Sunteți pe pagina 1din 4

Arta greaca Spre deosebire de alte popoare antice, grecii, prin arta lor magnifica, au glorificat umanitatea.

Romanii, n ciuda faptului ca au fost mai puin originali, au extins mostenirea greaca crend o tradiie de mbinare durabila a artelor grecoromane de o mare importana istorica. Chiar si nainte de sosirea primilor greci n zona, insulele Ciclade aveau o civilizaie destul de bine dezvoltata, care a produs numeroase sculpturi din marmura alba, fina, de o deosebita valoare. O influena puternica a avut-o civilizaia minoiana din Creta, ale carei fresce, olarit si podoabe metalice au fost adoptate de populaii vorbitoare de limba greaca, atunci cnd s-au asezat n acea zona, n sec. XX .Hr., civilizaie care astazi se mai numeste miceniana. Micenienii erau mai mult preocupai de razboi, si de aceea au adoptat reprezentari ale luptelor si armelor de razboi.

Dupa destramare societaii miceniene, n sec.XII .Hr., au luat nastere cetaile-stat, care au dus la o intensa umanizare a artei, deoarece grecii considerau zeii ca fiind oameni superiori, reprezentndu-i n sculpturi sau picturi cu trasaturi umane. Aceasta e arta pe care astazi o asociem cu Grecia antica. Dintre reprezentarile artistice, la greci sculptura este cel mai bine reprezentata, poate si pentru ca picturile lor nu au supravieuit att de bine timpului. La nceput, sculpturile reprezentau nudul unui tnar sau o fecioara mbracata, ambele ntruchipari cu un larg zmbet pe faa, pe care azi l numim "zmbet arhaic", dupa numele acestei perioade, perioada arhaica. Sculpturile monumentale au aparut mai trziu, probabil dupa contactul cu Egiptul. ntr-un timp foarte scurt, a disparut reprezentarea convenionala a corpului uman, si au aparut tot mai multe expresii ale feei si detalii mai bine finisate ale hainelor personajelor sculptate. Perioada clasica, din 480 .Hr. pna n 323 .Hr., este considerata a fi perioada marilor realizari artistice grecesti, cu inovaii n sculptura, personajele ncepnd sa apara n diverse poziii ct mai naturale. Inovaii similare au aparut i n sculptura basoreliefurilor i a statuatelor din bronz. Multe sculpturi clasice au disparut, precum doua mari statui ale Atenei si a lui Zeus ale maestrului Phidias. Cea mai mare parte a lucrarilor existente nu au fost create individual, ci au facut parte din un ansamblu de statui sau basoreliefuri care mpodobeau interiorul sau frontoanele templelor . Sculptura, pictura si arhitectura s-au unit pentru a crea temple somptuoase si pline de culoare. Parthenonul Cele mai frumoase sculpturi si basoreliefuri din perioada

clasica au aparinut templului Parthenos, situat pe Acropolis n Atena, si ridicat n sec V.Hr., culme a perioadei clasice. Aceste sculpturi aparin n marea lor majoritate coleciei Elgin de la British Museum din Londra. Pe Acropolis mai exista, n afara de Parthenon, templul Atenei Nike, Erecteumul cu citatidele sale distinctive, precum i-o poarta numita Propylea. Cel care a pus n aplicare programul de construire a templelor a fost Pericle. Arhitecii propriu-zisi ai Parthenonului au fost Callicratis si Ictimus, iar cel care a supravegheat lucrarile si a realizat statuia colosala a Atenei din interiorul Parthenonului a fost Phidias. Elementele unui templu grecesc erau deosebit de simple. Ele constau dintr-o structura rectangulara nconjurata de coloane mpodobite, cu un acoperis nalat, n panta. Diferenele se datoreaza stilurilor diverse, cum ar fi cel doric, caracterizat prin simplitate si masivitate; cel ionic, cu capitoliile mari si capatul columnei ca un sul, si cel corintian avnd n capatul columnei o acanta cu frunze sculptate. Marile realizari grecesti nu se datoreaza numai avansului tehnologic, ci si prezenai unui deosebit sim vizual, care realizeaza perfecuinea prin imperfeciune. O astfel de "imperfeciune" este bombarea coloanelor grecesti la mijloc, pentru a anula iluzia de concavitate data de o coloana verticala privita de la distana. Principalele surse de informare cu privire la modul de viaa grecesc si totodata majoritatea picturilor grecesti se gasesc pe vasele de lut create n cantitai mari pentru uz caznic. Vasele grecesti dateaza aprox. Din anul 600 . Hr. si au fost la nceput de culoare rosie cu personaje pictate n negru, pentru ca ulterior, tehnica sa se inverseze, si fundalul sa fie negru si personajele sa fie rosii. Nici una din aceste metode nu era ntrebuinata pentru vasele funerare, numite

"lekythos", care erau pictate pe un fundal alb. Abia n sec. IV .Hr. au aparut nudurile feminine create de sculptori ca Praxiteles si alii. Chiar daca arta clasica greceasca prezenta si unele particularitai, asa cum se poate observa la Parthenon, aceasta nu ducea nimic la extreme, si se ncadra totusi n unele tipare. n sec. IV .Hr., sculptori ca Scapas si Lysippus au popularizat portretistica individualizata. Un alt semn al noului curent l reprezinta scara monumentala la care i-a construit cripta un rege din Asia Mica pe nume Mausolus, cunoscuta sub numele de Mausoleu, termen care denumeste astazi toate construcile de acel tip. Din anul 334 .Hr., cuceririle lui Alexandru cel Mare au raspndit arta elenistica n tot Orientul, din Egipt pna n vestul Indiei. Dupa moartea sa, si destramarea imperiului sau, s-au ridicat state mari care au dominat acea perioada, cum ar fi Egiptul si Imperiul Seleucid(fondat pe cel sirian). Aceste state au devenit centre mai mari ale culturii elenistice chiar dect cetaile-stat ale Greciei care erau n declin n acea perioada.

S-ar putea să vă placă și