Semestrul I 1.a.

Ecuatii ale modelului semiotic E1 Iluminatul holului se va face prin ample corpuri suspendate pentru a asigura un caracter festiv Acest enun este o modalitate de gndire endostenofonic (nerostit), obinuit n procesul de proiectare, cnd se emit permanent astfel de judeci de relaie, analiza urmtoare avnd n vedere aspectul procesoral al demersului: ceva este pus n legtur cu altceva. Exist dou categorii de termeni: 1) care se refer la constituirea fizic a unui obiect (hol iluminat, ample corpuri suspendate) fcnd parte din domeniul propriu al construirii obiectuale. 2) Care presupun implicarea omului, a unui grup de oameni, o societate (festiv), fr legtur direct cu aspectul fizic. Deci este necesar o cantitate de gndire, semnificativ atunci cnd leag mpreun cele dou domenii, prin care se obine o relaie de tip bucl ( cele doua domenii sunt cu variaie concomitent, orice schimbare ntr-unul implic modificare n cellalt); Arhitectul opereaz cu judeci de relaie ntre domeniul tehnic i cel uman a cror micare n procesul proiectrii , este concomitent.

HOL CORPURI ILUMINAT =element portant (P) AMPLU SUSPENDAT =variabila (V) CARACTER FESTIV

= ansablu (A)

=aciunea uman de referin (A.U.R.) A.P.V A.U.R.

=> ECUAIA SEMIOTIC INTENSIV

Semiotica este tiina senmelor care se constituie post factor ntruct nu are sens fr evidena obiectului cercetat.

Din punct de vedere semiotic A.P.V. este un semnificant ntruct are propunerea de a vorbi, de a trimite la o activitate, la un semnificat (A.U.R.)

Un obiect n singulareitatea lui nu poate fii semn dect atunci cnd existena i este controlat de referina uman, este contextul n care arhitectul apreciaz, judec toate elementele de arhitectur. Sensul intrinsec al arhitectului se dezvluie n dinamica micrii de relaie dintre semnificant i semnificat (asemuirea unui interior de catedral gotic cu o pdure de piatr) # comentariu extras din - A.P.V. => poetic arhitectural arhitecului: - A.U.R. => domeniu de semnificaie despre lumea mundaneitate

-# poetica n funcie de capacitatea poetic, artistic a persoanei -# mundaneitatea n funcie de pregtirea profesoinal a comentatorului => raiunea de a fi, a arhitecturii Semnul de arhitectur este o entitate complex Ecuaia semiotic extensiv are n vedere, evaluarea semnului att antefactum prin idei directoare, ct i post 18518p1518s factum, prin raiunea de a fi. n procesul de creaie a arhitecturii apar ante-factum idei relativ semnificative: transformanii extrinseci (care nu sunt semnificaii), acetia intr ntr-o uniune de idei sub autoritatea ideilor directoare n numele crora se

acioneaz n proiectare, care la rndul lor vizeaz unificarea semnului, se implic n el i subzist n semnificaie. Semnificaiile printr-un proces de feed-back determin structura ideilor directoare. 1.b.Gradele de delimitare a spatiului

Configurarea spaiului n regimul expectativ: prin dislocarea ambientului n trei zone modelate. Prin nchiderea spaiului relaie; spaiu ca ofert + reactor. Prin imaginare de evenimente spaiale n aceste zone => o infinitate de combinaii reductibile la 6 structuri.

1.nu exist limite spaiale => maxim libertate de micare, manifestare, spaialitate. -spaiul este caracterizat de o presiune nelimitat asupra noastr => impactul cu realitatea duce la agorafobie frica de spaiu deschis. 2.-prezena parietal duce la realizarea spaiului curb,al dublei polariti: intra sau extra-muros; dintre o persoan i un dincolo; deschidere pe vertical + o latur senzaia vecintii. 3.-apare extrapolarea stnga dreapta -spaiul mobilat pe liniaritatea pietonului => o stare dispoziional susinut de dilema nainte-nnapoi; =>coridor urban protecie, identificare -drumul cel mai scurt intenie - obiect -fr alternane, spaiu totalitar 4.-ilustreaz spaiul ca realitate tranzitiv interior exterior, specific prispei, umbrei, loggia

-microclimat pozitiv: specific lumii mediteraneene: invit la repaos i reconsiderare. 5.-este cazul spatiului curii nchise n care se realizeaz o micare circular de nchidere. -axa vertical pus n valoare -pattio ngrdit -prima treapt de interioritate cu semnificaii diferite n funcie de cultura n care apare. 6.-cazul nchiderii totale,caracterizat prin efectul interioritii (protecie izolare, intimitate) -poate fi trit cu valorizri pozitive: o epiderm extins sau negativ =>transformri n captul de linie de unde nu se mai poate face nici un pas. =>situaia contiinei panicate de angrenantul sentiment de claustrofobie spaiu carceral, patologie pentru cel care le propune; Cele 6 structuri claustromorfice = structuri antropologice de baz, instrumente de expresie a oricrui arhitect. Ele mbrac forme particulare diferenieri stilistice, funcie de aria cultural n care apar. 2.a.Axialitate, consecinta a regimului expectativ Teoria axelor - provine din teoria monumentalitatii - principiu de compozitie sine-qua-non monumentalitatii - se bizuie pe relatia dintre starea dispozitionala si cea situationala - axele au aparut din cele mai vechi timpuri si s-au exprimat pe parcursul unei procesiuni > o succesiune de elemente(credinciosi, lei, coloane, multimi aliniate > cu cat mai lung, cu atat mai important) -2 el. identice pot crea un ax de capat pentru acces, se poate specula linia de privire, este important axa vizuala

ex:grecii > diminuarea verticalei in miscarea liniei de privire in planul vertical > privire ascendenta > speculatii optice > deformarea frontului > aplecat in fata ca sa fie perceput ca drept, concavizarea fatadei principale relatia corporalitatii umane cu mediul: axele vizuale folosesc la structurarea spatiului comportamentul vizual al omului genereaza fronturile si flancurile

I.axa vizuala > principiu de compozitie > simtite ca date obiective > proiectii psihologice ale axei vizuale proiectate de om -simetria formalism irational (indepartare de functionalisti) echilibru static absolut evident

- creeaza confort vizual, sentiment de siguranta, echilibru psihologic -perspectiva - inseamna traire spirituala (Acropola) - egipteana sustinuta de un traseu ritmat (Karnak) - renascentista, introduce oprirea ca stare de meditatie II.axe functionale > dispozitii care presupun un anumit concept functional > rezultanta unei judecati de valorizare, ierarhizare a functiunilor ex: teatru elisabetan-separarea axelor functionale total anihilarea granitei

- 2 circuite functionale -interfata (scena)

- fluxuri care creeaza axe, retele - care se intersecteaza partial, dar care au diverse anexe care nu se pot intersecta - axele functionale sunt judecari ierarhizante aplicate comportamentului uman III. axe conceptuale > ierarhizarea valorilor pe o axa (axa absiala, a transcendentei) > surprind omul in interioritatea lui > sunt traite ca o evolutie pe traseul verticalei - exista o ierarhie care creste in valoare pe masura ce inaintam spre instanta suprema iadul > non-valori -exista o segregare foarte bine conturata, ierarhizare in arhitectura monumentala - zona de acces de la care percepem cel mai bine element simbol reprezentativ -ex: piata e locul de unde percepem turnul, porticul, foisorul la palat valorile scad ierarhic spre inaltime si spre anexe, succesiunea de curti; exista un spatiu important de primire+anexe(intari laterale) - prima contestare a acestei dispozitii ierarhice > in modernism > casa > sculptura > nu exista fata/spate > o bijuterie sculpturala intr-un parcurs dinamic de jur-imprejur - contextul, natura > este cel care ofera terenul >inchis sau deschis - vecinatatile > implantare intr-un spatiu public, construit - atitudine - deschisa, de comunicare voita > pietele renascentiste inchisa, retragere pe inaltime, zid > intimitate sporita

ex: casele sasesti > aparare, retinere, rezerva fata de spatiul public, inaccesibil inamicilor > introvertire - ierarhizarea volumetrica < din ierarhizare functionala (exprimarea sincera a niste rapoarte care in ciuda democratiei nu sunt egale) > comunismul, incarcarea valorilor intr-un tot amorf - valori individuale > democratie

Li lumea ideilor Lp lumea proceselor- inductie, deductie, analize Lr - lumea reala axa abisala > relatie intre transcendenta si capatul opus (centrul pamantului) > raul - lumi ale binelui > vor sa cunoasca fortele raului > sa ramana singuri, sa conduca, sa distruga - legatura intre arhitectura si valoarea ei educationala/ideatica > exista tendinte opuse ale arh. > care face ca la un moment dat o idee sa predomine si sa fie motorul generator al arh. > acele perioade ale omenirii in care arh. a fost propulsor de educatie si formare a poporului, promotor de gust, de valoare > nationalism, socialism educarea maselor prin arh. (Le Corbusier) 2.b.Evolutia iconografiei in cultura europeana Patapievici > cand spatiul devine anizotrop, se naste un zeu - orice arh. este un receptacol - arh. sacra este un receptacol in care se asteapta sa se intample evenimentul sacru - axa verticala > lumea dialogeaza cu trasncendentul

- prima cadere > aparitia primelor temple in care apar zeii (cand zeii s-au retras dintre oameni) > lumea a inceput sa construiasca altare, sacrificii in vederea invocarii unui zeu > prima tentativa de eterogenizarea spatiului > cuceriri de teritoriu > infigerea unui tarus, perimetrarea, luarea in posesie (la fel ca la animale) > investirea spatiului cu o semnificatie - a doua cadere > alungarea din rai a oamenilor > viata oamenilor s-a schimbat, au devenit muritori (isi pot castiga locul in paradis daca viata de pe pamant e corespunzator) exista o conceptie > artistii au sanse (ei recreeaza lumea prin sacrificii de sine)

- a treia cadere > ridicarea lui Isus in cer > apar primele biserici crestine, receptacol al acestui Dumnezeu Patapievici > in momentul in care s-a facut lumina in mintea oamenilor > ideea gandibila au aparut idei de distrugere (neoplatonicienii au incercat sa lege crestinismul cu filosofia greaca) - reforma > critica a clerului, relecturarea Bibliei in esenta ei > reactie dura si sangeroasa reprimata de catolici (deja deviasera de la concept) Iconografia > imaginalul sta la baza artei occidentale (abundenta nelimitata in exprimare) -imaginarul laic > in renastere erosul, comunicarea la distanta inconstient > visuri, irational - renasterea a dat voie sa se dezvolte, alaturi de crestinism si o lume laica > umanismul - reforma > castrarea imaginalului (a interzis orice reprezentare a Dumnezeului) - contrareforma > innoire, schimbare

- puritanismul > ataca tot mai drastic imaginalul - sec. XVII-XVIII se naste stiinta moderna Laplace comunica lumii (scrie cartea fara imagini) Mecaique celeste (sec. XVIII) Newton infinit in matematica > element care a deschis drum mecanicii cuantice (sec. XX) > fara imagini - influente asupra evolutiei artei in biserica ornamentul a disparut (nimic nou nu mai apare dupa baroc si clasicism in biserica catolica) apare arta abstracta > interpretare, notiuni, sentimente (epurarea mijloacelor, inducerea unei semnificatii fara a abunda in informatii, ornamet = crima < si in arh. la fel; arh. se exprima pe sine, fara prea multa imagine) nu mai avem imbinarea artei cu arh. albul, umbra volumelor in lumina post-modernism > nevoia de centru evocare, sens, sacru

- eterogenizarea spatiului si cautarea de receptacol si de sensuri este o tema actuala (inceput in post-modernism) - tema ornamentului a revenit 1. ca diferenta (M.Foucault, Walter Benjamin) 2. cuanta culturala (Umberto Eco) 3. tema gandirii - de tip fractal > continuitatea in gandirea lumii, in cunoastere - de tip binar > crestinism, cultura hibrida cu calitati comune catolicism initial+celui pe care le dezvolta -gandirea fractala Patapievici

- lumea islamica conserva identicul, isi trage seva din propria traditie fara sa evolueze - islamicul ca arta a pastrat intact imaginalul - crestinismul a avut 3 secole de claustrare 3.a.Procedeele indentitatii-modelul transformational I.Identitate, asemanare-omologie si analogie -omologie=omotetie - varietate mica, identitate marevariatie afina -structura figurala invarianta (variatiuni pe aceasi tema)-spiritul omotetic -miscarea imaginarului este omologica -analogie: se opereaza in campul definit de contradictia dintre identitate (<) si diversitate (>) schimbandu-se structura figurala -recognoscibilitatea esentei: varietate mare (variatiuni analogice)

domeniul

-identitatii-fizicul

-diversitatii-bioticul => si la acest nivel se observa lupta contradictorie, continua, dintre starea fizica si starea vie a lucrurilor Arta se ocupa cu miscarea orchestratiilor dintre fizic si biologic -pretinde din partea creatorului capacitatea de a citi continutul figurii, de a extrage din tema figurala tot ce poate ea oferi. Exista stiinte pentru dezvoltarea acestor serii. Pentru o caracterizare a individului se reduce familia omoloaga => personalizare (stabilirea portretului robot)

II.Prefigurarea- dezvoltare, evolutie formala: modificarea dimensionala (cresterea unei dimensiuni sau a tuturor dimensiunilor, duce la schimbarea caracteristicilor) -de la spatiul micmare: etapele dezvoltarii apar lizibile, facand posibila identitatea spatiului -modificarea pozitionala -modificarea formei

III. Contrast, opozitie -exprimarea puternica, in cele mai diverse forme (floare-samanta) -in arhitectura: lumina/umbra, simplu/sofisticat -punerea in evidenta a unui obiect prin contrast pentru a-i permite lecturarea 3.b. Modelul colocarii (integrator) -colocarea =termen uzual matematic, ce presupune un numar de constituenti prin care se ajunge la un rezultat =proces de creatie artistica, care presupune o decizie majora inainte de a se purcede la demersul major -arhitectul creeaza totalitati- ansamblu -un astfel de procedeu = operatiunea de depresurizare utilizata in domeniul figural, ea inseamna capacitatea de a vedea mult in putin ->depresurizarea patratului: in el zace o multime de informatie Continutul figural = suma relatiilor functive ca un ansamblu vizual alcatuit din constituenti ai unei figuri date Colocarea elementelor nu se face la intamplare, este necesara o regula ca sa obtinem imaginea initiala => ansamblul rezulta din colocarea constituentilorregula de compozitie

-ansamblu=constituenti+regula - un element figural, presupunand o relatie intre figura respectiva si un analizator -depresurizarea = posibilitate de a vedea intr-o realitate unica o multime de relatii -enunturile figurale nu epuizeaza problema depresurizarii, deoarece ele vin din interiorul figurii, intr-un mod intrinsec, ele sunt definitii conjunctive, facand abstractie de mediu -definitiile disjunctive - privesc figura ca pe un subiect care descompus in doi constituenti scot in evidenta de fiecare data o structura contextuala -> constituentii nu mai sunt elemente, iar in cadrul regulii colocarea inseamna suprapunerea de retele

Concluzie: daca privim figura ca pe o concentrare vom avea definitii conjunctive; privind-o ca pe o iradiere -> definitii disjunctive, ambele fenomene=depresurizare Regula a carei respectari duce la apritia altor figuri este cea care genereaza ansamblul, colocarea insumand si compozitie, compunere, punere la un loc -expresia enuntului figural generalizata (A)=[C1+C2+...+CN]+R, unde A-ansamblu, R-regula de compozitie ->prin inversare rezulta expr. procesului de proiectare in cadrul nucleului integrator [C1+C2+...+CN]+R=(A) Arhitectul cauta liantul care sa adune legea de compozitie care sa asigure aparitia unui ansamblu armonios, uzand de toata capacitatea lui pentru descoperirea regulii ansamblice, adica face din mult putin prin presurizare Ex. ...rile arhitecturale: -cand se intra in hol trebuie sa gasesc usor biroul de receptie, circulatiile verticale, biroul de schimb

(biroul de receptie+biroul de schimb+circulatie verticala)+R=hol -regula-orientarea axei vizuale-> nu constituentii cer o regula ci regula alege si leaga constituentii Gropius: locuinta proprie - 4 constituenti (zona diurna+zona nocturna+servicii+placa turnanta)+R=ansamblu [camera de zi+dormitor parinti+dormitor copii+baie+bucatarie+camara+hol] +R=casa Regula = zona diurna ->placa turnanta(serviciu) ->zona nocturna Arhitectul in procesul de cautare este obligat sa produca relatii care converg catre ansamblu, o simpla aditionare ar reprezenta o mare greseala -compozitia = cautarea unei fiinte care se manifesta sub forma unei totalitati -prin intermediul modelului integrator arhitectul cauta o realitate noua, complet diferita de suma constituentilor, rezultat al unui efort de creatie Exista 4 argumente in sprijinul modelului de creatie 1. modul de organizare a proceselor mentale-stanga-sp. secventiale -dreapta-sp. integratoare 2. Paradoxul lui Pooper: cu cat nr. constituentilor este mai mare, cu atat probabilitatea este mai mica de a gasi ansamblul 3. renascentistul L.B. Alberti: exista un singur aranjament armonios si perfect al partilor pentru fiecare lucru 4. Aristotel: trebuie sa preferam imposibilul care este verosimil, decat posibilul care este incredibil 4.a.Modelul transformational, evocare, prefigurare, negare Analiza post-factum al arhitectului I. Walter Gropius Fagus Werk - proces de intuitie pentru a intelege gestul creator:

- din socio-arh. coltului: exprimarea lui cu vigoare data de accentuarea plinului de ( Tin) intoarcere arh. neaga tratarea coltului astfel; neaga marcarea lui prin solutia unuia liber, transparent pe verticala (Tex) - intra in domeniul exclusului continuitate spatiala; - sugerarea verticalelor pe trei niveluri evoca ordinul platonician, renascentist. Tin colonada greceasca + negarea verticalitatii prin bara de sticla orizontala Modelul transformational reperabil intr-o opera de arhitectura existenta; determinanti = forte care conditioneaza proiectul, vin din afara noastra. transformanti = forte interne cu caracter emergent prin care arhitectul isi impune forta creatoare.

II. Marcel Breuer = sediu UNESCO, Paris, Piata Fontenu Tin forma pietei, cadrul construit, academia militara cladire neoclasica, simetrie dubla, centrala, masivitate. necesara exprimarea arhitecturii moderne intr-un context clasicizant; arhitectura neaga socio-arhitectura academica, front la front, prin creerea unei disimetrii, o diversitate prin opozitie prin pastrarea individualitatii locului; evoca centralitatea pietei, forma circulara; neaga materialele si structura clasica, acestora opunandu-se betonul, parterul pe piloti, sala polivalenta, neaga masivitatea, inscriindu-se in canoanele arhitecturii moderne;

Robert Venturi casa de pe plaja

provine din studiul theoretic sa-nvatam de la Las Vegas lectie data contemporaneitatii; architect postmodernist, reactie plastica a carei rezultat este o arhitectura manifest lecturatea istoriei arhitecturii din prisma castigurilor aduse de baroc; - ornamental - aplicat gratuit

- structural:ediculi care puncteaza un spatiu(portic, fintini, statui+raportul public-privat; - serie de opozitii: livingul ridicat la etaj pentru o perspective mai larga spre peisaj, dar din aceasta se accede direct pe plaja pe o scara ampla; - dormitoarele la parter (+ scara functionala interioara ); - dispunerea paralela a casei cu plaja; - disproportia: scara casa; - opozitie rotund axialitate; - preluarea lunetei, lanternoul, din baroc, aceasta putind micsora sau mari fereastra prin dimensiuni. - Venturi preia acest element si face ca toata casa sa i se subordoneze spirit de fronda sustinut de un mare simt al contrei, characteristic acestui mare architect; Tin natura : sit, plaja, teren, orizontalitatea. - tema: panorama extinsa din toate nivelurile; negarea procedeu dominant in acest caz excluderea 4.b.Inductie si deductie

Tema documentatie- gasirea de similitudini cu tema data in natura, imagini

pentru inspiratie - procesare rationalizare, selectare a informatiilor, datelor - inductie- procesarea elementelor din lumea reala, drumul de la lumea reala la lumea ideilor - inspiratia - gasim ce vrem, o idee organizata - se petrece in spatiul mental - tipologizare ne formam o idee despre ce vrem sa facem conceptie vaga - deductia 2 praguri argument inca nu ne-am asezat la planseta ne aparam ideea- discutii, corecturi, argumentari, sustineri ale conceptului operant lucrul proiectul amprenta a matricii noastre spirituale, restituim lumii un obiect cu propria amprenta 5.a.Comensurare, regim itinerant Comensurarea = a masura impreuna ( pe filiera antropologica, vocatie filosofica, inclinare religioasa) a conferi marime, altfel decit prin masurare directa a obiectelor, lucrurilor spatiului construit capacity. arh. procs demiurgic in care sunt pusi in relatie doi termini: 1. marimea obiectului proiectat; 2. un sistem de masura raportat la om, la umanitate; In China: unitate de masura TUKU sunt implicate: forma, marimea si credinta ca intreg universal condus de o forta atotputernica, absoluta. Expresie simbolica = mana= 4+1 Universul= pamint+aer+apa+foc-(patru grinzi incrucisate-expresie figurala); elemente fundamentale care nu pot exista impreuna decit prin intermediul unei forte de legatura, de coeziune degetul mare figural- stilpul sustine

UNU se regaseste si in patru si invers viziune simbolica regasita si in arhitectura=>silueta caracteristica a arh. traditionale In India: unitate de masura MANSARA- cu unitatea de masura UBA=1,25m, reprezentind omul in pozitia lotus, ipostaza de concentrare, contemplare a corpului uman; In Japonia: unitate de masura cu character spatial, in relatie cu credinta; budismul ZEN: ideea neantului ca stare speciala a spiritului independent de materie-> o norma repaosul total->pozitia corporana complet intinsa si relaxata, definite de doua dimensiuni: a-socialul; b-ideea de individualitate: a=b=1KEN=1,81; TATAMI=1KEN = o suprafata care reprezinta unitatea locative Casa japoneza modulate intr-un sistem KIWARINO datind din sec. XII, XV;-arta de a taia lemnul; -modulare=dezvoltarea pe toate directiile, care nu distruge compozitia prin extrageri sau adaugare; In Romania = influenta culturii latine+similar japonez; -unitatea populara de masura STINJENUL(in Latina stendere=intins)=omul cu mina intinsa 1.80, 2.00,2.10m. ODAIA unitate de marime spatiala in care au loc toate functiunile vietii cotidiene. In Grecia Antica sistem de masura antropomorfic -un picior=4palme=3,14cm= Unitatea de masura universala: -cotul: comert cu textile, navigatorii: nod, picioare,unitatea de masura a greutatii, volumului->attribute transitive legate de tehnici de exploatare cutume? -metrul unitate de masura abstracta->utilizat ca principiu de standardizare, lipsit de semnificatie umana sau spirituala. Corbusier modulorul incearca de a scoate arhitectura de sub autoritatea metrului, gest de reducere in arh a unui criteriu de comensurabilitate antropologica. cistigul initial anulat prin internationalizare;

Astazi problema ergonomiei, designului Metabolistii japonezi (anii 60-65):exploateaza traditia ; organicismul evolutiv , crestere-schimbare; teoria megastructurilor->include retele urbane, efemeritatea. Alte unitati: Gindirea holistica: sprijinita pe ideea monadei, inicitatii intregului, totalitatii->de la Greci. -gindira ansamblului in corelare cu partile+invers: -sens determine:ext->int=sub. partilor de catre ansamblu -sens det.:int->ext.: implica influentarea ansamblului de parti; -2 sisteme de comensurare-proportia - scara Proportiaraportul de aur=process de relationare interioara

MODULARA -simetria si armonica -sectiunea de aur -euritmia -din antichitatea greaca, pe tot parcursul culturii europene; Scara (umana)=presupune stabilirea unei relatii intre un ansamblu + o exterioritate. 5.b.Stilul arhitecturii si raportul semnificat-semnificant Antichitatea -egipt si india - arhitectura influentata puternic de cultul mortilor, dar cu deosebiri in interpretare date de diferentele ideologice.

egiptul construieste piramidele ca simbol al puterii si vesniciei faraonilor materiale durabile, eforturi uriase, dimensiunile, orientarea si dispunerea piramidelor pe teren (oglinda a dspozitiei cosmice a universului) filozofia si conceptia lor despre moarte si viata, ierarhia sociala dau acea reprezentare a figurilor in rabatere fata-profil (mateia) - conventia simbolica fiind in acest caz mult mai puternica decat tendinta de a reprezenta corect

-egiptul dezvolta o simplitate si un rafinament al formelor extrem de perfectionate, dure si austere (ce va influenta lumea Greciei antice si arhitectura ei spre deosebire de india ce afiseaza o opulenta formala si o exuberanta cromatica ce va marca lumea araba -india construieste colosi de piatra, asemenatori piramidelor in trepte (?) cu o incarcatura mare de sculpturi, mii de figuri, legende, ipostaze simboluri ale filozofiei -grecia antica - preia simplitatea si rafinamentul, puritatea formala a egiptului, in cautarea perfectiunii si idealului platonician, dar ii ofera arhitecturii o dimensiune umana, raportata la om ca masura a tuturor lucrurilor. Arhitectura nu e doar cea a puterii si a religiei, constructiile sunt legate si de viata cetatii (teatrul, agora, locuintele) iar elementele de constructie se regasesc in toate formele arhitecturii. Marc Phillipis operele omului prima interpretare semiotica a gandirii grecesti dorinta de perfectionare concretetea ?materialului, perfectiunea formelor (sfera, cercul), limita concreta a lucrurilor(forme inchise, delimitate perfect cu cornise, frontoane, coloanele de colt), formele perfecte exprimate in formule matematice (proportii perfecte extrase din proportiile corpului uman) sfera simbol al spatiilor ceresti, are o investitura divina ( prezentza lui Pi numar irational mister) vocatie ascesionala a omului puternic, cel ce infrunta lumea in dorinta de a o infrange cu fortele proprii si de a o cuceri devenirea (mitul lui Ullise)

Preromanic, romanic, gotic - cel mai prezent semn al acestor perioade turnul element de afisaj, de comunicare, de importanta simbol clar al puterii fie celei religioase, fie al celei laice.

- arhitectura religioasa gotica cea mai simbolica proslavire a transcendentzei, a retragerii din lume pe axa infinitului pozitiv (mateia) - inaltimea si zveltetea structurii, rafinamentul goticului matur - interpretari ale puterii divine, perfecte si inaccesibile omului de rand - arhitectura laica arhitectura de fortificatii incearca sa exprime forta, putere, introvertire, adapost printr-o arhitectura agresiva turnuri, creneluri, ziduri, santuri, poduri barbacane etc.; Renasterea - omul devine din nou masura a tuturor lucrurilor, se reiau temele antichitatii romane si grecesti, alaturi de rationalismul arhitecturii grecesti si tot limbajul ordinelor. - forme geometrice elementare, simetrie, proportii, trasee regulatoare, frontoane, colonade, portice aceeasi cautare a perfectiunii - pare un stil rational, dar are un imaginar exploziv (mateia) Barocul - contestatar arhitecturii academice a Renasterii eliberare spirituala de reguli si tratate, conventii, de geometria elementara, simetria si antiteza interiorexterior a Renasterii - prolific sub aspect formal, se revine la antropomorfism, zoomorfism, noi forme geometrice (curbele si contracurbele, elipsele) - totul cu o incarcatura semantica aproape de cea a goticului. Eclectismul - desprindere totala a formei de continut, dar cu multa incarcatura semantica Clasicismul, neoclasicismul palatul regal semn al puterii laice (coincidenta forma continut) palatul administrativ incepe derapajul dintre forma si continut (?) Sec XIX program expozitiile nationale Cladirile exponat turnul Eiffel semn al progresului (atunci, azi al Parisului) Crystal Pallace devine semn conventional al unei culturii

Modernismul Perioada de scadere a semioticului in arhitectura Se fac pasi uriasi in arhitectura (evolutia tehnologica, revolutia industriala) , apar elemente noi in definirea spatiului arhitectural (spatiul de tranzitie articulatie polifunctionala), se reprima ornamentul ca purtator de semnificatie, forma saraceste, spatiul isi castiga greu expresivitatea in lipsa ornamentului, universalizarea arhitecturii (stilul international) anuleaza identitatea si regionalitatea cea mai acuta depersonalizare a arhitecturii. Arhitectura postmoderna Identifica in arhitectura criza lipsei de semnificatie si identitate si incearca sa o rezolve constientizeaza nevoia de istorie, de traditie si apartenenta, nevoia de diferente (differences), de ludic, de haos, de non-sequitur (nonfunctionalitate). Astfel reabiliteaza ornamentul ca necesitate a unei secondaritati ce trebuie abordata dimpreuna (Noica) cu principalul, ca eveniment fara materialitate, fara functiune, care vorbeste despre trecut si prezent si despre telos (scop), dar care nu poate fi perceput decat prin prisma propriei noastre experiente(Eisenman). Ornamentul devin cod, cuanta culturala, concentrat de civilizatie si informatie (U.Eco) Criza insa continua si astazi, inca se cauta recuperarea semnificatiei in arhitectura 6.a.Monumentalitate-regim expectativ Problema situata intr-o paradigma a virtualitatii. Intelegerea ei se bazeaza pe subtila distinctie facuta de Kant intre forta si putere. Forta - se impune, dar in fata careia poti opune rezistenta (poti castiga sau pierde) -ea este in planul existentei umane (cei care au beneficiat de ea au prelevat) -forta fizica a barbatului care domina femeia; forta primara exprimata direct sau indirect cu consecinte -cu ea poti deschide o lupta -ea arata starea dramatica a existentei noastre, a naturii: suprema, de nestapanit sau monitorizat atribuita unei instante supreme, nominalizata sau transcendenta, supunerea omului a devenit un mod de viata, este de fapt tematica umana.

Puterea - este perceptia unei energii care ne depaseste categoric, ea nu tine seama de noi, nu este oarba ci este suprema, sacra; cu ea relatia este de tip eunatura? si nu exista sansa de castig, fata de ea existenta este o agonie. In societate: justitia (legea, religia, inchizitia, este absoluta, deplina, cere atitudini de respect) -puterea democrata - interfata labila: respinge abuzurile intr-un cadru limitat Relatia putere-monumentalitate. Toate victoriile sunt obtinute la nivelul fortei prin mijloace de stapanire abuzive, ilegale, tiranii, cuceritorii doresc sa valideze in istorie prin constructii monumentale, opulente, pentru a sustine aceasta pozitie fragila. Valabilitatea de astazi este obtinuta prin scoaterea faptelor din domeniul fortei si introducerea in acela al puterii (din vulgaritate in sacralitate), o tendinta de monumentalizare prin intermediul abstractiilor stilistice. Sincretismul puterii manifestat de-a lungul istoriei, evidentiind relatia directa dintre cea religioasa, laica si monumentala. Egiptul antic: expresii formale: sala hipostila, piramidele (cultul mortilor: intoarcerea catre viata de dincolo - austeritate), materiale rezistente, durabile in timp, faraonii erau considerati boieri cu legaturi directe cu zeii, cunostinte de matematica, astronomie. Se nasc teorii intregi care presupun relatii cu extraterestrii investitura sacra care trebuie perpetuata. Grecia antica: dorinta de perfectiune, ideal de explicabilitate a fenomenelor exterioare si interioare -cele neintelese atribuite zeilor (capriciosi, asemanatori omului), apar figurile mitologice: semizeii -monumentele lor fac legatura dintre viata oamenilor si a zeilor: orasele oglindirea Olimpului -programe cetatenesti: agore, teatre (performanta fizica si psihica) -materiale: piatra - monumentalitate lemnoase, lipsite de dimensiunea uriasa (scara umana), perceptia dinamica, mari acropole: materializate in relatia om-zeitate frontoane, coloane, portice, statui, programe sportive, stadioane, mediateci, teatru.

Modelul cultural european tributar celui grecesc clasicismul; clasic=universal, bine conturat, structura perena, valabilitate, valoare; notiune extrapolata, trecuta prin toate domeniile. Roma antica - duce mai departe expresia greceasca -inovatie - cupola din Mesopotamia - caramida o aduc in situatie de monumentalitate (materiale si tehnici noi) -cupola= expresia puterii aulice, monarhice: Pantheonul, Mausoleul lui Hadrian -preluata de religie: imaginea puterii (crestinismul) -sec. XVII-XVIII - la scara mai larga - putere politica Preromanic, romanic, gotic - simbolul puterii: turnul, flesa elemente de afisaj, importanta religioasa -laica: functiunea de aparare, fortificare donjonul - locuinta fortificata -programe administrative: primariile - importanta locala, reprezentativitate Alta expresie a monumentalitatii: marimea dimensiunilor, cantitatea, intinderea (Luvru, Versailles, palatele indiene, arhitectura stalinista, forme simbolistice emblematice) 6.b.Simbolism baroc si simbolism european 7.a.Imaginarul la Sartre, Piaget, Durand, Lupascu -imaginea ca forma de traire: proprietatile ei din punct de vedere a patru savanti (fenomenolog, genetician, antropolog, filosof) care ajung la o ordine triadica a imaginarului Sartre - imaginarul este stare de constiinta -imaginarul este un datum imediat -spontaneitatea imaginii Piaget -unitati

Durand - ocularitatea imaginii -profunzimea imaginii -ubicuitatea imaginii Lupascu - imaginarul = simultan si subiect -libertatea imaginii -imaginea este simultan reala si normala (ideala) J.P. Sartre - fenomenolog existentialist, structura triadica a imaginarului 1.starea de constiinta: un mod de a fi, de a trai prin transpunerea individului in altul pentru observarea reactiilor, ipostazelor 2.imaginarul = datum imediat: cubul intregit in imaginar, desi in realitate are fete nevazute 3.spontaneitatea imaginii = capacitatea imaginarului de a face sa fiinteze forma ceruta forma poate sa dispara si sa reapara, vizualizarea este indusa, sugerata, aspectul de a fi sau a nu fi, este instrumentul marilor magicieni: Fakiri, Isus (? really?) Jean Piaget - genetician, etapizarea procesului imaginar (tentativa de analiza a dezvoltarii procesului in etape: copil-adult) 1.ochiul percepe entitatile spatiale spatiul destructurat 2.ochiul construieste rapoarte structuri asociative, relatia dintre entitati 3.imaginarul construieste analogii, similitudini, duce la intelegerea spatiului, reduce pluralitatea la o identitate Gilbert Durand - critic de arta, antropolog ca formatie Proprietatile imaginii

1.ocularitatea = capacitatea omului de a transforma orice fel de senzatie in imagine (cinematograful mut, arta vizuala, desenul simplifica, transmite informatii) -relatie inversa: vizualizarea muzicii sinestezie 2.profunzimea relatie puternic condusa de realitate, presupune un anumit tip de reprezentativitate pentru a sugera o directie. -conduce la necunoscut, genereaza starile si presiunile interne -perspectiva italiana (Leonardo, Rafael, Michelangelo) - este o exceptie in modul de abordare a profunzimii -celelalte culturi (egipteana, chineza, africana) nu cunosteau profunzimea, marcarea imp. (ierarhiei) prin diferentieri de scara, dimensiuni 3.ubicuitatea = capacitatea psihicului uman de a se plasa in diferite planuri in acelasi timp sincron -caract. uman - contextul devine mai cuprinzator -ubicuitatea spirituala: D-zeu este peste tot -ubicuitatea axialitatii: stalpul casei (sacru) - axis mundi -animalele construiesc (baraj, cuib, stup) Stefan Lupasco - filosof roman, doctorat la Sorbona 1.obiect si subiect - simultan: imaginea interioara - patrat "cine vede patratul" o alta constiinta care priveste constiinta patratului, rezulta o stare care defineste ambiguitatea imaginarului 2.libertatea: in formarea imaginii intervin doi termeni: actualitate - potentialitate, intr-un fenomen prin care imaginea este actualizata ca fiind anterior o stare potentiala 3.simultan reala-normala - imaginea stie ca nu este realitate, dar constiinta constiintei (?) o traieste ca pe o realitate. Lupasco: "Logica dinamica a contradictoriului"

-tensiunea in sine reprezinta un pol, fara acesta ceilalti poli s-ar distruge, nu ar mai exista, are cel putin aceeasi importanta ca si polii tensiunii: energii psihice. 7.b.Consecintele modelului semiotic 8.a.Superizare, structurare-regim itinerant -regimul itinerant surprinde fiinta umana in actiune, contactul cu mediu = comportamentul uman in stare extatica, de punere in afara, de orientare a constiintei spre exterior -atitudinile eului: adaptarea (1)Autoplastica+(2)Aloplastica (1) cu continut biologic foarte puternic, corporalitatea se modeleaza dupa caracteristicile ambientului (2)omul plasticizeaza, organizeaza mediul (allo=altul) Consecinte: Superizarea = operatiune mentala adoptiva, o actiune de organizare din partea eului, reducerea unei cantitati uriase de informatii la una mai redusa concentrat (nu redus calitativ) deci multul, pluralul, diversul se transforma in foarte putin dar bogat in informatii fenomen invers al depresurizarii (fizic) - presurizare, condensare -valoarea informatiei nu dispare - concentrare -superizarea vizuala: reprezentarea pomului printr-o sfera -superizarea mentala: figura construita in plan psihic starea pomilor din plan este transmisibila prin emiterea unui concept structural, subiectul putand retine numai structura informationala -explicarea fenomenului: legata de modelul de functionare a celulei nervoase, aceasta avand o pluralitate de intrari dar o singura iesire o transmitere selectiva a informatiei = sintetizare reductia nu inseamna saracirea informatiei, rezulta un anumit tip de gandire - superizarea Structurarea = consecinta a superiorizarii, presupune detectarea formei si a relatiei dintre element prin imagini care relationeaza diversi constituenti o structura imuabila, care nu se deformeaza. Aceasta proprietate a structurii de a se mentine in conditii in care constituentii sunt modificati, se numeste

izomorfism (nodurile, legaturile copacii triunghiul suporta modificari topologice fara sa=si piarda prezenta structurala invariatie) -prin structura ceea ce este eterogen, discontinuu, se transforma in sistem coerent, in continuitate Diversitatea de figuri posibile este reductibila la 2 tipuri fundamentale: structuri - dendromorfice (ideea de copac) - retimorfice (retele inchise) Structura dendromorfica - in forma de arbore, deschise, in care legaturile ierarhizeaza si sintetizeaza, fiecare entitate avand un rol relational si structural bine precizat, pe principiul functionarii univoce. Structuri retimorfice - in retea. Le este caracteristica forma inchisa, bucla, motiv pentru care relatia de univocitate nu mai este posibila. Exista posibilitatea de iesire In domeniul arhitecturii: pentru asocierea a 4 parti, arhitectul are nevoie de un spatiu de legatura(1),(2) - spatii specifice de mediere retimorfism

Rezulta ca exista doua tipuri de aranjament spatial - retimorfe (specifice in Europa) si dendromorfe (Asia, Africa) -arhitectura rezolva cu acestea diferite moduri de viata, instrumente care confera si caracter acestora -comparatie cu circuitele - in serie (dendromorf) -in paralel (retimorf) Permisivitatea spatiului - analiza preromanica - forma limitei -modelul de viata desfasurat intre limite -structura dendromorfa = expresia spatiului unic -in orice structura retimorfa exista insule de opacitate (singura sau multipla)

-acces in orice structura a a casei, transit, placa turnnta, tranzit 8.b.Arhitectura ca metalimbaj dupa Heidegger si Schulz The philosophy of Martin Heidegger and his followers offers such a possibility. [9] In our context, Heidegger's concept of thing is of particular interest. Rather than the reflection of an idea (which may never be grasped as such), Heidegger understands the thing as the 'gathering of a world'.[10] The meaning of a thing, thus consists in what it 'gathers'. In order to comprehend this definition, it is necessary to take a closer look at the words 'world' and 'gathering'. For Heidegger, 'world' does not simply mean what is present, that is, the subjectmatter of traditional metaphysics, but what is given together with what is 'withhold'. It is a commonplace that we can never 'have' the whole thing; when one aspect of something conies into presence, other aspects withdraw into oblivion. Therefore, any phenomenon simultaneously consists in a giving and a withholding. This basic fact was expressed by the Greeks in their concepts of lethe (concealment), and a-letheia (un-concealment) reappeared in Kant's characterisation of the ground of things as an 'abyss'. To Heidegger, however, the abyss does not imply that there are `no-things-in-themselves'. Any thing in the world in its particular way, and remains the same through its indefinite manifestations. To understand what that means, it is necessary to arrive at a more structured conception of 'world', and Heidegger has proposed the 'Fourfold' (Geviert) as an answer. The Fourfold comprises Earth, Sky, Mortals and Divinities, and on more than one occasion Heidegger defined each of the four in realistic terms.[12] It is evident that he wanted to arrive at a concrete understanding of the world, in accordance with the events of everyday life. Although events are temporal, the things 'remain', and can therefore be given a name. As examples, Heidegger 'analyses' nameable things such as the jug and the bridge, showing how each of them gathers a world. The 'saying' of the liking is possible because names form part of a language which 'contains' the Fourfold. Language, thus, is the `House of Being', and serves to reveal things as they 'are'. [13] certain sense, any revelation (aletheia) is an 'interpretation', but it is an interpretation of something, rather than an instrument to be thrown away after use. In Heidegger',s saying of jug and bridge, as well as in his discussions of poems and works of art, language is used in a new way. Heidegger does not pretend to write poetry, and certainly he does not offer scientific analyses. What he does is rather to investigate the phenomenological properties of the thing, using language not only as a means of expression, but also as a source of information. What results is a semi-poetic saying, as in his The Thinker as Poet (Aus Der Epphrung des Denkew): Forests spread/Brooks plunge/Rocks persist/Mist diffuses/Meadows wait/Springs well/Winds dwell/Blessing muses.[14] Here

Heidegger's closeness to nature and life comes forth, repudiating those who interpret his thinking as another kind of nihilism.[15] At the same time the importance of the work of art is explained. To Heidegger, art is the 'setting-intowork of truth' as aletheia, that is, the disclosure of something that so far had remained 'hidden'. The word 'gathering' explains the nature of the thing. It neither denotes a 'sign' nor a 'symbol', since the function of a sign is indication, and of a symbol representation. The thing and the work) does not represent anything (that is, something sent somewhere else), but as a gathering of a world, it is an identity in its own right, at the same time as it brings the world closed to man'.[16] It may be considered an image, since it make something 'invisible', come into presence. Any work of art, therefore, is an imago mundi. Poetry speaks in images, Heidegger says, and 'the nature of the image is to let something be seen.'[17] Poetry therefore serves life. It reveals things as they are, and enables man to realise the scope of his being-in-the-world: to dwell poetically'.[18] Although poetry is the original art, it does not exhaust the disclosure of truth. In poetic language truth is brought 'to word', but it also has to be 'set-into-work'. Human life takes place between earth and sky, and architecture as an art is the means to make this condition 'visible'. In his Hebel essay Heidegger shows what that means: 'The buildings bring the inhabited landscape close to man and at the same time place the nearness of neighbourly dwelling under the expanse of the sky'.[19] Again we recognise the concrete point of departure of Heidegger's thinking, as well as his understanding of architecture as a manifestation of man's being-in-the-world. Architecture, thus is not a series of arbitrary 'codes', but has an existential foundation. Man's being is temporal as well as timeless. When Heidegger characterises human beings as 'mortals', he refers to the temporal aspect, whereas his 'divinities' recall the `measure' which remains, and which we have to take our hearts'.[20] In the thinking of Heidegger, the metaphysical split between the a priori and the a posteriors is overcome, as well as nihilistic negation of any foundation. The world is recovered as the inhabited 'between' (Zwischen) of Earth and Sky, and the abstract quantification which governed man's understanding in the past gives way to a qualitative, poetical approach. Any thing in the world in its particular way, and remains the same through its indefinite manifestations. To understand what that means, it is necessary to arrive at a more structured conception of 'world', and Heidegger has proposed the 'Fourfold' (Geviert) as an answer. The Fourfold comprises Earth, Sky, Mortals and Divinities, and on more than one occasion Heidegger defined each of the four in realistic terms.[12] It is evident that he wanted to arrive at a concrete understanding of the world, in accordance with the events of everyday

life. Although events are temporal, the things 'remain', and can therefore be given a name. As examples, Heidegger 'analyses' nameable things such as the jug and the bridge, showing how each of them gathers a world. The 'saying' of the liking is possible because names form part of a language which 'contains' the Fourfold. Language, thus, is the `House of Being', and serves to reveal things as they 'are'.[13] certain sense, any revelation (aletheia) is an 'interpretation', but it is an interpretation of something, rather than an instrument to be thrown away after use Metalimbajul la Heidegger si Schulz Heidegger: - arhitectura are un mesaj adanc, mai mare decat ceea ce poti tu observa (atitudine, istorie, limbaj, trairi...) - cuvantul e acasa a fiintei, cu ajutorul limbajului poti sa te dezvalui - arhitectii au sansa sa ramana in lume un semnificat 9.a.Modelul transformational -teorie si ex Modelul transformaional surprinde cel mai bine condiia de creator de art a arhitectului n procesul de proiectare. Este cel mai simplu model i folosete surse pe care le modeleaz Arhitectul, in procesul de creaie pleac de la lumea exterioar, real, concret, fizic, pe care o consider reprezentativ, cu for individualizat numit transformant intrinsec (Tin), ns lumea real nu poate fi acreditat, validat dect dac i corespunde o for particularizant, o idee, numit transformant extrinsec (Tex) Transformani intrinseci: (determinani) - fore care condiioneaz proiectul, prin care materia se mic. - legai de o configuraie formal. Ex ptratitatea

- in de context, de natura fizico-geografic. Context fizic:- poziie geografic- relief, clim,vegetaie; mediu urban-esut urban, regim de nlime, norme de construire, reguli, gabarite, condiionri, caracterul zonei(cuantumabil), -spiritual, abstract (necuantumabil) Context cultural- identitar(tradiii, obiceiuri), profesional (al proiectantului, beneficiarului)

Context istoric- specificitatea locului (ex McDonalds- simbol,fr identitatea locului ) Transformani extrinseci; (operant) este mediat de o idee numit argument. Operantul conine elemente concrete puternice, n timp ce n argument acestea sunt rarefiate. A crea arhitectur necesit o concepie proprie, o sum de idei cu caracter de principiu, n cadrul crora se pot crea noi argumente i operani. Principiul e ncrcat cu materialitate prin argument i operant.(este un sistem triadic de idei ierarhizate) Pot fi evocatori (identitate, omologie, omotetie, analogie, asemnare)- procedeul identitii Variaiuni omoloage.-structur figural invariant,(cu variaie foarte mic i identitate mare)

Variaiuni analoage- se pstreaz identitatea, semnificaia, dar exist libertatea de a-l imagina pe A oricum; se schimb structura figural (variaie marediversitate-, scade ns identitatea) dac facem o comparaie cu domeniul muzicii, variaiunile omoloage sunt variatiuni pe aceiai tem, ca n muzica lui Vivaldi, n timp ce variaiunile analoage sunt fugile lui Bach. Un alt exemplu ar fi tratarea grilei. identitate cu structura figural a plafonului(omologie);

prefigurani -dezvoltare formal (modificarea formei secvenial, de ex de de la ptrat la cerc), modificare dimensional (secvenial- de ex. Lecturare treptat de la un spaiu mic la unul mare), sugerare, modificare poziional (prin dezvoltare secvenial se poate trece de la orizontal la vertical)

ex.dancing house, Gehry- bloc arhitectur comunist. Dinamizarea colului treptat. Gsete forme care prefigureaz acest conflict, ncearc un cmp de mediere ntre arhitectura nou/istoric, prin forme. Trece de la arh. Grea, care st pe pamnt la una uoar. Negani prin contrast. Opoziie puternic. Ex contrast lumin/umbr, simplu/complicat. Punerea n eviden a unui obiect- lecturare dat cu fundalul( ex. Un exponat ataat pe un perete care s-i scoat n eviden calitie. Ex.casa de pe cascad, Wright- negare a contextului prin orizontalitate. Transformanii extrinseci sunt fore interne prin care arhitectul i impune dorina creatoare, prin ei se mic spiritul. categorisire a creatorilor dup starea lor psihic, fiecare va lua altceva ca motiv de inspiraie. Ex. Se aleg 3 arh. Care s rezolve pardoseala unei sli festive ce are planeu casetat i un perete deschis spre parc. a/evocarea planeului casetat n pardoseal diminuarea dimensiunilor casetei. Tratare mrunit- omogenizare, difuzie, vibraie lejer. Arhitectur raional, cartezian, clasic.-evocare ptrat, a ortogonalitii, i un anumit tip de negare(cerc/ptrat). Centralitate difuz exprimat n noduri. b/evocarea relaiei interior/ exterior dat de peretele deschis spre parc felul n care lumina ptrunde n spaiu -> stri psihice de meloman. gradarea luminii pe pardoseal- opune o structurare delicat. Marmur neagr i alb(~clape pian) c/evocarea acceselor principale i accentuarea legturii dintre ele accesele axial- ax evocat de parcurgerea spaiului. Creaz o centralitate a spatiului, un ax fals Neag axialitatea, exagereaz centralitatea spaiului. La toi trei exist prefigurare.

Exemple istorice ale modelului transformaional. Walter Gropius- Fagus werk Caracteristica esenial a socio-culturii din acel timp, a fost exprimarea lui cu vigoarea dat de accentuarea plinurilor de ntoarcere. Gropius neag aceast caracteristic pentru a-i individualiza proiectul Tin 1-colonada clasic Tex 1-evocare,prin acuzarea verticalelor pe 3 nivele, amintind de ordinul paladian. Tin a-antichitatea greceasc. Masivitatea coloanei de col Tin b- ev mediu- contrafori n trepte. Tin c-renatere - accentuarea colului pe primul registru Tex a,b,c- negarea arhitecturii colului nchis-uurarea colului. Funcional n colul cldirii e rezolvat scara. Plecnd de la un transformant intrinsec Tin 2- realitatea fizic a scrii, Intrit de un transformant extrinsec Tex 2-ideea de ntoarcere a colului, susinute de dorina de a individualiza volumul de arhitectur printr-un procedeu diferit de cel general acceptat, arh. Gsete soluia colului liber, transparent Marcel Breuer- sediul U.N.E.S.C.O., Paris Oraul axelor, piaa Fontny, pe un teren nvecinat cu academia militar i o cldire realizat n spirit neoclasic. Cldire nou, corespunztoare unei teme noi, ntr-un context clasicizant

Tin forma pieei, academia militar, cldirea neoclasic. Breuer neag socio-arhitectura academic front la front, i pe a celei neoclasice. Crearea unei disimetrii, o diversitate prin opoziie cu pstrarea identitii locului. Tin 1- simetrie- 2 axe Tex 1- evocare-centralitate pia

Tin 2-forma cldiri neoclasice Tex 2 -evocare, un Y imens p+2 Tin 3-masivitatea volumelor, forme nchise Tex 3 negare. Arhitectur uoar, deschis. Nu st pe teren Tin 4-materiale, structur clasic/istoric-zidrie. Tex 4-negare, opune materialului clasic unul din moda timpului, beton armat. Robert Venturi- casa de pe plaj, manifest Cas de vacan obinuit, cu funciunile uzuale =>reacie plastic a crui rezultat e o arh. manifest.

Tin 1-nlnuire funcional clasic(living teras plaj ap, la parter, iar laetaj dormitoare Tex 1-negare (dormitoare la parter i living la etaj pentru a oferi o mai bun perspectiv, mai larg spre peisaj. Tin 2-acces direct living plaj Tex 2-scar ampl exterioar(opoziie)

Tin 3-dispunerea perpendicular a casei n raport cu plaja. Tex 3-dispunere paralel(opoziie) Disproporia dintre cas i scar, opoziia dintre rotund i axialitate. n baroc, luneta e un element de acompaniament. Venturi face ca toat casa s i se subordoneze

9.b.Formele semnificatiei (filigran, de baza, iconice) -formele pe care le vedem scaune, case, orase, sunt continuturile lor superficiale, dar constituie mediul perceput zilnic; forme filigran designul lor investeste in energie (ex : auto ); forme de baza ascunse, abstracte; arhitectura, arta in general prezinta forme uneori intangibile pentru imaginatie; - poate fi discutata numai in termeni abstracti- abordata in jurul rationamentului, poate fi prezentata si demonstrata prin fotografii; intre forma de baza si cea filigran sunt etape diferite de forme intermediare, de dezvoltare a formei de baza spre filigran; forme adaptate semnificatiile sunt adaptate formei prin coduri (norme, standarde, reguli, teorii sau preferinte estetice); forma actioneaza la decodarea intelesului cheie, citire;

regulile conform carora se aleg formele sunt foarte interesante pentru ca prin ele se manifesta semnificatia; regulile in arhitectura apar din cerinte geografice,sociale obiective, artisticesubiective. 10.a.Evolutia modelului semiotic Modelul semiotic bazat pe simbol e mai bine perceput, comunica din prima dar la el se ajunge greu (arhitectura simbolica se bazeaza pe un semn, recunoscut in toata lumea, cu putere, mesaj universal, caruia i se subordoneaza intreaga opera). Arhitectura simbolica permite multe interpretari afine ale simbolului respectiv. Cea mai simbolica arhitectura a fost cea gotica (slavire a transcendentei, retragerea in infinitul vertical) toate constructiile dedicate transcendentei sunt inalte, simbolul crucii e mereu evident in planuri, fatade. Simbolul a devenit o suita de elemente materiale care au o anumita utilizare. Un limbaj regionalizat arata apartenenta la o anumita comunitate, epoca istorica are valoare de simbol; limba = esenta unificatoare a unei comunitati. Arh. cea mai simbolizanta este e cea religioasa. Pt a simboliza credinta exista elemente ca : totemuri, arborele vietii (axis mundi pt crestini, centrul pamantului =Ierusalimul ). In antichitatea greceasca diferenta

dintre feminin si masculin se face printr-un stil diferit: ionic, corintic pt feminin, doric pt masculin.(Exceptie templul dedicat Atenei Partenos e infatisat prin coloane dorice).In iconografia crestina exista cite un semn pt fiecare sfint (ex: balaurul pt Sf. Gheorghe); semne identificabile, care ajuta la recunoastere. La egipteni cultul mortilor mormintele faraonilor simbol al puteri, al vesniciei, o dispozitie a ordinii cosmice. Semantica este multipla si inepuizabila. Pt. sclavi s-au construit locuinte tipizate; locuinta era perisabila si nu s-a pastrat. La indieni colosi de piatra sub forma unor piramide, dar in trepte cu mii de figurine, simbolizind, explicand credinta acestor popoare. Daca arhitectura egipteana a adus un fel de simplitate, rafinament al formelor, India a adus o incarcatura foarte mare de sculptura cu un contrast intre colosal si miniatural. Arh. greaca tindea catre forme simple bazate pe puritatea materiei; la indieni opulenta decorativa, cromatica, materiale diferite.Incarcatura decorativa nu lipseste nici artei arabe combinatie intre frumusetea formelor pure, occidentale, cu incarcatura traforata a orientului. Silul gotic corespunde cel mai bine artei simbolizante.Goticul e considerat ca fiind un stil idealist;e considerat iratonal pt. ca aparent structura si compozitia pareau de nepatruns, protejat de initiati.Cea mai simbolica arta a fost cea gotica (slavire a transcendentei retragere in vertical, in infinitul vertical-toate constructiile dedicate transcendentei sunt inalte; simbolul crucii este mereu evident in planuri si fatade.Viollet le Duc considera ca din punctul de vedere al scurgerii eforturilor stilul gotic ar fi cel mai rational dar este irational din punct de vedere semiotic.Exista si simboluri laice nu numai simboluri religioase.Cruciada a fost fenomenul laicizat al acestei perioade, ea a nascut arhitectura fortificata a castelelor (forta, introvertire, adapost) Renasterea preia rationalismul grecesc.C.N.Schulz ordinul clasic in principal a permis o evolutie a formelor convenante pt ca a folosit arcul si cupola. (Pantheon-prima cupola).Renasterea preia aceasta platforma si o duce mai departe reprezentarea perspectivica (Durer elipsoid in perspectiva, corpul uman in perspectiva ). Baroc libertatea formei, pt prima data forma desprinsa de continut.Un stil prolific din punct de vedere formal, care revine la antromorfism (cariatide) avind o incarcatura semantica la fel de bogata ca si goticul. Clasicismul francez mai mult decit predecesoarele stilurilor din care se trage (antichitatea greceasca, romana, Renastere) prezinta elemente cu o conotatie simbolica.(ex: Luvru, Versailles forme simtrice pt a reprezenta puterea).

Eclectismul melange de stiluri -conventii prea uzate -decalajul apare intre continut si forma extrapolare, coloane de fonta Programul care devine principal: palatul regal puterea laica franceza (a devenit un model reluat in terte forme). Sec 19 programe interesante din punct de vedere semantic promotoarea expozitiilor internationale (marile hale din Paris) Tour Eiffel era o constructie gratuita, simbolul performantei in constructiile metalice(deschidere maxima si frumusete).Acum este simbolul orasului lumina. Crystal Palace esenta culturii expo. N. Grimshaw, I. Markovecz , Calatrava reprezinta un anumit mod de a vedea cultura Markovecz (bis din Pecs) -7 turnuri fiecare reprezentind o imagine a culturi ungare (o semiluna , un turn mongoloid, un turn scandinav, un turn maramuresan ...) etniile.La intrare un inger cu mustati uriase (arhanghelul din pusta mongola). MODERNISMUL Urmeaza o perioada de cadere a semioticului in arh. Modernismul .A intervenit reprimarea ornamentului, forma s-a saracit.Spatiul trebuia explicitat fara ornament, dar era mult mai greu de realizat interpretari abuzive -Industrializare, repetivitate aparitia stilului international care anuleaza regionalismul-cea mai acuta depersonalizare a arhitecturii.(arh anilor 50 -60, arh de dupa razboi) Postmodernism reintoarcere spre trecut, se cauta un motiv forte, intrinsec.Arhitectura exprima mesaje prin forme agresive, gratuite.Se cauta recuperarea sensului, a limbajului ce da recognoscibilitate.Se constietizeaza faptul ca arh este arta si trebuie sa se exprime pe sine (metalimbaj). 10.b.Stari comportamentale Regimul Regimul itinerant Regimul

asimilant Nivelul senzorilor de impact, tactil: gura, mana Efectul contopirii -omogenul -structura de incastrare Structura modulara -continuitate -patrat omogen Translatie, rotatie, simetrie -spatiu omogen -geometrie euclidiana -de unificare iubire speranta depersonalizare omogenitate, retele modulare

expectativ Angajeaza tot Senzori de Caracteristici sistemul locomotor distanta: vaz, auz, corporale de [miscare] imagine angajare ambientala Structura -centralitate Structuri arhetipale relationara -radialitate -trairea distantei in reticulara interioritatea -verticala imaginarului -sens abisal -colocare -baza relationara -ascendenta -structuri portante Spatiu perceptiv ale formelor -valorizare, eterogen geometrie topologica geometrie proiectiva Spatiu conceptual

-relationala colaborare, coroborare, cooperare consens schizofrenie supervizarea, structurarea

-ierarhica Origine holistica mandrie, demnitateSpatiu afectiv depasire de sine, Spatiu afectiv progres, devenire paranoia, autism Spatiu modal (deziderat) monumentalitate, Consecinte ale axialitate, forme creatiei inchise

Comportamentul uman - in functie de om si ambient C=f(O, A)

Din punct de vedere biologic, in comportamentul uman intervin 3 functii de baza: hrana, regenerarea, frica Stefan Lupascu: OMComportamentMediu -existenta perimetrelor: valoare absoluta, transcendenta, in raport cu momentul -relatia comportament uman-creatia artisticacele 3 tipuri de comportament uman: starea expectativa, itineranta, asimilanta. Spatiul din jurul nostru este neomogen si este format din: spatiul intim(cel mai apropiat de subiect), spatiul personal(ofera o libertate mai mare de miscare) si spatiul social(prin el persoana controleaza ce se intampla la distanta, in ambient), mai rarefiat, elastic. Aceasta succesiune egocentrica inseamna trairea a ceva ce este distanta, profunzimea. Prin intermediul spatiului social persoana se simte inglobata in mediul pe care il controleaza. Spatiul ambiental este egocentric. Cunoasterea acestei structuri a spatiului ambiental a fost posibila prin trairea unei stari statice: starea expectativa (subiectul sta si se confrunta cu mediul). Omul insa, este obligat sa patrunda fizic in ambient intr-o miscare ce presupune trairea distantei. Acest tip de comportament prin care individul intra in relatie cu mediul-starea itineranta, in care intra orice actiune umana. Starea asimilanta este aceea in care, subiectul relationand cu mediul traieste intr-un dublu schimb. Se produce o asimilare proprie personalitatii unui subiect uman. Exista 3 tipuri de componenti dupa filozofi 1.foamea - ideologia lui Marx 2.frica - filozofia lui Heidegger (existentiala-trecerea) 3.sexualitate - ideologia lui Freud 11.a.Teoria formei inchise - regim expectativ Modelele de creatie reflecta structura psihica a unui individ, starile lui comportamentale: starea expectativa,starea itineranta si starea asimilanta Starea expectativa: - verticala unul din arhetipurile formale caracteristice = raportarea omului la transcendenta (verticala uneste limita, pamantul cu o stare dispozitionala situata intr-o sfera mai putin concreta) - bipolaritatea- unul din motivele de creatie specifice acestei stari

- manipuleaza trei regimuri, zone ale perceptiei: zona terenului, zona parietala si zona zenitala, rezultand o continuitate pe verticala Exista trei teorii caracteristice regimului expectativ: teoria axelor teoria monumentalitatii teoria formei inchise

Referindu-ne la teoria formei inchise trebuie sa mentionam ca tipul expectativ nu este o persoana comunicativa, el are nevoie de limite, ,,ziduri intre el si restul societatii, rezulta astfel dorinta de a crea forme inchise, bine conturate Exista mai multe moduri in care se pot realiza aceste forme : - marcarea golului, cel mai semnificativ element al relatiei interiorexterior, foarte puternic prin ancadramente intarirea coltului cladirii, intoarcerea pe colt folosirea formelor geometrice introvertite: simetrii biaxiale exacerbarea spatiului interior in raport cu cel exterior

- terminarea la partea superioara a cladirii cu cornise, atic, fronton=limite intre pamant si cer, limita aspiratiei In Grecia antica grecii erau adeptii formelor bine conturate , limita bine precizata-ideal al frumosului, forme perfecte ce se pot exprima foarte clar prin formule, cat mai regulate (sfera-simbol al perfectiunii) -in arhitectura proportii perfecte care defineau spatiile pornind de la proportiile corpului uman si care au stat la baza modularii obiectelor arhitecturale si a spatiilor spatiilor publice, numarul de aur - teoria formei inchise era ca orice volum care avea o conturare puternica in special la colturi exprima mai multa forta Evul mediu intarituri la colturi , contraforti pe una sau 2 directii, bosaje din masive piatra

 turnuri cu forma angulara ideea de cetate stelata mai rezistenta la invazii Renasterea colturi marcate prin dozarea marimii zidariei ( cele mai mari la colturi) ierarhie a marimii pietrelor de zidarie de la parter la cornisa goluri mai mari la parter

reluarea modelului grecesc de marcare a coltului cu un element inchis, marcarea golurilor cu ancadrament din piatra diferenta interior exterior bine determinata

Gotic aparitia ogivelor, a cercevelelor de piatra si a vitraliilor viu colorate marcarea si intarirea golului ( unui gol mic ii corespunde un ancadrament mare si invers) monumentalitate, marcarea coltului, spatiu interior si exterior bine determinate

nu exista ambiguitate, spatiul este puternic ierarhizat, spatiul interior subordonat unui spatiu central bine conturat accentuarea verticalitatii prin cupole, flese

Perioada Moderna spargerea masei prin vid- patrunderea vidului in materie Mies van der Rohe- dirijarea spatiului prin lame ( peretii devin simpli dirijori ai spatiului, compensarea limitelor prin sticla=ideea de contopire a spatiului interior cu cel exterior) Wright, Gropius-spargerea coltului structura nu mai e portanta, inchiderea volumului pe contur e usoara, nu mai e aceeasi coincidenta masa-anvelopa

Le Corbusier perceperea spatiului in miscare, contestarea ierarhizarii, casa=sculptura de vazut in miscare, daca e scoasa din context ea traieste, se poate adapta oriunde altundeva grila ortogonala- dematerializare omogenizarea spatiului, lipsa ierarhizarii=depersonalizare, lipsa de orientare

Eisenmann refocalizare a grilei, recentralizare a spatiului, resacralizare, regasirea focarelor, re-ierarhizare 11.b.Exemple contemporane de colocare In contrast cu modelul transformational care releva artisticitatea si cu cel semiotic care ne apropie de ratiunea functionala a arhitecturii, modelul colocarii ( sau modelul integrator) evidentiaza faptul ca arhitectul creeaza totalitati. In activitatea de proiectare, lucruri diferite sunt puse la un loc, printr-un mod de gandire specific, pentru a da nastere unui ansamblu Orice tema sau program de arhitectura descrie niste constituienti; arhitectul trebuie sa descopere regula dupa care acestia dau ansamblul; rezulta deci ca acest ansamblu este diferit in functie de personalitatea fiecaruia si regula dupa care acesta compune este cel mai important element al modelului colocarii Rezulta ca opera, creatia arhitectului este rezultatul unei sume de constituienti, o regula si euritmia fiecaruia (starea de gratie a artistului ) C1 +C2+ Cn + R + E = creatia In general , in arhitectura exista constituienti de ordin material ( material de constructie, forma, lumina, umbra, situl, spatiul-coaja si vid ), de ordin fizic ( clima, relief ), de ordin spiritual ( comanda sociala, comanda culturala ) Exemple contemporane de colocare: scaunul lui Marcel Breuer Casa Gropius scaunul lui Le Corbusier 3 pozitii + piele de capra maro cu alb in loc de panza Mies van der Rohe- stocare scaune unul peste altul R. Meier mai multe modele,pregnant cel transformational

-Canal Plus modulare in retea pe suprafata , o grila plana o grila spatiala ingrediente ale modernismului duse mai departe; spre Sena incadrare , aliniament colocarea acestor costituienti + regula datra de program si de context -constituienti de tema studiouri , corp administrativ , partea de reprezentare holuri-expo , relatii cu publicul(latura nordica , perpendiculara pe Sena) -constituienti de natura formala (din modernism el este continuatorul lui Le Corbusier)- piloni , ferestre banda , acooperis-terasa , trafoare pe fatada , -frumusetea si valoarea volumului alb -grila plana modulare plan-fatada -gandire contextualista 12.a.Imaginarul Patapievici si Culianu Cand spatiul a devenit anizotrop s-a nascut un zeu- exprima nevoia de ceva. Utilizarea grilei in modernism a constituit un exercitiu de concretizare a spatiului, a izotropiei si a absolutului intr-un sens newtonian. Negarea hegemoniei grilei si recompunerea ei in termeni axialitati si anizotropiei, pot conduce la o recentralizare, o reaxializare intr-un sens abisal, o recentralizare a receptaculului probleme, dileme ale contemporaneitati inaltimea verticala, elevatia continua sa exprime prin excelenta, modalitatea de a fi sacru. O prima anizotropie a spatiului, a fost locul, inainte de monotheism prin retragerea sacrului in cer (prima cadere) si crearea prin consecventa a raportului de transcendenta a axei absidale, prin care lumea dialogheaza cu divinitatea, spatializarea ideii. 1. retragerea zeilor dintre oameni miturile grecesti toata perioada prerenascentista a utilizat notiunea de spatiu sacru in sensul locului geometric de manifestare, o arhitectura receptacul a transcedentalitatii. Este momentul primelor constructii de temple pentru invocarea zeilor in accord cu filosofia cosmogonica a religiilor: oglindirea cerului pe pamant prin construirea oraselor. Spatiul, teritoriul demarcate de: - animale; 2. a doua cadere alungarea lui Adam si Eva din Rai, oamenii devin muritori, dobandesc vocatia de a-si redobandi locul in Rai. Sansa artistilor-

ispasirea prin arta; idea de baza intoleranta lucrurilor imorale. Islamul este religia care-si pastreaza latura imaginara intacta, admite sacrificii cu anumite scopuri. 3. a treia cadere - ridicarea lui Isus in ceruri apar primele biserici receptacul a acestei credinte, este nascuta idea de religie. Durant: Occidentul a devenit tot mai iconoclast Ocluzionarea imaginarului: stiintele exacte si geometria analitica au suprimat imaginarul nu atat prin lipsa ilustrarilor, cat prin absenta reprezentarii sacrului. Idea de contradictoriu a neoplatonicienilor, bazata pe alt tip de gandire. Abuzurile crestinismului: cruciadele, inchizitia. Miscarea reactiva- devierea de la principii prin reforma (Luther, Calvin) Reforma- contrareforma: interzice iconografia, reprezentarea lui Dumnezeu, puritanismul pe ambele parti, apare idea de experiment, demonstratie logica. Laplace: Mecanique celeste- sec XVIII descrierea cosmosului fara nici o reprezentare grafica; deschide drum mecanicii cuantice bazata pe conventii numerice (fara grafice); imaginarul refuleaza in arta (apare arta abstracta); in biserica ramane doar valoarea patrimonala si dispare ornamentica. 12.b.Nivele simultane ale perceptiei

Sp-spatiul perceput Sc-spatiul conceptual Ss-spatiul simbolizant Sob-spatiul obiect Sr-spatiul real Sn-spatiul natural

-procesul de creatie transfigureaza perceptiile, iar obiectul de arhitectura se integreaza un proces permanent de deductie, transfigurare Sob-filtrat de subiect -relatia om-natura (mediu): grade diferite de miscare, perceptie, concept. -ambientul=spatiul perceput, permite o anumita concretete: -conotatie spirituala

-factori cromatici o folie din mediu bine conturata, separata fizic si spiritual Peristaza: mediu cosmic, ipostaza depersonalizata, conotatia existenta presupune o natura depersonalizata Tipologii umane: -antropologie -apartenenta la un grup -de rutina -inginer - competenta profesionala -arhitectura = creatie, spiritualizare profunda Mecanismul creatiei

-proces de selectare, inductie a elementelor care convin -tipologizarea intentiilor principiu -element de determinare -casa finala: produs, aport al subiectului Px - subiect care te reprezinta, element de referinta a persoanei care creaza

Semiologi: Umberto Eco - omul ca fiinta cugetatoare Pierce - triunghiul de referinta Semiologia - reprezentant = semnificant: semn concret -referent = semnificat: conotatie, abstract, spiritual P1, Pn -exemple, documentatie+informatie+selectie inductie -conjugarea exemplelor, cerintele temei - conjugarea arhetipului, schemei -operare in procesul conceptului - schite, variante -proiectare = proces de reprezentare cu mijloace proprii, a unui spatiu virtual+restituiri in lumea valorilor a unui obiect critici, aprecieri -proiectul este marcat de structura intima, genetica a proiectantului - partea nativa (inconstienta) -partea educabila (constienta) inconstienta - memoria colectiva reactii - transmiterea caracterelor posesorilor Atitudinea fata de opera de arta -perceptiva - pasiva -empatetica (simpatetica): implicare, participare afectiva -activa - formare de atitudini selective -reactiva - neutra -ejectiva, respingere -asimilanta, acceptare