Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Tranzactii Internationale
Tranzactii Internationale
Desi principiul liberei circulatii a serviciilor constituie unul din cei patru piloni de baza ai constructiei europene (alaturi de libera circulatie a bunurilor, persoanelor si capitalului), fiind prevazut inca prin Tratatul de la Roma (1957), UE nu a reusit sa realizeze obiectivul integrarii serviciilor in piata interna nici pana astazi. Barierele care afecteaza in mod curent comertul intracomunitar cu servicii, din cauza reglementarilor si standardelor nationale divergente, genereaza costuri uriase de operare furnizorilor de servicii europeni. Lipsa progreselor pe calea integrarii pietelor de servicii a inceput sa ameninte tot mai grav competitivitatea economiei UE in ultimii ani, in conditiile in care aceste activitati au ajuns sa contribuie in proportie de 70% la crearea PIB si, respectiv, la ocuparea fortei de munca din tarile membre, si sa reprezinte 22% din totalul schimburilor comerciale cu bunuri si servicii ale UE-25 si 65-70% din stocul total de ISD, generate si receptate (inclusiv intra-UE, in anul 2004). Noua ofensiva de integrare a serviciilor in piata interna Drept urmare, in contextul vastului program de eficientizare a pietei interne adoptat prin Agenda de la Lisabona, Comisia Europeana a declansat o adevarata ofensiva de liberalizare a comertului intracomunitar cu servicii si de integrare a acestor activitati in piata interna, pe fundalul intensificarii fara precedent a preocuparilor de consolidare a competitivitatii firmelor europene. Spre deosebire insa de preocuparile din trecut de transpunere in practica a principiului liberei circulatii a serviciilor si a dreptului de stabilire, noua ofensiva are la baza o abordare atotcuprinzatoare, orizontala si globala. Ea urmareste eliminarea obstacolelor atat in plan legislativ, cat si administrativ, concomitent cu crearea conditiilor-cadru pentru sporirea productivitatii si competitivitatii intreprinderilor furnizoare si utilizatoare de servicii. Totodata, atentia Comisiei Europene este focalizata pe serviciile furnizate intreprinderilor (servicii de productie), adica pe serviciile utilizate ca in 838b15i puturi in procesele de productie, considerate determinante pentru performanta economica a tuturor celorlalte intreprinderi (precum serviciile profesionale, financiare, transporturi, comunicatii, distributie s.a.). in cadrul acestui program cuprinzator de reforma, sunt in curs de desfasurare trei initiative ale Comisiei Europene, care se completeaza reciproc si care au un impact major asupra sectorului de servicii. In primul rand, este vorba de o initiativa legislativa a Comisiei Europene, materializata prin introducerea in Parlamentul European, la inceputul anului 2004, a proiectului de Directiva privind serviciile in piata interna. Scopul noii Directive cunoscuta si ca Directiva Bolkestein este eliminarea obstacolelor din calea liberei circulatii a serviciilor, stimularea concurentei si incurajarea activitatilor de servicii transfrontaliere. Dupa dezbateri furtunoase si numeroase compromisuri, la 16 februarie 2006, plenul Parlamentului European a adoptat o prima varianta amendata a acesteia, in prezent aceasta fiind dezbatuta de catre institutiile europene. In al doilea rand, se afla in curs de derulare Planul de actiune in domeniul serviciilor de productie, menit a sustine initiativa legislativa a Comisiei Europene printr-un set de masuri complementare, destinate eliminarii obstacolelor administrative din calea tranzactiilor cu servicii intra-UE si sporirii competitivitatii intreprinderilor furnizoare si utilizatoare de servicii. In fine, dar nu in ultimul rand, consolidarea capacitatii competitive a intreprinderilor de servicii este urmarita si in planul politicii comerciale externe a UE, prin participarea activa atat ca entitate, cat si prin statele sale membre la negocierile comerciale globale din sfera serviciilor din actuala Runda Doha. In acest context, UE este preocupata de eliminarea obstacolelor existente pe pietele internationale de servicii, de largirea accesului companiilor europene pe aceste piete si de consolidarea regulilor multilaterale care guverneaza comertul international si fluxurile investitionale in sfera serviciilor. Suprapunerea eforturilor de liberalizare la nivel european cu cele desfasurate la nivel global nu este intamplatoare, intrucat reformele in materie de reglementare promovate in sectoarele de servicii sunt mai usor de infaptuit de catre autoritatile europene/nationale atunci cand sunt ancorate in angajamente de liberalizare asumate in plan multilateral.
dar si intr-un context mai larg (masurile complementare destinate sporirii competitivitatii intreprinderilor europene) vor conduce la imbunatatirea cadrului de desfasu-rare a acestor activitati si, implicit, la cresterea competitivitatii intreprinderilor furnizoare si utilizatoare de servicii din spatiul UE. Or, chiar si fara sporurile previzibile de competitivitate generate de aceste masuri, performantele curente ale industriilor de servicii din UE-25 ridica sfidari majore la adresa capacitatii Romaniei de a face fata presiunilor concurentiale in domeniu. Dezavantajele competitive ale Romaniei in sfera serviciilor in raport cu UE-15, dar si cu noile state membre si candidate, sunt numeroase si rezida inainte de toate in nivelul scazut de dezvoltare a sectorului romanesc de servicii. O succinta analiza a realitatilor economice romanesti prin prisma serviciilor pune in evidenta contraste izbitoare intre performantele Romaniei si cele ale statelor membre vechi si noi prin prisma contributiei acestui sector la crearea valorii adaugate brute, la ocuparea fortei de munca si, implicit, la fluxurile comerciale si investitionale internationale.
perioada 1990-2003 sub aspectul convergentei structurilor lor macroeconomice cu cele ale UE, apropiindu-se sensibil de nivelul indicatorilor respectivi din UE-15 (de 68%, in medie), in Romania modificarile structurale au fost foarte lente si nesemnificative. Pe cale de consecinta, Romania se particularizeaza prin cel mai scazut nivel al acestor indicatori din grupul noilor tari membre si candidate.
inconsistente pana de curand. tarile care au fost capabile sa atraga fluxuri substantiale de ISD precum Ungaria, Polonia sau Republica Ceha au reusit sa incheie inca la mijlocul anilor '90 procesul de recuperare a decalajului fata de UE-15 in materie de servicii, facand implicit un pas semnificativ in directia convergentei structurale,cu UE.
Perspective si oportunitati
Sub aspectul participarii la tranzactiile cu servicii, performantele Romaniei sunt net inferioare nu numai in raport cu tarile membre ale UE-15, dar si cu noile state membre si candidate, care vor constitui competitori redutabili pe o viitoare piata largita a serviciilor din UE. Cu toate acestea, Romania dispune de unele avantaje competitive pe care le-ar putea valorifica in scopul impulsionarii schimburilor sale cu servicii atat a celor transfrontaliere, cat si a celor intermediate prin ISD. Nivelul (inca) relativ scazut al costului fortei de munca, gradul ridicat de educatie si de pregatire profesionala a unor categorii de forta de munca, afinitatile culturale (inclusiv de limba) cu spatiul european si, nu in ultimul rand, garantiile asociate cu preluarea acquis-ului comunitar si cu perspectiva aderarii iminente la UE reprezinta tot atatea active care ar putea fi fructificate in vederea dezvoltarii exporturilor de servicii catre piata UE. Mai mult decat atat, numeroase din tendintele de pe scena economica internationala par a favoriza Romania prin prisma avantajelor competitive in sfera serviciilor, in special datorita competentelor sale educationale si profesionale. In virtutea cresterii capacitatii serviciilor de a fi livrate pe plan international prin intermediul retelelor electronice (datorita digitalizarii si standardizarii inlesnite prin aplicarea noilor TIC), numeroase categorii de servicii (sau componente ale acestora), precum si numeroase functii de servicii utilizate de CTN pentru coordonarea diferitelor verigi ale lantului valoric al productiei lor globale, pot fi fragmentate si reamplasate acum in cele mai diferite locatii din lume. Romania ar putea sa profite din plin de procesul curent de relocalizare a serviciilor, la care recurg in masura crescanda firmele europene pentru a se mentine competitive (din considerente legate de reducerea costurilor, extinderea accesului la competente profesionale si imbunatatirea calitatii serviciilor). In contextul reorganizarii lantului valorii la nivel global, dar si al largirii pietei interne, o mare gama de servicii devenita recent comercializabila poate fi obiectul exportului, incluzand fie servicii cu valoare adaugata mai scazuta (intrari si prelucrari de date), fie mai ridicata (proiecte de arhitectura, analize financiare, programare software, cercetare-dezvoltare). Exportatorii romani, provenind cu precadere din randul IMM-urilor, ar putea exploata in mod activ noile oportunitati oferite de tranzactionarea transfrontaliera pe cale electronica a unei mari varietati de servicii de productie. Romania ar putea deveni o locatie atractiva pentru furnizarea catre tarile membre ale UE a numeroase categorii de servicii asociate cu TIC (servicii informatice si asociate cu computere, precum inputurile de date, procesarea de date, programarea si dezvoltarea de software s.a.), dar si pentru furnizarea altor categorii de servicii de productie care fac obiectul procesului curent de relocalizare, si care sunt destinate fie sustinerii operatiunilor firmelor (servicii de contabilitate, de audit, gestionarea salariilor etc.), fie inlesnirii interactiunii dintre firme si clientii acestora (centre de consultanta prin telefon, dezvoltarea de software s.a.) si, nu in ultimul rand, pentru furnizarea de servicii de productie mai sofisticate si cu continut ridicat in valoare adaugata (precum serviciile de proiectare, anumite functii de cercetare-dezvoltare, servicii de consultanta juridica etc.). Este insa la fel de adevarat ca potentialul de dezvoltare a exportului de servicii al tarii noastre este grevat de constrangeri severe legate de nivelul precar al infrastructurii tehnologice si informationale, care conditioneaza adoptarea si utilizarea la scara larga a comertului electronic. Acestora li se adauga si alti factori restrictivi, localizati la nivelul firmelor romanesti furnizoare de servicii, si care vizeaza mai ales lipsa capacitatilor adecvate de marketing, capitalul reputational redus si, in general, absenta contactelor de afaceri de anvergura globala inlesnite prin retelele electronice. Si, nu in ultimul rand, un factor inhibitor il reprezinta insuficienta constientizare la nivel guvernamental a sprijinului pe care il pot oferi exporturile de servicii pentru sustinerea performantei exporturilor de bunuri materiale. In concluzie, demersurilor curente la nivelul UE care urmaresc integrarea serviciilor in piata interna si consolidarea competitivitatii companiilor europene ridica in fata Romaniei nevoia stringenta de a accelera procesul de ajustare structurala. Pentru a face fata concurentei sporite pe piata interna a serviciilor si a beneficia de noile oportunitati in calitate de viitor membru al UE, Romania va trebui sasi consolideze in mod substantial capacitatile generatoare de fluxuri de servicii, in conditiile in care
dezavantajele sale competitive in sfera serviciilor sunt numeroase, atat in raport cu UE-15, cat si cu noile state membre si candidate.
Bibliografie:
* Cristina Cristureanu-Economia imaterialului:tranzactii internationale cu
servicii,
Editura All Beck,Bucuresti,1999
Ghibitiu