Respiratia

Respiraia este funcia prin care se asigur continuu i adecvat aportul de oxigen din aerul
atmosferic pn la nivelul celulelor care l utilizeaz i circulaia n sens invers a dioxidului de carbon produs de metabolismului celular. Componentele sistemului respirator sunt: cile respiratorii (cavitatea nazal, faringele, laringele, traheea, bronhia) i plmnii. Fosele nazale (nrile), fac legtura ntre mediul extern i cavitatea nazal(mediul intern). Interiorul cavitii nazale este cptuit cu o mucoas ale crei secreii menin locul mereu umed. Mucoasa, fiind puternic vascularizat, nclzete aerul inspirat. Mucusul, ct i firele de prdin fosele nazale opresc naintarea prafului i a altor impuriti care se pot afla n aerul inspirat.

Faringele este organul n care se ncrucieaz calea respiratorie cu calea digestiv.

Laringele este alctuit din mai multe cartilaje, dintre care cel situat anterior prezint o proeminen, numit mrul lui Adam. La intrarea n laringe se afl un cpcel numit epiglot, care, la nevoie, astup cavitatea laringelui numit glot.

Laringele este i organul vorbirii, deoarece n interiorul su se afl dou perechi de pliuri
numite coarde vocale. Prin vibrarea coardelor inferioare se produc sunetele.

Traheea este un tub lung de aproximativ 12cm, meninut deschis datorit inelelor
cartilaginoase care intr n structura sa. Spre esofag, esutul cartilaginos este nlocuit cu esut moale, ce uureaz trecerea alimentelor prin aceast. Peretele intern al traheii este cptuit cu o mucoas umed, ale crei celule sunt ciliate. Cilii se mic de jos n sus, antrennd astfel impuritile spre exterior.

Bronhiile, n numr de dou, sunt ramificaii ale traheii care ptrund n plmni. Inelele
cartilaginoase ale acestora sunt complete, iar mucoasa lor conine, de asemenea, celule ciliate. Bronhiile se ramific n bronhii secundare: dou n plmnul stng, trei n plmnul drept.

Plmnii sunt dou organe buretoase elastice, de culoare roz, aezate n cutia toracic,
deasupra diafragmei. Plmnul drept este alctuit din trei lobi, iar plmnul stng are doar doi lobi, ntre cei doi plmni aflndu-se inima. n fiecare lob ptrunde cte o bronhiesecundar, care se ramific n tuburi din ce n ce mai mici, numite bronhiole. Acestea, cnd ajung s aib 1mm n diametru, nu mai au inele cartilaginoase. Cele mai fine bronhiole se termin cu saci pulmonari, alctuii din mici umflturi cu pereii foarte subiri, numite alveole pulmonare.

Alveola pulmonar este unitatea structural i funcional a plmnului. ntre sacii

pulmonari se afl un esut conjunctiv elastic. Plmnii nu au muchi. Suprafaa lor este acoperit de dou foie, numite pleure.

Una este lipit de plmn, cealalt de peretele intern al cavitii toracice. ntre ele se afl o cavitate foarte subire, n care se gsete o pelicul de lichid. Plmnii sunt foarte bine vascularizai de arterele i venele pulmonare.

Arterele pulmonare ptrund n plmni printr-un loc numit hil, se ramific i nsoesc
bronhiile pn la sacii pulmonari, unde se ramific n arteriole care se continu cu capilarele. Acestea se deschid n venule care nconjoar sacii, nsoesc apoi bronhiolele, bronhiile, se unesc n venele pulmonare (cte dou de fiecare plmn) i ies din plmn tot prin hil. Ele se deschid n final, n atriul stng. Un plmn este, deci, alctuit dintr-un mare numr de saci pulmonari. Suprafaa acestora este foarte mare datorit alveolelor, a cror suprafa total atinge 200 m ptrai. Astfel, sngele i aerul se gsesc n contact pe o mare suprafa. Ele sunt separate doar de pereii foarte subiri ai alveolelor i ai capilarelor.

Fiziologia sistemului respirator

Funcionarea sistemului respirator, prin care se asigur respiraia, cuprinde, n
principal, respiraia pulmonar i respiraia celular.

Respiraia pulmonar
Aceast etap a respiraiei cuprinde dou faze: ptrunderea aerului n plmni (inspiraia); eliminarea aerului din plmni (expiraia), care dureaz mai mult dect inspiraia. Un om adult aflat n repaus execut 16 micri respiratorii pe minut (ritmul respirator). Acest ritm este mai mare la femeie; el crete n timpul activitii musculare, al exerciiilor fizice etc. Respiraiile normale sunt acte reflexe involuntare. Plmnii, neavnd muchi, urmeaz pasiv micrile cutiei toracice. n timpul inspiraiei, volumul cutiei toracice crete datorit contraciei muchilor respiratori: diafragma se contract i coboar, muchii intercostali trag coastele i le ridic. Micarea coastelor mpinge sternul nainte, iar plmnii se umplu cu aer. n momentul expiraiei, muchii se relaxeaz, iar plmnii i micoreaz volumul o dat cu cel al cutiei toracice, eliminnd aerul. Inspiraia este, deci, faza activ a respiraiei, iar expiraia este faza pasiv. Intrrile i ieirile de aer din sistemul respirator prezint ventilaia pulmonar, care depinde de frecvena i profunzimea micrilor respiratorii. Acestea pot crete prin antrenament, gimnastic etc. Aerul este un amestec de gaze n urmtoarea proporie: 21% oxigen, 78% azot, 0,03% dioxid de carbon i alte alte gaze n cantiti foarte mici. Caracteristicele aerului inspirat sunt diferite de cele ale aerului expirat. Astfel n plmni, aerul pierde oxigen, se mbogete n dioxid de carbon i vapori de ap. Schimbrile de gaze se produc la nivelul alveolelor pulmonare, unde sngele i aerul se

gsesc n contact pe o mare suprafa. Dioxidul de carbon din snge traverseaz pereii capilarelor i pereii alveolelor, de unde va fi eliminat prin expiraie. Oxigenul din aerul ajuns n anveole n urma inspiraiei traverseaz pereii acestora, pereii capilarelor i ajunge n snge, care l transport la organe. Schimbul de gaze la nivelul pulmonar are loc ntotdeauna n acest fel, datorit diferenelor de presiune a acestor gaze n plmni i snge.

Sistemul respirator:
1. Sinusul frontal 2. Sinusul sfenoid 3. Cavitatea nazal 4. Vestibulul nazal 5. Cavitatea bucal 6. Faringele 7. Epiglota 8. Corzi vocale 9. Cartilaj tiroidian 10. Trahee 11. Inele cartilaginoase 12. Lob superior 13. Bronhiile lobare 14.Bronhii lobare superioare drepte 15.Bronhii lobare mediane dreapte 16.Bronhii loare infeioare drepte 17. Scizura orizontal 18. Scizura oblic 19. Lobul median 20. Lobul inferior

21. Diafragma 22. Lobul inferior 23. Lingula 24. Incizura cardiac 25. Fisura oblic 26. Bronhii lobare: 27.Superioar stnga 28.Superioar dreapta 29. Bronhiile principale: stng i dreapt 30. Bronhie intermediar

31. Carena traheei 32. Bronhie segmentar 33. Lob superior 34. esut conectiv 35. Saci alveolari 36. Canal alveolar 37. Gland mucoas 38. Mucoas 39. Capilare 40. Alveole 41. Atriu 42. Venul pulmonar 43. Arteriol pulmonar

Boli ale aparatului respirator

BRONSITA ACUTA Este o inflamatie acuta a mucuoasei bronsice,interesand de obicei bronhile marisi mijlocii si ferecvent trahea (traheobronsita). Ea poate fi provocata de factori infectiosi (virusuri,bacterii);factori alergici;inhalarea unor substanteiritante(clor,amoniac,gaze de lupta,fum si tutun).Cele mai importante cauze favorizante sunt: frigul,fumul,praful,umiditatea,excesul de tutun,euforiile vocale.Bronsita acuta se intalneste fercvent in numeroase boli :tuberculoza pulmonara,dilatatia bronhiilor,cancerul bronhopulmonar,gripa. Tratamentul acestei boli consta in combaterea focarelor septice,sinuzale,combaterea componentei alergice cu ajutorul siropurilor si tabletelor expectorante,bauturilor calde sau cu infuzii de tei. BRONSITA CRONICA Este un sindrom clinic caracterizat prin tuse insotita de crestera secretiilor bronsice,permanenta sau itermitenta (cel putin 3 luni pe an si minim 2 ani de la apritie),necauzata de o boala sau leziune bronhopulmonara spcifica.Boala este grava si frecventa .Apare la populatia (in speciali barbati) de peste 40 de ani. La inceput boala este neglijata mult timp.Simptomul principal este tusea,la inceput dimineata,ulterior permanenta,insotita de expectoratie de obicei mucopurulenta,fenomene accentuate in anotimpul rece. In tratamentul bronsitei cronice ca si a altor afectiuni bronhopulmanare,intre care astumul bronsic ocupa un loc deosebit,afectiuni cu afctarea functiei respiratorii se utilizeaza diferite metode si proceduri cu scop preventiv,curativ si recuperativ.Ca masuri de prevenire,deoarece fumatul joca un rol atat de important in producerea acestor boli,cea mai buna masura este propaganda antitabacica.In ceea ce priveste bolnavul, acesta trebuie convins,sa intrerupa definitiv si total fumatul.Olta masura este evitarea atmosferei poluate,inclusiv expunera la noxe respiratorii.Sensibilitate particulara a bronsicilor si a bolnavilor cu afctiuni pulmonare cornice la infectii,impune evitarea persoanelor cu viroze cu viroze respiratorii, precum si evitare aglomeratiei in timpul epidemiei. ASTMUL BRONSIC Reprezinta un sindrom clinic caracterizat prin reducerea generalizata ,variabila si reversibila a calibrului bronhiilor, cu crize paroxistice de dispnee expiratorie raluri sibilante.Astmul bronsitic nu este o boala,ci un sindorm,care dureaza toato viata (bolnavul se naste si moare astmatic), cu evolutie indelungata discontinua,capricioasa.Are substrat alergic ,intervenind doua elmente: un factor general si un factor local.Esential este factorul general (alergic), de obicei predispus eraditar.Factorul general presupune o

reactivitate deosebita la alergene (antigene). Cele mai obisnuite alergene sunt :polenul,praful de camera ,parul de animale,unele alergene alimentare (lapte , oua , carne) sau medicamentoase(Acidul acetilsalicilic,Penicilina,unele produse microbiene). La inceput criza este declansata numai de alergene.Cu timpul,pot interveni si stimuli emotionali,climaterici,reflecsi.In toate tipurile insa,criza apare mai ales noaptea,cand domina tonusul vagal(bronhoconstrictor).La inceput crizele sunt tipice, cu inceput si sfarsit brusc,cu intervale libere; mai tarziu, in intervalele dintre crize,apar semnele bronsitei cronice si ale emfizemului ,cu dispnee mai mult sau mai putin evidenta.Criza apare de obicei in a doua parete a noptii,de obicei brutal,cu dispnee si neliniste; alte ori este anuntata de stranut, lacrimare,prurit al pleoapelor si cefalee.Bolnavu ramane la pat sau alearga la fereastra prada setei de aer .De obicei sta in pziti sezanda cu capul pe spate si sprijinit in maini,ochii injectati ,nari dilatate.La sfarsitul crizei apare tusea chinuitoare ,uscata,cu sputa vascoasa albicioasa.Criza se termina in cateva minute sau ore,spontan sau aub influenta tratamentelor. TRATAMENTUL- astmului bronsic raspunde la o gama larga de preparate si proceduri.In general tratamentul a fost expus la bronsita cronica.Prima actiune vizeaza combaterea fumatului,evitarea atmosferei poluate, inclusiv expunera la noxele respiratorii. Corticoterapia este trtamentul cel mai eficace dar datorita riscurilor ramane o terapie de impas. Antibiotice folosite: de preferinta oxacilina,tetraciclina in prezenta semnelor de infectie; expectorante in crize si suprainfectii; sedative slabe ,oxigen-in crizele de polipnee; CANCERUL BRONHOPULMONAR Este o tumoare maligna,cu punct de plecare bronsic. SIMPTOME simptomele cancerului bronsic,atat cele de debut cat si cele tarzii,sunt in raport cu rectiile pe care le produce tumoarea la nivelul bronhieisi la nivelul parenchimului pulmonar.Unele infectii pot domina tabloul clinic si masca noplasmul.De aceea orice infectie pulmonara persistenta,recidivanta sau rebela la tratament,la un bolnav peste 40 anitrebuie sa sugereze si existenta unui cancer pulmonar. TRATAMENTULchirurgical estesingurul eficace.Majoritatea bolnavilor ajung prea tirziu la interventia chirurgicala.Tratamentul medical este indicat in formele inoperabiledin cauza metastazelor,varstei inaintate,a complicatiilor. PEUMOPATIILE ACUTE Sunt afectiuni inflamatorii pulmonare,provocate de diversi agenti patogeni,caracterizate din punct de vedere anatomic printr-un exudat alveolar si mai rar intrestitial,iar

clinic,printr-un sindrom de condensarecu debut acut PNEUMONIA PNEUMOCOCICA sau PNEUMONIA FRANCA LOMBARA Este opeumopatie acuta provocata de pneumococ,care afecteaza un lob,debuteaza acut si are evolutie clinica. SIMPTOME-boala apare la individ in plina sanatate.In zilele premergatoare bolii exista deseori o infectie rinofaringina,cu astenie sicefalee si sensibiblitate la frig.Debutul este brutal,putand fi bine precizat de bolnav,datorita simptomului unic,intens,generalizatdurand 1/2-2 ore,junghiul toracic submamemlonar sau posterior,datorat interesarii pleurei pietale si ascensiunii febrile bruste pana la 40 grade. TRATAMENTULeste igienico-dietetic,etiologic si simtomatic. BRONHOPNEUMONIA Este oafectiune pulmonara acuta,frecventa la batrani ,indivizi tarati si copii si cu mai multe focare deseminante in ambii plamani. SIMPTOME-debutul bolii este de obicei brutal, dar de obicei insidios,fiind caracterizat prin febra,frisoane repetate,dispnee cu caracter polipneic,tuse uscata chinuitoare,asteniesiadinamie pronuntata TRATAMENTUL-este asemanator aceluia de la pneumonie. PNEUMOPATII ATIPICE sau VIROTICE Sunt infiltrate pulmonare inflamatoare,datorite unor virosuri SIMPTOME-debutul este exceptional brutal,de obicei insidios,cu tuse uscata,chinuitoare,insotita mai tarziu de expctoratie mucoasa,uneori striata cu sange,febra,cefalee frecventa. TRATAMENTUL-igieno-dietetic si simtomatic este similar celorlalte pneumopatii. ABCESUL PULMONAR Este ocolectie purulenta ,de obicei unica localizata in parenchimul pulmonar ,care se evacueaza prin caile respiratorii,in urma deschiderii in bronhii,insotindu-se de expectoratie mucopurulenta. SIMPTOME-debutul este de obicei brutal caracterizat prin frisoane,febra pana la 40 grade,jingi toracic,si mai rar,insidios.Urmeza o perioada de 5-10 zile cu caracter de pneumonie sau bronhopnuemonie.In acest rastimp apar totusi semne specifice abcesului. TRATAMENTUL-impune repausul la pat cel putin 6 saptamani si un regim complet,cu lchide abundente.Tratamentul de baza este cel anti infectios,cu antibiotiotice EMFIZEMUL PULMONAR Este o afectiune caracterizata prin ditensia alveolelor,atrofia septurilor alveolare si cresterea continutului aerian pulmonar.

SIMPTOME-debutul este insidios,cu tuse,la inceput uscata,apoi cu expectoratie si dispnee de efort cu caracter expirator.Bronsitele repetate constitue prima manifestare clinica .In timp apar dispneea si respiratia suieratoare. TRATAMENTUL-const in terapia bronsitei cronice de insotire,combaterea infectiilor. TUBERCULOZA PULMONARA Este o boala infeto-contagioasa provocata de bacilul Koch,afectand organismul in intregime,interesind cu precadere plamanul si avand de obicei o evolutie cronica,pe parcursul careia se deosebesc 2 etape: tuberculoza primara si tuberculoza secundara. TUBERCULOZA PRIMARA Este prima etapa in evolutia bolii. PRIMOINFECTIA TUBERCULOASA Este ansamblul manifestarilor clinice,omorale si anatomice ale unui organism,care sufera pentru prima data contactul cu bucilul tuberculos.