Sunteți pe pagina 1din 4

Originile cetateniei pot fi identificate din Grecia antica, cand 'cetatenii' erau cei care aveau dreptul legal

sa participe in politica. Dar nu toata lumea era cetatean: sclavii si femeile in principal nu erau. Pentru cei care aveau totusi statutul privilegiat de cetatean, ideea de 'virtute civica' sau 'bun cetatean' erau foarte importante. Aceasta traditie a dus la o accentuare a datoriilor cetatenilor de-a lungul timpului. Punctul de vedere liberal asupra cetateniei, dezvoltat in secolul 19, a accentuat importanta drepturilor pentru toti locuitorii. Pe masura ce lucrurile au capatat amploare, ideea de justitie si drepturi politice a devenit realitate pentru o parte din ce in ce mai mare a populatiei. In secolul 20, sustinatorii 'cetateniei sociale' au mers mai departe si au recunoscut ca drepturile civile si politice sunt doar o parte din ceea ce cetatenii ar trebui sa astepte de la stat. Drepturile cetatenilor ar trebui sa cuprinda conditiile de trai si de munca, nu doar participarea oamenilor in politica.

Legatura juridico-politica permanenta ce exista intre stat si cetatean se numeste cetatenie. Cetatenia reprezinta o institutie care serveste obiect de studiu a mai multor discipline juridice: cum ar fi dreptul international public, dreptul familial, dreptul civil etc., ce se explica prin faptul ca subiectii principali ii constituie statutul si cetateanul care se afla in diferite raporturi stabilite de normele unor sau altor discipline economice Regulile care sunt legate de cetenie, se aplic pe ct posibil asupra persoanelor juridice. Cetenia apare n 2 ipostaze: 1. Ca instituie politic n dreptul obiectiv 2. Ca o condiie juridic (statut) n dreptul subiectiv n prima accepiune:

Cetenia reprezint un ansamblu de norme juridice ce reglementeaz raporturi sociale grupate n jurul necesitii de a asigura plenitudinea drepturilor i obligaiilor prevzute de constituie i legi acelor persoane care, prin sentimentele i interesele lor, sunt strns legate de destinele statului respectiv. Fiind o instituie complex, este o instituie a dreptului constituional, menioneaz I. Deleanu ntruct: a) este o expresie a suveranitii politice. Statul pe temeiul suveranitii lui stabilete statutul juridic al cetenilor si. b) numai cetenii au dreptul s participe la executarea puterii n formele instituionalizate ale democraiei directe (sufragiul, referendumul, iniiativa popular) sau n ale democraiei reprezentative n a doua accepiune: n acest sens ea se axeaz pe ideea de subiect de drept a crei poziie juridic n cadrul unor anumite raporturi o caracterizeaz i numai aici se vorbete de cetenia unei persoane (ex. dobndirea i pierderea ceteniei)

Un ultim aspect in ceea ce priveste cetatenia, dar unul ce capata o importanta din ce in ce mai mare, implica ideea de educatie. Daca cetatenia in sensul traditional implica sa ne bucuram de anumite drepturi si sa indeplinim anumite indatoriri, intr-un fel se poate spune ca cetatenii 'se fac', nu 'se nasc'. Loialitatea si responsabilitatea de exemplu sunt calitati ce trebuie invatate si cultivate. Astfel, daca aceste calitati sunt esentiale pentru a fi cetatean in adevaratul sens al cuvantului, cetatenii 'adevarati' trebuie sa fie educati, in sensul larg al cuvantului.

Cetatenia europeana si cetatenia nationala

Cetatenia europeana este prin esenta sa diferita de cea nationala deoarece conform formulei din Tratatul de la Amsterdam ea completeaza.... si nu nlocuieste ( tratatul CE art. 17 al 1). Aceasta deriva, prin conditiile de acordare, ca si cetatenia nationala, din nationalitatea acordata de statele membre. Cetatenia europeana se adauga celei nationale deoarece resortisanti statelor membre ale Uniunii Europene beneficiaza de o dubla cetatenie. Nu trebuie sa se confunde totusi notiunile deoarece cetatenia europeana este reglementata de dreptul Un iunii, in care si gaseste originea, in timp ce cea nationala releva de dreptul national. Cetatenia europeana nu suprima nici un drept inerent celei nationale ci doar confera drepturi suplimentare care se vor exercita fie la nivelul Uniunii ( dreptul de vot, de a fi ales in Parlamentul European) fie la nivelul statelor membre ( dreptul de a fi ales in alegerile municipale). Nu trebuie negat faptul ca anumite elemente ale cetateniei europene sunt de natura sa apte sa modifice echilibrul creat de cetatenia nationala in cadrul ordinii juridice interne in cazul in care un resortisant al unui alt stat membru dobndeste drepturi care anterior erau rezervate doar nationalilor. Se naste, intr-o oarecare masura o concurenta intre cele doua sfere mai ales in ceea ce priveste dreptul de sejur si de vot in alegerile municipale intr-un stat membru.( Danemarca a afirmat ca cetateanul european nu va dobndi dreptul de a obtine nationalitatea sa in virtutea statutului sau de cetatean european). Calitatea de cetatean european este subordonata posesiei sau dobndirii nationalitatii unui stat membru. Dreptul national va determina care sunt conditiile in care o persoana poate dobndi nationalitatea sa. Acesta solutie a fost consacrata expres prin Declaratia relativa la nationalitatea unui stat membru anexata Tratatului de la Maastricht conform careia" de fiecare data cnd un tratat al Uniunii se refera la resortisanti statelor membre, conditiile de obtinere sau pierdere a cetatenei nationale releva exclusiv de dreptul national". Anumite dificultati pot surveni in cazul in care o persoana poseda mai multe cetatenii si dintre care una este a unui stat non-membru al Uniunii. Daca am analiza jurisprudenta internationala in aceasta materie, am constata ca opozabilitatea nationalitatii unui cetatean fata de statele terte este subordonata existentei unei legaturii efective cu statul ( afacerea Nottebohm de la Curtea internationala de Justitie din 6 aprilie 1955). La polul opus, Curtea de justitie a Comunitatilor Europene a nlaturat aceasta exigenta in afacerea Michelleti din 7 iulie 1992. Dificultati pot surveni in practica mai ales in considerarea faptului ca diferitele state al Uniunii prezinta diferente notabile in ceea ce priveste modul de acordare si de retragere a nationalitatii ( unele recunosc sistemul ius soli sau ius sanguinis). Statele care limiteaza acordarea cetateniei accepta cu reticenta deschiderea frontierelor, a pietei muncii sau acordarea acelorasi dreptur i civile si politice resortisantilor altor state. Cetatenia europeana a fost conceputa pentru a se asigura armonizarea legislatiilor nationale privitoare la acordarea cetateniei. STATUTUL CETEANULUI EUROPEAN Centrul de interes in realizarea acestui studiu l reprezinta dispozitiile inserate in a doua parte a tratatului CE intitulata Cetatenia europeana . Articolul 8 & 2 CE ( art. 17 in noua redactare) declara ca cetatenii europenii detin anumite drepturi si ca sunt supusi unor obligatii. Tratatul recunoaste dreptul cetatenilor la libertate de circulatie si de sejur, de vot si de eligibilitate in alegerile europene si in cele municipale, protectia diplomatica si consulara, dreptul de petitie, dreptul de a depune o plngere unui m ediator, dreptul de a comunica cu institutiile Uniunii. Dreptul de a participa la alegerile politice. Prin intermediul alegerilor politice este permisa desemnarea unor reprezentanti ai autoritatii care au menirea de a reprezenta interesele cetatenilor in cadrul afacerilor publice. Recunoasterea acestui drept reprezinta eliminarea unei interdictii care-i privea doar pe non-nationali. Deschiderea acestui domeniu si pentru resortisanti altor state membre reprezinta un progres semnificativ spre unificarea politica necesara pentru a se asigura succesul Uniunii. Prin participarea cetatenilor europeni la alegerile europene se doreste ameliorarea reprezentabilitatii cetatenilor europeni in cadrul institutiilor europene si reducerea unui deficit democratic . Un prim pas realizat in aceasta directie s-a nregistrat prin intrarea in vigoare a deciziei Consiliului din 20 septembrie 1976 asupra alegerilor reprezentantilor Adunarii prin sufra giu universal direct. In mod concret, drepturile de vot si de eligibilitate au fost recunoscute prin tratatul CE in articolul 8 B( art. 19 in noua redactare) care prevede ca toti cetateni Uniunii care rezideaza ntr-un stat membru si care nu au calitatea de resortisant ai acelui stat au dreptul de a vota si de a fi alesi in alegerile pentru Parlamentul european in statul membru in care rezideaza, in aceleasi conditii ca si resortisanti acelui stat . Directiva 93/109 din 6 decembrie 1993 adoptata de Consiliu cu unanimitate defineste modalitatile de exercitiu ale acestor drepturi. Principiul de baza consacrat de aceasta directiva este acela al non discriminarii, cetatenii unui alt stat pot sa-si exercite aceste drepturi in virtutea calitatii lor de cetatean european in conditiile stabilite de legislatia statului in car e doresc sa-si le valorifice. Exercitiul dreptului de vot a devenit posibila prin nscrierea resortisantului comunitar pe lista electorala in statul de rezidenta, care semnifica renuntarea la dreptul de vot in statul de origine.

Cetatenilor europeni le este permisa candidarea si in cadrul alegerilor municipale in statul de rezidenta cam in aceleasi modalitati prevazute si pentru participarea la alegerile pentru Parlamentul european conform directivei 94/80 din 19 decembrie 1994. Protectia diplomatica si consulara a cetateanului european. Articolul 20 din tratatul CE prevede ca orice cetatean al Uniunii beneficiaza pe teritoriul uni stat membru al carui resortisant este, de dreptul la protectie din partea autoritatilor diplomatice si consulare in aceleasi conditii ca un national . Aceasta protectie nu poate fi exercitata dect de autoritatile unui stat membru. Nu trebuie sa se confunde cu protectia pe care o solicita un cetatean european din partea institutiilor europene. In ordinea juridica internationala nu se realizeaza o distinctie notabila intre cele doua tipuri de protectie : una este asigurata de consul iar cealalta de alte organe ale statului (Conventia de la Viena din 18 aprilie 1961 asupra relatiilor diplomatice). Concretizarea acestui drept recunoscut cetatenilor europeni s-a dovedit a fi dificila deoarece statele membre nu s-au nteles dect asupra faptului ca cetateanul va primi asistenta consulara in caz de deces, accident, boala grava, arestare precum si asupra unui ajutor pentru repatriere in caz de dificultate. Dreptul de petitie. Petitia este o cerere adresata unei institutii politice de catre o persoana sau mai multe pentru a se preveni o injustitie sau o situatie defavorabila cat si pentru a se nlatura un asemenea tip de ncalcare a drepturilor si intereselor unei persoane. Dreptul de petitie este unul dintre mijloacele cele mai frecvente prin care se asigura protectia drepturilor omului att pe plan national cat si pe plan international.( Protocolul facultativ care se raporteaza la Pactul international asupra drepturilor civile si politice din 19 66). Acest drept a fost introdus de Parlamentul european prin regulamentul sau din 1953 si recunoscut abia in 1989 de celelalte institutii comunitare ( in 1987 este instituita o comisie pentru petitii in cadrul parlamentului). Petitiile pot fi adresate unui deputat, Comisiei sau presedintelui Adunarii. Petitia trebuie sa ndeplineasca unele conditii de fond si de forma : trebuie sa fie scrisa, sa fie redactata intr-una din limbile oficiale ale Uniunii, sa fie semnata de petitionarii (daca este individuala sau colectiva). Dreptul de a prezenta petitii est e recunoscut oricarei persoane fizice si juridice care rezideaza sau isi are sediul in orice stat membru. ( art. 194). Petitia trebuie sa releve de un domeniu de activitate al Uniunii : referitoare la tratatele constitutive sau la dreptul derivat, evolutia dreptului comunitar, activitatile unui organ al Uniunii, libertatea de circulatie a persoanelor, bunurilor, serviciilor si capitalurilor. In cazul petitiilor privit oare la drepturile omului, petitionarul va fi consiliat sa se adreseze organelor instituite de Conventia Europeana a drepturilor omului. Problema ridicata in petitie trebuie sa priveasca in mod necesar persoana cetateanului conform unei inserari in tratatul de la Maastricht. Dreptul de a adresa o plngere mediatorului. Introdus de Tratatul CE, prin articolul 8 D si 138 E acest recurs non jurisdictional a implicat creatia unei noi institutii mediatorul european (ombudsman sau Parliamentary Commissioner). Parlamentul numeste un mediator pe toata durata legislaturii si poate sa-i rennoiasca mandatul. Acesta si exercita atributiile in deplina independenta, in interesul general al Uniunii si al cetatenilor sai. El nu solicita si nici nu accepta instructiunii din partea vreunui organ sau organism. Plngerea unui cetate an poate fi adresata direct mediatorului sau prin intermediul unui membru al Parlamentului. El este competent de a se pronunta asupra plngerilor referitoare la cazuri de administrare defectuoasa in actiunile unor organe ale Uniunii. Plngerea trebuie introdusa intr-un termen de 2 ani de la data cnd a luat cunostinta de faptele incriminate, trebuie sa fi fost ntreprinse unele actiuni administrative pe lnga organele Uniunii vizate de plngere. Tratatul instituind Constitutia Europeana reia, n mare masura, dispozitiile tratatului de la Maastricht si pe cele ale tratatului de la Amsterdam (care insereaza dreptul cetateanului european de a comunica cu institutiile si organele comunitare) deoarece prevede in articolul II-105 dreptul la libera circulatie, in articolul II-106 dreptul la protectie diplomatica si consulara iar in articolele II-99, II-100 dreptul de vot si de a fi ales in alegerile locale si pentru Parlamentul European. Articolul II-101 stabileste dreptul cetateanului european la buna administrare incluznd-se in acesta sfera si dreptul acestuia de a fi tratat intr-o maniera echitabila si impartiala, intr-un termen rezonabil de organele sau de organismele comunitare. (formularea se aseamana cu cea continuta in articolul 6 din CEDO). Articolele II-102,103 si II-104 prevad drepturile cetateanului european la documente, la mediator si de petitionare.

'Drepturile ce decurg din calitatea de cetatean european, pot fi clasificate in urmatoarele categorii: drepturi politice, libertati cu caracter economic si drepturile garantii. Din categoria drepturilor politice fac parte: - dreptul de vot si de a fi ales la alegerile locale - dreptul de vot si de a fi ales la alegerile pentru Parlamentul European Din categoria libertatilor cu caracter economic fac parte: - dreptul la libera circulatie si dreptul la sejur. - libera circulatie a lucratorilor si accesul liber la locurile de munca salariate - libertatea de stabilire pe teritoriul oricarui stat membru care presupune accesul la activitatile nesalariate precum si infiintarea si administrarea intreprinderilor. Din categoria drepturilor-garantii fac parte: - dreptul de petitionare - dreptul de a se adresa mediatorului european. Dreptul la vot si dreptul de a fi ales la alegerile locale este reglementae prin dispozitiile art. 8B (19) par. 1 din Tratatul CE. Conform acestor dispozitii, orice cetatean al Uniunii rezidand intr-un stat membru fara sa fie resortisantal statului respectiv are dreptul de a alege si de a fi ales in cadrul alegerilor municipale din statul in care rezideaza.

Acest drept va fi exercitat sub rezerva modalitatilor adoptate de catre Consiliu, statutand in unanimitate pe baza propunerii Comisiei si dupa consultarea Parlamentului '

DREPTURILE, LIBERTILE I NDATORIRILE FUNDAMENTALE ale cetateanului din r.m. Cetenii Republicii Moldova beneficiaz de drepturile i de libertile consacrate prin Constituie i prin alte legi i au obligaiile prevzute de acestea. Toi cetenii Republicii Moldova snt egali n faa legii i a autoritilor publice, fr deosebire de ras, naionalitate, origine etnic, limb, religie, sex, opinie, apartenen politic, avere sau de origine social. Cetenia Republicii Moldova se dobndete, se pstreaz ori se pierde n condiiile prevzute de legea organic. Nimeni nu poate fi lipsit n mod arbitrar de cetenia sa i nici de dreptul de a-i schimba cetenia.

Cetenii Republicii Moldova beneficiaz de protecia statului att n ar, ct i n strintate. Cetenii Republicii Moldova nu pot fi extrdai sau expulzai din ar.