr-o comisie permanenta; - respectarea juramntului depus, a procedurii parlamentare si a regulamentelor; - declararea averii nainte de validare si la sfrsitul mandatului; - evitarea conflictului de interese; - asigurarea unui contact permanent cu alegatorii din circumscriptia electorala.

Sanctiuni Pentru ncalcarea obligatilor, sanctiunile pot fi disciplinare, pecuniare si politice. a) Sanctiuni disciplinare Constituie abateri disciplinare savrsite de parlamentari urmatoarele fapte, daca,potrivit legii, nu constituie infractiuni: a) ncalcarea dispozitiilor privind ndatoririle parlamentarului prevazute de Constitutie si de legea statutului deputatului si senatorului; b) ncalcarea juramntului de credinta; c) nerespectarea prevederilor Regulamentului Camerei; d) exercitarea abuziva a mandatului parlamentar; e) comportamentul injurios sau calomniator la adresa unui parlamentar ori a altui demnitar n sedintele de plen, de comisii sau de birou sau n afara acestora, dar cu privire la exercitarea mandatului de parlamentar. - Sanctiunile disciplinare aplicate de presedintele Camerei sunt: atentionarea, chemarea la ordine, retragerea cuvntului, avertismentul scris, eliminarea din sala; - Sanctiunile disciplinare aplicate de Camera sunt: interzicerea participarii la lucrari pentru o perioada de timp, excluderea temporara de la un numar de maxim 30 de sedinte. Excluderea temporara are ca efect suspendarea indemnizatiei lunare pe timpul excluderii si a drepturilor ce tin de calitatea de parlamentar, cu exceptia imunitatii, interzicerea participarii la lucrarile Camerei si ale comisiilor, ca urmare a interzicerii accesului n incinta Camerei; excluderea se executa de catre chestor si, n caz de opunere, cu ajutorul fortei publice puse la dispozitia Camerei; - de regula, sanctiunile se aplica gradual, nsa n cazul unei fapte mai grave se aplica o sanctiune mai grava. b) Sanctiuni pecuniare Constituie sanctiuni pecuniare urmatoarele consecinte ale unei sanctiuni disciplinare:

- reducerea indemnizatiei, neacordarea diurnei de combaterea absenteismului;

sedinta; ele sunt specifice pentru

- sanctiunea pecuniara complementara a pierderii dreptului de premiere anuala. c) Sanctiuni politice Constituie sanctiuni politice cele aplicate pentru ncalcarea de catre parlamentari a disciplinei de partid, fara a implica consecinte juridice. - ele sunt specifice parlamentarilor din structurile de conducere care pot fi revocati fie ca urmare a unor fapte imputabile, fie a pierderii sprijinului politic; - sanctiunea maxima ca urmare a pierderii sprijinului politic al partidului sau a sanctionarii de catre alegatori a comportamentului sau sau al partidului din care parte, este aceea ca parlamentarul respectiv nu va mai fi ales. Protectia mandatului parlamentar Categorii de masuri cu rol de protectie: - mpotriva presiunilor alegatorilor si ale partidului cu sprijinul caruia a intrat n Parlament, mandatul parlamentar este aparat de dispozitiile art. 69 alin. 2 care interzic mandatul imperativ; interdictia mandatului imperativ este un mijloc de protectie a libertatii si independentei parlamentarilor; de aceea, programul politic pe baza caruia parlamentarul a fost ales nu are semnificatia unui mandat imperativ; realizarea programului poate antrena raspunderea politica a parlamentarului fata de partidul politic pe care l reprezinta, care l poate exclude sau i poate retrage sprijinul acordat, ct si n fata electoratului, sub acest aspect alegerile constituind un mijloc de verificare a modului n care parlamentarii si-au adus la ndeplinire mandatul; - fata de presiunile ce ar putea fi exercitate de Guvern sau de grupuri de interese, protectia mandatului este asigurata prin incompatibilitati, evitarea conflictului de interese, imunitate parlamentara si drepturile patrimoniale la care ne-am referit. Incompatibilitatile reprezinta interdictia unei persoane ce ocupa demnitatea de parlamentar de a ndeplini o alta functie care, potrivit legii, este incompatibila cu aceasta. Incompatibilitatea protejeaza independenta parlamentarului. Ea implica optiunea acestuia ntre mandat si o alta functie publica sau privata. Deputatul va demisiona din functiile care sunt incompatibile cu mandatul de deputat, n termenul legal de la data aparitiei cazului de incompatibilitate, iar senatorul va demisiona din functiile care sunt incompatibile cu mandatul de senator, n termenul prevazut de lege.

- incompatibilitatea cu orice alta functie publica de autoritate, cu exceptia celei de membru al Guvernului; scopul este evitarea subordonarii fata de executiv;. - respectarea bicameralismului duce la interdictia de a ocupa n acelasi timp functia de deputat si cea de senator; de altfel, este o cauza de iligibilitate; - alte incompatibilitati sunt stabilite prin Legea organica privind statutul deputatilor si senatorilor, cum sunt, de exemplu, cu functia de primar, consilier local, secretar al Consiliului local etc. - evitarea conflictului de interese are ca scop asigurarea, de asemenea, a independentei parlamentarilor; de aceea, sunt aplicabile asemanator regulile de la incompatbilitati. - este pentru voturile si opiniile exprimate n exercitiul mandatului, aparnd doua drepturi de baza ale parlamentarului: dreptul de vot si libertatea cuvntului; - este absoluta, n sensul ca nu poate fi ridicata si se refera la orice fel de raspundere, penala, contraventionala sau civila; - este perpetua, aparnd pe parlamentar si dupa terminarea mandatului; - este o imunitate de fond, ntruct priveste actele intrinseci mandatului, cum sunt votul, amendamentele, luarile de cuvnt, ntrebarile, interpelarile, rapoartele si avizele prezentate din partea comisiei din care face parte etc.; - lipsa raspunderii juridice pentru votul sau opiniile exprimate nu exclude raspunderea disciplinara pentru ncalcarea regulamentelor, raspunderea penala sau civila pentru savrsirea unor fapte straine mandatului pe care parlamentarul l exercita; - ea nu apara pe parlamentar pentru faptele savrsite n afara mandatului (articole, manifestatii, declaratii la televiziune sau radio etc. sau pentru proferarea de injurii, chiar la tribuna Parlamentului); - este o imunitate functionala, ntruct priveste exercitiul mandatului.

- se refera numai

la interdictia arestarii, retinerii, perchezitionarii parlamentarului fara

ncuviintarea Camerei din care face parte, dupa ascultarea lor; urmarirea si trimiterea n judecata penala se pot face numai de catre Parchetul de pe lnga nalta Curte de Casatie si Justitie, iar competenta de judecata apartine tot acestei Curti; - este o imunitate de procedura, ntruct poate mpiedica actele de procedura susmentionate doar pe durata mandatului; dupa ncetarea acestuia, parlamentarul nu mai este aparat, iar pe perioada imunitatii termenul de prescriptie este suspendat;

- se refera exclusiv la raspunderea penala, n limitele discutate anterior nu si la cea civila, contraventionala sau de alta natura (ca n cazul lipsei de raspundere), precum si la fapte straine de exercitiul mandatului; - n caz de infractiune flagranta, parlamentarul poate fi retinut si supus perchezitiei, dar ministrul justitiei va informa de ndata Camera din care acesta face parte, care va decide, prin vot secret, cu majoritate absoluta, cu privire la mentinerea sau revocarea masurii; - inviolabilitatea, n limitele mentionate, are ca scop sa mpiedice ca un parlamentar sa fie privat de posibilitatea de a-si exercita functia din cauza urmaririi represive si arbitrare, inspirate din motive politice; - inviolabilitatea nu suprima represiunea, ci ntrzie declansarea procedurii arestarii, retinerii sau perchezitionarii parlamentarului; - cererea motivata de retinere, arestare sau perchezitie se adreseaza presedintelui Camerei de catre ministrul justitiei si se nscrie cu prioritate pe ordinea de zi; savrsirea sau descoperirea ulterioara a unor noi fapte penale determina introducerea unei noi cereri de retinere, arestare sau perchezitie;

PROCEDURI PARLAMENTARE

Competenta Parlamentului este: -generala, de a delibera asupra problemelor natiunii, esentiala fiind calitatea sa de unic organ legiuitor; -speciala, ndeosebi n materie de control, numiri etc. Fiind data de Constitutie, competenta Parlamentului nu poate fi nici extinsa si nici restrnsa printr-un alt act dect legea constitutionala.

Limitele competentei Parlamentului: a) suprematia Constitutiei, care constrnge Parlamentul sa nu ncalce prevederile acesteia; b) principiul separatiei puterilor , care implica echilibru si colaborarea ntre puterile statului, mpiedicnd Parlamentul sa se substituie altei Presedintelui Romniei); c) partajarea competentei, n anumite domenii si anume. delegare legislativa ce justifica ordonanta de urgenta; autoritati (Guvernului, judecatorului,

semnate n numele

Romniei, pe care numai presedintele le poate trimite Parlamentului spre ratificare, instituirea masurilor exceptionale (starea de asediu sau de urgenta) sau mobilizarea fortelor armate, ce pot fi luate doar de Presedintele Romniei cu aprobarea prealabila sau posterioara a Parlamentului, numirea la propunerea Presedintelui a directorilor serviciilor speciale; Functiile Parlamentului a) Functia de legiferare b) Functia de control - se exercita n principal asupra executivului, dar poate privi orice alt domeniu de activitate; - se realizeaza prin rapoarte si programe prezentate Parlamentului, prin ntrebari, interpelari sau anchete parlamentare, prin rezolvarea petitiilor adresate Camerelor, prin motiuni simple sau de cenzura; c) Functia de reprezentare - a fost esentiala n configurarea democratiei reprezentative si a regimului parlamentar, ndeosebi n perioada initiala a conflictului dintre Parlament si monarhie (care astfel a devenit constitutionala); - asigura agregarea intereselor si valorilor ce si disputa ntietatea n societate n procesul de adoptare a unei masuri, indiferent de natura ei exclusiv politica sau si legislativa etc.; d) Functia externa - ratificarea si denuntarea tratatelor internationale; - declararea starii de razboi sau ncetarea ostilitatilor militare; - participarea la structurile parlamentare internationale (ale Consiliului Europei, ale OSCE, ale Pactului Nord Atlantic). e) Competenta de numiri - nvestirea Guvernului sau retragerea ncrederii acordate acestuia prin motiunea de cenzura; - numirea Avocatului Poporului de catre Camerele reunite ale Parlamentului; - numirea, la propunerea Presedintelui Romniei, a directorilor serviciilor speciale; - numirea de catre fiecare Camera a trei judecatori ai Curtii Constitutionale (din cei 9 ce alcatuiesc Curtea); - numirea n conditiile legii a unor membrii ai Consiliului Superior al Magistraturii; - numirea unor membri n Consiliul National al Audiovizualului; - propunerea, de catre comisiile de specialitate, a membrilor Consiliului Concurentei etc.

f) Functia de organizare interna - este o consecinta a principiului constitutional al autonomiei parlamentare. - Camerele valideaza alegerea parlamentarilor si au o structura politica proprie, alcatuita din grupurile parlamentare; -de asemenea, Camerele si adopta regulamente proprii si si aleg organele de lucru pe care pot sa le revoce.

ACTELE PARLAMENTULUI sedinta comuna rezultata din desfasurarea procedurii parlamentare si obiectivata ntr-un nscris; deci, n definirea actului, forma determina continutul acestuia; categorii de acte exprima ntotdeauna o optiune politica. o anumita activitate, cum ar fi: declaratia, apelul, mesajul, chemarea, proclamatia etc. Actele exclusiv politice sunt numerus apertus, nefiind definite constitutional, iar respectarea lor nu poate fi impusa de forta coercitiva a statului; motiunea simpla reprezinta singurul act politic definit prin Constitutie; aceea, ncalcarea lor este sanctionata juridic prin forta coercitiva a statului si sunt numerus clausus, fiind prevazute de catre Constitutie si anume: legile, hotarrile si regulamentele Camerelor; actele juridice sunt normative, daca instituie reguli juridice sau individuale (cum ar fi o parte din hotarri); motiunea de cenzura este un tip de motiune care, daca este adoptata cu respectarea procedurii constitutionale, are ca efect juridic demiterea Guvernului. a) Legea - reprezinta actul adoptat de Camerele Parlamentului n forma aprobata de Camera decizionala, promulgat de Presedinte, si publicat n Monitorul Oficial al Romniei; - poate fi ordinara, organica si constitutionala, potrivit art. 73 din Constitutie; b) Hotarrea - reprezinta actul Camerei sau Camerelor reunite privitor la activitatea acestora, cum ar fi aprobarea regulamentului parlamentar, validarea mandatelor, alegerea organelor interne ale Parlamentului, aprobarea cererii de arestare, retinere sau perchezitionare a unui parlamentar de catre Camera etc.;

- reprezinta un act specific autonomiei regulamentare a Camerelor; - ca regula, hotarrea are efecte juridice cu caracter intern; aceste efecte pot fi si externe, cum ar fi o hotarre de aprobare a cererii de arestare, retinere sau perchezitionare a unui parlamentar de catre Camera, care, chiar daca priveste nemijlocit exercitarea n Parlament a mandatului de catre deputat sau senator, dupa caz, reprezinta si autorizarea aplicarii mpotriva parlamentarului a unor masuri specifice procedurii penale, ceea ce este un efect extern. Fiecare Camera si adopta propriul regulament, iar Camerele reunite adopta regulamentul sedintelor comune ale Camerelor. Regulamentul este o .rezolutie. sau o varietate de hotarre prin care se fixeaza principiile activitatii parlamentare. Regulamentul parlamentar este un act normativ, fiind supus obligatiei de publicare n Monitorul Oficial, dar sub semnatura presedintelui Camerei. c) Motiunea - poate fi simpla sau de cenzura; - motiunile reprezinta actele prin care o Camera sau Camerele reunite si exprima atitudinea ntr-o anumita problema; - motiunea de cenzura adoptata are efecte juridice, n timp ce motiunea simpla este exclusiv un act politic; - de regula, nu este obligatoriu ca motiunea sa se concretizeze ntr-un nscris, putnd rezulta numai din vot (cum ar fi respingerea unei legi).

PROCEDURA PARLAMENTARA Continut: procedura parlamentara cuprinde reguli ce ordoneaza activitatea Parlamentului n scopul exercitarii competentei sale constitutionale si legale; ele rezulta din Constitutie si din regulamentele parlamentare. Forma: forma scrisa este esentiala, dar exista si reguli cutumiare sau precedente cu caracter complementar, care nsa devin obligatorii n sens normativ doar dupa receptarea lor cu titlu de cutuma; valoarea precedentului este aceea a unei solutii ce nu are caracter obligatoriu, similar cu precedentul judecatoresc. Functionalitatea: procedura trebuie sa asigure participarea opozitiei n functionarea Camerelor si n structurile organizatorice ale acestora, pentru a se valorifica pluralismul politic.

Diferentiere: procedurile parlamentare generale cuprind reguli de aplicatie generala si reguli speciale (distinctie exclusiv metodologica); singura distinctie stiintifica este, nsa, aceea dintre regulile procedurale de natura constitutionala, ntruct de respectarea lor depinde constitutionalitatea externa a legii (cum sunt majoritatea necesara adoptarii legii, specializarea sesizarii etc.), si celelalte reguli de procedura, a caror respectare este o problema exclusiv de competenta Parlamentului. - activitatea parlamentara se dimensioneaza n timp; - legislatura desemneaza durata mandatului colectiv al Parlamentului, implicit al fiecarei Camere; - ca regula, legislatura este de 4 ani, avnd n vedere explicatiile date atunci cnd s-a tratat durata mandatului, prorogarea acesteia sau dizolvarea Parlamentului; - efectele expirarii legislaturii: perima toate lucrarile nefinalizate, cu exceptia proiectelor de lege sau propunerilor legislative nscrise pe ordinea de zi a unei Camere (art. 63 din Constitutie).

Sesiunea - este perioada n care o adunare parlamentara si exercita n deplinatate competenta sa constitutionala sau, sub aspect functional, perioada n care plenul se poate ntruni n sedinte; - n afara sesiunii, parlamentarii nu pot adopta acte de competenta plenului; - ncheierea sesiunii nu are efecte asupra activitatii Biroului permanent si nici, cu aprobarea acestuia, asupra activitatii comisiilor parlamentare; - n dreptul parlamentar sunt doua solutii, a sesiunii continue, cum a fost n cazul lucrarilor Adunarii Constituante, si a sesiunii ordinare, cu posibilitatea convocarii n afara acesteia a sesiunii extraordinare, care este sistemul constitutional actual; - convocarea n sesiuni ordinare sau extraordinare se face de catre presedintii Camerelor, nlaturnd-se astfel orice imixtiune a autoritatilor executive n functionarea Parlamentului. Doua sunt principiile specifice sesiunii, ca expresie a bicameralismului: * principiul simultaneitatii, potrivit caruia nu poate fi convocata n sesiune numai o Camera si nu poate fi dizolvata numai una din Camere, iar alegerile sunt simultane; n ce priveste exclusiv convocarea, ca exceptie, n mod justificat poate fi convocata doar una din Camere, cum ar fi pentru dezbaterea propriului regulament, alegerea presedintelui Camerei, locul devenind vacant, dezbaterea n Camera decizionala pentru aprobarea legii adoptate anterior de catre Camera prima sesizata etc.; * principiul continuitatii, potrivit caruia sesiunea nu poate fi ntrerupta sau suspendata;

a. Sesiunea ordinara - sunt doua sesiuni ordinare pe an: februarie-iunie si septembrie-decembrie, totaliznd una din cele mai lungi perioade din Europa; - pe perioada sesiunii ordinare, Parlamentul si poate exercita oricare din functiile sale; - deschiderea sesiunii are doua efecte specifice: ncetarea mandatului membrilor Biroului permanent, cu exceptia presedintelui, al carui mandat este pe durata legislaturii, si alegerea unui nou birou permanent. b. Sesiunea extraordinara - este pentru o ordine de zi determinata, fiind justificata de cerinta ndeplinirii unei sarcini neobisnuite, de un eveniment neprevazut sau de situatiile n care ntrunirea n sesiune extraordinara este de drept (adica nu la cerere); fiind limitata la rezolvarea problemei nscrise pe ordinea de zi, parlamentarii pot, prin neadoptarea ordinii de zi, sa evite tinerea sesiunii; deci, n realitate, sesiunea are loc numai cu acordul lor (prin votarea ordinii de zi); durata sesiunii nu poate depasi termenul maxim pna la care presedintele Camerei, potrivit Constitutiei, convoaca sesiunea ordinara; - Camerele se ntrunesc n sesiuni extraordinare la cererea Presedintelui Romniei, a Biroului permanent sau a cel putin o treime din numarul deputatilor sau al senatorilor; data este cea stabilita de presedintele Camerei prin actul convocarii parlamentarilor; - ntrunirea de drept n sesiune extraordinara se face n conditiile expres prevazute de Constitutie: n caz de agresiune armata mpotriva tarii, de instituire a starii de urgenta sau de asediu, n ipoteza depunerii dupa nchiderea sesiunii ordinare a unei ordonante de urgenta de catre Guvern. Sedinta - reprezinta forma de constituire a Camerei n reuniune plenara; - sedintele se desfasoara pe parcursul a patru zile din saptamna, cea de a cincea fiind rezervata activitatii n circumscriptiile electorale; - sedintele sunt publice, n afara cazurilor n care, la cererea presedintelui sau a cel putin 20 de senatori, respectiv a unui grup parlamentar la Camera Deputatilor, se hotaraste, cu votul majoritatii parlamentarilor prezenti, ca acestea sa fie secrete; la sedintele publice ale Camerelor pot asista diplomati, reprezentanti ai presei, radioului si televiziunii, precum si alti invitati, pe baza acreditarii sau a invitatiei semnate de secretarul general al Camerei, n conditiile stabilite de Biroul permanent; cetatenii pot asista pe baza unor permise de acces

distribuite la cerere, n ordinea solicitarii de catre cei interesati, n limita locurilor disponibile si a spatiului destinat publicului.;

PROCEDURILE PARLAMENTARE GENERALE

Definire: Procedurile parlamentare generale cuprind acele reguli aplicabile indiferent de procedura specifica problemei ce face obiectul deliberarii, precum si anumite reguli ale procedurii parlamentare speciale de care depinde constitutionalitatea externa (formala) a actului adoptat; unele dintre ele au fost legiferate, ndeosebi n materie de numiri, iar restul sunt prevazute exhaustiv n regulamentele parlamentare sau pot fi cutumiare.

1. Sesizarea - Parlamentul poate actiona si din oficiu, adica din initiativa sa, dar regula este sesizarea; n fond, procedura este un ansamblu de reguli pentru solutionarea sesizarii; - sesizarea, asigurnd declansarea unei proceduri, este expresia unui drept sau a unei atributii careia i corespunde obligativitatea punerii n miscare a competentei organului sesizat; ca urmare, competenta Parlamentului fiind constitutionala sau legala, numai actele prin care, potrivit Constitutiei sau legii, se pune n miscare aceasta competenta, constituie o sesizare. De aceea, o petitie sau o cerere, cum a fost cea a minerilor cnd au patruns cu forta n incinta Camerei Deputatilor, neavnd asemenea efect, nu constituie o sesizare. Procedura ordinii de zi Principiu: Camera este stapna ordinii de zi. Ordinea de zi si programul de activitate: - sunt o garantie mpotriva improvizatiei si surprizei si, desi sub aspect juridic reglementeaza ordinea dezbaterilor, au un caracter esentialmente politic; - continutul proiectului ordinii de zi si al programului de activitate este reglementat de regulamentele Camerelor, precum si de regulamentul sedintelor comune; - ordinea de zi si programul de activitate ale Senatului se aproba de plenul Senatului, la propunerea Biroului permanent largit, cu participarea presedintilor de comisii si a liderilor grupurilor parlamentare; - la Camera Deputatilor, proiectul ordinii de zi si al programului de activitate se ntocmesc de Biroul permanent, cu consultarea grupurilor parlamentare, si se aproba de Comitetul ordinii de zi, prezidat de presedintele Camerei, fara drept de vot, ce apartine numai liderilor

grupurilor parlamentare, fiecare cu puterea de vot a grupului n plenul Camerei; la elaborarea si aprobarea ordinii de zi este invitat si reprezentantul Guvernului, pentru a fi consultat; - proiectul ordinii de zi cuprinde, n succesiunea determinata de importanta, proiecte de lege, propuneri legislative, rapoarte, informari si alte acte prevazute de lege pentru a fi dezbatute de Camere, precum si, dupa caz, ntrebari, interpelari, declaratii sau alte probleme propuse de Guvern, de Biroul permanent ori de parlamentari; - la ntocmirea si aprobarea ordinii de zi se asigura prioritate dezbaterii:

Camera respectiva are rolul de Camera prima sesizata, precum

si celor

referitoare la

armonizarea legislatiei nationale cu cea a Uniunii Europene si a Consiliului Europei;

divergentelor ntre Camere n cadrul procedurii de revizuire a Constitutiei; -ministru cu privire la politica Guvernului; Procedura dezbaterilor - dezbaterea si dreptul la cuvnt sunt de esenta parlamentarismului, deoarece n acest fel se exprima diversitatea de opinii; dreptul la cuvnt poate fi utilizat ntr-o maniera obstructionista, spre a mpiedica sau ntrzia luarea unei decizii; de asemenea, este esential ca opozitia sa se poata exprima; de aceea, procedura dezbaterilor trebuie sa fie contradictorie si sa evite pe ct posibil practicile obstructioniste;

Procedura de vot Definire: votul reprezinta manifestarea de vointa care exprima acordul sau dezacordul parlamentarilor unei Camere sau ai Camerelor reunite pentru a lua decizii referitoare la masuri de ordin legislativ, politic, procedural, electiv ori de alta natura, ce au facut obiectul dezbaterii; abtinerile, absentii, ca si cei prezenti care nu voteaza au semnificatia unui vot .contra., deoarece mpiedica formarea majoritatii necesare adoptarii masurii supuse votului; - Decizia este expresia vointei majoritare, obiectivizata prin nsumarea voturilor individuale n rezultatul votarii, dupa ce minoritatea ce s-a opus adoptarii masurii s-a putut exprima; - Votul este un drept . functie, n serviciul poporului si nu al parlamentarului care l exercita; de aceea, parlamentarii nu pot renunta la dreptul de vot si nu l pot tranzactiona n interes personal.

Caracteristicile votului n Parlament: - votul este universal n cadrul comunitatii parlamentarilor, egal, direct, public, cu exceptia celui secret, dar nu este liber exprimat, datorita obligatiei parlamentarilor de a se prezenta la sedinta de vot; - votul constituie punctul culminant al dezbaterii, finalizarea acesteia; n cursul votarii nu se acorda dreptul la cuvnt. Modalitatile de vot a) deschis (public), cnd se poate sti votul fiecarui parlamentar; modalitatile sale sunt votul prin ridicare de mini sau n picioare, prin apel nominal (fiecare parlamentar este chemat la tribuna si se pronunta .contra. sau .pentru.), prin vot electronic cu listing; b) secret, cum sunt: votul cu bile - fiecare parlamentar introduce o bila alba sau neagra n urna (bilele introduse n urnele de aceeasi culoare sunt vot .pentru., iar cele n urne de culori diferite, vot .contra.), cu buletine de vot pentru numiri individuale sau votul electronic fara listing; Reguli procedurale privind exprimarea votului: - presedintele voteaza ultimul; - repetarea votului se poate face pentru vicii de procedura sau vicii n derularea votarii sau n caz de paritate de voturi; daca si a doua oara paritatea se mentine, votul este .contra.; retractarea votului nu este admisibila (votul odata exprimat este dobndit).

BIBLIOGRAFIE C.Calinoiu, V.Duculescu, DREPT PARLAMENTAR, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2006