Nitrificarea

Nitrificarea este un proces biologic realizat de bacteriile autochimiolitrofe,prin care amoniacul sau alte forme reduse de eazot anorganic(produse in amonificare) sunt oxidate la nivel de nitrati. Nitratii sunt forme anorganice de azot,usor asimilabile de catre toate sistemele biologice (plante,animale,microorganisme).Nitratii sunt foarte importanti ca nutrienti si pentru plantele de cultura.Nitrificarea se realizeaza in ecosfera de doua categorii speciale de bacterii autochimiolitotrofe obligate.Ca urmare a activitatii unor bacterii,in prima etapa rezulta nitriti(azotiti,derivati ai acidului azotos),iar in cea de a doua etapa din nitriti,rezulta nitrati. Ca urmare a acestui fapt nitrificarea prezinta doua etape distincte si anume: 1.Nitritarea; 2.Nitratarea. In nitritare actioneaza nitribacteriile (nitrosobacteriile),care oxideaza amoniacul pana la nitriti.In aceasta etapa intervin nitritbacteriile care apartin genurilor:Nitrosomonas,Nitrosocystis,Nitrosolobus,Nitrosospira,Sarangium. Nitritii care rezulta,sunt in general toxici fata de sistemele biologice cu exceptia nitribacteriilor si nitratbacteriilor.Aceste doua categorii de bacteria actioneaza permanent si cooperant in ecosfera si in final se produc nitrati(in cea dea doua etapa:nitratare),ca forme de azot anorganic accesibile pentru toate sistemele biologice. In nitratare actioneaza nitratbacteriile,care oxideaza nitritii in nitrati,Nitratbacteriile sunt reprezentate de genurile:Nitrobacter,Nitrococcus,Nitrospira,Bactoderma si Microderma.

Prin activitatea asociata si dependent a celor doua categorii de bacterii(nitritbacteriile si nitratbacteriile)in pedosfera (sol),nu se acumuleaza nitriti,care ar fi toxici pentru sistemele biologice(inclusive si pentru plante). Bacteriile nitrificatoare se intalnesc pe sau in toate substraturile unde are acces oxigenul (aeraea este conditia obligatory pentru activitatea nitrit si nitratbacteriilor).In conditii de sol,activitatea bacteriilor nitrificatoare este prezenta in partea superioara(10-15cm),unde patrunde oxigenul.In procesul de nitrificare iau nastere nitratii cu importanta deosebita ca nitrienti pentru plante. Nitrificarea se desfasoara normal in solurile bine aerate,cu o umiditate de 40-70% din capacitatea de camp ale acestora,la un pH cuprins intre 6,2-9,2(pH.ul optim=7,5-8,0)si la o temperature de dezvoltare cuprinsa intre 5-40 grade C(cu un optim intre 25-35grade C).Prin intensificarea nitrificarii se mareste si solubilizarea fosfatilor isolubili din sol si se imbunatateste nutritia cu fosfor a sistemelor biologice(atat plante cat si microorganisme).Nitrificarea se intensifica o data cu cresterea aerarii si incalzirea solului si cu prezenta bazelor in substratul de cultura. In solurile cu reactive acida se recomanda aplicarea amendamentelor pentru a aduce pH-ul la nivelul optim.Pentru desfasurarea normal a nitrificarii se recomanda ca aplicarea fertilizantilor(ingrasamintelor chimice) sa se faca in doze mai mici si repetate,pe masura consumului nitratilor de catre plante.Prin oxidarea amoniacului in nitrati are loc si o schimbare a sarcinii electrice de la pozitiva la cea negative.Particulele de sol,si in special argila,au o incarcatura negativa,fapt care determina retinerea numai a formelor amoniacale.Formele nitrice (avand o sarcina electrica negative ca si particulele de argila)nu sunt retinute de acestea si se pierd prin spalare(levigare)sau prin denitrificare. S-a constatat ca in solurile fertile,nitrificarea se desfasoara in conditii optime,mai ales cand se amelioreaza starea de aerare a solului (prin diverse lucrari de mobilizare superficial a solului,de distrugere a crustei,de evitare a stagnarii apei si de mentinere a unei structure permeabile pentru aer),cand se incalzeste solul sic and activitatea bacteriilor nitrificatoare este normala.

In solurile normale si fertile numarul de bacteria nitrificatoare poate ajunge pana la un million la un gram de sol.In cazul levigarii (spalarii)nitratii pot ajunge in panza de apa freatica si sa se manifeste printr-o serie de inconvienente cum sunt: -pierderea de nutrienti de azot din sol cu consecinte negative pentru cresterea si dezvoltarea plantelor; -combinarea nitratilor cu unii compusi aminati din apa freatica cu formarea de nitrosamine cancerigene; -reducerea nitratilor in nitriti cu efecte toxice directe pentru sistemele biologice sau combinarea nitritilor cu hemogoblina in organismele animale cu efecte toxice foarte grave. Aceste fenomene sunt foarte frecvente in habitatele unde se administreaza ingrasaminte chimice cu azot in exces. Nitrificarea este o etapa foarte importanta in circuitul azotului in ecosfera si asigura in pedosfera,nutrientii accesibili pentru toate sistemele biologice sub forma de nitrati(plante,animale si microorganisme).

Reducerea nitratilor de catre microorganism.

Aceasta reducere a nitratilor se realizeaza de catre microorganism prin trei mecanisme molecular diferite si anume: 1.Reducerea asimilatorie; 2.Reducerea dezasimilatorie incidentala 3.Reducerea dezasimilatorie adevarata sau denitrificarea.

Reducerea asimilatorie.
Nitratii constituie nutrienti ai microorganismelor pentru o serie de biosinteze celulare.Aceasta reducere asimilatorie se realizeaza sub actiunea enzimei numita nitrat reductaza asimilatorie(enzima de tip B),cu rol nutritiv,si este caracteristica majoritatii sistemelor biologice (inclusive pentru microorganismele).

Reducerea dezasimilatorie incidental.

Este cunoscuta sub numele de respiratie nitrat/nitrit.Este un process moenzimatic,cu producerea enzimei numai in conditii de anaerobioza sau la concentratie scazuta de oxygen. In urma acestui proces se acumuleaza nitriti,care pot fi pusi in evident prin reactii biochimice specific.Datorita acestor reactii biochimice specific are un character taxonomic(de identificare)pentru unele genuri si specii de microorganisme.

Reducerea dezasimilatorie adevarata sau dinitrificarea.

Prin denitrificare nitratii sunt redusi la nitriti,apoi acestia la oxizi gazosi (oxid nitric NO;oxid nitros=N2O),iar in final se reduc la N2 gazos.In acelasi timp cu reducerea compusilor cu azot,material organica(existent in habitat)sufera procese de oxidare cu producer de energie.Microorganismele denitrificatoare mentionate actioneaza in special in anaerobioza,in microaerofilie,dar si in aerobioza. In acest process participa urmatoarele patru sisteme enzimatice: 1.Nitrat reductazele de tip dezasimilator (Na-R) sau enzyme de tip A. Nitrat reductazele sunt prezente la microorganismele denitrificatoare si sunt legate de membrane plasmatica si associate cu citocromul b. 2.Nitrit reductazele (Ni-R) numite si enzyme denitrificatoare,care reduc NO2 la nivel de produsi gazosi (oxizi).Exista doua tipuri de nitrit reductaze dezasimilatoare si anume: -metaflavoproteine cu cupru -hemproteine cu fier si associate de citocromul c,d,al membrane celulare sau din spatial periplasmic. Nitrit reductazele dezasimilatoare sunt legate si de unele portiuni solubile ale celulelor.

3.Oxidnitric reductazele (NOR) reduc oxidul de azot(NO) la nivel de protoxide de azot (N2O). 4.Oxidnitros reductatele (N2OR) sunt legate de membranele citoplasmatice si actioneaza asupra protoxidului de azot,reducandu-l la N2. Denitrificarea are o importanta deosebita atat din punct de vedere biogeochimic,cat si ecologic.Prin denitrificare se formeaza o buna parte din N2 atmosferic,dar in acelasi timp se realizeaza pierderi de 5 pana la 80% din fertilizantii cu azot din pedosfera,care vitregesc sistemele biologice (plante,animale,microorganisme) de nutrientii cu azot. Reducerea denitrificarii se realizeaza prin favorizarea patrunderii O2 la nivelul radacinilor,prin indepartarea excesului de umiditate (baltirea apei),prin lucrari superficial ale solului,prin reducerea alcalinitatii,prin distrugerea permanenta a crustei si prin administrarea treptata si rationala a ingrasamintelor cu azot pe masura consumului(plante,animale,microorganism) in perioada active de crestere si dezvoltare a plantelor.Prin difuzia masiva de oxizi gazosi in stratosfera,acestia se pot combina cu ozonul reducand grosimea stratului protector al acestuia,cu consecinte ecologice asupra tuturor sistemelor biologice din ecosfera.Si poluarea cu emisii de oxizi de azot(avioane supersonic,reactii nucleare)si din utilizarea nerationala a clorofluormetanului,reduc cantitatea de ozon.

Circuitul biogeochimic al carbonului.

Carbonul este un element biogen essential pentru toate sistemele biologice deoarece intra intr-o serie de combinatii anorganice sau organice.Rolul CO2 in circuitul carbonului este foarte important prin faptul ca este fixat in procesul de fotosinteza la peste 30 milioane tone C in regiunile terestre.O importanta deosebita in activitatea miroorganismelor o are degradarea constituentilor organici fixate prin fotosinteza. Substantele organice cu carbon din alcatuirea constituentilor vegetali sunt reprezentate prin: 1.polizaharide

2.lignina 3.substante organice accesorii. Carbohidratii din structura tesuturilor vegetale sunt:celuloza,hemiceluloza,pectinele,amidonul,lavanii,fructanii,hexozele,pentozele,xilanii,glucanii,etc. In tesuturile vegetale lemnoase lignin este in proportie de peste 20%,iar in cele ierboase sub 20%.Celuloza este in proportie de 30% in tesuturile vegetale,iar hemicelulozele in proportie de peste 23%.