Sunteți pe pagina 1din 14

Metode de reglare automata a implantelor

cohleare pe baza datelor telemetrice

Dezvoltarea stiintei in general si a medicinii in special deschide pe de o parte noi


orizonturi, iar pe de alta, impune o reevaluare continua a normelor existente.
In acest sens aparitia implantului cochlear ca metoda de tratament a surditatii totale a
deschis noi campuri de cercetare nu doar in neurobiologie, otologie, psiholingvistica, ci si
in domeniul eticii.

SCURT ISORIC:
Descoperirea ca stimulare electrica a sistemului auditiv poate crea o percepere a
sunetului,s-a petrecut /a avut loc in anul 1790 , cand Alessandro Volta inventatorul
bateriei electrice si-a plasat niste tije metalice in proprile sale urechi si pe care le-a
conectat la un circuit de 50 de volti, a simtit o tresarire puternica si a auzit un sunet
asemanator “unei supe care fierbe”.Alte experimente sporadice au avut loc pana cand
auzul electric (amplificarea sunetului) a inceput sa se dezvolte in adevaratul sens al
cuvantului in secolul al XX-lea.
Prima stimulare directa cu un electrod a unui nerv auditiv a fpst realizata in 1950 de
chirurgii franco-algerieni Andre Djourno si respectiv Charles Eyries.Acestia au plasat
sarmulite fine pe nervii expusi in timpul unei operatii si au raportat ca atunci cand
curentul a fost aplicat pacientul auzea zgomote asemanatoare sunetului produs de o “roata
de ruleta” si a unui “greier”.
In 1961 doctorul american William House a tradus lucrarea chiruurgului Djourno si a
realizat dispozitivele pe care le-a implantat la 3 pacienti.In anul 1969 cu ajutorul lui Jack
Urban doctorul House a creat primul implant cohlear purtabil.Tehnologia utilizata de
House folosea un singur electrod si a fost conceputa pentru a ajuta la cititul pe buze.In
timpul anilor ’70 cercetatorul Graeme Clark de la Universitatea din Melbourne a

1
conceput implanturi care studiau cohlea in puncte multiple iar la 1 august 1978 Rod
Saunders,locuitor al orasului Melbourne a fost prima persona din lume caruia i s-a facut
un implant cohlear cu canale multiple.
In decembrie 1984 implantul cohlear australian a fost aprobat de catre “Food and Drug
Administration” din SUA ca putand fi implantat adultilor americani.In 1990 asociatia
FDA a scazut varsta acceptat pentru un implant cohlear la 2 ani,apoi la 18 luni in 1998 si
in sfarsit la 12 luni in anul 2002.Cutoate acestea a fost data si o aprobare speciala pentru
copii in varsta de 6 luni in SUA si pentru cei de 4 luni pe plan inetnational.
De-a lungul anilor ’90 componentele externe care erau purtate pe corp au devenit din ce
in ce mai mici datorita dezvoltarii electronicii in miniatura.In anul 2006 majoritatea
copiilor de varsta scolara folosesc un mic dipozitiv dupa ureche (BTE),dispozitiv de
vorbire de marimea unui dispozitiv de auz.Copii care sunt mai mici ,ei sunt predispusi
spre a folosi dispozitivul eronat de aceea acestia poarta aparatul pe sold intr-un pachetel
sau intr-un mic ham.Dispozitivul ester conectat prin fire la microfon si tranzmitatorul de
la nivelul urechii sau a gatului.
Aproape 3000 de oameni din intreaga lume folosesc implantul cohlear bilateral acest
numar incluzand 1600 de copii.

Introducere:

Implantul cohlear reprezinta un dispozitiv electronic indicat a fi implantat în cazul


pacientilor cu hipoacuzie neurosenzoriala severa-profunda care beneficiaza putin sau
deloc de pe urma dispozitivelor auditive.

Hipoacuzia - handicapul de auz

2
Auzul reprezinta unul dintre simturile fundamentale ale omului. Alterarea functiei
auditive produce tulburari in orientarea pacientului in mediul inconjurator, dar mai ales
dificultati de comunicare cu semenii. Scaderea auzului, denumita si surditate sau
hipoacuzie, nu este de fapt o boala ci un simptom ce poate avea cauze multiple.
Surditatea copilului constituie o preocupare aparte a medicinii deoarece, spre deosebire
de adult, pierderea de auz suferita la o varsta frageda influenteaza profund si grav
formarea intelectuala si psihologica a copilului.

Copilul surd traieste cu un sentiment de frica si de izolare

Surditatea copilului se manifesta in principal prin semne generale care trebuie


cunoscute atat de familie, cat si de alte persoane, care se ocupa de ingrijirea si educarea
copiilor. Acestea sunt reprezentate prin tulburari de limbaj, tulburari de dezvoltare
intelectuala si tulburari psihoafective. Copilul care este surd nu poate acumula bagajul de
cuvinte necesar vorbirii si nu-si formeaza automatismele nervoase necesare limbajului.
Defectiunea de vorbire este cu atat mai severa cu cat surditatea copilului se instaleaza mai
devreme. Surditatile congenitale si cele aparute dupa nastere, pana la varsta de 2 - 3 ani,
care este varsta de insusire a limbajului, produc surdomutitate.

In lipsa auditiei, care este suportul unei anumite forme de gandire, copiii surzi nu-si pot
forma si dezvolta gandirea conceptuala, lipsindu-le reprezentarea acustica a cuvintelor
vorbite. Copilul surd are un sentiment de izolare, evenimentele la care asista i se par
incoerente, de neinteles pentru el, anturajul i se pare strain si ostil. Copiii cu hipoacuzie
usoara pot fi descoperiti la scoala prin greselile pe care le fac la scrisul dupa dictare.

Implantul cohlear – tratamentul adecvat


hipoacuziei neurosenzoriale profunde bilaterale

Hipoacuzia bilaterală permanentă reprezintă o condiţie patologică importantă şi


relativ frecventă în rândul nou-născuţilor, având o incidenţă de 1,3– 3,1/1000 nou-născuţi
vii.

3
Din datele statistice actuale, această rată de incidenţă a hipoacuziei este de 60 ori
mai mare decât incidenţa afecţiunilor metabolice congenitale pentru care există în prezent
un program de screening universal (ex. fenilcetonuria - incidenţă de 1/20000 nou-născuţi
vii).
Din păcate pentru copii, hipoacuzia este un defect invizibil la naştere, astfel încât
copiii hipoacuzici arată şi se comportă la fel ca nou-născuţii cu auz normal. De aceea, în
lipsa unei detecţii active a hipoacuziei, aceasta va fi depistată de-abia la 12-24 luni, când
părinţii observă lipsa de dezvoltare a limbajului la copil.
În România, vârsta la care se depistează hipoacuzia variază între 3 şi 4 ani. La 3 ani
deja este prea târziu pentru a asigura o dezvoltare optimă a vorbirii.
Cercetările de specialitate au demonstrat valabilitatea conceptului de „deprivare
auditivă” şi efectele iremediabile ale acesteia asupra posibilităţilor de reabilitare auditiv-
verbală. Se cunoaşte că perioada de timp în care pacientul hipoacuzic a fost lipsit de
informaţiile auditive influenţează decisiv performanţele auditiv-verbale ale acestuia şi
după „remedierea” protetică a deficitului auditiv. Hipoacuzia severă, permanentă, dacă nu
este detectată precoce, va influenţa şi va determina repercusiuni grave asupra dezvoltării
vorbirii, achiziţionării limbajului şi dezvoltării cognitive, ceea ce va induce un efect
negativ asupra calităţii vieţii emoţionale şi sociale. În afara impactului negativ asupra
comunicării interumane, hipoacuzia severă bilaterală afectează şi alte arii de dezvoltare:
realizarea educaţională, sănătatea mintală, respectul de sine şi oportunităţile de angajare
pe termen lung.
Cercetarea ştiinţifică internaţională în acest domeniu demonstrează clar că nivelul de
dezvoltare al limbajului este semnificativ mai bun în cazul copiilor diagnosticaţi ca
hipoacuzici până la vârsta de 6 luni şi care sunt trataţi imediat după diagnosticare
(protezare auditivă sau implant cohlear) faţă de copii la care diagnosticul de hipoacuzie
se stabileşte după vârsta de 6 luni.
Auzul normal este o condiţie obligatorie pentru dezvoltarea unei comunicări orale
optime. Percepţia şi producerea vorbirii sunt afectate negativ de lipsa unui model normal
de achiziţie şi a unei bucle intacte de feed-back auditiv.
Consecinţele hipoacuziei bilaterale congenitale diferă, în funcţie de severitatea
hipoacuziei:

4
• hipoacuzia profundă lipseşte individul de percepţia informaţiilor acustice ale
limbajului vorbit şi ca rezultat apare imposibilitatea dezvoltării comunicării
orale;
• hipoacuzia uşoară şi moderată nu împiedică în totalitate dezvoltarea
limbajului şi vorbirii deoarece unele informaţii ale vorbirii sunt disponibile
chiar fără amplificare. Totuşi, în funcţie de gradul şi configuraţia deficitului,
efecte variate asupra limbajului sunt evidente foarte devreme.
Depistarea activă precoce a hipoacuziei trebuie urmată în mod obligatoriu,
imediat, de tratament adecvat, medical şi chirurgical (inclusiv Implant Cohlear) sau
protetic. Acest tratament trebuie asociat cu exerciţii logopedice în cazul celor cu
hipoacuzie permanentă.
Implantul cohlear este o formă acceptată de reabilitare pentru indivizi selectaţi
cu surditate profundă bilaterală, care are drept scop supleerea funcţiei cohleare ireversibil
pierdută, ceea ce nu poate fi realizat de protezele auditive clasice.
Severitatea hipoacuziei (profundă bilaterală), durata acesteia, configuraţia anatomică a
urechii şi bolile asociate ale candidaţilor la implant cohlear limitează beneficiul real
auditiv şi verbal pe care aceştia îl pot obţine prin implantarea cohleară.

Testarea auzului cu aparatura speciala din spitale permite stabilirea


tipului de surditate

Surditatile copilului pot fi genetice si negenetice, se pot manifesta de la nastere, fiind


vorba in acest caz de surditati congenitale, sau se pot manifesta tardiv, dupa un interval
de timp variabil. Prezenta surditatii si la alti membri ai familiei constituie un element de
mare valoare in stabilirea unei cauze genetice. Cele mai frecvente cauze negenetice, care
pot produce surditatea la copil sunt: prematuritatea, traumatismul obstetrical, rubeola
materna, sifilisul congenital, hipotiroidia, administrarea de medicamente ototoxice
(Gentamicina, Neomicina, Kanamicina, Streptomicina), boli infectocontagioase (tusea
convulsiva, rujeola, varicela, meningoencefalita). Un interogatoriu atent al mamei poate
decela cauza surditatii copilului.

5
Testarea auzului cu aparatura speciala din spitale permite stabilirea tipului de surditate,
gravitatea acesteia si orientarea asupra tratamentului. Examenul auditiv la sugari si la
copiii mici este foarte dificil din cauza posibilitatii reduse de cooperare, cat si din cauza
starii de frica indusa de manevrele si aparatele de testare.

Tratamentul cel mai bun

Tratamentul este in primul rand profilactic, prin combaterea tuturor cauzelor posibile.
O latura importanta a terapiei este reprezentata de reeducarea in centre speciale, mai ales
in sensul castigarii sau mentinerii limbajului, rezultatele depinzand de o buna colaborare
intre logoped si ortofonist. Unele cazuri pot beneficia de tratament medicamentos sau
chirurgical, iar in alte situatii protezarea aditiva sau implantul cohlear pot compensa
functia auditiva in raport cu indicatia otologului.

Rezultate bune se obtin cand parintii se prezinta la medic cu copilul dupa primele
semne care pot sugera o scadere a auzului. Cu cat vin mai tarziu, cu atat tratamentul este
mai indelungat, mai costisitor si cu rezultate functionale mai slabe.

Concluzii:

Implantul cohlear reprezinta o metoda terapeutica moderna, care se adreseaza surditatilor


neurosenzoriale severe, profunde si totale de tip cohlear. Beneficiul maxim este la copii
mici începând cu vârsta de 6 luni, scazând catre vârsta de 6 ani. Actualmente în România
exista un Program National privind implantul cohlear. Dezavantajul implantului cohlear îl
constituie costul ridicat (aprox. 21.000 Euro) si posibilitatile limitate de a extinde
implantarea cohleara la toti pacientii care ar putea beneficia de aceasta metoda
terapeutica.

Tehnologia salveaza auzul copiilor

Auzul se poate pierde in orice moment din viata: in copilarie, adolescenta sau mai tarziu.
Cand victimele sunt copiii, depistarea timpurie inseamna si sanse mai mari de recuperare.

6
Acum medicina ofera o multime de tratamente pentru deficientele de auz ale copiilor
(hipoacuzii). De la aparate performante, care permit "protezarea resturilor de auz" pana la
implantul cohlear, care poate face dintr-un copil sortit tacerii, un om normal.
Pentru a putea fi folosite insa, este esential ca suferinta auditiva sa fie depistata cat mai
repede dupa nastere. Pentru aceasta, nu cu mult timp in urma, oficialii Ministerului
Sanatatii au decis sa doteze mai multe maternitati din tara cu aparate care permit
diagnosticari precoce, inca de la nastere.

Mecanismul care ne permite sa auzim

Sunetul este codificat la nivelul urechii interne, apoi este transmis prin nervi pana la
centrii auditivi superiori, in final ajungand la creier, care decodifica informatia
receptionata din periferie. Zone specifice din creier analizeaza si asociaza un anume cod
cu,o,a,nume,frecventa.
Copilul invata tocmai prin asociere sa spuna "ma-ma", ajungand sa realizeze in aria
corticala imaginea de mama. Daca un copil, pana la varsta de cinci-sase ani (maxim
sapte) nu are acest influx de la ureche, zona corticala va fi invadata de alte arii corticale
responsabile de integrarea unor simturi precum vazul sau pipaitul (creierul este un organ
cu o plasticitate enorma, adica se adapteaza cu foarte mare usurinta).
Chiar daca i se va pune un implant cohlear la aceasta varsta, un copil nu va beneficia de
vorbire si intelegere a limbajului perfecte. Copilul va auzi sunete casnice, de avertizare
(claxon, sonerie, alarma, telefon), dar nu va putea sa inteleaga toate cuvintele. In situatia
in care surditatea apare dupa varsta de cinci-sase ani, performantele unui implant cohlear
sunt incurajatoare daca nu a trecut prea mult timp de la pierderea auzului.

Ce cauzeaza deficientele de auz?

Jumatate din hipoacuziile cu care copiii se nasc sunt genetice. Alte cauze ce conduc la
hipoacuzii sunt cele dobandite, precum infectiile bacteriene si virale, traumatismele in
zona capului, tratamentele cu asa-zise medicamente ototoxice, precum streptomicina,
gentamicina.kanamicina.
Otitele.cronice.pot.afecta.si.ele.auzul,in.diverse.nivele.de.severitate.

7
In functie de gradul pierderii auditive, problemele sociale ale persoanei respective sunt
mai.mari.sau.mai.mici.
In multe situatii, hipoacuzicul nu va mai percepe corect mesajul auzit, ajungand sa faca
confuzii.intre.cuvinte.sau.sa.le.omita.
In Romania sunt intre 1,8 si doua milioane de hipoacuzici.

Cum se pune diagnosticul la nastere?

Chiar daca se face depistarea precoce a unei probleme de auz, nu se poate cuantifica cu
exactitate pragul auditiv al copilului in primul an de viata. Medicul stabileste, cu ajutorul
aparaturii specifice, daca auzul copilului este in limite normale.
Cum functioneaza mecanismul care ajuta medicul in depistarea diagnosticului?
In momentul in care sunt functionale, celulele care produc influxul nervos din urechea
interna (care fac posibil auzul) emit niste sunete de intensitate foarte slaba. Tocmai aceste
sunete sunt captate de aparatele de oto-emisiuni. Copilul cu probleme poate avea
deficiente minore sau o pierdere totala a simtului auditiv. El va trebui urmarit pana la
varsta de un an, cand medicii vor putea stabili exact in ce masura auzul a fost afectat.

Ce prespune mai exact acest implant cohlear?

Implantul cohlear este un dispozitiv miniatural care permite copiilor cu hipoacuzii


profunde sa receptioneze sunete. Printr-o interventie chirurgicala complicata, se plaseaza
o spira cu mai multi electrozi de contact in interiorul urechii interne (in cohlee mai exact).
Electrozii vor stimula direct nervul auditiv, prin curenti electrici slabi, ce nu prezinta un
pericol pentru tesuturile din jur, transmitand astfel informatia sonora codificata la exterior
de catre procesorul de vorbire. Dezavantajul implantului cohlear rezida in faptul ca poate,
in anumite cazuri, distruge urechea interna.

Cand se recomanda implantul cohlear?

8
Exista varste ideale la care implantul trebuie pus. In Canada, momentul recomandat
este intre un an si doi ani. In alte tari occidentale se admit implanturile facute intre unu si
trei ani.
Literatura de specialitate mentioneaza si situatii in care operatiile au fost facute la varste
foarte mici (sase, opt luni). Majoritatea specialistilor nu sunt insa de acord cu ele, pentru
ca pana la un an nu se poate spune sigur gradul de afectare al simtului auditiv.In situatia
in care micutul aude catusi de putin (are niste resturi de auz), medicii afirma ca acestea
trebuie intotdeauna exploatate prin protezare adecvata si nu neaparat prin metode scumpe
si "distructive" pentru ureche, cum este implantul cohlear.

Protezele potrivite vor face posibila perceperea de catre copil a sunetelor ambientale si
a vorbirii, iar exercitiile de logopedie vor permite copilului dezvoltarea limbajului.

Fig. 1
Componentele
Implantului
Cohlear

9
Implantul cohlear este alcătuit din:
1. microfon- captează sunetele şi le transmite procesorului
vocal
2. procesor vocal, purtat ca o proteză auditivă retroauriculară de
obicei, este un mic computer portabil, care realizează
codificarea sunetelor în impulsuri electrice
3. antenă - este legată printr-un fir de procesorul vocal şi
permite transmiterea semnalului codificat la implantul
propriu-zis
4. implantul propriu-zis – componenta internă şi portelectrodul
5. nervul auditiv, stimulat direct de impulsurile electrice
descărcate la nivelul electrozilor intracohleari

Fig. 2 Introducerea chirurgicală a portelectrodului în urechea internă

Portelectrodul este introdus în cohlee în timpul intervenţiei chirurgicale (Fig.


2). Pe el sunt poziţionaţi electrozii activi în perechi, astfel încât stimularea nervului
auditiv să fie optimă. Existenţa în cohleea a cel puţin 5 perechi de electrozi funcţionali
permite obţinerea unor performanţe auditive şi verbale bune.

10
Modul de funcţionare al implantului cohlear:

Într-o cohlee în care celulele ciliate sunt foarte afectate, vibraţiile undelor sonore nu
mai pot fi transformate în impulsuri electrice. Implantul cohlear captează sunetele prin
microfon, le transmite la procesorul vocal, unde sunt modificate în funcţie de schema
particulară folosită şi transformate în semnale electrice. Semnalul codificat ajunge la
antenă şi, prin inducţie electromagnetică, la implantul propriu-zis. De aici sunt
descărcaţi curenţi electrici slabi prin intermediul electrozilor activi, care vor stimula
dendritele protoneuronului nervului auditiv.

Întelegerea beneficiilor si limitelor Implantului Cohlear

1. Auzirea sunetelor cotidiene

Teoretic, oricine aude cu implantul sau zgomotele ambientale.Implantul Cohlear


le permite sa auda zgomotul traficului , al claxoanelor, al vehiculelor dotate cu
sirene precum si strigarea lor pe nume.Toate acestea sunt foarte importante pentru
copii deoarece pot fi atentionati în situatii periculoase.

2. Auzirea si întelegerea vorbirii

Informatiile sonore primite de copilul dumneavoastra , usureaza întelegerea


vorbirii precum si labiolectura.Acest lucru este deosebit de important pentru
copiii care învata sa vorbeasca.

3. Ajutor în îmbunatatirea limbajului copilului

Copilul dumneavoastra îi poate auzi pe cei din jur vorbind, la fel de bine cum îsi
poate auzi si propria voce si astfel îsi poate regla vocea. Având o voce care poate
fi înteleasa si de ceilalti, coplilului i se pot deschide noi posibilitati sociale ,
educationale si în cele din urma profesionale. Acest fapt îi permite o implicare
interactiva în lumea celor care aud.

11
4. Folosirea telefonului poate deveni o realitate !

Unii copii care poarta un implant cohlear folosesc acest dispozitiv atât de eficient,
astfel încât pot întelege vorbirea si fara labiolectura, ceea ce le permie conversatia
la telefon.

Audiometria

Orice investigatie a calitatii auzului începe cu o audiometrie tonala. Acest test simplu
masoara pragul de auz pentru fiecare frecventa a cîmpului auditiv uman utilizat în mod
obisnuit (125-8.000 Hz), adica nivelul cel mai mic de intensitate a stimulilor sonori care
declanseaza senzatia auditiva.

Audiometria se desfasoara într-o camera insonorizata, în care pacientului i transmit


prin casca o serie de sunete pure (tonuri), de anumite frecvente si intensitati. În timpul
testului, bolnavul tine în mîna un buton ce trebuie apasat ori de cîte ori aude sunetul
respectiv. Fiecare ureche este testata separat si, în functie de raspunsurile pacientului,
medicul întocmeste un grafic numit audiograma. Tocmai pentru ca se bazeaza pe
raspunsurile pacientului, testul este subiectiv. Necesitatea colaborarii cu pacientul
împiedica utilizarea acestui test la copiii sub 5 ani. Seful Clinicii ORL din cadrul Spitalul
"Sf.Spiridon" din Iasi, dl prof.univ.dr. Vasile Costinescu spune ca exista doua moduri prin
care percepem sunetele: prin calea aeriana (atunci cînd ele se transmit prin conductul
auditiv extern, asa cum se întîmpla în mod fiziologic) si prin calea osoasa (prin oasele
craniului). Audiometria tonala testeaza ambele moduri de transmitere a sunetului, prima
dintre ele prin sunetele transmise în casca, iar a doua, calea osoasa, printr-un vibrator
pozitionat în spatele urechilor.Daca auzul este bun, pragurile de auz în cele doua tipuri
de cai coincid si se înscriu în limitele normale. Daca pacientul aude normal pe calea
osoasa si mai prost pe calea aeriana, înseamna ca el are o leziune în urechea externa
sau medie, iar diagnosticul este hipoacuzie de transmisie. În acest caz, este afectat
mecanismul de transmisie a sunetului, care poate fi remediat de cele mai multe ori
chirurgical. Daca pacientul aude la fel de prost si pe calea aeriana, si pe calea osoasa,
el este diagnosticat cu hipoacuzie neurosenzoriala. Leziunea se afla, în acest caz, în

12
urechea interna sau pe nervul auditiv si este o afectiune mult mai grava, pentru care nu
exista tratament medicamentos sau chirurgical de restabilire a functiei distruse.

În afara audiometriei tonale, audiometria vocala este o alta modalitate de testare


subiectiva a auzului, mai importanta pentru anumiti pacienti, pentru ca masoara si
capacitatea subiectului testat de a comunica; se masoara nu numai capacitatea de auz, ci
si capacitatea celui testat de a întelege ce se vorbeste.

În cazul în care audiometria descopera o scadere de auz, investigatiile trebuie


continuate cu teste audiologice obiective. Rolul lor este de a preciza sediul si tipul
leziunii. Astfel, pentru hipoacuzia de transmisie se face impedansmetrie, care arata starea
de functionare a urechii medii.

Daca hipoacuzia este neurosenzoriala, sînt necesare doua tipuri de teste: otoemisiuni
acustice - arata functia urechii interne, sau potentiale - arata modul în care se transmite
influxul nervos prin nervul cohlear pîna la trunchiul cerebral.

Audiograma

O audiograma este rezultatul unui test de auz, un grafic in care este reprezentat pragul
liminar al persoanei examinate.

• veti asculta o serie de tonuri pure (sunete simple), folosind casti. Tonurile se
incadreaza de la 125 Hz pana la 8000 Hz;
• veti indica - fie prin ridicarea unei maini, fie prin apasarea unui buton de raspuns -
daca ati auzit sau nu sunetul;

13
• sunetele vor incepe sa scada in intensitate (tarie), astfel incat audioprotezistul sa
poata determina pragul dvoastra de auz;
• pragurile sunt inregistrate pe audiograma in functie de frecventa si intensitate in
dB HL.

Audiograma vocala

Testele pentru determinarea intelegerii cuvintelor ajuta audioprotezistul sa stabileasca cat


de clar puteti intelege vorbirea:

• veti asculta si veti repeta o serie de cuvinte spondaice;


• un prag in dB HL este determinat pentru cel mai scazut nivel la care puteti
recunoaste vorbirea (pragul de receptie a vorbirii);
• veti asculta si veti repeta o serie de cuvinte bisilabice (de exemplu "mama, tata"),
la niveluri variate de tarie de sunet;
• pentru fiecare ureche se va calcula procentul de discriminare al cuvintelor;
• poate fi realizata si evaluarea suplimentara a discriminarii vorbirii in situatii
dificile/zgomotoase.

14