Sunteți pe pagina 1din 53

EPIC (GENUL)

Sistematizarea progres:va a notelor conceptului de epic(situatie intru totul asemanatoare eu a comicului, dramaticului, liricului sau tragicului) duce la elaborarea, pe etape, a teoriei genuLui epic, proces istoric, deci deschis, condus in linii generalede aceea.;;itensiune interioara. Cit prive9te obstacolele ~idificultatile, ele sint imanente, ca peste tct in aceasta sfera, substan~ei enul'lli insu9i. g 1. Esent;.apoeziei este epica, lirica sau dramatica ? Pc parcursulanalizelor anterioare, inclusiv prin definitia genurilor literare (v. Genurile Literare, VI, 1, 2), s-a demonstrat ide a ca poezia,arta literara in sens larg, nu poate fi - prin definitiededt plurala, solidara, poligen. Ea este in acela9i timp epica, lirica,dramatica, intrucit toate aceste situatii sint incluse obiectiv, in proportii infinit variabile, in o:-ice poezie, in arice opera literara.Daca tOlu9i s-a ajuns la asimilarea definitiei poeziei cu un gen sau a1tul, in speta epic, explicatia este de ordin istoricdialectic: preconceptul poeziei apare confirmat, 0 data mai mult, de realitatea istorko-estetica a genului epic, in timp ce existenta epicului, intr-una sau aHa din fOrmeIe sale istorice, sugereaza 9i contureaza din unghiul sau particular conceptul generalde poezie. Acest fenomen, tipic istoriei ideilor literare 9i estetice, se verifica foarte bine, in cazul genului epic, prin definitiile :;;i teoriilede esenta romanti<:' ale lui Fr. Schlegel: orice opera literara fiind "unica", originala, 0 revelatie "noua" a naturE, numai epica poate realiza aceasta conditie. Deoarece prima

epic (genu 1)
poezie este grandioasa, imagine a intregii lumi, doar epicul se na~te astfel (Gespriiche tiber die Poesie, 1799-1800). In timp ce drama of era variatiuni pe aceea~i tema, epica ~i romanul creeaza ope:'e individuale, originale. Deci epopeea ar fi radacina oricarei poezii (recenzie la Goethes Werke, 1806). . In astfel .de concluzii, reluate mereu, speculatia ~i observatia ull'eda sau L to:'ica s,,~intretaie, Polimorf omniprezent transistoric, in temational, epicul constituie ' 0 prezenta ~stetica eterna ~i universali:L 1 Intreaga genealogie a ideii de gen epic nu face dedt sa confirme, pas cu pas, realitatea literara imanenta, permanenta, a spiritului epic. II. Conceptul epicului gen originar este pregatit ~i aIt,fel. Daca. se. admite fara dificultate, in sens goethean, ca eplcul constltUle una din cele trei Naturformen der Dichtung~, problema care se ridica imediat este aceea a prioritatii : care forma naturala a aparut mai intii, care este cu adevarat originara ? A ajunge la certitudini maxime in astfel de situatii obscure, protoistorice, fire~te, este cu neputinta. Dar se pot emite ipoteze documentate, cu un coeficient apreciabil de pro1:::abilitate. Nici 0 ancheta filologica nu va putea stabili documental' cine "a aparut" mai intii: liricul, dramaticul sau epicul? Toate au aparut simultan, odata cu poezia. Insa constitUirea formelor literare organizate asculta de logica spiritului primitiv, esential mitologic, dominat de prezente ~i "istorii" sacre (mituri, genealogii supranaturale, scenarii de initiere, imnuri de glorificare divina etc.). 3 Teoria antica a imitatiei recunoa~te de asemenea, in "ispravile alese ~i faptele celor ale~i", primul sau obiect (Aristotel, Poetica, IV, 1448 b). Originea eroicnarativa a ditirambului pare indiscutabila. In tragedie, corul poveste~te chiar de la inceput subiectul. Lirismul elin, pindaric, apare ~i se perfectioneaza dupa aparitia epopeii. Argumen te care pledeaza pentru anterioritatea cronologica a genului epic, tradusa in formula prestigioasa a inceputului: Homer, "primul poet". Traditia epicului-gen original' se formeaza in atmosfera romantica a descoperirii poeziei "primitive", mitice, eroice, epopeice, "osiane~ti", in perspectiva dlreia Homer devine prototipul "bardului" autentic, germenul ~i fondatorul genului epic, pI ecum la Herd~r ~i altii. 4 Tineretea ~i ingenuitatea acestei poezii fiind poezia ins:~i, intreaga revalorificare a mitu-

epic (genul)
rilor, legendel{)r ~i foldorului, duce la aceea9i c~ncluzie, trodusa de Jakob Grimm in triada: epicul (poe.zla. col.ect:v~, obiectiva), primul gen literal', urmat de liric (SUb1E:C~1V, ll:dlVJ: dual) ~i dramatic (sinteza eel or doua) 5. Se observa lm.edlat ca aceea~i schema trece la Hegel, pentru ~re, la fel, _eplcul e~t~ genul esential, incipient, nuclear. G ISt.O:I~ dez:,~l!arn .~oezIeI epice prefigureaza, de fapt, ~ensul apantI~l poezlel mse~l . d~ l,a mit spre is tori a desacra~l~ata,. ~e Ja arh~tlp spre sche~a ep,ca. Nietzsche a avut aceea9l mtUltIe " conflrmata tot mal mult .de cercetarile mod erne, verificata in arice caz in intreg d~m.en:ul indo-european.8 Mitologia ~i folclorul afro-american ar f1llPSIt~ de vocatie 9i texte epopeice. 9 Primul ref,lex r0n:-~nesc .al ac~steJ conceptii priori tare poate fi surprins m teomle 1m, Hel:ade Radulescu despre epopee, "poema a poemelor care cere 111tr-111sa toti germenii de poesie~~10, apoi la AI. 1. Ph~~ippide 011. . III Consecintele acestei conceptll asupra deftmttp.l genului epic ~int hotaritoare, profund restrictive, mult indara.tul realiiatilor istorico-li terare. ,!\-semenea. cel?r,lalte genu~!, epicul imparta~e~te aceea~i soarta. a ~deca~aJulU1 111tr.e es~nta, concept ~i fenomen literal' c~ .~end111tade mgustare ~I decl de ade.evare foarte tlrzie a defimtllior. . Cea mai traditionala, primita ~i azi in sfere foar~e larg,l, identifidi genul epic .eu epopeea : epos , epope~. ~nma aSImilare apartine Rena9terii, care produce, 111specIal. 111Fra~ta, un numar de sinonime toate in sfera epopeii homence : poerne hero'ique, grand oeuvr~, oeuv-e herO'iql1e, long poeme (precum la Joachim du Bellay : Defense et illustration ~e la lan.que fr,an<;aise,II, Ch. V). Clasicismul fo~ose~te a?elea.$l expr~sll : poeme epique, poeme hero'ique, de eptco carmm~. Romanhsn:ul - la fel: Grosse Epos. Nibelungenlied est~ I~t~da germamlor. C;l putin pina la Hegel inclusiv, genul epIc hplC,. fu~~am~ntal, ramine numai epopeea, pe a carei fenoJllenolo~Je ~I I.stone se bazeaza intreaga analiza. Celelalte "fo-me" epIc~. (epI~rama, ~~omele, poemele didactico-fil020fice, cosmogonnle ~I teogonlll:) sint definite numai in aceasta perspectiva. Teoria o:par~, 111 literatura noastdi mai intii la Budai-Deleanu (Ttgantada~ "Prolog"), apoi la Heliade Radulescu : "poema epica sau poema eroica" (Regl1lile sau gramatica poezii, 1831)~ Radu I?nescu (Principiile criticei, 1861) etc. Mai toate dictlOnarele_ llterar~ actuale, in special anglo-saxone $i germane, perpetueaza aCeea$1

Yl~-

epic (genU!)

definitie. Ea este reluata mereu, folosita ~i in studiile de . t . . - 1 IS . oSles t e t'lca lt erara, pen t ru care "arta epica" ramine pin~ orle . t.at e, d upa IrnpreJuran, epopeea homer-ica aZl -" . -. a c~ mare pnon d ~ n\'atele sale latme, sau epopeea medievala. 112 ' e In stilistica ~i versificatie, la fel. In traditie aristotel' ~ " " lea me t ru 1.. epop~ll se va. nu.ml "epIC. sau "eroic" (Poetica, XXIV' 145~ b), notlUne, .pnn .mtermedlt:~ Evului Mediu (Isidor di~ SevIlla, EtYrr:ol.~gwe). ~l. Rena~te:'ll, ~ransmisa intregii cUlturi euro~ene .. Pnmll .rom~m .care ~u not~unea "eroului" (= iroas), a ,:stlh~lUl cel e~lCe&~. ~l a ntmulUl "cel iroicesc", facut din "stlhun .exametr:ee~b '~ smt D. Cantemir, Dimitrie Eustatievici, (Granwtzca romaneasca, 1757, Pentru rUm) ~i Macarie ("iroic<:&c(() in Gr.:rmatica sa. Vitalitatea conceptului se dovede~te aUt de mare incit transformat in adjectiv, epiculcontinua sa defineasc~ toat~ calitatile intrate in traditia actiunilor ~i eroilor homerici : eroie, supraomenesc, enorm, grandios, pro eminent, monumental. Cum spunea ~i Heliade : "Epopeia este descrierea unei actiuni, unei fapte generale ~i, daca creatia se opereaza ~i nu este nimeni ca sa a descrie, epopeia atunci este in fapte, iar nu in vorbe".13 Deci act eroic = epopeic, sinonimie desavir.;;ita. IV. Exemplul homeric nu numai ea stabilizeaza sensuI de baza al genului epic, dar il ~i dognwtizeazii, il preface - cum spune tot Heliade - in "legi nemutabile". Procedeul este clasic : genul epic i~i scoate totalitatea normelor din contemplarea ~i analiza preconceputa a epopeii, al carei creator instituie un prototip. Asociat adesea lui Virgiliu, Homer devine epicul absolut, convingere frecventa in secolul al XVI-lea 114, cu urmari profund dogmatice : 1. Il1'treaga ierarhie a liter,aturii se modifica in sensul proclamarii intiietiitii absolute a genului epic. Vechea superioritate a tragediei, stabilita de Aristotel (Poetica, XXVI, 1462 a), este parasita, incepind din Rena~tere, in favoarea noului astru care se ridica la orizont: "Cel mai bun ~i mai perfect gen poetic" (Sir Philip Sidney, An Apologie fO',. Poetrie, 1.583~. Chiar dara, uneori, epopeea latina este proclamata supenoara celei eline (Vida), ea continua sa ramina "regina poeziei", r!!a:: rele titlu de glorie al literaturii, opinie pe care doctrina clasl~a o consolideaza pe deplin. Referintele siut :numeroase, toate l~ sensul judecatii lui Dryden: "Cea mai mare opera a natum

epic (genul)
an" (Apolcgy for Heroic Poetry.arte!; ?oeti~ Li<:er:oe, 1~77) 15. urn "1 t'vele - bombastice - contmua m sene plna la Sflqltul Sl1P~ll~il al XVIII-lea: "Capodopera poeziei", "cel mai nobil se~~/ de care este capabil ~pi~itu~ ~man': (sic~) 116 Romanul: ef "epic in ascensiune, mtlmpma rezlstenta dm aceea~l ,.ge~~. pentru multi, el trece inca drept un poem "avortat", eauza . 1aSlca aS1ml eaza poemu l'cerOl cu . ~ "1 ; ".lmperfect" 117. Mentalitateac .. insasi norma pOeZlel. . .. . 2. Ierarhia rigi,da esrte inS'otita de ccm:!ttn. de C?~. deaceea<:i provenienta .anstotehca. ttnu t nu m al' putin drastice ,'(. "d' propun Inca In Evul Mediu '. poemele si romanele erOlce l~l d G sa l) nu trateze decit "fapte extraordinare" (La Quete . u r~. "Personarum lllustnum, Doc ln 'na este fixata in Rena~tere: .. . b' t '1 t illustres actiones" (Scaliger, Pf)~tc~, 1561), s~ lec ~ . I us ::e. .- boinice aventuri de mare stII, m sensul mltologlel ero~ce ~::clltionaie. Portretul-robot al erou~ui epic imp~ne perfectlU: nea absoluta a virtutilor cavalere~tl (Marx a facut astf.el .?<= exade observatii in legatura cu vechiul ep~s irl~r:dez) : v:teJI~, croism lealitate iubire, prietenie, nob1ete, m splntul unel eVIdente idealizari' tipologice .,18 Limita acestei ~d~alizari absol.ute a naturii umane coincide, inca 0 data, eu Sflqltul secolulm al XVIII-lea ~i al prelungirilor sale: Blair, Charles No~ierIJ9. et.c. e constata 0 singur deplasare notabila, in sens cre7tIJ?-: Blb~l~ devine 0 grandioasa epopee cre~tina, plina de erOl ~l marLIn ai credintei. Incepe 0 lunga discutie, in special in secolul a~ XVII-lea, in legatura cu inlocuirea zeitatilor pagine pI~n slintl ;;i arhangheli; se propune 0 reierarhizare corespunzatoal'~ D gcnului eroic : epopeea cre~tina ar fi superioara cele! h.omenct' (Desmarets de Saint-Sorlin); conceptia de baza ramme nrschimbata, chiar claca "modernizaUi". . 3. Aceea~i dogmatizare ;;i schematizar,e este impusd wganizarii $i morfologiei poemUilui eroic, printr~un ~deval'at d-:;calc al tragediei clasice : prcpozitie, invO'catie. naratle, deznodamint. La Tasso (Discorsi del poema eroico, I, 1587), partile sint oarecum altele : l'inVroduzione, la perturbazione, il rivolgimento, il fine. In cele din urma planul se simplifica. Devine tripartit : inceput mijloc sfirsit ~xpozitie, nod, deznodamint ; ,.pricina" - "leg~re'; -' "de~legare", cum traduce ~i Gr: ~l.~~~ian~ pe La Harpe. Esential ramine insa gestul dogmahzarll In sme: toate lucrarile epice (epopeice) trebuie sa respecte aeeste secA' _ A

epic (genul)
vente idealel 0 anumita durata (timp alnaratiei), Un sfiqit ferici.t (happy en~ f}etc." Bineinte~es, 1;)iUn sti~ corespunzat~r: eTolc-subhm, "llustru (splendId, gmv, malestuos, solemn) Examinarea in detalii a aces tor conditii formale verificadi~ plin totalitatea exigentelor literare specifice structurii clasice (v. Clasie, III). 20 4. Finalitatea intregului sistem, in conceptia tractitionala a,ge::lUlui ~p~c,este. pro~und et~ea $i pedagogiea. Epopeea propaga 111 excluslvItate vlrtutIle erOl'ce. Rostul sau este sa educe, sa "instruiasca", sa produca exemple (Boileau, .Art poetique, III, v. 246,--248), sa combata viciile. Chiar atunci dnd, mai ales in secolul al XVIII-lea, vechea teza a lui utile dulci se aplica din plin poemului eroic, scopul "agrementului", "amuzamentului", ramine acela1;)i .1: "sa insufle dragostea 2 virtutii", cum suna versiunea Gr. Ple1;)oianu. 0 nuanta intrudtva noua apare doar in sfera terapeuticii medicale: naratiunea pura, in special fabulatia fantastica, vindeca de melancolie 22, printr-un fel de katharsis epic. Atit este de inradacinata viziunea pedagogiei literare, indt apare, in plin clasicism, pina 1;)ieoria alegorica a genului epic: Homer scrie in t scopul moralizarii compatriotilor sai, demonstrind dezastrele dezbinarii 1;)i succesul solidarizarii! (Le Bossu, Traite du poeme epique, 1675.) 5. De fapt, struetura"eneiclopediea", aglutinanta, a epopeilor, care absorb in diferitele lor redactiuni texte 1;)i dei i de provenienta foarte divensa, prin interpolari numeroase, indreptatea intrudtva 0 astfel de interpretare. Inca din Rena~tere, epopeea incepe sa fie numita chiar "enciclopedie" 23. concept care prime~te treptat 1;)i 0 determinare. filozo~ico: poetica, in sensul sintezei de genuri. Divina Commectia ofera l~1 Schelling 0 ilustratie tocmai in acest sens. 24 Epopeea "rez~~~ credinte, cup.o1;)tinte, dei, imaginea unui intreg popor. Deflmtla i este reluata de vechea critica franceza universitara 25, care 0 trans mite 1;)iazi manualelor. Bolliac avea, alaturi de Heli.ade, aceea1;)inotiune a epopeilor primitive ("acele lumi intreg: ?e poezie"). 26 Latenta sau explicita, ea revine in toate ir;cerearIle de confectie a epopeilor noastre "nationale" ($tefanzada, Mihaiada, Traianida etc.), pina la G. C01;)buc. .1 6.. De altfel, impulsul de a pas~.i$a pe . Home\.~~ emula, a-I depa1;)ichiar (cum credeau autorll epopellor cre~ 1
0

epic (genul)
. , colul al XVII-lea !) este consecinta inevitabila a intregu. ~ . t . ~.' . roces de dogmatizare epIca. Ad mIra,la se t rans f o~ma m 1m Pmandare imperativa : poetii trebuie' sa scrie epopel, prereeo f ~ d m:rl Homer, ~i Ronsard se 00n orrnea~~ pu~m I~. m~~?'lre 1a,'Franciade (1572).! Co~ii~ficareaepop~l~ r:;u.~I-ar ~asl mCI u~ , 's daca n-ar fi msotlta de exemphfIcan practIce. Acela~1 se~;nament apare ~i la noi, 1;)inca in formele cele mai tipice : i r~u dt mitul national va fi mai cultivat - scria Aro? Den,. sianu - cu atH traditi1a istorico-mitica va inflori mal tare"'. Sll,' ~ d t Pfi,n urmare, poporul roman "poate ~a pC:~,e I,~va or 0 epo1?: e ationala daca nu ereata, cel putin facuta . DecI, "poate sa vma ~n,,geniu: care rezumind", .. etc., etc. 27. Program cit se p:::ate de Jimpede ... . V. Corectarea acestor excese dogmatice se produce printr-o evolutie lenta, da! irevers~bila,. spre liberalizar~, ~are asigura genului epic adev~rata s!1 Ident1~at:. In planul Idellor literare, ceea ce se inreglstreaza cu pnontate este doar .de: plasarea conceptelor, a teoriilor. Insa modifica:~a d~ctrmel epice n-ar i fost posibila fara transformarea spIntulUl crea'tiei insu~i, nu lips it de ezitari 1;)icontradictii .interioar: (cele dOua versiuni ale lui Tasso: Gerusalemme lzberata ~I eonquistata .I). Convergenta acestor factori preface epicul dir;tr-o servitute homerica apasatoare, intr-un gen nou, emancIpat, "modern". De altfel, actorul ideologic-estetic hotaritor este d1iar cunoscuta Querelle des anciens et des modernes. Tendinta sa este "contestarea(( prindpiilor ~i valorilor clasice (v. Clasie si modern V) si prima victima, in ordinea epica, se dovede1;)te ~hiar pat;iarhui genului eroko-epopeic: Homer. . De fapt, ceea ce i se neaga in primul rind nu este calitatea intrinseca, ci exemplara. Din ratiuni de ordin "liberal", istoric i'disociativ (cel mai vechi poet cunoscut nefiind a fortiori ~i ce.1mai valoros), autorul Iliadei inceteaza sa mai fie recunoscut drept "mode.J.".Home:- avusese detractori 9i mai inainte : Scaliger, Patrizi, Paolo Beni etc. Dar scopul polemicii anterioare -era fie substituirea acestui idol prin Virgiliu, ca obiect suprem .al admiratiei epice, fie impunerea noilor poeti epici, pre cum Al.'iosto.Ceea ce se refuza - pozitie tot mai limpede in s~colul .al'XVIII-lea - este ideea insa1;)i imitatie, de reluare ,fati~a : "Sa tragem concluzia - scrie Saint-Evremond - ca p.oeme]e
dIn se
A A A

de

~-=-

~e:!p~ic:J!(g~e~nlUl)

lui Homer VOl'fi totdeauna ca te~rale" (Sur les poemes des Paod~pere ; nu ins a 1?imodel . ens) 28. Largirea contine ~lnorlzontului literal' confirma toc nc: Essai sur la poesie epique (17malO astfel de teza. Voltair~a .a ,:gustul" sau. Implicit 1?iin d 26).' rec~noa1?te fiecarui . in llU, Lucan Trissl'no Ca - omenlUl epIC: Homer dar . Vpopor O. ' ,moes Tass Al ' 1?1 ir' slslan 1?ipoezia "nordica" v~r int 0,. A onzo de Ercilla Milt glco ului, lista. regl, In a doua jumat~te on. Ap 't' a se. an la unor productii narativ de .bp homeric, raminind totu i s e, .. are nu mai sint epo ei c mal mult conceptul. Pulei B ? :eclmene epice, amplificl . g~n care-1?igase1?teteoretidian~~a: 0, B. Tasso scriu romanz~l Dlsco:so intorno al comporr d :n perso~na lui Giraldi Cintio : tesc Impu ne pe d'eplm noua fo romanZl (1554). P,oemul arios-. e el 1raport epic (basm versificat? r rmu a, gr~~ de clasificat sub cu <'lJccentulpus pe "roman~s,c,~man versIflcat ?), in tot cazul gradarea profunda inte' ~ , pe aventurosul erotilC D m" ' rloara a genulu" . eaI pnn aceastii "induldre'" . 1 erOlC se produce tocfrust, brutal, razboinic din c 1?1 contrabalansare a eroismului A "marelui secol" inceta~e ~ e lr: ce. rr:ai ana cronic. Spiritul pu~ conditii, fixeaza noul ~:gi:a{ a~lmll~ze. Criticii ratifica, tatwn du poeme epique 1658) d a . ep:cu~Ul. Le Moyne (Dissersecundare ale poemulu{ Co t a mIte lUblrea daar in episoadele Disc'nmmare ,care ilustreazan rar avem de -:a f ace cu un roman. . . toc~ . de trecere de la epopee 1 aI faza mtermediara veriga m' 1 a roman' Roma l t b ' al mu ta dragoste dedt 1 pt . " .nu re uie sa aiba dedt dragoste" 29 D . u e, poemul erOlC - mai mult lupte t or. La Fontaine .declara " eerOlzarea epiculu' 1 f ace d eci pasul hotaridare,ca lui "Ii plac drt~~ l~genuitate, dar 1?icu oarecare sIiromans et des livres d'am e e dragost:" (Sur la Lecture des formei versificate dem tour, _16~5). :astrarea 1?iteoretizarea tot mai mult 0 forma o~.sb re~:a ca eplcul traditional devenise 1?ieroi, incl~siv conve"t~ eral' ' adaptabila oricaror continuturl n lOna l' ge n . " burghezi". Dovada conce t"l' n loml m dantele 1?ichiar la Goethe, traduse si in 0 p 1: e(Hdespre "burghezirea" epopeii 1a Humboldt (aber' Goe pera ermann und Dorothea, 1797), ee1e din urma chiar la H~hes Hermann und Dorothea, 1799), in derna." 30) I _. gel ("Romanul, epopeea burgheza mO. aceasta - d genu1ui epicn echiva1ea sltuatie 'f l'b era l'lzarea l1?i reierarhizarea l' continutu1ui. za, e apt, eu regenerarea integralii a

--

epic (genul)
Drept urmare, definitiile functiilor epice trad~tionale se modifidi 1?i le. Echilibrul docere I d..eLect~rese rupe In favcare..a e gratuitat , latenta in orice aventura. In Ipostaza. sa romancsca, poem iieroic nU-9i mai face un program. dm_" prop~garea eaza maril u1 virtuti cavalere1?ti, care se "modernlz , devIn feor de sociabilitate, ga1anterie 91 salon. Teoria "mora~a" no rnene saU "alegorica" decade sau estecomba~ut~ pe fata Bl~ir pOlernizeaz cu Le Bossu, Marmontel declara ca poemul erOle "p~ate a chiar sa se dispenseze de a instrui, daca ne atrage".31 EPlcul se transforma in felul acesta intr-o autentica "literatura profana'. Broziunea profunda, interioara, a spiritului "fantastic((, in continua laicizare, substituie supranaturalului placerea fictiunii pure. Logiea sa inceteaza a fi a "miraculosului", pentru a ramine doar a inventiei. Chiar 9i miraeulosul cre~tin intimpina rezistent , de altfel tot mai vie, ineepind inca din Rena9tere, a dnd Ronsard refuza sa introduea in Franciada orice fel de elemente fantastice. Principiul care se impune este "adevarul", i "verosimilul", 9i se poate presupune ca refuzul lui Boileau 9 al altor critici de a primi oriee fel de "mist-ere", incllJsiv cre~tine, are in prirnul rind tocmai acest substrat rationalistestetic. La spiritele dedarat sceptice, eritiee, iro,niee, marile autoriiati ale "seoolului luminilor", repulsia va fi ,cu atit mai ,caare tegorica. Lui FonteneHe, miraiCulosul poemelor hamerice Ii iP nu mai put "stran~u" decit al 'fomanelor cavalere~ti. punctul iata in sau de vedere este al "bunului-simt", virtutea elog a epociL 82 Cit prive~te pe Voltaire, orice fel de miraculos i se pare r de-a dreptul "ridioal" 33. Parodia este punctul final al eoruptiei tuturor genurilo , prin rasturnarea mecanismului interior in sens burlesc, caricatural (Parodia, vol. II). La capatul "ciclului" S3.Uteoretic, epicul se intoarce in el insu~i, dar corupt, degradat, demistificat, deer01zat. $i atunei apare epo,peea bufa, poemul eroi-oomk, de la Batrachomiomaohi:a la Seochia rapita a lui Tassoni ~i Tiganiada a lui ~udai-Deleanu, scrisa intr-o dispozitie de invederata uutolronie : nesocotindu-se "poet deplin((, eCllPabilsa dnte "faipte eroice1?ti", poetul se multume~te doar cU "aceasta poeticeascaa alcatuire, sau mai bine zidnd jucareaua, vrind a forma 9intrcoduce un gust nou de poezie romaneasca" (Prolog). Ded,

-1

epic (genul)
datorita lui Budai-Dele,a nu, epicul romanesc incepe p"l", t. f t ' .. d . .na I e ap, un JOC~l 0 SpeCIe e antlepic, in Punctulunde marei~ epos european se desparte de el insu~i, facindu-~i un prog' din proprie sa ridiculizare. Pope scrle The Rape of the p 712) ~i.da. totodata 0 i!onic~ :ete.tii pentru a face Un poem e;ic'" l:,trcd~sa mt~-o lunga sabra lIterara antisublima. 34 Apar~ ~l 0 Dlssertatwn upon Burlesque PoetTy de MOl1'tagu Bac ~ (1752). St~rea de .S~i~it ~ acestor teortizari este suprasat~~ r~rea m~ru sole:nmtat1 eplce, d~blata de sentimentul acut al ridlColulul. 35 EplCul moare prm supralicitare ~i deflagratle. Intreaga rvoluti a principiilor sal se produce in cadruJ unoI' profunde muta~ii sociale. Produs de esenta aristocrati"_ f.eudala, epicul grandios, eroic, nu poate fi asimilat de m~nt~h.t~tea, teJ?p2ra:n,entul -$i fil020fia ~urgheza, care c rasfrin,{{ ~l ;.n est~tl~a P:l? a~gumentul, e.sentlal, al p~im~tului eV~lutit'i sO_lale ~l ImP.lIc~t lIterare. Daca Homer, prm lInperfectlUnile sale, nu constltUle Un model, explioatie sta ~i in faptul eel este expresia unei societati primitive, neevol uate. Fontenelle streeoara aoest argument in a sa Digression sur les anciens et les modernes. $i pentru Warton, timpurile eroke nu mai pot fi traite sau retraite sinceI', deci autentic, in secolul al XVIITlea 36. Faza este iremediabil depa~ita. Actiunile eroioe au incetat sa ,,'I.xcit" admimtia. Prin Blair vorbe9te insu~i spiritul burghez in ofen siva. 37 Progresi~tii liberali ca De Bonald obs2rva ca "subiectul unei epopei nu poate fi scos ddt. din istoria unisocietati monarhice" 38. Mod indirect de a spune ca orinduirile moderne, republicane, Ii fac imposibila reaparitia. Fnomen originar, "primitiv" prin definiti, epopeea es~ incompatibila cu stadiul modern, evoluat, de civilizatie. Do,'. triI1Cl romantica ramineootgorica : "Nici 0 na~iune civilizata nu este capabila sa produca vreodata 0 epopee" (Jakob Grimm) 39. Starea societatii contemporan 0 fac imposibila (Hegel) .40 Recunoa~terea trepta,ta a realHatilor na,tionale impune alte restrktii hotaritoare. Inca in 'prioada Rena-$terii, apoi aCId" sicismulUi, se aud voci in favoarea epopeilor "nationale".' C:U conpnut integral diferit de poeme-le homerice. Tiparul antIC devin' insuficient, ninca.pator, inaotual. Cind aceste incercari rateezain serie, 0 xplicatie propusa tine de cee3 ce ~e va numi ulterior "specific national" : "Francezul _ declara'lO
d

epiC (genul)
, de Melezieu - n-are capulepic" 41. Nici ~piritul ~im?ii 1&50 _ constata Racine _ nu est homenc. VerslUntle franceze conventional-shllzate, .. ' t a 1 D-nel. D'aCler fa e aoeea"i e "( eJegar e'Descoperirea eposului primitiv al popoarelor :uropene dJtvad~ce noi tenneni de comparatie, ~i deci de indepartare~e t~la~~tiahomerica. Apare r;u numai.o noua ~era.rhje olkspoes~e , rioara lui Kunstpoesle), dar ~l 0 noua drme.n~lUr:e a .epl.s~lPI . e. caracterului specifk al natiunii". al OTICa1"el atlUn~ n C,l Ul a " h t . - d en ta ;"oii epopeilor nationale au valoare ar e IPINca,. e l~x?odn 'S~ (:'If-me de StaiH, De l'Allernagne, II, Ch. X~I). _ atlOna l~m. ~- .e, , a - "i implicit genul epic - se dllata, se mulhphca 111 epopee "( I 1 t' . l' se do fatete diverse, poliedrice. n felul aces!a, evo u~la epI~u Ul " v2'de~te a fi, de fapt, 0 involutie. 0 remtoarcere la "lzvoare la original' . .' VI. Rezultatul cel mai insemnat al acestui lung proces de liberalizare este recunoa~terea treptata a es~ntei genuJui 'epic, urmarta de o. dejiniti: adecv,atii, ~o!espu;tz~toa;:. ~ap= tuldvine posibil prmtr-o ml~care ldala m dOl h~Pl . p~ra skea definitiei homerice ~i ratificarea tat mai larga a n0110r xperiente ~i genuri narative. Momentul. in care ~e pro~u'::e prima disociatie - dintre popeic ~i narahv - eehlv~leaz.a ell ::lctul de nastere teoretic al genului epic. El poate fl atnbUlt fara ezitar' Renasterii in speta italianului Antonio Minturno. Acesta distinge in'tre poetii epict puri, "care nareaza despre ml:li multi eroi si mai multi ani", ~i veri, "care se numesc ero. ici\' 'conform d~ctrinei clasice (L'Arte poetica, 1564). Ierarhi::l rarr{ine inca dogmatica. Dar notiunea unui epic ,,~ur" n~ra~iv .:?i:,a facut aparitia, cu tendinta largirii sale p:ogr~slve pnn 111dUderea tuturor formelor epi'ce posibile. In mtenorul conceptutui d "poem eroic", "epO'Peic", se produce prime spartura : irupe germenul epicului genuin, narativ, a carui dezvoltare distruge si absoarbe complet vechea ma,trice a epopeii. Recu~?2~terea' teoretica a genului Tornanzo, a biografii,. poe~nu!ui blOgrafic etc. spore~te ~i mai mult intelesul naratlvulUl, mdeajuns de bineconsolidat la sfiqitul secoluluial XVII-l~a. cind vechiul distinguo al luiMinturno este reluat ~i reanalizat de Edward Phillips (Theatrum poetarum, 1675) 42 . Sin~ create, astfel tcate premisele ca sinonimia : epic = naratw sa fi.e recunosc~ta din plin, dublata de extinderea sa ,consid~rablla: gen epic totalitatea speciilar $i jormeloT naratwe.

{<t~

(Y'

==

uezvo~ta~ea ro~anului con~o~ideaza definitiv aceasta deplasare ~I hberahzare semantlca. In Don Quijote (I. caP XLVII), Oervarutes constata ca "structura farimitaUI a aoesto; carti. ing~uie .ca ,autor~l sa, se pOaJta ara~a$i .epic, $i lirk, ~i ,tragIc, $1 comIC, Intrunmd m sme toate mSUi~lrilepe care Ie cuprind desfatatoar,ele$i dukile discipline ale poeziei $i retoricii, ,pentru ca epica poate fi scrisa foarte ibine ~i in proz:i oa $i in vel's". Or, ex,act aeelea~i idei - confirmate de intreag~ evolutie a genului epic european timp de ,aproape un secol' si jum8itate - sint reluate in cunoseuta prefata la Joseph lhidrews (1742) de Fielding, unde se spune $i mai limpede; in conceptul "genului 'epic" {respectiv "poemul epic" $i "romanul") intra oriee naratie; ,;tragica sau comica", scrisa "in vers'uri sauin ,proza". "Un roman comic este un poem eroi-comic in proza." Dictionarele, ,precum al Dr. Johnson (1755), conSCiera noua semnificatie: "Narativ; cuprinde naratiuni II1U sav1r~,te, ciamanuntit povesti'te (rehearsed). ,In mod obi~nuit se admite ca eSIteerok, sau di infati$eaza 0 man~actiune a unui erou." 43 Acceptia tehnica, rationala, s-a despartit deci definitiv de cea empirica, populara. In timp ce nuanta uzuala pastreaza rpina azi, in taate !imbile, ereditatea '$i deci traditia Sa eroidi (acte "epopeice", tipuri "eroice" etc.), sensul tehnic, devenit obiec,t de analiza $i speculatie stetica, se teoretizeaza,cu 0 tendinta - inevitabila - de neodogmatizare, pr,ecum la Goethe, in Uber epische und dra1YlJCLtische ichtung (1797), unde disocierea celor doua D genuri devine categoriJca, radi'cala. Totu$i, chiar ~i in aceast~ iposta7.a, idefini~ia epicrului inca se resimte, ba este nu 0 data de-a dreptul caLchia'ta pe veohea definitie a epopelcului. Fapt si mai semnificativ : dnd constata ca noUe spedi ,epice: ro~nul povestirea nuvela etc. nu mai core,g,pundconceptului ;au d~ic-epopeilc: Hegel intrerupe 'atH analiza, dt $i istnriagl1'ului epic: "Vasta istorie a dezvoltiirii acestora, de la )riginea lor ~i pina in prezent, nu sint insa in masura ~-o urnaresc aiei mai departe nki macar in liniile ei cele mal gene'ale !" 44. Intrea~a s'chema risca sa fie dart:a ,peste cap. Albia la legelianul Vischer definitia epicului nu se mai suprapune leste a epopeii. 45 Mit-istorie-roman-nuvela-schiti'i etc., etc., genul epic se dentificii, include ~i depa~e$te; practic ~i teore,tic, pe n_'n_d_,

toa fDrmele de nara-tiune, tr'ecute, prezente ~i viitoare. te }\ceste etape, cu ezitarile ~i os.cilarile lor inevita-bile, pot Ii 5urprinse chiar ~i in varianta romane,asca a istori,ei "antice" ~i medievale" a conceptului genului epic. La Heliade Radulescu, 'intre rouUe neclaritati ~i confuzii, apare in cele din urma :>1 adevarul : "Epopee va sa zica facere de naratiuni sau de historii", "epopeea ,e 0 poezie narativa" 46. Genulepic include, efctiv, totalitatea literaturii de tip narativ, eliberata de or'i,ce dogmatizare $i norroare a narativului.

EPICUL
1. Solidatitatea fundamentala a situatiilor O1i cci a d enurilor literare prime~te, in felu} ,:cesta, 0 no.u~ con!irmar~. 9 .~ se o.firma ~i se argumenteaza, 111 mod legItIm. ca poezia ~~~asubstantial !iriea; teza poeziei es:ntia1 e~ice se d~v.e~e~$t.~ I fel de verificata, 10.fel de intemeiata teoretiC. Teza Imclta~l.l :nine a poez:ei a fost formulata de Croce, anticipata de 81tll, intrLecare 9i de Le~pardi.~ Dar pentru .a:ela~i Le~p~rdi ~,~tura poeziei este totodata ~pica: ~ ,:0 a~pll~fl'~are.a l~r~cuIUl . La Hegel, istoria spiritulul (du?a Imp~eJ~ra!,I.: epic, l~r~c.; ~u dras me.tic)este epopeea absoluta ; istona msa~l este epIca.- ~ll1 perspr'Ctlva "naturalista", aceea$i definitie : poezia are trei "forme naturale". intre care "narativul". (die klar ~r:ahl~n.de),~ dupa formula goetheana. 3 Aceasta ar f1 "celula" epica ongll1ala (Urform) generatoare a povestirii, a relatarii oricarei succesiuni posibite de evenimente. Situatia epica fundan:entala Se dO,;ede~te a fi mereu aceasta: raportarea, naratIa, "povestea a -::eeace s-a intimplat4, deoarece numai in 9i prin istorie se pot produce "intimplari $i evenimente. Istoria este, prin urmare, substanta, posibilitatea, cadrul ~i deci subiectul esential al epil '

. '" Difi~ult~tile, clestlll de numeroase, ale analizei 1?ideflmtI~l ~enul.t.ll epIc nU-~i pot gasi rezolvarea dedt in cadrul ac:ele:a$l ~eor:I a genurilor literare, dedusa dintr-o conceotie lit.c~a.raum~ra. Asemer:ea comicului, dramaticUlui, liriculUi etc., :plcul .este u~tegral sol~d~r cu esenta ;;i fenomenologia literatur 11.Once alta p:rspectlVa este neadecvata 9i eronatiL I. Inarnte de a constitui ;;i a fi recunoscut gen literal''', epicul reprezinta 0 esenta, un mod de a fi un d~t ontolo~ic 9i in. acela9i ti~p .un unghi de perceptie ai existentei ~i ul1l~verS~luI,0 "for:ma" 91 0 categorie spiritua12. In prima ipostaza, eplcul apartll1e devenirii, succesiunii, "istoriei"; in cea de a doua, epicul reElect a aceasta situatie sub specia narativului, a suecesiunii de actiuni, evenimente, fapte. Sintem in istorie, apartinem istoriei, cu toate implicatiile acestei situatii 9i totodata exprimam integrarea ~i participareo. noastra istorica prin reprezentari specifice. In planul creatiei literare, eul, care este in istorie, se desprinde, se detageaza functional de eo.,i9i impune o o.numita disto.nta, toemai pentru a 0 putea nara, in ritmul, perspeetiva $i tehniea ee-i sint proprii. Eul epic "poveste~te" istoria, participYnd 10. eo., asumind-o. De fapt, no.rind, eul se nareazo.. Integrat in istorie, eul epic 0 o.simileaza 9i 0 reflect~ in desfa$urare. Devenirea, curgerea "heraclitiana", este deci consubstantio.lil literaturil, infuza oridirei opere literare. A~dar, a fi "aistoric" in literatura constituie 0 imposibilitate, un c!esavi~it nonsens.

1 cU.m.

2. Conditia istorica a epicului - definitia sa extensiva - se verifica ~i prin faptul ca orice poate fi povestit, poate primi 0 desfa~urare temporala. Ca ~i comicul, dramaticui sau liricul, epicul este transmisibil, solidar $i interferent tuturor <1'.:'tivitatilor 9i fenomenelor umane, implirit literare. Nu numai ca epicul nu constituie, cum s-a crezut mult timp, un ,.ornament", un artificiu, 0 posibilitate de "infrumusetare" a poeziei5, dar el este - de fapt ~i de drept - "poezie", una din modalitatile specific poetice. 0 succesiune de accente lirice, eul care se nareaza vorbind despre sine, autoreflectindu-se in aceasti'i ipostaza, constituie 0 poezie substantial lirica, dar nu mai putin Una epica. Orice relatare a unor evenimente interioare devine implicit epica. Orice aventura spirituala, orice efort creator desfa~urat, la fel. Exista 0 epica a gindirii ~i creatiei, a cunoa~terii ~i fapteL Dovada ca actiunea, mai ales de 1a Aristotel inainte. a fost asimilata destul de constant totalitatii literaturil prin doua serii de argumente : ::$. Poezia, literatura in sens larg, nareazo. $i descTie in aeela~i timp. Descriind povestim, povestim deseriind. Na,"3tiunea se preface in descriere, descrierea in naratiune. Acest

epicul
aparent paradox a fost observa1 si definit inca ~VIII-Iea, in~e multi altii d~ Lessing, autor~~ s~l~ fICaI'll artelor III slmultane ~i s'Uccesive. Descrierea as.lpictura, s'Culptura ar fi simultane; naratiunea ,poe;iares~lV . " , , obiect - succesl.ve. Dar a~el'al?les t et'IClan retme ca imaginea unuimUZlca treeut prmtr-:ln ~lr de moment~ se modifica, enumerarea no~~lor sale ech.lValmd cu a descnere succesiva (Laokoon, XVI). yl pe.ntru 6BOlIeausau Marmon-tel descrier,ea este cuprinsa in naratmne. La fel, la Leopardi etc. 7 In mod invers descrie . . ,rea Se t rans f ?rma In nara t' lune : lmagmea sau descrierea unui obiect (tot Lessmg .0 spun e) .poate s_arezult'e din istoria lui ; succesiunea unoI' epltete conflgureaza un gest, 0 actiune in curs de desf~~u~are. Orice imagine poate fi deci povestita, descompusa in partl componente, enumerabile (narratio = denumire, descriere, enumerare) 8. Orice reprezentare literara constituie dect in mod iInlPlicit, l?i 0 povestire. 9 Nu numai in sensul ca narati~nile C'Uprind numeroase "insule" sau "enclave" descriptive si invers 10 dar l?i in intelesul coexistentei sau succesiunii sem~ificatiilor: in cadrul aceleial?i imagini sau secvente de imagini. 4. Interferrenta inevitalbilii a genurilor litera,re produce fenome.ne caracteri~tice de ambiguitarte, in cadrul carora epicul partici'pa la doua sau mai muIte genuri, prin treceri sau asimilari de valoare egala. Pentru Croce intuitia pura l?icaracterul liric al artei sint, de fapt, la fel de epice sau dramatice 11, denumiri teoretice sau conventionale pentru aceeal?i substanta poetica. Intrucit se poate nara l?i"cintind", naratiunea se desparte de lirism doar in planul abstractiunii. Lirismul desfa~urat trece in etPic; succesiunea momenteler lirice definel?te l?i reproduce "istoria" emotionaHi a eului. 0 dovada in aceslt sens ar fi ~.ifaptul ca liridi cad sau decad in epic, nu invers. De obicei, liricii scriu romane, nu 1'0mancierii poezii. Lirismul lor este fragmental', dar ~i autobi?grafic, in care situatie expresia eului liric se transforma 10 propriul sau "roman". Cind apare participarea directa, sau pamfletul, asimilarea devine si mai evidenta: "Romanul acesta - declara Eugen Barbu de~pre Princepele - este 0 sinteza, un basm l?i 0 opera lirica in ccela~i tilTIiP".Expresia "roman r . " lrIC Este curenta. Intrucit acelal?i eveniment poate fi narat sau tran~pus i~ termenii unui conflict, tensiuni, crize etc., epicul partlClpa ~l

epicul
Dramaticul, I, 3). Nu observase nta genului dramatic - (v. t' la ese'stotel ca tragedie fara aC~lUnenu eXISa ; ca epopeea are ~ . t'A ~~ee~~ialcatuire dramatic~, dupa modelulil:ragediei, aceleai?i varietati ~i caractere ? (PoeEtca, VI, .1450. a.; .XXIV.) Rena~terea red copera ~i consolldeaza aceeal?l defmltle (T. Tasso, Ben JOlls~~ 12), de aItfel evident~. _Cind actiun~a are. un caraeter eroic, epopeic, lucrarea dramatlca se ya ~uml herozc 1?lay (Dryden) 1.3, reciproca fiind la fel de adevarata, epopeea fund 0 "tragedle povestita" (Marmonte~) 14. l?istinctia actual~~ socotita d: ;tni~ moderna, dintre naratzune ~l reprezentare, taws formulata mca din secolul al XVIII-lea, pierde orice acuitate dnd Home, unul dintre autorii ei, observa ca, asemenea epicului, drama poate fi decupata in aete, care corespund incidentelor l?i evenimentelor actiunii.15 De aItfel, romancierii epocii incep sa nu mai faca ni~i 0 distinctie neta intre epic ~i tragic (Fielding: prefata la Joseph Andrews, 1742), situatie cunoscuta [Epic (genul), VI]. Daca poezia poate fi transpusa ~i "povestita" in proza, de ce tragedia n-ar putea fi la rindul sau narata ? Rationamentul este tipic epocij,16 Apare l?i argumentul "actualizarii realului", al prezentarii imediate a actiunii, procedeu care "scoboara" epicul spre drcma, in timp ce drama "urca" spre epic. 17 Dad arice tragedieare 0 actiune, orice poemepi,c pr'esupune un conflict 9i personaje, scene dialogate, deznodamint, motive suplimentare de a suprima din nou barierele. In epopee pot fi izolate momente lirice ~i dramatice 18, al?a cum in tragedie corul antic povestel?te sau rezuma actiunea. Exista, fire;;te, l?iun "teatru epic" modern, asociat de obicei de numele lui B. Brecht. Prezenta epicului este aUt de puternici:i, generala l?i imal1enta artei, incit recunoal?terea sa devine legitima, nu numai prin metaforizare, intr-un cilTIiP estetic foarte largo In felul acesta se poate vorbi : in retorici:i, de 0 "naratiune oratorica" ; in plastica, de 0 "naratiune picturala" (W. Wolfflin) ; in cinematografie, de un "fihn narativ" etc. AI' exista de asemenea naratiuni verbale ~i neverbale, de tipul "limbajul emblemelor", al "cartomanciei" etc. In orice caz, nu recunoa~terea naratiunii ramine in discutie, d numai raspunsulla trei intrebari capitale, care dezleaga intreg "misterul" genului epic: cine nareaza, ce nareaza ~i cum nareaza? De gasirea unoI' solutii satisfacatoare depinde rezolvarea mtregii probleme.

a: _

epicu)
H. Cine poveste;;te? Luind aceasta notiune ins" _ suI cel mai larg posibil, de "vorbire" despre unul sau mai m~i~eevenimente integrabile intr-o serie istoric.a sau narativa analiza descopera trei tipuri esentiale de naratori, destul d~ precis identificati inca din Antichitate : 1. Povestitorul-tip, exemplar, de relatari directedespre personaje ~i faptele .lor, este autorul insu~i, care vorbqt-= in numele sau, in calitate de "martor ocular", participant. depozitar al unei "istorii" pe care 0 "spune" etc. El poate n real, in sens autobiografic (narator al vietii ~i activita1ii saleetc.), sau ficti1..', intr-o dubla ipostaza : a) autorul se romanteazcL se preface in povestitor imagin~r, simulind inventia propriei. sale activitati (totalitatea autobiografiilor trecute); b) autoruP poveste~te intimplari fictive, cu eroi fietivi, pastrind insa tot timpul controlul naratiunii ~i stilul relatiei directe. Este cazul naratiunii obiective, semnalat inca de Platon : "poetul vorbe9tein persoana" despre eroii sai (Rep., III, 393 a), procedeu clasic, tr&ditional. Fictiunea acestui narator consta in derivatie ~i substitutie. Rcmancierul (eul real) imprumuta mas,ca unui eu fidiv, ipoletic. punind intre reactiunile sale 1?iatitudinea fata de tema ~pica. distanta autoreflectarii imaginare, in rolul contemplarii ~i nararii deta~ate. Perspectiva sa implica 0 serie de diferentieri: integral informata ~i edificata (autorul ,,~tie" ~i "vede" tot) ~ naiv-ingenua (actiunea constituie 0 continua surpriza ~i revelatie pentru povestitorul insu9i, cazul basmelor, pove:;;tilor); al spectatorului rece, impasibil (stilul "flaubertian", "reporter", "scoala privirii", obiectivitate a "noului roman"). Se poate chiar spune ca tendinta eului narator consta in obiectivitatea sa progre,iva, a retragerii tatale indaratul naratiunii. . . 2. Autorul dispare pentrua face lac personaJullll principal, care poveste~te despre altii :;;idespre sine la persoa~a: in Hi. In aceasta ipostaza, derivatia :;;i subsiitutia se oor:s01.1:: deaza, in cadrul unei preluari integrale a conducerii narat1Unl1~ eroul ocupa intreaga seen a, metamorfoza integrala a cara.cter~_ lui epic. In cadrul acestui sistem, prezenta naratoru~Ul, t~ deauna anuntata, introdusa chiar de la inceput, este obhgatorlC Este yorba tot de un eu, dar integral obiectivat intr-un go. In terminologia actuala: Ich-Erzfihlung, I-Narra~or, . narrante, le Sujet de l'enonciation etc. 19 ~iin acest caz mterVln
r

.epicul
rocedeele impersonalizarii ~i. ale distan~a~ii epi~e progreGive..: ka este minima in.roman~l epls~olar, a~lt~obl~graflc; acce?tuat.a in romanele "iromce", plCare~tl, de calatone, conduse 10 stl1 fantezist etc. 3. In locul unui singur personaj principal, in cva<;jmonolog, apar mai multe personaje, "voci" sau "ma~ti", prin 'care naratorul se exprima, total absorbit :;;idisimulat in metamorfozele sale. Substitutia devine plurala, prin aparitia a diferiti naratori, care-:;;i spun fiecare ,,,povestea"lor (situatie tradi: tionala), fie aceea~i poveste reluata 'din unghiuri diferite, trecuta prin con:;;tiinta mai multor eroi (situatie moderna). Tot Platon 'identifica :;;i2ceasta tehnidi epica, "impresia ca cel ce vorbe:;;te nu este Homer, ci preotul, batrinul" (Rep., III, 393 b). Se pun asHel bazele unei tipologii obiective, traditionale, acceptabile ~i azi, intrucit ea d~fin~:;;te 0 situatie eterJ;a. Clasifi~ar.ile .ulterioare, precum a 1m DlOmede : genus actzvum vel tmttatzvum (naratorul nu intervine) ; genus ennarativum (numai poetul, naratorul are cuvintul), genus commune (amestecul celor doua ti.puri), consolideaza acelea~i disociatii reluate :;;iratificate in mod inevitabil. Adevarat loc comun, pe deplin acceptat inca in secolul a1 XVIII-lea (Blair, Home, La Harpe), el patrunde sub aceasta forma :;;iin sfera ideilor noastre literare, se pare mai intii in traducerea lui Gr. Ple~oiau: Vorbire asupra poezi.i epice $i de bunatatea poemii lui Telemah (1831) din La Harpe 1810) ; eroul poveste:;;teintimplarile petrecute lui sau eroului sau. 20 In fond, ana1izele moderne nu spun nimic altoeva. Cele trei tipuri identificate (personal, impersonal, prin personaje) reprezinta cuno~tinte vechi, familiare. 21 .De fapt, este yorba daar de un singur eu povestitor, care spune sau da a intelege ca se poveste~te in trei moduri : ma povestesc, ma povestesc prin altul, ma povestesc prin altii. Intrebarea este : ce anume povestesc $i, mai ales, cum ? ._ III. 0 prima indica~ie, elementara dar esentiala, () ? insa:;;ietimologia : epos - arata inca Heliade - inseamna cuvmt, zicere, spunere 22, cu nuanta, nU lipsita de in:&emnatate, de evocare, apel, invocare (lat. invoco), inclusiv in sens religios, cO~form situatiei originare a literaturii. In actul "SiPunerii" intra ~!. lr:,tentia expozitiva, indicativa, chiar demonstrativa ("uite", I,lata") 23, latenta :;;iea in discursul epic. Nota fundamentala ra-

alt~r;,

epicul
mine insa comunicarea, oralitatea, deci povestea orala, recitata cin~ata, atitu~ine conform~ poeziei traditio~ale (de unde ~i reczt = nara~lUne), transmlsa tUlturor epopellor, inclusiv medievale. StUul lor este adoptat recitarii jonglerilor, textul adaptindu-se transmisiei orale, care la rindul sau aduce unele modifidiri textului. Situatie analoaga, in esenta, poeziei lirice, de careo apropie '~icaraderul versificat, chiar dntat al epilCiioriginare al~atuita din rapsoidii cintate de aezi, barzi etc. 24 ' Aceasta traditie etimologico-estetica se dovede~te de 0 remarcabila continuitate : pentru Castelvetro, in Rena~tere, 1Popeea este un poem care se recita, cite 0 "poveste" de ~edinta.2a. In secolul al XVIII-lea, genul ~i poemul epic sint: "vorbire (discours), "povestire" (recit) 26,"recitare" chiar recital 27,improvizare".28 $i azi epos-ul trece, in critica anglo-saxona, drept "reci:tare orala", pe.rutru un "auditor care a'sculta".29 Epopcea jugoslava moderna confirma acela~i caraeter ~i aceea~i definitie. de retinut si reformulat in sensul urmator : comunicarea narativa (inaintea lui Roland Barthes, a spus-o in termeni alProapeidentici ... Marmontel) 30,presupune un narator ~i un destinatar (auditor, cititor), un eu devenit tu, prin colaborarea carora povestirea intimplarii se de-realiz2aza, devine fictiva. Spunerea 00nstituie, priln ea insa-;>i, ce.adin-tii ~i ,cea mai categ?rica. des, prindere de realitate. Faptul "spus" nu mai poate fi IdentIC CU cel "facut". Ceea ce spui nu faci. Actiunea este mutata in p!anul evocarii verbale. In aceasta disociere sta intreaga esenta a epicului, determinat de doua "istorii" initiale, fundamental~ ..Ne aflam in felul acesta in fata unei duble situatii epice arhetlplC. originare : . . 1. Primul ~i cel mai vechi scen-ariu epic a'Partll1~ ~ltului, "istorie adevarata", sacra, rel?tare a un.ui evenim:nt s~ylr~ sit in timp primordial, fabulos, al "lnceputunlor", de ca.tr~fll?t supranaturale. Mitul poveste~te ce s-a intimplat ab ongm.e, l.nceputul unei existente, "creatia". De unde ~i caraeterul ll1dl~: cutabil, absolut, al adevarului mitic : "A~a era pe vrem~a. a~e~". cum spun ~i basmele noastre cu "a fost odata ca ~lClO~bil' Mitul este povestea unui adevar ancestral, fabulos, lrepe ~l .' in care trebuie sa crezi, intrucit constituie 0 revelatie, dezva Ulrea unei realitati esentiale. . ~' miIn aceasta categorie epica fundamentala ll1tra : ll1treaga . tologie, legendele, totalitatea istoriilol' sacre despre zei, seml-

epicul
. , . fiinte legendare, teogoniile, genealogiile zeilor, imn~Z~l,~~~~rafice adresate eroilor. Este "literatura" nescrisa a m:nl;ilo~, legendelor ~i traditiilor", de care vo~~ea ~i Marx .3~.Ont~ a mltica a basmelor ~i a celorlalte specll eplce tradltlOnale gme afirmata cu putere indeosebi in perioada romantIca~ (Gooor. te eS Grimm), 0 buna intuitie in acest sens avind ~i V.ico. ~por~a gre-aca s-a nascut in me.dii sa~erdota~:, cea n:edlevala., la fe132.Dovada elementele de ntual, ll1vocatllle, ~ultlvare~ .mll'~culosului, caracterul sacraliza~ al disc~rs~lui epIC: Apa~l~la mlaculosului ~i a epopeii cre;;tll1e contll1ua acee<:;~l radlt1e : sut ~ranaturalul devine din "pagin" creiltin, dar el n~ dispare: Transferul definitiei se constata inca de la inceputunle Evulm Madiu (Isidor din Sevilla, Etyrrwlogiae) 33~iel imbraca diferite forme tot mai livre/?ti ("epopei cre;;tine", geistliche Epik), continuate cel putin pin a la Chateau briand, care va scrie despre ele in Le Genie du Christianisme (II, 1. I). Hagiografia traditiona18 ;;i modern a a cre;;tinismului ilustreaza acelea~i afinitati mitico-epice. Din punet de vedere literal', fenomenul cel mai semnificativ se dovede9te alternant;a permanenta a mitizarii ;;i demitizarii, oscilarea intre aceste doua tendinte, coexistenta dintre mit ("adevarat", in sens metafizic) 9i fabula (in sensul fictiunii, ilu: ziei. imposibilitatii, irealitatii, asimilata "literaturii"). Chiar ~l cele mai primitive societati ~i mentalitati fac aceasta distinctie esentiala, echivalenta cu aetul de na;;tere al epicului : "istorie adevarata" - "istorie falsa", sacra 9i profana, cu tendinta laiciz8rii progresive : mit-legenda-fabula-basm. Alaturi de miturile traditionale exista peste tot ~i basme, dublete desacralizate ale aceluia9i scenariu. 34Daca se constata 0 permanenta transfigurnre a istoriei in mit, 0 absorbire fabuloasa a istoriei ;;i a eroilor sai (mitizarea biografiilor celebre, Alexandria etc. 35),mj~carea inversa, de comlPromitere ~i respingere a fictiunilor miracUloase, se constata si ea, in Antichitate prin evhemerism, 1n Epoca Moderna mai ales prin contributia "secolului luminilor". Miraculosul, imaginea ~i sentimentul miracolului decad -:- ,1a fel - la nivelul artificiului, procedeului estetic : la meramglza. Fara acest true" poem a eroica - arata T. Tasso - ramine poco dilette~ole. SUblimul crestin devine pathos, specie de sublim laic sau atitudine grava (high seriousness) 36. Neoclasicismul pretinde "miraculosului" doar sa "excite imaginatia" 37.

f/

l4.

epiCUl
Epoca actuala va reeunoa~te ell aUt maL mult basmul' '. genere naratiunii, aeeea~i morfologie; 'aeeea~i structur~l, ~1 In tiva, specifica mitului. 38 In fictiunea basmului;eontin anara ~.ered.em". Doar altfel: prin aeeeptarea eonven~iei s~ mse~)l. l...~lUnli xceptionali. Devin deci fundamental epice istoria ~i agentii is~ ~.riei, personalitatile glorioase, exemplare. eroice. De und~ ~l ;racterul inevitabil, obligator eroic al epicului traditional: grandioS, supranat~ra~, miti~at, ,la ~ntersecti~ ad~varul':li ~itic ~i istoric, eu neputmta de dlsoclat In aceasta faza, dommata de restigiul documentului autentic, ancestral, imemorial ~i me~orabil in acela~i timp. Posibilitatea controversei este exclusa: tot ce se poveste~te este ~i trebuie sa fie adevihat. Ciki - cum spun din nou basmele noastre - "de n-ar fi nu s-ar povesW'. Autorii epopeilor cuIte nu gindeau altfel, T. Tasso intre altii : !\cesLea sint faptele petre<'ute ]:e timpul lui C.~r0l eel M:we $i ~l regelui Arthur". Conceptia clnsidi a poemului eroie este identica: "Mai degraba veritabil decit inventat" 39. Concluzie nu atit teoretica, abstracta, cit experimentala, verificata de insa~i practica literara, pe care cercetarile literare nu vin decit s-o confirme. Izvorul epie esential se dovede~te a fi mereu isto1'ia, docllmentul memorizat, trait, scris: "Faptele regilor, capit:onilor, razboaiele triste" (Horatiu, Ars poetica, v. 74), civile (Lucan, Pharsalia). biografiile imparF1;i10r iJu~tri ('n-eg, c-i('ul ':;:Iro1ingian, cu punct de plecare in Vita Kamli de Eginhard), baladele spaniole, romanceros, cancioneros (inspirate de luptele dintre cre~tini ~i mauri, Poema del Mio CirJ. derivata ~i din Historia Roderici), expeditiile nautice ~i coloniale (Araucana de Alonso de Ercilla L'nsiadele de Camoes) etc. 40 Contributia cronieilo1' ~i implicit a istoriei la teatrul lui Shakespeare, la epic 1 rc~mantic,a (sa ne reamintim doar de Alexandru Lapu$neanU de C. Negruzzi i), la constituirea oricarei literaturi "istorice", este muIt prea evidenta pentru a mai fi analizata. Valoarea sa este documentara ~i in acela~i timp de "cunoa$tere", in sensul sintezei, al surprinderii imaginii istorice speci!ice unei epoci, al evocarii spiritului diferitelor civilizatii. "lumea in sine a unei epoci" sau a unei natiuni, cum spunea ~i Hegel. 41 Act de cunoa~tere totala, t1'adus printr-o adevarata conceptie "enciclopedica" a epocii, acest tip de e:pic persista in toate incerdirile ~i elaborarile de epopei livre~ti, moi mult sau mai putin moderne. Heliade Radulescu, Aron Densu~ianu, CO~bUc42 Se numara printre protagoni~tii romani ai acestei atitudini, perimata in esenta, dar care a avut logica sa interioara.

~r>t':l

Cu toate virtutile sale epice, mitul inehid~ de fapt . nea, nu 0 deschide, 0 inhiba, nu 0 dezvolta. Prin car~ct narftlU a.~hetJ~al. st~reot~p .sche!?atic, ~itul se dovede~te esenet~~l~~~ tllstor,Ic, decl antIeplC. Ml!Cea ElI.ade, in Le My the de l'eternel retoU7 (1~69), demontreaza toemal acest fen omen aparent paradoxal : mItul spune 0 riata pentru totdeauna adevarul ap . d 'I t~ El t . . . , 01 oar I rep~ea. nu poa e le~1 dIn schema data, inventia Ii este refuzata. ~odelul are u.n ~caract~r ~acru, intahgibil, ne varietur. Or, naratmnea stereotlpa constltUle prin ea insa~i 0 antinaratie Tn l?c:ul desfa~urarii, ea propune ~i ilustreaza doar revenirea: stabl~lzarea~ sts~narea. Caci adevarul este acesta.: logica imanenta a ,mItulUl cere abolirea, devalorizarea timpului istoric concret, In favoarea timpului mitic, abstract. sustras devenirii ~i "memoriei". Motiv pentru care spiritulest:e ,constrins sa renunte la solutia pur mitica a epicului. .' 2. Alternativa care i ,se ofera in mod necesar este cultivarea istoriei, in toate implicatiile sa'le literare". De ~ltfel distinctia este esential modema. Antichitat~~ Evul Mediu Cla~ sicismul, Romantismulnu faceau niei 0 dis'tinctie neta 'riguro~s~, intre istorie ~i naratiune, intre informatia istorka' ~i cea epIca. Asemenea mitului, istoria poveste~te si ea ce s-a intimplat", perpetueaza memoria faptelor esentiaie ex~miPlare. Cum trebuie scrisa istoria? Ne-o spune Lucian : ~a este "numai 0 lunga expunere. Ca atare, se cuvine sa fie impodobita cu toate insu~irile unei povestiri" (cap. 55). Suidas (sec. X) confunda ~i .el epicul cu istoria. Precum va face, de altfel, .peste opt secole, WIlhelm Grimm, ~i altii. Nu fara unele bune motive: istoria transmite epicului teme, eroi, memoria unor fapte ~i evenimente, tehnidi narativa. In ultima analiza obiectul ramine acela~i; individualul real, intimplat efectiv in cazul istoriei . imaginar, fictiv, in epica. ' , ., Evenim.en~ul istor,ic esential al traditiei ~i memoriei colect~ve fl1~d constltUlrea socletatilor, cetatilor, statelor ~i in special razb~I~~, ~picul devine "istoric" prin insa~i necesitatea inregis~ trarn ~l memorarii acestui Pl'oces plin de fapte epocale ~i erOI

epicul

epicul
eroid' - CE.re?~riv~ ,:lin ~a ----:inc:~: sa abso~rba practic ?rice: Aventuri, lUbln, calatorll, mmunatll, lupte 91 alte lucrun ase~anatoare(\, pre cum se repeta mereu incepind din Rena9tere45, aventuri eroice", "suita de evenimente nemaiauzite" 40 etc. in feIuI acesta, totul devine epic posibil. Soarta 9i definitia romanului 0 dovedesc. El ajunge sa includa succesiunea oricaror evenimente tPosibile, de pilda "romanul epic al unor stari de suflet" 47. Biografia se "romanteaza" la rindul sau pina la limite extreme. Cum este cu putinta 0 asemenea relaxare ? IV. Moclul in caf{:~ naratiunea devine posibila constituie cea mai dificila problema a epicului 9i un raspuns la intrebarea-cheie: cum naram? n-a fost inea dat eu suficienta claritate. 1. De obicei, solutia este cautata in situatia obiectiva a eului povestitor. Dar aceasta solutie (uu mai putin dasica in sens propriu 9i figurat) ramine insuficienta, intrucit toate genurile literare (v. Genurile litera1'e, V, VI), arta insai?i presupun un proces necesar de obieetivare. Trebuie deci gasita forma specific a a obiectivarii epice. Sa ne reamintim mai intii ca eul nu dispare nici de data aceasta, chiar daca este sau pare absorbit in opera. Naratiunea la persoana a treia implica un eu subadiacent, care fixeaza unghiul de refractie, stilu], personalitatea naratiunii. Scoaterea din naratiune a eului este utopica in planul literal', sau duce la cea mai curata proza. Numai istoria impersonala a evenimentelor elimina radical subiectivitatea. Trecerea de loaistorie la naratie presupune luarea unei atitudini, precizarea unui raport specific intre evenimente ~i cel ce evoca aceste evenimente, deci receptie pe 0 anume lungime de unda. Intervine, 0 data mai mult, fenomenul capital al distantarii dedublate: eul participa direct la actiune, in forme tipice literaturii (traire imaginara, transpunere in situa~le etc.), pe care incepe s-o povesteasca, desfa9urindu-se. Dar pentru ca sa poata evoca 9i stapini actiunea, eul face un pas mdarat, se rupe de evenimente, se obiectiveaza. De unde inevitabila perspectiva epica, intoarcerea ocularului in sens invel's, rasturnarea efedului de optica. a) Se poate vorbi chiar de 0 pseudolege a indepartani invers-proportionale: cu cit distanta de adevarul istoric se rna~~te, eu atit distanta de adevarul naratiunii fictive se mic.;. ~oreaza. Restrictia unui adevar atrage automat amplificarea

. J?esp~rtirea epicului de istorie se pro~uce ~rin eliberarea SJ>lntulUl de sub constrmgerea "faptelor a1evea mtimplate" in directia "faptelor ce s-ar putea intimpla" (Aristotel Poetica, IX, 1451 b). Exista ~i imposibilitatea tehnica a poves'tini unui ir:t~~g !enomen istmic, d:'!ude n~ce~it<::iea~electiei, a s~tios n~ru .(~XIII~ 145~ a). H?tantoar~ ramm msa emanciparea imagmat1el, optIca dlstantel (fantez1a cre~te pe masura ce istona ramine in urma), dreptul ~i necesitatea fictiunii epice, mecanismul compensarii ~i corectarii istoriei, prin absorbirea sa continua in mit, legenda, balada, fenomen folcloric universal inclusiv romanesc. 48 ' Istoria se poveste~te singura, obiectiv, riguros, impersonal; Ipicul simte nevoia sa fie povestit de un subiect. Din care cauzA, planurile ramin, in esenta, de neimpacat : fictiunea istoriei, "romantarea", literaturizarea au totdeauna un aer factice, chiar fals. Istoria autentica se opune libertatii imaginatiei 44, produsul compromisului fiind hibridul inevitabil. Adevarul istoriei nu se confunda cu al fictiunii (Manzoni, Del Romanzo stoTico, 1845), unica salvare posibila, concluzie bine consoli data ~i aceasta, fHnd numai "verosimilul" ~i "necesarul" in spirit aristotelic (Poetica, IX, 1451 b). Din veche,a definitie a epicului se pastreaza doar scenariul, naratiunea un or fapte "care au fost", "trecute", "istorice(\. In rest, relatia urmeaza a se face acceptat4, credibila, numai prin ea insa~i, prin talent ~i fictiune epica. !ntreaga doctrina a verosimilului, clasica in toate sensurile cuvintului (v. Clasic, II, 5 ; Verosimilul, vol. III), uu spune nimi~ in plus. Prestigiul etem ~i actual al "veridicului(\ tine de aeeea~l conceptie literara, profund istorizanta ~i clasicizanta, inainte de a fi "realista('. Rezultatul este largirea continua, efectiva 9i teoretiea, ana: ratiei, liberalizarea sa progresiva, in sensul supunerii tot ~!il deschise la regimul fanteziei. Eposul popular se transform~a m epos cult, demonstrind 0 independenta tot mai mare fata .de vechile scheme ~i cligee, cu un coeficient mereu sporit de mventie. Istoria devine Chanson de geste, Saggas, denlfmir.e pre: luata 9i de romanul-cronica modern, prin deeroizare ~l re:.lUven tivitate totala. Cronica se preface in Chronikalische Erzahlung, intr-o aueoclotica, precum la Merimee, ChTonique du reg~~ de ChaTles IX. Epopeea homerica solemna, aproape sacerdota , s~ dilata intr-un cadru narativ atit de incapator, incH "poemu

---------------

~epic\.ll

adevarul.ui .concurer:t. No:~.a literar~ generala, care s-ar Putea numl ~l legea dtstantant progreszve. Scriitorii poetl'l' ep' . ' . t . ~ d' R t 1 ' ~ leI au .m Ult? mea. m el?'a~~re, va oare,: departarii necesare obhgatoru, d~ tImpul ~l~exlgentele adeyarului istoric : Ronsard cere un "s.ublect mdepartat de .men:on~a oamenilor", un inter_ val de trel-patru secole, "ca mmem sa nu mai traiasca ~i s4 poata ~ontra~ice fk~iu~ile 'poet~l~i" (Abrege de l'art poetique jran<;ots, 156::.Asplratle ~l mal hmpede formulata de Edward Philipps: cu elt istoria este mai nebuloasa ("cosmica, obscur4 independenta"), cu atH ea se dovede~te mai favorabila fictiu~ nii epice (Theatrum poetarum, 1675) 48. Este evidenta insa~i. 'Rezistenta - in acest sens antiistorica - a epicului, imposibilitatea transpunerii sale (Blaga vorbea de legea "nontransponibilit<1tii" realiste, la fel de legitima este ~i cea istorica). devine atunci 0 conduzi,e fireasca. Adevarul epic pUr este "mai epic" decit epicul contrafacut, care doar mimeaza istoria. Gnd istoria este cunoscuta, eposul pare artificial. Dovada falsitatea cronicilbr rimate, a romantarilor etc. Cronici1e pure sint mult mai epice, mai literare, dedt cele confection ate, epopeile livre~ti etc. Constatarile noastre nu smt ~i nki nu pot fi "moderne", nid "revolutionare", de vreme ce pina 1?iPetroni u recomanda elibtrarea fanteziei de sub tirania factr log-iei istorice : "Caci nu trebuie in~irate in versuri faptele petrecute, lucru pe care il fac cu mult mai bine istoricii, ci spiritul poetului trebuie sa se avinte libr printre intarsaturile intimplarilor, prin actiunile zeilor ~i prin elaborarea neinchipuit de chinuitoare a expresiilor poetice" (Satyricon, CXVIII). Inventia epica se dovede~te superioara istoriei prin v.arietatea sa infinit mai mare de "subiecte", perfectionare, "ldealizare". Notiuni ~i tendinte nu mai putin traditionale, intrucit la spatele lor stau cele doua teorii clasice, prin defir:iti~ s~pra: istorice : imitatia ~i jictiunea, metode tipice de SUbstltUlr~ ~l distantare - uneori enorma - de istorie. Cea dintli pleaca de la Platon ~i Aristotel, trece prin Rena~tere, pentru a se dezvolta ~i nuanta, in secolul al XVIII-lea, in sensul imitatiei: crea:toare, precum la abatele Batteux 49. Cea de a doua asiml~eaza poemul epic "fabulei", "fictiunii", "inventiei" " ca la BOIleau (L' Art poetique, III, v. 162, 174). Aparitia distinctiei, care ~partine tot secolului Luminilor, intre novel (istorie reala) ~l; 1'01~nce (istorie imaginara), precum la Hurd (Letters on Chivalry

---

epicul

and Romance, 1762) ~i altH 50, c?nsacr~ .acee~~i ~isoci~re.. Disf ctia moderna dintre povestire (rectt, htstotre)~l dtscurs (:fts~ours) corespunde in esenta unei separari identice. pentru ea naratiunea sa inceapa, evenimentul trebuie sa se f incheiat, sa fi devenit "istoric", sa nu mai fie hie et nunc, ci . :realizat". Este noua definitie a vechii fictiuni, inteleasa fie ca i~tenHinarativa (Paul Valery: "Un poem epic este un text care oate' fi povestit. Daca este povestit obtinem un text biEngv") 51, fie ca mi~care narativa nefinalizata, transformata in propriul sau scop, 0 povestire care se face singura ~i se povesteste sie insa~i (Maurice Blanchot). 5~ Formulare extrema, paradoxala, a imanentei obiective a epicului, urmata de transformarea in epic pur (idee cu care ne yom reintilni). Epicul ar fi deci naratiunea care inceteaza sa mai fie istorie, pentru a se preface in propria sa "istorie". b) Procedeul distantiirii opereaza ~i in eazul elaborarii operelor epice, in geneza ~i chiar in structura lor. Autorul, deplin stapin pe naratiune, ~tie dinainte incotro se indreapta, ce final va avea, disociere radicala, "schizoida~~53. Istoria se desfa~oara treptat, se descopera progresiv. Romancierul este preinformat. Din care cauza, el poate lua diferite atitudini fata de propria sa creatie : meditativ-estetica, de analiza ~i demonstratie a operei; autoreflexiva, de indoiala 1?i intrebare continua; ironica etc. Fata de eroi, aceea~i disponibilitate: evocare "din afara~" "dinauntrul" personajului, din pozitia unui alt personaj. In primul caz, el ~tie mai mult ; in eel de al doilea, la fel; in eel de al treilea, mai putin dedt eroul sau.5.1 In toate imprejurarile, evocarea este ablica, din prom, motiv ca A. W. Schlegel sa compare epicul eu arta basoreliefului. 55 Separarea, in sfif'~rt, se produce ~i intre personaj ~i diitor. Dad in lirica "naratarul" ~i persnnajul sint uniti, a~ezati de aceea~i parte, autorul fiind ~i primul cititor al faptelor sale, epica desparte personajul nu numai de autorul sau, dar ~i de cititar, sitl!.latiiiecnre pe pozitii diferik 56 2. In aeela~i timp, epicul interpune 0 foarte necesara distantii $i in interiorul seriei de evenimente insa~i, spatiate, regrupate ~i organizate in sensul unei permanente stimulari a cur.iozitatii, cunoa;;terii ~i a chiar revelatiei. Ceea ce se provoaca ~i se cultiva in mod esential este intervalul dintre even imentul actual, povestit, ~i cel urmator, introducerea unui spa-

--

epicul
tiu intre , secventa imediata si cea succes'Iva, De un de d h b'l' rea vana 1 a a compasului (respect eSc idev desfa~urarea ~i ritmarea evenimente1o/ d: pas~lui ~arativ), nerea. lor progresiva, Din structura m'itul~~ope:lrea !?! expuvocatla "tainei", miste1'ul tehnl'ca l'nl't'e "11 ePdl~ul pastreaza f' t ' ,,~l 1'11' In . C?D!? 11p,a.. ~l ~e1'spectiva "evenimentului\\ a f~pt 1 ,a lstoriei, ';l Ul.memorab 11, semmflcatlv, inventia si succesiune a ' d e actlUm a ,.., . ,'.', parent sa u e fec t IV ImprevIZlbile. Caci specificul Ipo,stazele sale, este atitudinea de asteptare epl~u1~1, m toate tat Ie, curiozitate, determinate si r~zidat " m re. ar_e, expecde instinctul fundamental al c~n~sterii .eC In. ultima an~liza, Cum a fost ? Ce se intimpla ? C ' '? are e!'t~ adevarul? 't b'l . e va urma Intreba 1 h' . vl.a 1 e; imperative, etern deschise, ce d~~ed l' _~cere, mea e~lculul include posibilitatea infinita a av tes~. ca, substa.nt m~e la~enta uria!?a, pe care to ate naratiuni~~ ~~~ l!?r0 P?hs~once tunp, trecute, prezente si viitoar~ nu fac de~~e !?rddm copere, s-o dezvolte s-o p -' , " s-o es5ita];~ ili p1ac~re a. ~Piculu~~~ ~::~ui~n e~:~~:re~l~~tr~aga ~ece: ~~a~~~~ ~;~~n~e~eo~~~~~~ia ?ve!?ti, a:rel!turi,' .s~:pri~e :t~n C~~~ P tOloica ili psihol?gica reailna at~e;:i;~O~~~ti~lp~~~S~~~e~~~a one J?oate numl deci epic acel ansamblu de conventii i' 1'0 cedee hterare capabile sa provoace, sa intretina 51 sa' sats1acA fee:e~~{~~~ta noast~~ _c';l,rioz~t~te,prin tehnica stimu1arii "ina te1 : no "cap rvar11 splntelor\\, cum spunea ~i Marmon5 noua !~ : t unea "romanelor capti'vante" 'l1U este deci tocmai trehuie sa lase impresia ca ~tie ce se va intimpla pe parcursu1 povesti1'ii. Un bun scr!it~r .epi1cse p:rne toiJdeauna in situ~tia cititoru1ui care a!?teapta sa 1 se spun a doar pe etape "sublectul". Oind ~~unea s-e lasa surprinsa chiar de la inceput, efectul epic este ratat, sau mj,c~crat in cea mai mare parte, Totu1 se petrece ca ~i cum naratorul a1' asista la desa~urarea propriei naratiuni, p2 care 0 desco'pera treptat, pr;n lectura fragmentara, progresiva. c) IntirzieTea, incetinir-ea nar,a,tiunii ~i deci aminarea solutiei care nu trebuie niciodata oferita pre a repede, ci frinat~". Epicul se grabe~te relativ incet; viteza sa are rit~ul 1ui jesdna Lente. Cu muH inainte de fo1'malifitii r~i (V, $klovski) care au pus in lumina acest procedeu al "intirzierii epke" ('retardaTe, ralentando), Schiller (aJatruri de Goethe, de care am amlnht) (Dramaticul, T, 3) scria cu deplina daritate : "Seopul poetu1ui epic este in fiecare punct al mi~carii sale; de acc~a nu ne grabim cu nerabdare, ci zabovim cu drag la fiecare pas" 59, Acest m.it Liebe verweilen, atit de inrudit eu fausticu1 verweile doch !,care ar "rea satina in loc dipa frum1lsctei supreme, sa-i amine trecerea, constituie momentu1 fundamental al a$teptarii epice. En attendant Godot este, de fapt, simbolu1 modern a1 ace1ei2~i situa~ii po1are: a$teptare / amznare, Paginil- despre Aminarea, CClnditie spcijica a psihologiei tl.mane ale lui M. Ralea i~i pastreaza, ~i in acest plan, inlcresul. 60 d) Tehnica aminarii epice consta in introducerea UD.orobstacole pe drumul liniar al naratiunii, complicata prin epiS'oade, actiuni secundare, subordonate, intreruperi ale tlru1ui narativ central. Teoria "episodului" are ~i ea 0 mare traditie, intemeiati'i inca de Aristot,el (Poetica, IX, 1451 b; XXIV, 1459 b), reluata mereu de defini,tia d'3si.ca a poemulUl eroic. Desprindem din zecile de referinte posibUe doar citeva formu1ari in 'sitil modern: pentru Home, episod se numel'ite orice incident care "promoveaza'~ sau "intirzie" (retd,rds) 50lutia finala (, catastrofa"), in timp ce Nodier folose~te chiar notiunea ~i mai actuala de "suspendare\\ a actiunii. Hegel, in 5fir~it, semnaleaza ili el existenta acestor "piedici" ale dezv~ltarii aetiunii. 61 Vo1Uiptatea "ineditu1ui" ne este inca 0 data rapita, chiar dadi Roland Barthes numeste ace5t procedeu distorsiune. '

tT' a) Trans1I!'iterea succesiva de infarmatii ~tiri noUa1,l In tto~te .sensunle posibile, constituie cea dintii ce~ mai ' e ernen ara '( ma'1 necesara- sol'utie. Narativul comunica 0 is,. , t on Sire mtr-o ordine a sa, t 0td eauna personala- dar care im' ,. _ pitlCd',' . ' I . neaparat contIn~area, sena, oonsecventa, un "va urma", . s . u~~re p~ c~re C.o1endge 0 ilustra, in gluma, printr-o etimologt!e ." ntezl~ta (epzc <epomai = sequi = a urma) 58 Fara nou~ a ,r" In sene nu eXlS a mCl epIC nici atractie epica." De unde <:i . t- .. . t . llDseca a eplcu1u1 5i deci caracteru1. sau impli,~ . '( ".noutatea" " In t" CIt sau adl"'cen t de "re 1atare". Prin, extensiune . , raport" reporta]" , ,do , ' " ,~monst ra t' ~I pnn situatii stilistice atit' " frecvente : de "a avut loc(', "s~~ falcut((, "s-a intimplat odartIl"etc, ' 5' , _b) Dtsz";l-ulaTea lui "ee va urma", ignorarea prefacuUi ,1 calcu1ata a contInuarii nara~iunii. Autorul ",n,u ~tie" 1;ii ici nu n
"l
I

epicul
e) Rezulta'tul 'colaborarii dintretehnicile narat'. - ,. d 1\' t eS'e pro duc~rea. St anI e a~teptare" in ~ensiune; denumita c~ un term en ~l mar "modern" suspense-ul. Epicul creste "i tra--, " . 'i ef ec tIV, 'd' suspense, a~a cum mUZlca 5e mtretine , din co lc~te m b' tOO e sune t e. R eleXla 1 erara- actuala leaga aceasta not' 1d f1 'l't m na~ll '.," , . vlUne e! oar ~ e proza '. ~ av~nuun ~)l. specI.a1 d d m ~de romanul politist, Dar adevarul esteca once specIe de eplca trebuie sa surprind-" , ~ a ~l sa "suspen de '" m t 1'-0 oarecare masura~ curiozitatea " sa atraga~ t'" ~ , " at en,Ia , ~-o t":e VIe, t reaza, en, suspense, cum se observa ~i se recomanda nemtrerupt cel putm de la Rena~tere incoace, Sint constatari curente, intilnite de la Boileau la Marmontel chiar in expresiile citate, evident pre-"moderne" 62, Fire~te,' acest suspense are grade foarte variabile de calitate ~i intensitate : el poate fi puternic, mediu sau slab, exceptional sau ieftin, Dar f~r~ cUl~~varea,stari~ d:, a~t~ptare, "ghicire" ~i anticipare posiblla a vutorulul actlUnll, eplcul este negat in esenta, Din care cauza, plictiseala este antiepica prin definitie ; un ~pic-plictisitor constituie 0 contradictie in termeni, vezi "noul roman". Grice facilitate urmeaza, desigur, a fi indepartata, Fara insa un coeficient dd";umit de "mirare" (cum trac1Ucea i;>i l nostru Gr. Plea ~oianu din La Harpe), epicul devine 0 imposibilitate manifc::;t5, f) De unde rezulta ca epicul pregate~te ~i S rezolva in cele din urma intr-o surpriza, propunind 0 solutie nea~teptata, inedita. Ea poate fi "miraculoasa", in sensul vechii traditii (deus ex machina, interventii supranaturale, pradici mistic-magi~e), sau conforma mentalitatii moderne ("mir,acolul $tiintei", science-fiction etc), Totu~i, tara acest raspuns nea~teptat pe care epicul n da nevoii noastre de surprinza, enigma, mister $i mai a125 de cunoa$tere, logilca interioara a narativului nu paate sa functioneze, Avem nevoie de un deznodamint, fiindca intreaga succesiune de evenimente inainteaza ~i sugereaza 0 astfel de cOllvergenta, Avem nevoie de un raspuns ca sa afli'im legiHura, relatia, motivarea ~i cauzalit?tea evenimentelor ("legea motivatiei" a formali~tilor rU~i), $i avem nevoie, in sfir~it, de un raspuns ~i la intrebarea : semnificatie are intreaga actiune? Ce este ea in esenta ? Ce simbol inchide :,;ice exprima ? Ericul r5.3Punde la toate aceste mari taine, findca el este "misterios\~ prin definitie. De~i pr~blema n-a fast incastudiata $i, pe cit se pare, nid macar pusa cu stringenta, toate procedeele epice pot fi urma(>

,epicul
.jt <;iin cazul cr-eatiei epice, cind obiectul naratiunii devine '~c~sUI insusi de autoreflexie ~i elaborare al operei. Anumite ?~rnale de cr~atie,. J~u:nal .~es ),Fa~:x:-monnay:ur~", d.e pilda, ~!e :I.ndf(~ Gicle, oiera ll1?lCll toemm In aceasta dlrectle : aleerea temei, ritmul, dozaJul scenelor etc. .g V. Produsul literal' al acestor tehnici epice este, fi!I"e~te,naratiunea. pef~nirea. s~ exacta inti~pina, insa d~fic~ltati de terminologle ~l analIza. Apar de tlmpunu 0 sene mtr~aga de sinonime aproximative ale actiunii ~i modului de "a povesti'\ ~i se pune chiar i?tr~barea daca excesul de r~go?re oeste intr-adevar necesar, Clt tImp conceptul central ramll1e acela~i. Se poate admite totu~i utilitatea analitico-estetica a disocierii intre materia ~i forma naratiunii, intre continutul nud ~i elaborarea sa epica. De unde doua mari grupe de formule - trebuie subliniat mereu - destul de ambigui : . 1. Daea istoria este fundamental "epica", atunci orice :12.rntiune contine 0 istorie. Nar3tiun<?a este deci 0 histoire, 0 .story. $i in romfme~te, "a spune istorii\\ inseamna "a povesti\4, Definitia inchide situatia eeentiaia :relatia unoI' evenimente, iapte, 'intimplari trecute, care s-au consumat, au fost, au devenit "istorice", Asemenea oricarei istorii, naratiunea poate fi rezumata, comprimata, schematizata, red usa la esential. tn felul acesta, poate sa apara ~i argumentul povestirii, propozi~iunea eporeii, nctiuni sp,-cifice vechii retorici $i poetici. In acela~i timp, istoria narativa a fost ~i este privita ca 0 jabula. Mai intii, in intelesul traditional, de fictiune, inventie, povestire imaginara ("Poemul epic este 0 fabula", P. Le Bossu, Traite de poeme epique, 1675), de actiune imbogatita prin episoade, sau de imitare a unei actiuni, in sens aristotelic, Apoi, prin contributia formaJi~ti~or ru~i, moderni, fabuLa incepe sa fie inteleasa drept "materialul care serve~te formarii subiectuiui!04 ca totalitate a evenimentelor brute. Deci 0 materie prima, 63, preliterara, necesara constructiei narative: ce s-a petrecut efecti\', ce evenimente ~i perscnaje intra in scena etc, Pe seurt, simpla tema, care poate fi parafrazata sau rezumata in dteva cuvinte, Notiunile: pretext, anecdota, motiv, foarte apropiate, nu,-pot fi nici ele ignorate. Sa reamintim, in trecere, ca inca din secolul al XVIII-lea in definitia fabulei intra "evenimentelell. ~i chiar "motivele" (Abbe de Pons)
I

~i

I".

epicuI.
2. De~voltar~a elen:e?-telo.r nar,~t~ve. da na~tere 10. ceea ce s-a n,!m:t, t~t m tra:dltl~. anstotehca, mtriga (Poetica, VIII, XVIII), mlantUlrea penpetllior : recunoasteri intimpl~ . . d . . "an, e~)lsoa ~ et c:'(In R ena~t ere, m t nga se mai nume~te ~i "artifi-. clUl epl~ulUl' : modul~ ~e tratare. al materiei (T. Tasso). Dar c~l~ mal ?ur:e formulan ~u apartm acestei perioade, nici claslclsmulUl, Cl tot secolulUl al XVIII-lea, mai ales lui Marmon-. tel: !'{(triga este ."un lant ir: care fiecare. in.cident formeaza 0 venga , ,,0. combmare d~ :lrcumstante, mCldente, interese ~i caractere dm care rezulta, m a~teptarea evenimentului incertitudinea, curiozitatea, nerabdarea, nelini~tea etc.". De'finitiile moderne nu adauga nimic esential 65. Este indrept1tti ta <1similarea intrigii cu notiunea de actiune sau subiect? In planul material al naratiunii (" materie" , v "continut"), tara indoiala. Dovada ~i oscilarile traducatorilor lui Aristotel ~i ale altor texte antice. Subiectul constituie succesiunea narativa la modul plan, firul epico-istoric, axul central, totceea ce se desf~oara ~i poate fi po'ves'tit "jn lant". Apare insa ~i 0 alta acceptie, extensiva, de ,tip fonmalist-structuralist, conform careia subiectul constituie "modul de utilizare a evenimentelor", afabularea, inclusiv totalitatea procedeelor folosite in procesul naratiunii, ,,:ratamentul artistic al fabulei" 66. In aceasta imprejurare exista riscul sa nu se mai faca nici 0 deosebire precisa intre procedeele specific epice ale "subiectului" ~i "subiectul" estetic-literar proopri'u-zis, l'Spectiv structura sa. Daca "subiectul" este "prezentarea in 01'dine artistica a motivelor", "complexul de motive", accentul principal cade inevitabil pe ideea de "ordine artistica", de "structura". Cum, de altfel, se ~i intimpla prin traducerea ideii de actiune, subiect etc., dar ~i de imitatie epica, prin cuvintul englezesc plot. $i mai ales prin extinderea acestui concept (plot) asupra intregii conditii literare : actiune finalizata, sens, unificarea efectului final, conform conceptiei criticii "neoaristotelice" americane.67 3) Analiza dovede~te ca naratiunea nu se identifid nid integral, nici in esenta cu nid unul din aceste elemente, pe care lecombina ~i Ie organizeaza intr-un regim propriu. Sfera sa oestesupraordonata, in primul rind in soenssupraistoric,

epicul

..----

'rnential (barbarismul trebuie acceptat ca un expestJpraevem. '. . ent termmologlC). -' dl . entele actiunii istorice nu se confunda c~ evemmenEver:l~ii e ice 'In timp ce continutul (respectrv :,fabula~" tele ~ct~~ tP 'a" subiectul" istoriei) este exclusw evem. tnga ac lune ,,, . tIt' "In tul rea consum at '11'1 timp si spatiu , evenlmen u .' '''1' nara IV, .' . men . ~' 1'0 riu-zisa este inclusiv. Ea poate povestr practlc ce~~~a ~~l~~ ~a~e diver~e, la aventuri spiritua~le ~i la aflar:a or . , 'fl'catii ascunse de pilda ce inseamna Graalul, ca m unoI' semi'll. ' d' b' tIs u manele medievale.68 Orice fapte pot ,evem <0 l~C U sau. ; ~~eotulunei fabule, intrigi, actiuni etc. Dar deoseblr~ esentlala -mine alta : in timp ce istoria se doved.e~te, cel. putm sU.brara t dOtl'C faptic evenimential", trepetabtla, naratlUnea , , " . ... -' a POl' anec oate fi repetabili'i, chiar in interiorul naratlunll ~nsa~l : 1'1 : ~atiune povesteste 0 alta naratiune, povestea unel alte p~ve~tr (oazuri clasice:' 1001 de nopti, Decameronul etc.) .. Istona se vesteste singura, 0 data pentru totdeauna. NaratlUne.a treb~ie po~estita ~i poate fi repoveSitita: I.:rtelege~ f_oa:te.bme de ce prestigiul istoriei ~i al conti.nutulul s.au contmua sa f.le.foart: mare in epica: obsesia evemmentulUl .real este rer~llmscentc:4 originii mitico-istorice a epicului. ~OtUJl, ca un evemment recare sa poata fi narabil, el tre~Ule sa suf~~~ an~me m:t,:= morfoza, sa intruneasca un numar de condltll esentlale, mml male: a) Evenimentul istoric se infati~eaza gl~bal, unita'", "salbatic". Spontaneitatea ~i brutalitatea sa nuda ~a~ ..corl~tiintei literare im presia "anarhiei", in vaziei ~i tota~lta tll co~ ple~itoare. Naratiunea introduce in fluxul evemmenteloI segmentarea, fragmentarea, izolarea unoI' secvente. Se nume~te secventa epica un fapt bine delimitat fie alt ~a?t. De u~de aparitia nu numai a episoadelor ~i micro-po:,est.lr~lor~ d.a~ ~l a unitatilor narative si a nwtivelor (cele mal mlCl pari;r mdecomp~zabile ale nal:atiuni), unitati epice ireductibile, care l~U mai pot fi divizate. (Conceptul de motiv cunoa~te ~~ 0 ~cceptle estetica larga : aspectul concret-individual al operel : CIte opere, atitea "motive". Alteori, ideea de motiv se reduce la materialul faptic, tematic, al unei lucrari literare. In ~cest .ser:rs.' ()~ m tivul inceteaza a fi particularitate specifica a eplculUl, lrnculUl sau dramaticului.)

0:-

epicU!
Notiunea ramine insa utila, fiindca ea poat d f' , 't t" lC Sl ua.11 eplce specl'f'Ice: "atomizarea" naratiunl'l'e 't' e lnI do Uu ~, ~ . 1 . d uC,la 1a scara eplca, lZOarea un ui sim pIu fapt ( IS once r et' _ A A' ceva, care nu poate fi confundat sub nici 0 forrn~'s a Inl bmplat , . "( f . . a cu a tceva") ~l "ml~carea ~" con ' orm sensulUl etlmologic) . MOtl'vul Impu 1" ' ~ . SlO neaza, "ml~ca acpunea, 0 realizeaza, constHuie element 1 ~motor',b9 Ceea ce nu .ins,earmnaca nu apar si serioase b"! s~u pUl:,er~~area mo~ivelor impinsa la nivelul slmplei pro OZ\~f~l~: notlUnn de motlv orice caracter epic definitoriu I PI . lfla " d ~, ' n p us en.ome~~~l mal, ~rav, aca. motlv~l poate fi comprimat i~tr-o smgUla propozltle, ce defme~te Sl rezuma tema epica~ 1 ~. A ~, . ' ,e 1eaza prm aceas t a msa~l eXlstenta epicului care l'mpl' anu~ In , . , lca A d Olga t or d es f~ bl' mo a~urarea. Prm abstractizare extrem~ . 1 d' f 1d . . " a, eplcu evm~ un . e ,e preclpltat cnstahzat al naratiunii negindu- ' propnul mecamsm. ' ~l . b) ~n timp oe evenimentul istorilC concr't, individual, lrepetabll ~c. ?te T?dul mica rei tipizari efective (cataloage~e de faJ?t: lstonce smt ~oa~t~ ela~tice ~i aproximative), naratn~n~a, eplca s~ ~o::-ede~te mfl~lt mar favorabila tipologiei, ster~~tlplel, ~ablomzar11 stncte, 91 cu cit naratiunea este mai traditlOnala, ~ai folclor~ca ~i .ancestr.aUi, cuatiJt situatiile~?lon" 'prefabncate, motlvele ~i laitmotivele 'Pot fi mai bine l?entlflcate, Istoria este irepetabila; naratiunile sint sau pot fl recurente, Istoria imagineaza si inventeaza meren' naratiunea nu simte nevoia permaneil.ta a acestui efort 'fiindca spiritul literal' - implicit epic - lucreaza deopotriva in sensul abstra,cti~arii, tipizarii ~i inventiei. Logica sa interioara este in acela~l tlmp universalizarea schematica si combinarea infinita a el~~ntelor Asch~matizate, Actiunile, in: planul epic, se grupeaz:l sl~ngure m ~Jtuatii tipice, "prototipi" (dupa B. P. H:'>sdeu in numar de 28, Basmul, Magnum etymologicum ..., III, 1893), "coduri", mi.;;care dublata de tendinta centrifuga a el~berarii de sub constringerea "codului". Altfel nu s-ar explica persistenta motivelor (notiune ~i mai bine definita prin "situatie tipica"), conservarea temelor ~i tipurilor literare (nu numai folclorice), revenirea eterna a unor simboluri, intreg aspectul categorial al literaturii. Fenomenul explica ~i predispozitia spre monotonie, repetitie ~i mecanizare a epicului traditional. Cu cit naratiunea este mai veche, stereotipa, cunoscuta, cu atit ea parca "sta pe loc", se invirte circular ~i nu mai respecta

decit cu mare greutate procedeele "surprizei", Epicul pur, autentic este structural antifolcloric, , c) Evenimentele istorice sint cauzele, evenimentele epice devin junctionale, executa 0 actiune necesara I?i convergenta in interiorul unei structuri. Fire~te, ~i aceste functii pot fi tJplzate (de ex., cele 31 de functii invariante stabilite inca de V. 1. Propp: Morjologia basmului, 1928), dar caracterul lor esential ramine sistemul specific de relatE, instituirea un or raportu~.ic~n~tcu:te, .n~c.esare ~i functionale, faot?~ esen~ia,l,al ~oeziunll oncarel umtatl naratlve. De unde, apantla ordmH eptce, diferita de cea istorica, purtatoare a propriei sale semnificatii, organizari ~i ierarhizari a faptelor narate. Tehnica functionalitatii epice este condusa de norma distantarii I?i a procedeelor tipic narati've : informarea, incetinirea,obstacolul, suspense-ul, surpriza, Se observa imediat ca desfal?urarea evenimentelor istorice are un caracter net deosebit : ea nu informeaza, pastreaza ritmul sau imanent, nu implica obstacolul creator, nu-~i impune nici 0 aminare (cauzalitatea istoridi nu se suspenda niciodata), nu calculeaza efecte in vederea surprizei. Istoria nu se dedubleaza pentru a se oferi con~tiintei sale ca spectacol. 4. Deosebiri esent;.iale se consta,ta ~i in cadrul raportului namtiune/actiune, imposibil de confunda,t, in ciuda afinitatilor evidente. Chiar daca dorim sa pastarm termenul traditional, actiunea naratiUinii se deosebe~te net de actiunea istorica propriu-zisa : a) Istoria n-are nici inceput, nki sfin;>it. Nimeni nu ytie dnd "a inceput" istoria, in timp ,ce orice naratiune are un lI1ceput precis, un start, care este ~tiut ~i anuntat. AUt este de a.dev~rat acest fapt, incH .is'toria nu-~i aHa ,,'inceputul" dedt in ~l prm in,termediul unui texrt narativ (Geneza mice felae (lnale, istovii, cronici scrise etc.), care a instituie, lincep'ind 5-0 nareze. In acela~i timp, naratiunea demareaza in arice moment al a.ct~~niiistorice sau fictive. Mai ales 'in aceasta privinta, disPOl1l~lhtatea epica se dovede~te exceptionala : povestirea poate porl1l de la inceput, de la un stadiu ulterior, in medias res si nu .ab ,ovo (Horatiu, Ars poetica, v. 147) ~i chiar de la sfir~it~l a~tlUl1li.Dupa cum ea se poate incheia ~i pe parcUTs, in oricare ?m a.~este faze: la inceput, curind dupa inceperea actiunii, sau ~n.mlJlocul ei. In interiorul actiunii ,mari ~~abstracte naratia l~l d . " ,. ecupeaza propriul sau segment, cu libertatea de a-I a~eza

epiCU l_-----------------__

5 9 7 - -

epicu}
oriunde 1?i ridnd pe axa aibstracta a ,istoriei. Insertia na r " o in istorie este deci perfect arbitrara, conventionala. Eara 1~1l ~ . d . . 't d se Int erca 1 .eaza onun e 1?1, anct ore~te. Istoria este neintreru ta' naratmnea se poate mtrerupe in oricare punct al sau r p , rind la reluare episoadele uitate sau "sarite". ' eeupe_ b) Asemenea istoriei, naratiunea implka succesiu de ev:nJmente. Nar~tiv insear:nna. succesiv. Doar ea sueeeSiun~: naratIva -_ preluata d~ totall~ate~ ~rocedeelor analizate - nu se eonfunda cu suceesmnea lstonca propriu-zisa. Ea nu este p:r~eptibila decit a. posteriar~ ~i r:umai ochiului analitie, deprins sa mcadreze evemmentele lstonce (aparent haotice) in serii lanturi 1?ica~zali~ati, st~uct~ri:. Dimpotriva, perceptia naratiunit este concomltenta desfa1?urarll sale; ea merge pQiri passu eu lectur~. Totodata, inlantuirea sau imbucarea secventelor narative (embOttement, enchassement: povestire in povestire) are totdeauna un caracter jinalizat, concurent, care lipse~te - eel putin in aparenta - succesiunii istorice. Deci succesiune aleatarie intr-un caz, necesara. in altul. In sensul ca naratiunea implica 0 logidi imanenta, ou antecedenti l?i consecventi' identificabHi, previz~bili ~i acceptabili. Simbolul ,acestei situatii a:fi notiunea de destin, explicatie metafizica a unei necesWiti logioo-estetice: naratiunea presupune proopria sa suocesiune logica. Ea se desfa'~oara dupa "destinul" sau, ou precedenti ~i succedenti "fatali\" care-~i f,ac acceptata propria lor verosimiMate. c) lstoria ,este ireversibila., nar,a'tiunea poate fi reversibila. sau rasturnata. Ordinea istoriei este cronologica, naturala ; a naratiunii, supraistorica, artificiala. Observatia apartine domeniului dask.70 eu precizaI'ea nuantei, insemnata, ca sensul ~i directia naratiunii nu pot fi confundate. Daca sensul, in orice naratiune ~i in orice fragment al sau, este totdeauna unic, de inaintare in directia sfir~itului, pe parcursul unei s.ecvente ea poate lua uneori ~i directia inversa, prin revemre, intoarcere din drum etc. Chiar in naratiunile care incep eu sfir1?itul, desfa1?urindu-se indarat, retroa~tiv, d rebours, sensul ramine acela~i: ,inaintarea, progresiunea ca'tre efectul final al solutiei 1?i surprizei. d) Istoria aglutineaza actiunile, fiind cumulativa; naratiunea ramine selectiva: din infinitatea de intimplari pe care istoria Ie produce, naratorul extrage doar una (dupa teo-

epicu[
ria clasica, faimoasa norma a "unitatii de actiune"), sau mai multe. In 'GTi'cecaz, doar citeva, un numar precis, limitat de actiuni, care pot i juxtapuse, deci paralele; alternate, deci supra- sau subordonate; interferente, deci coexistente etc. Succesive 'sau 'simultane, naratiunile se dovedesc insa totdeauna restrictive, optative, in raport cu imensa oferta narativa a istoriei. e) Apar'e:nt, istoria prezinta 0 structura narativ} oetern deschisa, infinita ("nu se sfiqe~te niciodata"), iar naratiunea iUna inohisa., in sens de secventa 1?idiscurs incheiat, finit (arice opera are un "inceput\\ 1?iun "sfir1?it\\, conform doctrinei clasice). Totu1?i, lucrurile par - 1?iuneori chiar se petrec - invers. !'storia, 0 data consumata, ea se inchide sub ochii n01?trl, devine automat finita. Fiecare moment istoric reprezinta un absolut, care suprima propria sa durata. Istoria ne imobilizeaza in interiorul secventei sale, ne izoleaza intre doua limite. eu totul aHfel se intimpla in cazul naratiunii, determinata de aspiratia infinita de cunoa1?tere, de curiozitatea noastra nesatioasa. Dovada tehnica de "serial\\ a $'eherazadei, pove~tile cu 1001 de nopti 1?izile, care se leaga unele de altele In serie continua. 'Succesiunea 1?iinertia naratiunii sint atit de puternice, incH orice deznodamint produce satisfactie ~i tristete in acela1?itimp. Regretam sfir1?itul. In orice caz - incheierea, finalul narativ, adevaraJta infmcthme a ordinii ~i latentei narative deschi:se. Surpriza epica decurge din chiar :aceasta schimbare nea1?teptata de regim. f) lstoria, in sf:ir'1?it, u este nid gratuirta, nid arbin trara (ininteligibilul, "lrationalismul\\ sau sint aparent imediate, descifrabile totdeauna a posteriori), in timp ce epicul tin de sa se apropie integr,al de ,conditia gra'tuitatii, puri,tatii, de a propriei sale oauzali:tati 1?ifinalita~ii imanente. I,ar aceas,ta se iTeduce, in ultima analiza, la ,impulsul de neinvins al succesiunii infinite. lib~re (necal1.lonizaie),imprevizibile, care-'~i gase1?,ter,ealitatea: ~atmnea 9i ,atrao~ia ,in propria sa mi~care de inaintare. Epicul mtegr1al va fi ded sa'cadat, eruptiv, impulsiv chi,ar, fara motiYare, proiectat 'Spre un punct necunoscut, ,enigmatic, ca're-l atrage ca un pol magnetic, nelocalizat .pe nici 0 harta. Din care cauza, epirculpur n-are nevoie de eroi propriu-zi'~i 9i eu aUt mai putin de "tipolog'ie\\, 'Sau de povestiiori declarati (vezi istoriile ane,cdotiae, nuvelele 'din Rena~tere, muHe texte moderne), ci

epicul epicul
numai de agenti ai actiunii, participanti activi, denumiti uneori actanti 71, al diror 1'01 este doar sa comita acte in serie. Ded et:icul pur. se c.?n~ur:da c~ actul pu~. Conditia ~a ~e_dovede!?te atIt de eXlgenta, mClt loglca ,actulUl pur refuza pma ~i logica naratiei org,anizarte,opera literara struoturata ca artare. o interesanta experienta a literaturii noastre demonstreaza tocmai acest fenomen. La Jurnalul literar, G. Calinescu publica ineeputul ",absolurt improviza,t" al romanului sa'll nuvelei senzationale lVIisterele castelului din Tristenburg ~i invita pe colaboratori sa dea foiletoane in serie, cu indicatia: "N-avem nici un plan ~i noi in~ine sintem curio~i sa ~tim ce cuprinde naratiunea posibila. Dumas-tatal incepea foiletonul fara sa ~tie ce va urma." Jocul in cepe. Insa dupa 7 foiletoane el este intrerupt cu motivarea : "Nu se incheaga nici a isrtorie". "Toate foiletoanele sint pline de fantezie ~i de spirit. Dar ne intrebam : uncle duc? Oridt Ie-am oonrtimua,n-am putea spera :intr-o 01'ganizare epica."72 Accident inevitabil: logica epicului pur nu putea sa nu vina in contradictie cu logica naratiunii organizate. Se ;fa.ce 0 data mai mult dovada ca - in situatiile-limita cele doua finalitati nu numai ca nu se suprapun, ci chiar se exclud reciproc. Epicul pur n-are nici un "plan" ; el este spontan, condus de a finalitate oarba, determinata eXclusiv de seevente anterioara. Logica sa este a .contiguitatii imedia'te; 10gica naratiunii - a necesitatii finalizate. Singura posibilitate de impacare estetica a celar doua planuri consta in transformarea foarte dificila a naratiunii in propria sa naratiune, ,care sa ill spuna cum s-a nascut povestea ~i cum se desfa~oara. Deci prima ~i ultima tema epica se dovedesc a fi chiar aparitia Oiiinstaurarea epicului: "poveste~ povestei~~.A~a cum procedeaza ~i $eherazada, in 1001 de noptz, anumiti naratori in unele romane medievale (In La Quete du Oraal, actiunea se confunda cu insa~i povestirea cautarii Graal-ului: romanul poveste~te cum romanul poveste~te), unele tex1e mod erne, im ,car,enaratiunea vrea sa se resoarba In actuI de a scrie, transformalta In propriul sau discurs. g) Citeva disocieri ale raportului timp isto7'ic!ep:c sint de natura sa precizeze $i mai amanuntit aceste complicate transformari determinate de urmatoarea situatie fundamentala : timpul istoric este concret, dat, "profan~~; cel epic este supr,aistoric, inventat, cu afiniti'iti "mitice", in temporale. De unde a mare autor:omie,_lib.ertate }i :ap~citate de transformare a timpului istonc, a carUl soarta fmala este de fapt abolirea anularea, suspendarea. Deosebit de evidente sint, mai ales, urmatoarele diferentieri : timpul istoric este cronologic, deci ireversibil ~i irepetabil . de ordinul duratei concrete, deci nesectionabil ~i necomprim~bil; limi!at, _de~i de durata ~ixa, bine p~~cizata. Timp~l epic isi poate mgadUl numeroase hcente: anrbclparea, sub dlferite 'fonne de preaviz (titluri, prologuri narative, interpolari explicative) ~i recuperarea prin rememorare; contractia ~i dilatarea (ani intr-un singur vel's, citeva zile in lungi poeme) ; lipsa de durata fixa, intrerupere sau reluare ad libitum, in interiorul unei cronologii pur interioare (observatii facute inca din Rena~;tere)73 repetarea ~i omniprezenta (mai multe actiuni, ; in acela~i timp, in diferite locuri). De unde se deduce u~or (contrar unor afirmatii) ca dimensiunea temporala a istoriei este unidimensionala, in timp ce dimensiunea epicului este pluridimensionala. Istoria este lineara. Actiunea epica este sau poate fi paralela, simultana, bi- sau trifurcata etc. S-a ridicat mereu intrebarea daca epicul se desfa~oara la trecut sau prezent, criteriu de clasificare ~i al genurilor literare (v. Genurile literWT"e,V, 2) : Iprezentul ar fi "liric", trecutul - "epic~" viitorul - "dramatic". S-au propus, fire~te, ~i aite solutii. Dar In raport cu timpul istoric, totdeauna trecut (el devine trecut, deci "istoric~~,chiar in clip a in care se consuma, dat ireversibil la spate), epicul - ~i de fapt intreaga iiteratura - se desfa~oara numai la prezent, intrucit actualizeazd. Regimul epicului este prezentul etern, perpetuu, deoarece actiunea fictiv-epica se produce ~i se consuma chiar in timpul ~i pe durata naratiunii, printr-un (de fapt) dublu "prezent istoric". Fiindca eul narativ trebuie neaparat sa comunice (indiferent daca evenimentele sint tre,cute, prezente sau viitoare), acum, hic et nunc, totul se proiecteaza pe ecranul con~tiintei imediate, prezente. Orice a fast (in realitate, sau in r,eaHtatea fictiunii) devine ~i se petrece acum, tot in virtute a conventiei fictiunii. In felul acesta, devenim contemporani cu eroii homer,id, cu $tefan eel Mare etc. S-a propus ,ca acesottip necronologic (neistoric) sa se numeascii tempus, disociat de tempora (timpurile verbale), cu care nu corespunde niciodata, orkit naratorul Ie-ar indica74.

epieu)
~par ~i deos~biri .de rit~ : al. i~toriei - dat, controlat, determmat; al epIculul - dlspombll, elastic, acceler,at sau tirziat, au ralenti, dupa imprejurari. Se inregistreaza dife Intieri ~i intre ritmul timpului narat. al naratiunii ~i al lect~~7icu faze de sincwnizare, suprapunere sau separare. Ne liis~ condu:~i d~ prop.r~a ca~enta a naratiunii, scriiturii ~i lectu~~ conform ntmulm mtenor al acestor operatiuni. . .Ati~ este de relativa ~uto:i~te~ .timp~lui istoric sau epic. mCIt hteratura (nu numal epIca) tmde sa i se sustraga total sa devina indiferenta oricarui timp, sacultive ~i sa se refugi~ eze in intemporal~i neutral. "A fost odata" nu este numai condi,tia temporalilJ a basmelor, ci a oricarui epic pur, facut din secvente unde nu se intimpla nimic, afara de scurgerea abstracta a timpului. De unde 0 senzatie invincibila de monotonie ori circularitate, de fapt unul ~i acela~i lucru. Regasim in felul a,cesta situati,a epica primordi,ala a mitului~i a timpului mitic, fa'cut din reintoarceri periodice, cidice, timp care se regenereaza prin el insu,,?i (ca in romanele d tiroirs ulterioare), la intervale simbolice. Aceasta "ve~nica reintoareere". profund staticilJ, reapare ~i in unele romane "moderne", precum Les Gommes de Alain Robbe-Grillet, naratiune circulara. care se intoarce exact la punctul sau de plecare. Efectul esteo ie~irea din timp prin suprimarea sa radicala. 5. Tipologia epicului ilustreaza, 0 data mai mult, polarizarea de totdeauna a literaturii : antropologica' - sub raportul continutului uman (teme, tipuri universal e) ; formala sub speta tehnicii specifice. De unde constituirea unei dubletipologii - cadru, foarte generale, Cll numeroese subtipologii pe compartimente. Dam doar citeva indicatii care ilustreaza acest principiu general. Daca' tipurile narati'v~ elementare corespund, intr-adevar, "formelor cele mai generale ale comportamentului uman" 75, ni se dovede~te (pentru a dta oara ?) ca epkul eSlte,conditionat (asemene.a lirkU'lui sau dram8lticului) de structur.a conduitelor umane. Tipologiile literare n-au in g,enere mare utilita'te daca se reduc Dumai la "continuturi". Mai semnifica,tive ramin tipologiile formale. Dar atunci. cite procedee epice predominante Se constata, atitea tipuri tehnice obtinem 7,6. Privind foarte de sus observam doua mari grupe bine distincte, naratiuni ti.pizat~ ~i netipizate, monotipke ~i politipice. Din prima categorie fac parte basmele, po-

epicul
v y" f1olcloriceale genu 1" 1 t nale UI.epIC 77 '.' d'm. a d oua ... :es t u. F'Ire~.e,

ec:tile naratiunile

"simple" etc., in genere "speciile(( traditio-

am vag. Categoriile tehmce: epIC lInear - cIrcular; senal ~ incastrat, intercalat; supraordonat - subordonat; aditiv, corelativ, consecutiv etc. abia in ultimul timp incepa i cercetate in .amanuntime 78. La fel, .analizele stilistice, intemeiate fie pe opozitia metonimie I metafora (R. Jakobson), pcvestitor / personaj, fie prin categorii stilistice traditionale : stil indirect, stil direct, prezent etern etc. 79, vorbire traita, stil indirect libel', monolog interior etc. 6. In cadrul re.a1ctiunilor '~i teoriilor antiliterare actuale (v. Antilvtleratwra, II) ~i in baza .acelora~i argumente se vorbe~te in ultimele decenii !~ide 0 reala sau pretinsa criza a epicului. Inca La Bruyere observa : "Unul din semnele mediocritatii de spirit este a povesti mereu(( (Des Jugements, 52). J.~J Rousseau era $i el de par ere ca epicul constituie 0 solutie de expedient: cu putine aventuri devii un "Italeilt" (Cunfessions, II, L. XI). Se mai afirma ca mitul modern al poeziei nu poate asimila epkul, ca viata este (iSaupare unora) dnd mult mai epica dedt orice ~magina,tie, lCll1Jd it a total de evenimente, .pe dulips rata existentei nell1'tlimplindu-se, de fapt. nimk (teza absurdulUi) ; ca "istoria" (anecdota) este 0 "notiune perimata", in care nimeni nu mai erede '~i, bineiJ:nteles, "imposibila(" oI"dinea sa fiind profund subminata 80 etc. Astfel de idei de "avang.arda" patrund, fire~te, ~i la noi, in sfera prozatorilor daca nu foarte "tineri", in arice caz lipsiti de imaginatie, suflu, respiratie bogata, neinteresa1i de mari construc~ii epke 81. AI' fi de raspuns, in doua cuvinte, doar atit, ca nevoia de epic, aventura, actiune, fictiune, evaziune, este eterna (dovada, lntre altele, ~i voga romanului politist), ~i ca literatura romtma, care n-a ajuns nioi pe depa<rte la stadiul satur8Jtiei, blazarii ~i indiferentei profunde, reale, pentru epic, nu este inca IQrg,anicinteres,ata de asHel de rezistente (antiepke, al1'tilirke etc.). Simp1u fenomen de contagiune, mimetism intelectual afectare uneori - desigur - si cautare sau experienta pe~onala efemera, ori criza de c~,e-$tere,micul "antiepic" romanesc actual seamana adesea cu tichia de margaritar din poveste.

drama
~i a .~pectatorilo: ar fi dire~t pr~portionala cu intensitatea i _ presnlor dramatice ale publlculUl, articol de dogma. 51 m E~tetica ~ce~tei dr~me, ,~~tegr~l ade.c:,ata noului public, va fi esent1al reahsta, "senoasa, anhcaloflla. "Oglinda a vietti\. _ formula este, un~l d.in maril: ~ocuri c?mune ale epocH 52, drama se ,compl~ce 'In "Incidente tnvlale", VIolent Ipatetice adesea la . " cnmogene " , t 0 td eauna gra,ve, cu 0 nuanta evidenHi 'de respecta-bili tate, 'lIneari chiar fiJistina. Diderot recomanda "adoptarea tonului pe care-l avem cind tratam afaceri serioase", Beaumarchais scrie un foarte programatic Essai sur le gen:re dramatique serieux (1767). Sti1lul sau trebuie sa fie "silIIllplu", "fara flori ~i ghirlande" , eu "fflUJlllusetea" tr'flSa din "f'ond", din "lumea subiectului". Pozitia medie a dramei impune mediocritatea paletei: "Acest gen este liJpsi'tde vigoarea Ico1oritului genurilor extreme intre care este a~ezat" (Diderot) 53. v. Dejini/:ia actuala. a dramei ignora mai toate aceste principii, chiar daca reluarea lor' este, uneori, inevitabila. Dar vechea con~tiinta teoreti>ca a dra:mei dispare, pas'trindu-se doar conceptele curente, traditionale ("actiune dramatid", ,.piesa de teatru" etc.), comode prin extrema lor elasticitate ~i, bineinteles, imprecizie, care nu angajeaza pe nimeni. In schimb, 0 foarte mare cariera modern a face sensul jigurat al ideii de &ramii (atestat inca in limha greaca, incea franceza, 1a 1787), care patrunde ~i in critica, la Sainte-Beuve, de pilda : "Poporul parizian a vazut duminica, pe bulevard, 0 drama" 54. Intelesul plin Este : eveniment gray, penibil, teribil, 0 "catastrofa" (accident, crima, intimplare dureroasa, soldata cu vietime), amestec de surpriza, pericol, suferinta, dificultate extrema: "Drama din strada X". '!ntrucit drama constituie 0 lucrare intens ~i predominant dra:matid, ClIceasta asimil.ar'2 devine inevitabila. Pentru a-i intelege bine mecanismul este insa necesara deplina clarificare a ideii d dramatic (v. Dramaticul).

DRAMATIC (GENUL)

Analiza ideii de drama. dezvaluie toate dificultatile studiului genului dramatic. In mod logic, "genu 1 dramatic" ar trebui sa se confunde doar cu "genul dramei", in sensul ca nu se peate vorbi cleo istorie ~i 0 estetica ,adevara!ta a genului dramatic dedt din momentul deplinei individualizari ~i delimitari teoretice a conceptului de drama.. In acest caz, genul dramatic ~i notiunea sa ar aiParea abia in a doua jumMate a seoolului al XVIII-lea. Intrucit insa ideea de drama (v. Drama, I, II) are ~i acceptiuni extensive bine precizate (actiune drramatica., piesii de teatru, lucrare literarli destinatG. teatrului), evolutia istorica ~i teoretica a genului dramatic se cere urmarita ~i dintr-oastfel de perspectiva, de altfel traditionala. Dar ca nu poate fi vorba de nici 0 idntifkare a istoriei ,genului dramatic cu istoria teatrului ~i a dramatwrgiei, fa,ptul este in afara, de orice discutie. I. In ce prive~.te originea genului ~i implici>ta concep tului de gen dramatic, lucrurile stau in esenta astfel : in culturile ~i civiliza'tiile primitive ~i antice, factorul determinant este, fara indoiala, aparitia unor forme de spectacol ritual. Fenomenul, destul de tardiv, consolideaza convingrea ca "drama" constituie ultimul gen al literaturii, consecuUv liricului ~i mai ales epicului, gen original'. Faptul este admis inca din iPerioada marilor retrospectiuni r:omantice (Co1eridge, Leopardi, J. Grimm. apoi Hegel) 1. La noi Heliade ~tia ~i el di drama primitiva apare dupa epopee 2. Dar eroarea fundamental a a acestor consideratiuni sta in acordarea prioritatii absolute a tra,gediei grece~ti asupra orica.ror forme dramatice primitive, exclusivism inlatu-

dramatic (genul)
rat deexistenta teatrului oriental culturilor t adt ",. I' 1 De f arp, ~ngmea .. l't eraturll..' dramatice se confunda' lOnale ete: t .. 1 c ~ o!,lgmea l:teraturll, nic~.elina, nici medievala 3. In toa u ins~l nle au eXlstat ceremonll dramatice de esenta '. . te. cUltu_ gioasa (rituri de fertilizare, initiere' funerare' . ~nlIlnsPlra,tlereU.. d' . ',. nt un . b a h'Ice, '" lOmsiace etc). , in spi'rl'tul, d aca nuumea greac'" . . Sl in lit e:t: celebr~l men~n~n: anstotelice : "Ivita' [...) din capul' loculuiera, c~l~a lrI\.provlzanlor [...) multumita indrumatorilor corului pe d.lbrambr [...), tragedia s-a desavir~it putin cite pulf:in "(P de t~ca, IV, 1449 a.) '. ... oeProblema ramine ,insa deschisa 4, cit timp nu adopta~ m un cO ncep t ~na ltIe d espre drama, care sa ne 'ingaduie sa surprin1 clem - m masa ~pectacole'lor rituale, ditirambiee sau nu _ elementul ~ramatlc. genuin, original', CU carracter definitoriu pen~ru contln_utul 91.evc:lutia ulterioara a intregului gen dram~t:c. 0 etap~ ~upe~lOara este apari~ia dialogului, inovatie atrib~lta de trad'ltle 1m Thespis. "In timpuri stra'Vechi - scrie DlO~~n~ LaeTt~uA-' corul singur ducea intl'eaga actiune a tragedlel, lar mal brzlU, pentru a da putintacorului sa se odihneasca, Thespis a inventat primul actor, Eschil al doilea Sofocle pe al treHea~i astfel tragedia a: fost completata".' (III, 34, 56.) ,Totu~i, p;ecizarea momentului genetic ne scarpa inca 0 data, deoarece eXlstenta dialogului se constata 9i in literatura popoarelor fokloriee, rprea,lfabetice. Adoptarea unei pozitii precise m problema capitala a laicizarii progresive a literaturii se dovede~te mult mai importanta,5. Cad nu se poate vorbi de aparitia niei unui gen literal' in sensul estetic al cuvintului dec1t prin Ipredominarea emoti~i estetiee asupra ,celorlalte for~e de s~t!sfactii. ,,~iter~re". Genul dramatic dobind69te realitatea artisbca efectlva albIa in faza transformarii ritua1ului dr,amatic ~n spectacol laic, a "jocului'" dramatic pentru el insul?i 6. Numai in a.cest sens se P?ate vorbi de 0 reala paterni,tate elina a genului 91 a conceptulm de gen dr,amatic. lir. Biografia sa cunoa9te 0 serie de etape caracteristiee, dintre care cea mai evidenta se dovedeste largirea continua a continutului, rprin includerea in genul dramatic a tot mai nymeroase "sped~". Evolutia se indrepta spre di[atare 9i elastiCIQ:are progresive", practic nelimitata'. Tr,adi:ti<a a<ristotelica preIuata de Rena9tere, recunoa9te doar doua' "genuri" esenti~le de

dramatic

(genul)

drama" : tragedia9i comedia (Poetica, IV, 1449 a). Aceea9i ~fera ingusta, res~!,ictiva, Aseconstata la toti. comentat~rii, C~s: telvetro intreal~ll 7. Un mceput de emanclpare termmologlca ili substantiala se observa abia la Dryden, care, din motive pro domo, teoretizeaza ceea ce el nume$te "heroic play" (Essay of Heroic Plays, 1672), "drama eroica", respectiv istorico-epica, in sens epopeic. Presiunea noilor suhiecte 9i, maL ales, a noilor persona,je demonstra intreaga neconcordanta a viziunii aristotelice. Adevarata explozie a conceptului dramatic tradi,tional bkefal se produce insa numai in sfera barocului, apoi in secolul al XVIII-lea, cind alaturi de tragedieili comedie ~ncep sa apara diferiti hibrizi ~i "bastarzi", 0 serie intreaga de specii mixte, enumerate ironic~i de Shakespeare in Hamlet (II, 2) : istorice, pastorale, pastorale-cornice, istorico-pastorale, tragico-istorice, tragico-comico-istorico-pastorale, scene indivizibHe sau poeme nelimitate. Comedia sentimentala, "lacrimogen8.J", care devine acum foajte la moda, dar cu radacini anterioare 8, binecunoscuta,,-drama burgheza" (v. Drama, IV, 2) "un gen mediu 9i doua genuri extreme", "un punct care se;para' distanta intre genul comic ~i genul tragic" (Diderot) 9, melodrama, "drama in proza ili.de mare spectacol" (Pixerccourt) 10, "drama lirica,", "opera"ll, toate vin sa pulverizeze vechiul concept al genului dramatic. De altfel, epoca are 0 foarte limpede conl?tiinta a acestei situatii, chiar daca ea da numele de "drama", mai mult sau mai patin :la intimplare, tuturor pieselor care se departeaza sau pa,reau ca se departeaza de tipurile clasice ale tragediei, 9i comediei : "Unii critici au vrut sa restringa - citim in Encyclopedie - numai ~en~ru tragedie un titlu care corespunde $i comediei [...) 9i satIrel [...], 0 specie de spectacol pe .iumatate serios, pe jumatate bUf.on"12. Ne aflam la faza in care genul dramatic incepe sa nu mal tolereze nici un fel de restrictii de continut. Dimitrie Eustatievici 9tia 9i el ca genul "dram~ticesc"a~ include: comedia,
tmgheclia, ecloghi, satim
13.

Romailltismul accentueaza $i mai mulltaceasta alergie. Adevaratul sens al ideii de "drama romantica" nu se reduce nici la rev~~1dicareasau recuperarea libertatilor shakespeariene (ca la fratll Schlegel), niei la cuplarea lui Racine cu Shakespeare (ca la Ste~dhal), ci la distantarea programatica de toate formele dramatIce anterioare, prin determinari radical negative. Hugo 0

spune f~arte limJilede in prefata 1a Marie Tuddr (1833) . secolulUl al XIX-lea nu este nici tragicomedie nici t "d,~rama . " ,rage s t rac t- e1eglaca, mCl come d'Ie, nici tragedie filozofica- "Ie aba, d'Ie revo 1 t - mcl... ; "Ea este toate acestea la nlCl 1 ,. come u.lOnara, ' b'me spus nu es t e nlmlc d' toa<tea,cestea", II"<:',t. , In un oc' sau m,all d 't" ' -..,1 a sub cons tAd rmgerea ef'ml,lel c1aSlce, care 0 asimileaza doar tra e d" . come d' . drama d' ge leI ~l leI, evme totala, proteica forma eminam t "d~'ch~,a". Atit de "deschisa", ,in'Citgenul dramatic tinde sa ~~ ~ para, sa se transforme intr-o sinteza literara si artistica intIS grala, nediferentiata. . eAstfel redefinita, drama constituie de fapt 0 forma- de ' 1u t' '1" mvo,Ie, 0 ,revemre a umtatea hterara primordiala Genul m' t" d evme m f e1u l' acesta, prm regrupare si integrare genul un' ' '" IX 1 tC f' . , lC, P '.' oeZla ~omp e a, um a Irma, de altfel, acela~i Hugo in prefa~a-lIl1~mfestl~ ~romwez,z (18?7) : ultima fae:a a unei evolupi tnp~rtI.te ale c~rel ~ta?e anterlOare au fost lirica ~i epica, ExpreSle mtegrala a vletl1 ("amestecul pe scena a tot ceea ce este amestecat in viata aceasta drama totala a umanitatii tinde sa arbsoartba ~i sa puna la contributie mijlo8<oele,tUrtur'~r artelor, Ceea ce drama muzicala wagneriana i~i propune sa realizeze spre marele entuziasm al lui Baudelaire: Fara indoiala ca aceste consideratii I-au determinat pe Wagn~; sa considere arta dramatica, adica reuniunea, coincidenta mai multor arte, drept arta prin excelenta cea mai sintetica ~i mai perfecta dinll tre toate 14. Prototipul indepartat, subadiacent, ramine insa mereu "drama muzicala greceascal', evocata de Nietzsche (1870), in prelungirea tezelor din Die Geburt de'r Trragodie, Dar constiinta sa se pierde la adeptii wagnerieni (Schure, MaHarme) ai .drame.i muzicale" moderne, concept edulcorat, teatralizat, literatunzat, al unui act spiritual cu valoare de arhetip. Supravietruirea sa la citeva spirite modeme poate fi intrevazuta doar in unele din noSita'1giile lor orientale '5i reminiscente mitke (C!laudel, Artaud) 15, Supus acestei presiuni ~i dilatari enorme, genul dramatic l~l large~te intr-atit sfera in epoca actuala, incit inventarierea ~i definirea "spe:ciilor" rdramatice devine practic impooibila, Hegel voIibea doar de trClJgedie come-die si drama, DisdJpolul sau Vis,cher introduce 10 serie de subdiviziuni (tragedie mittica, eroica, populara, pri'V.ata ; comedie po1iti'ca.,burgheza ~i priva~ etc. 16). Dar azi, in a doua jumatate a secolului 'X 'X , cine ar mal
II ,
A

II

ll

),

t enumera cu precizie toate speciile dramatice? 0 lista pu eata- inregistreaza nu mai putin de", 17 tipuri, multe pur recen , 1d ' , ntionale sausinonime : tragedla, me 0 rama, plesa erOlca, conve de probleme, come d'la,. com,e.la eron 'I or" d e,n;ora.vun, , e , d' ' d iesa p ctere drama de idei, dldactIca-propagandlstIca, plesa lScara , . , b ' - d f' , t orl'ca- tragicomedla, dr,ama 81m ohca, , rama ooregrad lca, ml, , l't'lC, escopera , - 17 Dar iata ca spiritul german, ~l mal ana 1 mIca ,multe 18, Pulvenzarea vme dm f.ap t_u ca pe~te 1 e,ea d e '" 1 'd i mai ~rama se suprapune conceptul, in contmua e~pa~,slUne ~l spe, I' Cialzare, de teatru " care-si apropie mereu nOl ml]loace.. de ex-, , h' 'e presl, 'radio , televiziune " film sau modermzeaza specll vec I, , , 1antomima, marioneta, oper~, ~eAfap!,. dIflcultatea. ac~,:a,a nu ~ta in contabilizarea completa~ c~ m g~~lrea. u~or cnterll ~lgure de Clasificare, in vederea unel tIpologn pos~blle a ge~uIUl dra: matic, superioara celei traditior:ale, (trage~le~ come_dIe, dra~a ~i combinatiile lor), fie ~i ine'::ltabll. relatI;ra, Dac~ ac~eptam diviziunea structurala (Figum-Spatm-Act'tUne),. tIpun,le .:Ie drama" ramin in numar de 319, Cind insa aSOClemcnterllie formale, de continut ~i scenice, obtinem nu n:ai put~n d,e 820, Ceea ce se retine din intreg acest efort slstematI~ ~l analitic este 8i,tuatia de evidenta labilitate $i l1'e~e!ermlll1area~tual~a genului dramatic, Daca, in ifaza s.a antIc,:, el apare: '11mita si oarecum "microscopicll, in epoca moderna el ~ufera. de hipe 'l:ofie pi1na la elef.antiazis, Eroziunea conceptulUl devme eVide~ta prin enorma sa dilatare, . _ .A \ III. 0 puls.atie in doi timpl se observa ~l m .depla?,a!e.~ parametrilor teoretici. Ascultind de ps~udo-legea l~bera~lzaru progresive a genurilor, genu 1 dramatIc debuteaza. prmtr-o con$tiinta estetica rigida, dogmatici'i, pentru a se emanclpa treptat intr-o adevarata frenezie a eliberarii : 1. Un prim ,aspect, de ear'e incep sa s'e faca "vinovat~" pescara larga comentatorii lui Aristotel din Rena~tere, adev~ratH creatori ai doctrinei clasice, prive~te normele de const!tuire ale lucdirilor dramatice, numitele legi ale "unitati~or": de actiune, timp $i loc, Este un exempl~ ,tipic :Ie ~ogmat~zare progresiva a unoI' simple observatii anahtIce oblectIve. AtIt de imanenta si de s'tructurala e9te aceasta 'tendinta, incH ea apare inca la A~istotel devenit subit dogmatic atunci cind prescrie Un model eXclusiv al corului tragediei : el "trebuie s~ ia part~ la actiune nu ca in piesele lui Euripide, ci ca in plesele lUl

dramatic (genU!)
Sofocle" (Poetica, XVIII, 1456 a). De fapt, orice opera P t . 't '. , en a-~l pre~erva U~l a t ~l eoerenta mtenoara, este constrinsa ru ea la un numa'r de eXlgente s,tructurale, empiriee, pe .c.areariee t or 1e d escopera~. ~l 1e a d op t~,smgur. Cmd insa vine teoretcreaa .. nul artei dramatice, ca abatele D' Aubignac si altii sa dec1lcla~ are ea es t e vor bd e a da evarate "reguli" strict '" imperative can n.ic~, atunci. fenomenul d?gma~izarii imbraca formele c~le m~ nglde.21 Prm Vardalah ~l Hehade, aceasta mentalitate i~i fac ~i la noi aparitia. 22 e . ~. Pro.fund dogmatica es~e_~i. o.nceptia puritCitii genuc ~Ul dramatl~,_ f:nrea _sa de c~nt~mm~n. ~l combinatii, restrictie lnt~rpretablla In do~a sens';lr: bme d1S!mote, 'Unul mai agravant dec1t altul. Conceptla clas1ca traseaza genurilor literare bariere. n~turale~~, linii nete de demarcatie intre epic ~i dram~tic de pllda, precum Goethe, care voia sa inconjoare fiecare ge~ cu "cercuri magice impenetrabile~~ 23. Dar aceea~i tendinta de sl1?e~iaJiz~re ~~ izolar~ ermetica se dovede:~'te atH de p~termca, mClt ea mcepe sa opereze pe compartimente, in interiorul fiecarui gen in parte. In cazul lucrarilor dramatice ele n-ar :vea vo~ies~ !ie i!1 acela~i timp tragice ~i cornice, nicl prin al.,. .ernanta, mCl prm suprapunere. Chiar atunci cind existenta tragicomediei incepe sa fie din plin recunoscuta, spetei saie o data izolata, identificata, nu i se mai ingaduie nici un fel de promiscuitate. Recunoa~terea autonomiei exclude, din principiu, orice interferenta. Rezistenta poate fi urmarita neintrel'upt inca din Rena~tere, de la Guarini, teoreticianul pastoralei dramatice 24. Dryden nu gasea "nimic mai absurd decit tragicomedia engleza" 25. Ce cred severii esteti ai clasicismului aflam in acela~i spirit, din eunoscutele Se~timents de l'Academie fran{:oise SUr la tragi-comedie du Cid (1637). Secolul al XVIII-lea descopera drama, 0 legitimeaza, face apologia ei. Dar toti teoreticienii epocii (Addison, Diderot, Mercier, D'Alembert) 26 resping aUt ideea tragicomediei cit si ipoteza ea drama ar constitui, cumva, 0 specie apart~ de t~agicomedie, gen proscris cu cea mai mare violenta. Chiar ~i spiritele liberale ca D-na de Stael '~i Stel1'dha1 imparta,~esc eeasta prejudecata. 27 3. Scara oorespunza'toare de valori vede in drama genul central ~i cel mai inalt al literaturii, forma sa cea mai

dramatic (genul)
. - . mai dezvoltata. Ierarhizarea constituie prin ea ino:g.aDlca ~~ 'piu estetic dogmatic, a carui justificare decurge a"l un pnncl .. . b' t' s.'" '. sinteza elementelor oblectlve ~l su lec lVe eon. . . diO premlse rlati"m'l frumuscrtii argument tliP1Ch egel'lan: " Da t .' t.1Jtl.lleupe ' nu s "v , . l' 't s.. d fa tul d'i a,tit din punctul de vedere al oo~ntmUJt~ Cl Ul, fnnd' Pela al formei drama este cea mai perfecta totalitate, ea "1 ln ac ., It~ .., .., b' considerata ca treapta cea mal ma a a poezlel ~l a tre me . . 1 1 . . 1 ., gene'ral~~28 Criteriul audlentel, a succesu m SOC13 , artel m " _.' 1 . D ledeaza in acela~i sens, mca dm secol~l al XVIII- ~a. " aca penul cel mai interesant pentru cel mal mar~ numar este eel g . t-un dintre toate atunci - trage concluzla Marmontel mal Is> , ( t' d' a este superioara tragediei~' 29. Conceptla roman lca nu rati~~~ aceasta pretuire excesiva, inlaturata f~e. i~ !avoarea r~manului (Fr. Schlegel), fie, mai ales, a poeZlel hr~~e, r~cuno:;cuUi ca gen primordial, etalon al tuturor creatlllor hterare, dispuse 'in subordine (Leopardi) 30. .,' 4. Cit privle~e functiile impuse dramel~ ~le s.e mscn~ inca de 113 inceput 'in sfera traditionala .a cC:r1'Ceppel ,~lle dulcl, ? cu nuante uneori foarte apasate de puntamsm ~l edlflcare mo,rala, de 'cea mai cura,ta speta dogmatid. Forrr:~l~~~ S'i.nl~ on?m tone, -stereotipe : "placerea ~i instruirea umamtatl'l , "dlst~actle ratianali'i ~i 'Htila", "gen utH ~i pi.tores~" etc. .31.:t:'JU numal ,,~eri1oasa", dar '~i ,profund "vktuoasa" ~nn. deflr:l~l, .~~(ra:na ,,Instruie~te" ~i "corecteaza ~\ ir:sp~rin~. ,,~u.~)lreavlrtutll ~l "oroa::rea viciului~~. Metoda ar fl l11falhbll~: "A. face sa cur~a lacrimi~~32, printr-un adevarat katharsls emotl~~al, foa~t: .a moda in secolul 031 XVIII-lea. In schimb, puritall1n englezl, Janseni/?'tiifrancezi, j'ezuitii spanioli, ca~e in~car:u descop~ra 0 :'lstfe~ de ter3lpeuti.ca dramatilca recomanrda masun eeva mal radl,cal~ . inchiderea tuturor teatr~lor (ceea ce se ~i intirrJpla, in Ar:gha, in 1642 1)33, proscrierea oricaro: spectacole (Ju~~ de Man~na, Tratado contro los juegos publtcos, 160~), af.lUnfme~ autonlor dramatici a caror aetivitate ar fi, dupa Plerre Nlcole, de-a dreptul "oribila dupa principiile religj,ei ~ia:e legilor eva~gh:lice" 34.FatE! de laceste detestabile obscurantlsme, peclagogl31literara iluminista, apoi romantica, aduce aer,:l proaspat al mesianismului national", "social~~ ~i "uman", tnplul program allui Victor H~go' (prefata la Lucrece Borgia, 1833), d: fapt a1 intregii epoci, care transforma dramain~tr-~ "tribuJ.1a". ~e.atrul "social" al secolului al XIX-lea contl11ua aceea~l tradlt1e,

dramatic (genUl)
regasita ~i azi, la Brecht, de pilda. Problema esentiala ce l' ~t', pune es te d oar aceea d ease pas ra, m once lmprejurare se . limitele artei. , In IV. Mi'9C<lreainversa, care se desfa~'oaro si azi sub oc_hii.no?tri_ - caci evo!ut~a~conceptului este perpet~a _' COnsta dm. mlat.ura~,",ea . perlO~hc:a a o.bstacolelor din calea genului dramatic, prm largzrea $Z lzberalzzarea continua a definitiei sale. Se~sul fupd.amental est~, ca tot~eauna, opozitia, depa~irea formulel restnctlve, dogmatrzate, on care ar fi aceasta: aristotelica, clasica, romantica, prin emancipari succesive. La inceput, atacul frontal se indreapta impotriva tragediei. Dar indata ce definitia ?ra:nei da semr:e ~~ sclero~a, apare aceea~i contestare, aceea~l dllatare a notlUnn, devemta prea strimta. In linii mad, ne aflam in fata unui adevarat cli~eu negativ al dogmatizarii : 1. Rebeliunea impotriva "unitCitilor" aristotelice apartine, fara J:ndoiala, spiritului baroc, fundal' antirclasic (v. BarocUl, VI), eu 0 oa~tiiiTIta <Claraa 8cestei insubordonari la lLume!ro~i dramaturgi ai epocii. Istoriile literare, indeosebi franceze, nu ratifica existenta "libertatilor" baroce (multe ignora pina ~i eXistenta .., barocului insu~i !), de~i textele sint foarte limpezi: cit de mult "drama poate sa modifice legile predecesorilor" - observa Tirso de Molina - 0 dovede~te cazul binecunoscut al tragicomediei" 35. Lope de Vega dedara, lla rindul sau, ca "a pus regulHe sub 'trei 11adHe"36. Lui Corneille, in sfir~ilt, aceste reguli aristotelice Ii par de-.a dreptul "confuze", de 0 aplicare foarte limitata in practica dramatica : "Este u~or speculativilor - adica teoreticienilor dogmatici (n.n.) - sa fie severi. Dar dadi ei ar voi sa prezinte publicului zece sau douasprezece poeme de aoest gen, ei ar largi poate ~i mai muTt regulile dectt am facut eu, indata ce ar recunoa~te prin experienta ce constringere 'aduce respedarea lor ~i ci'te lucruri frumoase ele alunga din teatrul nostru," 37 Ideea revine mereu, in formulari substantial identice, i?i in secolele urmatoare, prin eterna dialectica a libertatii litera:e : "Regulile , - se indigneaza Beaumarchais _ mereu reguhle, . acest etern loc comun al criticilor aceasta sperietoare a spIntelor mediocre. In ce gen s-au va;ut reguli care sa creeze c~pod opere ?" 38 Hugo devine autor de mare "scandal" p~in f~l= maasa bataille d'"Hernani" (25 februarie 1830) 39. TOtU~I,pnn

dramatic (genul)
"1 sale nu S'lnt pre a inedite , nu mai departe ale prefetei l' t-" cipll e . d . romantismul este "liberalismul in ltera ura . f I'moasel ' rame . ~ 't-f,;" t 1 malta8. retinsei reguli a celor doua unl' aI" es e proc a ,,~:.lln::~~l~a prefata celebra, la Cromwell (1827), De c:lt,fel, nu ~I m ~ " romantic pro eminent care sa n-o combata . Ma~CXJ~t:o~~~~dhal 41; D-na de Stae142. Pr!n p~abu~ir:a men.talJs z9~~'norma t'IVe , liberalizarea dramei mreglstreaza progrese tatn d' 1 III) . . ntice cu ale tragediei (v. Trage la, vo. _. .. " Ide 2 Afirmarea conceptului de drama constrtme, .p~m eO ~. . I nsa~l 0 ener g'ca~ eliberare de sub prestigiul ~i exclusivismul . e J d.' Teoreticienii sai 0 impun in termem . agreslvl,. p 1'trage aler1d'I'sti ebastien Mercier, intre altii, intr-un Nouvel S avang .. lIt" examen de.' la tragediJe jran<;atse : ,,'!'llffi,pUrevo. u ,lel a s ?s't" 43 I : Evident, in sensul liohidarii defirr:,itIve.a ace.stm gen ~er~mat ~: 1 inlocuirii sale prin noua drama~ car~ de~H~e suc~es1V. ,~bu~ ah a-~~ melodrama" romantica", "lstonca", pnntr-o lndJg 'd al'zare tot mai accentuata a fl' ez , " , " ormu el sa Ie. Procesul 0 .' ~~t~ p~s in mi~care, duce in mod logic la pulveriza:-e : "Flee are drama a aceluia~i poet, d~ca .are. g~eniu, - observa ~~~colo este mai mult sau mai putm dlfenta de toate c~lela~te. . Termenul final, anticipat de pe acum, devme. lde~~ dram,el gen-unic, prin teme, subiecte, eroi, forme tot mal or~g~nale, l~ .funcl1enu numai de universul traditional al tragedl.el, ?ar ~! de p~opriile ipostaze dramatice anterioar~. C~'Cilegea mtrmseca a dramei este depa~irea continua a sta~lUl~l pre:e,de~t, demodat si inlocuirea sa printr-o noua vananta. Mal mtll se pr~du~e .eliberarea de mitologie, apoi de tipologia ~i psihologla aristocratiei, apoi de limitarea national.a a su?iectelor ~i perscmaj-elor.Largirea continua a suprafetel duce m fe.lul acesta ~a inglobarea umanitatii intregi : "Dramei i se deschld t~ate onzonturile". Astfel de definitii pot fi intilnite, aproape ~lmultan, ]a V. Hugo 45~i la Hasdeu al nostru, a carui conce~tle. des pre drama este in acelasi timp "burgheza" ~i "romantica~~ 46.. . 3. Rastur;1area conceptelor este consecinta unel not ierarhii care prime~te succesiv 0 serie de definitii tipice : drama "moderna" superioara celei "antice" (Dryden).47; dram~ ,,1'0mantica" superioara - calitativ ~i prin evolutJe - celel "cla.sice" (convingere foarte raspindita : A. Schle~el, Leopard?, Stendhal, Hugo etc.); "tragedia istorica" - emmamente "lJ-

~-

yv.

dramatic (genul)
bera'" - superioara celei "mitologice ~i pur ideale'" fals a _ tice" (Vigny) 48, Reierarhizarea ia, in literatura germ~~a a sn_ cO,lulu,ial XVI!I-lea.' aspectul revoltei literare nationale imp~_ tnva mfluentel claslCe franceze (Gottsched, Lessing), iar in eel urmiHor imbraca tendinta descoperirii dramei nationale, patriotice, revolutionare; a stilului dramatic realist impotriva conventionalismului lui bon genre, bon style, bon ton (Beaumarchais) 49; a dramei in proza asupra dramei in versuri etc, Pus in mi~care, procesul continua cu violenta sporita : drama naturalista se proclama superioara celei romantice (Zola) ; cea simbGlista, de "idei", alegorica, celei naturaliste etc, Precipitarea ~i sacadarea devin 'in secolul nostru aUt de Imari ~i de brutale, andt nu se mai poa1tevorbi de nici un fel de ierarhizare stabila : Shaw contesta pe Shakespeare ~i i se substituie pe fa'ta, "drama" suprarealista neag,a orice tip de drama anterioara, teatrul "cruzimii" procedeaza la fel (dam do,ar cUeva repere strict indicative), Ne aflam ~i in acest caz intr-o situatie literara-limita, Vocatia eliberarii tinde sa se transforme, de fapt, in autoanularea dramei de orice speta, 4. Premise Ie dizolvarii sint puse in 8'cela~iliberalizan t ~i anticonventional secol al XVIII-lea, cind, impreuna cu prejudecatile ~i traditiile dramatice, incep sa cada, unul dupa a1tul, 9i multe din vechile cli~ee teatrale, legate de regie 9i arta actorului. Faraindoiala, ,ceea ce se produce in reali,tate este doar 0 substitutie : conventiile noi inlocuiesc pe cele vechi. Dar, prin demonetizarea tehnidi tr,agediei clasice, lapare in plina lumina un intreg mecanism dramatic-teatral, care incepe sa fie analizat. demontat 9i deci "demascat" in toate artificiile 9i trucurile sale, nu numai in domeniul inscenarii (inaoeasta privinta spiritul iluzionist si artificios al barocului elaborase 0 lucrare clasidi : Pratica di' fabricar scene e machine ne' teatri, 1638, de Sabbatini foarte pretuita de Jouvet), dar 9i al constructiei dramatice propriu-zise, Tendinta se intrevede inca in Petradoxe SU7' Ie comedien (1773-1778) a'llui Diderot si din polemicii an polemid antidogmatica se ajunge, in epoca ~ctuala, concomitent cu mi$ciirile de avangarda, la subminarea $i negarea ideii insa~i de drama:. Ea i'ncepe sa se parodieze, S8r$i dea pe fata toate "sforHe("sa se

dramatic (genul)
, adevarata antidrama. Prologul la Le~ MameltransfOl;n;e,l~tr-o ollinaire este un adevarat mamf~st (,,~e Ttrestas de Ap , . t de teatru") reluat 61 amphles de ~ , f unUl nou spIn . " ', incearca ,In uzarea, e an'titeatrala modern a VOlt .a~tl.sped~f'~<lt de ,Intreaga ml~car , mascara d~(' (Jean Genet) ~o, Senhl'-AA h'bT" antla ' col, antl-"ex 1.I.Ie t' este s~prasaturarea, -oroarea d~ ;con~~nt:e, mentu1 pred~ml~an 0" dramatl'ca , reaotie comuna anhllteratura" poezle 'V ~ 1 x de de "lItera '( A" t'lOt tura II) foarte 'lucid dez1vaUll,d, ~ .. a~" """uale (v Th t t era , sa~fa,ca este -0 an t'lplesa, adlca , , ~ turn 01 u Ceea ce vrea,,' "", Eugen Ione,:"c 0 comedie a comedlel", In care o adevarata parO?I~ a plese~ ci facute dt mai vizibile, in mod "sforile sa ~udm al};; al~c~~~stmod cidul drama'trc se incheie, deliberat eVI',ent e, resorbit in el InSU~I,
o

--

"l

0,

0'

DRAMATICUL

dramaticul
"2 constituie prima conditie. Gindirea pe compartimente a umanturl"l asimilarea ideli de "I r,ama. l'C SiPecl lCUUl ",d ramel .(( . d t' " 'f' l' , litera , f,d t' 1" iesa i;>ispectacol teatral, au acut :nsa ~a .". rama leu s_a ca P pete dedt rareori in epoca actuala, defmltla sa profunda, nU ca , S l' , Chiar i;>ispiritele care 0 red~scop.era, pre cum T. , ~ 10.t,.osc~~ intre asimilarea dramatlculUl ca trp al un or actlUm ~l atlleaza . umane si asimilarea e f ectlva a poezlel ca t egonel' d ram at'1. ~ " .. tll' dInl . '" ului: ceea ce eSlte mai dr,amatk este ~i;>i m"ll pc:etIc, ergo~onc~ c 'e este dramatica,3 Estetka literara germana moderna, mal poeZl ta inclusiv dictionar,ele sale de speClalt a, e, va HI d 7'a. l' t -d' ansa av , din elementele fundamenltale a 1 htera t" ' matic unul 'e. urn (a l~tur:' a, de epic .!?ilirk), 0 forma "naturala" de P?eZle, con~ub~t~ntla~a _ in proportii variabile - tuturor genun]or. TotUi;>l,dlflcultaWe unei bune definitii nu lipsesc : .", 1. SpecializaI'ea incepe chiaT la mvelul lzm~aJulUt literal'. Dar inca la acest stadiu definitiile propuse se r~slmt de pe urma presiuniisituatiei ,,:eatra~e", n~s:i.ndu-se pre]~de,cata ca limbajul dramatk ar aparlme Ip~mdeflJm~le doar s~e,::el ~l ~eprezentatiei dramatice, Dupa Lessmg, poezla dramatl~a - SIngura - ar avea oalitatea sa transforme semnele arbztrare ~le limbajului in semne naturale, fiindefectiv. vorb.ita ~e'perso~~]e! in roluri care fac apel, in acela~i timp, la hmba]ul flzlonomlel ~i al gesturilor, 3 bis De esenta "Iteat~ala". sin,t .~i de.finiti~le mo-: derne, in functie de prezenta unor fIgun de hmba], a ntmu~Ul /~i mal aies a dialogului.4 La fel, identificarea situatiei dramattce originare in chemarea verbala caotre un part'ener (Ann~f) 5, cu care putem avea 0 convorbire, 0 confruntare, un conflict deschis. Observam imediat ca determinarea este foarte generaHi (clnd nu intretinem dialoguri, dnd nu chemam pe cineva ?), sau ca ea se reduce, in spirit crocean, la identificarea literaturii (dramatica sau nu) cu insa~i expresia sa lingvistica, 2. Nu bine lamurita apar1e .!?iasoci.atia liric-dramatic, 'inteleasa mai ,totdeauna 1111 sensul adoptarii "teatrului poetic", "poeziei scenice" (adevarat loc comun de la simboli~ti la suprarealist i) cultivarii elementelor poetice" in drama (simboluri, oniri~m: limbaj imagistic), capabiie de intensita!e em~ti5m~la: In acest caz, ne intilnim cu situatia fundamentala a oncarel ltteraturi, nu insa si cu Slpecificul dramatic al momentului liric, forma de autoe~primare in tensiune, cu predominanta - am

Apih~ut in limba franeeza in seoolul al XIV-lea rar folosit pina in seeolul a1 XVII-lea, Ipe deplin 'eonsolidat abia in eel urmator, dnd droula uneori I?i sub forma dramique (Beaumarehais), dramaticul constituie 0 Icategorie superioara aUt dramei, c:it ~i g,enului dramatic, Ipe 'care Ie lnglobeaza, definindu-le esent.a, "Drama" reprezinta 0 posibilitate, '0 modalitate a dramaticului, cea mai insemnata, cea mai caracter]stica dintre toate. Dar nu unica, deoarece dramabcul formeaza una din notele constitutive ale specificului literal', 0 componenta generala a artei ~i a genurilor literare. In sens figurat, dramati'cul depai;>e1?te intreaga sfera literara, asociat tuturor "dramelor" vietii ~i ale istoriei. I. Convingerea ca orice opera literrara include un element dramatic reprezin ta, fara indoiala, una din descoperirile spiritului romantic, Ostil restrictiilor ~i barierelor literare, adept al unei viziuni literare in acelai;>itimp sintetice, integraliste ~i evolutioniste, conform careia poezia absoarbe in dezvoltarea sa toate elementele ,epke ~i liriceanterioare, pe.ntru a culmina (intr-o compunere simfonica ulnica romantismul trebuia sa ajunga la concluzia ca "drama este p~ezia completa "1. Formula lui V. Hugo (contextul 0 dovede~te) se refera, evident, la elementu! dramatic a1 poeziei, .ooineidenta si totalizare de elemente ,opuse, intrunite in compuneri care refl~cta intreaga "drama" a vietii, In ce comsta, in planul literaturii, "dramatismul" urmeaza a ne lamuri. Recunoai;>terea acestei prezente literare infuze, univer~ sale, exilstenta unuia din "aspectele perpetui aIe sufletulUl

dramaticul
sP':ln: a~i - ,,~iale~tica": ~Hituri d~ exprimarea Spontana, genUl.na, ~l nar~t.lv~-d~scursr:Ta eulUl, apare ~i aceaiSta situatie .a emmamente hnca~l totU~l bme diferen~iata : a eului car . t , oon fl' t cu ,aIt e eun, sItuate pe pozitii de oon1trastsau anta ra .. e m _ l~ '10 n.Ice.,Scho~e~~~uer. a avut 0 astf~l de .int':litie6, pe care 0 re~~slm, .11:- eflmtll~ mal mUl.t sau ;nal putm llmpezi, la toti adeptii d poeZlel ca forma de tenslUne 1?1 conflicU Solutia pl'oblemei trebuie cautata in aceasta directie. 3. Mult mai limpezi sint ,afinW:itUedinire epic si dramatic, ~emo~st.r~te" prin str~:,~echea p:-ezenta a narativU:lui in eele mal "pnmltIve compozltll dramatIceS, a actiunii iili, fraga mentelor de "povestire" in ol'iee specie de "drame". Toate definitiile ~enului dramatic, care pleaca de la existenta "actiunii drama-hce", recunosc, impHcit, aceasta interfel'enta, de altfel subliniata inca deel'iticii dasici. 9 Observatia s'e dezvolta in sensul afirmarii unei adevarate solidarizari, pozitie tipica teoreticienilor "dramei burgheze", plina de elemente realist-romane~ti : "Tabloul fidel al actiunilor omeneiilti ? Trebuie sa citim -_ scrie Beaumarchais - romanele lui Richardson, ,care slint adevarate drame, aiila cum drama este concluzia iilimomentul cel mai interesant al ori1carui roman." 10 Stendhal nu va fi de alta parere. Dupa opinia sa, romanele lui Walter Scott sint "tragedie romantica amestecata eu lurugi descrieri", dupa cum tragediile lui Racine n-ar fi dealt "dialoguri extrase dintr-un lung poem epic"l1. Analiza atenta a procedeelor literare, pentru a nu mai vorbi de universul poetic propriu-zis, releva la rl:ndul sau similirtudini din cele mai izbitoare. Studiul lor anunta in mod surprinziHor cercetarile moderne HIe formalii1?tilor in cautarea "literarita~ii". Goethe pune in lumina nu mai putin de 5 "moUve" identice: inaintarea, revenirea, intirzie1'ea, involutia, anticriparea 1%, observatii tehnice precise, mult mai lamuritoare decit speculatiile roman1ice ulterioare pe aceeaiili tema (combinatia de liric iiliepic: Schelling, Hegel). In schimb, ideile lui Jean Paul Richter despre "I'omanul dramatic", definit tot ca 0 specie intermediara intre epos iilidrama13, i~i gasesc confirmarea in prac;tca, tot mai frecventa, a adaptarilor dramatice. Daci:i este adevara~ cum afirma Diderot, "ca nu exista 0 drama bun a din care sa nu se iPoata face un excelent roman" 14, reciproca se dovede~te:la fel de adeval'ata. Dovada d" inca din perioada romantidl, melow

dramaticul
. amele exploateaza din plin romanele epocii (G. Sand, W. Scott, ~ucray-DUJminil). Pentru a ~u mai aminti :~e tendinta .atito~ riitori de a-1?itl'ansforma In drame proprllle romane iill, mal ~es, de ful'ia ac~~ala a ,.'drama!izarilor", :dupa ~Flaubert 1?iDost 'evski, dUipaFlllmon ~l Caragla'le, dar 1?1 dupa tot felul de aut~~i de duz1na. La dl'ept vor.bin.d, orice te,xt literal' poat.e !i in principiu dramatizat, probabll 1?1 eseul. 0 mcercare s-a 1?1 facut, 1a noi ,cu Poezia lui Eminescti de 1. Neg,oitescu. Re,alitatile a,cestea si~t a,ti't de evidente, incirt 0 tipologie devine posibila 1?iin dIDpul relatiei epicjdmmatic : ,actiune dr,amatid panoramica 1?i scenica 15, dmme ale actiumii, figwrii ~i spatiului" 16. II. Vechea prejudecarta ca dramaticul n-ar ,apartine in mod esential sferei literare, ci numai teatrului, lintretine pina azi o serie de confuzii fundamentale, dintre care Icea mai rasp~ndita ~i mai tenace este tocmai a,ceasta: dramaticul ar fi sinonimul teatrului (spectaculosului, scenirc.ului, regi~orialului, histrioni'0ului etc). In realitate, dramaticul reprezinta 0 categorie supra teatralii, supr,ascenica, supraregizoriala, suprahistrionica. Nu se poate reactiona cu suficienta energie impotriva acestei grave erori estetice, de natura sa impiedice sau sa vi'Cieze intreaga definitie a ideii de dramatic 1?i,in genere, orice ,analiza ,corecta a fenomenului teatral. Hipertrofia 1?iimperialismul ideii de "spectacol" au devenit aUt de grave, incH cei mai multi dintre noi se dovedesc incapabili sa disocieze ,conceptul de teatru (scena, dec9-rur:i~-gie, joc al actorului) de text1..ll dramatic care face posi/ bila aceasta ,complicata suprastructura, de natura extraliterara (, ~i, in ultima analiza, extradramatica. Piesa, desigur, interfereaza d.ramati'cul. Acesta ramine insa - de la irnceput ~i pina l,a s1r~lt - ireductibil. Dramaticul poate exilsta 1?i ara pie-sa sau specf tacol teatral. Piesa ~i spectacolul nu pot insa exist a fara prezenta strict necesara, ontologica, a dramaticului. 1. Autorii acestei confiscari ~i m,ininwlizari sint, in egala masura, actorii 1?iesteticienii, eu wlurile impartite. Mentalitatea histrionica vede in textul dramatic doar un simplu pretext de exhibitie, un scenariu oarecare. Cu dt mai descusut 1?i ai libel' (ca in commedia dell'arte !), cu atlt mai apreciat, inm truolt ingaduie 0 mai mar,e improvizatie, 1?ideci afirmarea neStlnjenita a personalitatii actorului. Autorul dramatk, dnd nu este el insu~;i actor 1?iregizor (ca Moliere), nu are nici un drept efectiv asupr,a piesei sale, care devine proprie1tatea rtrupei. In

dramaticul
multe cazuri (unele celebre), numele autorului ra-m' ,t-, t ~ 1ne necunos eu t pma as aZl, m r-8'tH persoana ,sa era negliJ'ab'l- T . . 11 a. ermmo 1?gla spa:mo a a secolului de aUT exprima tocmai aceasta. tIe: el autor nu este autorul piesei (= comedia)' . sltua. 1 t , CIreglzorul c:i pnmu ac al trupel, care, dUipa ce cumrara piesa ,~~~ Y or f ~ c: vrea. I zece am autorul dramatk nki n'U mai ~tie c n tlmp~at eu cre~tia. "sa", s~apata total de sub control. e S-a mCmd vrea sa-~l revendlce, sau :sa-~i afirme in mod 1 T persona1it~tea indepe:;denta, strict literara, conflictul ~:~~~ ne~te. R;'a~mese ,cearta eu a.ctorii care-i joadi Alexandre, deoarece ... t~par~te textul prea repede. TrllJpa se simte frus'trata dreptunle sale, ba d1iar "furaUi". In secolul al XVIII-l ~n ea, In Angl'a , .nu ~~ ..... m:l 0 ISt orie a teakului. In Stchimb, apar 1 scne destule lstor11ale ,aetonlor 16bis. Dovada ,ca acesta este pe rsona. 1 . . ]U pnnclpal" elem.entul de baza ,al lui res theatralis histrionica. Sh~kes.peare mSUt~lnu fa,ce mar,e c.az de itiparirea pieselor sale. Pnmul ~olu1? cO~E"c~neuapare abla dupa moarte, prin ingrijirea a dOl pnetem ~1 camarazi de scena (1623). Mentalitatea sa nu era a unui arutor dramatic "profesionist." _ . 2._ Teoreticienii, .la rindul lor, preocupa1ti sa izoleze 5i s~ defmeaStca esenta dramel, pleaca de la aSIJectul cel mai extenor~ cel ~ai imedi.at perceptibil, in speta reprezentatia tea11:ala.In, tImp ce eplcul folo'Se~te discursul indirect, punind eu"mtele m locul lucrurilor, drama face ape 1 la discursul direct. la obiectele "originale", la personaje actorice~ti reale. De la Rena~tere inainte (Castelvetro ~i altiP7), nu aHa va fi schema intregii demonstratii. Se vor numi ded drame toate "piesele scrisepe,ntru teatru", "poemele ,al caror subiect este pus intr-o aetiune" scenici'i18,nu povestita, ci reprezentata. Conceptia Se inradacineaza atH de mult, inoit ~i spirite fine ca Goethe afirma ca intreaga poezie til1ldespre drama, avind in vedere aceea~i "reprezentare sub forma prezentei reale ~i complete"19. Deci eterna confuzie, intretinuta ~i de ambiguitatea conceptului de "repre2'entare" : imagine literara care sugereaza, cu priza asupra imaginatiei / imagine teatrala imediat perceptibila. Ambele "reprezinta", dar prin metode diametral opuse. Din care ,cauza, scena ~i arta actorului trec drept complementele necesare, indi'Spensabile, ale poeziei teatrale, subordonat~ total teatrului. Romantismul german profeseaza eu consecventa

drarnaticul
de idei (Schleiermacher, AW. Schlege120), imbrati~ate ~i de Hegel. Prin latura sa IJbiecti'Va, poezia dramatica "preUnde [...] desfa/i>urarea scenica completa". De unde concluzia : Propriu-zis dramatica este exprimarea verbala a indivizilor in ]~lpta pentru interesele lor ~i in conflictul dintre eara'Cterele ~i pasiunile lor" 21.Deci dramaticul s-,ar reduce la '0 forma de expresie, cind in realitate, dupa cum yom vedea, el apartine in mod esential fondului (penrtru a mentiill'e terminologia hegeliana). Adeptii moderni, foarte numero~i, ai "teatralitatii", recrutati din rindul "oamenilor de teatru~' (regizori cu veleitati teoretice, dramaturgi de succes, actori-vedeta, profesorii 1a fa'cultatile de "teatrologie" etc.) nid nu concep ca dramaticul ar putea xista ~i in afara efectelor de scena, "loviturilor de teatru~\ spectacolului destin at unui public chemat sa aplaude. Preocuparea centrala, obsesiva, este comunicarea direda ~i de efect a emotiei, transmiterea imediata a senzatiei vietii, nu "expusa ~i explicata", ci "aratata", "frapanHi". Din aceasta 'constatare, Ibraileanu Itra:!Se conduzia - sa-i spunem pe nume: ex,agera,ta ca "genul dramatic este creator prin excelenta~'22. Astfel de teorii circula in perioada actuala pina la saturatie23. ' III. Ceea ce se impune in mod sential este eliberarea dramaticului de sub exdusivismul $i intoler,anta teatrului ~i a teatralului, 'prin rocunoaJ1?terea,deplina a demnitatii sale autonome, cateaoriale. In 3'cest scop, sllstragerea sa de sub apasarea a doua Wecii de paraziti antidramatici - cabotinismul si teatrul vietii - reprezinta 0 operatie pre alabila , strict necesara. F~yre adesea, mai ales din cauza actorilor, teatrul devine 0 arta fatsa,artificiala, conventionala, profund neauten1tka. tntre textU~"dramatic ~i spectatod se interpune un zid de aparente ~i gnmase, de mai$ti ~i imposturi, nu 0 data insuportabi1. Este cauza principala a mai tuturor ,,'caderilor". Dar, in egala masura, dramatk:ul real este anihilat ~i prin excesul contrar, al mutarii teatrului in viata, cind "jucam teatru", adoptam poze, simulam, ne contrafacem, transformati in meschini ~i penibili histrionf ai existentei. Celebra tema literara "lumea ca teatru "24 evoca, In parte, tocmai aceasta situatie universala. Numai ca teatralitatea asHel conceputa are un caracter invederat rpreestetic, elementar, chiar subteatral. Dincol0 insa de opozitia necesara la aceste excrescente violent ~i abuziv teatrale, dramaticul i~i proclama independenta fata de teatralitatea insa~i.
8Stfel

dramaticul
Inca Aristotel facea aceasta distinctie esentiala : intr. . d '" . ". . . e JU ecarea t rage dleI "In SLne ~I "pnn pnsma reprezentarilor' t tru" (Poetica V, 1449 a). Doua perspective bine auton I~ earegasite adesea la autorii dramatici cu mentalitate pred~mm~zate, ~ ~, l't erara: S ch'll er d ec1ara, m pre f ata la Hotii ca este ind'f mant I I . ' I erent 1 1 'I e o,om 't'leI, tea t r~ 1 ~: la avan ta,jele scenei. Goethe oba e~I POZI~ e . serva Ja nndul sau, In ~egatura cu Shakespeare, ca poetul a fost sUJP:nor dramat~rguIUl: H~egelinsu~i i~i. da ,seama ca arta teatrala est~ "relat:v neahrnalto~re de !?OeZle" 25~i deci de faptul - e,sentlal - ca reprezentatla constItuie 0 conditie exterioara ?pr?ape accid:ntala, a textului teatral, care ramine dramati~ md.lferent dac? :~te. sau. nu adUlSpe scena. Ca s'cena impune 0 s:ne de r~str:'?tll~I ~xIgente (sectionarea '9i, Imai ales, sintebzarea actl~n1l26, lImitarea temelor, personajelor ~i obiectelor relPrezentabIle etc.), nu se poate nega. Dar 1l1lscenarearamine mai mult sau mai putin un "accident", 0 situatie de fapt, un fenomen social ~i staUstic, dt timp nimeni nu poate nega existenta ~i vi'abilitatea paralela a teatrului scrils, in vederea daar a le.cturii, a teatrului literar ~i chiar a teatrului interior, toate intens dr.amati'ce, in ciuda eliberarii lor de sub tirania spectacolului ;~iadesea toomai din aceasta cauza. Orke ar pretinde "oamenii de teatru", marele sicriitor Idramatilc .a avut aproape totdeauna ~i con~tiinta exiJsten1eicreatoare independente, a valorii autonome a textuhli sau literar, anterioara oriearui "experiment teatral" ,posibil. Cit limp "piesa trebuie :sa fie frumoasa ~i sa placa, fara ajutorul actorilor ~i in afara reprezentatiei" (Corneille)27; exista "lucrari pe ,care Ie cite~ti ~i pe care ti Ie inchipui cu placere, dar daca Ie aduci pe scena ,araltaeu totul ailHellsi ceea ce ne indutase la citit poate sa nu ne mai faca nici 0 'impresie pe scena" {Goethe)28; s-a scris 0 intreaga literatura de tip "spectacol. intr-un fotoliu" (realizata : Merimee $i Musset, sau doar prOlectata: Mallarme), imbratil~ata sauadmisa pe pidor de e~alitate decelebri autori dramatici ca : Gogol, Ibsen, Yeats, O'NeIl (car: a dedarat ca nici nu mai merg.e la teatru !), la oare se adaog~ lecturile dramatizate $i un intreg teatru radiofonic, este greu sa se sustina ca reprezentatia teatrala cOl1lstituieelementul fundamental al dramaticului conditia sa sine qua non. Disociat de teatral, dramaticul apartlne in mod primordial textului literal': "partea esentiala a dramei", 0 ~pune $i 0 autoritate de talia lUl

dramaticul
Gaston Baty.29 Drama nu se confunda cu teatrul. Dar a-ce'stadeval' nu poate fi asimilat inaintea risipirii altor confuzii ~i pl'ejudecati cul'ente: ' . ~ .. " ~ . 1. EXlStenta afimtatIl,or epico-dramartIce nu IngadUl~r in nici un caz, asimilare.a celor doua situatii liter are fundamentale, eroare alimentata de vechea $i abuziva sinonimie a ideii de actiune. Este foart'e adevaratca a,m romanul dt ~i ,piesa de teatru evoca actiuni denumite dupa imprejurari, in ambele cazuri, "intriga", "subiect", "fabula", rezumate de un "argument", sumar" sau "sinopsis". De asemenea, nu se poate ignora nid f~ptul ca exista opere !pice cu puterni!ce latente dramatice (un foarte bun exemplu romanesc este oferit de Caragiale, unul francez, de Balzac), de unde posibilitatea s'cenlarizarii lor, ,a adaptarii pentru teatru. Orice suocesi1une de acpuni poate fi narata sau ,reprezentata. Dramaticul implica totu:~i un aIt tip de actiune, bine diferentiata, de cea specifi.c epka {v. Epioul, V). oDisocierea este eXJPrimata in termeni limpezi de linsa'$i oscilar'ea ~i confruntarea traditionala, "dasica,", am spune, a notiunilor naratiune (recit) / actiune (scenica): naratiunea nu intervine in teatru dedt in cazurile in care "lucrurile nu pot fi transf.ormate in actiune" 30 sC,enka. Dar, in acela:~i ltimp, "naratiunile reprezinta ele insele actiuni dupa natura subiectului" 31. Ceea ,ce 'Il'l.linseamna ca 0 piesa poate fi iacuta lIlumai din naratiuni, cad ea s-ar transfo.rma, in acest caz, ,in lungi dis1curs'l.lri~i eXipozeuri '::"',::enhale, aebitate de actori in fla~aunui public. Aim ,a&cultadaar romane povesUte pe scena. Or, tocmai ,acestaecident trebuie prevenit, "evH:ind - cum recomanda IsiSeba&tien Mercier -1ot ceea oe amiute~te romanul" 32. De$'i ~iUlte piese sint laud ate pen,tru ealitatea "actiunii" lor, es,te evident ,ca "placerea epica~ n.u ~e confunda cu "placerea dramatica" 33.La 'rindul sau, veroslmilul romanes,c are e'lte "legi" dedt eel scenic (unitar, convergent, limi,tatca durata etc.). Cu toate acestea, dramaticul actiunii nu poate fi definit in mod esential in functie de conditiile $iexigentele teatmlui. Doua argumente ni se par hotaritoare : , a) ExiS'tenta :a numeroase pi,ese perfect reprezentabIle.' li'PSite totu~i de orice tensiune dramatici'l,. MuIte compunen au actiuna dezlinata, haotica, imprevizibila, fara "plan" precis, fara obiective determinate. S-a observat ca acesta este,.

dramaticul
in special, cawl teatrului RenCl:9terii ~i al pastoralelor d tiice, lipsite de tnsiun~ i;iiconfli'cte. 34 Substanta lor est fr~ma: -J' t'" d' 1 . . e acuta -um. ~ara\,lUm_~!: la ogu~l. .Tea~rul modern "alegoric", " arabollc , se afla m aceeai;il sltuatle. Vedem ,piese in car p 'to 1- d ft mmlC: dIe 111 Imp a 'e ap oar ungi monologuri intret~ nu Se t ", 'SUibliniate de gestur~ simbolice. In En attendant 'Cadot ~la e ~~ mUl~ altele, nu actiunea, praotic nuHi, sugereaza efe~tu~n: ~~ matIco ra . b) Nu ~este d.el:o:~~devarat ca actiunea rdramatica trebUi~ ?a fIe nea~arat .VIZlbll~,~reprezentata ~i mai, ales compli.cata In. ser:s epIc. DlIl1potnv3, excesul de intriga, peripetii, trape ~l 9w-pra-qua-un este semn de mediocritate 1?ifacilitate. <?bservatla ~ veche 35 - a fos~ a~cen~uata la noi, cu indreptii_ t~re, d_eCamll Petrescu. 36 Daca sltuatla dramatica ar fi conditlOnata doar de ,,'aventuri", atunci din dmpul rdM.mJaticuluiar fi elimilnate confruntarea de idei, tensiunile i;iiantagonismele morale, conflictele ~i dramele interioare . .In felul acesta dramaticul ~i-ar vedea sUiprimata insal~i posibilitatea eXiste~tei ~i intensificalii sale in adincime. 2. o$imai gre~ita este definirea spiritului dr~tmatic in functie de existenta persanajelar, care sint doar agentii sau exponentii dramaticului, nu 1?iconditia riguroasa a existen~ei 'Sale. Eroi exista peste tot in literatura, 'fara a fi obl1gator imP!icati in situatii dramatice. Dar Hceasta oonceptie, de_prove menta clasica, derivata din teoria aristotelica a ,imitatiei oamenilor in actiune" (Paetica, II, 1448 a), trecuta p~in Re~~tere -~i Clasicism, continua ~i azi prin teoria ca "dramele veritabile sint doar acelea ,in care actiunea este nedspartita ~i insepar,abili=ide caractere" 37. Ne aflam, prin urmare, inca in fa'ta unei: definitii restrictive, impusa de condi,tia teatrala a dramei, unde - 'intr-adevar - autorul vorbeste prin buzele altora". A~ cum se va repeta mereu, de i~ Mint'urno 38 pina la Dimitrie Eustatievici al nostru, care ~tia 1?iel de "alte fete graitoare" 39 -confirmati de muvte spirite ilustre i,ntre altii Goethe (personj

dramaticul
lung~ perioada. ,?e predo~inare a. i3r!ei ~ctc:.rului 'consoJ'doeaza, totu:;;i, opmla contrara, submmata aha In secolul at ~vnI-iea, cind accentul se deplaseaza spre semnificatia sociala ;;i morala _a personatuluj, al carui 1'01. ,;rtarhic ir:cet~aza. a Diderot noteaza ~l aceasta rasturnare : "Pmal acum, m plese, caracterul a fost obiectul principal, ~i starea sasociala doar accesoriul; astazi, starea sociala trebuie sa devina obi-ectul principal ~i ,caracterul numai a.ocesoriul" 41 . Paralel cu mic~orarea rolului pe care-l joaca, se constata ~i largirea progresiva a conceptului,consecin~a' a diminuarii contrihutiei scenice a caracterelor : apar personaje misterioas, invizibile (ca in teatrul lui Maeterlinck), ,altele care se definesc doar prin alte personaje. In sfiqit, pseudo-personaje dezumanizate, conventionale, pur simbolice, in prelungirea vechiloI' "ma~ti" ~i "marionete" 42, in genul lui Ubu rai. Spre schematic ~i ireal tinde~i ar,ta mimului, a pantomimei 43, jocuI siluetelor. In toate ,aceste imprejurari, dramatismul se depersonalizeaza. Daca in prima faza a istori-ei personajului actiunea dramatica ia nastere incadrul relatiilor dintre caractere, ~u tendinta interioriza~ii: sale in ,constiinta lor, in ultima ipostaza dramatismul devine <0 confruntare abstracta de situatii doar sugerate. 3. Intrudt dramaticul nu este condi~ionat in mod esen1ial deexistenta personaj-elor, el nu poate depinde nici de diaLogul lor, de~i un vechi articol de dogma proclama ~i acest pseudo-adevar. o$i cu toate aces tea, nu este greu de observat ca dialogul, cu functii aproximativ identice, intervine in orice gen ~i tip de opera' literara. E ista dialoguri in poezia lirica reale sau convention ale (pI' um la Musset : La nuit de Mai), ba chiar ~i "specii" intI' gi, indeose<bi medievale (Tom.ance. ~JaStourelle, debat, cantT ste), intemeiate numai- pe dialoguri ~i 0pozitii de sentimente ~' opinii. Suprarealismul modern prehnde ~i el sa "restalbile c- dialogul in adevarul sau absolut", care ar fi. .. solilo'cul, m ologul. 44 Romanul, fie el dasic sau "nou", cultiva ~i mai in tens dialogul, conversatia ~i ceea ce s-a numit "subconversatie". De fapt, arice text dialogat se proiecteaza scenic. Fara a omite nici situatia contrara, a spectacolelor teatrale, care nu implica nici un fel de dialog (pantomimele, marionetele, umbrele), ~i mai ales a pieselor-monoJog, uneori mai intens dramatice decit numeroase piese exce-

lich handelnde).

40

'

De fapt, aceasta conceptie a "personajului" esential ~i indis.pnsabil este de origine histri'onica, nuestetica. Aristot~l insu1?i recunoa~te ca "tragedie fara actiune nici n-ar putea. il ; fara caractere, insa" s-a mai vazut", caci "tragedia nu-i imltaTea unoI' oameni, ci a unei fapte ~i a VietH" (Paetica, VI, 1450 a).

dramaticul
lent dial?gate (Wilde, uneori 9i Shaw), lipsite tot i de _ s~bstanta dramatical. Dialoguleste, fara 'indoiala ~ d? reala zllie dramaticului. Nu Insal '9i cauza sa.' , una In ocaIV. E1iberat de sub tirania ",teatrala" dramat' 1"I~l -. 'ICU d,e;z;val'Ule adevarata sa identi.tate care este conflictul B' . d . ~nemte1 ~~,e d.at a ace,:sta d" 'es, ootn?a tradit10nala des,oopera ,existenta c~nfllOtulU1 doar m "drama", r,espectiv ~n ,1Jotalita tea cnlor" ge?,~l.ui dr~mavc. In. realitate, sfera ,conflictului in~f~3; nm~l . u~:nslUm ~ stnmte ale scenei, dar ~iale intregii , 1 er~ ~n ~I. c Iar contmutul tuturor artelor (existal picturi . i l~c:ar: r;nuzlcale profund dramat~ce), ~n~ru a sereintegra Vi:tll msa~l~ c~re-l~roduce pe m~n spatn ~I la intensitati am de enorme, mClt depal~e9tedramatlsmul orica'l'ei Hteraturi. Pentru a ne restringe doar la domeniul ideilor literal' vo~ spu?,e ca dramatismul caracterizeaza 'Grice aspeotan~~ g?DlC, once confruntare de eroi, sit ua'tii, idei, oreatoare de conflIde.~ p~ scurt, Grice specilali;z;arestructural-idialectica a lite:-atu:ll,_ fIe ea lirka, epirea sau dramatk-teatrala. Exista fara n:dOlala, numeroase poezii, prOiZe,piese, care nu int dramatlce. Dar acestea ramin in ,afara categoriei noastre. Cind se ~?n:bate t:oria co~flictului, se citeaza mai ales cazul pieselor fara conflIct. Reahtatea lor este incontestwbila,. Doar ca aceste speotacole lipsite '~~ dramatism nu sint "drame". Sint pur ~i Sllffiplu reprezentatll teratr<ale,piese fara identitate dramatica. Ora$ul nostru de Thornton Wilder, de pilda. _ 1. Schema oridirui conflict dramatic presupune un numar de elemente constitutive, dintre care cel mai important est~ ~pr~zenta a doua sau mai multe forte opuse, :intr-o relatie ostzla, m cadrul unui sistem de actiuni sireactiuni. Dramatismul impli~a ~n mod necesar confruntar~a polemica, "lupta". Unde nu eXlsta adversi,tate, latenta sau declarata nu exista nici dramatism. ' 2. !ntre aceste forte opuse, situatie derivata din jooul sau dialectic, se iniJerpune un obstacol, 0 'bariera, 0 rezistenti'i oarecare : 0 vointa mai puternica, una sau mai multe ratiuni sau motivari sUjperioare, 0 oauzalitate greu de :infrint etc. Neconco:danta, dizarmonia, dificultatea, obstructia in calea unoI' acte smt totdeauna dramatice. 3. Rezultatul este ciocnirea socul urmat de 0 faz3 de errizQ.,sau de dezechilibru. 45 Dram~t{smul decurge din con1

dramaticul
ru:ped de nivel, rasturnar1 de situatii, treceri de la r stare ia alta, iluxuri 9i refluxuri, al,ternan~e de fericire ~i ne~ericire victorie 9i infrj,ngere, suc.ces I?ile~ecetc. 46 , 4. Efectul produs este tensiunea interioara sau dedarata (a~tepta,re, ,inc?rdar:, c~nfruntare).' .?rientata in mo~ orb~igator spre 0 solu11e. Situatia dramatIcai presupune, chiar m momentele cele mar ,acute, posibilitatea rezolvarii, intreza'rirea unei ie9iri din impas. Clnd aceasta nu exista', dramaticul devine tragic. Deoselbirea intre cele doua categorii sta tocmai In deschiderea sau inchiderea conflictului. Dramaticul - voluntarist, energetic, comlbativ 9i de ,aceea profund uman - acorda' totdeauna eroului 09ansa', 0 posibilitate de salva-reo Speran~a nu-i este refuzata, libertatea nesuprimata 'in esen~a. Tragicul - fatal, inexoralbil, imperativ - condamna, dimpotriva" fariiJ apel eroul, supus necesita,tii oa~be, haosului, absurdului, irationalitac. tii totale. Dramaticul s,timu'leaza, tragkul deprima. In ultima analiza, unul este incitant~i eroic ; altul iremediabil, catastrofal i steril (v. Tragicul, vol. III). V. Procedeul ,esential al tehnicii dramatice decurge din Itipica distan-tare o9iobiectiViare a ariei literare, adaptata specirficului genului dramatic. Nu numai ca emotia dramattidi nu 'Intretine nki 0 "iluzie teatrala", -conform vechii teorii ("arta dramatica ne [JlI~ealacu buna ~tiinta") 47, mereu reluata-, dar, dimpotriva, era vine s-o rupa, s-o anuleze, sa irnpiedke transpunerea efectiva a dtitoJ:'ului sau spedatorului in situatia soenica. Cind aoeasta idel1ltifi oal'e, intr-adevar, se produce ~i noi "credem" in rlali'tatea rpeI'lsonajdor, iubim 'pe cei "buni"~i detestam rpe cli "rai" , participlnd direct la confl'untarea lor (cazuri ifreevente, soldate ohiar cu... maltroatarea actorilor), intervine emotia pur psihologica, practica, nu cea dramaotica.Nimic mai anties-tetic dedt simpatia directa pentru obiectul oontemplatiei estetiee, In speta speota,colul dramatic, a carui receptare specifica impune tocmai con~tiiruta limpede ca ne aflam in fat<:!unui speotacol ~i deci ndepartarea orkarei idei de mistificare sau iluzie. Nu Inumaica emotia teatrala nu presupune 0 "suspendare voluntara a neincrederii" (in spectacol) oum sustine Charles La b. Dar daca se poate vorrbi de 0 "suspendare voluntara" 'a,ceast este toomai a "J:ncrederii", a acceptarii fictiunii ca n~~litate. e Japt, nu in1;-ervineun act de vointa, ci doar unul de educati esteti'Cii. Adevaratul spectator
1

f untari

r~

dramaticul
$tie ca se esentiale.

dramaticul
2 Cr,ea'tia dramatica este produsul unei obiectivari ~i Lectii~i spedfice, care lasa mult in urma transpunerea ef au t oratorie in personaje (cu~ I~ f''l'rma ,c~orIia'cl'~) ~.. . b1i aSI~~a. II' .OcUl n o~ g<><n~re distan~rre prog~eslva aeulUl de proprnle sale consau ~l"' t t . "1 te fl'cte apoi deconflietde a'ltoreun, rapora e 91 ~slml a , ~n It' 'a ailializa, cClipacitartii e transpunere a eulUl creator In. d ul 1m . d ~ intreag,a sfera a conflkrtelor umar:'e. A,eesta devlne, 0 '_\3~ mal actor <:i spectator. Doar ca tprodusul oOontemplarn sale roU.!!c, "( .. ~ It h'" 52 d'ia calea refleetarii confhctulUl vazut .eu "un a' 'oc 1 , a lca al creatiei. .... ". t- . In cazul spectatorulUl, ,acee'Cl1?1 sltuetle. "Drama eXlS a lLl stare pgtentiala sa'll decl.arata in fieGa::edir:tre ~noi.~Ca s-o asimilez trebuie s-o traduc :in termenn mel, sa ma observ ("a particlpanrt ipotetic, sa mi-o asum. Insa 'tocmai \3ceasta raportare implica analiza, ,comparatia, ded din nou _ autoreflexia. Realitatea este ,ca Iilumai 'in acest mod, punmd permanent distanta -intre cee\3 ce eSite imaginal' ~i :propria noastra Clutoscopie,artingem stadiul con~tiintei dramatice ,autentice. Deci nu "mila", "groaza': 11i celelalte sentiment: sint ~ay devin dramatice" oi exdusi'v atitudinea distantata, reflexlva, fata d~' ele. Dram~tioul teatral este, de fapt, singma arta care, prin transmiterea distarutei ~pecifioe ariei ~i creatiei in spect'ator, 11 obhga sa ia aoeea!9i dis't\3nta fata de piesa, lpe care a avut-o si autorul f,ata de ea. . 3. Proced'eul care instituie1?iamplifica intreg efeetul dI1amatic releva 0 structura ,estetica I~i mai limpede. Condi~ia esentia'la a aotiunii .mnd surpTiza, suooesiunea imprevirzibila de evenimente, dramatioul,preia 1?idezvoHa, in forme pro:prii, tocm\3i \3cest sUbstrat, care impune ,pi,esei sa He "il1'teresantii", atractiva" originala" calitati claske inscrise ,toate in sfera Producerii ',,~uriozitatii/' 53. eu taate aerele s,ale avangardiste, "teatrul cruzimii" al lui Artaud nu treoe la acest capitol ("aparitii, surprize, lovituri de teatru de orke fel") 54 de programul unui FonteneHe, de pilda, d'llpa care "unul din marile secrete dea a~i~aouriozi:t!atea este de a face deznodamintul nesigur" 55. Neaflam, de f,apt, in fa~a 'oelui mai mare 10c comun din intre\3ga istorie a ideii de dralffialtk, oare presupune 0 inlantuire cauzala (dUJPa sohema nu mai putin 'tradi,tionala : expozitie, nod, deznodamint), nu insa ~i 0 succesiune previzibiJa de """nim~ci dadl solujia "' Ii datil de I. Inceput,
U

~mi intr-unteatru.

De unde

serie de c . onseclnte

1. Fundamentala este acceptarea Lucida a conv t". adoptarea at'itudinii antiiluzroniste, pas.trarea Irw:>rman _lel. en d' La t . d' t _. ::-~ en ta a 115' 'tn~edl ~n re ~bo~l7:1taart~1 r:eprelz,enrtare con'~tiint;a. Fara mo;in :e~ e ' e lm~l' 1'T e ~l oa z:n contemplativ, de refl.exie Hl 'era.:pe maI1gl~ea SJ~ctacol.u Ul, de de~re analitica, 'fectul spocl'fICdrama,tlc devme 0 lmposilbilitate. DUlpa Schiller ch' a~~ar fi f~~t 'rolul cor.ul~i ,in rtroge:dia lantka: sa ~epa~ P!"In mterventule. sal~ peno~lCe, ,.ref11e~1a aotiune ~i as.tf~l de sa ~onfere acestela dIn urma, Pl'In oh'lar ,aotul separatiei re.. HexI:re, int~n~itatea poeziei 48. De~i, ,in esenta, orice tip de emotle estetlca presupune deta~rea, "nonparticiparea". In cazul li.teraturii dramatke repreze,ntate pe scena se ,cere din partea contemple1tol'ului un ef10rt special, suplim~:mtar, de lUciditate destul de gI1eu de obtinut din Ipartea spectatorului obi1?nuit: Darca intregul e:feot dramatic este ,anuntat ~i Ipl'egMit prin semne precise, caI1acteristice, inc~pind ,cu afi1?ul de la poartii 1?i;f:ermimnd eu u1'tima lasare a cortinei, 'faptul ramine in afara oricarei indoieli. Fata de speiCtacolluam 0 atitudine "ironidi" sau ,,'criotica",f<l,ptsemnalat, de alHel, nu 0 data, inca de unii 'este-tideni r.omantici, adepti ai "ironiei" (Solger, Coleridge) 49. Observa~ia, fire1?te, nu scapa nici Icriticii actuale.50 o serie de autori c1l'amatici modemi, dnd i~i dau pe fat.1 pro cedeele , il~idezvaluie al'tificiUe, demon'Sitreazaca Pirandello cum drama "se face" ohiar sub ochE spedatorilor (ca in $ase personaje in cautarea unui autor), sau cultiva ceea ce Brecht nume1?te Verfrenvdungseffe1<:t, confirma 'aoeea~i \3,ti'tudineaparent paradoxala. Mai ales principiul "distantarii", aplicat prill diferite procedee insoHte, capaJbile sa rupa nuzia scenica (edificarea ~i interpelarea Sipectatorilor, introduoerea de inscriptii~i tpanouri ,explicative 'etc.), vine sa justHice oefident;.a~i valabilitatea reculului neces'ar orici:irei ,reprezentatii tea1trale. CLl atit m\3i mult [ncazul cind se urmaresrte stimularea atitudinii criUce a spectatorUor. 51 Cihiar diaca pu~ctul de pleeare nu este totdeauna estetic, d ideologic, critic, propagandistic, se face () data mai muH dovada ca stimulaneaautonomiei spirituale :1 spectatorului este ,intr-,adevar ,posibila, ca ea face parte nU numai din mecanismul tehnicii dramatice, dar ~i teatrele.

dramaticul
ar disparea (ca ~i lin cazul naratiunii epke) nu numai em insasi posibilitaltea de a ,faee 0 'pie-sa T'ot c." l' Se c 0' la, dar . -' -, . "',. ere este ~ alba 0 desfa'~'unare m rtensiune, sa SUiger,eze rezolv"r s~ _. t d - , ea unUl fl t con'1O, sa In ro Urca Im1treeele doua Viersante ale actiu " (nodul/deznodamintul) ceea ce s-'a numit 0 data ma' ' ~11 s.uspense-uI, 'efedul retardiirii (al~teptar,~ frustra,ta) 1 t:r:;,udt, hmpedeformul'a't, ~i inca expressis verbis, de Goeth~ ffil t e dierende) 56. . e arQ

dramaticul
a de 36 dupa aItii (Etienne Souriau) ... 201141, "exactenum t"r , 59 Tipologia es'entla 1- ramme mSaJ aceas t a : a co nfll'c , '. ,~ . a ~. ~~~r e~terioare ~i interrioare, intensi1ica~e in ordinea i,nterio7 Mii ~i abstractizarii crescinde. Confhctele dramatIce !~ot r~olua trecind succesiv prin toate aceste faze, in sensul adm~iriil p~ogresive, sau, dimpotri:V~, stationa la faza in care au aparut, limitate la formula l7nu1tIp sau~ltul. . Intra in categoria confhctelor extenoare: totahtatea "dralor" vietii sociale lurptelor de clasa' 60, relatiilor. ostile dintre me .' l't' om 9i natura, indivizi, entita.ti, fon~~ de org~mzare po 1 1.COociala ciocnirea voiO'teIor ~l energIllor mamfest antagoOl~e, ~ cont;adietiilor dintr,e seQpuri.~i mijloace ,etc. In g,en~re, on~e conflirct tradus In aete extenoare, genermd actlUOl, evemmente "istorii", Anterioare si superior eaHtative s'int conflictele eului (:1l sine insu9i, eu' voiO'ta sa (sentiment I ratiune; con~tient I.incon~tient; datorie I vinovatie; ideal /. re~litate ; .p~agmat~sm I gratuitate ; libertate I necersitate ; credmta / sceptIcIsm; laIC I spiritual; idei noi I idei verehi; vi,a~a I ':no~rte t?im~Ite .alte..Kiu: blete de acestea) sau care decurg dm rasfrmgerea rlll con~tllnta a iCond'runtarilor 'exterioare, pubHce, ale individului (ambi~ii, interese, prejudecati, adversita~i) inclusiv cu forte naturale, sociale, fatalitati de orice speta' etc. De1?iacest tip de conflicte interioare, fundamental umane, este etern si universal 0 frecventa literara sporita se constata abia prin ~ontrirbutia ~piritului 1?isensibilitatii baroce (v. BarocUl, III, 1). Viziunea unui baroe eminamente "dramatic", actionat de conflicte 1?iopozi~ii, de antinomH ~i dualitati, dezva:luie afinitati profunde tocmai cu aceasta tipologie a contrarieti:iJtilorinterioare, desprecare chiar se afirma ca a fi "cea mai mare inovatie a artei baroce" 61. Bawcul "descopera" drama. El transforma in program, metoda ~i di~eu literal', ceea ce anterior exista doar in stare fr,agmentara ~i discontinua. In aceea~i directie se dezvolta 1?iteoria "dramei burgheze" : "Dupa' modelul tragediei, ea va a1?eza in sufletul omenesc resortul evenimentelor, mobilul aetiunii" ot. Definitia traduce, de fapt, logka interna, imanenta a conflictul ui dramatic, care este abstractizarea, purificarea, uni versahzarea. Tendinta actuala a literaturii dramatice dovede~te, de altfel, tocmai 'aceasta orientare spre "drama de idei" (for-

Ne mi~can: ~er~eu printr,e idei cur:oscute - dealtfel, de la o anume f,aza mamte (oum am mal avut prilejul sa constatam) ~~ m~i~xista, "originali'barte" in domeniul ideilor literal'e (v. C!rztzca tdetlor ltterrare, VIII, 2) - ~i, fara a face cercetari specIale in lelgatura cu a'ceas,ta formula pretins "moderna" ']erctul1a dire-eta 0 descopera eel rputin la trei autori clasici' ooe:pti ai "suspendarii" interesului dr,amatk : Comeille, Beau~ marchais ~i SchoJPenhauer, 1118 ultimul .;;i sub forma de expectatie" (exspatiatur) 57. Moti'Varea este,firel~te, de ordin 'psihologic: dispadtia necunosoultului, enigmatioului, "misterurului" este 'prin definitie lantidrama'tica. Dramatieul inseamna suspendarea cunoa~terii. Dar, in acela~i timp, pentru a-i: da l;ii 0 solutie "mod-ernai', el poate fi privit ~i ca efectul unei polivalente semantice, ,al unei confuzii de semnificatii. Orice conflict in desfalsurare are mai multe "explicatii" posirbile, iar dupa rezolvare 9i'mai multe interpretari plauzilbile. Ne aflam deci in fart-a unui caz calificat de simbolie. Deceptie! Goethe a ,observat inaintea noastra ca 0 pie-sa ca sa aiba calitati dramatice "trebuie s'a fie simbolidl".58

o noua definitie se poate propune, in aceasta ordine de idei, doar stravechiului katharsis: partidparea 108conflictul dramatic ar satisface l-atentele dio8lect1'ceale sufletului, nevoia sa organica de antagonism '1?iopozitie, poate chia'r de agresivitate directa. Cauza profunda ar putea sa fie ascunsa in fondu) obscur, instinctual ~i refulat al fiintei noastre. VI. Tipologia conflictUlui dramatic (eare nu se confunda cu a dramei, nici eu a genului dramatic) ,decurge din gradartia ~i localizarea sa: de la exterior sopr,einterior, de la concret spre abstract. Ori'ce conflict posiJbil, incadrabil in u.nul din aceste tipuri, practic infinite, constituie 'ceea ce s-a nUrr~llt. 0 "situatie dramatka" : dupa unii (incepind cu Carlo GOZZI)m

dramaticul
mul~ .~~re .~~c~la Al~red d~ Yigny, in perioada romantica) \13, a "splntulUl~l putenlor splntuale, care se 'infrunta dialectic in sens hegelian, a ,confliotelor de oonceptii (individualista / colectivista; justitiara / ;pragma,Uca; iibertara / rigorista etc.) precumin teatrul lui Irbsen. De aceea~i factura este ~i "cauzali~ tatea dramatica absoluta, imanenta con~tiintei, in care actiunea este conditionata de acte de cuno~tere", "cita cOlli;tiinta pura [00'] atrta drama", cultivata de Camil Petrescu 64. Fr~venta actuala a conflictelor metafizice ~i existen~iale. traduse in situatii simbolice, ~i mai ales aparitia "dramei 'pure", In genul lui Eugen Ionescu, ilustreaza din plin a'ceea~i evolutie : "Antagonisme fata, in fata, opozitii dinamice, ciocniri nemotivate de voin~e contrare", "autosfl~iere l;iisfi'5iere continua'" prin 1ntensificarea tensiunii dramatice, "fara ajutorul vreunei intrigi sau obiect particular" 65. Depersonalizat, sehematiz.at, simbolizat, acest conflict pur nazuie~te sa: reflecte esen'ta 1nsa~i a contradictiilor universale. Deci timpul sau specific nu cste nici rtrecutul, nici vHtorul, d prezentul etern, intemporal, abstractizat. Prezenta sa reala este sustrasa determinarilor timpul ui 9i spatiului. VII. ,Din to:ate aoestecauze, in dUM atitor teorii actuale din sfera antiliteraturii (v. Antiliteratwra) nu se poate vorbi, in nici. un caz, de criza dramei ~i a dramaticului, ci numai de criza teatrului, ceea ce este leu totul :altceva. Teatrul cl1noa5te perioade de criza ori de dteori sint aduse in discutie,criticate, negate etc. conventiile ~i tehnicile sale traditionale, sau cind pur ~i simplu teatralitatea ,ajunge sa sufoce, sa cxaspereze, prin artificialitatile~i cabotinismele sale. Teatrul romantic, naturalist, "liber", al "cruzimii", antiteatrul actual reprezinta astfel de momente de revol,ta legitima. Dar aceasta contestare n-are nimic de a face 9i nu poate suprima in nici un fel esenta, permanenta $i universalirtatea dramatic~lui. 0 :roint~ integral libera ar anula posibilitatea dramaticulUl ; 0 eXlstenta uniforma - tragioomicul, burlescul, patetkul, toate contrastele /iiiincongruita,tile posibile. Visul ramine [nsa ut?pic. La fe.l, tpoteza di~paritiei conflictelor, diviziunilor, antagomsmelor,. cr.l.zelor de orice speta. Ele sant eterne, fiindca tin de legea vletu, a universului.

Numeroasele confuzii ~i aproximatii, terminologice


~i de continut, legate de a~-numitJa "teorie a genurilor Uterare"

(termenul de genologie IProPUS Paul Van Tieghem n-a prins) de nu apartin numai sferei noastre. Pretutindeni se constata aceea~i imprecizie a definitiilor, aceea~i oscilatie a conceptul'Ui, denumit cind genre, cind espece (de unde .'?inotiunile romane~tj de "gen" 9i "specie"), Gattung sau Dichtunga,rrt, type or kind of literature sau literary species or form. Intelegem repede ca este vorba de introoucerea unui principiu de clasificare litel1ara de o rigoare foarte relaUva, de vreme ce notele conceptului sint doar in parte estetice. V. Hugo repudiaza in plin romantism "ace~ti termeni conventionali~~,"semne fara semnificatie", "cuvinte vagi" etc. EI combate diferentierea dintre "genul clasic" ~i "genul romantic" 1. Dar chiar din intreaga sa polemica se vede limpede ca poetul asimileaza ideea de "gen" ideii de stil, implicit de categorie, doctrina sau structura litel'ara. Explicatia neclaritatilor trebuie deci cautata - ca peste tot, de altfel in originea diversa ~i In acela~i timp solidara a conceptului de "gen literal''', ,produsul unei genealogii heterogene. Nici nu e de miral'e ca se ivesc numeroase denumin .'?idefinitii, toote posibile, partial legitime, Intr-un plan sau altul. I. Necesitatea cunoa$terii sistematice., ordonate, trebuie amintita In primul rInd. Spiritul simte nevoLa disocierii, tiJpologiei,clasificarii ~i identificarii logice, impuls teoretic primordial. Sub acest aspect, "teoria genul'ilor" ~i a "speciilor" este inatacabila, Ol'icHde nespecific literare, ba chiar direct anti-

genurile literare
est:tice, ar fi proeedeele sale: abstractizare generalizar . naIl ., t' l' ,e, noml. ~ ~~re, c~nvenvlOn.a :~are, urmate de recuno~terea com fb' Ilta~ll sau mcompabblhtatii cu definitia acceptata~ su b'Inve easa pall 1::. ell ~ . v, sau m cata prmtr-un sulbtitlu.2 Toate aceste operatl'l' . ~ . - t t 1 ' v supnma sau 19nora, 0 a sau m parte, specificul individual al ope . l' . . 't 'b'l " reI teI'a I'e, nsc meVl aI, 1manent oncarei analize c::i eoret ~..: lt t t" E t 1 ~. '( lZ<u. ese lCP.. senvla este a gasl un bun criteriu de clasificare un . t'enu speChlC es t e'lC. I rest, utilitatea relativa a metod' .~. t ' cnn t 'd +~ el es e eVI.e.n.l,d o~lCegr~p de n?te liteI'~I'e comune cere un nume, 0 : defmltle, Cihlardaca idenuJnlrea va fl conventionala sau arbitr - a Odat~ f~x~t, "nu~:l:" .genului impline~te 0 funotie necesaa:a ; descnptIV:81,e~mflnca, mstrur::en~l-practidi, . de orientare. Pe scurt, eunstIca. Este un adevar eVIdent, admis fara dificultati 4 recur:?scut 'inca de Hasdeu, 18 noi, in legatura cu genurile lite~ rat~rll popul~re: 5 E: L?-?nescu neaga, fire'7te, "mistica genurilor . Nu msa 'I?lpnnclplUl lor "de oarecare staibilitate" care ,,'p~n: 181 ir:demina.criticulu.i un ~nst~ument de relativa p;ecizie Sll-l da putmta unel oarecan certItudmi de dasificare" 6. Aceasta p.r~denta esrte mai mult dedt legirtima. CLasifiC'area asen:enea ~ oncarei ..constructii logilCe,ignora' reaHtatea estetic~ part~ulara a. crea~iIloI',subsumate unoI' aJbsb."lactiuni universale. Teo~la genunlor hteraTe suprima diferenta specifica, [ara a putea l~pune .un. gen. pro.?'im~ inataoabil. ArgumenrtJul,tiplc crocear: ,cooShtu'i~ 0 adeva,m!'il ~n~;:Iucere a,bsu~d : disocierea gela m!nlor are t~n?l'I1t:a rpulvenzarn spre :grooul zero al dasificii-rii. CIte opere ongmale, atltea "clase" sau "genuri", ceea ce duce la recuno~ter'ea srpe~lor cu un singur individ, oa in estetica lui M. Dragomirescu. Aplkata eu .rigoare, dasificarea se autodistruge. De unde sezult~ ~a.oper~tia, de~i indreptatita intelectual, nu este adeovata reahtwtllor hterare, rpe care Ie poate asimila doar ~ub specia geneI'lalitatii, a conceptualiza~ii. A~ cum fiintele ~a!Iita. nu !Ilumai semnele individuIui, d ~i ale tipuIui, OIpereIe htero'r:e !Iiealizeazasinteza concreta a individualului ~i a universalulUl, fapt care nu Ie dezindividualizeaza estetic. Recunoa~tem o tragedie, oare exista, numita Fedra. In caz contrar nici 0 defi.. ' ni/tle :stetica n-81rfi legitima sau posibila. Or, tocmai aceasta necesltate a cunO'a:~terii,de orien1Jare si c1asificare, determina intreaga estetica a genurilor, fenomen hine conturat ~i teoretiL'j~t~ din s:colul al XVIII-lea. Voltaire, spirit de educatie clainca Sica, derutat mtrudltVla de Vlarietatea operelor Iui Shakespeare,

genurile liter are


Corneille I?i Racine, constata ca "s-ar simti nevoia, intr-o oareoare masura, a unei definitii pentru fieoaoredintre ele" (Essai sur la poesie epique, 1727). Iar Fr. Schlegel observa ca : ,,0 clasificare este 0 definitie continind un sisrtem de defitnitii (At henfi,um Fr., 1798, 113). Se pare, de altfel, ca tot Fr. Schlegel este ~i primul estetician care-~i pune cu acest prilej problema definirii concerptului de gen litera.r : "Avem deja destule 1Jeoriiale genurilor literare. Pentru ce n-am avea I?iun concept 811 genului literal' ?" (Kritische Fr., 1797, 62.) Intrebare mai mult decit legitima. De fapt, conceptul aJParuse in forma latenUi' inca din Antichi1Jalj;e, indus in toate dasificarile litemre ale epocii. Da~ numai in secolul al XIX-lea se ajunge 181 definitii formal-teoretice, in huna parte sub emul~tia !?tiinryelor aturale, care introduc ~i n consolideaza idea de "gen" ;(ans1amblude oamdere comune, constituind un anume tip), ca baza a unoI' clasificari metodice, obiectiv-~tiintifice, pe genuri ~i specii. La acest stadiu de cristalbare, conceptul de gen literarl'9i dezviHuie 1ntreaga sa ascendenta, El este rezul1Jartulcolaborarii a trei serii de observ,atii 9i generalizari, deductive ~i inductive, echivalente cu trei tipuri de solutii. Analiza lor demonstreae;a geneza ~i continutul predominant exrt.raliter,aral !Ilotiuniide "gen" : II. prima realitate, evidenta, indiscutabila, este dimensiunea sa istorricil. IIruaintede a instirtJui0 teorie, .a decurge dintr-o c1asifieare Suetica, ori tip ologie, a defini un a'nsamblu de norme estetice etc., genurile literare - mai precis aperele literare incadrabile in genuri - exista, au 0 fiinta, 0 prezenta, o functionalitarte istorica. De altfel, materiaIul orkarei dasifica,ri nu poate fi dedt istoric, constituit din diferitele ,tilpurd. e d opere aparute in timp: "Orice adevarata clasirficare - scrie o.celal?i r. Schlegel - este istorica, aNt din punetul de vedere F al cU'noa~rdi, cit ~i al exi&ten~i" 8. Diversifioarea lirteraturii in genuri se constata inca in poezia primitiva, folclorica. Exista 0 Naturpoesie (antica) I?i 0 Kunstpoesie (moderna), diferentiere in aceIa~i timp substantial-estetica, genetica 9i cronologica. Tragedia 18 greci, slatire La romani sint genuri prin excdenta "antice", in timp ce romanul se dovede9te eminamente "modern". (Fr. Schlegel, Athena.um Fr., 146). Fiecare epoca istorica "pref'era" anumite genuri, care corespund mai bine afinitatilor, aspiratiilor ~i conventiilor sale.

genurile literare
Aeeste conJditionari sint incontes,tabile. Ceea oe trebuie bine precizat este daar faptul ea determinismul istoric actioneaza exclusiv asupra elementelor istorice, transmisibile, sineronice ale QPJ'eili,terare : forme ~i formule specifice 9, Sitil,teme, ti~ puri etc., dar nu i?iin directia elementelor diacronice, supraistorice, imanente structurii sale. Deci, in discutie nu intra valoarea f?iutilitatea genurilor pentru istoria culturala ~i sociala a umanitatH (Crece insu~l admite aeest punot de vedeJ'e 10), ci numai semnificatia acestui examen, raportat La realitatea estetica specifica, a literaturii. In ce sens se poate deci vorbi de . is~ toria" g,enurilor Liter are? , 1. Mai intii inrtr-un plan genetic, arhetipal sau original', motivat i?ietimologic (1 genus=na~tere, origine, neam), at. conform caruia ar fi existat un gen embrionar, primitiv, din care ar fi derivat toote oeleLalte.Tragedia, epiea, lirica i~i disputa pe rind aceasta preeminenta, cu argumente de valoare diferita 11, cu un coeficient mai mare de probabilitate, totu~i, in favoarea genrului eptc, ipoteza eonfirmata ~i de teoria originii mitice a litemturii. De fapt, problema este grei?it pusa ~i ea tradeaza, dupa imprejurari, fie conceptia unei geneze teoretic-ideale, fie o mentalitate istoricis,ta moderna, ~i una ~i ralta neadeevate fenomenelor literare originare, totdeauna solidare, indistincte, nediferentiate. Heliade staJbilerai?iel 0 asHel de succesiune : imn, epopee, drama, elegie, satira. 12 Dar ordinea sa - era ~i altele, analoage - ramine pur speculativa, dt timp se confunda fazele istorioe mult evoluate ,ale g,enurilor, cu momentul lor primordial, 'indeterminabil. Daca exista .totu~i 0 "geneza" profunda, originara, a genurilor literare, era 'UU peate fi dedt "nat'llrala", printr-un fel de generatie s.pontanee, diferen+;ata asa cum au crezut ICU .tarie in y.L,. .., special romanticii. "Toate genurile litemre (Dichtarten) - arata Fr. Schlegel - sint origin are, naturale." Nascute oda,ill c~ li!eratura, in mod simul,t:an,to'ate aceste specii de Naturpoeste smt tipice, din aceasUi eauza, doar literaturii antice. De "formele naturale ale lPOeziei" surpuse transformarilor istorice vorbe~te i?iGoethe: narativa (epica), entuziasta (lirica) ~i activa (dramatica) 13, trei energii spontane aLe naturii, corespunzatoare tendintelor elementare inerente ale eului. Clasificare, totu~i, prea rigidai?i in OTiee oa~ in cont~ictie cu princ~piul energiei. erup: tive, inepuiwbile, spontane a na.turii, generatoarea unel marl

genurile literare
varietati de forme in continua proliferare. Din care cauza, teoria "na,turista" a lui A. Cheni'er : "Natura a diotat douazeci de genuri opuse" (L'Invention) pare mai acoeptabila, fie ~i numai ca formulare simbolica a unei realitati evidente. 2. Daca aceste genuri fundamentale (Urformen) apartin, de fapt, fuzei genetice a literaturii, preistoriei~i protoistoriei sale, atunci riguros istorice ramin exclusiv subgenu'riLe sau subspeciiLe, conditionate ~i localizate in timp f1i spatiu, instituite prin cel dintii autor precis nominalizat, precum Thespis, EJpicharmus, in cazul tragediei. Tragicul sa'll picul ar eonstitui o esenta esteti.ca universala, ia,r epopea, halada, romanrul, impresiile de calatorie etc. daar eJepresia determinarilor istoricoliteraTe obiective aleacestei esen1(e.In genere, specia 80rcorespunde unoI' gusturi ~i necesitati intelecluale, sociale, I"eligioase bine diferentiate 14, de unde ~i aparitia feU'omenelor de frecventa i?iseloectieistorica. Perioada alexandrina retine din totalitatea g'l1urilor literare c1asice daar elegia, oda ~i imnul. Dintre genurile epice, epoca moderna preia numai nuvela i?iromanul, renuntind la balada ~i epopee. Denumirea de "specie" poate fi deci conventional ,acClptart:a pentru ideea cristalizarii ~i morfologiei istorice a .unoI' "forme" li<terarereprezentative Siaudominante intr-o periaada sau alta. Dar a'cooa~icondition8oreistorica itrlipiedicastabiHtatea i?i,mai ales, eterni:varea nOTmelorI"estrictilVe.Mom~mtele istorice fiiud unice, irepebabile, expresia Lor literara, fie i?iformalizata, nu poate avea, in mod necesar, decit ace~i oarraoter tnanzitoriu. De unde deducem ca numarul speciilor literare este etern variabil, in serie desohisa, concluzie pe . care istoria literara 0 confirm a integral. 3. Fenomenul noilor apari1ii, ~i ,in tot.cazul al formarii cancepteLor naiLor genuri $i specii, S<e onstata inca din Antic chitate. Horatiu i~i l,auda eompatriotii pentru inspiratia lor politka, "domestiea", necunoseuta greeilor (Ars poet~oo, v. 285-287). Rena~terea, mai ales, valideaza i?iintroduce 0 serie intreaga de genuri, in spirit vadilt competitiv; 'ce8oit80liana: poema cavalereasca, tragieomedia, pastorala, romanul (Giraldi Cintio, Guarini), cea franceza : '~pigrama, sonetul, oda, epistola, elegi,a, egloga, misterul, farsa (Sebillet, Du Bellay, Pelletier). Clasicismul ratifica mai toate aceste achizitii, la care vin sa se adaoge in secolul al XVIII-lea: libretul, melodrama, drama "burgheza"', iar in eel urmator, ;;i mai apropi8ot epocii actuale, romanul l'US-

genurile literare
tk, istoric, poli<tic.Procesul continua 9i azi, sub ochii no~ri : biografi:aromrantata, eseul, literature. ~tiintifidt"fantasticii, reportajul, SCl1JaTiul cinematografic 9i radiofonic. Constatan ,in acest sens face la noi, in secol'lll treout, pina 9i Dionisie Pop Martian: elocventa rtribunei, critica Hterera '9ide a'rta, jurnalismul, po'Vsrtirilede cMatorie etc. 15 Se mrai vorbe~te ~i de ,,:tableta", pe care T. AI1ghezi~i-o re'Vendica drept un "gen aT lui exclusiv", de "comentariul dnematografic ca gen literar nou" (D. 1. Suchianu). In sflI\'?it pina la satumtie, de "genul scurt"', notiune eu paternitate incerti:L In acela9i' timp, 0 serie intreaga de genuri li1terare deoad ~i "mor" iremedia'bil, pentru a ne menJtine in aceea'~i per'SJPeCtiva biologiSita: I1:aI9tere, maturizare, imbatrlnire 19idisparitie. Privind de l,a mare altitudine, ar exista 0 "CT9tere"'~i 0 "desc~tere" a genrurilor, in curba ondulatorie. Tragedia, gen foar.te viu in Antkhitate, nu mai sUJpravietuie~te dedrt prin modernizari mai mult sau mai putin artificiale. Oda, epopeea par iremediabil compromise, parasite. La fel, 0 serie intreaga de specii medievale (rondeluri, balade, vi,rrrelai, chant royal etc.), glose 1?i uble d sonete, forme fixe. Romanul insu1?isufera, sub ochii no~tri, un profund proees de eroziune. Aceeptiile traditionale (epice, tipologke, "bahaciene") par in obhii mu1tora ,perimate. 4. Spectacolul insiabilitatii 9i regenerarii literare, in interiorul anumitor limite 1?i erioade, da na9tere de timpuriu la p reprezentarea, apoi la notirunea evolutiei genu,rrilor, teoretizata in forme riguroase, dogmatizate, de F. Brunetiere, dar cu antecedenti trecuti aJdeseaeu vederea. "Transformismul" [[l istoria ~i teoria litenara este 0 idee destul de veche, de vreme ee ~i Aristotel observa ca "rtragedia s-a deSa'Vilr9it utin cite pUitin, pe p masura dez'Voltarii fiecarui nou element dezvMuit [n ea, pin a cind, dupa multe prefaceri, gasindu-9i firea ade'VaraJtii, i~cea tat sa se mai transforme" (Poetica, IV, 1449 :a).eu alte cuvlnte, acest gen literar urmeaza 0 ev,ol'lltie ascend-enta, pina }a S'tadiul implinirii depline ; 0 faza gene.tica, obscura, primordiala, 9i una definirtorie, precis identificata. Ditiramibul inoepe prin. ~ fi liric penrtru a deveni dramatic. [n studiile sale asupra poezle! eline, orientate de 0 oonoeptie organicista, Fr. Schlegel obsoerva un fenomen analOigde succesiune :(epopee, lirism, poezioedra.matica), specific parcurgerii ciclului complet al evolutiei artel. Poezia romanesca, gen in dJevenire, este deschisa tuturor genurilor (Atheniium Fr., 65). Imaginea virstelor biologice se impunoe9i ea, de la sine, ili De Baoold vorbe9rte, la rindul sau, de oqpilaria", "adolescenta" '9i "batrineyea" genurilor (Du merite de La littetrature ancienne et moderne, 1802). Este ceea ce sustine in eele din urma I'liBrunetiere : un gen se n~rte, cre9te, i31tinge perfectiunea 15, dupa ,care decade, meare !(cind mediul n respinge), sau se tr,ansforma prin "evolutie". Oratoria aT produce poezia liri.ca (teorie de 0 falsi tate absolutii), epopeea aT da nal?tere romaTI'lllui modern (ipoteza mult mai plauzibila, lansata inaintea lui Brunetiere 9i Thibaudet de acela9i clarvazator Fr. Schlegel). 5. Mecanismul evolutiei genurHor include un numar de faze 'oore pot fi luate ,in eonsideratioe,prin l[ldepa,marea oricaror determinari rigide 9i dogmatice. Suparatoa,re nu sint atit conc.eptele doe"rasa'" "mediu", ,,.moment isotoric", "erediota te", dot confiscarea lor a'buzi'va in explioatii9i analize simpliste. Se poate nega faptulca romanul corespunde intr-o oarecare masura evolutiei moravurilor, 8J9acum observa Helve-tius inca din secol'lllal XVIII-lea (De l'Esprit, II, Oh. XIX) ? Desigur ca n'll. Dar a pretinde, ca Brunetiere 1,6, ca genurile dispar ~i se elimina unul pe altul printr-un pTO'oes e sehoc-yie aturala, tbiologicii17, d n inseamna a impinge darwinismul pina la caricatura. Mult mai euminte este a recunoa9te, impreuna eu Sainte-Beuve, doar fenomene de eclipsa '9idomina tie, de otrecere,in rezerva, in a9rteptarea 'llI!1or oi posibilirtati de dezv.oUare.18 Clt prive~te "evolun ia" propri'll-zisa, instabila 9i fluenta, ea pare sa osci1eze intre doua momente ipotetk-sim'bolioe : a. (pTestigi'llloopodoperei 9i al formelor, transmis, prin traditie stilisrtica 19, determina contagiunea ~i "influenta" lor, consolidate prin teoretizare 9i dogmatizare (norme, "legi", "modele"); ~i b. insurectia nailer creatii, opere de personalitate, care sparg veahile tipare9i initiaza [loi serM,mai mult sau mai putin conformiste. Brunetiere InsU!~i da mite mutatia, interventia eficace a individualitatilor creatoare. Acest gest de initiativa n-are nimic comun eu incercarile de "inventie" artificiala a genurilor, operatie abstracta, de esenta livresca. A admite intre aoeste limi,te, de 'asooendenta~i desoendentii periodica, istoricitatea funciara a genurilor nu iConstituie deci o ereare. Integmrea operelor in diferite sisteme de relatii istoric d'eterminate oesterecunoscuta pina 91de [ormali~tii cei mai con-

genurile literare
seoventi. Ei retin In special modificarea defini,tiilor de baza a functiilor stilistioe ~i III trasa'turilor secundare, consecuti've e~olutiei intregului "sistem", a carui soarta genurile 0 urmeaza. Acestea deoad sau devin "rudimentele" un or alte genuri in ascensiune. 20 Chier ~i Brunetiere observa fenQmenul na!lterii um.1i gen nou din sfarimaturile celor anterioore. 21 Hotaritoare ramine insa aparitia "operelor '11.oi", gratie carora "genul sufera 0 evo1utie ~i uneori 0 bruscarevolutie" 22. 6. Da,ca aCa&ta este realitate-a, ideea de "lege" a evc)lutiei genurilor se exclude de la sine. $i totu!?i, ea a facut cariera, datorita prestigiului scientist, pozitivist, a explicatiei propuse, poate !?i prin seductia simetriilor !?i periodicitatilor simple ~i limpezi: "Timpurile primitive sint lirice, timpurile antice sint epice, timpurile moderne sint dramatice". Oda, epopee, drama, aceasta este "legea" lUi V. Hugo (prefata la Cromwell, 1872), reluata !?i sistema'tizata prin legiferarea tripartita a lui Ernest Bovet : istoria literara se imparte in ere, fiecare divizata in trei perioade, reluate ciclic: "inceputuri lirice", "creatie epica", "dezagregare dramatica". Dominarea unui gen este insotita de decadenta sau de dezvoltarea celorlalte.23 Nu mai inte~eiata se dovecle!?te "legea progresiva" a lui Brunetiere, decalc marturisit al evolutionismului lui H. Spencer, eu aceea~i treeere de la unu la multiplu, de la simplu la complex ~i, mai ales, de la omogen la heterogen. 24 Poate mai legitima este "legea cristalizarii genurilor" stabilita de G. Lanson, In baza a trei conditii : existenta un or capodopere, tehnica perfectionata u!?or irri.itabiHi, doctrina autori tara capabila s-o impuna. 25 Este insa limpede ca eficacitatea acestei "legi" luc.reaz~ doar asupra scriitorilor minori, conformi~ti, imitativi, eplgom. Creatine originale sfideaza "legiferarea", prin rezistent~ spon.tana la formalizarea canonica. $i daca se poate totU~l vorb], cbiar ~i in acest caz, de valabilitatea unei anumite "legi", ea confirma doar observatia istoricii a trecerii de la vitalitatea genului antic, ale ciirui forme asculta de legile sale. iman:nte, la formalizarea abstracta, teoretizata, clasicizanta, introdusa de Rena~tere.26 In sfir~it, 0 alta pseudo-lege, poate ~i mai eVide.ntii, define~te trecerea de la "intepenirea" dogmatica a genu~l1or, la deprecierea critica ~i negarea lor sistematica, in ritm IStoric.27 De fapt, chiar ~i in perioadele cele mai clasicizant-dogtice legile genurilor literare au doar uncontinut predomima empiric, practic, mo d'f'lca t e sau 19norat e de crea t'on cu . nant , 1 deplina ingenuitate. III. Caracterul abstract-utopic alconceptului de gen literal', produs al ~ompartiI?:nt~rilor !?i clasif.iciiri~or ~eoretice, 'ese ~i mai puterl1lc la lumma cmd reperelor lstonce h se sub~tituie explieatii $i criterii tipologie,e (genetice, psihologice, sociale, filozofice etc.), aplicate literaturii printr-un adevarat transfer (uneori chiar abuz) categorial. Chiar daca aceasta viziune se dovede~te adesea mai profunda, calitatea sa extrinsee literara ramine acee~i, cit timp realitatea fundamentala a operei literare (individuala, irepetabila, ireductibila) nu este luata in consideratie. Din care cauza, toate aceste clasificari sint in acela~i timp posibile ~i artificiale, adinci .5i exterioare, legitime ~i arbitrare. Paradoxul este doar aparent: clasificarea cea mai filozofica subsumeaza doar coeficientul de generalitate, nu ~i de particularitate al literaturii, singurul intrinsec, definitoriu estetic. 1. Primele sngestii notabile apar din directia tipologiei psihologice $i antropologice, in functie de predispoziti} temperamentale, ereditare. Aristotel, s-a1' spune, initiaza ~i astfel de observatii : "Cei din fire inclinati spre una sau cealalta din aceste forme ale poeziei incep sa scrie unii comedii, altH tragedii" (Poetiea, IV, 1549 a). Poziti'vismul I;>i eterminis-'d mul secolului al XIX-lea dau 0 mare dezvoltare acestor consideratii. Ele au fost introduse ~i propagate la noi de Gherea ~i de unii colaboratori ai publicatiilor sale 28, apoi de Ibraileanu, adept al teoriei temperamentelor intelectuale ~i afective.29 Ca o curiozitate se pot aminti !?i speculatiile lui H. Sanielevici in jurul Iui homo europaeus (epic), alpinus (didactic), mediterraneus (liric). 30 Raspindite pina la limita vulgarizarii, sint ~i asociatiile : tip introvertit = liric; ext1'overtit = epic, utile uneori: doar ca imagini critice. 2. Cind :tipologia se intemeiaza pe "specializarea" literara a necesitatHor !?i aptitudinilor morale, a facultatilor ~i virstelor suflete;;ti, Se contureaza - inca din secolul al XVIII-lea 0 teorie psihologica. a gernurilor: intelectului i-ar corespunde literatura didactica ; memOriei - cea nar'ativistoricii ; fanteziei - fictiunea artistica. 31 Afectivitatii, fir9te, i se rezerva Iirismul, psihologism traditional, regasit in toate

genurile liter are


clasificikile 1?imanualele didadke, loc comun al esteticii posthegeliene, care substituie con~inutului ideal al artei, diferite continuturi sentimental-emotionale. Fiedirui gen i-ar corespunde prin urmare, in cadrul acestui sistem, 0 emotie particulara asociata unei "pHiceri" specifice. Intuitii, totU~i, din cele mai "clasice", de vreme ce insU'!?i laton ~i Aristotel fac astfel de P observatii. Primul recunoa!?te tr8lgediei un "ton serios care se num~te tragic", iar comediei un "ton glumet" (LegUe, VIII, 838 c). eel de al doilea distinge tragedia de epopee datorita "efectului propriu fied'irei arte" (Poetica, XXVI, 1462 b). Teoria Stimmung-ului romantic, a Grundton-ului, include deopotriva valori de continut ~i expresive, 0 energie interioari'i o~eatoare ~i o emotie transmisibila. Intensitatea sa poate fi pusa in legiHura ~i cu virstele psihologice : putemica la tinerete, prin definitie exuberanta, in "lirica" ; eahilibrata, ajunsa 1a plenitudinea maturitatii, in "epica" ; nelini~tita, staplnita de criza" in faza descompunerii "dramatice". Astlel de asocia~ii 9i disociatii pot fi sporite la nesfiTI?it: lirismul ar caracteriza tipul auditiv, epicul cel vizual, dramaticul oel motor etc. "Imitati,e(( sau epifenomen al vie~ii, literatura poate primi, prin insu~i acest fapt, toate determinarile obiective posibile. 3. RaporiJarea acestor diferentieri 1a predispozitiile 'estetice, organice, orientate sau determinate de atitudini $i viziuni specifice despre lume $i viatii, apartine nu mai putin rornantismului. "Naivitatea" ~i "sentimentalitatea" lui Schiller sint celebre: prima instituie poezia obiectiva, realista, impersonala, plastica ; a doua, poezia reflexiva, introspectiva, personala si muzicala (Vbe,r naive und Slentime:ntalische Dichtung, 1795--":"'-1796). Tot pe baza de predispozitH ~i sensibilltati innas'cute (Stimmung), clasifica ~i Holderlin, teoreticianul celor trei "tonuri fundamentale" (Grundton): naiv (liric), eroic (epic) !?i idealist - dramatic (Vber,- den Unte(rschied des Dichta'rten).32 Dar aceea'~i teorie a modurilor esentia1e de a concepe lumea !?i viata reapare ~i in epoca modema, reformulata in sensul unei tipologii abisale, intemeiata pe "forme de viata(( ~i atitudini existentialiste (Ernest Bovet). In felul acesta, L. Rusu (dintre estetici~nii romani) descopera trei norme fundamentale ale spiritului, concretizate in trei tipuri latente : simpatetic, demoniac33 chilibrat, demoniac-anarhic, respectiv liric, epic ~i dramatic. Se mai vorbe~te, tot in spiritul esteticii germane, de "fundamen-

genurile literare
t Ie atitudini creatoare", de "trei dimensiuni ale sufletului omea sc" exprimate in "trei familii de forme literare(\, bineinteles ne , . 1 . t . celeasi : contemplativitate ~i intelegere - eplcu ; Slm,Ire ~l ~articipare - liricul; simtire, intelegere ~i actiune - dramaticul. 34 Defectul capital al acestui criteriu este introducerea confuziei dintre tipul de creatOT ~i tipul de creatie, singurul adecvat clasificarii liter are specifice. In plus, ambele tipuri pot interfera in interiorul aceluia~i gen literar, pentru a nu mai vorbi de aceeasi opera. In sensul ca acela~i tip de creator poate fi depistat in'opere apartinind unor genuri diferite, dupa cum 0 singura opera poate trada colaborarea mai multor tipuri de creatori, intruniti in proportiI variabile in unul ~i acela~i scriitor, greu de redus la 0 unitate tipologica exclusiva. In genere, clasificarile de tip genetic ignora realitatea genurilor literare ca modalitati de expresie, ca structuri literare concrete, substituind cauza produsului. 4. Din acela~i motiv, nki clasificarea la fel de psihologista, intemeiata pe tipurile de contemplatori sau de efecte estetice, nu este mai satisfacatoare. Reactiunile sau efectele lirice, epice, cornice, dramatice etc. nu spun mare lucru, cit timp genurile literare sintasimilate unor emotE psihologice sau "pI'aceri intelectua1e", cu cit mai "pure", "neamestecate'(, cu aUt mai definitorii. Valery a sustinut 0 astfel de teorie 35, contrazisa de inexistenta emotiilor sau "placerilor" literare pure, radical disociate ~i impermeabilizate de toate celelalte, adevarata utopie psihologica. ~i apoi, a a~eza existenta genurilor pe nisipul mi~cator al reactiunilor psihologice ale cititori'lor sau spectatorilor, totdeauna inconsecvente, reprezinta 0 aventura estetica. Inseamna a miza pe hazard ~i efemer, ceea ce duce la anularea oricarei clasificari. Constituirea sa devine imposibila fara acceptarea unor criterii stabile. 5. Clasificarea g,enurilor in funotie de continutul social sau al psihologiei de clasa Indeamna la aceea~i prudenta, chiar daca acest criteriu este anticipat de unele observatii destul de vechi : genul "simplu'\ (humilis) evoca pastorii, cel "mediu" (medioeris) agricultorii, cel "sublim" (gravis) eroii epopeii ("Roata vergiliana" medievala); lumea de la curte cultiva ~i gusta poezia eroica (epopeea ~i tragedia), lumea de la ora~, poezia burlesca (satira ~i comedia), cea de la tara, poezia pastorala

genurile literare
(Hobbes). 36Expresia moravurilor private apartine genului "domestic" (pastoral, elegiac, erotic etc.); a moravurilor publice genului "eroic" (tragic, epic etc.). Dar exista ~i genul mixt al reprezentarii "oamenilor publici stapiniti de sentimente private" {De Bonald).37 Epopeea ~i tragedia - conform teoriei clasice a genurilor - se ocupa de regi ~i nobili ; comedia de clasa de mijloc, bUl'gheza ; sa,tira ~i farsa de oarnenii de rind, cu stiluri corespunzatoare : nobil, mijlociu, vulgar. In interiorul acestor cadre soeiale se produce ~i un anumit proces de selectie : aristo,cratia promoveaza genurile "nobile", clasele de mijloc pe cele "burgheze". Se poate extinde 0 astfel de ierarhizare ~i dialectieii claselor soeiale ? In acest caz, se afirma, epopeea ar satisface aspiratiile clasei dominante, razboinice, in ascensiune, iar lirismul pe ale clasei in decadenta sau care intimpina obstacole in dezvoltarea sa istorica. Astfel de definitii vulgarizatoare se pot intilni ~i printre critieii no~tri, mai intIi la H. Sanielevici. 6. Sint mai adecv,artereaHtatilor ~i clasificarilor literare criteriile riguros et,ioe ? Finalismul sodal este inlocuit printr-unul moralizant, la fel de excesiv, oricit de vechi ~i de ilu~tri i-ar fi teoretieienii. Dupa Platon, obiectul tragediei sint "lucrurile serioase", educative, in timp ce al comediei ar fi doar distraetia (Legile VII, 810 e). Aristotel repeta acela~i punct de vedere': "Prin ~ceasta se ~i desparte de altminteri t.:~gedia dye comedie : una nazuind sa infa,til~,eze oameni ma,i ral, cealalta, pe mai buni decit sint in viata de toate zilele" (Poetica, II, 1448 a). Tragedia elogiaza, comedia dojene~te, lo~ comu~. de larg.a dispindire, originea impartirii, nu mai putm tradltlOnale, In genuri instructive ~i distractive (utile-dulci, doceq"e-prod~sse e~c). Raportul fundamental dintre eu ~i lume intervIn: ~1 In aceasta imprejurare, determinind intre c:le doua ylar::un reaci tiuni de acceptare si respingere, acord 1?1 ruptura, af.1rmar~ f;l ~egare (tragicul ~i epicul "accepta", in timp ce elegla, .sa~:a, burlescul, grotescul - "resping"), atitudini in corelat1e 1alectidi. . f' d" 7. Niei 'cea mai inalta perspectiva fzlozo zca nu. ~ deplina satisfactie. Sa admitem ca genurile l!terare ar. constlt~1 - cum afirma Thibaudet - "ideile platon~c~" ale ht~ratu~~ prototipi transcendenti, "universale" etc. 38. lzlu_nea de~Jlnedl a~ tr-o data profunda ~i totuf;li profund i.n:f~~len~a :s.tetlc: ~eode rece ea nu face dedt sa deplaseze deflmtllie 1?1 dlfl~u~tatl e pe un plan pe altul, din empiric in metafizic, fara mCl un spor

genurile literare
real de cunoa~tere - subliniem cuvintul - lite-rara. Trecem peste implicatiile, total negati've, ale unei astfel de viziuni : fixitate, premise de dogmatism etc. Nu obtinem, cel mult, dedt explicatia" (de fapt, versiunea metafizica) a unui fapt de experienta curenta : cite "idei", atitea genuri. Deei 0 justificare transcendenta a varietatH literare empirice. Tipologia analiticii nu progreseaza. 8. Mai efidente sub raporrt categorial, determinind clasificari de natura a ordona sau macar a proiecta materia literara in plan morfologic ~i fenomenologic, al observatiei 1?i descrierii estetice (structural a f;liesentiala), ramin unele distinctii puse in circula~ie in special de estetica romanticii germana : infinit / finit, particular / general, real/ideal etc. Armonizarea sau contradictia acestor tendinte $i situatii spirituale ar determina esenta diferitelor genuri. Lirismul ar fi expresia .,finitului" (a "subiectului" poetului), in timp ce epicul ar echilibra "finitul" f;li"infinitul" (Schelling). Problema-cheie ramine insa relatia obiect / subiect, intrucit numai ea determina in mod direct prin reflectare continutul ~i modalitatea reprezentarilor literare. Motiv pentru care cele mai notorii clasificari ale epocii, speeifice intregii poetici moderne (indeosebi marxistului Georg Lukacs39)speculeaza, toate, in jurul diferitelor definitii ale raportului eu / lume, diferentiat tipologic: liricul - subiectiv ; epicul - obieetiv; dramaticul - obiectiv-subiectiv (Fr. Schlegel, Hegel) ; subiectul-obiect al propriei contemplatii alimenteaza lil'ismul, subiectul disoeiat de obiectul deseris, eu tendintii de estompare radical~1 toate celelalte genuri (Schopenhauer). Criteriul expresiei subieetului se pastreaza 1?iin clasifiearile ulterioare: nemijlocita-lirica; transfigurata-simbolidi; formularizata - alegoriea (Gundolf); amore di vita seriitorii subiectivi, poezia lirica, amore di oggetti - seriitorii obiectivi, poezia epica ~i dramatiea (Adriano Tilgher). E. Lovinescu imbrati~aza acee~i dicotomie a viziunii artistice, intemeiata pe spedalizarea unghiulUi de perceptie al realitatii, fapt de experienta eurenta. Drept urmare, aceasta Weltanschauung literara deriva sau participa la 0 anume conceptie filozofica, tradusa prin solutii ~i explica~ii diferite, contradictorii : liricul - viziune psihologista; epicul - viziune naturalista; dramatieul - viziune idealism (Max Wundt) ; idealism obiectiv - lirismul, materialism poziti-

,7.16
vist - epicul, idealismullibertatii -:- dramaticul (~scar Walzel) ; idealism - liricul ; realism - eplcul ; voluntansm - dramaticul (L. Rusu). Ceea ce trebuie retinut din toate aceste analize - din care am dat ?c:ar cUeva ,speci~ene - este ince~carea de reductie sistemahca a genunlor hterare la esente 1?1 la structurile ultime ale spiritului, printr-un efort de fundamentare radicala a clasifiearii. In aceasta perspectiva, genurile s~nt recunoscute ca date ontologiee, esent~ (in sen~sul care ~nstotel spune ,d,espre~ra.~ gedie ca are 0 "fIre ,adeva~ata. ~Poetwa, IV, 1~4.9 ~l unghlUll a) de perceptie a universulm. Dlfrcultatea consta m. a re<:uno~t: una sau mai multe "esente", in a izola de fapt o.smgura esenta (literara) ~i diferite moduri fenomenale (genunle), c~m pa~: cel mai legitim din acest punct de vedere. Dar atuncl, teona speculativa a genurilor literare se r.:ed:rc.e postulatul ge~u~ la lui unie, identificabil cu liter~t~ra. msa~l, care n~. ~o~t.~sa-~l ~ ~ m speclflcltatll gaseasca determinarea esentlala .. afara _ ,--1 ~ rt sale, . 1 IV. Devine deci tot mal eVIdent ca 8uevara a rezo yare a problemei nu poate fi dedt esteticii,. derivata dint.r-:o teorie generala a artei literare. Dar cum estehcul n~ ~ste mCl: odata autonom in determinarile sale heterogene, mCl. ~ceast~ solutie nu apare sponte sua. Ea ,este r~zultatul unel mtregl convergente de factori, care 0 prolecteaza pe dU?l~~ funda~ al istoriei ~i 'al tipologiei. Colaborarea lor face P?slblla C~?Shtu~ ire a progresiva a unei teorii valide a conceptul~'l ~e g.en It~r~:. 1. Originea $i cadrul istoric determma. ati~ evo u ,1,3, dt :'/i con~tiinta definitiei it; devenire. ?ele~tla ~l moart~: pseudobiologidi a genurilor smt, de fapt, lstonce .. La _fel, ? _ racterul lor institutional:,/i functional. Deprovementa .ehna (ghenos) care se transforma in latinescul genus, n~tlUn~a : -. apare bme consh't mt- mca m sfe l'a romana , la VitruvlU ( e a . ar"h';<'~ctura I V 8) autorul unei tricotomii (tragic, cofmllc, sa ,-.Ut:: "" 40 Q . nr nooses te tiric-pastoral) reluata ~i in Ren8::'/tere. um. I ~ 2 45) de <::1' el conceptul de gen (De institutione drato'rrta, , , l' d 'T telesu e unde retorica clasica il preia sub forma ~l m .m, 41 cegen0ra dicendi dar ~i de "stil" (genus grrave, subttle) , t~C tie transmisa Evului Mediu [Dante, Devulg~ri .eloquen. Ul'tc : 4 5' roata vergiliana" : genus humilis, ,medwCrts, g,ram:j'ceato' ~ ' ", . alegoria genurilor" la MathIeu de V en do me (A'1's ve'1'st.t .' devarata ~ia)]. In Rena1?tere, notiunea de gen literal' devme 0 a

genurile literare
idee-forta", instituind 0 traditie a carei tenacitate apasa 1?i ~zi. Dovada, intre altele, ca nici noi n-o putem evita in acest Dictionar we idei liberare. Dar numai istorismul secolului a1 XVIII-lea, care intemeiaza conceptul de istorie a poeziei, descopra in interiorul sau, mai intH prin Herder, posibilltatea ~i necesitatea unei istorii a genurilor literare: "Daca dorim sa realizam 0 poetica filozofica sau istoria poeziei, atunci trebuie sa incepem cu genurile poet ice individuale (einzetne Gedichtarrten) :'/isa Ie urmarim pina la originea lor" 42. Transformarile definitiilor sint nu mai putin istorice. Genurile sint, in esenta, eterne, perpetui; noi, istorice, se dovedesc doar numele lor, argument pe care QuinUl Horratian n serve1?te,polemic, tot in Rena~tere initiativelor inovatoare ale Pleiadei. Dar la fel de istorica este ~i situatia inversa, a modificarilor semantice sub etichete verbale neschimbate: "Numele de epopee, tragedie, comedie s-au pastrat, insa ideile care se leaga de ele nu mai sint absolut acelea:,/i" (Condillac, Airt d'ecrwe, 1775). o$iceea ce era evident in secolul al XVIII-lea va fi cu atit mai subliniat de istorismul literal' modern, care initiaza, intre muIte altele, 1?i0 istorie a conceptelor ~i doctrinelor literare. In cadrul lor, genurile devin expres,ia unoI' formatii estetice, uneori chiar "semnele simbolice" ale unoI' poetici bine determinate. Integrarea ~i evolutia definitiilor genurilor, in interiorul diferitelor sisteme de relatii constituie in eI?ocaoonoastra achizitie bine consolidata, ind~o~ebi prin con0 tnbutnle formalismului rus 1?iale structuralismului. 43 2. Viziunea rtipolo.gicaa liienlrturii, l~ rindul sau duce la dogmatizarea masivii. $i intransigentii. a intregii teorii 'a genurilor, asimilate unoI' prototipuri 1?inorme ideale. Acest acCident, eveniment capital al biografiei ideii de gen literal' dat~rita. caruia au putut fi concepute 0 tragedie ~i un poem' epic "lU sme", care ar anticipa realizarile istorice, este consecinta inevitabila a oricarei gindiri categoriale. Imaginea obiectului ~dmirat aluneca in precept ~i legiferare. Descrierea se preface lU indicatie riguroasa. A recunoa~te un adevar inseamna implicit a-I recomanda. Concluziile observatiei atente analitice ~eNin involunta-r imperative, sau macar stimulatoare: prin con~ t~n~area ~i completarea care perfectioneaza: "Cind sint date hnllle fundamentale ale unui lucru - observa AristQtel _ oricine poate lucra la el mai departe ~i poate adauga amanun-

!~

fr

genurile literare
tele ... A~a se explica ~i dezvoltarea artelor, ceea ce lipse~te poate adaoga oricine." (Etica. nic., I, 7.) $i cind aceste "linH fundamentale" sint scoase dm contemplarea unor opere de mare prestigiu, asimilare~ ~i transformCl:rea lor in ,,~od~le'" devin inevitabile. Dogmatlzarea este decl urmarea dlrecta a oricarei autoritati literare, a clasicizarii valorilor exemplare, unanim apreciate. Cazul lui Homer, preze,?tat dre1?tmodel ~~egalabil al epopeii, est~ tipic pent.ru~ aceasta mentaht~te trad*~nalista, clasicizanta~l conforn:1sta. Capul de ser:e pres~ne norma ~i succesorii sint che~~tl doar s-~ :esp~cte ~l s-o a~l.lce: Controlul imitatiei obligatorll se exerclta. pn~ comparatll ~l raportari stricte ~i con.ti~ui ~a can?ane, ven!ablle .. Dogmatizarea estetlcll anstotehce~ 1.nce1?1~~m Rena~tere, d verifica din plin toate aceste cor:stat.a:l.. NICI mtr-u.n .loc ~oetica nu prescrie regula celor trel umtatl ale ~r~gedlel. ~nstotel se margine~te doar sa observe - emplnc - eXlsten~a obiectiva a unitatii de actiune (VII, VIII, XXIII). p~: premlsele dogmatizarii erau implicate in intreaga sa d~f~?*e a tra~ gediei, a carei descoperire. intrunea toate c~ndltll.le .marel~: prestigiu : entuziasm umamst, autor cele~ru, ~ll~zofle Impuna toare autoritate indiscutabiila. Nimic decl mal fIr7sc c~ t~ad~catorli ~i comentatorii Stagiritului ~Robor!ello, Glraldl <?mtlO~ Maggi, Castelvetro ~i mai ales Scahger) sa el~t:0:ez~ PrH~ ~~_ ductie generalizare ~i speaularea unor neclar~tatl ~l amblg tati .aie textului 0 teorie sistematica a genunlor ht~rar~, aF ceptata. ~i prelu~ta secole intregi 44, fa.ra con::r,ol,prm s;m8: inertie a traditiei, imitatiei ~i conforrr:lsmulUl mtelectu~. ~_ venit loc comun al doctrinei neoclaslce, tran~formr m a~~t oma, pus in versuri de Boileau, el s~i:~e~te prm a 1 a~c~~ate fara argumentare ~i umbra de scepticIsm. $1 ace~~a. c d' consecintele legislatiei literare exclu.siviste: ~l~ld~tatert:: artea teoreticienilor, doctlitat-e ~i adezlUne deschlsa dm pa.) 45 P . . (C 1 'dge Manzom . scriitorilor, nu totdeauna mmon 0 en, (d'. . - ., - t ace l'n multe sfere 1 Corectarea acestel dogmatlzan mca en .' _ dactice, academice, traditionaliste) constituie 0 necesltate eVl denta. . lte consUiprin V. Problema esenti:aUia genunlor 1 rare . . r - . deftntre care, urmare ,in gasirea unei bune mevode de ana tza. $~ .., t'orl'ca., f m?l 1 glca , nlCl IS1 isto-, din motivele subliniate, nu poate 1 0 t d' nici categoriala. Clasificarile abstracte smt goale, s u lU ric nu descopera structurile estetice, tipologia actului creator tinde sa se sistematizeze dupa momentele constitutive ale artei in genere. 46 Dovada ca se poate vorbi de "genuri lirice" si "dramatice" nu numai in literatura, de 0 pictura "epica" et~. In acest caz, notiunea de gen se confunda cu aceea de categorie estetica. Dar atunci nimeni nu poate sa explice de ce liricul ~i epicul n-ar intra alaturi de comic, tragic, sublim, grratios etc., Hirgind lista restrictiva a tratatelor de estetica. Pe de alta parte, nu toate criteriile estetice sint la fel de adecvate. Clasificarea dupa continut, de pilda, poate fi impinsa la infinit. Cite continuturi literare, atitea genuri ! 47 Impartirea in genuri "poetice" ~i "nepoetice", "fictionale" ~i "nonfictionale" etc. cade ~i ea de la sine, intrucit toate genurile dobindesc existenta estetica numai prin caracterul lor "poetic", "fictional". Ina~ceptabile sint ~i definitiile, recomandate uneori de formalistii ru~i, conform tJrasaturilor secundare ~i dimensiunildr gemirilor, unele neesen1iale, altele curat empirice, conventionale. Gen "scurt'" gen "lung", ce poate fi mai relativ ~i mm arbitrar? Cit prive~te clasificarile "finaliste", dupa destinatia practica a genurilor (poetice, ~tiintifice, utili tare) ele se exclud prin insu~i criteriul lor extraestetic, predominant heteronomic. 1. Oricirt de depa~ita ~i plina de ambiguitati aT fi vechea teorie a imitatiei, ea dadea un inceput de solutie. Dupa rolul pe care imitatia il joaca in creatia literara, Platon dis~inge intre: genuri in care imitatia, sub forma fictiunii, este mtegrala (tragedia ~i comedia), genuri in care poetul doar relateaza despre el insu~i (ditirambul) ~i genuri care combina ambele procedee (epopeea). S-ar spune, totu~i, ca de~i poezia e.ste prin esenta imitatie, unele genuri sint totu~i mai "imitatIe" decit altele. Caci in timp ce intr-un caz "poetul" vorbe~te "in persoana", in celelalte, el "vorbe~te" in numele eroilor sai pe care doar Ii "imita" (Rep., III, 393 a-c, 394, b-c). Prefigurare, in orice caz, a nu mai putin traditionalei disociatii dintre genurile subiective ~i obiective : subiect prezent in expun.ere, subiect absent sau disimulat in fictiune. Aristotel accepta ~l el aceasta disociatie, care, cu diferite nuante, se transmite celor mai moderne clasificari: "Intr-adevar, cu acele~i mijloace ~i acelea~i modele, tot imitatie este ~i cind cineva povest~~te - ~ub .infati~area altuia, cum face Homer, ori pastrindU-~l propna mdividualitate neschimbata - /?i dnd infati-

720
:;;eaza pe cei imitati in plina actiune ~i mi:;;care" (Poetica, III, 1448 a). .. "t / . t'l Intregu1 studiu "modern" al relatlel scrn. or personaJ, s 1 direct / indirect, persoana intii prezent /.a ~rel~.t~ecut nc: trece - substantial vorbind - peste acest<: ~l~tH~Ct!l ASlmple es:n:;;1 tiale. Continuitatea lor poate fi urmanta fara mtrerupere. mcepind din perioada alexandrina (Diom~de, Ars gramma,tlca: Genus activum vel imitativum, enna,'ratwum, c0m,mune) ~l Rena:;;tere 48, prin diviziuni. i,!l fu~ctie~ ~e ~ra?uI ~l. mo~a~~;atea imitatiei: poezie "naratIva", ~l~pla Imltatle ~ ~,~stone.l (~e fapt a reprezentarilor memonel), "reprezentatI:r,: --:- Im~g:.nea actiunilor prezente, "aluziva" - paraJbohe.a, slmibohca, precum la Bacon (Of the Advancement of Le~~ng, !I, IV, ~, 1605) ; reprezentare direc.t.a, vizc:ala (drama), .m~lrecta, nara.t~ (epica), in sensul distinctnlor 1m Batteux (Princlpes de la llt. terature, Sect. I, Oh. II, 1746), pina la ~modernul Nort~r~p Fry~. drama constituie 0 imitatie "externa" ?e sunete ~l m~agml, lirica - una "interna". Distinctie, in or~ce c~z.' ma~ p.ut~n arbitrara dedt aceea dintre genurile te.m~tlce (lmce) :;;1 flctlOnalj (cornice :;;i epice), aPartinind acelul~~l autor (iA:;a!ho'!:"y Criticism 1957). Marea :;;i eterna diflcultate consta m mtelegerea ex~cta a "imitatiei" insa:;;i: reflectare, repr~zentare, ~reatie fictiune? Interpretarile ramin mereu deschlse (v. Imltatica, lirica, eplca; literatura pentru spectator, ascultator, cititor'; in varianta moderna : reprezentata, rostita, scrisa.49 Dar atunci, daca teatrul, vorbirea :;;itiparul sint singurele mijloace de expresie, nu vedem lamurit unde s-ar putea catalog a, de pilda, genul liric, care poate fi la fel de bine "oral" sau "scris". Daca prin genuri intelegem, intr-adevar, atitudini existentiale, acestea se pot exprima in egala masura in toate cele trei forme. Planurile nici nu se conciliaza, nici uu se suprapun; crHeriile substantial-tipologice nu coincid cu cele formale. "Fondul(( nu corespunde "formei(\ ~i invers, obstacol fundamental al oricarei clasificari dualiste a genurilor literare. Ea devine propriu-zis imposibila, artificiala, deci arbitrara, ori de cite ori unitatea organica a operei literare este rupta intr-un sens sau altul : formalist (v. Forrmalismul, V, VI), sau continutist. Solutiile pur lingvistice, chiar daca mai consecvente, ramin nu mai putin formale. Exista fara indoiala, la nivelullimbajului, un numar de "situatii ".<;>i "forme originare ale vorbirii", alaturi de 0 serie intreaga de "forme simple", care cuprind totalitatea Ji>roductiilor literare populare tipizate, intemeiate pe scheme ~i situatii stereotipe (mituri, legende, enigme, proverbe, Witzuri ete.)50.Dar este de ajuns sa surprindem in interiorul acestor forme verbale expresia unei trairi distincte, ca pistele sa inceapa sa se incurce, genurile sa se interfereze ~i, in cele din urma, sa se reduca fie la dntece, povestiri :;;ireprezentari, fie la vechea tricotomie : liric (melic), epic, dramatic, fara nici un progres real al clasificarii. 0 alta incercare, intemeiata pe notiunea de timp ~i spatiu a operei (Zeit-im-Welrk ~i Raum-imWerk), recunoa:;;te existenta unui timp al lecturii, recitarii ~i reprezentarii. 0 actiune, care dureaza in "timpul operei(( doua ore, cere un "timp de ledura(4 doar de zece minute. 51Dimensiunile reprezentarilor spatiale difera ~i ele. Nimic mai adevarat. Insa nici de data aceasta cunoa:;;terea reala nu progreseazii. Criteriul ramine abstract, neliterar :;;ine intoarce, in fond, la constatari traditionale. Intrucitv~ formalizate ramin numai genu rile expozitive ~i interlocutive, produsele vorbirii indirecte la persoana a treia (epic) ~i ale vorbirii directe la persoana intii :;;ia doua (liric, dramatic, oratoric), conform clasificarii lui Roman Jakobson (dar :;;ia altora)52, nuantata prin sublinierea participarii diferitelor functii verbale alaturi de functia poetica, dominanta.

2. Categoriile formal-expreswe, stI IS Ice,Am?vlS 1 speculeaza in jurul unor relatii identice transp~se m trp~l ~e limbaj al comunicarii: "nara~iv", iAnipostaza mter~:nt~el dlrecte a poetului, "reprezentatIv", cmd .nu ,,:rorb~:;;te, ~l~doar evoca, distinctie de provenienta nu mal putu: .an~toteh;a, reluata si de Guarini in Rena~tere. Deci genul hnc, mtruclt ,:.n~reaza'" persoana poetului, ar fi "narativ". Formula :ste par~~ sita in Clasicism, care delimiteaza altfel cele doua ~en,:n. epicul consta dintr-o naratiune pe care 0 spune poetul, m ~lmJi> ce dramaticul transpune discursul in "gura" personaJ~lor (Rollin, Traite des etudes, 1. II, Ch. III,.~rt. ~II,.1726). Ar eXlsta deci doua feluri de discursuri (expozltIv ~l .dlalogat), la ca:~ vine sa se adaoge un al treilea : cel descnptIv .. ~o~te pus~ I cele din urma in legatura cu destinatia comumc~rl1 : partIcu lara sau publica' lectura - intr-un caz, declamatle - m altu l : Deci totul s-ar ~educe la conditia comunicarii din.tre poet ~l publicul sau ideal: jucata, vorbita, scrisa. RespectIv: drama-

tia, 'vol.

II).

'1' t'

1'"

Ifee

Poezia epidi, "centrata" asupra persoanei a treia, folose~te pe scara larga functia referentiala a limbajului, in timp ce lirica, orientata spre persoana intii, este intim legata de functia emotionala.53 Nu aflam insa, in mod lamurit, carui gen ii corespunde poezia la persoana a doua, "impregnata" de functia conotativa, de orientare spre destinatar (apelativa, suplicativa sau exhortativa). Probabil, celui dramatic.54 Integrarea intr-o anume "durata" a enuntului literal' face posibila clasificarea genurilor in functie ~i de dimensiunea lor gramatical-temporala. Autorii ~i eroii iau pozitii diferentiate fata de timp, prin evodiri la prezent (UricuI), trecut (epicul) sau viitor (dramaticuI). Jean-Paul Richter adopta, se pare intiiul, 0 astfel de tricotomie, a carei versiune moderna modificata (Emil Steiger) descopera in "amintire" (Erinnery'ung), "reprezentare" (Vorrstellung) ~i "tensiun~" (Spannung) formele corespunzatoare pentru trecut (liric), prezent (epic) ~i viitor (dramatic).55 Numai ca, la nivelul expresiei lingvistice, timpurile difera, caci pare mai legitim ca poezia lirica sa cultive persoana intii prezent, iar cea epica, persoana a treia trecut, cum sustin, de altfel, ~i formali~tii ru~i. De fapt, arice opera de orice gen are douii timpuri : prezent (al expresiei lidce imediate, a naratiunii, reprezentarii dramatice, actualizate, facuta "prezenta" pe durata recitarii, lecturii, spectacolului) ~i timpul propriu al fiecarei opere in parte (ce poate fi prezent, trecut sau viitor). De unde rezulta lipsa de rigoare ~i a acestui tip de clasificare, in contradictie cu caracterul poetic al limbii, care solidarizeaza situatii Iirice, epice, dramatice, prin totalitatea latentelor sale expresive, imagistice, ritmice etc.56 Limba este in acela~i timp metonimica (epica), metaforica (lirica), entimemica (intelectuala), conform clasitidirii structuraliste actuale, initiata de Roman J akobson. 3. Asimilarea conceptului de forma este mai fericita ? In multe privinte, fara indoiala, insa prin indepartarea oricarui dualism artificial. Daca forma contine ~i exprima propriul sau fond57, rezulta limpede ca exista atitea genuri cite forme pot fi identificate, intrebarea-cheie raminind una singura : ce inteles poate avea ideea de "forma" in sfera genurilor liter are ? Intr-o prima acceptie, forma constituie 0 modalitate esentiala, tipologica, de creatie, independenta de spiritul ~i fenomenologia genului care Ji>oarta numele sau. Categoria

supraistorica de "forma lirica" depa~e~te istoria literara a genului liric. Existenta sa supratemporala 0 proiecteaza in timp ~i spatiu universal. Dar, in masura egala, genul poate fi gindit ~i ca "forma interna", ca principiu activ care organizeaza din interior, in mod unital', un grup de opere literare. Ceea ce Iegitimeaza in egala masura existenta "formei externe" a componentilor stilistici, tehnici, formali, Ia fel de eterni ~i supraistorici, cit timp, de pilda, acela~i ritm poetic poate fi regasit in diverse epoci, folosit de diferite ~i chiar de toate genurile. Clasificarea formala clasica (genuri ~n versuri, genuri in proza, genuri dramatice) se dovede~te din aceasta cauza exterioara58, respinsa inca din Rena~tere (Sir Philip Sidney, An Apologie fdr Poetrie, 1595). Versul poate sa exprime, numai prin el insw;;i, orice "continut". Lirismul circula peste tot, in versuri, in pagini de proza (neversificate), in dialoguri dramatice. Un conflict dramatic poate sa aiba desfa~urari epice ~i momente lirice. Nici introducerea notiunii de "stil" curent" (v. Curentul liberar) sau "I~coala" nu est:e mai satisfa'c~t~are. Nu arice gen are un stil propriu, in timp ce orice gen poate sa participe Ia mai multe stiluri, curente, \,?coli.Oit prive~te adoptarea criteriilor strict forma Ie (strofe, metri, "forme fixe" etc.), ea ignora intreaga problematica existentiala ~i substantial-tipologica a genurilor. Se crede adesea, din aceasta cauza, ca notele form ale ar corespunde mai bine "speciilor" ~i "subgenuriIor" decit genurilor tutelare. Cum insa exista opere incadrabile in genuri care sa nu prezinte ~i caractere formale, aceasta disociatie cade ~i ea. 0 definitie pre a larga a formei genului nu spune nimic. Una prea strimta tinde sa recunoasca atitea genuri cite forme distincte, individualizate, pot fi observate. De fapt, aoceptia strict formala a genurilor nu convine decit "formelor fixe". Dar atunci, genurile bine identificate ar fi doar ... sonetul, rondelul etc. Conventionalismul unei astfel de concluzii este evident. 4. In masura (ne!lativa)in care reeunoa~tem genurilor literare anume tipuri specifice de organizare literara, mult mai acceptabila ramine definitia de structu-rii. Genurile sint structuri in sensul un or moduri unitare de constructie Iiterara (v. Structura, vol. III), principiu in baza caruia ~i Aristotel observa ca poetului "nu-i e ingaduit sa dea tragediei 0 structura de epopee" (Poetica, XVIII, 1456 a). Intre cele doua genuri

genurile liter are


sau specii exista 0 incompatibilitate interna, radicala, greu insa de studiat din cauza unei erori fundamentale, foarte raspindite. Procedeul curent este urmatorul: ne fixam asupra unui grul? de opere definite in prealabil drept lirice, epice, dramatlce, 9i apoi incercam sa Ie identificam structura corespunzatoare, recunoscuta ipso facto lirica, epica, dramatica. Dar acest apriorism (chiar daca inevitabil) viciaza intreaga opera~ie. Caci in loc sa procedam obiectiv, inductiv, prin identificare a prealabila a structurilor, de definit ulterior, a poste'Tiori, drept liric:, epice, dr~m~tice, operam doar cu preconcepte, pe care le atnbUlm a pTtOn structurilor studiate, necesar a fi recunoscute 9i denumite cu precizie tocmai in baza acestui examen. Caci nu exista nici 0 justificare teoretica pentru identificarea "un.ui t~p. de structura. cu genu 1 liric sau epic, simple "semne ImgvIstlce "conyen tlOnale" sau "arbitrare". Singura concluzie indreptatita este reperarea 9i descrierea obiectiva prealabila, a structurilor, pe care Ie yom boteza ,liri'ce" epice'Z ," sau " drama t " in b aza unui act nu deductiv, ' ci de atributie Ice" de definire categoriala conventionala. In aceasta perspectivA (de9i studiul structurii genurilor se afla inca intr-o faza initiala), genurile reprezinta "unitati de compozitie" supraistorice, intrucitva "naturale" (in sensul lui Goethe), sugerind 0 coeziune interioara, 0 interdependenta functionala, un caracter "sistematic" specific. Genurile ar constitui deci "sisteme" de proprietati 9i procedee comune, a CarOl' dominantci autoriza formarea, delimitarea 9i definirea fiecarui gen. Intre procedee exista afinitati latente, imanente, care Ie grupeaza in constelatii interioare (arhitecturi, constructii etc.), specializate, diferentiate.59 Aceasta dependenta mutuala face ca unele teme sa convina mai bine unoI' situatii (eroice, tragice) 9i altele mai putin, sa existe incompatibilitati profunde (inca nu bine 103murite) intre lirism 9i grotesc, de pilda. Epicul cere raporturi de succesiune, dramaticul doar de contiguitate. De fapt, aceste proprietati se constata, se descriu, dar nu se explica. Ele sint intrinsec-structurale. Insa 0 descriere sistematica de acest tip a genurilor, completata printr-un studiu semantic, dupa natura semnificatiilor, lipse9te inca. Chiar si definitiile traditionale, cv~si-~idactice, recunosc existenta u~ui "grup de opere" care "prezmta caractere comune", un "ansamblu de trasaturi caracteristice", Ordnungsprinzipien etc. Numai ca, in aceste definitii, criteriile - mai toate de continut - ramin foarte amestecate. VI. Singura solutie pe rl~plin ,intemeiata 8 genurilor literare .ar fi definirea lor in sensul unoI' tipuri de creatie, surprinse in mecanismul creatiei inSa9i, in atitudinea cea mai specifica a eului creator, care este autareflectarea 9i distantarea (v. Cr'eatia, VI, 2-3). De uncle 0 prima .conduzie : deooreoe eul creator adapta 0 atitudine literara unica, singura de altfel posibila, rezulta di literatura nu are, in esenta, decit un singur gen : monO- sau autolog, corespunzator categoriei "lidce" unke de emotie 9i perceptie. In acest sens, al autoreflectarii fundamentale necesare, teoria "liridtatii" literaturii este fara, indoiala intemeiata, cu excluderea oricarei interpretari practic-sel1'timentale, a simplei autoexprimari, a "sinceritatii"9i celorlalte determinari psihologice. Adorptarea consecventa a aoes.tui punet de vedere dezleaga multe neclJaritati ale definitiei genurilor literare,. 1. Mult controversata problema a tipologiei se clarifica in ace1a'9imod, prin identificarea tipurilor existente de distantare 9i ;autorefleotare : eul care se ,contempla in adul Butoexprimarii define9te genul Uric; eul care se autorefl~cta pe durata naratiunii subiective sau obiective - genul eptc; eul care se au1Jo~eflectain tensiunile sale interioare sau in conflictele exterioare - genul dramatic-tragic; eul care se autoreflecta in atitudinile critice ironice, ridicole etc. - genul comic. Peste tot, una '9i aceea9i 'situatie existentiala, in prezen:t~ri tehnice diferentiate: lirism subs:tJan~iBl, irism ded.arat, lInsm narat, l lirism .j~ conflict eu avte lirisme, lirism ridiculizat. Spiritul care se exprima, care se exprima succesiv, care se exprima contradictoriu, care se exrprima caricatural. .. Unitatea acestor situatii este asigurata de una ~l aceea9! participare Erica; specializ,area decurge din directiile posiibile ale a,cestei participa:ri, ceea ce lasa intrudtva deschisa "li~ta" genurilor literare. Da.ca in'V''ntarulstabilit 'este cored, numarul lor s-ar reduc,e lla paJtru. eu obseT'Vlatia aocentul cade, in -ea interpretarea noastra, pe identifi.carea formelor naturale ale exprimarii ludde de sine, ale diror manifestari literare, mai mult sa'll mai p'lltin corespunzatoare, primes~ denuI'?irea t~aditionaHi 9i conventionala de : liric, epic, dramattc, tragtc, comtc. In rest,
l

genurile literare
treeerea de 113. 113. g,en specie tine de spirirtul clasifidirilor natuI1aliste, nesemnifioative din punctul nostru de vedere. De altfel, ca,talogul "speciilor" litenare nu este nici lazi pus an ordine: ceea ce la unii apare incadrat la "gen", la altii trece drept "specie". Ce este "romanul" : gen Sau specie? Dupa unii ar fi un "gen II, precum toate "subdiviziunilell categoriilor sau genurilor "fundamentale", lirk, 'epic sau dl'iamartk, definitie neaooeptata dealtii. 2. Dadi eul autos,copite constituie 'condi~ia "lirical' a Iitera turii, esen tial "liricell, "poetice", devin toa te modali ta~ile ~i ipostazele lacestei "lautoseopW'. Ded totalitatea virtuala la genurilor literal'e : 0 singura subsianta, un singur impuls Icreator, eu diferite manifestari fenomenale. Originea intrinseca (nu istorica !) a genurUor se explilca in aoela9i mod: toate g,enurile nu pat fi dedt originare, "primi tiv,el'. Ele apar, de altfel, destul de bine delimitate, inca in liteTialtul'ia opoarelor foldor1ce, prealfap betice. In sfir9it, Iconsecinta foar.te importanta - liter.a:tura fiind produsul unui singur eu creator, "autorll al unei literaturi substantial unitare - ea este in acela9i timp lirica, epica, dramatidi etc., in mi'9'oare circullara. Orice enunt literar Icuprinde virtual orice gen, deci toate genuri1e posibile. Solidaritatea jundamentalCi. a situatiilor, implicit ,a glenurilo:r literare, prime9te in felulaoesta, cea mai deplina ,confirmare. Bul ,creator treee sucoesiv sau alrternlativ prin toate momentele lite-liare : liriee, epke, dramaUoe, situatie demonstnaJta prin evidenta continuitate 9i disiPonibilitate genologica a litemturii. Aoela9i eveniment poate fi dntat, narat, prezentat ca tema de tens iuni ~i conflide etc. ACela9i emotie poa:te fi transpusa 9i triClnsrf,eratan orice tip de situaltie Siau rellatie umana. Fiind ini tegrati in devenirea istori1ei,sintem implidt "epid". IstoriJa fiind dialectka, dev1enimnu mai putin "dr,amatid". Cind aceea9i istorie ne exalta, nu putem fi decit "lirici". E,picul trece in dramatic, dramaticulin lirk, liricul in epic, fiecare gen fiind I8nticiparea sau conditiacelorlalte, rotatie care se rdleeta9i in ambiguitatea ori 'altemantJa definitiilor. Orke se poate lirkizl8, povesti, dramatiw, 'Clari'oaturiza '9idefini ,eaatar'e. De aici 9i osdlarile, nruantele 9i paradoxurile infinite ,ale Meraturii, 'CU neputinta de redus la formule stabile ori univoce. Genul predilect, esen~ial 181 euluicr,eartor este deci prin definitie poligenul. Concluzia ne,aga intreaga teorie traditionala a genurilor literare. Numai ca unitatea~i solidaritatea categoriala a literaturii nu exclude, in desfa9urerea sa interioara sa'll istorica, momente de instabiHtate 9i predominanta, traduse prin ,accente apasate intr-un sens sau altul. De rund-erezul,ta ca genu rile literare n-au dedt 0 exis-tenta tranzitorie, fmgmentara 9i iererhizata. Aparitia un or opere in oar-e momentul 1iric este predomilllail1t indrepta~ei?t'eI1Cunoa9'terea, efinir'ea 9i incadrarea lor in "genul d liric". Dar aoeasta imprejurare nu exclude coexistenta ,cu 'eelelalte genuri, in oadI1ul taoelolla'9iopere, tree ute in umbra, pe pozitii 9i dimensiiUni secundare. GenurHe literar'e lau deci 0 realitate priori tara, il1U exclusiva. 3. In ce masura se poa1tevorbi, in <:lceasrtaHuati'e, de s "legile" genurilor literare? Mai i~tiiin sen~ul de~voltarii .i~terioar,e conform tendinyei de remtegrare m umtatea onglnara ta iiteraturii. Mi~carea ltaienta a genurilor fiind r'efacerea solidaritatii primordiale, logica lor intrinseca refuza compartimentarea stricta stagnare-a intr-o specialiZJare -excesiva. Ceea oe expli:ca perma'nenta 'aspire~ie spre ,regrup:a'ne,tendinta. sUiPri~ marii barierelor dintre genuri, prin oult~V1areatonunlor ~l nuantelor intermediare, g'radiate. Asem-enea analogii '2pi<:tur~1~" apar inca in seooliUllal XVIII-lea, dnd Home obs,erva ca "mclodata nu se pOiatespune unde 0 specie se sfiqeryte9i unde incepe alta" 60. Ceva mai mult, aeela9,it,endinta incepe ,a fi S'\.1::-prinsa si intre arte prin metaforizari semnifiCl8tive: n.aratle pictu11al~,dramatism' mU~iCl81, prec~rs_o-aTea ,,~oT'esp~ndnvelo~:' , moderne : dnd se 81prople de mUZlca, genunle devm "calde , "pasionate" ; cind se a.propie de geometri,e, ele devin "Iimpezi" , "goale" 9i "reci" 61. .' ._ o misoare l8Semaniitoar,e in doi timpl, de contractIle 91.lar-.... " g1r'e, se verifi'Ca 9i in pl'an istoric, un~e se constata o. contmua evolutie de la dogmatizare 1a liberal7.zare, de .118 leg.If'er.are la contestere si individUializare. Genurile 'incep prm a fl recunoscute definite '9i instituite teol'etk de dif-eriti legislatod dogmati~i ~i sfirgesc prin a fi combinate sau pur 9i simplu. negate de scriitori. Maiorescu simbolizeaza la noi "prima neceSltate: a marca in mod demonstrativ linia de separ.are dintre poezie 9i celelalte genuri literare" 62. Macedonski, pe c:a ~e ~ d.?u~ : '.'0 poemiL. trebuie sa contie tot: suparare, sufennta, lacraml, dlSperari, de~gustari, scepticism, filozofie,credi~ta, ironie, arnor; intelepciune, nebunie" 63. Pe scurt, toate genunle, Toute la lyre.

genurile literate
VII. Inconsistenta dogmatismului :9i,in genere, a e011ceptiei traditionale a genurilor literare devine, deci, evidenta. Ea se reduce la dteva principii 9i codificari riguroase, prefigurate inca de retorii 9i gramaticii epocii alexandrine 64 cristalizate pe deplin in Rena9tere, riguros legiferate de int;eg neoclasicismul .european. Marea admiratie pentru principiIle 9i operele claslce se transforma: in normativ 9i constringere. De ur:de conceptia ca poetii "trebuie" sa respecte 9i sa cultive urmatoarele precepte, derivate logic unele din altele : a) Fiecare gen ,avind lege-a,idealul, "frumusetea proprie" (Boileau, AJrt poetique, II, v. 139), amestecul nupoate fi dedt proscris. Promiscuitatea comicului 9i tragicului este exclusa (Horatiu, Ars poetica, v. 89-92) ; b) Separatia riguroasa a genurilor impune fiecarui poet obliga~ia de a se mentine in limitele stricte ale genului adoptat; c) In felul acesta' fieoare gen !i9imentine "puritatea" nealterata, "unitatea" de ton. Genurile sint ,;bien tranches" sau uu existw; d) Conform:area la norma interna 5i formala a fiecarui gen echivaleaza cu realizarea operei. ~ nu este posibiHi Hira supunerea la preceptele criticei : e) Exista 0 ierarhizare agenurilor, superioare 9i infprioare, "mari" 9i "mici", esentiala pentru intreaga scara de valori a literaturii. Toate aceste teze sint, f8A"a xceptie, sau false, sau muH exae gerate: 1. Unitara in es-enta sa estetica, aria iliterara dezvaluie, !in orice opera, acelea9i note fundamentale, acelea9i mijl?ace tehnice specifice. Una 9i indivizibila, Titeratura este expreSla unui principiu unic, identificat dupa imprejurari in "sublim" (concept traditional, reluat9i extins in secolul al 'XVIII-lea, prin subsumare, tuturor genurilor) 65, "poezie" sau "lirism", in sensul conceptiei romantice germane (Fr. Schlegel, Gespriiche ilber die Poesie, 1800), a lui Croce, a distinctiei radicale dintre "poezie" 9i "literatura" (v. Literatura, vol. II). "Genurile poe<tice ~~ir:dpoezia insa9i'". :,genul" literartipic devine poezia, iar l1nsmul, germenul 91Impulsul oricarui gen. Cind identifica trei genuri literare : ideologia, poezia 9i literatura, M. Dragomi-

genurile literare
rescu, dintre esteticienii romani, sta _ eel dintii - pe aceea1)i pozitie 66. Adept al "lirismului" fundamental, originar, se intrevede - fugitiv - a i 9i L. Rusu 67. 2. Operele literare, prin esenti 9i definitie unice, irepetabile, "originale", se sustrag oricaror compartimentari riguroase 9i subsumari nivelatoare. Ele formeaz8.Jstructuri distincte, irecluctibile categoriei de gen, depa9iti:i prin coefidentul part!cular de inventie specific oricarei adevarate creatii. In fond, avem de a face doar cu tragedii, nu cu "tragedia"; cu romane, nu cu "romanul", a:bstractiuni teoretice 9i una 9i alta, fieoare opera constituind un absolut incomparabil. Romanticii (A. W. SChlegel, Schleiermacher, Wackenroder, Ugo Foscolo, Fauriel) resping 9i din acest unghi teoria 9i clasificarea g;enurilor 68, refuzata azi 9i de multi adepti ai "criticii noi", Maurice Blanchot, de pilda (Le Livre a venir, 1957). 3. In felul acesta, orice opera literara ilU poate i scrisa dedt "in genul sau", apartine propriului sau gen, initiaza un gen nou. A admite di fiecare gen Se realizeaza in bloc, prin adaptarea la norma sa interna, inseamna a imbra-ti9a un finalism estetic inacceptabil. Intii apare 0 opera inedita, insolita, 9i apoi seconstituie conceptul genului corespunzator, in sensul unei justificari posterioare. Cazul lui Orlando furioso in Rena9tere, pentru apararea caruia Giraldi Cintio teoretizeaza genul "romanzo", ilustreazii tocmai 0 astfel de situatie, reeditata periodic. Citi poeti adevarati, atltea genuri ~i specii adevarate, cum spune tot in Rena9tere GiDrdano Bruno (Degl' Eroici f~rori, 1585). Intre un singur gen '9i 0 infinitate de genuri se desfal90ara intreaga istorie a literaturii, fiee-are roman, fiecare poema, constituind dupa formula lui Fr. Schlegel, "un gen in sine" (eine Gattung filr sich). Cite "naturi" liter are atitea genuri (Condillac). Intreaga estetica traditionalaa inspiratiei, geniului -9ifanteziei creatoare, este funciar Jstilateoriei genurilor. 4. Toate aeeste realitati latente ,,?iadevaruri istoricc fiind intuite mai mult sau mai putin limpede inca din Antichitate, dogmatismul regulilor trebuia sa intimpine opozitie ,in toate epocile, printr-o reactiune dialectica neintrerupta. ReversuI inevitabil al oridirei clasicizari 9i dogmatizalfi este opozitia spiritului critic, polemica impotriva preceptelor (conl ,

genurile literare
noane" de care vor'bea ironic, in Hamlet (II, 2), Polonius, comedia .... balet a barocului, eomedia "lacrimogena"~i drama "burgheza" a secolului al XVIII-lea, teatrul. poetic ~i. n:el?drama romantica etc. Barocul 1?imai ales romantlsmul cultlva ~l teoretizeaza tocmai aceste interferente, surprinse ~i elogiate aUt retrospectiv (Homer, Biblie, Dante), cit ~i in perspectiva vizionara a artei totale, sintezii a vietii. Esteticienii romantici (fratii Schlegel, Schelling, Holderlin, Schleierma:he:- etc) s~bliniaza mereu aceasti'i transformare care nu reprezll1ta 0 slmpla evolutie ci 0 metamorfoza. . ,Nu exista genuri pure, ci numai forme intermediare, aIT).bigui. Unde ~ncepe un gen ili se. tern:ina altul ? .Geni~l ~ombina genu rile. Once gen poate cupnn~e l~ proportn van~b1le. ~oa,t~ formele posibile de autoreflexie, ll1S,p1ratede toate sltuatnle ~1 trairile" vietii. De unde concluzia, destul de veche, a imposibilitatii clasiiicarii precise, "absurda" (H. Home 71). Dar ~i mai inainte cu doua secole in urma, poetul protestant francez Du Bartas 'afirma de~pre sine ea este "in parte panegiric, in parte profetic,in parte didactic". A nega ,amestecu: .tragicului 9i a~ comicului "lnseamna - dupa Ogier, un cntIc al secolulul clasic - ; ignora conditia vie<t;ii amenilor", argumen~ ,,~od~rn", o romantic Pentru Cervantes, romanul cavaleresc "ll1gadu1e ca autorul s'a se poata arata ~i epic ~i Uric ~i tragic ~i comic" (Don Quijote, I, cap. XLVII), atribut pe care Fr. Sc~legelll recunoa9t:, cu mari elogii, romanului in totalitate. In lIteratura mod:rna, toate genurile literare par sa co~ncida eu conceytul ace~tu1 gen care le-ar reuni pe toate. Dar 1?1 Faust poate sa revend1ce acelea~i merite. Wagneriana Gesamt Ku!",stw~rk, la fel. Fenon:enul se verifica pe toata intinderea operel unm autor~.gre.u de .l~cadrat intr-un singur gen. A-I studia fractionat, tal-at 111 feIn, pe compartimente (roman, teatru, poezie etc.), inseamna a-I rU1?e unitatea a-I nesocoti ,coeren1;ainterioara, speetacol irecvent m istoriile ' literare curente pline de "mol1$tri cu multecapete" (G. Calinescu). . ~ .. 7. Gre~i1 se dovede'lte '9i principiul ierarhtzam .gen~rilor in majore ~i mi'TWre, scara de valori relativa, tr.anz1tone, extraestetica, de semnificatie pur istorica. Tragedia $1 epopee~ i~i disputa in Antichitate supe.rioritatea in buna p~rte cu acelea~l argumente (Aristotel, Poettca, XXVI; Hora~1U, Sat., 1., 4,
A

testate inca de Quintilian), ,reactiunea instinctive a adevaratu}ui creator care ~tie, cum spune tot Giordano Bruno, ca' "poezia nu se na~te din reguli decit printr-un accident foarte intiffilPUitor". El nu vrea sa fie "maimuta muzei altuia", opunind 0 rezistentii categerica ideii de imitatie, gen, productie in serie. Contestarea cunoal~te formulari 9i nuante diferite: pamfletare (la V. Gravina, pUn de dispret pentru preceptele "ambitioase 9i avare"), iron ice (in stilullui Corneille : "este u90r sa ne intelegem cu Aristotel"), parodistice (gen Pope, A Receit to make an Epick Poem, 1713, un fel de Pornada j0rmecatii de 1. L. Caragiale). $i aceste proteste, tot mai frecvente in secolul al XVIII-lea (Du Bos, La Motte Houdard, Voltaire), in mi~carea Sturm und Dmng, in romantismul francez, se revendica de la a:~~e~~i princLpii ale libertatii crea~iei ~i nesiluirii personalitatn lIterare, cu drepturi imprescriptibile de initiativa inventie 9i dec~ de neconformare la dogmele estetice. Bolliac' respinge la nOl "regulile silnice", "regulile d-lui Boileau" inca din 1845-1846.69 ' 5. Jntrudt arke opera violeaza, intr-o oareeare masura, normele conven~ionale ale unui gen sau altul, limitele dintre genuri devin tot mai nefire~ti, mai artijiciale. "A erea intr-un gen - observa' Thibaudet - inseamna a adaoga aCE;Stui gen." Soarta lor este sa fie dila'tate, siluite, chiar sfarimate, pina la dezagregare totala, proclamata adesea prin declaratii pline de emfaza : "Prabu~iti-va, prabu~iti-va ziduri care sep~rati genurile !" (Sebastien Mercier, Du Theatre, ou nouvel essai sur l'art clramatique, 1773.) Din perspectiva romantica a abolirii distinctiilor, "toate genurile literare clasice in puritatea lor riguroasa sint ridicole" (Fr. Schlegel, Lyceum Fr., 60). Prefata la Crromwell a lui V. Hugo dezvolta' aceea~i idee, adevarat loc comun al romantismului complicat in literatura moderna prin tendinta "bareca" a colaborarii sau fuzionarii poeziei eu celelalte arte. 6. Suprimarea teoretica a "oercurilor magice impenetrabile" trasate de dogmatici in jurul genurilor 70 este anticipatii din plin ,~i in orice epeca de existenta praetica a operelor ~i genurilor "mixte", "bas tarde ", "hibride", de "frontiera", fenomen de interferenta curenta, pus neinh-erupt in lumina din Rena~tere ~i pinaazi. Sint "piesele otova sau poemele far a ca-

genurile liter are


v.. 39~62) .. In Rena~tere, "marile genuri" sint: epopeea, oda epIs~o~a,sabra, ~onet~l ; cele minore : lirica, epigrama, pastDrala: Cla~lclsmul,. pnn ~Olleau,. consacra aceea:;;i ierarhie traditionala : genunle maJore dervm : tragedia, epopeea comedia cele minore : i?ila, elegia, cintecul, satira, sonetul, ePigrama, r;ndelul, vodevilul. R~partitia, in linii mari, se pastreaza ~i in secolul al XVIII-lea: eplCa, oda, tragedia, de 0 parte epistola satira e?eul, de cealalta 72. Ordinea nu este pertuDbata decit d~ ascen~ SlUne8 ;omanului, ~en "minor" in epoca luminilor, reabilitat :;;i ".lansat cu ~utere m rc:.mantism (Fr. Schlegel), predominant in hte~atura ultlmelor doua secole. Fenomenul confirma teoria form<ll1:;;tllorU:;;icu privire la "canonizarea genurilor inferioare" r ;rulga::e. E:cempl~ clasice apar :;;iin secolul al XIX-lea : PU:;;ki~ mno~lleaza poezl~ gala~ta, fugitiva, Cehov - mica schi,ta, farsa de fol1eton? Dostoievski - romanul politist etc. 73 ~ .Dar ch1ar. acest ~aDgument se intoarce impotriv8J ierarhiei, caCl ~ste .?e _aJ~ns~a a'Par~ un. mar~ creator ca intreaga ordine an t.:no~ra sa. fIe. r.a~~urnata. $1 apOl "canonizarea" n u apaDtine scrntonl.or, C1cnbcn, care doar vine sa consacre noile creatii substantIal .egale cel?r anterioare, creatia fiind orkind :;;i o~i~ unde ~um!11de un smg~ur grad. V:0IJ:aireare dreptate : "Toate ger;-un"e ~Int bune afara de c:l phctlsitor". Frecventa :;;i reputat1a un~ll.g;n nu se confu~da cu valoarea realizarilor individual:, cae1:-In ~~est c~z cnteriul statis~ic. ar fi superior celui e~tetlc. Daca ,~llnsmul este esenta arte1 hterare, epicul nu deVIne necesar Inferior, nici genul mixt neaparat superior sub ~otiv CBJ rimul ar fi lipsit de substanta genului fundam~ntal p lar al doilea, dimpotriva, le-ar contine pe toate. In masura i~ care intrunesc conditia artei, toate genurile sint sau devin lirice" intr-o proportie variabila. Asemenea clasificarii iera;hizarea ge;:urilor pleadi :;;iea de la generalizarea unei ~ote subalterne, rragmentare neesentiale . ~. ,In sfir~it, sa '~e r~amintim mereu ca def'initiile genunlor. hte:are, pr~cum ~le tuturor conceptelor literare, ~int produ~e ls.tonce, d:C1 mob1l:, tranzitorii, conventionale, deci a~rOXlmatlve, nom1,.::a : rela~lVe, deci neadecvate integral, intre et~cheta conceptuala :;;1reahtatea literara constatindu-se decal~J~ ~i c~ntradi.ctii ade~ea insemnate. Intre esenta g-enurilor (defm1ta pnn notWfni 9i tdei literare) :;;ifenomenul genurilor (exprim at prin forme literare) experienta descopera, nu o. data, incompatibilita'ti flagrante. A dogmatiza, in aceste conditii, 0 acceptie sau alta, reiPrezinta 0 imprudenti3., un act lips it de 1ntelepciune. DacBJliteratura vie 0 ia clnd inaintea definitiilor, dud ramine in urma lor, imobilizarea intr-o formula ne varietur devine de-a dreptul absurda. Cit timp con:;;tiinta genului lHerar nu se suprapune integral peste existenta sa, nu este ingaduita nici 0 fixitate. VIII. Rezulta din intreaga analiza ea rteoria ':;;i ractica p genurilor literare ar fi total negativa? 0 asHel de concluzie n-ar corespunde pe deplin adevarului. Genurile, forme consolidate ale traditiei literare, ofera 0 serie de cadre $i tipare, care - in anumite conditii :;;ilimite bine determinate - se dovedesc partial utile, chiar necesare. Ele impun creatiei 0 libel'tate disciplinata, forme de constringere care stimuleaza :;;i precizea'za inspiratia, organizarea :;;ieconomia efortului creator, con:;;tiinta sporita a conditiilor succesului 9i adaptarii la gustul epocii. Din toate aceste motive, nu :pu~ini creatori accepta in mod lirber exigent-ele un or genuri. Racine se identifica total cu formula clasica a tragediei. Rigoarea constringerii - departe de .a fi or~cind :;;i oriunde nociva - concentreaza, adince.;;te :;;isubtilizeaza, in anumite cazuri, proiectul artistic. 74 In acest sens, pina ~i rom anti cuI Hugo admite necesitatea unor "limite". 75 Cultivate :;;ielogiate de modernul Paul Valery, ele sint primite sub forma unei "perceptistici discretle", aproape inefabile, de uz strict personal, chiar~i de Croce, marele ,adv,ersar al teoriei genurilor. In orice caz, nu se PD3te ignora fenomenul pendularii intre supunerea 1a norme, acceptarea unui coeficient de conformism :;;i dogmatism inevitabil, ~i tendinta eliberarii, a ini~iativei creatoare, tipica aUt actului de crea,tie, cirt:;;i desf~urarrii intregii istorii literaTe. Se poate recuno8J9te pina 1?iexistenta uneiconstante sau pseudo-"legi" literare : alternare intre constringere :;;i libert.ate, integrare in traditie ~i insureoti. ,Intre autor ~i genul sau literal' constringerea este de fapt Teciproca. IX. Exduzind orice dogmatism -care181' urmari conformarea autorilor la "legea" genului adoptat, concjptul de gen literal' nu este total inutil nici criticii. El ajuta, adesea, la identificarea ~i incadrarea un or opere, la caracterizarea lor sumara,

genurile literare
moment preliminar chiar dadi destul de exterior al anal' . . . d ~t' . .t' p . ' lzel ~l JU eca.11 cn lce. reclzarea ca 0 opera este lirica" sa .~" d d " .u "eplca . ~e~ ~ve e~te de multe ori inevitabila, macar ca orientare cntIca, m~tr,:,mentala .. Ace~.a$i idee mai poate servi ~i la ?emonstrarea.llml!elor until scr:ltor, la explicarea reu~itei sale mtr-un gen.y ny.m altul, contnbuind in felul acesta la clarifi~area con~tllntel ~l a talentului sau. In estetica in sfirsit teo . t ~ '1 l' ", na :s onc~ :=t genur.l Or lterare c.onstituie, oricum, una din primele mcercan orgamzate de studlU al artei literare si al forme 1 s~le, stadiul rudimental', embrionar, alesteticii. Nici azi st~~ dl~l ~omparat al genunilor nu este total inutil. El poate contnbu~ la e!ab~rar~a .unei .estetici literare inductive, la precizarea "mv,anantllor lIteran pe scara univel'sala 76. I. Compromisa~i "perimata(' pentru multe spirile moderne, notiunea de gust nu merita, totu~i, nici pe departe dispretu1 cu care epoca aetuala 0 inconjoara. Ostilitatea tre buie cautata in contestarea generala a conceptelor estetice traditionale, am de tipica mentalitatii contemporane, ~i poate ~i mai mult in asimilarea (cu totul ,abuziva) a ideii de gust acceptiei sale clasicizante, dogmatice, intr-adevar de:pa~ite: ansamblu de norme ~i interdictii estetice, cod literal' total neadecvat ~i inaeclptabil con~tiintei literare modeme. Suprareali~tii \ unii teoreticieni ai "noii critici" 2 nu reactioneaza in alt mod, fara un control strict al notiunilor. G. Calinescu nu ginde~te altfel : "Conceptul de gust este confuz ~i invechW:' 3. Ca nu este "invechit" 0 dovede~te, intre altele, insa~i necesitatea noastra, obieetiv motivata, de a-I rediscuta, de a-I reda actualitatea pe care 0 merita. Cit prive~te caracterul "confuz", programul criticii literare consta, intre altele, tocmai in efortul sistematizat de clarificare a conceptelor complicate, ambigui, pe care limbajul critiC nu Ie poate evita, in ciuda marilor sale incertitudini. De altfel, "confuzia" nu constituie citu~i de putin 0 descoperire moderna : "Acest term en de gust - observa La Rochefoucauld - are diferite semnificatii ~i este u~or "sa te in~eli". 4 Incepind din secolul al XVIII-lea, to ate "eseurile" consacrate gustului nu-~i propun, in ultima analiza, alt obiectiv; de asemenea, unele studii moderne de istoria esteticii. 5 1.1trebarea ~i-o punea la noi, intr-un mod foarte empiric, pina $i Traian Demetrescu : "ee inteles are in literatura, ea ~i in arta, cuvintul ,acesta : gust? E greu sa te lamure~ti prin expli-