Finante publice si fiscalitatea. Notiuni generale.

Finante - categorie economica cu caracter istoric

Comuna primitiva, dupa cum se stie, nu a cunoscut statul. In aceasta oranduire, diferite functii publice organizarea muncii in comun, aplanarea conflictelor intre ginti si triburi, supravegherea respectarii obiceiurilor, a ritualurilor religioase, apararea membrlor unui trib impotriva atacurilor altui trib erau indeplinite de oameni alesi de catre intreaga populatie. Organele autoritatii publice nu dispuneau de mijloace de constrangere speciale, cu timpul insa, diviziunea sociala a muncii a condus la cresterea productivitatii muncii, la sporirea productiei si la dezvoltarea schimbului; si-a facut aparitia proprietatea privata, a crescut inegalitatea de avere, iar societatea s-a scindat in clase. O data cu impartirea societatii in clase antagoniste, a aparut necesitatea unei institutii care sa protejeze proprietatea prvata, sa apere privilegiile celoer avuti impotriva celor neavuti, sa ocroteasca interesele stapanilor de sclavi impotriva sclavilor. Aceasta institutie care era statul si-a facut aparitia. Separarea statului de societate in sfera relatiilor economice isi gaseste expresia in aceea ca statul isi are veniturile , cheltuielile si datoriile sale proprii; isi procura resursele necesare indeplinirii functiilor si sarcinilor sale cu ajutorul consrangerii pe care o exercita asupra membrilor societatii. Astfel, putem vorbi de aparitia primelor elemente de finante (impozite, imprumuturi). Finantele au aparut pe scena vietii social economice, pe fondul dezvoltarii factorilor de productie si a relatiilor banesti odata cu aparitia statului si instituirea fortei sale publice, adica la incidenta comunei primitive cu societatea sclavagista. Finantele publice se manifesta ca relatii de natura economica, a caror substantializare consta in formarea si utilizarea fondurilor banesti ale statului. Aparitia finantelor publice si dezvoltarea lor ulterioara si prezenta se incadreaza in procesul obiectiv al evolutiei societatii omenesti, avand la baza existenta a doua conditii indispensabile: dezvoltarea relatiilor banesti, astfel incat sa fie posibila formarea si utilizarea resurselor statului in forma baneasca; aparitia statului si amlificarea functiilor si sarcinilor pe care acesta si le asuma pentru indeplinirea carora sunt necesare, in mod firesc, importante resurse;

Luate impreuna, cele doua conditii, au facut necesara si posibila aparitia finantelor publice, iar mentinerea si dezvoltarea lor reprezinta efectul interrelatiilor dintre aceleasi conditii. Aceasta inseamna, ca relatiile financiare publice au fost si sunt generate de procesele de prelevare, repartizare si utilizare a resurselor banesti necesare statului pentru exercitarea functiilor si indeplinirea sarcinilor sale. In afara acestui gen de relatii financiare, in economie, au aparut si exista finante private, in cazul carora subiectii sunt persoane fizice si juridice autonome, diferite de stat sau alte institutii ale sale. Finantele evolueaza permanent si se perfectioneaza continuu potrivit schimburilor ce au loc in ansamblul relatiilor economico sociale. Astfel, in primele stadii de existenta, ale oranduirii sclavagiste cand economia avea un caracter natural inchis finantele publice au avut o sfera restransa de manifestare intrucat : o buna parte a functiilor publise de conducere, justitie sau aparare, erau onorifice fara a fi remunerate; constuirea templelor si a corabiilor, intretinerea armatelor si a curtilor, organizarea spectcolelor, rascumpararea prizonierilor si altele, erau asigurate indeosebi pe calea prestatiilor si a darilor in natura la care erau obligati statului sau pe calea tributurilor, a jafurilor si a trofeelor de razboi. Manifestarea mai ampla a relatiilor financiare este strans legata de aparitia economiei de schimb o data cu care cetatenii si supusii statului sclavagist au fost obligati sa participe la acoperirea necesitatilor publice si cu mijloace banesti. In oranduirea feudala , relatiile marfa bani, desi in ultimele stadii de dezvoltare a acesteia, au cunoscut o mai mare amploare decat in sclavagism ( ele nedevenind insa predominante). Ca urmare, pentru paza granitelor tarii, ducerea de razboaie, intretinerea curtii domnesti, construirea de drumuri si fortificatii, ca si pentru alte scopuri, statul a continuat sa foloseasca pe scara larga prestatiile in munca si darile in natura, veniturile domeniale si drepturile regaliene - care desemnau privilegiul de a incasa anumite venituri de care se bucura monarhul in Evul Mediu, iar mai tarziu vistieria statului. Vistieria statului se confunda, de regula, cu camara personala a domnitorului si era alimentata din impozite in bani, daruri, imprumuturi, tributuri. Veniturile in bani aveau insa o importanta relativ redusa in acoperirea cheltuielilor statului feudal. Prin forma si modul de percepere a drepturilor regaliene, acestea sunt interpretate de stiinta finantelor ca o forma de trecere de la venituri domeniale la impozite ( ca expresie actuala a finantelor publice). In functie de contributia lor la formarea veniturilor suveranului ( respectiv a vistieriei pulice), drepturile regaliene au fost impartite in trei grupe astfel:

 in grupa I au fost cuprinse dreptul asupra bunurilor gasite, incarcaturii corabiilor salvate de la innec, succesiunulor fara mostenitori si averii strainilor dupa decesul lor. in grupa a-II-a erau cuprinse drepturile silvice de vanatoare si de pescuit, precum si drepturile de exploatare a subsolului si de folosire a morilor de vant. in grupa a-III-a au fost incluse dreptul de a bate moneda (ce a reprezentat un simbol al puterii fiecarui senior feudal, dar si un izvor suplimentar de venituri) si derptul de judecata (care a adus cu sine si instituirea a menzilor si a taxelor de judecata ca elemente concrete de finante ). Capitalismul aduce cu sine o productie de marfuri generalizata si trecerea la preponderenta economiei de schimb. In aceasta perioada, relatiile banesti capata o larga dezvoltare, iar intretinerea aparatului de stat se bazeaza in exclusivitate pe folosirea resurselor banesti. In capitalism, doua functii fundamentale caracterizeaza activitatea activitatea statului: functia interna (principala), de mentinere a ordinii interne si de asigurare a functionarii institutiilor specifice noii oranduiri; functia externa, de aparare a tarii, a independentei si suveranitatii nationale, sau de extinere a teritoriului prin actiuni militare agresive, anexioniste, dupa caz. In oranduirea socialista, statul continua sa mobilizeze la dispozitia sa o importanta parte din venitul national national si sa o utilizeze in scopul indeplinirii functiilor si sarcinilor sale. In toate oranduirile social economice in care au existat, finantele s-au manifestat ca relatii sociale, de natura economica, aparute in procesul repartitiei P.I.B.-ului, in stransa legatur cu indeplinirea functiilor si sarcinilor statului. In cele patru oranduiri, finantele au imbracat fara exceptie, forma valorica, baneasca. Dar, in fiecare din acste oranduiri, ele au indeplinit un anumit rol, corespunzator conditiilor economice, politice si sociale in care au existat, astfel: a) Resursele mobilizate la dispozitia statului sunt produsul muncii celor ocupati atat in sfera productiei materiale, cat si in sfera namateriala, care participa cu o parte din veniturile lor, la formarea fondurlor respective. b) Prelevarile de resurse la dispozitia statului au un caracter obligatoriu. In caz de nerespectare a termenului si conditiilor de plata, la impozitele pe venit si pe avere, statul aplica sanctiuni celor vinovati.

 De pe urma cheltuielilor publice profita beneficiarii directi ai acestora. Repartizarea acestor cheltuieli pe beneficiari directi sau indirecti nu este uniforma, ci difereniata. In conditiile economiei contemporane, in majoritatea tarilor lumii, statul devenit el insusi un important agent economic, ca urmare a separatiei ce s-a relizat intre domeniul public si cel privat. Avem insa de-a face si cu statul organizator si statul manager. Statul contemporan asigura organizarea si conducerea generala a economiei, functie ce este recunoscuta si in optica neoclasica a ultimei jumatati de secol. Procesele de mobilizare si alocare a resurselor banesti necesare statului constituie continutul unor relatii economice specifice, denumite relatii financiare publice sau, cu un termen generic, finante publice . Aceasta concluzie este imprtanta, intrucat evidentiaza nu numai necesitatea obiectiva a existentei finantelor in economia contemporana, ci si manifestarea unei varietati de relatii financiare. 2. Conceptii clasice si moderne privind finantele publice Conceptiile specialistilor ce abordeaza problematica finantelor publice sunt diferentite intre ele, in functie de accentul pe care acestia il pun pe o latura sau alta a finantelor. Pornind de aici, in randul publicului a fost retinuta si o anumita imagine negativa. Totodata, specialistii domeniului, se confrunta cu obstacole reale in dezvoltarea acestora, obstacole ce sunt legate de tehnicizarea si specializarea finantelor publice, de eterogenitatea lor si de vicisitudinile cu caracter istoric. Cuvantul finante isi are originea in limba latina. In secolele al XIII-lea si al XIV-lea se foloseau expresiile finatio, financias si financia pecuniaria, in sensul de plata in bani. Se presupune ca aceste expresii deriva de la cuvantul finis utilizat adesea in sensul de termen de plata. In Franta, in secolul al XV-lea, se foloseau expresiile homme de finances si financiers, pentru denumirea arendasilor de impozite si a persoanelor care incasau impozitele regelui; finance insemna o suma de bani si mai ales un venit al statului, iar finances intregul patrimoniu al statului. In limba germana, in secolele al XV-lea si al XVII-lea se intalnesc expresiile Finanz, care insemna plata in bani, si Finantzer, care desemna pe camatar. Cu vremea, cuvantul finante a capatat un sens foarte larg, incluzand bugetul statului, creditul, operatiile bancare si de bursa, relatiile cambiale, s.a.m.d., adica resursele, relatiile si operatiile banesti.

In zilele noastre, persoanele neavizate identifica frecvent notiunea de finante cu aceea de bani, venituri in bani, resurse banesti, creante si obligatii de plata in bani, indierent de subiectul acestora. Sintetizand diversele conceptii intalnite in literatura de specialitate, mentionam ca finantele publice sunt considerate a fi: fonduri banesti prelevate la dispozitia statului in vederea indeplinirii functiilor si a sarcinilor sale; mijloace de interventie a statului in economie, prin intermediul unor parghii sau instrumente specifice, constituite din impozite, taxe, contributii, imprumuturi, alocatii, subventii, bonificatii si alte facilitati fiscale, in vederea influentarii activitatii economice; forme si metode concrete de administrare a banului public; acte juridice de dispozitie autoritara sau contractuala, vizand reluarea la dispozitia statului a unei parti din P.I.B., in scopul inde plinirii functiilor si al realizarii sarcinilor statului; relatii economice ce se manifesta in procesele de constituire si de repartizare a fondurilor publice de resurse banesti, in scopul satisfacerii nevoilor generale ale societatii. Analiza acestei multitudini de conceptii asupra finantelor publice releva faptul ca, in evolutia lor se disting urmatoarele doua etape: - cea aferenta perioadei de inchegare a finantelor ca stiinta economica de sine statatoare, corespunzand capitalismului premonopolist ; - cea aferenta afirmarii doctrinei interventioniste, de dupa marea criza economica mondiala din perioada 1929-1933. Conceptiile primei etape sunt considerate clasice , iar cele din etapa urmatoare sunt considerate moderne. Conceptiile clasice se intemeiaza pe doctrine liberalismului economic , ce a fost predominaata n perioada capitalismului premonopolist. n acest cadru, n conformitate cu principiul laissez faire, laissez passer, se urmarea evitarea fiecarei interventii a statului n economie, apreciindu-se ca aceasta interventie perturba initiativa privata, libera concurenta si actiunea legilor obiective ale pietei. Ca urmare, rolul statulu trebuia limitat la infaptuirea sarcinilor sale traditionale privind mentinerea ordinii interne, apararea tarii si intretinerea relatiilor diplomatice, corespunzatoare lozincii guvernului ieftin . Conceptiile de acest gen au prevalat n asa numita etapa a statului jandarm cnd preocuparile stiintei despre finantele publice erau orientate cu precadere spre problemele procurarii resurselor necesare statului, utilizarii lor cu spirit de economie, repartizarii sarcinilor fiscale pe categorii de platitori, contractarii si rambursarii imprumuturilor,

intocmirii si executarii echilibrate a bugetului, respectarii anumitor reguli care tin de disciplina financiara si de buna gestionare a fondurilor. n acest cadru, impozitele, contributiile, imprumuturile si celelalte metode de procurare a resurselor financiare ale statului trebuie sa fie astfel concepute nct sa aiba si un caracter neutru , adica sa nu provoace modificari substantiale n repartitia veniturilor si a averilor. n esenta, conceptele acestei periode au un pronuntat caracter juridic , ca urmare a orientarii lor spre: problematica procurarii resurselor necesare statului si ale utilizarii economicoase a acestora; repartizarea sarcinilor fiscale pe diverse categorii de contribuabili; contractarea imprumuturilor publice atunci cnd este nevoie si rambursarea lor conform conditiilor asumate de catre stat; intocmirea si executarea echilibrata a bugetului public; respectarea regulilor disciplinei financiare si ale bunei gastionari a fondurilor publice. Conceptiile moderne despre finantele publice au la baza afirmarea doctrinei intervetioniste , al carei promotor a fost J. M. Keynes. n virtutea acestei doctrine, statul trebuie sa joace un rol activ n economie, sa corecteze evolutia ciclica a economiei, intervenind pentru prevenirea crizelor sau pentru inlaturarea efectelor negative ale acestora. n acest cadru, locul statului jandarm este luat de statul providenta sau de statul bunastarii (statul faustian). n definirea obiectului de studiu al stiintei finantelor, majoritatea reprezentantilor perioadei moderne pun accentul pe latura tehnica a finantelor. Astfel, economistul american Harold M. Groves scrie ca finantele publice formeaza un domeniu de cercetari care trateaza problemele de venituri si de cheltuieli ale guvernelor (federal, ale statelor si locale). n unele lucrari mai recente, se apreciaza ca finantele publice reprezinta o parte a studiului economiei, ce se refera la mobilizarea si alocarea resurselor rare. n acest context, stiinta finantelor publice este interesata de efectele activitatii guvernamentale si ale sectorului public asupra locarii resurselor, abordand problemele echitatii acestei alocari, precum si pe cele ale eficentei. De aceea, ca si economia, finantele publice au o dubla dimensiune pozitiva si normativa. Analiza pozitiva vizeaza construirea de modele ce au rolul de a evidentia efectele reactiilor agentilor economico sociali la diversele stimulente financiare sau la constrangerile impuse prin fiscalitate.

Analiza normativa ofera criteriile de judecata pentru a aprecia daca criteriile economice si financiare asteptate, rezultate din actiunea parghiilor financiare, sunt sau nu dezirabile. n abordarea moderna a finantelor publice, la unii economisti contemporani prevaleaza conceptul economic, n timp ce la altii accentul cade pe conceptul sociologic . Vorbind despre finante, este necesar sa facem distinctie intre finantele publice si cele private. Expresia de finante publice este asociata cu statul, unitatile administrativ teritoriale si alte institutii de drept public, in legatura cu resursele, cheltuielile, imprumuturile si datoria acestora; finantele private sunt asociate cu intreprinderile economice, bancile si societatile de asigurare private. Asemanarea dintre cele doua consta in aceea ca si finantele publice si cele private,se confrunta cu probleme de echilibru financiar. Resursele necesare realizarii functiilor si sarcinilor statului se procura de la persoane fizice si juridice in principal prin masuri de constrangere luate de autoritatile publice si, intr-o proportie mai mica, pe baze contractuale. Impotriva statului nu se pot lua masuri de executare silita cand institutiile publice si locale nu efectueaza cheltuielile prevazute. Statul pote lua anumite masuri in legatura cu moneda nationala in care se constituie fondurile publice si in care fac toate operatiile de incasari si plati, in timp ce intreprinderile private nu pot influienta in mod legal aceasta moneda pe care si ele o folosesc. Finantele publice sunt folosite in scopul satisfacerii nevoilor generale ale societatii, in timp ce finantele private sunt puse in slujba realizarii de profit de catre intreprinzatorii particulari. Notiunea de finante publice este adecvata situatiei din tarile cu economie de piata, in care cea mai mare parte a mijloacelor de productie se afla in proprietatea privata, ceea ce face posibila si necesara realizarea unei demarcatii nete intre sectorul public si cel privat. Ca urmare prin categoria de finante se intelege totalitatea resurselor banesti aflate la dispozitia statului si a intreprinderii destinate indeplinirii functiilor si sarcinilor acestora. Ca atare existenta celor 2 sectoare economice si anume sectorul privat si publice a determinat individualizarea a doua concepte diferite si anume finantele private (finantele intreprinderii) si finante publice (finantele statului). Delimitarea finanelor Expresia de FINANE PUBLICE este asociat cu STATUL, unitile sale administrativ teritoriale i instituiile de drept public, n legtur cu resursele, cheltuielile, mprumuturile i datoria acestora.

FINANELE PRIVATE sunt asociate cu ntreprinderile (societile) economice, bncile i societile de asigurare private, n legtur cu resursele i cheltuielile acestora, mprumuturile primite sau acordate, creanele de ncasat i obligaiile de plat. ntre Finanele Publice i Finanele Private exist unele asemnri, dar mai ales o serie de deosebiri. Asemnri: 1. i Finanele Publice i Finanele Private trebuie s asigure un echilibru financiar pentru a garanta funcionarea normal a sectoarelor de activitate pe care le coordoneaz; 2. i Finanele Publice i Finanele Private au un cadru organizatoric; 3. i Finanele Publice i Finanele Private funcioneaz n baza reglementrilor legale etc; Deosebiri (mai multe dect asemnri): 1. Privind modul de colectare a resurselor Resursele necesare realizrii funciilor i sarcinilor statului (Finanele Publice), se procur de la persoane fizice i juridice n principal prin msuri de constrngere i ntr-o mic parte prin mprumuturi i relaii contractuale. Resursele necesare ntreprinderilor (Finanele Private) pe lng disponibilitile proprii se procur pe baze contractuale n condiiile rezultate din confruntarea cererii i ofertei (dobnda). 2. Privind posibilitile de executare silit mpotriva statului i instituiilor sale (Finane Publice) dac nui ndeplinete obligaiile, respectiv cheltuielile prevzute, nu poate fi urmat calea executrii silite. mpotriva Finanelor Private (ntreprinderi, societi) dac nu-i onoreaz obligaiile sau nu-i onoreaz angajamentele contractuale, calea principal este aceea a executrii silite. 3. Privind efectul utilizrii resurselor Efectul utilizrii resurselor colectate de Finanele Publice este satisfacerea nevoilor generale ale societii. Efectul utilizrii resurselor colectate (formate) de Finanele Private este n slujba unui grup restrns respective ntreprinztorul n cauz. 4. Privind gestiunea resurselor Gestiunea Finanelor Publice este supus dreptului public (prevederi n lege) Gestiunea Finanelor Private (ntreprinderi, societi) este supus dreptului Comercial (contracte). Trebuie fcut precizarea c noiunile de Finane Publice i Finane Private sunt specifice rilor cu economie de pia, n care se impune delimitare clar ntre

sectorul public i cel privat. n economiile socialiste (comuniste), noiunea de finane private este privat de obiect, deoarece proprietatea este colectiv de stat sau de grup. Rolul finantelor deriva din functiile acestora si se manifesta in plan financiar, economic si psihosocial. Rolul financiar rezulta din faptul ca mecanismul finantelor publice constituie modalitatea principala de atragere a resurselor financiare ale statului necesare realizarii unor obiective de interes general, dar si mijlocul prin care se redistribuie veniturile si averile intre membrii societatii. Rolul economic se evidentiaza in conditiile in care fnantele publice, prin cele doua etape ale functiei fiscale reprezinta un important instrument de politica economica folosit de catre autoritatile publice in vederea influentarii fenomenelor si proceselor economice, corectarii ciclurilor economice si inlaturarii dezechlibrelor econmice. Rolul psiho-social rezida pe de o parte din orientarea si modelarea comportamentelor indivizilor in prezenta prelevarilor fiscale si a transferurilor financiare, iar pe de alta parte din necesitatea asigurarii de catre autoritatile publice a unor programe de protectie sociala in vederea sprijinirii categoriilor sociale defavorizate.

Finantele ca stiinta si disciplina de studiu

Finantele constituie o ramura a stiintelor economice si au ca obiect de studiu: relatiile economice care apar in procesul constituirii si repartizarii fondurilor bugetare si extrabugetare ale administratiei centrale de stat, ale unitatilor administrativ teritoriale si altor institutii de drept public, denumite generic fonduri de resurse financiare publice; - metodele de gestionare folosite in cadrul sectorului public; metodele de dimensionare si repartizare a cheltuielilor publice pe obiective, actiuni si beneficiari; procedura de angajare si efectuare a cheltuielilor publice din fonduri bugetare si extrabugetare; intocmirea, aprobarea, executarea si incheierea bugetului de stat la diferite niveluri ale administratiei publice; plasarea si rambursarea imprumuturilor de stat; administrarea datoriei publice; politica financiara promovata de stat; criteriile ce trebuie avute in vadere de organele de decizie cu prilejul aprobarii si finantarii cheltuielilor publice; efectele directe si indirecte ale prelevarilor de resurse la fondurile publice, ale rapartizarii si utilizarii acestora asupra procesului reproductiei sociale.

n conditiile economiei conteporane, finantele publice constituie o parte a relatiior banesti prin intermediul carora, n procesul repartitiei produsului intern brut, se formeaza, serepartizeaza si se utilizeaza fondurile necesare indeplinirii functiilor si sarcinilor statului. Asemenea relatii apar n procesul repartitiei ara echivalent direct a P.I.B. si, n primul rand, a produsului intern net, n vederea satisfacerii unor nevoi publice. Finantele publice constituie doar o parte a relatiilor financiare, astfel ca, n sfera finantelor trebuie sa fie incluse si acele relatii care vizeaza formarea capitalului social al agentilor economici si modificarea marimii acestuia, constituirea prin aporturi banesti a patrimoniului institutiilor, asociatiilor si fundatiilor private, relatiile privind remunerarea prin dividende a capitalului, de constituire de catre fiecare agent economic a fondurilor proprii pe seama mobilizarii amortismentului aferent imobilizarilor corporale, a unor fractiuni din profitul net si a altor resurse, precum si de alocare a acestor fonduri pentru investitii, actiuni social-culturale, sponsorizari etc. Intocmirea, aprobarea, executarea, incheierea si controlul bugetului administratiei centrale de stat si bugetelor unitatilor administrativ teritoriale antreneaza un foarte mare numar de persoane, avand atributii si raspunderi diferite: deputati si senatori in parlament, membri ai guvernului, sefi de departamente, organe de executie in ministere, alte institutii centrale si locale. Metodele de gestionare aplicate in sectorul public, raspunderile persoanelor care manuiesc bani si alte valori publice, raporturile dintre unitatile publice si dintre acestea si unitatile privatese reglementeaza tot prin acte ale autoritatilor publice. Faptul ca relatiile si operatiile financiare capata o reglementare juridica, iar fondurile publice bugetare si extrabugetare fac parte din patrimoniul public a determinat pe unii specialisti sa considere finantele publice ca ramura a dreptului public care are drept obiect studiul regulilor si operatiilor referitoare la banul public. Acestia precizeaza ca finantele publice pot fi studiate atat din punct de vedere economic, cat si juridic. Raporturi la fel de stranse exista si intre finantele publice si politic. Partidele aflate la putere definesc definesc coordontele politicii financiare a statului in programele lor de guvernamant, iar puterile legiuitoare si executiva le accepta si vegheaza ca acestea sa fie traduse in viata. Autoritatile publice folosesc instrumentele financiare pentru a interveni nu numai in domeniul economic, dar si in cel social si chiar politic. Acest lucru a determinat pe unii economisti sa afirme ca finantele publice constituie nu numai o ramura a stiintelor economice, dar si o ramura a stiintelor politice.

Observarea atenta a relatiilor, instrumentelor, institutiilor si reglementarilor financiare arata ca finantele publice au, intr-adevar, raporturi stranse nu numai cu economicul, dar si cu dreptul public si cu politicul. Finantele publice sunt, prin urmare, o disciplina de granita, care se interfereaza puternic cu economia politica, economiile de ramura si management, cu alte discipline de profil financiar si monetar, cu dreotul administrativ si cu cel constitutional, precum si cu discipline care trateaza probleme sociale si politice.

Continutul economic al finantelor

Pentru satisfacerea nevoilor generale ale societatii este necesara constituirea unor importante fonduri banesti la dispozitia autoritatilor publice. Aceste fonduri se formeaza pe seama produsului intern brut si sunt utilizate pentru finantarea nevoilor sociale atat de interes national, cat si local. Aceste fonduri se constituie pe seama transferului de putere de cumparare de la diverse persoane fizice si juridice la dispozitia organelor administratiei de stat centrale si locale. De la aceste fonduri se efectueaza transferuri de putere de cumparare catre diversi beneficiari persoane fizice si juridice. Au loc, asadar, fluxuri de ersurse banesti in dublu sens catre si de la fondurile publice ceea ce genereaza anumite relatii sociale intre participantii la acest proces. Este vorba de: relatii care apar intre participantii la procesul de constituire a fondurilor de resurse financiare agentii economici, indifer ent de forma de proprietate, care desfasoara activitate cu scop lucrativ si membrii societatii luati in mod individual, ca cetateni ai statului care realizeaza venituri pe de o parte, si colectivitatea, reprezentata prin stat, pe de alta parte; relatiile care apar intre colectivitate, reprezentata prin stat, pe de o parte, si beneficiarii fondurilor banesti ce se constituie in economie: intreprinderi, institutii publice, membri ai societatii luati in mod individual ca cetateni care incaseaza pensii, alocatii pentru copii, ajutoare, burse si alte indemnizatii, pe de alta parte. Aceste relatii economice, exprimate valoric, care apar in procesul repartitiei P.I.B. in legatura cu satisfacerea nevoilor colective ale societatii, constituie relatii financiare , sau, pe scurt, finante. Sfera finantelor, mai ingusta decat acea a relatiilor banesti, cuprinde numai relatiile banesti care exprima un transfer de valoare , nu si pe cele care reflecta o schimbare a formelor valorii. Relatiile de transfer de valoare fara echivalent sunt si financiare numai daca imbraca forma baneasca si se realizeaza in scopul satisfacerii unor nevoi publice in ansamblu sau/si cu caracter economic sau social comun.

Aparitia relatiilor financiare este determinata de transferul, in forma baneasca, de valoare de la persoane juridice sau fizice la fondurile ce se constituie in economie sau de la aceste fonduri la dispozitia persoanelor juridice sau fizice beneficiare. Transferul de valoare are caracterul unui transfer de putere de cumparare. Transferul de valoare la fondurile ce se constituie in economie se efectueaza, de regula, fara contraprestatie directa ; cel ce se realizeaza prin actul de vanzare cumparare a unor bunuri, reflectand o schimbare a formelor valorii din forma marfa in forma bani sau invers iar nu o cedare definitiva si fara contraprestatie de putere de cumparare. In al treilea rand, transferul de valoare la si de la fondurile ce se constituie in economie se realizeaza in conditii de rambursabilitate de la fondurile publice se fac transferuri, in conditii de rambursabilitate, catre unele intreprinderi si catre populatie. In cadrul relatiilor financiare, se particularizeaza: relatiile care exprima un transfer de resurse banesti fara echivalent si cu titlu nerambursabil relatii financiare clasice; relatiile care exprima un imprumut de resurse banesti pe o perioada de timp determinata, pentru care se percepe dobanda relatiile de credit; relatiile care exprima, dupa caz, un transfer obligatoriu sau facultativ de resurse banesti, in schimbul unei contraprestatii care depinde de producerea unui fenomen aleatoriu.

Functiile finantelor publice

Necesitatea finanelor publice, existena acestora, nu constituie expresia dorinei cuiva, ci are un caracter obiectiv. Altfel spus finanele publice exist pentru a servi la realizarea unor obiective prcis determinate, la ndeplinirea anumitor sarcini care nu ar putea fi nfptuite pe alt cale sau cu alte mijloace. Functiile finantelor publice arata menirea sociala a acestora sa actiunea pe care o indeplineste pentru satisfacerea cerintelor structurale. Dupa cum stiinta finantelor are un character relativ, depinzand de sistemul socioeconomic, de gradul de dezvoltare al tarii, de scoala careia ii apartine cercetatorul si opiniile cu privire la numarul functiilor finantelor publice, acestea sunt foarte variate. Astfel unii teoriticieni afirma ca finantele publice indeplinesc numeroase functii, in timp ce altii afirma ca unica lor functie ar fi cea de reartitie a unei parti din produsul intern brut (PIB).

Insa cel mai potrivit punct de vedere este acela care delimiteaza doua functii principale si anume: 1. functia fiscala (o mai numim si functie de repartitie). 2. functia de control Functia fiscala cuprinde 2 mari etape: a) b) mobilizarea fondurilor publice distributia fondurilor publice

Functia de control a. mobilizarea resurselor b. redistribuirea acestora c. modul de utilizare a resurselor Functia de repartitie a finantelor publice se refera la repartizarea produsului intern brut si se deruleaza in 2 etape succesive: constituirea fondurilor si redistribuirea acestora. Aceasta functie permite identificarea si colectarea resurselor financiare la dispozitia autoritatilor publice precum si distribuirea respectivelor fonduri. Repartitia astfel realizata derulandu-se in conformitate cu exercitarea de catre stat a celor 3 functii conferite acestuia in economie. Repartitia fondurilor publice se efectueaza pe seama produsului intern brut si se realizeaza I scopul productiei si furnizarii de bunuri publice, acordarii de transferuri financiare pentru anumite categorii socio-economice, dar si asigurarii intretinerii si si functionarii puterilor de stat. 1. Etapa constituirii fondurilor are drept continut formarea fondurilor publice. Sursele de provenienta il constituie veniturile primare formate in patrimoniul intreprinderilor apartinand statului si din venituri derivate formate in patrimoniul persoanei fizice si juridice de drept privat. Statul poate sa mobilizeze de la institutii prin impozite si taxe. Majoritatea prelevarilor si varsamintelor sunt obligatorii si nerambursabile si numai o mica parte sunt facultative si rambursabile. Problema cea mai complicata ramane stabilirea cotelor obligatorii de prelevare, astfel incat sa fie satisfacut pe de o parte interesul statului de a-si procura fondurile de care are nevoie sip e de alta parte san u se aduca atingere interesului subictilor economici in ceea ce priveste consumul, economisirea si investirea. Etapa constituirii fondurilor are un character obiectiv, in sensul ca nu se pune semnul intrebarii asupra necesitatii acestei etape.

Toti cei care detin venituri sau averi sunt contribuabili in vederea sau in virtutea prevederilor legale si participa cu o parte a veniturilor si averilor lor la finantarea utilitatilor publice. 2. Distribuirea fondurilor cea de a 2 a etapa a functiei de repartitie inseamna impartirea resurselor financiare pe destinatii prestabilite, beneficiarii fiind persoanele fizice si juridice. Prestabilirea destinatiilor rezulta din raportul dintre resursele publice si nevoile publice care trebuie acoperite, acestea din urma fiind considerabil mai mari decat resursele financiare. Daca etapa constituirii fondurilor publice are un character obiectiv, etapa distribuirii are un character subiectiv, depinzand de optiunea politica a guvernului in materie de cheltuieli publice. Se constata ca tarile cu economie de piata dezvoltata aloca o parte mai mare din resursele publice pt actiuni cu character social cultural in timp ce in tarile cu economie in curs de dezvoltare se repartizeaza o parte mai mare din resursele publice disponibile pt actiuni economice pt sustinerea dezvoltarii. Prin intermediul functiei de repartitie a finantelor publice se realizeaza distribuirea si redistribuirea produsului intern brut datorita functionarii sectorului public. Aceasta da nastere la numeroase fluxuri financiare in sens dublu de la detinatorii de venituri si averi catre comunitatile publice si dinspre colectivitatile publice catre agentii economici sub forma utilitatilor publice. Sumele incasate de la bugetul public se depersoanlizeaza iar distribuirea fondurilor pe diverse destinatii nu tine cont de nivelul prelevarilor effectuate de fiecare contribuabil. Functia de control are ca scop respectarea legalitatii financiare si gestionarea banului public. La baza acestei functii se situeaza conceptual de transparenta guvernamentala. Functia de control reprezinta in fapt verificarea periodica si permanenta a fnantelor publice si se fundamenteaza pe un ansamblu de coordonate stiintifice, democratice si politice-administrative, din care rezulta si principalele sale caracteristici. Controlul este individualizat si indeplinit in stransa legatura cu etapa de indentificare si colectare, mobilizare a resurselor financiare la dispozitia autoritatilor publice, precum si cu etapa de alocare si utilizare a respectivelor fonduri mobilizate. Sfera functiei de control a finantelor publice vizeaza atat depistarea preventive a abaterilor in materie de respectare a reglementarilor financiare cat si identificarea ulterioara a eventualelor neajunsuri in constituirea si utilizarea fondurilor publice.

Necesitatea functiei de control deriva din faptul ca fondurile de resurse financiare publice constituite la dispozitia autoritatilor de stat apartin intregii societati iar inexistenta acesteia ar determina o extindere a comportamentelor de genul pasagerului clandestin. Fiind vorba de u control banesc prerogativele transpunerii acesteia in practica revin aparatului financiar (ministerul de finante si departamentele acestuia) presedinte, parlament, govern, curte de conturi, garda financiara etc., care asigura rationalitatea si eficacitatea constituirii si utilizarii resurselor financiare publice, prin aplicarea de masuri corrective fie de natura contraventionala fie de natura penala.

Rolul finantelor publice in Romania contemporana

Prin infaptuirea functiilor ce le revin in cadrul mecanismului economico social, finantele contribuie la infaptuirea unor obiective majore ale societatii. Ansamblul acestor obiective, defineste rolul finantelor in dezvoltarea economico sociala a fiecarei tari. In cazul Romaniei, rolul finantelor consta in: asigurarea fondurilor banesti necesare satisfacerii nevoilor reproductiei P.I.B., a factorului uman, a cadrului organizatorico social si a relatiilor acestuia cu mediul; asigurarea fondurilor banesti destinate restructurarii, consolidarii, dezvoltarii si perfectionarii suprastructurii societatii. In conditiile acuale in Romania, ceea ce priveste reproductia produsului intern brut, rolul finantelor publice s-a diminuat si se va diminua in continuare. Fata de perioada trecutului apropiat, cand circa 2/3 din resursele mobilizate la bugetul de stat erau alocate pentru finantarea economiei nationale, acest rol se rezuma in prezent la: asigurarea conditiilor de functionare a regiilor publice autonome, in cazul in care resursele proprii ale acestora sunt insuficiente in raport cu necesitatile; finantarea construirii si dotarii unor obiective economice noi, in anumite ramuri ale complexului economic national, neinteresante pentru investitorii privati, dar absolut necesare; participarea directa a statului la formarwea in tara si in strainatate a capitalului social al unor societati comerciale mixte ce au o deosebita importanta pentru economia nationala; acordarea de subventii unor societati comerciale cu capital de stat; instituirea de facilitati si alte avantaje economico financiare, in favoarea agentilor economici, indiferent de forma de proprietate asupra capitalului social. In aceste directii se aloca o parte a resurselor mobilizate la bugetul administratiei centrale de stat si la bugetele locale, cu titlul de alocatii pentru activitati si actiuni

economice. In cazul facilitatilor fiscale si altor avantaje nu este vorba despre utilizarea directa a unor fonduri financiare, ci de abtinerea statului de la incasarea anumitor venituri ce I-ar reveni de drept, in absenta instituirii respectivelor avantaje. Reproductia largita a factorului uman implica, in conditiile actuale, sporirea rolului finantelor publice prin dirijarea de la bugetul de stat si de la fondurile speciale a unui volum mai mare de resurse pentru finantarea invatamantului, culturii, artei, asigurarea ocrotirii sanatatii si a protectiei sociale a populatiei. Prin alocarea inspirata a fondurilor financiare si utilizarea lor eficienta, finantele au rolul de a contribui la reproductia si perfectionarea cadrului organizatorico social si a relatiilor acestuia cu mediul economico social. Pe fondul promovarii principiului separatiei puterilor in stat si al democratizarii vietii noastre economico sociale, in Romania contemporana are loc o structurare ampla a institutiilor si organismelor ce compun suprastructura societatii, care antreneaza si o seama de implicatii de ordin financiar. In context, este vorba despre faptul ca o parte a P.I.N., mobilizata la buget prin finantele publice, este alocata constituirea fondurilor banesti destinate asigurarii unei baze materiale corespunzatoare pentru noile institutii si organisme publice si pentru functionarea acestora. In domeniul protectiei sociale si cel al asigurarilor sociale sunt implicate si finantele agentilor economici atat prin contributia acestora la constituirea fondurilor specifice respectivelor domenii, cat si prin propriile fonduri ce se constituie la nivelul microeconomiei. Sintetizand ideile prezentate, rezulta concluzia ca rolul finantelor publice se manifesta pe plan economic si social, iar amploarea acestui rol este dependenta de nivelul dezvoltarii economice a tarii si de gradul participarii finantelor la proceselor de distribuire primara si de redistribuire a P.I.B. si indeosebi a P.I.N. Impactul finantelor publice asupra economiei nu se manifesta numai sub forma utilitatilor puse la dispozitia membrilor sociatatii care influienteaza marimea si structura acumularii de capital, a consumului total, privat si public, individual si social. Acesta se manifesta si sub forma redistribuirii veniturilor si a averii in randurile populatiei, ca si ale intreprinzatorilor.

Politica financiara si mecanismul financiar

Mecanismul financiar

Mecanismul financiar reprezinta ansamblul structurilor, formelor si metodelor, principiilor si parghiilor economico-financiare, prin intermediul carora se constituie, se repartizeaza si se utilizeaza fondurile financiare publice necesare indeplinirii functiilor si sarcinilor statului. Componentele mecanismului financiar sunt: 1. 2. 4. 5. Sistemul financiar Parghiile financiare 3. Metodele administrative de conducere in domeniul finantelor publice Cadrul institutional Cadrul juridic Sistemul financiar reprezinta totalitatea relatiilor financiare prin intermediul carora se asigura formarea, repartizarea, utilizarea fondurilor banesti, necesare statului, dar si organismelor sale pentru satisfacerea nevoilor generale ale societatii. Caracteristicile sistemului financiar 1.cuprinde mai multe categorii de relatii financiare care alcatuiesc tot atatea componente, subsisteme sau verigi ale sistemului financiar. 2. relatiile financiare prezinta 2 trasaturi importante respective: a) se individualizeaza in functie de participantii la procesul de repartizare a resurselor banesti, in functie de locul de constituire si destinatia fondurilor; in functie de metodele folosite pentru creearea si repartizarea fondurilor. b) se leaga intre ele formand un system al relatiilor financiare caracterizat prin unitate in diversitate. Sistemul financiar privit ca relatii economice este format din sistemul financiar public si sistemul financiar privat. Sistemul financiar public cuprinde: 1. Bugetul de stat ce reprezinta o categorie de relatii financiare prin intermediul carora se colecteaza la dispozitia statului fondurile financiare rezultate din impozitele si taxele percepute de la populatie si agentii economici. Aceasta constituie un plan financiar cu caracter constitutiv, obligatoriu aprobat de parlament. 2. Bugetele locale reprezinta o categorie de relatii financiare prin care se Acestea sunt planuri financiare aprobate de consiliile fudetene si locale. 3. Bugetul asigurarilor sociale de stat care reprezinta relatii de repartitie in forma baneasca, ce apar in procesul de distribuire si redistribuire a produsului intern brut in constituie si se repartizeaza fondurile financiare existente la dispozitia autoritatilor locale.

1) Sistemul financiar

legatura cu formarea si repartizarea fondului asigurarilor sociale de stat , constituiri prin contributiile platite de agentii economici de institutiile publice si salariati. Din cadrul sistemului financiar privat fac parte: 1. 2. asigurarile de bunuri, persoane si raspundere civila constituit prin contributia asiguratilor sub forma primelor de asigurare. creditul public reprezinta acea forma a creditului in care statul sau institutiile sale contracteaza de la persoane fizice si juridice sau de la organisme financiare bancare internationale, contracteaza imprumuturi pentru acoperirea cheltuielilor ordinare care depasesc incasarile din veniturile ordinare. 3. finantele agentilor economici

2) Parghiile economico-financiare Acestea reprezinta instrumente cu ajutorul carora statul actioneaza pentru stimulare interesului economic al unei colectivitati determinate sau al membrilor acesteia, luati in mod individual pt realizarea unui anumit obiectiv. Caracteristicile parghiilor economico-fianciare 1. 2. sunt concepute sa actioneze in mod automat la producerea evenimentelor metodele de prelevare si cele de plata actioneaza ca parghii numai in masura economice sau la punerea lor in functie de catre organelle publice. in care asigura concomitant pe langa indeplinirea functiei de repartitie si influentarea pozitiva a altor laturi ale activitatii economice. 3. cu ajutorul lor statul poate interveni in economie sub multiple forme reglarea volumului masei monetare si a productiei, stimularea acordarii de credite, reducerea consumului la anumite marfuri considerate daunatoare sanatatii atc. 4. alegerea unor anumite parghii financiare depinde de: 1. 2. de politica urmarita de govern in domeniul economic, commercial, social etc. de faza ciclului economic 5. a. b. folosirea parghiilor economico-financiare nu exclude necesitatea utilizarii, in completare, a unor metode administrative cum ar fi: intocmirea d prognoze, programe economice si planuri financiare pentru a sti a doua metoda-tinerea evidentelor contabile de catre agentii economici si in ce directie, in ce ritm, cu ce eforturi si cu ce rezultate se dezvolta economia intocmirea de bilanturi contabile, conturi de profit si pierdere etc.

c. d. e. f. g. h. i.

exercitarea controlului financiar de catre organe specializate asupra modului Stabilirea de catre stat de preturi si tarife pentru anumite bunuri si servicii. reglementarea de catre stat a modului de acordare de imprumuturi din reglementarea regimului valutar supravegherea derularii exportului si importului sanctionarea specului ilicite a evaziunii fiscale si a altor abateri de la

de conservare si gestionare a mijloacelor materiale si banesti ale statului.

fondurile pulice

prevederi legale 3) Planificarea financiara Planificarea financiara reprezinta acea modalitate prin care are loc stabilirea, cu character orientativ si cat mai riguros, a nevoilor si resurselor economiei nationale a cerintelor pietei etc. Caracteristicile planificarii financiare 1. exectoriu In cadrul balantelor financiare de sinteza se reflecta resursele preconizate a se realiza precum si destinatiile acestora fiind un instrument cu character orientativ ce serveste la fundamentarea echilibrului financiar la nivel macroeconomic. Cu ajutorul planurilor financiare cu caracter executoriu se stabileste modul de realizare a echilibrului financiar in cursul anului. 2. bancare etc. 3. 4) O alta componenta: Cadrul institutional(Mecanisme) Este format din organe cu atributii si raspunderi in domeniul finantelor publice, respective: instrumente folosite pentru calculul indicatorului sunt: proiecte tehnice si de executie norme de asigurare normative de eficienta norme de stat norme de cheltuieli pentru actiuni social-culturale etc. indicatorii utilizati exprima incasari din activitatea desfasurata, incasari, varsaminte la bugetul statului ale clientilor agenti economici, credite bugetare, credite se intocmesc balante financiare de sinteza si planuri financiare cu caracter

1. 2. 3.

organe democratic alese ex. parlamentul, consiliile judetene si locale etc. organe ale administratiei de stat centrale si locale cum ar fi guvern, organe specializate ale statului in domeniul financiar(ministerul finantelor

ministere, prefecturi etc. publice, administratii financiare publice etc. 5) Cadrul juridic Acesta este format din ansamblul actelor normative care reglementeaza domeniul financiar atat in faza de repartitie cat si in cea de prelevare.

Politica financiara
Prin politic n general se nelege activitatea desfurat de clasele, de pturile sau grupurile sociale pentru realizarea intereselor lor, precum i metodele i mijloacele cu ajutorul crora sunt promovate aceste interese. Fiecare partid, micare sau formaiune cu caracter politic i elaboreaz propriul program care stabilete direciile activitii sale n vederea ajungerii la putere, sau consolidrii acesteia. Programul definete obiectivele urmrite, mijloacele i metodele pe care nelege s le foloseasc pentru atingerea acestora, grupurile sociale crora se adreseaz cu prioritate i interesele crora le apr, poziia fa de principalele probleme interne i internaionale ale momentului. n cadrul politicii interne sunt definite obiective ca: Ritmul creterii economice n perspectiv imediat i mai ndeprtat; Proporiile i orientrile investiiilor de capital; Dimensiunile consumului n perioada de referin; Relaiile dintre sectorul public i privat; Curba omajului; Indicele preurilor i tarifelor; Evoluia salariilor, pensiilor i altor venituri fixe ale populaiei; Aciunile pentru aprarea naional, sntatea populaiei; instruire, ordine i securitate .a. n cadrul politicii externe se definesc relaiile politice, economice, tehnico-tiinifice, culturale, militare i de alt natur cu statele vecine i celelalte state de pe glob. Atitudinea i inteniile de colaborare i cooperare cu alianele militare, uniunile economice existente, aderarea i iniierea unor conlucrri zonale etc. Programul fiecrui partid prin modul cum este conceput, respective care din cele prezentate reprezint obiective de baz, prioritare, face ca acesta s devin o alternativ n

opiunile electoratului. Programul partidului victorios n alegeri devine program de guvernmnt i de aceea trebuie supus dezbaterii Parlamentului. Atingerea obiectivelor stabilite reclam importante resurse financiare din partea statului. Insuficiena acestor resurse poate s constituie un handicap serios n realizarea programelor sociale, economice sau de alt natur la care s-a angajat partidul de guvernmnt. Amnarea unor obiective, renunarea la altele, sau realizarea lor pe seama unor eforturi financiare suplimentare impuse populaiei sau agenilor economici poate s modifice atitudinea electoratului i ndeprtarea preferinelor acestuia spre alte formaiuni. Realizarea obiectivelor prevzute, presupune pe lng asigurarea resurselor financiare publice necesare, intervenia statului n economie cu ajutorul prghiilor economice, a instrumentelor, instituiilor, organelor i reglementrilor financiare. Politica financiar nseamn deci, metodele i mijloacele concrete privind procurarea i dirijarea resurselor financiare, precum i instrumentele, instituiile reglementrile financiare utilizate de stat pentru influenarea proceselor economice i a relaiilor sociale, ntr-o etap anume. Politica financiar face parte integrant din politica general a statului i ndeplinete un rol important n realizarea programelor de dezvoltare economic, formare profesional, ocrotirea sntii, proteciei sociale, dezvoltarea culturii, asigurrii echilibrului ecologic, aprarea naional i celelalte. Dei metodele i instrumentele politicii financiare sunt specifice, aceasta are o independen relativ fa de politica statului din celelalte domenii, deoarece ea nu constituie un scop n sine ci mpreun cu celelalte politici s contribuie la realizarea obiectivelor generale ale societii. ntre politica financiar i politica economic a statului trebuie asigurat o convergen, altminteri fie c efectele dorite nu sunt pe msura ateptrilor, fie chiar, se obin efecte contrare. Spre exemplu dac se dorete o cretere economic, o dezvoltare a potenialului, dar se depete nivelul optim de prelevare la buget de la ageni economici, efectul nu va fi de cretere economic ci de stagnare, deoarece vor scdea investiiile proprii. Subvenionarea de la buget a ntreprinderilor publice este sprijin substanial i poate ajuta la redresarea economico-financiar i la creterea produciei, exportului i ocuprii forei de munc. Dac aceast cale este urmat n cazul ntreprinderilor cu dotri nvechite, organizate necorespunztor, prost gestionate, nu numai c nu se obin efectele scontate, dar se realizeaz o cretere nejustificat a cheltuielilor publice.

Principalele domenii de manifestare a politicii financiare ale statului sunt: a) Domeniul cheltuielilor publice; b) Domeniul resurselor financiare publice care are n vedere: Veniturile ordinare cu caracter fiscal i nefiscal; Veniturile financiare extraordinare procurate pe calea mprumuturilor contractate de stat, a emisiunii monetare, a privatizrii unor fabrici, uzine, locuine i altor bunuri aparinnd statului. c) Domeniul creditului bancar; d) Domeniul asigurrilor de bunuri, persoane i rspundere civil. Aceste domenii sunt strns legate ntre ele, se ntreptrund i se completeaz reciproc. Politica financiar n neles restrns (limitat la finanele publice) se interfereaz cu politica monetar, cu politica de credite i cea de asigurri. n politica financiar nu se poate face abstracie de existena finanelor private, alturi de cele publice, de complementaritatea dintre sectoarele publice i private, dintre stat, ntreprinderi i bnci. Coordonatele politicii financiare n domeniul cheltuielilor publice Politica promovat n domeniul cheltuielilor publice trebuie s stabileasc mrimea, destinaia i structura optim ale acestor cheltuieli s defineasc obiectivele ce trebuie atinse prin efectuarea diferitelor categorii de cheltuieli, s precizeze cile, metodele i instrumentele ce trebuie folosite pentru ca obiectivele respective s fie realizate cu minimum de efort financiar. Apreciind modalitile de nfptuire a acestor coordonate se pot face urmtoarele referiri: a) Dimensiunea cheltuielilor publice presupune att stabilirea mrimii absolute adic volumul total al cheltuielilor exprimat n moneda naional ct i stabilirea mrimii relative a acestor cheltuieli, adic ponderea lor n produsul intern brut (PIB). n acelai timp se prezint tendina cheltuielilor publice n anul curent, comparativ cu cel dinainte, respectiv: de cretere, de meninere, ori de scdere. Desigur pentru comparaie exprimarea se face n preuri comparabile (adic prin actualizarea la inflaie sau ntr-o moned de referin & USA) i aceasta doar n contextul rii respective i nu cu altele deoarece concluziile ar fi neconcludente. Dac spre exemplu am compara nivelul cheltuielilor publice pe locuitor n Romnia, care este de n ori mai mic dect cel din statele occidentale i America, fr s inem cont

de P.I.B. / locuitor din Romnia i rile respective, concluziile (n spe deciziile) ar fi dezastroase. (Exemplu s ne punem s cretem doar cheltuielile). Preocuparea esenial n aceast privin a organelor de decizie n domeniul politicii financiare a statului trebuie s fie ncadrarea cheltuielilor totale ale societii n limitele resurselor ce pot fi mobilizate pe plan naional. Aceast cerin reflect un adevr axiomatic i anume acela c nici o societate nu trebuie s consume mai mult dect produce. n cazul n care colectivitatea naional respectiv nesocotete aceast cerin, satisfcndu-i nevoile pe seama mprumuturilor din strintate, de cele mai multe ori n condiii mpovrtoare, nseamn un grad ridicat de nepsare, de incontien a factorului decizional, o ipotecare pur i simplu a viitorului naiunii respective. b) Stabilirea destinaiei cheltuielilor publice trebuie s porneasc de la satisfacerea cu prioritate a nevoilor sociale majore. Stabilirea corect a opiunilor i prioritilor n fiecare etap este de cea mai mare importan deoarece acestea influeneaz ritmul creterii economice, gradul de satisfacere al nevoilor de trai materiale i spirituale ale populaiei i a celorlalte nevoi obteti. Politica financiar a statului trebuie s asigure: Realizarea obiectivelor de politic economic care promoveaz progresul tehnic, asigur stimularea iniiativei i competitivitatea, menine stabilirea monedei naionale, crete ocupabilitatea forei de munc, crete calitatea produselor i serviciilor; Ridicarea nivelului de asisten social, de cultur i instruire a populaiei, protecia mediului nconjurtor, mbuntirea calitii vieii n general; Buna funcionare a instituiilor statului care s asigure ordinea public, democraia, respectarea drepturilor omului, aprarea rii, dezvoltarea relaiilor cu celelalte state. n perioada de tranziie politica financiar va trebui s sprijine sectoarele care realizeaz producie util societii i performan cu caracteristici ridicate la nivelul criteriilor mondiale att n ceea ce privete calitatea ct i consumul descurajnd sectoarele mari consumatoare de materii i energie, nerentabile i cu efecte duntoare asupra mediului nconjurtor. Raportul ntre consum, capital, ntre investiiile productive i cele neproductive, trebuie influenat spre nivelul optim prin aceleai politici financiare. Luarea unor decizii care conduc la majorarea salariilor, pensiilor, ajutoarelor persoanelor fizice, fr acoperirea pe msur cu mrfuri i servicii va duce sigur la subminarea echilibrului monetar i la scderea puterii de cumprare.

c) Utilizarea la maxim eficien a resurselor financiare, aceast cerin derivnd din caracterul limitat al tuturor resurselor financiare i materiale. Cerina este la fel de justificat pentru sfera produciei materiale ct i pentru cea nematerial. Dac n sfera produciei rezultatele se msoar prin producii mari de calitate i accesibile, n sfera nematerial se apreciaz prin gradul de asisten social, nvmnt, cultur etc. Reducerea cheltuielilor printr-un regim de economisire uneori forat nu este soluia cea mai fericit ci dimpotriv utilizarea banilor cu eficien, din aceeai sum, bunuri mai multe i mai bune. (exemplu gardienilor). d) Stimularea beneficiarilor prin metode de finanare i gestionare ori prin alte instrumente specifice: care s conduc la utilizarea eficient a fondurilor existente, sporirea acestora i investirea spre domeniile dorite. n acest context al politicii financiare pot fi folosite diverse metode de finanare: Autofinanare, cu completarea resurselor proprii pe seama cheltuielilor; Autofinanare, cu completarea resurselor proprii pe seama creditului; Autofinanare cu completarea resurselor proprii pe seama alocaiilor bugetare; Finanarea integral cu titlu definitiv nerambursabil din fondurile bugetare sau extrabugetare dup caz. nlocuirea finanrii directe sau indirecte, totale sau pariale din fondurile publice constituite pentru unele obiective sau aciuni, cu acordarea de stimulente fiscale (avantaje indirecte) reducerea sau scutirea de taxe vamale, TVA impozite etc. Coordonatele politicii financiare privind procurarea resurselor financiare Politica promovat n domeniul procurrii resurselor publice trebuie s stabileasc volumul i proveniena resurselor ce pot fi procurate, metodele de prelevare precum i obiectivele ce trebuie atinse de instrumentele fiscale folosite n procesul constituirii fondurilor respective. a) Volumul resurselor financiare de care statul are nevoie pentru ndeplinirea funciilor i sarcinilor sale este indicat de cuantumul cheltuielilor publice aferente perioadei considerate. Aprobnd aceste cheltuieli, organele de decizie competente determin nsi volumul resurselor financiare necesare. n realitate, ntre volumul cheltuielilor considerate indispensabile pentru satisfacerea nevoilor sociale (cererea de resurse financiare) i volumul resurselor financiare posibil de procurat pe plan intern (oferta de resurse) nu ntotdeauna exist o concordan deplin: fie cererea de resurse este mai mare dect oferta (situaie cnd despre respectivul buget se spune c este n deficit) fie invers cnd volumul resurselor este mai mare dect cererea (situaie cnd despre buget se afirm c este excedentar). De

subliniat c aceste neconcordane se pot localiza la unul sau mai multe niveluri respectiv: administraia central, administraia local, asigurrile sociale sau al fondurilor extrabugetare. De reinut c volumul resurselor financiare, susceptibile de a fi mobilizate la fondurile publice este cu att mai mare, cu ct economia naional este mai puternic dezvoltat iar activitatea desfurat de agenii economici este mai eficient. Altfel spus cu ct P.I.B. pe locuitor este mai mare i partea ce se poate preleva la buget poate fi mai mare. Poate i nu este obligatorie deoarece depinde de politica financiar a rii respective. Astfel n ri cu acelai nivel ridicat al P.I.B. / locuitor modalitile pot fi diferite: n unele apar asociaii, fundaii i chiar ageni privai care fac masive investiii sociale n coli, spitale, asigurri sociale ceea ce degreveaz bugetul de astfel de cheltuieli, n timp ce n alte state toate aceste cheltuieli se fac doar de ctre stat. b) Proveniena resurselor este de asemenea un obiectiv ce ine de politica financiar a statului respectiv. Teoretic organele de decizie ce fac aceast politic se pot baza pe dou alternative: Fie s se bazeze pe resursele interne ce pot fi procurate pe plan naional; Fie s se bazeze pe resurse externe ce pot fi atrase din afar, desigur nu n exclusivitate ci doar de completare. n condiiile normale (ntr-o politic sntoas) n orice ar mare, sau mic, dezvoltat, sau mai puin, baza trebuie s o constituie resursele proprii i nu cele mprumutate. Resursele mprumutate trebuie s aib la baz decizii riguros fundamentate i ndeobte pentru scopuri productive i nu pentru consum, situaie ce conduce la un grad de ndatorare i dependen crescnd uneori fr ieire. Resursele financiare interne la rndul lor pot proveni n proporii diferite de la sectorul public; De la sectorul privat sau De la populaie. De asemenea politica financiar de prelevare a resurselor poate trata pe picior de egalitate toi agenii economici indiferent de proprietate sau dimpotriv preferenial favoriznd o form sau alta. Diferenierea poate fi extins i asupra formelor juridice ale ageniilor (societate de persoane sau de capital) asupra mrimii acestora (mari, mici, mijlocii) ramurilor (producie, investiii, comer) zonelor (munte, cmpie, ar, strintate) toate aceste diferene sunt determinate de un anumit scop respectiv de-a ncuraja o form sau alta i de-a restrnge altele. Diferenierea prelevrii (prelurii) se practic i n ceea ce privete contribuia persoanelor fizice folosindu-se criterii diferite: puterea contributiv a pltitorului (exprimat prin volumul veniturilor);

 situaia personal a acestuia (necstorit, divorat, cu copii, tineri etc) capacitatea de munc (integral, parial, handicap); grupa social (salariat, pensionar, liber profesionist, fermier etc.) Egalitarismul n care contribuia era aceeai fr nici o deosebire se practica doar n antichitate i evul mediu, n epoca modern se mai regsete doar n acele state n care se mai regsesc forme tribale. c) Numrul i timpul canalelor (modalitilor) de prelevare a contribuiei la fondurile publice o constituie o coordonat important a politicii financiare. n teorie se vehiculeaz dou idei respectiv existena unui singur canal (spre exemplu impozitul pe venitul global) sau mai multe canale (impozite pe diverse venituri i forme de avere). n practic prima idee nu a fost posibil de aplicat. De asemenea cea de-a doua are mai multe forme de aplicare, impozite i taxe pe nivelul veniturilor, ori al consumatorilor. Din cele prezentate este lesne de neles c aezarea judicioas a impozitelor i taxelor (canalelor de prelevare) este de mare importan n politica financiar deoarece afecteaz interesele tuturor categoriilor sociale putnd asigura un echilibru, sau dimpotriv favorizrii i defavorizrii a unor persoane. d) Canalele (modalitile) de prelevare trebuie s reprezinte n acelai timp prghii financiare de influenare a proceselor economice. Aceste modaliti de prelevare trebuie astfel concepute nct s asigure evoluia vieii economico-social n direciile dorite: Creterea investiiilor productive, n unele sau alte ramuri; Crearea unor noi locuri de munc; Participarea la circuitul economic mondial (stimularea exportului sau importul de tehnologie); Stimularea produciei agricole, vegetal sau animal, extinderea metodelor moderne (irigare prin picurare, biostimulatorii etc). e) Destinaia sumelor, veniturilor provenite din sectorul public. Spre exemplu dac are loc vnzarea unor ntreprinderi de stat, sumele rezultate ce destinaie c capete?. Alimenteaz un fond de dezvoltare, sau bugetul statului. Veniturile realizate de Regiile autonome n ce proporie rmn la dispoziia acestora i-n ce proporie se preiau de stat. Dac nu se realizeaz venituri ci pierderi ce se face? Se subvenioneaz, se nchide activitatea sau se trece pe principiul societilor comerciale, negociere cerere-ofert. f) Echilibrul financiar este un obiect important al politicii financiare. Organele de decizie trebuie s-i fixeze poziia n legtur cu eventualele neconcordane, diferena ntre volumul cheltuielilor necesare a fi acoperite de la fondurile publice i volumul resurselor posibile de mobilizat n condiii normale n perioada de referin. Da Se accept astfel de

dezechilibre? Nu Dac Da, n ce proporie? i mai cu seam pe ce ci urmeaz a fi recuperate diferenele. Dezechilibrul financiar este accidental, provocat de alte dezechilibre (material, f.d.m., monetar etc) sau este provocat pentru restabilirea echilibrului economic. g) Contractarea mprumuturilor de stat este o problem de politic financiar ce trebuie s clarifice multiple probleme, ntre care enumerm: n ce scopuri se contracteaz, pentru realizarea unor obiective productive, pentru infrastructura sau finanarea unor cheltuieli de consum? Din ce resurse se ramburseaz, din veniturile realizate de obiectivele construite pe seama altor sume mprumutate, din venituri publice special afectate acestui scop sau din veniturile generale ale bugetului. Pe ce termen i n ce condiii se contracteaz? Dac mprumutul se indexeaz pentru protejarea deintorilor de titluri mpotriva riscului, deprecierii monedei n care a fost exprimat mprumutul; mprumutul extern este condiionat de cerine economice, politice sau de alt natur? De poziia adoptat la fiecare din problemele menionate mai sus depind n final reuita aciunii de contractare a mprumutului, efortul financiar reclamat de rambursare, precum i eficiena aciunii finanate din mprumut. Politica financiar presupune nu numai stabilirea obiectivelor urmrite ntr-un domeniu sau altul i mijloacele pentru atingerea acestora, dar i analiza critic a rezultatelor obinute prin promovarea sa.

Conceptul de buget public naional

Definiia i importana bugetului public naional n ncercarea de a defini relaiile deosebit de complexe care formeaz bugetul de stat se disting dou categorii de abordri: definiii date de normele juridice i definiii date de doctrin (literatura de specialitate). Cu privire la prima categorie cteva definiii ar suna astfel: Regulamentul de Finane (20.XI.1860 promulgat de Al.I.Cuza): veniturile i cheltuielile publice ce au a se efectua pentru serviciu fiecrui exerciiu. Prima Lege de Contabilitate (1864 art.2). toate veniturile statului i cheltuielile neaprate pentru ndeplinirea deosebitelor servicii, aezate conform legilor, autorizate n fiecare an de o lege anual de finane formeaz bugetul general al statului.

Decretul din 31.V.1862 asupra contabilitii din Frana art.5 bugetul este actul prin care sunt prevzute i autorizate veniturile i cheltuielile anuale ale statului sau ale altor servicii pe care legile le supun n aceleai reguli. Legea finanelor publice art.1 activitatea privind finanele publice include elaborarea i execuia bugetului public naional, care cuprinde bugetul administraiei centrale de stat, bugetele locale i bugetul asigurrilor sociale de stat, stabilirea i perceperea impozitelor, taxelor i altor venituri ale statului i utilizarea mijloacelor financiare ale organelor puterii legislative, judectoreti i executive. De asemenea cuprinde controlul asupra modului de folosire a mijloacelor materiale i bneti aparinnd regiilor autonome, instituiilor public i asupra capitalului social al statului n societile comerciale. Cu privire la ce-a doua categorie n literatura de specialitate definirile au fost de

asemenea multiple: Prof. A.Wagner definete bugetul ca fiind un plan alctuit n cifre, ntr-o ordine determinat de obicei sistematic, privitor la intrrile i ieirile (veniturile i cheltuielile) probabile n moned sau valori, monetare, care se produc n gestiunea economic a unui corp public o anumit perioad. Prof. Paul Leroy Beaulieu un buget este o prevedere a veniturilor i cheltuielilor pe o perioad determinat, un tablou evolutiv i comparativ a veniturilor de mplinit i a cheltuielilor de efectuat. Prof. R.Stourm bugetul statului este un act coninnd aprobarea prealabil a veniturilor i cheltuielilor publice. n definirea bugetului de stat considerm necesar s facem dou precizri: 1. n primul rnd bugetul nu este un act ce eman de la un organ al autoritilor de stat ci cuprinde un ansamblu coerent de indicatori de plan cu caracter aleatoriu n care sunt nscrise veniturile i cheltuielile statului pentru o perioad viitoare. 2. n al doilea rnd fa de acesta (buget) societatea manifest un interes deosebit, interes ce este justificat de rolul banului public n viaa unui popor. n acest sens bugetul public naional poate fi definit ca fiind planul financiar al statului prin care sunt prevzute veniturile i cheltuielile pentru o perioad determinat de timp. De altfel, n rile cu economie de pia se consider att n doctrin ct i-n practic c finanele publice reprezint singurul domeniu unde este necesar o aciune planificat de manier precis, prin care se prevd veniturile i cheltuielile statului pe o perioad viitoare determinat de obicei un an.

Bugetul public naional ndeplinete un rol deosebit n procesul redistribuirii ntre economia naional pe de o parte i ntre stat i populaie pe de alt parte. Bugetul public naional intervine de asemenea n redistribuirea resurselor financiare ntre sfera productiv i cea neproductiv, n asigurarea proteciei sociale, ntre unele zone ale teritoriului i chiar n diviziunea internaional a muncii. Prin intermediul bugetului public naional se exercit n acelai timp un control permanent i sistematic asupra constituirii, repartizrii i utilizrii fondurilor publice, precum i asupra activitii societilor comerciale care au raporturi cu bugetul de stat. Importana deosebit a bugetului public naional n cadrul sistemului finanelor publice i al relaiilor social-economice, poate fi sintetizat astfel: a) Particip n mod direct la ndeplinirea funciilor i sarcinilor statului; b) Asigur autonomia real colectivitilor locale, constituite n cadrul unitilor administrativ-teritoriale; c) Garanteaz realizarea efectiv a proteciei sociale a unor categorii importante din rndul populaiei; d) Asigur echilibrul financiar, monetar i valutar al statului; e) Are un important rol stabilizator al economiei naionale. n literatura de specialitate au fost exprimate diverse opinii cu privire la natura juridic a bugetului de stat, respectiv ce reprezint acesta? Formularea acestor opinii s-au grupat n cinci susineri potrivit crora bugetul de stat ar fi: 1. Act administrativ deoarece att veniturile ct i cheltuielile pe care le cuprinde sunt simple evaluri financiare nfptuite de instituiile administrative; 2. Lege propriu-zis deoarece este o dispoziie statutar ce eman de la puterea legislativ i mbrac forma legii fiind o norm de drept; 3. Lege ct i act administrativ adic ar fi lege n prima parte n care se stabilesc dispoziiile generale i act administrativ n a doua parte n care se stabilesc sarcinile individuale; 4. Act de planificare financiar care n urma adoptrii de ctre organul suprem al puterii de stat printr-o lege emis n acest scop dobndete natur juridic de lege. 5. Un plan, respectiv principalul plan financiar cu character executoriu al statului. n fapt nefiind posibil s se aplice procedura de adoptare a legilor, unui document (cum este bugetul), legiuitorul, respectiv Parlamentul nu adopt un plan ci Legea de adoptare a bugetului de stat care se face n fiecare an. Coninutul bugetului public naional

Coninutul bugetului public naional este format din veniturile publice i cheltuielile publice. I. VENITURILE PUBLICE sunt fonduri bneti ale statului formate prin prelevarea sub diferite forme ctre stat a unei pri din veniturile realizate de societate. Modalitile de realizare a veniturilor statului (a bugetului) depend de politica general de repartizare a venitului naional, de structura economiei naionale, de gradul de dezvoltare teritorial a rii i de gradul de dezvoltare al forelor de producie. Schematic veniturile publice sunt formate din: A. VENITURI ORDINARE (curente) sunt considerate veniturile care se ncaseaz cu regularitate la buget (lunar, trimestrial, semestrial, anual) constituind o surs permanent. Din aceast categorie fac parte: Impozitele directe se stabilesc pe baza unor criterii avnd ca obiect al impunerii (al prelevrii) proprietatea asupra pmntului, asupra cldirilor, asupra activitilor economice cum ar fi: impozitul pe profit, pe salarii, pe cldiri, pe terenuri, etc. n cazul impozitului direct, pltitorul acestuia este cunoscut dinainte i nominalizat n evidenele fiscale: UCMR SA, ABRAXAS SRL, AGROCOMTUR LIBER SRL, etc. Ponderea acestor impozite n cele mai multe ri este majoritar mergnd pn la 80-90%. Impozitele indirecte se realizeaz sub forma impozitelor (prelevrilor) pe consum adic pe vnzarea diferitelor mrfuri sau la prestarea anumitor servicii. Dimensiunea (mrimea) prelevrii (prelurii la buget) sunt stabilite n cote procentuale asupra valorii mrfurilor vndute i a serviciilor prestate; sau n sume fixe pe unitatea de msur (kg. t.etc) spre deosebire de impozitele directe n care pltitorii sunt dinainte cunoscui, situaie logic, n care proprietarul terenului, al cldirii, al activitii economice i comerciale este cunoscut i identificat, n cazul impozitelor indirecte, n care prelevarea (preluarea) se face prin includerea n preul mrfurilor i al serviciilor (fostul ICM actual TVA, accizele pe alcool, tutun, ce nseamn accizele i de ce? cumprtorul nu este cunoscut. La fel este i cazul impozitului pe spectacole, n care beneficiarul (spectatorul) nu este dinainte cunoscut. Ponderea acestor categorii de venituri este mic fa de cele directe, reprezentnd doar 10-20% din formarea bugetului de stat. B. VENITURILE EXTRAORDINARE (SAU OCAZIONALE) la care statul apeleaz numai n cazurile excepionale i anume atunci cnd mijloacele bneti provenite din surse curente nu acoper integral cheltuielile bugetare. Din categoria veniturilor extraordinare fac parte: mprumuturile de stat se acord statului mai ales pe seama unor capitaluri acumulate anterior, ele constituie venituri ale statului care se negociaz cu creditorii

acestuia. Cu alte cuvinte, n caz de dezechilibru bugetar, n care veniturile procurate de stat sub forma impozitelor i taxelor i a veniturilor provenite de la ntreprinderile i proprietile sale, nu acoper integral cheltuielile bugetare, completarea veniturilor publice se face cu resurse de mprumut, adic pe calea creditului public. Aceste mprumuturi se bazeaz pe ncrederea n insolvabilitatea statului i se realizeaz fie pe calea contractrii directe de ctre stat a mprumuturilor de la persoane juridice i fizice deintoare de mijloace bneti, fie prin intermediul unor instituii specializate cum sunt: bncile, CEC, Case de asigurri sociale, care colecteaz disponibilitile bneti de pe pia i pe care le ncredineaz apoi statului pe timp determinat. Emisiunile de bani reprezint alte venituri de moment, care depesc nevoile reale de moned i care afecteaz veniturile bneti ale maselor largi de oameni, deoarece poart pecetea obligativitii, a constrngerii, nerestituindu-se niciodat scznd puterea de cumprare a populaiei. C. ALTE VENITURI se pot constitui din: O parte din fondul de amortizare a capitalului fix aparinnd societilor sale productive; Rezervele de aur i disponibilitile valutare din trezorerii; Lichidarea participanilor de capital n strintate; Valorificarea unei pri din bunurile sale mobile i immobile aflate peste grani; Resursele materiale i bneti jefuite n perioada unor conflagraii (rzboaie) zonale. II. CHELTUIELI PUBLICE reprezint modalitile de repartizare i utilizare a fondurilor bneti a prelevrilor (prelurilor) din veniturile societii n vederea satisfacerii nevoilor generale, ale societii. Cheltuielile bugetare sunt repartizate pentru satisfacerea nevoilor militare, ntreinerea aparatului de stat, plata datoriei publice, acordarea de subvenii, dezvoltarea sectorului economic de stat, acoperirea nevoilor social-culturale precum i a celor de cercetare dezvoltare (enumerarea cheltuielilor nu s-a fcut n ordinea strict prevzut de legea: bugetului anual). Repartizarea cheltuielilor bugetare (ca volum) pe aceste domenii se face n funcie de nivelul de dezvoltare i dotare economico-social a fiecrui stat. De asemenea depinde de situaia politico-militar a momentului i de starea de pace sau rzboi. Factorii care determin creterea cheltuielilor bugetului sunt: a) Sporirea cheltuielilor militare (determinate de cantitate ori de calitate, exemple: determinare radar, laser, etc.).

b) Creterea numeric a aparatului de stat i nzestrarea acestuia cu mijloace moderne de aciune. c) Dezvoltarea sectorului de stat prin construirea de societi pe seama bugetului, prin participarea statului la societi mixte, prin acordarea de subvenii pentru stimularea produciei sau exportului; d) Extinderea reelei de instituii publice de nvmnt, sntate i cultur, organizarea asigurrilor, asistenei sociale i proteciei sociale (exemplu ntre nevoia de protecie social i impunere minieri); e) Construirea de strzi, autostrzi, poduri, porturi, aeroporturi, modernizarea mijloacelor de transport rutier, feroviar, naval, aerian, dezvoltarea gospodririi comunale, sistematizarea teritoriului i proteciei mediului nconjurtor. Dac coninutul Bugetului Public naional prezentat sub form schematic, de tablou, conine dou pri: veniturile pe de o parte i cheltuielile pe de alt parte, cuprinsul su (ntinderea sa) este format din anumite verigi care alctuiesc un ansamblu coerent denumit structur bugetar. Aceast structur bugetar (respectiv verigile ce se succed nlnuie), depinde de structura organizatoric a statului respectiv, adic: stat de tip unitar; stat de tip federal; 1) statele de tip unitar cum sunt: Frana, Anglia, Italia, Olanda, Grecia, Turcia, Suedia, Romnia, .a. se caracterizeaz printr-o legislaie unic n care exist un buget general al statului i bugetele locale autonome care sunt organizate la nivelul fiecrei uniti administrativteritoriale. Acestea (unitile administrativ-teritoriale) poart denumiri diferite de la ar la ar: comune urbane i rurale, departamente i regiuni n Frana; cantoane, arondismente n Elveia; regiuni autonome, provincii i comune n Italia; comitate, teritorii de comitat i districte de comitat n Anglia; provincii comunale i administraii ecleziastice n Suedia i altele. 2) Statele de tip federal cum sunt: SUA, Canada, Germania, Elveia, Austria, Yugoslavia, India, etc, care se caracterizeaz printr-o structur format din bugetul federaiei, bugetul statelor ce compun federaia i care poart denumiri diferite: state n America, landuri n Germania, cantoane n Elveia etc; si bugetele unitilor locale. Repartizarea veniturilor i cheltuielilor ntre prile componente ale structurii bugetare din fiecare stat este n funcie de modul n care au fost delimitate prin lege atribuiile aparatului central i cele ale administraiei locale.

De obicei veniturile cele mai importante i cheltuielile cele mai mari sunt derulate prin bugetul central, celelalte avnd o importan secundar. Instituirea i perceperea veniturilor, efectuarea cheltuielilor precum i organizarea relaiilor financiare ale statului sunt supuse unor reguli precise care se afl sub controlul parlamentului. Bugetul public naional al romniei este specific unui stat de tip unitar si cuprinde ca verigi n ansamblul nchegat al bugetului urmtoarele: Bugetul administraiei centrale de stat; Bugetele locale ale unitilor administrativ-teritoriale care au personalitate juridic, respectiv (comun, ora (municipiu), jude); Bugetul asigurrilor sociale de stat. Pe lng cele enumerate, legea anual de aprobare a bugetului public anual, mai definete ca surse de formare i destinaii de cheltuieli fondurile speciale ca surse de formare i destinaii de cheltuieli fondurile speciale ca de exemplu: fondul de omaj, fondul de risc i accidente, fondul special pentru agricultur, fond special sntate, fondul de cercetare-dezvoltare, etc., diferite de la o perioad la alta. Prin urmare, bugetul de stat exprimat generic, nu se prezint sub forma unui document unic, ci sub forma unui ansamblu coerent de bugete, fiecare acoperind o zon economico-social, astfel nct prin complementaritatea lor s satisfac nevoile generale ale societii.

Procedura bugetar
Prin procedur bugetar se nelege totalitatea actelor i operaiunilor cu caracter tehnic i normativ, nfptuite de organele de specialitate ale statului n scopul elaborrii, adoptrii, executrii i ncheierii bugetului public naional. n timp procedura bugetar se prelungete pe o perioad mai mare de un an (dei bugetul se caracterizeaz prin anualitate) deoarece elaborarea proiectului ncepe n anul premergtor celui pentru care se ntocmete, continu cu executarea n cursul anului respectiv (execuia derularea propriu zis) i se definitiveaz prin contul de ncheiere a exerciiului bugetar n anul urmtor. Prin urmare, practic, procedura bugetar se desfoar pe parcursul a 3 ani calendaristici. Aadar conform dispoziiilor legale (n prezent Legea nr.72 /1996 privind finanele publice) activitatea bugetar trece prin mai multe etape i anume: Elaborarea proiectului bugetului de stat; Aprobarea acestuia;

Executarea bugetului; ncheierea exerciiului bugetar. Elaborarea proiectului bugetului de stat, respectiv prima etap presupune activitate

de determinare a veniturilor i cheltuielilor bugetului public. Aprobarea nseamn dezaprobarea i votarea de ctre parlament a legii de adoptare a bugetului public naional adic acceptarea i stabilirea definitiv a nivelurilor veniturilor ce urmeaz a fi atrase i a cheltuielilor ce se pot efectua. Execuia bugetar const n realizarea veniturilor, adic atragereancasarea la termenele i-n cuantumul prevzut de legea de adoptare (de obicei nivelele prevzute la venituri de lege este minimal) i efectuarea cheltuielilor conform destinaiei prevzute de aceiai lege (de reinut c nivelul acestora prevzut de lege este maxim). ncheierea exerciiului bugetar presupune ntocmirea drii de seam (a contului de execuie) care s reflecte cu exactitate nivelul veniturilor i cel al cheltuielilor realizate cu prezentarea cauzelor neefecturii cheltuielilor prevzute i a veniturilor realizate. La elaborarea i execuia bugetului administraiei centrale de stat a bugetului asigurrilor sociale i bugetele locale stau principiile: 1) Universalitii; 2) Echilibrului; 3) Realitii; 4) Al unitii; 5) Al neafectrii veniturilor; 6) Anualitatea; 7) Specialitatea bugetar; 8) Publicitatea bugetului; Universalitatea bugetar este principiul bugetar potrivit cruia veniturile i cheltuielile statului trebuie s fie nscrise n buget, n sumele lor globale (totale), deci nici un venit i nici o cheltuial de stat nu trebuie s se realizeze n afara cadrului bugetar. Deoarece obinerea veniturilor publice determin anumite cheltuieli, este necesar ca veniturile respective s se nscrie n buget cu produsul lor brut, iar cheltuielile cu cifra lor total i nu cu soldul dintre acestea. n acest fel se ofer Parlamentului posibilitatea cunoaterii veniturilor totale ce se vor ncasa i a cheltuielilor ce se vor efectua. Bugetul ntocmit cu respectarea universalitii poart denumirea de buget brut, iar cel care cuprinde numai rezultatul final al aciunilor productoare de venituri celor generatoare de cheltuieli, respectiv soldul poart denumirea de buget net.

Principiul universalitii permite cunoaterea i controlul sumelor exacte a cheltuielilor publice ct i evitarea ca anumite servicii publice ce nu dispun de fonduri proprii s-i dobndeasc dependena fa de autoritile centrale. Echilibrarea bugetar este principiul bugetar (cerina) potrivit cruia toate cheltuielile ce urmeaz a se efectua n anul bugetar trebuie acoperite integral din veniturile ordinare ale bugetului de stat. Egalitatea ntre veniturile ordinare (curente) i cheltuieli a fost considerat de accepiunea clasic drept principiu de aur al gestiunii bugetare. n realitate, respectiv n zilele noastre aceast egalitate este ntlnit foarte rar, de cele mai multe ori i n cele mai multe ri exist un dezechilibru n care cheltuielile sunt mai mari dect veniturile ordinare, situaie n care despre buget se spune c este n deficit. Deficitul bugetar este determinat n special de cursa narmrilor, creterea cheltuielilor cu datoria public, creterea cheltuielilor cu ntreinerea aparatului de stat. Din punct de vedere al echilibrului un buget poate fi: Echilibrat cnd veniturile ordinare sunt egale cu totalul cheltuielilor; Excedentar cnd veniturile ordinare sunt mai mari dect cheltuielile; Deficitar cnd veniturile ordinare sunt mai mici dect cheltuielile; Deficitul bugetar poate fi acoperit n mai multe feluri, cea mai favorabil situaie fiind aceea din veniturile extraordinare, acoperirea din mprumuturi de stat este doar o rezolvare parial care antreneaz noi cheltuieli n perioadele urmtoare pentru restituire, iar calea emisiunii de bani pentru nlturarea deficitului este calea cea mai nefericit care se rsfrnge asupra populaiei prin scderea puterii de cumprare. Deficitul bugetar se exprim cu ajutorul a 3 indicatori: 1. Mrimea deficitului = volumul cheltuielilor volumul veniturilor; 2. Ponderea deficitului n P.I.B. = 100 3% P.I.B valoarea deficitului 3. Structura finanrii deficitului: din mprumuturi Interne; Externe; Emisiuni de bani; Principiul unitii presupune ca veniturile i cheltuielile publice s fie nscrise ntrun singur document. Acest lucru permite prezentarea clar a resurselor statului i a destinaiei acestora, cunoaterea exact a sumelor de provenien a veniturilor i direciile de utilizare, dar mai cu seam raportul de mrime ntre venituri i cheltuieli stabilindu-se natura bugetului: echilibrat, deficitar, ct i a msurilor ce se accept pentru echilibrare.

n practic principiul nu este riguros respectat, astfel pe lng bugetul general sau ordinar al statului se ntocmesc i alte bugete cum sunt bugetele autonome, bugetele extraordinare, bugetele anexe ca fondurile speciale i altele. Principiul neafectrii veniturilor bugetare se refer la faptul c veniturile la buget se depersonalizeaz. Aceasta nseamn c veniturile privite n totalitatea lor se utilizeaz pentru acoperirea tuturor cheltuielilor. Aadar nu se admite ca un anumit venit bugetar s fie folosit pentru acoperirea unei anumite cheltuieli. Acest principiu nltur necorelaiile ce ar aprea ntre nivelul sumelor realizate din anumite surse i cel al cheltuielilor fcute pentru realizarea aciunilor din buget, pe de alt parte nltur risipa sau insuficiena fondurilor care ar aprea dac fiecare sum ncasat ar avea destinaia expres. n practic se nregistreaz ns frecvente abateri de la acest principiu ceea ce constituie n acelai timp abatere i de la principiul unitii i au loc de obicei cnd se introduc noi categorii de impozite i taxe cu motivaie subiectiv, adic s nu creasc gradul de nemulumire al populaiei prin justificarea aprioric a destinaiilor date. Anualitatea bugetului. Din punct de vedere istoric, anualitatea este considerat prima regul bugetar aplicat n practic. Anualitatea bugetului are dou semnificaii distincte: 3. Perioada de timp pentru care se ntocmete i se aprob bugetul; 4. Perioada de timp n care se ncaseaz veniturile i se efectueaz cheltuielile. La baza acestui principiu au stat raiuni att de ordin politic ct i tehnic. Astfel de ordin politic este necesitatea i interesul Parlamentului de-a controla Guvernul asupra gestiunii financiare, iar eficiena controlului nu poate exista dect dac aprobarea cheltuielilor se face pe perioade scurte nu prea ndelungate. Din punct de vedere tehnic posibilitatea de previziune asupra volumului veniturilor i al cheltuielilor este mai aproape de realitate cnd perioada la care se refer este mai scurt, respectiv un an. n virtutea principiului anualitii puterea legislativ a fiecrei ri trebuie s se pronune anual n legtur cu toate veniturile i cheltuielile nscrise n buget pentru anul urmtor. n ultimul timp sunt tot mai muli economiti care pledeaz pentru renunarea la principiul anualitii i trecerea la bugete plurianuale, motivat n special de cheltuielile de investiii care necesit perioade mai ndelungate pentru finalizare. n unele ri Frana, SUA chiar i n momentul de fa puterea legislativ aprob cheltuieli cum sunt procurarea de echipament militar, edilitare, etc, pe perioade mai mari de un an. Indiferent de unele abateri de la principiu, bugetul este elaborat i aprobat pe o perioad de 12 luni. De precizat ns c anul bugetar poate s coincid cu cel calendaristic cum este cazul Austriei, Belgiei, Braziliei, Franei, Germaniei, Romniei, etc. sau nu, cum este cazul Marii Britanii,

Canadei, Japoniei, la care anul bugetar ncepe la 1 aprilie i se ncheie la 31 martie din anul calendaristic urmtor; n Australia, Italia, Suedia, .a., anul bugetar ncepe la 1 iulie pn la 30 iunie, iar n SUA la 1 octombrie pn la 30 septembrie. Factorii care influeneaz data nceperii anului bugetar sunt diveri: caracterul economiei, nivelul de dezvoltare al acesteia, regimul de lucru al Parlamentului, tradiia, etc. Astfel ntr-o ar cu preponderen agricol n care principalele venituri se realizeaz pe seama acestui sector, ntocmirea bugetului se bazeaz pe informaiile privind recolta ce se obine. Legat de acest principiu trebuie s mai precizm c n practic se respect i aplic: Anul bugetar; Exerciiul bugetar; Exerciiul bugetar este mai mare dect anul bugetar, cca 15-18 luni i presupune ca veniturile i cheltuielile unui an bugetar s fie reflectate integral n cadrul anului bugetar chiar dac unele continu a se derula i n anul urmtor. Dezavantajul acestui sistem l reprezint funcionarea n paralel a dou bugete, iar avantajul l constituie cunoaterea exact a realizrii bugetului respectiv. Specializarea bugetar reprezint principiul potrivit cruia veniturile bugetare trebuie s fie nscrise n buget i aprobate de ctre Parlament pe surse de provenien, iar creditele bugetare pe categorii de cheltuieli. Prin credit bugetar se nelege suma limit, nscris n bugetul de stat i aprobat de puterea legislativ, pn la care se pot efectua pli n contul fiecrei cheltuieli aprobate. Pentru ca puterea legislativ s poat avea o imagine clar asupra bugetului de stat este necesar ca veniturile i cheltuielile s fie nscrise n buget dup o schem unitar. Gruparea veniturilor i cheltuielilor ntr-o anumit ordine i pe baza unor criterii precis determinate poart denumirea de clasificaie bugetar. Publicitatea bugetului este principiul potrivit cruia dup ce este supus dezbaterii Parlamentului, bugetul trebuie adus la cunotina opiniei publice. Legea privind adoptarea bugetului de stat i contul privind ncheierea exerciiului bugetar pe anul precedent celui n curs sunt publicate n Monitorul Oficial sau n culegeri de legi.

Fazele procesului bugetar

Elaborarea proiectului de buget Proiectul de buget este elaborat de puterea executiv. n majoritatea rilor, aceast atribuie revine guvernului, excepie fac puine ri ntre care ce-a mai notabil este SUA, unde proiectul de buget este elaborat de ctre eful Executivului Preedintele Republicii. n cadrul guvernelor, responsabilitatea pentru elaborarea proiectului de buget o are Ministerul Finanelor sau Ministerul Bugetului.

Rezultatul activitii de elaborare a proiectului de buget l constituie documentele pe care organul suprem al puterii executive l prezint Parlamentului spre examinare i aprobare. Aceste documente de regul conin: Expunerea de motive i proiectul de lege pentru aprobarea bugetului, care cuprind nu numai nivele de mrime pentru venituri i cheltuieli, dar i propuneri de modificri de legislaie referitoare la venituri i cheltuieli. Majorarea sa micorarea unor cote de impozitare, desfiinarea unor categorii i nfiinarea altora, etc. Anexele la proiectul de buget n care este redat structura veniturilor i cheltuielilor bugetare; Materialele documentare necesare Parlamentului pentru analiza proiectului de buget. Aprobarea bugetului Se face de ctre Parlament dat fiind caracterul predominant politic al deciziilor de alocare a resurselor bugetare. Dezbaterea i aprobarea proiectului n Parlament presupune de regul: Prezentarea de ctre Primul-Ministru sau Ministerul de Finane a proiectului; Analiza acestuia n comisiile parlamentare; Concilierea amendamentelor (modificrilor propuse la buget); Dezbaterea i aprobarea de ctre parlamentari; Ratificarea bugetului aprobat de ctre Preedintele rii. Teoretic parlamentarii fiind alei de ctre cetenii cu drept de vot trebuie s acioneze astfel nct s fie votate acele prevederi care s satisfac cerinele celor care i-au votat, consolidndu-i astfel poziiile la alegerile urmtoare. n practic acest comportament este influenat de trei factori: 1. Disciplina de partid sau a coaliiei de partid care face ca parlamentarii s satisfac nu numai cerinele electoratului pe care l reprezint ci i partidul ori coaliia; 2. Nu toate cerinele electoratului pot fi satisfcute din cauza caracterului limitat al resurselor; 3. Existena grupurilor de presiune din lumea afacerilor care influeneaz parlamentarii. Termenele de elaborare a proiectului bugetului de stat i de aprobare a acestuia n momentul de fa n Romnia sunt urmtoarele: Pn la 1 iunie toate instituiile i ministerele depun propunerile lor la Ministerul Finanelor. ntre 1 iunie 25 septembrie se poart negocierile ntre ministere i Ministerul Finanelor, divergenele nesoluionate fiind mediate de Guvern. Dup nsuirea de ctre Guvern, 25 septembrie 10 octombrie se depune la Parlament pentru aprobare.

 Parlamentul are obligativitatea s-l dezbat i aprobe pn la 31 decembrie. n practica parlamentar sunt situaii n care dezbaterile asupra proiectului de buget se prelungesc peste aceste perioade (la noi i pn la jumtatea anului bugetar). n acest caz legislaia bugetar prevede modaliti diferite de urmat. La noi se pot efectua cheltuieli bugetare n trimestrul I la nivelul celor din anul precedent. Execuia bugetului nseamn realizarea veniturilor prevzute i efectuarea cheltuielilor aprobate ceea ce presupune desfurarea unui ansamblu de activiti de ctre mii de participani: agenii guvernamentale, aparat fiscal, instituii financiare, etc. Responsabilitatea pentru execuia bugetului aa cum a fost aprobat de Parlament, revine Guvernului, iar rezultatele depind de capacitatea administraiei i procedurilor fiscale folosite. Principala particularitate a realizrii bugetului presupune separarea activitilor de ncasare a veniturilor de cele de executare a cheltuielilor. Realizarea veniturilor se efectueaz prin aparatul de specialitate al Ministerului de Finane sau prin bnci. Efectuarea cheltuielilor aprobate prin buget se face pe baza unor reguli precise pentru fiecare din etapele pe care le parcurge o cheltuial public i anume: angajarea, lichidarea, ordonanarea i plata. Angajarea = actul care genereaz obligaia instituiei publice de a plti o sum unui ter; Lichidarea = operaia de constatare a realitii serviciului fcut n favoarea instituiei publice i determinarea sumei de plat. Ordonanarea = nseam emiterea unei dispoziii (ordin) de plat a sumei de bani de la buget n favoarea terului. Plata = operaia de achitare propriu-zis de predare a banilor. Primele trei operaii (angajarea, lichidarea, ordonanarea) se efectueaz de conductorii instituiilor publice i care poart denumirea de ordonatori de credite (principali, secundari, teriari). A patra operaie, respectiv plata se efectueaz de gestionarii de bani publici. Depirea atribuiilor n mnuirea banilor publici s-a fcut n ideea prentmpinrii fraudelor, risipei, etc. ncheierea i aprobarea contului de execuie bugetar Contul de execuie bugetar reflect totalitatea operaiilor de executare a veniturilor i cheltuielilor stabilind rezultatul final, deficit sau excedent. Contul de ncheiere a exerciiului bugetar ntocmit cu respectarea clasificaiei bugetare este prezentat de Guvern Parlamentului spre dezbatere i aprobare. Controlul bugetar Execuia bugetului se realizeaz sub controlul unor organe mputernicite. n funcie de natura acestor organe controlul poate fi:

 Politic exercitat de Parlament; Jurisdicional exercitat de ctre Curtea de Conturi; Administrativ exercitat de organul Ministerului de Finane; Controlul politic efectuat de Parlament, vizeaz n principal respectarea de ctre executiv a prevederilor autorizaiei parlamentare n materie de buget, dar se poate referi i la modul n care au fost gestionate fondurile bugetare. Controlul jurisdicional const n verificarea act cu act a cheltuielilor efectuate de ctre instituia bugetar n vederea acordrii descrcrii de gestiune. Neajunsurile constatate i msurile luate se cuprind n rapoarte care sunt prezentate anual Parlamentului. Controlul administrativ se exercit sub forma controlului intern sau ierarhic asupra modului de folosire al creditelor bugetare de ctre persoane mputernicite n acest sens n cadrul Ministerului respective sau de ctre organe specializate, respectiv ale Ministerului de Finane.

Sistemul cheltuielilor publice

Cheltuielile publice reprezinta un concept financiar al carui continut il reprezinta exprimarea in forma baneasca a relatiilor economico-sociale aparute intre stat pe de o parte si persoane fizice si juridice pe de alta parte cu ocazia folosirii resurselor financiare ale statului si in scopul exercitarii functiilor si atributiilor acestora. Conceptul de cheltuieli publice este legat de indeplinirea functiei de alocare a finantelor publice si anume de componenta ei privind repartizareasi utilizarea resurselor financiare ale statului. Din punct de vedere al continutului economic cheltuielile economice pot reprezenta: a. un consum definitiv de produs intern brut (cheltuieli curente) b. pot reprezenta avansare de produs intern brut (cheltuieli de capital) In sfera de cuprindere a acestor cheltuieli se include, dupa criteriul institutiei ce le efectueaza: 1. 2. cheltuieli publice aferente administratiei publice de stat care pot fi finantate din bugetul de stat finantate din bugetul asigurarilor sociale de stat finantate din fonduri speciale cheltuieli publice effectuate de administratiile publice locale, care in cazul In cazul statelor federative se regasesc pe 2 niveluri ale ierarhiei teritoriale: particularizate dupa sursa de finantare in:

statelor federative se regasesc pe doua niveluri ale ierarhiei administrative teritoriale

1. 2. 3.

cheltuieli efectuate de organele administrtiv-teritoriale intermediare cheltuieli efectuate de organele administrative teritoriale locale cheltuieli publice effectuate de organismele sau administratii internationale Chletuieli publice pot fi structurate si dupa criteriul sursei formale de finantare

sau supranationale 1. 2. 3. 4. cheltuielile bugetare finantate din bugetul de stat, din bugetele locale, cheltuielile finantate din fonduri cu destinatie speciala cheltuieli extrabugetare finantate din resurse financiare neincluse in bugetele cheltuieli efectuate din bugetul trezoreriei publice (in statele in care legea Toate aceste criterii de structurare a cheltuielilor publice au in vedere continutul lor. Din acest continut rezulta deosebirea intre cheltuelile publice si cheltuielile bugetare. Sfera cheltuielilor publice o include pe cea a cheltuielilor bugetare adica aceasta din urma sunt parte a celor dintai si le include numai pe cele efectuate din bugetul de stat, din bugetele locale sau din bugetele asigurarilor sociale de stat. Cheltuielile publice le includ pe acestea si in plus pe cele efectuate din fonduri extrabugetare. Cheltuielile bugetare se efectueaza strict pe baza creditelor bugetare in timp ce cheltuielile publice se efectueaza sip e baza altor surse financiare decat creditele bugetare. Criteriile de clasificare a cheltuielilor publice A. 1. 2. 3. B. 1. a. b. Clasificarea administrativa presupune cheltuieli ale ministerelor cheltuieli ale institutiilor publice autonome sau subordonate cheltuieli ale unitatilor administrative-teritoriale Clasificarea economica dupa caracterul lor cheltuielile publice sunt: cheltuieli efective ce reprezinta plati pentru asigurarea aprovizionarilor cu cheltuieli de transfer corespunzatoare unei translatii de fonduri de la un sector

bugetele institutiilor publice autonome,asigurarile sociale de stat

administratiilor sau institutiilor publice prevede executia bugetului de stat prin trezoreria publica

bunuri si servicii a institutiilor publice implicand o contraprestatie la altul sau de la o categorie de cetateni la alta fara contraprestatie

2.

dupa natura lor cheltuielile pot fi: a. curente ce asigura bunul mers al activitatii serviciilor publice si se refera la dotarile materiale si plata salariatilor; sunt consumatoare de venit. b.cheltuielile de capital reprezinta plati pentru investitii, se materializeaza in bunuri durabile si sunt creatoare de PIB.

Criterii de clasificare a cheltuielilor publice

1. Clasificatia administrativa presupune: cheltuieli ale ministrelor, cheltuieli ale institutiilor publice autonome sau subordonate, cheltuieli ale unitatilor administrativ- teritoriale. 2. Clasificatia economica: a. dupa caracterul lor ,cheltuielile publice sunt: cheltuieli efective ce reprezinta plati pentru asigurarile aprovizionarilor cu bunuri si servicii, a institutiilor public implicand o contraprestatie cheltuieli de transfer corespunzatoare unei translatii de fonduri de la un sector la altul sau de la o categorie de cetateni la alta fara contraprestatie b. dupa natura lor, cheltuielile publice pot fi: curente ce asigura bunurilor mers al activitatii serviciilor publice si se refera la dotarile materiale si plata salariatilor; sunt consumatoare de venit de capital reprezinta plati pentru investitii; se materializeaza in bunuri durabile si sunt creatoare de produs intern brut. Cheltuieli cu servicii generale Factorii de care depind aceste cheltuieli sunt marimea si structura aparatului de ata, nivelul salarizarii functiilor publice, factorii sociali, inzestrarea tehnica etc. Finantarea cheltuielilor se face din buget, din venituri proprii , din donatii si prin credite externe.

Principalele categorii de cheltuieli sunt cele curente incluzand salarii si cheltuieli administrative si gospodaresti si cele de capital incluzand constructii, dotari, informatie, mijloace de transport etc. Cheltuieli cu apararea Una din functiile importante ale statului este functia de aparare, pentru indeplinirea careia statul efectueaza cheltuieli publice militare. Se include in aceasta categorie: 1.cheltuieli privind intretinerea si functionaarea armatei 2. cercetarea stiintifica militara 3. experientele intretinerii bazelor militare 4. participarea la blocuri militare, la razboaie 5. cheltuieli privind lichiditatea urmarilor razboaielor Teoria financiara grupeaza aceste cheltuieli in cheltuieli directe si indirecte. Cheltuielile directe vizeaza intretinerea armatei in tara si strainatate, achizitionarea de armament, echipamente si mijloace de subzistenta, vizeaza purtarea razboaielor etc. Aceste cheltuieli sunt prevazute pentru ministerul apararii si sunt gestionate de catre ei. Cheltuielile indirecte sunt legate de indepartarea consecintelor, razboaielor, plata datoriei publice contractate in scopuri militare, plata despagubirilor de razboi; subventiilor acordate sinistratiilor de razboi, pensii acordate urmasilor. Aceste cheltuieli militare se compun din: intretinerea armatei 2. cheltuieli de capital pentru modernizarea sau pentru investitii in domeniu . Cheltuielile militare reprezinta o categorie aparte deoarece apararea nationala este greu de apreciat in mod obiectiv, generand puncte de vedere divergente asupra oportunitatii acestor cheltuieli. Cheltuieli diplomatice Aceste cheltuieli spre deosebire de celelalte categorii de cheltuieli sunt cheltuieli ocazionate de plata remuneratiilor personalului, reprezentantelor deschise in strainatate, achizitionarea bunurilor si serviciilor necesare bunei functionari a acestora. In majoritate sunt cheltuieli in valuta influentand situatia balantei de plati. Prin natura lor sunt cheltuieli defunctionare si intr-o mai mica masura cheltuieli pentru investitii. Volumul cheltuielilor bugetare alocate acestui domeniu depinde de extinderea relatiilor diplomatice, de numarul ambasadelor si reprezentantelor din strainatate, frecventa consultarilor ministeriale si guvernamentale, precum si de sarcinile asumate. 1.cheltuieli curente pentru functionare si

Cheltuielile publice moderne Pe masura ce statul si-a asumat tot mai multe sarcini, cheltuielile publice finantate sau diversificat alaturandu-se celor traditionale, noi categorii de cheltuieli publice dintre care: 1. 2. 3. cheltuieli social culturale cheltuieli economice cheltuieli cu datoria publica Cheltuielile social culturale se refera la :invatamant, cultura, culte, actiuni sportive si de tineret, sanatate si securitate sociala. Sursele de finantare a cheltuielilor destinate actiunilor social-culturale sunt: publice, private, interne si externe. Aceste fonduri provin din bugetul de stat , din cotizatii sau contributii suportate de persoane fizice sau juridice, din fonduri proprii ale intreprinderilor publice sau private, din veniturile realizate de institutii social-culturale, din veniturile populatiei, din ajutorul financiar extern, din fondurile organizatiei fara scop lucrativ. Cheltuieli publice pentru invatamant Sunt considerate cheltuieli cu invatamantul cele efectuate in cadrul sau prin intermediul institutiilor de educatie scolara sau al formelor exterioare de educatie. Primele se adreseaza generatiilor tinere si se finalizeaza cu formarea profesionala , iar celelalte servesc educarii si formarii adultilor. Volumul cheltuielilor alocate invatamantului se afla in stransa dependenta de numerosi factori: 1. 2. demografici care conditioneaza numarul populatiei scolare economici care determina evolutia invatamantului sustinandu-l financiar 3. sociali-politici care stau la baza formularii optiunilor si fundamentarea politicilor in domeniu Cheltuielile publice cu invatamantul se vor grupa in: 1.cheltuieli curente 2. cheltuieli de capital necesare finantarii investitiilor Finantarea cheltuielilor pentru invatamant se realizeaza din diferite surse: bugetul de stat chirii donatii si sponsorizari bugetul local fonduri externe rambursabile

sursele proprii ale institutiilor de invatamant

Cheltuieli pentru cultura si arte Institutiile de cultura finantate din resurse publice servesc la cresterea investitiilor in capital uman. Institutiile cu caracter cultural de interes public national sunt finantate prin alocatii bugetare. De asemenea, acestea se pot autofinanta prin valorificarea bunurilor culturale ceea ce face ca aceste cheltuieli sa intre in categoria celor cvasipublice. Cheltuieli pentru sanatate Acestea sunt destinate intretinerii si functionarii institutiilor sanitare precum si finantarii unor actiuni de prevenire a imbolnavirilor , evitare a accidentelor, de educatie sanitara. Sistemele principale de finantare a sanatatii sunt: 1. 2. sistemul german sistemul englez

Sistemul german se bazeaza pe cotizatii obligatorii suportate in parti egale de salariati si de intreprinderi. Cotizatiile sunt mobilizate de institutii speciale (case de asigurari) : pacientii nu platesc nimic pentru consultatii deoarece casele de asigurari exista o separare intre sistemul ambulatoriu sau privat si cel spitalicesc prezinta autonomie este specializat si permite concurenta ofera ingrijiri medicale gratuite pentru toti indivizii statul finanteaza integral ocrotirea sanatatiiprin sistemul national de sanatate resursele financiare provin din impozite pacientii nu platesc nimic dar au obligatia sa se inscrie la un medic. incheie contracte cu prestatorii si suporta cheltuielile respective saupublic -

Sistemul englez: -

Principalele surse de finantare: alocatiile bugetare cotizatiile membrilor asigurati si angajatorilor venuturile populatiei donatiile provenite de la societatile de binefacere

ajutorul extern din partea unor organizatii specializate Sursele destinate cheltuielilor pentru ocrotirea sanatatii servesc la intretinerea si

functionarea institutiilor sanitare, pentru plata salariilor, pentru hrana bolnavilor, reparatii si cheltuieli gospodaresti. Cheltuieli cu securitatea sociala Din aceasta categorie fac parte asigurarile sociale, asistenta sociala, indemnizatii si ajutoare si alte tipuri de cheltuieli. Componenta cea mai importanta o constituie asigurarile sociale de stat finantate exclusiv prin contributia cetatenilor care sunt solidari in finantarea anonima, spre deosebire de asigurarile sociale facultative care sunt contracte individuale si reprezinta cumpararea unor drepturi pentru cetateni. Sumele acordate ca asigurari sociale reprezinta transferuri bugetare catre cetateni. Deosebirea de continut intre termenul de securitate sociala si protectie sociala consta in aceea ca securitatea sociala se refera la sprijinirea unor anumite categorii de indivizi , iar protectia sociala se refera la ansamblul actiunilor si masurilor economico-sociale initiate de stat pentru a garanta membrilor societatii aparare fata de fenomene si actiuni care se rasfrang nefavorabil asupra lor. Cheltuieli cu actiuni economice In aceasta categorie de cheltuieli pot fi incluse: privati cheltuieli cu cercetarea in domeniul economic Cheltuielile publice pentru sectorul economic de stat se concretizeaza in investitii pentru crearea de intreprinderi de stat noi, finantarea participarii statului la intreprinderi mixte, finantarea activitatii curente a intreprinderilor, finantarea actiunilor de modernizare si reutilare a intreprinderilor nationalizate. In momentul in care activitatile derulate in sectorul de stat contribuie la cresterea sferei de bunuri , ele au un efect pozitiv asupra economiei. Masurile luate de catre stat in vederea finantarii activitatilor private vizeaza sustinerea autofinantarii atunci cand interesul intreprinzatorului pentru aceste activitati scade . In acest context statul participa la finantarea sectorului privat prin lansarea de comenzi de bunuri si servicii, prin degrevari fiscale si subventii. chletuielile pentru dezvoltarea sectorului conomic de stat cheltuieli pentru acordarea de subventii si alte avantaje intreprinzatorilor

Nivelul, structura, dinamica i factorii care influeneaz cheltuielile publice

O analiz profund a cheltuielilor publice servete la caracterizarea politicii financiare i bugetare a fiecrui stat n diferite perioade de timp. Aprecierea efectelor interveniei statului n viaa social i n economie presupune cunoaterea mai nti a volumului cheltuielilor publice efectuate de organele centrale i locale de stat din fondurile publice de resurse financiare. Indicatorul care poate exprima o caracterizare a nivelului cheltuielilor publice ntr-o anumit perioad este ponderea cheltuielilor publice n produsul intern brut. Acesta este semnificativ, deoarece permite analiza volumului cheltuielilor publice n raport de nivelul de dezvoltare economic i social a fiecrui stat i n fiecare etap. Ponderea cheltuielilor publice n PIB difer de la o ar dezvoltat la alta i de la o zon geografic la alta. Astfel: n Olanda, Suedia, Danemarca ponderea este de 60-62% din PIB, n Germania, Frana, Austria 48-53%, n Elveia, Austria 37-39%, Orientul Mijlociu 37%, America Latin 29%, Asia 28%. n Romnia a sczut de la 49,1% n 1980, la 36,3% n 1990. Analiza cheltuielilor publice a unei ri poare fi efectuat att din punct de vedere global cum este ponderea acestora n P.I.B., dar i din punct de vedere al structurii acestora pe diferite categorii aa cum sunt ele prevzute n clasificaia funcional. Indicatorul folosit pentru aceast analiz este greutatea specific a fiecrei categorii de cheltuieli publice: gS Cpi = Unde gS - greutatea specific a cheltuielilor publice i (sntate, nvmnt, etc); Cpi cheltuieli publice ale categoriei i; Cpt cheltuieli publice totale; I reprezint o anumit cheltuial public (nvmnt, sntate, ordine public, administraie, etc.) aa cum se regsesc n clasificaia funcional a statului respectiv. Greutatea specific a fiecrei cheltuieli publice este de asemenea diferit de la ar la ar, de la zon la zon i n funcie de gradul de dezvoltare al acestora. Astfel n rile dezvoltate: cheltuielile publice pentru asigurri i asisten social, locuine i servicii colective, reprezint ntre 24 - 43%, deinnd primul loc; cheltuielile cu sntatea 9 19%; cheltuielile cu nvmntul 8-14%; Cpi 100 Cpt

cheltuielile economice 9 13%; cheltuielile militare 4 17%. n rile n curs de dezvoltare greutatea specific cea mai mare este a cheltuielilor

economice 30 40%, dup care urmeaz cele cu nvmntul, sntatea, asistena social. Romnia se situeaz desigur n grupul rilor n curs de dezvoltare. Un al treilea indicator care face aprecieri asupra cheltuielilor publice este indicatorul dinamicii cheltuielilor publice care se msoar prin dou modaliti: creterea nominal; creterea real; Creterea nominal rezult din compararea cheltuielilor publice pe global sau pe natur exprimate n preuri curente. DCp = Cp1 Cp0 DCp = variaia cheltuielilor publice; Cp1 = volumul cheltuielilor publice n perioada actual; Cp0 = volumul cheltuielilor n perioada de baz. Acest indicator nu este concludent n situaia n care n intervalul respectiv au intervenit deprecieri monetare, modificri substaniale de preuri. Creterea real rezult din compararea cheltuielilor publice pe global sau pe naturi (potrivit clasificaiei funcionale) exprimate n preuri constante. Formula de calcul este aceeai cu precizarea c preurile sunt constante (ntr-o valut stabil sau preuri actualizate).

Factorii care influeneaz creterea cheltuielilor publice

Abordnd la modul general factorii care conduc la creterea cheltuielilor publice, acetia pot fi grupai n urmtoarele categorii: a) factorii demografici care se refer la creterea populaiei i modificarea structurii acesteia pe vrste i pe categorii socioprofesionale. O astfel de evoluie determin creterea cheltuielilor publice legate de plata salariilor funcionarilor publici i a celor din domeniul socialcultural. b) Factorii economici care se refer la dezvoltarea economiei i modernizarea acesteia. Intervenia statului n economie, tot mai pregnant i pe ci diverse, face ca factorii economici s influeneze nivelul cheltuielilor publice foarte mult (subvenii, fond cercetaredezvoltare).

c) Factorii sociali sunt cei care determin aciunile i direcia armonizrii ntre nivelul veniturilor medii pe locuitor din sectorul productiv, sectorul public i persoanelor n vrst ce beneficiaz de diferite forme de ajutor social. d) Urbanizarea are o influen deosebit asupra cheltuielilor publice att prin crearea suprastructurii urbane dar i pentru finanarea utilitilor publice respective. e) Factorii militari au un impact direct asupra nivelului cheltuielilor, situndu-se la nivele foarte mari n timp de rzboi ori pregtire pentru rzboi i mai sczut n perioada de pace. f) Factorii politici care se refer la sarcinile ce trebuie s le ndeplineasc statul contemporan prin trecerea de la jandarm la statul providen. g) Factorii istorici sau conjuncturali sunt aceia care i au originea n perioadele anterioare. Astfel contractarea unor mprumuturi, determin cheltuieli pentru restituirea acestora n perioadele urmtoare. De aceea contractarea acestora trebuie fcut n urma unor analize aprofundate i pertinente.

Structura sistemului resurselor financiare publice

Veniturile bugetului public naional ca i cheltuielile publice se regsesc n clasificaia bugetar sub forma unui tabel (tablou) care grupeaz toate veniturile pe capitole i subcapitole simbolizate cifric ca i cheltuielile, cifre ce indic sursa de provenien a tuturor acestor venituri. Potrivit clasificaiei bugetare elaborat de Ministerul Finanelor toate veniturile bugetului public se grupeaz n trei pri: a. Partea I Venituri curente; b. Partea II Venituri din capital; c. Partea III Subvenii primite, iar n cadrul acestora pe grupe (naturi de venituri). n linii mari clasificarea veniturilor bugetului public naional se prezint astfel: PARTEA I: VENITURI CURENTE
GRUPA A: VENITURI FISCALE Subgrupa A1: Impozite directe, ce cuprinde:

Impozit pe profit; Impozit pe salarii; Impozite i taxe de la populaie; Alte impozite directe;

 Veniturile asigurrilor sociale de stat; Veniturile fondului pentru plata ajutorului de omaj;
Subgrupa A2: Impozite indirecte, ce cuprinde:

Impozit pe circulaia mrfurilor TVA Impozit pe spectale; Taxe vamale; Accize; Alte impozite indirecte;
GRUPA B: VENITURI NEFISCALE, ce cuprinde:

Venituri din dividende la capitalul social al statului la societile comerciale; Vrsminte din profitul net al regiilor autonome; Vrsminte de la instituiile publice; Veniturile instituiilor publice i activitilor autofinanate; Diverse venituri; PARTEA II: VENITURI DIN CAPITAL, ce cuprinde: Venituri din valorificarea unor bunuri ale statului; PARTEA III: SUBVENII, ce cuprinde: Subvenii primite de la bugetul administraiei centrale; n legtur cu cuprinsul clasificaiei bugetare a veniturilor este necesar s facem cteva precizri: 1. Prin venituri fiscale se neleg ncasrile care provin din impozite directe i indirecte, care se percep de ctre organele fiscale la termenele i n condiiile stabilite prin lege. De reinut c pentru aceste ncasri, statul nu face nici o contraprestaie, ncasarea impozitelor i taxelor au la baz doar temeiul legal, respectiv obligaia instituit prin actele normative. 2. Impozitele directe se numesc aa deoarece pltitorii acestora sunt cunoscui dinainte, nominalizai i evideniai n evidenele fiscale (impozit pe salarii, pe profit, CAS, etc). 3. Impozitele indirecte sunt acele impozite la care pltitorii nu sunt dinainte cunoscui i de aceea perceperea acestor categorii de impozite nu se face prin nominalizarea i evidenierea prealabil a pltitorilor, ci

se cuprind n preul mrfurilor i serviciilor, cum este cazul TVA, taxelor vamale, taxelor de timbru, impozitelor pe spectacole .a.m.d. 4. Veniturile nefiscale, dei sunt obligatorii stabilite prin diferite reglementri, ncasarea acestora de ctre stat au o motivaie material, respectiv faptul c aceste venituri se ncaseaz de la unitile proprietate a statului sub forma dividendelor de la societile comerciale pentru partea capitalului de stat, sau impozit pe profit n cazul regiilor autonome. (ntrebare: de ce dividende i de ce impozit pe profit?). Preluarea veniturilor n cazul instituiilor este motivat prin faptul c acestea sunt finanate de la bugetul statului. Aa se explic i preluarea c/valorii rezultate din valorificarea unor materiale din demolri. 5. Subveniile, care mai poart denumirea i de transferuri, constituie sumele ce se primesc de la bugetul administraiei centrale de stat pentru suportarea cheltuielilor programate. 6. n bugetul administraiei centrale de stat poate fi stabilit un subcapitol special n care se vor evidenia rmiele, adic veniturile ce se vor ncasa din exerciiile bugetare nchise. 7. Cu privire la veniturile bugetare Legea finanelor publice statueaz urmtoarele obligaii: Nu pot fi nscrise impozite, taxe sau alte obligaii de natura acestora n buget, dac acestea nu au fost stabilite prin lege; Legea bugetar pentru fiecare an aprob lista impozitelor, taxelor i a celorlalte venituri ale statului; Se interzice perceperea sub orice titlu i sub orice denumire de contribuii directe sau indirecte n afara celor stabilite prin lege. 8. Nu se pot efectua pli direct din veniturile ncasate pentru bugetul administraiei centrale de stat cu unele excepii, iar acestea se prevd expres n lege. Cunoscndu-se delimitarea care se face anual prin legea de adoptare a bugetului public naional ntre veniturile bugetului administraiei centrale de stat i bugetele locale, organele fiscale de constatare i cele de urmrire sunt chemate s identifice n raza lor de activitate, persoane fizice i juridice care datoreaz impozitele, taxele sau alte venituri stabilite de lege, s nscrie n evidenele fiscale aceste datorii i s asigure ncasarea lor.

Impozitele noiune, rol, principii de impunere

Impozitele = reprezint principala form de preluare la bugetul statului a unei pri din veniturile sau averea persoanelor fizice sau juridice, n mod obligatoriu, cu titlu nerambursabil i fr contraprestaie din partea statului. Rolul impozitelor de stat se manifest pe plan financiar, economic i social n mod diferit de la o etap la alta, ct i de la o ar la alta. Caracteristic pentru evoluia impozitelor n perioada postbelic este tendina de cretere absolut i relativ a acestora. Sporirea volumului impozitelor s-a realizat att prin creterea numrului pltitorilor i extinderea bazei de impunere (adic extinderea surselor de venit) dar i prin majorarea cotelor de impunere. Impozitele au devenit pe lng principale canale de venit pentru stat i principale instrumente de politic n viaa economico-social. Astfel anumite activiti, sectoare pot fi exonerate de la plata unor impozite sau dimpotriv suprataxate, ceea ce va mri ori va scdea interesul spre acele domenii. n literatura de specialitate se vorbete de existena unor limite ale impozitelor, ale cror nivel difer de la ar la ar i de la o perioad la alta, fiind influenate de factori interni i externi.

Principiile impunerii:
Impunerea reprezint un complex de msuri i operaii efectuate n baza legii, care au ca scop stabilirea impozitului ce revine n sarcina unei persoane fizice sau juridice. Impunerea are la baz att principii de natur politic, ct i de ordin tehnic, ntre care enumerm: Principiul justeei impunerii (echitii fiscale) care const n aceea c cetenii unui stat trebuie s contribuie cu impozite n funcie de veniturile pe care le obin; Principiul certitudinii impunerii care presupune c mrimea impozitelor datorate de fiecare persoan fizic sau juridic s fie cert i nu arbitrar, iar termenele, modalitatea i sumele de plat s fie clare pentru fiecare pltitor; Principiul comoditii perceperii impozitelor cere ca impozitele s fie percepute la termenele i n modul cel mai convenabil pentru contribuabil; Principiul randamentului impozitelor care urmrete ca ncasarea impozitelor s se fac cu minimum de cheltuieli i s fie ct mai puin apstor pentru pltitori. Acest principiu impune dimensionarea nu numai a aparatului fiscal ce contribuie la ncasarea veniturilor statului, ba chiar i asupra aparatului de stat, care nu trebuie s devin costisitor pentru societate. Respectarea i aplicarea principiului echitii fiscale presupune ndeplinirea cumulativ a mai multor condiii cum ar fi:

Stabilirea minimului neimpozabil, adic legiferarea scutirii de impozit a unui venit minim care s permit satisfacerea nevoilor de trai, strict necesare. Acest lucru, aa cum uor se poat observa, poate fi stabilit doar n cazul impozitelor directe, deoarece pltitorii sunt nominalizai.

Sarcina fiscal s fie stabilit n funcie de puterea contributiv a fiecrui pltitor, adic cu luarea n considerare a mrimii venitului sau averii care face obiectul impunerii, precum i a situaiei personale a acestuia.

La o anumit putere contributiv sarcina fiscal a unei categorii sociale s fie stabilit n comparaie cu sarcina fiscal a altei categorii sociale. Impunerea s fie general, adic s cuprind toate categoriile sociale care realizeaz venituri sau care posed un anumit gen de avere. Un rol deosebit n respectarea echitii fiscale l are felul impunerii utilizate,

respectiv n sume fixe sau n cote procentuale. Impunerea n cote proporionale reprezint o manifestare nemijlocit a principiului egalitii n faa impozitelor.

Caracteristicile impozitelor
1. au caracter obligatoriu, ceea ce presupune ca toate persoanele fizice i/sau juridice care realizeaz venituri dintr-o anumit surs sau posed un anumit gen de avere s participe prin impozite la constituirea fondurilor generale ale statului; 2. sunt pli ctre stat cu titlu definitiv i nerambursabil, n sensul c odat fcute, ele sunt utilizate numai la finanarea unor aciuni i obiective necesare membrilor societii; 3. sunt o prelevare fr contracompensaie sau fr vreun echivalent direct i imediat din partea statului n favoarea contribuabilului. ELEMENTELE IMPOZITULUI Pentru ca prin impozite s se poat realiza obiectivele financiare, economice i sociale urmrite de ctre stat la introducerea lor, este necesar ca reglementrile fiscale s fie cunoscute i respectate att de organele fiscale, ct i de contribuabili. Drept urmare, n legile prin care se instituie impozite se precizeaz persoanele n sarcina crora cade plata impozitelor, materia supus impunerii, mrimea relativ a impozitului, termenele de plat, sanciunile ce se aplic persoanelor fizice i/sau juridice care nu-i onoreaz obligaiile fiscale la termenele stabilite, sustrag materia impozabil de la impunere i ncalc alte dispoziii ale reglementrilor legale.

Printre elementele impozitului se numr: subiectul, pltitorul, obiectul impunerii, sursa impozitului, cota impozitului, asieta, termenele de plat, nlesnirile acordate, sanciunile. Subiectul impozabil este persoana obligat direct potrivit legii, s suporte plata unui impozit sau a unei taxe. Subiectul impozabil poate fi o persoan fizic sau juridic care posed bunuri, realizeaz venituri sau face cheltuieli pentru care legea prevede obligaia plii unor impozite i taxe. n mod curent, subiectul impozabil se mai numete i contribuabil. Pltitorul de impozit este persoana obligat s efectueze calculul i plata obligaiei fa de buget. De cele mai multe ori, pltitorul este nsui subiectul impozabil, dar sunt i cazuri n care pltitorul nu este i subiect (impozitul pe salarii, impozitul pe dividende). Baza impozabil (obiectul impozabil) desemneaz suma asupra creia se aplic o cot de impozit pentru a se determina cuantumul impozitului datorat. Sursa impozitului arat din ce anume se pltete impozitul: din venit sau din avere. n cazul impozitului pe venit, obiectul impunerii coincide n toate cazurile cu sursa. n schimb, la impozitele pe avere, de regul impozitul se pltete din venitul realizat de pe urma averii respective i numai arareori acesta diminueaz substana averii propriu-zise. Cota de impunere se exprim ntr-o sum fix sau un procent care se aplic asupra bazei impozabile i cu ajutorul creia se determin impozitul datorat. Termenul de plat reprezint perioada de timp n care se poate plti impozitul, fiind prevzut de lege. nlesnirile acordate la plat apar sub forma scutirilor, amnrilor, ealonrilor, reducerilor. Sanciunile apar atunci cnd nu se respect termenele legale de plat a impozitelor sau atunci cnd obligaia de plat este determinat incorect.

Tipuri de impozite
Impozitele directe Impozitul pe venit

Impozitul pe venitul persoanelor fizice impozitul pe venit reinut la surs impozitul pe salarii impozitul pe venituri din drepturi de proprietate intelectual; impozitul pe venituri din vnzarea bunurilor n regim de consignaie;

impozitul pe venituri din activiti desfurate n baza contractelor de impozitul pe venituri din activiti desfurate n baza

agent, comision sau mandat comercial;

contractelor/conveniilor civile ncheiate potrivit Codului Civil

impozitul pe venituri din activitatea de expertiz contabil i tehnic, impozitul pe venitul obinut de o persoan fizic dintr-o asociere cu o

judiciar i extrajudiciar;

persoan juridic contribuabil, potrivit titlului IV, care nu genereaz o persoan juridic.

impozitul pe venitul global Impozitul pe venitul persoanelor juridice impozitul pe profit; impozitul pe veniturile microntreprinderilor impozitul pe dividende; impozitul pe venituri din vnzarea activelor. Impozitul pe avere

Impozitele indirecte

taxele de consumaie (Accizele); taxa pe valoarea adugat (T.V.A.) taxele vamale; monopolurile fiscale; taxele de nregistrare i de timbru.

Impozite directe
Impozitele directe reprezint forma cea mai uzual de impunere. Impozitul pe profit Determinarea profitului impozabil se face astfel: Profit impozabil = venituri totale - cheltuieli totale - venituri neimpozitabile + cheltuieli nedeductibile Veniturile neimpozitabile sunt: dividendele, diferenele favorabile de titluri de participare, venituri din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile

din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din recuperarea cheltuielilor nedeductibile. Cheltuielile nedeductibile sunt:

cheltuieli cu impozitul pe profit; dobnzile, majorrile de ntrziere, amenzile, confiscrile datorate ctre autoritile romne; cheltuieli privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lips din gestiune ori degradate. cheltuieli de protocol care depesc limita de 2% aplicat diferenei rezultate dintre totalul veniturilor impozabile i totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile, mai puin cheltuielile cu impozitul pe profit i cheltuielile de protocol;

cheltuieli cu deplasarea care depesc de 2,5 ori nivelul legal stabilit; cheltuieli cu TVA aferent bunurilor acordate salariailor sub forma unor avantaje n natur, dac valoarea acestora nu a fost impozitat la surs; cheltuieli nregistrate n contabilitate, care nu au la baz un document justificativ; cheltuieli cu primele de asigurare pltite de angajator n numele angajatului; sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor peste limita legal, cu excepia celor create de bnci; cheltuielile de sponsorizare i/sau mecenat i cheltuielile privind bursele private, acordate potrivit legii; cheltuielile cu serviciile de management, consultan, asisten sau alte prestri de servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestrii. Sunt obligai la plata impozitului pe profit contribuabilii din urmtoarele categorii:

persoane juridice romne; persoane juridice strine care desfoar activitate prin intermediul unui sediu permanent n Romnia. Cota general de impozitare este de 16%. n cazul n care un contribuabil desfoar

activiti de natura barurilor de noapte, a cluburilor de noapte, a discotecilor, a cazinourilor sau a pariurilor sportive, impozitul pe profit nu poate fi mai mic de 5% din veniturile aferente acestor activiti. n acest caz impozitul va fi 5% din veniturile aferente activitii. Impozitul pe veniturile microntreprinderilor Baza impozabil a impozitului pe veniturile microntreprinderii o constituie suma veniturilor trimestriale din orice surs, din care se deduc:

veniturile din variaia stocurilor;

veniturile din producia de imobilizri necorporale sau corporale; alte venituri din exploatare reprezentnd veniturile din cota-parte a subveniilor guvernamentale i a altor resurse similare pentru finanarea investiiilor; veniturile din provizioane privind activitatea exploatare i veniturile financiare din provizioane; veniturile realizate din despgubiri de la societile de asigurare pentru pagubele produse la activele corporale proprii; Cota de impozitare este de 2,5%. calculul i plata impozitului pe venitul

microntreprinderilor se efectueaz trimestrial pn la data de 25 inclusiv a lunii urmtoare trimestrului pentru care se calculeaz impozitul. Impozitul pe salarii Venitul impozabil din salarii se determin prin deducerea din venitul brut a urmtoarelor sume:

Contribuiile personalului la asigurrile sociale (10,5%) Contribuiile personalului la fondul de omaj (0.5%) Contribuiile personalului la asigurrile sociale de sntate (5,5%) Deducerea personal Contribuia la bugetul asigurrilor sociale de stat este datorat de persoanele care au

calitatea de salariat i ali contribuabili cum ar fi:

Angajatorii persoanelor care au calitatea de salariai Agenia Naional pentru ocuparea Forei de Munc, pentru persoanele aflate n omaj Asociat unic, asociai, comanditari sau acionari Administratori sau manageri care au ncheiat contract de administrare sau de management Membrii ai asociaiei familiale Persoane autorizate s desfoare activiti independente Alte persoane care realizeaz venituri din activiti profesionale Cota de CAS se stabilete anual iar in 2009 nivelul acesteia este de 10,5%. Baza de

calcul nu poate depi plafonul a de 5 ori salariul mediu brut. Incepand cu anul 2007, limita maxima a bazei de calcul a acestei contributii a fost eliminata atat pentru contributia datorata de angajator cat si pentru cea datorata de angajat. Legislaia privind asigurrile sociale acord scutiri de CAS, asupra sumelor ce reprezint:

Prestaii de asigurri sociale care se suport din fondurile asigurrilor sociale sau ale angajatorului i se pltesc potrivit legii pensiilor Drepturi de munc pltite potrivit legii n cazul ncetrii raporturilor de munc, servicii ale funcionarilor publici, ncetarea calitii de membru cooperator, cu excepia sumelor pentru perioada de preaviz

Diurne de deplasare i delegare, detaare i transfer, drepturi de autor Premii i alte ctiguri exceptate de legi speciale Sume obinute n baza unei convenii civile de prestri servicii sau executri de lucrri de ctre persoanele care au ncheiat contracte individuale de munc Sume reprezentnd participarea salariailor la profit Contribuia la bugetul asigurrilor sociale de sntate este datorat obligatoriu de

ctre:

Persoane fizice care realizeaz venituri din salarii supuse impozitului pe venit Persoane fizice care exercit profesii liberale Persoane fizice care desfoar activiti independente Persoane fizice care obin venituri din agricultur i silvicultur, care nu au calitatea de angajator. Persoane fizice care obin venituri din cedarea folosinei bunurilor, venituri din dividende i dobnzi i alte venituri care se supun impozitului pe venit. Persoanele juridice sau fizice la care i desfoar activitatea asiguraii Persoanele juridice obligate prin lege la plata contribuiei pentru urmtoarele categorii de asigurai: Satisfac stagiul militar, se afl n concediu medical, execut o pedeaps privat de libertate sau se afl n arest preventiv, persoanele care beneficiaz de indemnizaie de omaj sau de alocaie de sprijin.

Cetenii strini care se asigur obligatoriu Cota este de 5,5%. Contribuia angajailor la bugetul asigurrilor sociale de sntate

este destinat constituirii fondului naional unic de asigurri sociale de sntate i acesta finaneaz activitile medicale oferite gratuit asigurailor. Contribuia la bugetul asigurrilor pentru omaj este datorat de:

Persoanele angajate pe baza unui contract individual de munc Funcionarii publici i alte persoane care desfoar activiti pe baza actului de numire Persoanele care i desfoar activitatea n funcii elective sau care sunt numite n cadrul autoritii executive, legislative ori judectoreti pe durata mandatului Militarii angajai pe baz de contract

Angajatorii i persoanele juridice la care i desfoar activitatea persoanele angajate pe baza unui contract de munc Alte persoane care au ncheiat un contract de asigurare de omaj Cota este de 0.5% i se aplic asupra salariului lunar brut de baz i a altor drepturi

asimilate(indemnizaii, sporuri, etc.) Impozitul pe dividende Impozitul se calculeaz prin aplicarea cotei de 16% asupra dividendelor i se vars la bugetul de stat. Impozitul pe veniturile realizate de persoanele fizice Categoriile de venituri supuse impozitului de venit sunt:

venituri din activiti independente venituri din salarii venituri din cedarea folosinei bunurilor investiii venituri din pensii venituri din activiti agricole venituri din premii i jocuri de noroc venituri din transferul proprietilor imobiliare venituri din alte surse Veniturile din activiti independente sunt: Veniturile comerciale. Reprezint veniturile din faptele de comer ale

contribuabililor, din prestri de servicii, precum i cele din practicarea unei meserii.

Venituri din profesii libere. Reprezint veniturile obinute din exercitarea profesiilor medicale, de avocat, notar, auditor financiar, consultant fiscal, expert contabil, contabil autorizat, arhitect, etc.

Venituri din drepturi de proprietate intelectual. Provin din brevete de invenie, desene i modele, mrci de fabric i de comer, procedee tehnice, know-how, din drepturi de autor i drepturi conexe drepturilor de autor. Cota de impunere este de 16%.

Impozite indirecte
Impozitele indirecte se ncaseaz prin adugarea la preul mrfurilor i serviciilor a unor cote de impozit

Accizele Accizele sunt o form special de tax de consumaie care se datoreaz bugetului de stat pentru anumite produse din ar i din import, fiind incluse n preul de vnzare al acestora. Se percep asupra produselor care se consum n cantiti mari i care nu pot fi nlocuite de consumatori cu altele de acelai tip. Categoriile de bunuri asupra crora se percep accize:

Alcool, distilate, buturi alcoolice, vinuri i bere Produse din tutun Produse energetice (benzin, motorin, GPL, pcur, energia electric) Alte produse i grupe de produse (cafea, articole de cristal, bijuterii, produse de parfumerie, autoturisme, arme, iahturi i alte nave/ambarcaiuni)

Taxa pe valoare adugat Taxa pe valoare adugat reprezint principalul impozit indirect din ara noastr din punct de vedere al volumului n ncasrilor la bugetul statului precum i din punctul de vedere al sferei de aplicare. Sfera de aplicare:

Livrarea de bunuri (comercializarea mrfurilor) Prestri de servicii efectuate pe teritoriul rii Importul de bunuri i servicii Transferul proprietii bunurilor imobile ntre contribuabili, precum i ntre acetia i persoane fizice Serviciile efectuate de prestatorii cu sediul sau domiciliul n strintate pentru care locul prestrii se consider a fi Romnia. Scutiri de TVA:

Spitalizarea, ngrijiirile medicale, i operaiunile strns legate de acestea. Prestri de servicii de ctre stomatologi i tehnicieni dentari precum i livrarea de proteze dentare Prestrile de ngrijire i supraveghere efectuat de personalul medical i paramedical Transportul bolnavilor i al persoanelor accidentate de ctre entiti autorizate Livrri de organe i snge de provenien uman Activitatea de nvmnt Meditaiile acordate n particular de ctre cadrele didactice Prestrile de servicii legate de practicarea sportului sau a educaiei fizice

Serviciile publice potale, activitile specifice posturilor publice de radio li televiziune, altele dect activitile de natur comercial Cota standard de impozitare este de 19%. Cota redus de 9% se aplic pentru

urmtoarele prestri de servicii:

Servicii constnd n permiterea accesului la castele, muzee, case memoriale, monumente istorice, etc. Livrarea de manuale colare, cri, ziare i reviste Livrarea de proteze i accesorii ale acestora, cu excepia protezelor dentare Livrarea de produse ortopedice Livrarea de medicamente de uz uman i veterinar

Taxele vamale Taxele vamale sunt acele prelevri bneti, percepute de ctre stat n momentul n care bunurile trec graniele rii (import, export, tranzit) Scutiri de taxe vamale:

ajutoare i donaii cu caracter social, umanitar, sportiv, didactic, etc. bunuri provenite din rile Uniunii Europene bunuri strine care devin proprietatea statului mostre fr valoare comercial, materiale publicitare, de documentare, etc. bunuri de origine romn bunuri reparate n strintate sau nlocuite Baza de impozitare o reprezint valoarea n vam a mrfurilor. Cotele de impunere

sunt prevzute n tariful vamal. Taxele de timbru Taxele de timbru reprezint plata serviciilor prestate ori a lucrrilor efectuate de diverse organe sau instituii publice care primesc, ntocmesc sau elibereaz diferite acte, presteaz diferite servicii i soluioneaz anumite interese legitime ale subiecilor. Taxele de timbru se percep asupra urmtoarelor categorii de acte i servicii:

deschiderea de aciuni i introducerea de cereri la instanele judectoreti exercitarea cilor de atac mpotriva hotrrilor judectoreti cereri pentru eliberarea de copii dup anumite acte pentru soluionarea litigiilor n faa organelor judectoreti prestarea de servicii de ctre notarii publici

autentificarea anumitor acte, nregistrarea, rectificarea, i reconstituirea la cerere a actelor de stare civil eliberarea unor acte de identificare i cetenie anumitor autorizaii i a paapoartelor, a permiselor de conducere, vntoare, pescuit, etc.

Imprumuturile publice
Categoria financiara cea mai importanta, din grupa resurselor extraordinare, o reprezinta imprumuturile publice interne si externe (sau creditul public) care cuprind sumele mobilizate din veniturile disponibile ale persoanelor fizice si juridice prin intermediu unor institutii specializate la dispozitia statului, a colectivitatii locale si a institutiilor de stat. Asadar, creditul public este o forma de credit acordat statului sau oricarui alt organism dependent de acesta, in calitate de debitori, creditorii putand fi persoane fizice sau juridice, rezidente sau nu, care dispun de mijloace banesti temporar disponibile si care accepta sa le dea ca imprumut. In cazul resurselor de imprumut, putem vorbi atat de cerere, cat si de oferta. Cererea de credit vine din partea autoritatilor publice, agentilor economici si populatiei, in timp ce oferta de resurse de imprumut este reprezentata de capitalurile disponibile temporar ale agentilor economici, bancilor, altor institutii financiare, populatiei etc. Resursele de imprumut fiind aceleasi, indiferent de agentii reprezentanti ai cererii de credit, putem vorbi de o competitie intre creditul public si creditul privat. Astfel, intre creditul public si cel privat exista o serie de asemanari si deosebiri. Dintre asemanari putem mentiona: 1. 2. 3. 4. 5. 6. ambele sunt sume puse la dispozitia investitorilor; ambele se bazeaza pe principiul facultativitatii; au un caracter benevol; se obtin pe baze contractuale; reprezinta un transfer de putere de cumparare; nu se ofera gratuit ci in schimbul unei remuneratii sub forma de dobanda.

Deosebirile dintre cele doua tipuri de credite sunt: 1. calitatea debitorului difera, astfel incat, la creditul privat debitorul este o persoana fizica sau juridica, in timp ce la creditul public, debitorul este statul. 2. creditul privat poate fi comercial, bancar, ipotecar, iar la creditul public este creditul bancar;

3. documentele care stau la baza creditului sunt, in cazul celui privat, titlurile de comert, iar in cazul creditului public, efectele publice (bonuri de tezaur, obligatiuni etc.). Acestea atesta calitatea de debitor al statului si confera dreptul detinatorului de a incasa dobanda. 4. creditul privat este intotdeauna benevol si rambursabil, in timp ce creditul public poate fi obligatoriu, in cazuri deosebite, si perpetuu in sensul ca nu se ramburseaza, ci se plateste doar dobanda aferenta. Diferenta dintre creditul public si respectiv imprumutul public tine de calitatea partilor contractante. Astfel, pentru statul debitor, suma obtinuta de la subscriitori se denumeste imprumut, iar din punctul de vedere al creditorului poarta denumirea de credit. Creditul reprezinta, pentru economiile contemporane, o sursa principala de finantare, datorita faptului ca autofinantarea nu le-ar putea imprima, singura, o evolutie ascendenta. In cazul in care se inregistreaza un deficit temporar, completarea veniturilor curente se face cu ajutorul imprumuturilor. Statul poate apela la aceasta solutie in masura in care se bucura de credibilitate pe pietele financiare externe si interne. Imprumutul de stat, sub raport juridic, reprezinta intelegerea dintre persoane fizice si/ sau juridice, pe de o parte si stat, pe de alta parte, prin care prima consimte sa puna la dispozitia statului o suma de bani, sub forma de imprumut, pe o perioada determinata, iar aceasta din urma se angajeaza sa o ramburseze la termenul stabilit si sa achite dobanda si alte costuri aferente. Trasaturile caracteristice ale imprumutului de stat: a. b. c. caracter contractual si voluntar; caracter rambursabil; caracter remunerator.

Imprumutul de stat asigura detinatorilor de inscrisuri publice, pe langa rambursarea sumei imprumutate si o anumita contraprestatie (sub forma dobanzii). Caracterul rambursabil se refera la faptul ca imprumutul de stat se restituie, la termenul fixat, persoanele fizice si juridice care l-au acordat, spre deosebire de impozite care constituie o prelevare, la dispozitia statului, definitiva si nerambursabila. Caracterul remunerator se refera la faptul ca imprumuturile de stat sunt purtatoare de dobanda, castiguri si alte avantaje. In anumite situatii, se poate intampla ca avantajele oferite de imprumuturi de stat sa fie restranse.

Astfel daca rata dobanzii pe piata scade, statul procedeaza la conversiunea datorie sale, in sensul ca preschimba inscrisurile unui imprumut mai vechi cu o dobanda ridicata cu inscrisuri ale unui imprumut nou cu o dobanda mai redusa. Operatiunea de preschimbare a inscrisului unui imprumut mai vechi cu o dobanda mai redusa cu inscrisuri ale unui imprumut nou cu o dobanda mai ridicata poarta denumirea de AROZARE. Clasificarea imprumuturilor de stat 1) dupa locul de plasare a imprumuturilor, distingem: imprumuturi interne imprumuturi externe.

Primele se contracteaza pe piata tarii respective si se exprima in moneda nationala, celelalte sunt contractate pe pietele straine in valuta. 2) dupa durata pentru care se contracteaza imprumutul, exista: imprumuturi cu termen imprumuturi fara termen.

Din prima categorie fac parte imprumuturile cu diverse scadente: pentru imprumuturi pe termen scurt cuprinse intre 1-5 ani imprumuturi pe termen mediu cuprinse intre 2-5 ani imprumuturi pe termen lung peste 5 ani.

In cea de-a doua categorie sunt cuprinse imprumuturile fara termen de rambursare, statul consumandu-si doar obligatia de a plati anual dobanda. Obligatiunile la aceste imprumuturi pot fi totusi retrase de pe piata pe calea rascumpararii la bursa. 3) 4) exceptional; 5) imprumuturi in bani, cele care se practica in mod obisnuit in statele moderne. dupa caracterul raporturilor juridice dintre parti, sunt: imprumuturi voluntare dupa forma pe care o imbraca, se delimiteaza: imprumuturi cu dobanda, care sunt remunerate cu o suma fixa; imprumuturi cu dobanda si castig, ce sunt remunerate cu o dobanda stabilita, dupa forma de exprimare, distingem: imprumuturi in natura, care nu apartin finantelor si au un caracter

la care se adauga un castig in situatia tragerilor la sorti castigatoare.

imprumuturi fortate. Primele sunt liber consimtite, actiunea de a subscrie la imprumut fiind benevola.

Cele fortate sunt mai rar intalnite, statul impunand subscriere la imprumut in situatii exceptionale (crize, razboaie). ELEMENTELE TEHNICE ALE MPRUMUTURILOR PUBLICE Definirea i individualizarea mprumuturilor publice se realizeaz cu ajutorul unor elemente tehnice, care sunt stabilite n actele normative pe baza crora sunt lansate i se angajeaz. Pe baza acestor elemente tehnice, subscriitorii poteniali fac judeci de valoare cu privire la condiiile plasrii disponibilitilor bneti proprii n nscrisuri ale mprumutului public. n continuare, vom efectua o prezentare succint a elementelor tehnice specifice mprumuturilor. 1. Denumirea mprumutului constituie acel element tehnic prin care se precizeaz destinaia dat de ctre emitent resurselor obinute pe baza sa i anul contractrii mprumutului. Daca se dorete atragerea ateniei opiniei publice asupra caracterului excepional al mprumutului sau asupra obiectivului urmrit prin acel mprumut, apreciat de interes naional, se precizeaz acest lucru prin nsi denumirea lui. 2. mprumutatul (care apare i sub denumirea de subscris, debitor sau emitent) este autoritatea public solicitant a creditului. n cazul mprumutului de stat, acesta devine debitor i emitent, deoarece emite nscrisuri cu denumiri specifice (obligaiuni, bonuri de tezaur, rente de stat .a.) care atesta: subscrierea la mprumut; valoarea efectului public; anuitatea; dobnda i/sau ctigul; scadena.

3. mprumuttorii (denumii i subscriitori, creditori sau depuntori) sunt persoanele fizice i/sau juridice care consimt sa crediteze statul (sau orice autoritate publica), primind, n schimbul sumelor subscrise, obligaiuni, polie sau alte titluri de stat). 4. Titlurile de credit public sunt documente scrise avnd o forma i un coninut stabilite prin actul normativ de lansare a mprumutului, n care se precizeaz sumele subscrise i

drepturile creditorilor. Aceste nscrisuri sunt denumite diferit (efecte publice, obligaiuni, titluri publice sau hrtii de valoare), n funcie de termenul de rambursare a mprumutului i de caracteristicile lor juridice. n funcie de termenul de rambursare, n cazul mprumuturilor pe termen scurt (de pn la 1 an) se emit: bonuri de tezaur sunt nscrisuri care se adreseaz unei categorii speciale de subscriitori, deoarece nu se supun regulilor dreptului cambial i nu pot fi transmise la cursuri variabile, prin cesiunea de creane; ele pot fi, ns, lombardate la bnci i pot fi vndute la licitaii, la cursuri variabile; certificate de datorie sunt nscrisuri care au caracteristicile bonurilor de tezaur, dar se vnd numai la valoarea lor nominal, avnd, deci, cursuri fixe; certificatele sau bonurile de impozite sunt nscrisuri nepurttoare de dobnda pe care statul le nmneaz creditorilor si pentru plata unor furnituri sau pentru onorarea altor angajamente; deintorii acestor nscrisuri le pot utiliza pentru achitarea impozitelor datorate statului i nu pot fi transmise dect statului; poliele de tezaur spre deosebire de nscrisurile prezentate anterior, acestea se afla sub incidena dreptului cambial, care reglementeaz condiiile n care pot fi scontate la bnci, executate silit etc.; de asemenea, acestea pot fi scontate la bnci sau pot fi negociate la bursele de valori; obligaiunile aferente creditului public sunt titluri de credit emise de ctre stat pentru mprumuturile angajate pe termen mediu sau lung i asigur posesorilor acestora un venit fix, de dobnzi anuale; sunt cazuri cnd sunt atribuite doar ctiguri sau att ctiguri ct i dobnzi; titlurile de rent sunt specifice mprumuturilor fr termen, iar posesorii acestor nscrisuri au dreptul s primeasc de la stat anumite sume de bani, precizate anticipat, care se pltesc periodic, pe toata durata vieii acestora. n funcie de caracteristicile lor juridice, titlurile de credit public pot fi: nominale (se emit cnd mprumutul public se adreseaz unui numr redus de subscriitori, iar plata veniturilor aferente i rambursarea sumelor scadente se efectueaz doar ctre titulari sau reprezentani ai acestora); la purttor (se emit cnd mprumutul public se adreseaz unui numr mare de subscriitori, iar plata veniturilor aferente i rambursarea sumelor scadente se efectueaz oricrui deintor al acestor nscrisuri i n orice localitate unde funcioneaz ghieele sale de specialitate).

De asemenea, trebuie reinut faptul c, sumele exigibile, de la autoritile publice emitente ale mprumuturilor pe termene scurte formeaz datoria public flotant, iar cele exigibile pe termene medii i lungi (inclusiv cele fr termen) reprezint datoria public consolidat. 5. Cuantumul (mrimea) mprumutului public apare att sub forma cuantumului aprobat de organul legislativ sau executiv, ct i sub forma cuantumului realizat dup ncheierea operaiunilor de plasare. Cuantumul aprobat se prezint n urmtoarele forme: cuantum limitat, ca valoare nominal a unei sume ce urmeaz a fi mprumutat i n ce privete perioada de timp n care se pot efectua subscrierile; cuantum nelimitat, cnd statele solicit mprumuturi deschise (ca suma i/sau ca durata a subscrierii). Cuantumul realizat este n funcie de condiiile stabilite de autoritile emitente cu privire la dobnzi, ctiguri i anuitate i evideniaz ncrederea/nencrederea potenialilor creditori (subscriitori) n autoritile emitente. Cuantumul mprumutului public se determin cu relaia: Cip = VT Nr.Te(pl) unde: Cip VT cuantumul valoarea mprumutului unui public titlu

Nr.Te(pl) numrul titlurilor emise sau plasate efectiv 6. Cursul de emisiune al mprumutului public (Cei) reprezint preul, stabilit de emitent, pentru 100 de uniti monetare din valoarea nominal a acestuia. Totui, acest curs se stabilete de emitent i n funcie de raportul dintre cererea i oferta de capital de mprumut, de nivelul dobnzii i al altor avantaje promise de acesta potenialilor emiteni. n acest context, n practic se utilizeaz: curs al pari", cnd Cei = 100 u.m.; curs sub pari", cnd Cei < 100 u.m.; curs supra pari", cnd Cei > 100 u.m. De regul, datorit concurenei care se manifest pe piaa capitalului i a inexistenei unor soluii alternative, cursul de emisiune al mprumuturilor publice este sub pari", subscriitorii beneficiind de o prima de emisiune, dat de diferena dintre valoarea nominal a titlului i suma pltit la subscriere. Cnd statul emitent are o reputaie bun pe piaa capitalului, cursul de emisiune al titlurilor de stat este al pari" i n mod excepional supra pari".

7. Valoarea titlului creditului public, chiar dac este o noiune care se folosete n mod convenional (deoarece nscrisurile care certific mprumuturile publice nu au o valoare proprie), apare sub urmtoarele forme: ca valoare nominal, reprezint suma nscris pe titlul de credit public i exprim mrimea creantei pe care deintorul acestuia o are de ncasat de la stat sau, invers, datoria pe care statul o are de pltit deintorului titlului respectiv; ca valoare real, reprezint suma efectiv cu care se vinde sau se cumpr un titlu de credit public i se manifest nu doar cu ocazia emiterii i angajrii creditului respectiv, ci i n cursul perioadei de valabilitate a mprumutului angajat, n funcie de cursul la care se opteaz la burs nscrisurile publice negociabile. 8. Veniturile i alte avantaje ce revin subscriitorilor la mprumuturile publice sunt plti efective pe care statul le efectueaz ctre creditorii si, ca pre" al dreptului de folosin temporar a sumelor bneti mprumutate, sub forma de: dobnzi, ctiguri, dobnzi i ctiguri, rente, prime de rambursare, precum i anumite avantaje sau faciliti, care nu presupun fluxuri monetare directe. a) Dobnda reprezint suma de bani pe care statul o pltete creditorilor si pentru mprumuturile angajate de la acetia. Nivelul (mrimea) dobnzii anuale (Da) se stabilete pe baza ratei dobnzii (d), care se fixeaz anticipat, prin prospectul de emisiune a mprumutului public. Rata dobnzii la mprumuturile publice se fixeaz la un nivel apropiat de cel al ratei medii a dobnzii la creditul bancar. Rata medie a dobnzilor practicate la mprumuturile publice difer de la o ar la alta, iar nivelul acestora se modific de la o perioad la alta, nregistrndu-se o tendin de cretere a lor. De asemenea, n rile i n perioadele n care procesele inflaioniste sunt mai accentuate, nivelul ratei medii a dobnzilor la mprumuturile publice este mai ridicat dect atunci cnd monedele naionale prezentau o stabilitate mai mare. b) Ctigurile sunt veniturile ncasate de subscriitorii care sunt deintori ai titlurilor de credit public ctigtoare cu ocazia tragerilor periodice la sori. Suma total a ctigurilor se stabilete, n acest caz, la nivelul dobnzilor care se atribuie n varianta titlurilor publice cu dobnda, dar suma se mparte doar posesorilor de titluri de credit public ieite ctigtoare. Aceste titluri de credit public se emit de ctre stat n scopul creterii atractivitii unor mprumuturi i se adreseaz acelor subscriitori crora li se pare mai tentant perspectiva obinerii unui ctig mare, n comparaie cu realizarea cert a unui venit de cteva procente pe an, sub form de dobnda.

n concluzie, rezult c n cazul titlurilor de credit cu ctiguri sunt subscriitori care risc i devin mari ctigtori, n timp ce pierd dobnda pe care ar fi ncasat-o n cazul titlurilor de credit cu dobnd. c) n cazul mprumuturilor publice cu dobnda i ctiguri subscriitorii accept o rat a dobnzii mai sczut, n condiiile n care diferena de venit astfel rezultat este compensat sau chiar remunerat" prin ctigurile atribuite sub forma primelor de emisiune i a primelor de rambursare. d) Rentele sunt sumele de bani pe care statul se oblig s le plteasc persoanelor fizice care subscriu la mprumuturile publice fr un termen expres de rambursare. Aceste sume de bani, denumite i rente viagere, se pltesc regulat, n cuantumuri fixe stabilite anticipat, pn la sfritul vieii subscriitorilor, dup care, obligaia statului se stinge. e) Primele de asigurare sunt venituri promise subscriitorilor la mprumuturile publice sau care revin efectiv acestora datorita diferenei, favorabile lor, dintre cursul de emisiune i cursul refera la: scutirea de impozite a veniturilor ncasate pentru mprumuturile subscrise sau pentru titlurile de credit public negociabil procurate n tranzaciile bursiere; acceptarea, de ctre autoritile fiscale, a unora dintre titlurile de credit public, la valoarea lor nominal, pentru stingerea unor obligaii fa de stat a subscriitorilor; acordarea privilegiului juridic pentru unele nscrisuri ale mprumuturilor publice de a nu fi expuse executrii silite, n cazul declarrii strii de faliment pentru deintorii acestora; garantarea juridic a unor mprumuturi publice mpotriva deprecierii monetare, prin exprimarea lor ntr-o valut mai stabil sau prin indexarea lor s.a. TIPOLOGIA MPRUMUTURILOR PUBLICE mprumuturile publice se emit i se contracteaz n diverse forme, att pe piaa intern, ct i pe cea extern i sunt nsoite de o serie de condiii, care, practic, le individualizeaz. De aceea, este necesar clasificarea acestora prin luarea n considerare att a caracteristicilor comune, ct i a celor operaionale. Prin urmare, mprumuturile de stat se clasifica astfel: 1. dup forma de exprimare, mprumuturile publice sunt: n natura; de rambursare ale obligaiunilor. f) Avantajele sau facilitile nonsubstaniale (care nu presupun fluxuri monetare directe) se

n bani . mprumuturi publice n moned naional; mprumuturi publice n moned strin, care poate fi a statului creditor sau o ter moneda strin;

2. n funcie de moneda n care se exprim distingem:

3. n funcie de garaniile acordate de state subscriitorilor la mprumuturi, exist: mprumuturi publice cu garanii personale (care oblig statul debitor s angajeze cauiunea asiguratorie a altui stat); mprumuturi publice cu garanii reale (implic angajamentul garantrii printr-un venit bugetar sigur i permanent, proporional cu serviciul aferent datoriei publice angajate). 4. dup clauza rambursrii, mprumuturile publice sunt: amortizabile (termenele de rambursare i modalitile de efectuare a rambursrii se stabilesc n prealabil); mprumuturi neamortizabile (cnd statul se oblig s plteasc, anual, dobnzile datorate, fr s defineasc precis termenele de stingere a datoriei sale fa de subscriitorii mprumutului) 5. dup forma titlurilor emise de stat, distingem: mprumuturi cu titluri nominative sau cele cu clauza de inscripiune (se emit cnd numrul subscriitorilor este redus i se caracterizeaz prin restricia plii veniturilor aferente i rambursarea sumelor scadente doar ctre titulari); mprumuturi cu titlu la purttor" (se emit n cazul unor subscrieri cu larga adresabilitate, n scopul asigurrii operativitii n ncasarea cupoanelor aferente veniturilor promise i n transmiterea capitalului); mprumuturi cu titluri mixte (capitalul, fiind nominativ, se ramburseaz doar titularilor, iar dobnzile se pltesc pe baza cupoanelor la purttor"). 6. n funcie de natura raporturilor juridice dintre pri, mprumuturile publice sunt: voluntare sau liber consimite (n acest caz, subscrierea este voluntar, fr nici o constrngere direct); forate (n acest caz, statul oblig anumite categorii de contribuabili s subscrie, iar aceste mprumuturi pot fi, aa cum s-a precizat anterior, directe sau deghizate). 7. n funcie de perioada de timp pentru care se contracteaz, deosebim: mprumuturi pe termen scurt sau flotante (au termene de rambursare de pn la 1 an); mprumuturi pe termen mediu (contractate pe perioade cuprinse intre 1 i 5 ani); mprumuturi pe termen lung (contractate pe perioade mai mari de 5 ani);

mprumuturi fr termen (este cazul mprumuturilor perpetue i a rentelor viagere). mprumuturi publice certificate cu titluri negociabile (titlurile au o circulaie asemntoare cu aceea a efectelor de comer i pot fi vndute/cumprate la bursele de valori, n funcie de cotaia lor efectiv);

8. n funcie de posibilitatea negocierii titlurilor de credit public, deosebim:

mprumuturi publice certificate cu titluri nenegociabile

DATORIA PUBLIC Coninutul datoriei publice i formele sale de manifestare Datoria public reprezint valoarea total a angajamentelor statului, inclusiv cheltuielile generate de acestea. Datoria public total reprezint totalitatea obligaiilor pecuniare ale statului (guvern, instituii publice, financiare, uniti administrativ-teritoriale) la un moment dat, rezultate din mprumuturi interne i externe (n lei i n valut) contractate pe termen scurt, mediu i lung, precum i obligaiile statului ctre trezoreria proprie, pentru sumele avansate temporar n scopul acoperirii deficitului bugetar. Datoria public se exprim n moneda naional sau n valut, n funcie de locul unde se contracteaz i de condiiile mprumutului. n scopul evalurii datoriei publice a Romniei, obligaiile exprimate n alt moned dect cea naional se calculeaz n moneda naional, utilizndu-se cursul de schimb comunicat de Banca Naional a Romniei. De asemenea, datoria public total a unei ri se poate exprima n valori absolute (pentru a cunoate sarcina la care este supus economia rii respective fa de creditori), n valori relative, ca procent din P.I.B. (pentru a permite comparaia n timp i intre tari) i ca mrime medie pe locuitor (pentru a permite comparaii i analize n timp i spaiu). Datoria public total se calculeaz i se gestioneaz separat pe cele doua forme ale sale, respectiv datoria public intern i datoria public extern. Datoria public intern constituie o parte integrant a datoriei publice totale i evideniaz mprumuturile de stat de pe piaa financiar intern, de la persoane fizice i/sau juridice, n moned naional sau n valute strine, precum i mprumuturile angajate de teri, cu garania statului, nerambursate la un moment dat. Datoria public extern constituie, de asemenea, o parte integrant a datoriei publice totale i se definete prin creditele externe contractate i angajate de ctre stat, n nume propriu, sau de ctre autoritile administraiei publice locale, precum i prin creditele externe contractate i angajate de ctre ali subieci autonomi, cu garania expresa a statului.

Gradul de exigibilitate a datoriei publice se exprima cu ajutorul datoriei flotante i a datoriei consolidate. Datoria public flotant reprezint datoria public pe termen scurt i cuprinde mprumuturile contractate, pe perioade de pn la un an, n scopul acoperirii golurilor de cas generate de neconcordana, n timp, a veniturilor cu cheltuielile bugetare. Datoria public consolidat cuprinde totalitatea datoriilor rezultate din mprumuturile de stat contractate pe termen mediu i lung, precum i a celor rezultate din prelungirea termenelor de rambursare a mprumuturilor pe termen scurt, pe perioade de timp mediu i lung. n prezent, n afara celor dou forme ale datoriei publice (flotant i consolidat), se vorbete i despre datoria public la vedere, care include att depozitele constituite la Trezoreria public, de ctre diveri subieci autonomi, ct i alte sume bneti colectate de aceasta prin circuitul su propriu. Distincia dintre datoria public flotant i cea consolidat este important i pentru aprecierea efortului financiar pe care statul este nevoit s-l fac, n mod curent, pentru rambursarea datoriei scadente i pentru plata dobnzilor aferente n cursul unui an. Astfel cu ct ponderea datoriei publice flotante n totalul datoriei publice este mai mare, cu att nevoia curent de resurse financiare menite s acopere serviciul datoriei publice este mai presant, i invers. Valoarea total a mprumuturilor contractate, la un moment dat, de ctre autoritile publice formeaz datoria publica brut, iar dac din aceasta se scade valoarea mprumuturilor angajate de la instituiile de stat (Trezoreria public, Banca Central, s.a.) se obine datoria public net. Datoria public intern La nivel naional, att angajarea mprumuturilor publice de pe piaa financiar intern, ct i garaniile acordate de stat unor teri pentru a contracta mprumuturi se realizeaz de ctre Guvern, n limita sumei aprobate de Parlament, prin intermediul Ministerului Finanelor Publice sau al altor instituii financiare specializate, care dobndesc calitatea de agent al statului. Datoria public intern constituie o obligaie irevocabil i necondiionat a statului de a rambursa mprumuturile contractate n lei, de a pli dobnzile, ctigurile i alte costuri aferente.

Pentru plata dobnzilor aferente datoriei publice interne se acorda o autorizare bugetar permanent, respectiv o aprobare nelimitat de rambursare a mprumuturilor i de plat a dobnzilor i ctigurilor aferente, care nu necesit aprobri suplimentare prin legea anual a bugetului de stat. Cunoaterea mrimii datoriei publice interne i a serviciului pe care acesta l genereaz este importanta att pentru autoritile statului, ct i pentru creditorii statului. De aceea, pentru realizarea acestui deziderat se utilizeaz o serie de indicatori de apreciere, dintre care menionam: gradul de ndatorare a statului (se determin ca raport procentual ntre cuantumul datoriei publice i produsul intern brut, iar cu ct acest indicator are o valoare mai mare, cu att ara este mai ndatorat); datoria public intern angajat (ca totalitate a obligaiilor asumate de stat fa de datoria public angajat pe locuitor (ca raport ntre mrimea absolut a acesteia i serviciul datoriei publice interne, n mrime absolut; ponderea serviciului datoriei publice interne n produsul intern brut sau n totalul mrimea ratelor scadente pentru datoria public intern i ponderea acestora n mrimea dobnzilor i comisioanelor datorate pentru datoria public intern i creditorii interni i nerambursate n momentul realizrii analizei); numrul locuitorilor unei tari);

cheltuielilor bugetare; produsul intern brut; ponderea acestora n produsul intern brut. Datoria public extern Imprumuturile externe reprezint o form a exportului de capital i au nregistrat o dezvoltare foarte mare n secolul al XX-lea datorita existentei, pe piaa rilor dezvoltate, a unui surplus relativ de capital, care i cut plasament peste grani n condiii mai avantajoase dect n interior. Opiunea tarilor lumii pentru mprumuturile interne i externe este dependent de: mrimea pieei interne a capitalului de mprumut; volumul comerului exterior; raportul dintre exportul i importul care compun comerul exterior.

Spre deosebire de datoria public intern, datoria public extern este mai mpovrtoare din urmtoarele motive principale: Imprumuturile externe trebuie rambursate, n timp ce mprumuturile interne pot fi transformate n mprumuturi perpetue, sau rambursarea lor poate fi amnata printr-o conversie intr-un mprumut pe termen lung; Obligaiile privind dobnzile i alte cheltuieli aferente mprumuturilor externe se o depreciere a valutei debitorului pe pieele monetare interne crete povara plilor plile trebuie efectuate la termenele stabilite de ctre creditori i nu la cele neplata/nerestituirea la termene stabilite a dobnzilor, comisioanelor sau a stabilesc de ctre creditori, guvernul rii beneficiare neavnd control asupra acestora; de dobnzi i a capitalului rambursat; convenabile tarii debitoare; capitalului mprumutat atrage penaliti i creeaz dificulti pentru obinerea unor credite n viitor; balana de pli este influenat negativ dac sumele obinute, prin mprumuturi externe, nu sunt utilizate pentru creterea exporturilor, sau pentru reducerea importurilor rii debitoare; pierderea de suveranitate reprezint, uneori, un pre indirect al recurgerii la mprumuturi externe (este cazul mprumuturilor obinute de la unele instituii financiare internaionale i care pot cere guvernului tarii beneficiare sa promoveze anumite politici economice). TREZORERIA FINANELOR PUBLICE. ECHILIBRUL FINANCIAR Termenul de trezorerie este folosit n dou sensuri. Astfel, pe de o parte, el servete la desemnarea casieriilor propriu-zise ale statului, atunci cnd se vorbete de situaia trezoreriei, sau de deficitul trezoreriei, iar pe de alt parte, el servete la desemnarea unei administraii publice, ca instituie. Cele dou sensuri ale termenului sunt legate ntre ele i vizeaz i funciile pe care le ndeplinete trezoreria. Printre funciile de baz ale finanelor publice, recunoscute de doctrin, remarcm: Funcia de mobilizare, repartizare i utilizare a resurselor bneti, numit i funcia de repartiie; Funcia de control asupra crerii, repartiiei, circulaiei i utilizrii resurselor publice. Trezoreria, ca administraie, este serviciul public nsrcinat cu gestiunea fondului public, n sensul casieriei, dar mai ales cu asigurarea echilibrului permanent dintre

ncasrile generatoare de lichiditi i plile exigibile, dintre veniturile publice i cheltuielile publice, finanarea deficitului bugetar, gestionarea datoriei publice i altele, toate acestea concurnd la asigurarea echilibrului monetar i a echilibrului general al economiei. Funciile trezoreriei publice sunt astzi influenate de diversitatea i complexitatea rolului statului modern, care au impus regndirea i redimensionarea fluxurilor monetare prin instituia trezoreriei. Funcia originar a trezoreriei este cea atribuit de ctre finanele clasice care considerau trezoreria ca o casierie, unde sunt depuse i gestionate fondurile statului i ca o banc, cu activitate de credit pe termen scurt, nsrcinat s echilibreze n orice moment intrrile i ieirile de fonduri. Aceasta corespunde definiiei corecte a trezoreriei. n finanele moderne, la funciile: de cas i de banc, ale trezoreriei se adaug i cea a controlului asupra ansamblului de activiti ale statului. Trezoreria tinde s devin un instrument de procurare a resurselor, alturi de resursele bugetare i de cele de mprumut. Astzi, vorbim n mod curent de resursele de trezorerie, ca de o categorie special a resurselor financiare publice, care se formeaz n cadrul activitii trezoreriei i se reflect numai n contabilitatea public. Activitatea care se manifest distinct n exercitarea funciilor tradiionale ale trezoreriei (de casier public i de banc a sectorului public) se bazeaz pe dou principii: centralizarea i gestionarea fondurilor publice. n ceea ce privete centralizarea fondurilor, s-a demonstrat deja c un stat nu poate s-i exercite pe deplin suveranitatea financiar dect dac reuete s-i centralizeze totalitatea serviciilor financiare, dac ncaseaz toate veniturile la care are dreptul, pentru ai finana toate cheltuielile pe care le-a angajat, pentru a le efectua pe ntreg teritoriul rii. n acest scop, pentru funcionarea unui mecanism al centralizrii fondurilor, s-a instituit trezoreria public central, ca o etap important n planul separrii finanelor publice de finanele private. Mecanismul centralizrii fondurilor a presupus de la nceput crearea unei administraii speciale nsrcinate cu execuia bugetului avnd mai mult funcii contabile, ceea ce a presupus separarea sa n raport cu autoritile care iau decizii privind execuia bugetului. Stabilirea unitii casieriei n favoarea serviciului public al trezoreriei a fost nsoit de atribuirea agenilor si a dreptului de control asupra ansamblului operaiilor de execuie a bugetului. Analizm aadar cele dou funcii de baz ale trezoreriei: I. Trezoreria n calitate de casier

Aceast funcie implic dou aspecte: Execuia de cas a operaiunilor de ncasri i pli efectuate de stat Asigurarea existenei de disponibiliti suficiente pentru a face fa angajamentelor statului, n cadrul exigibilitilor. Execuia de cas a ncasrilor i plilor. Obiectul acestor operaiuni l reprezint execuia operaiunilor statului i ale instituiilor publice, respectiv ale corespondenilor. Trezoreria efectueaz, n calitate de casier al statului, un mare numr de ncasri i pli. Acestea sunt, mai nti, operaiuni prevzute de legea bugetar, adic de venituri i cheltuieli bugetare propriu-zise, precum i operaiuni ale conturilor speciale ale trezoreriei. n calitate de casier al statului, trezoreria are ca sarcin emisiunea titlurilor de mprumut public i gestionarea datoriei statului. n acest scop, ea poate beneficia de concursul bncilor care folosesc ghieele lor pentru plasarea mprumuturilor. Pentru mprumuturile pe termen scurt, trezoreria joac un rol important n emisiunea bonurilor de tezaur. Pe aceast cale, se urmrete asigurarea de lichiditi suficiente pentru efectuarea plilor n termenele stabilite, conform angajamentelor asumate. Asigurarea disponibilitilor bneti. Sarcina fundamental a trezoreriei este de a veghea ac n fiecare moment s existe fonduri disponibile ntr-un cuantum suficient pentru a face fa cheltuielilor statului i ale corespondenilor si. Procurarea de bani pentru casieria public este prima dintre operaiunile trezoreriei. Aceasta este legat de micarea fondurilor n timp, determinat de termenele la care devin exigibile ncasrile i plile. Factorul temporal confer trezoreriei un caracter dinamic. Astfel, ncasrile i plile sunt obiectul fluctuaiilor monetare n cursul anului. La cheltuieli, exist o anumit regularitate n ceea ce privete nivelul lor lunar, cu excepia lunii decembrie, n care se execut parial cheltuieli, serviciile publice utiliznd cea mai mare parte a creditelor lor nc neconsumate nainte de nchiderea exerciiului i care risc s fie anulate n virtutea regulii anualitii. La venituri, regularitatea este mai puin realizabil, deoarece aceasta depinde de ritmicitatea activitii economice, mai ales n cazul impozitelor directe. Aceste micri diferite n timp ale veniturilor i cheltuielilor se combin cu alte micri de fonduri excepionale (emisiunea de mprumuturi, rambursri n strintate, amortizarea datoriei publice) i cu micrile datorate operaiunilor corespondenilor; ele imprim lichiditilor trezoreriei mari variaii. Prin aceste micri excepionale, se pot degaja unele micri constante n fluctuaia lichiditilor trezoreriei i succesiunea perioadelor de creteri

(lichiditi abundente) i scderi (lips de lichiditi). Asemenea perioade pot fi identificate n cadrul trimestrelor, pe luni ale acestora, ntre trimestre, dar i n cadrul lunilor, ntre decadele acestora. Pentru echilibrarea trezoreriei se poate apela la trei categorii de resurse: 1. utilizarea fondurilor corespondenilor; 2. emisiunea de bonuri de tezaur; 3. avansurile acordate de banca de emisiune. 1. Utilizarea fondurilor corespondenilor. Fondurile cele mai mari provin din depozitele corespondenilor (colectiviti locale, instituii publice, ntreprinderi publice i altele). Trezoreria are posibilitatea s dispun de aceste fonduri n intervalul pn cnd respectivii corespondeni i retrag din conturi sumele necesare pentru efectuarea plilor proprii. n ciuda centralizrii fondurilor, disponibilitile astfel procurate de trezorerie pot fi insuficiente pentru asigurarea lichiditilor necesare. Aceast insuficien poate ine de un deficit bugetar important, precum i de faptul c acesta creeaz un gol n casieria trezoreriei. De asemenea aceast insuficien poate s in de deciziile luate de corespondeni privind retragerea fondurilor lor din conturi. 2. Emisiunea de bonuri de tezaur. Bonurile de tezaur sunt nscrisuri ale mprumuturilor pe termen scurt i mediu. Se face distincia ntre bonurile de tezaur destinate publicului i cele destinate bncilor sau altor organisme financiare. De asemenea, se face distincia ntre: bonuri n formular i bonuri n cont curent. Bonurile n formular sunt plasate n public, la ghieu deschis, adic fr limitarea nivelului. Ele constituie unul dintre elementele eseniale ale politicii de economisire. De asemenea, regimul lor de emisiune variaz n funcie de obiectivele urmrite. Bonurile n cont curent sunt bonurile cumprate de diferite instituii financiare, bnci care doresc s-i nscrie valoarea lor ntr-un cont curent girat de Banca Central. Acest sistem este mai eficient, economisind cheltuielile de confecionare, de paz, i de manipulare a formularelor. Politica de emisiune a bonurilor de tezaur se refer la alternativele operaiunilor trezoreriei posibile de folosit pentru a influena masa subscrierilor. Acestea sunt: Mecanismul plafonului, care const n proporia stabilit de autoritatea monetar, ca procentaj din disponibilitile bncilor, care poate s fie plasat n bonuri de tezaur.

Acest plafon reprezint un mprumut forat pe cere bncile trebuie s-l asigure, prin bonuri de tezaur, pentru o anumit mas a subscrierilor. Mecanismul coeficientului de trezorerie, stabilit ca raport ntre activele lichide ale bncilor, inclusiv bonurile de tezaur, i ansamblul resurselor. n acest sistem, trezoreria nu este singurul beneficiar al blocrii activelor bancare, ca n mecanismul plafonului, deoarece efectele comerciale mobilizate se pot substitui bonurilor n calculul coeficientului. De fapt, stabilirea coeficientului de trezorerie poate permite reducerea, puin cte puin, a populaiei plafonului. Mecanismul rezervelor obligatorii prin care bncile sunt constrnse s conserve, ntr-un cont creditor neremunerat, de la Banca Central, active reprezentnd o anumit fraciune a depozitelor, astfel nct partea respectiv din creditele poteniale s fie considerat ca economie. Creterea acestui procent restrnge expansiunea creditelor i reprezint o form concret de lupt contra inflaiei. Dei aceste mecanisme au dus la reducerea rolului bonurilor de tezaur n sistemul bancar, totui bncile continu s subscrie la bonuri de tezaur pentru plasarea disponibilitilor. Mecanismul emisiunii de bonuri n raport cu nivelul resurselor bugetare. Aceasta presupune stabilirea unui anumit procentaj al valorii bunurilor emise n raport cu nivelul total al resurselor bugetare. Bonurile de tezaur reprezint forma curent, obinuit sau normal, de recurgere la mprumut ca mijloc de procurare de resurse publice. mprumuturile propriu-zise sunt relativ rare, dar mai ales neregulate. mprumuturile prin bonuri de tezaur se fac regulat i de o manier permanent. Ele genereaz o datorie pe termen scurt, cunoscut sub denumirea de datorie flotant. Datoria flotant prezint unele dezavantaje: Rennoirea bonurilor de tezaur de la o scaden la alta, transformndu-le, din mprumuturi pe termen scurt sau mediu, n mprumuturi indefinit rennoibile. Este o situaie cu riscuri, deoarece ar fi suficient ca rennoirea s nu fie acceptat, pentru ca statul s plonjeze n grave dificulti. Ar putea fi vorba de solicitarea rambursrii n perioade dificile pentru trezoreria public, ceea ce conduce la agravarea crizei; Pericolul politic apare atunci cnd deintorii de bonuri i retrag ncrederea n guvern, aruncndu-l ntr-o criz grav. Remediul clasic folosit pentru protecia mpotriva pericolelor datoriei flotante este consolidarea acesteia. 3. Avansurile acordate de Banca de Emisiune. Cel mai important ajutor pe care banca l acord statului rezult din avansurile pe care i le transmite. Avansurile se acord pe baza unei convenii ncheiate ntre Ministerul

Finanelor i Banca Naional, prin care Banca consimte voluntar un avans i i fixeaz i condiiile. Un bon de tezaur reprezentnd un avans este remis la Banc n contrapartid. Convenia se aprob prin lege. Recurgerea la lege denot voina de a restrnge i de a controla utilizarea avansurilor. Din punct de vedere financiar, recurgerea la avansuri la Banca Central semnalizeaz o situaie critic a finanelor publice, dezechilibrul bugetului statului i al trezoreriei. Se apreciaz astfel c apelul la avansuri la Banca Central compromite creditul public, denunndu-i deteriorarea sa. Din punct de vedere monetar, avansurile de la Banca central conduc la emisiune de bani fr acoperire, adic au un factor inflaionist. II. Trezoreria n calitate de bancher. Rolul de bancher al trezoreriei are dou forme: n primul rnd, trezoreria acioneaz ca o banc de depozit, ca o banc de afaceri, care furnizeaz capitalului unor ntreprinderi pentru a le asigura dezvoltarea. n al doilea rnd, trezoreria acioneaz ca o banc de emisiune i, n acest fel, intervine n domeniul circulaiei monetare. Acoperirea golurilor temporare de cas i a deficitului nregistrat pe parcursul execuiei bugetului de stat se efectueaz prin: Folosirea resurselor disponibile aflate n contul general al trezoreriei statului. Legea finanelor publice prevede c asemenea resurse se pot folosi pentru finanarea temporar a deficitului nregistrat pe parcurs. Atragerea acestor resurse reprezint mprumuturi de stat purttoare de dobnd; Emisiunea, n primele zece luni ale fiecrui an, de bonuri de tezaur sau alte instrumente specifice purttoare de dobnd i cu scaden pn la sfritul anului financiar. Valoarea total a acestor nscrisuri aflate n circulaie nu poate depi un plafon stabilit procentual din volumul total al cheltuielilor statului; mprumuturi acordate de Banca Naional pe seama resurselor de creditare ale acesteia. Termenul de rambursare este de maxim 180 zile, iar dobnda se stabilete la nivelul pieei, pe baz de convenii ncheiate cu Ministerul Finanelor Publice. Dobnzile se prevd i se pltesc din bugetul trezoreriei. Rambursarea se efectueaz pe seama veniturilor bugetare sau a unui mprumut de stat efectuat n condiiile legii. Valoarea mprumutului acordat de banc nu poate depi ntr-un an financiar proporia stabilit prin lege, de 7 % din totalul veniturilor bugetului de stat realizate n anul precedent, iar soldul permanent al mprumuturilor acordate i nerambursate nu poate depi n nici un

moment suma total rezultat din dublul capitalului bncii i a fondului de rezerv constituit. Suplimentarea unor credite bugetare aprobate prin Legea bugetului de stat n vederea finanrii unor aciuni i sarcini noi aprute pe parcursul anului, respectiv pentru nlturarea efectelor unor calamiti naturale, se efectueaz pe seama fondului de rezerv bugetar i a fondului de intervenie la dispoziia Guvernului care se utilizeaz pe baz de hotrri ale acestuia. Avnd n vedere abordrile moderne cu privire la Trezoreria Finanelor Publice, concluzionm faptul c trezoreria ndeplinete cinci funcii principale:

Administrator al banilor publici; Intermediar financiar; Mandatar al puterii publice; Agent al interveniei financiare publice n economie; Supraveghetor al marilor echilibre.

1) Cea mai important funcie, aceea de administrator al banilor publici, const n ajustarea resurselor la sarcinile publice, adic echilibrarea intrrilor cu ieirile de fonduri pe ansamblul circuitului trezoreriei, prin asigurarea securitii resurselor disponibile pe termen scurt, permind confruntarea cu nevoile imprevizibile. Totodat, aceast funcie presupune existena unei distincii ntre echilibrul bugetar i echilibrul trezoreriei. Trezoreria trebuie s asigure sudura ntre secvenele fluxurilor bugetare, pe parcursul anului bugetar, solicitnd mprumutul n numele statului. n asemenea situaii, funcia de administrator se prelungete cu aceea de casier de care se leag sarcinile contabilitii i ale controlului banilor publici. Apelul la mprumuturi oblig trezoreria s duc, n numele statului, o politic activ a ndatorrii, prin intervenia sa pe piaa titlurilor de stat, pentru a obine profit de pe urma reducerii sau a extinderii costurilor datoriei. 2) Ca intermediar financiar, pe de o parte, trezoreria se mprumut pentru a acoperi un deficit, iar pe de alt parte, poate acorda mprumuturi pentru a facilita fluxuri de fonduri pentru mprumutai sau mprumuttori. n acest fel, funcia de intermediar al trezoreriei este similar celei a instituiilor financiar-bancare, putnd contribui n numele statului la finanarea sectoarelor prioritare. n acest context, trebuie reinut c trezoreria, n tabloul operaiunilor financiare din contabilitatea naional, este numele sub care figureaz Statul, considerat n activitile sale monetare sau financiare. 3)Ca mandatar al puterii publice, trezoreria are numeroase misiuni de autoritate public n sectoarele financiar i economic. Astfel, trezoreria reprezint

instituiile financiare care depind de ea i asupra crora i exercit influena sau acioneaz n nume propriu; vegheaz, mpreun cu Banca Central, la buna funcionare a instituiilor de credit; este acionar i gestionar al proprietii publice, folosind mijloacele de aciune de care dispune statul, ca proprietar, fr a limita autonomia de gestiune a managerilor acestor ntreprinderi i mai ales n sectoarele concureniale, poate fi asociat la conducerea instituiilor financiare i economice internaionale, ca Fondul Monetar Internaional, Banca Mondial, .a. 4) Trezoreria utilizeaz mijloace de intervenie foarte diversificate: autorizri eliberate pentru realizarea unor activiti de interes naional, facilitnd accesul la finanri privilegiate; subvenionarea total sau parial a unor activiti economice; acordarea de bonificaii la dobnzi, prin preluarea unei pri din diferena ntre costul resursei pe pia i rata favorabil acceptat de instituia de credit; acordarea de garanii anumitor solicitani de mprumuturi, n scopul, reducerii resursei; asigurarea accesului la resurse financiare al unor ntreprinderi sau organisme care apeleaz la mprumuturi i chiar posibilitatea obinerii acestor resurse cu o rat mai redus dect n cazul solicitrii mprumutului numai n numele propriu al ntreprinderii; acordarea de avansuri rambursabile pentru anumite prioriti din economie; accesul privilegiat al unor organisme sau instituii de refinanare din partea Bncii Centrale, pentru sprijinirea unor sectoare sau domenii de activitate. 5) Ca supraveghetor al marilor echilibre, trezoreria public este considerat un serviciu al statului care asigur marile echilibre monetare i financiare ale statului, att prin operaiile de casierie, bancare i de contabilitate public, precum i prin activitatea de tutel de finanare i de impulsionare n domeniul economic i financiar. Prin operaiunile pe care le efectueaz, trezoreria finanelor publice ndeplinete mai multe funcii, i anume: Casier al sectorului public, care se ocup de ncasarea veniturilor, efectuarea plilor i pstrarea disponibilitilor; Realizarea execuiei de cas a bugetelor componente ale sistemului, adic a bugetului de stat, a bugetului asigurrilor sociale de stat, a bugetelor locale, a bugetelor fondurilor speciale, a celor ale mijloacelor extrabugetare i ale instituiilor autonome reflectate n

ncasarea veniturilor provenite de la contribuabili i efectuarea plilor dispuse de ordonatorii de credite, n limita creditelor bugetare aprobate; Efectuarea controlului financiar preventiv asupra ncasrii veniturilor, ncadrrii cheltuielilor dispuse de ordonatorii de credite n prevederile legii bugetare; Efectuarea operaiunilor de decontare n contul instituiilor publice i pstrarea disponibilitilor acestora n urma constituirii mijloacelor extrabugetare i a fondurilor speciale; Atragerea disponibilitilor din economie (de la instituii financiare, ageni economici, populaie) prin constituirea de depozite i prin mprumuturi de stat lansate n vederea asigurrii resurselor financiare pentru restructurarea i retehnologizarea unor sectoare din economie, acoperirea deficitului bugetar i altele; Efectuarea de plasamente financiare ale disponibilitilor statului existente temporar n conturile trezoreriei; Gestionarea datoriei publice, prin primirea mprumuturilor interne i externe; prin folosirea acestora potrivit destinaiei prevzute n contracte prin rambursarea creditelor la scaden i plata dobnzilor; inerea evidenei contabile a operaiunilor privind execuia de cas a bugetului, pentru ncasri i pli, cu ajutorul conturilor sintetice i analitice desfurate pe subdiviziunile clasificaiei bugetare i pe pltitori; Funcionarea normal a sistemului informaional contabil privind raportarea rezultatelor execuiei bugetului de stat, a bugetului asigurrilor sociale de stat, a bugetelor locale, a fondurilor speciale i extrabugetare. Trezoreriile organizate la nivel de municipiu (sectoare), orae i comune, sunt uniti direct funcionale prin care se exercit o parte nsemnat a funciilor de baz ale acestora. n cadrul funciei de casier al sectorului public, trezoreriile asigur: ncasarea veniturilor din impozite i taxe i alte venituri n numerar de economici, instituiile publice i contribuabili; eliberarea de numerar la cererea instituiilor publice, din conturile acestora, n vederea efecturii de pli prin casieria proprie; pstrarea disponibilitilor. la agenii

Funcia de control financiar-preventiv se realizeaz: asupra ncasrii veniturilor prin ncadrarea n conturile sintetice i analitice corespunztoare clasificaiei bugetare i prin asigurarea evidenei analitice pe pltitori; asupra ncadrrii cheltuielilor dispuse de ordonatorii de credite n prevederile i destinaia aprobat prin bugetul anual. Funcia de asigurare a contabilitii sintetice i analitice privete: execuia de cas a bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurrilor sociale de stat; constituirea i utilizarea mijloacelor extrabugetare i a fondurilor cu destinaie special; Acestea se realizeaz cu ajutorul conturilor sintetice i analitice desfurate pe subdiviziunile clasificaiei bugetare i urmresc n special: ntocmirea zilnic i lunar a balanei de verificare privind operaiunile derulate prin trezorerie i asigurarea lucrrilor de ncheiere a execuiei financiare la finele anului, cu ntocmirea bilanului contabil anual. ECHILIBRUL FINANCIAR Echilibrul general economic este expresia generalizat a echilibrului material al economiei naionale, a echilibrului forei de munc i a echilibrului valoric; Echilibrul financiar reprezint corelaia existent ntre resursele financiare necesare economiei pentru ndeplinirea obiectivelor i aciunilor prevzute, inclusiv cele pentru satisfacerea unor nevoi suplimentare. Echilibrul financiar la nivel macroeconomic poate s vizeze: a) totalitatea resurselor financiare ale societii i destinaiile acestora; b) resursele financiare aparinnd unui anumit sector, unei anumite ramuri sau unei uniti administrativ-teritoriale; resursele i nevoile unui agent economic sau social; Din categoria caracteristicilor ce definesc echilibrul financiar fac pate: asigurarea echilibrului financiar la nivel macroeconomic; sprijinirea n principal pe resurse financiare mobilizate pe plan naional prin metode i ci diferite; elaborarea mai multor variante de program, crora le corespund tot attea variante de balane financiare, fiecare balan prezentnd o stare de echilibru financiar la un alt nivel dect precedentele;

 determinarea nivelului optim la care se constituie echilibrul financiar. Pentru ca statul s asigure protejarea echilibrului financiar trebuie luate n considerare urmtoarele aspecte: efectele msurilor de politic economic; efectele msurilor de politic financiar; efectele msurilor de politic monetar; efectele msurilor de politic valutar. PENTAGONUL MACROSTABILIZRII INSTRUMENT DE ANALIZ A

ECHILIBRULUI FINANCIAR Deficitul bugetar are urmtoarele semnificaii: deficit de criz ( statul nu poate s-i acopere cheltuielile curente se acoper deficitul prin mprumuturi); deficit de dezvoltare (stare care produc resurse n plus, realizate n afara sferei sectorului public. De exemplu, n sectorul bancar i al populaiei se preconizeaz venituri n plus). Deficitul se acoper prin: ncasarea de venituri de dimensiuni mai mari dect cele prevzute de legea bugetar; mprumuturi pe termen mediu i lung prin emisiune de titluri de credit public = datorie public; mprumuturi externe - genereaz datorie public; Emisiune monetar strict limitat i controlat de ctre BNR.
rce

SC

rs

SBC

ri

Pentagonul echilibrului Legend rce rs rata creterii reciproce rata omajului

ri SC

rata inflaiei; deficitul bugetului consolidat n produsul intern brut; soldul contului curent n produsul intern brut.

SBC -

Pentagonul echilibrului este un instrument folosit in SCENARIILE DE REDRESARE (SR) a capacitii de plat externe. Tipuri de scenarii de redresare: Scenarii de redresare sustenabile; Scenarii de redresare durabile. Asigurarea concordanei dintre parametrii n sensul atingerii obiective (inte) stabilite / resurse; asigurarea meniunii echilibrului macroeconomic pe termen lung.

Finante private
Bursa reprezinta o culme a pietei maturitatea, sau chintesenta ei. Dezvoltarea comertului inceputa in timpuri istorice primitive a avut nevoie de mii de ani pana a gasii aceasta forma sublimate de tranzactii, inventand bursa. Bursa inseamna institutia ce gazduieste o piata bursiera .Bursa in sens general poate defini o piata specifica dar in sensul folosit aici (sens restrans) este o institutie a economiei de piata in care se manifesta o piata organizata, libera, eficienta, transparenta, corecta, adaptabila si lichida. Pietele de capital de marfuri si de servicii au de fapt in bursa imaginea perfecta, confunadandu-se cu ea in unele situatii. Termenul de bursa desemneaza o institutie a economiei de piata ca forma organizata de schimb pentru marfuri si/sau titluri financiare. Denumirea provine de la numele unei vechi familii de hangii Van den Bourse, un local numit Hotel de Bourse in holul caruia se negociau periodic metale pretioase, hartii de valoare etc. Pe frontispiciu, cladirea avea sculptate in piatra doi saculeti de bani, de unde si denumirea localului, care in secolele XIII-XIV a servit drept loc de intalnire pentru negustori. Ulterior, dezvoltarea comertului a impus concomitant si piete specializate de concentrare a cererii si ofertei pentru realizarea celui mai bun prt. In esenta, notiunea de bursa indica locul de intalnire a vanzatorilor si cumparatorilor, in sensul unui spatiu de concentrare a cererii si a ofertei. Acest continut rezulta din definitiile date in documentele de specialitate. Astfel, in legea romana asupra burselor din 1929 (legea lui Virgil Madgearu) se arata: bursele sunt institutii publice create in scopul de

a reuni pe comercianti, industriasi, producatori, armatori si asiguratori in vederea negocierii valorilor publice si private, monedelor, devizelor, marfurilor, inchirierii vaselor si acoperirii riscurilor de tot felul. Legea 52/1994 privind valorile mobiliare si bursele de valori definea bursa de valori astfel: institutie cu personalitate juridical asigurand publicului prin activitatea intermediarilor autorizati sisteme, mecanisme,si proceduri adecvate pentru efectuarea continua, ordonata, transparenta si echitabila a tranzactiilor cu valori mobiliare si care constituie piata oficiala si organizata pentru negocierea valorilor mobiliare admise la cota, conferind economiilorinvestite in ele garantia morala si securitate financiara prin masurarea continua a lichiditatii respectivei valori mobiliare. 1.Dupa obiectul tranzactiilor, avem burse de marfuri, burse de valori si burse de servicii. 2. Dupa forma de organizare avem burse publice si burse private. 3. Dupa numarul de participanti (numarul de membrii) avem burse cu participare limitata si burse cu participare nelimitata. 4. Dupa gama de marfuri sau titluri tranzactionate avem burse specializate si burse universale. 5.Dupa modul de executie a contractelor exista burse spot (cash) si burse la termen sau cu tranzactie in marja. 6.Dupa tehnica tranzactionarii burse cu strigare libera si burse electronice. Caracteristicile pietei bursiere: 1. Este o piata de marfuri si de valori. 2.Este o piata dematerializata (simbolica). La bursele de marfuri nu se negocieaza asupra unor bunuri fizice, individualizate si prezente ca atare la locul contractarii, ci pe baza unor documente reprezentative, care consacra dreptul de proprietate asupra marfii si constituie imaginea comerciala. Bursa este o piata dematerializata unde se incheie contractul intre parti, identificarea si circulatia marfurilor realizandu-se in cadrul acestei piete. In cazul burselor de valori, obiectul tranzactiilor este el insusi simbolic, fiind reprezentat de titluri ce confera drepturi patrimoniale asupra emitentului, iar dematerializarea este data de faptul ca tranzactiile bursiere se refera la inscrisuri ce pot fi evidentiate in cont, simbolice, lipsind chiar forma materiala (hartia de valoare), evidentierea transferurilor realizandu-se prin conturi.

3.Este o piata libera bursele asigura confruntarea directa si deschisa a cererii si ofertei care se manifesta in mod real in economie. Prin urmare, nu pot fi tranzactionate la bursa decat acele marfuri sau valori pentru care exista o concurenta libera, adica un numar sufficient de mare de ofertanti asfel incat san u apara posibilitatea unor concentrari in scopul manipularii pretului; bursa este opusa prin esenta sa ideii de monopol, fiind adepta ideii de concurenta. 4.Este o piata organizata tranzactiile se realizeaza conform unor principii, norme si reguli bine cunoscute si respectate de participanti. Aceasta nu inseamna controlul pietei ci reglementarea ei in scopul de a crea sau asigura conditiile pentru desfasurarea concurentei libere, deci un system de garantare a caracterului liber si deschis al tranzactiilor comerciale si financiare. 5.Este o piata reprezentativa serveste drept reper pentru toate tranzactiile care se efectueaza cu acele marfuri pentru care ea constituie piata organizata. La bursa se stabileste pretul pentru marfurile negociate (curs al bursei), element essential pentru toate tranzactiile comerciale care se desfasoara in tara respective si chiar in cazul marilorburse, in lume. Functia centrala a bursei este aceea de a stabili zilnic nivelul preturilor, adica punctual de echilibru al pietei, acel prt care asigura volumul maxim de tranzactie. Prin aceasta functie a sa, bursa devine un reper al intregii activitati economice, sursa de informare a agentilor economici. Functiile bursei 1.Organizarea unei piete vaste prin reglementari, prin conditiile generale si prin concentrarea cererii si ofertei se realizeaza o piata vasta cu un numar important de participanti, piata astfel obtinuta fiind semnificativa in dimensiune si mai ales in calitate, respective in puritatea conditiilor de concurenta asigurate. 2.Formarea unui pret corect mecanismele de formare a pretului urmaresc iguros respectarea criteriilor necesare pentru ca echilibrul cererii si al ofertei sa se realizeze in punctul ce reprezinta pretul correct, acesta fiind pret reprezentativ pentru intreaga piata de referinta. 3.Armonizarea preturilor bursa realizeaza si difuzarea informatiilor care apoi realizeaza armonizarea preturilor pe intreaga economie. Informatia bursiera joaca rolul de mediator pe piata nationala, stabilind pretul de referinta, celelalte produse sau servicii armonizandu-se cu acesta. 4.Acoperirea riscurilor prin intermediul pietei bursiere a mecanismelor specifice de tranzactii se realizeaza operatii de acoperire a riscurilor.

5.Barometru economic evolutia pietei bursiere are un character de reductibilitate. Cursul stabilit in bursa devine un instrument de analiza economica si evaluare. 6.Feed-back economic semnalul generat de evolutia pietei bursiere devine criteriu de decizie economica, cursul bursier, indicii de bursa fiind considerati semnale de reactie inversa actorilor de pe piata. Institutia bursei Definitie:Bursa reprezinta o institutie reprezentativa pentru o economie libera cu orientare spre piata. De aceea este foarte importanta structura ei, modul de organizare, de functionare, de administrare si control precum si mecanismul decizional din cadrul institutiei. Institutia bursei poate fi organizata sub forma juridica de societate, organizatie non-profit publica sau private, reglementata prin legi sau decrete sau autoreglementata si care are un spatiu in care se intalnesc cumparatorii si vanzatorii de titluri financiare. Din punct de vedere al regimului juridic, o bursa poate fi reglementata sau organizata ca o institutie publica sau ca o entitate private.De obicei, forma cea mai intalnita este de asociatie non-profit.In general documentele ce consfintesc elementele necesare functionarii institutiei bursiere sunt statutul si regulamentul bursei. Statutul bursei Acesta reglementeaza de obicei urmatoarele probleme:numele, prenumele, sediul, scopul, membrii bursei, conducerea executive si functionarii bursei, managementul bursei, principiile generale de functionare a bursei privind contractile, procedura de tranzactie si executarea contractelor. Regulamentul bursei cuprinde doua mari subiecte:procedura de cotare(listare) respectiv mecanismul tranzactiilor. Membrii bursei Persoanele fizice sau juridice care se asocieaza in vederea formarii unei institutii bursiere sau in cazul celor publice reglementate prin legi, persoanele juridice autorizate dobandesc calitatea de membrii ai bursei. Accesul la calitatea de membru se face prin diferite proceduri.Exista burse la care admiterea a noi membrii este nelimitata, pe cand la altele numarul membrilor este fix(burse inchise). Conducerea si administrarea bursei Aceasta e formata din 4 tipuri de organe: 1.organele de decizie

2.organele de executie 3.organele de control 4.organele consultative 1.Organele de decizie(organul supreme poate fi Adunarea Generala sau Asociatia bursei, Consiliul de Administratie). AGA se intalneste de obicei o data pe an si iau decizii cu referire la strategia institutiei, respectarea cadrului normative, elaboreaza sau modifica regulamentul, desemneaza oganele de conducere permanenta, aproba exercitiul financiar precedent. 2.Organele de executie asigura desfasurarea curenta a activitatii bursei si sunt alcatuite din cadrele de conducere si functionari superiori, directori executivi si deasemenea lucratori operativi, in general personalul de executie. Principalele departamente ale unei burse sunt: a)departamentul pentru cotatii urmareste desfasurarea tranzactiilor, asigurand conditiile desfasurarilor, colectand informatiile si stabilind cotatia. b)departamentul informative ce are rolul sa realizeze informarea asupra cotelor, volumului tranzactiilor si altor date ce compun informatia bursiera. c)departamentul de cercetare-dezvoltare elaboreaza strategia de viitor a institutiei in urma analizelor de piata sau prin lansarea unor produse noi bursiere. d)departamentul pentru membrii stabileste legatura dintre bursa si membrii sai precum si admiterea de noi membrii la bursa acolo unde statutul bursier permite acest lucru. e)departamentul de relatii internationale realizeaza legatura cu alte institutii similare din lume. f)departamentul de lichidare-compensare acesta se ocupa de executarea contractelor, realizarea compensarii si lichidarii lor. 3.Organele de control realizeaza controlul activitatii financiare si sunt alcatuite din cenzori si/sau auditori care analizeaza operatiile interne ale institutiei bursei sin u a tranzactilor din ring. 4.Organele consultative sunt denumite de obicei comitete.Acestea sunt formate din specialisti in diferite domenii care consulta bursa in probleme de specialitate.Cele mai intalnite domenii in care numite astfel de comitete sunt:comitetul de supraveghere ce are rolul de a veghea la respectarea normelor si procedurilor legale; comitet pentru membrii ce urmareste respectarea criteriilor penru calitatea de membru, comitetul de etica bursiera e face investigatii asupra eticii afacerilor din bursa si a rezolvarii litigiilor,

comitetul pentru operatiuni cu noi produse bursiere care se ocupa cu introducerea de noi produse sau admiterea de noi titluri financiare in tranzactia bursiera. Mecanismul bursier Investitorii bursieri sunt fie cumparatori, fie vanzatori.Pentru a demara procedura de tranzactie, acestia trebuie sa ia legatura cu o firma membra a bursei, care poate as tranzactioneze instrumental bursier solicitat. I. In prima faza a tranzactiei bursiere(initierea operatiuni) intre investitor si agentul sau de bursa se realizeaza doua operatiuni: a) investitorul trebuie sa-si deschida un cont al clientului la broker. Acesta va fi un cont in moneda de tranzactii pentru comparator sau un cont de evidenta al titlurilor detinute de vanzator. Contul cumparatorului trebuie sa contina suma echivalenta valorii tranzactiei in cazul tranzactiilor cash sau numai o cota denumita marja initiala in cazul tranzactiilor in marja. In cazul vanzarilor in lipsa, vanzatorul nu trebuie sa detina initial titlurile pe care le vinde, deci contul lui la broker in acest caz va fi descoperit. b) ordinul de tranzactionare pe care investitorul il adreseaza firmei de intermediere bursiera solicitata. Acesta poate fi un ordin de vanzare sau de cumparare, dupa pozitia pe care vrea sa o adopte investitorul pe piata. Ordinul de bursa cuprinde instructiuni date de catre investitor agentului sau agentiei de brokeraj, cu privire la conditiile in care doreste sa se execute vanzarea sau cumpararea titlurilor financiare specificate in contul sip e raspunderea sa. Elementele componente ale ordinului sunt: 1) tipul operatiunii vanzare sau cumparare 2) produsul(denumirea titlurilor financiare) 3) cantitatea (marimea ordinului) 4) pretul (corespunzator tipului de ordin) 5) termenul de valabilitate Tipuri de ordine 1) ordine de piata prin acest ordin investitorul cere sa se cumpere sau sa se vandal la cel mai bun pret de pe piata. Aceasta este de fapt o instructiune ce trebuie executata, oricare ar fi pretul cerut sau oferit in ring in momentul in care ordinal ajunge acolo. Pe o piata dinamica, un ordin la piata este relative sigur si este foarte des utilizat. Ins ape o piata mai putin active, acest ordin ar trebui utilizat numai cand este important ca tranzactia sa fie

executata imediat, deoarece pretul de realizare a tranzactiei este posibil sa devina mult mai mare sau mai mic decat cel dorit initial datorita evolutiei dezordonate a pretului pe piata. 2) ordinul limita prin care investitorul specifica cel mai mare pret dispus sa-l plateasca in calitate de cumparator sau cel mai mic pret dispus sa-l accepte in calitate de vanzator. Aceste ordine se mai numesc si ordine cu pret. Daca un investitor doreste sad ea un ordin limita inseamna ca in situatia in care este vanzator nu va accepta un pret mai mic decat cel specificat, iar daca este cumparator va accepta preturi mai mari sau egale cu cel specificat in ordin. 3) ordinul stop este un ordin de cumparare, plasat la un nivel deasupra pretului curent al pietei sau un ordin de vanzare cu pretul la un nivel sub cel al pietei. Acest tip de ordine sunt folosite 2 scopuri: pe de-o parte de a limita riscul unei investitii prin precizarea pretului la care pozitia va fi lichidata daca piata are o evolutie nefavorabila sip e de alta parte de patrundere pe piata dupa ce piata a depasit nivelul pretului specificat. Reguli de executare a ordinelor de bursa 1) Regula de prioritate temporara ce este descrisa de formula primul venit-primul servit.(ordinele se executa respectandu-se ordinea in care au fost transmise). 2) Ordinele la piata au prioritate maxima. 3) Agentul de bursa trebuie sa execute ordinele de cumparare la preturi mai mari inaintea celor la preturi mai mici. 4) Ordinele de vanzare la preturi mai mici au prioritate in fata celor de vanzare la preturi mai mari. 5) Ordinele la pretul cel mai apropiat de ultima cotatie sunt prioritare. Dup ace primeste ordinul de la client, agentul de bursa transmite ordinul biroului situate in ringul bursei prin fax sau electronic, iar de aici ajunge la brokerul de ring, intermediarul ce are rolul de a participa la licitatia bursiera. II A doua faza licitatia bursiera. Dupa ce primeste ordinul, brokerul de ring fie ca tranzactioneaza cu ajutorul calculatorului, fie ca negocieaza cu un specialist, fie cu alt broker, participa la procesul de contractare bursiera simultana cu stabilirea pretului, proces desfasurat in conditii de concurenta libera. Rezultatul este contractul bursier care este standardizat si prin care o parte vinde iar cealalta parte cumpara titlul bursier la pretul negociat si stability in urma procesului numit licitatie bursiera.

Pretul astfel stabilit poarta denumirea de curs bursier. Cursul, la randul sau, este comunicat oficial pentru a fi afisat sau transmis presei, publicului in general sau sistemului informativ al bursei in particular. Brokerul de ring va transmite in continuare firmei membra a bursei rezultatul tranzactiei. Tipuri de licitatie bursiera 1) licitatia pe baza de carnet de ordine agentul bursier centralizeaza ordinele pe un carnet de ordine, respectand regulile de prioritate prestabilite. Ordinele sunt repartizate pe coloane dupa categorii,iar la unele burse sunt transmisibile de la un broker la altul. 2) licitatia prin afisare in cadrul acestui procedeu se foloseste un system de afisaj, la inceput tabla cu creta, mai tarziu afisajul electronic pentru prezentarea celor mai bune ordine sau preturi de vanzare sau cumparare. Stabilirea cursului se realizeaza atunci cand un tert accepta fie un ordin de cumparare fie un ordin de vanzare afisat, pretul tranzactiei devenind curs current. 3) licitatie prin anuntare publica a ordinelor aceasta tehnica este folosita atat pentru piata continua cat si pentru piata intermitenta si se realizeaza prin anuntarea de catre un functionar al bursei al titlului ce se tranzactioneaza si apoi brokerii striga preturile de vanzare, respective de cumparare intr-un ring bursier dedicate. Tranzactia bursiera si implicit cursul se realizeaza atunci cand un ordin strigat este acceptat tot prin strigare. 4) licitatia in groapa este specifica burselor de marfuri de la Chicago unde agentii de bursa se strang intr-o groapa hexagonala unde se striga si se gesticuleaza folosind un cod de semen pentru a stabili cursul. 5) licitatia electronica care se realizeaza prin includerea ordinului pe calculator, transmiterea lui prin reteaua de calculatoare iar incheierea contractului se executa automat prin program. III Ultima faza este executarea contractului bursier. Aceasta etapa incepe prin comunicarea tranzactiilor contractate casei de clearing. Membrii bursei sunt de obicei si membrii ai casei de clearing, iar daca, iar daca nu informatiile sunt transmise unui membru al casei de clearing cu care brokerul are contract. Acesta le transmite casei, casa de clearing preia toate informatiile legate de contractile bursiere incheiate, le prelucreaza si le transmite bancii de compensare, banc ace poate face parte din casa de clearing si care crediteaza contul brokerului vanzatorului si debiteaza contul brokerului cumparatorului respective transfera titlurile din contul agentului vanzatorului in contul agentului cumparatorului. Dupa acest transfer de fonduri, banca informeaza casa de clearing precum si membrii casei de

clearing despre realizarea procesului de compensare. Ultimul pas este realizat prin transferarea informatiei catre investitorii ce au declarat mecanismul bursier si totodata se realizeaza si debitarea contului cumparatorului deschis la broker, respective creditarea contului vanzatorului.

Banii i rolul lor n economie

Bani i moned Banii sunt definii astfel1:
Denumire generic pentru toate felurile de monede i de semne de valoare. Banii reprezint un instrument social, o form particular imediat mobilizabil a avuiei sociale, o ntruchipare transmisibil i omnivalent a puterii de cumprare, care confer deintorului dreptul asupra unei pri din produsul social al rii emitente. Masa bneasc n circulaie condiioneaz cererea global n economie. "Semnul monetar este o crean transmisibil, emis arbitrar i artificial, a crei funcie esenial este aceea de a putea fi schimbat direct pe o anumit cantitate de bunuri i servicii pn n momentul cnd este distrus" (J. Riboud). "Money is power" banii sunt putere. Ei "au nsuirea de a putea cumpra orice. Universalitatea acestei nsuiri este puterea absolut a esenei lor. Banii apar deci ca fiind atotputernici" (K. Marx). De aici fetiismul care confund avuia cu banii. Aceast idee mercantilist a lsat urme adnci pn azi n expresii ca: "puterea bogailor", "dominaia banilor", "suveranitatea dolarului" etc. (S. De Brunhoff).

Evoluia banilor Evoluia banilor, de la concret la abstract, demonstreaz valabilitatea celor dou caracteristici pe care le au, calitatea de marf i de crean. Banii se afl la dispoziia lumii occidentale de cel puin 27 de secole. Originea banilor se afl n schimbul care la nceput s-a desfurat ca troc. Trocul ngreuia ns schimburile i, treptat, oamenii au cutat un etalon mai general care s le nlesneasc (scoici, piei, sarea, blnuri, buci de metal etc.). Sprgnd trocul, moneda material a cunoscut mai multe faze succesive: moneda marf: se alegeau mrfurile care aveau caliti adecvate (conservare, divizibilitate, ncredere, valoarea de ntrebuinare), ca de exemplu: scoici, vite, piei, blnuri, sarea, ceaiul; moneda metalic: prin calitile lor (frumusee, raritate, divizibilitate, inalterabilitate) metalele preioase (aur, argint) au fost folosite de omenire timp de 26 de secole ca metal monetar;
1

COSTIN C. KIRIESCU, Moneda. Mic enciclopedie, Editura tiinific i Enciclopedic, Bucureti, 1982

moneda semn care a cunoscut urmtoarele forme: biletul sau bancnota (moneda fiduciar). La origine, un simplu

certificat de depozit de moned metalic la o banc, biletul (bancnota) s-a transform ntr-o veritabil moned fiduciar, emindu-se bilete de o valoare mult mai mare dect aceea conservat de metal, avnd la baz ncrederea c nu toi deintorii de bilete vor solicita, n acelai timp, conversia acestora n metalul din depozitele bancare; contul (moneda scriptural). Depozitarea biletelor la banc a condus la utilizarea acestor depozite pentru a se efectua reglementarea datoriei prin virament (transfer ntre conturi). Ea este creat de bnci, alimentarea conturilor fcndu-se prin acordarea de credite bancare. n prezent are loc emisiunea de moned n context internaional de ctre FMI (sub denumirea de DST). crile electronice de plat i de credit (moneda electronic) care permit stocarea unei puteri de cumprare ntr-o cartel magnetic. Funciile banilor Cele mai importante funcii ale banilor sunt: a) banii instrument unic al tranzaciilor (intermediar al schimburilor, mijloc de schimb). ntr-o economie de schimb, banii sunt instrumentul unic al tranzaciilor, ei servind drept contrapartid ntre oferta i cererea tuturor bunurilor i serviciilor, pe toate pieele; b) banii etalon al valorii. Moneda msoar valoarea tuturor bunurilor i serviciilor tranzacionate. ntruct valoarea bunurilor comercializate se exprim totdeauna prin bani, acetia se interpun ntre ele, permind compararea lor, banii fiind un numitor comun ntre bunuri eterogene; c) banii rezerv a valorii (mijloc de tezaurizare). n economia monetar, agentul poate disocia schimbul n dou operaii diferite, care intervin n dou momente de timp diferite. ntre dou tranzacii, banii servesc ca rezerv a puterii de cumprare, fiind instrument de tezaurizare, un instrument permanent de rezerv a valorii. Ei constituie cel mai bun instrument de conservare a bogiilor pe termen scurt, calitate care face din ei un activ fr riscuri. Conform unei expresii celebre, banii reprezint o legtur ntre prezent i viitor;

d) banii unitate de cont. Toate bunurile i serviciile din economie sunt

evaluate din punct de vedere monetar prin preuri, ceea ce face posibil realizarea de nregistrri contabile i efectuarea de analize financiare.

ndeplinind aceast funcie, banii permit realizarea de comparaii n timp i cuantificarea valorii adugate n cadrul activitii economice.

e) banii standard al plilor amnate. Prin aceast funcie rolul banilor n

exprimarea valorii contractelor pe termen lung, respectiv, stabilirea n momentul actual a unei sume ce urmeaz a fi ncasat sau pltit la o dat viitoare.

Clasificarea semnelor monetare Semnele monetare se clasific n funcie de anumite criterii: Un prim criteriu este forma de existen a monedei, n funcie de care avem moneda material (moneda metalic i moneda de hrtie) i moneda de cont (scriptural). O alt clasificare a semnelor monetare o putem face avnd drept criteriu emitentul. n funcie de acest criteriu, putem grupa moneda n: moneda creat de agenii economici: a funcionat n cadrul sistemelor monetare bazate pe etalonul aur-moned pe baza unui mecanism simplu. Agenii economici se prezentau la monetrie cu lingouri de aur i primeau n contrapartid echivalentul lor n aurmoned; moneda creat de tezaur: vizeaz ndeosebi moneda divizionar, fr a exclude ns rolul pe care l exercit statul n economia modern, att n ce privete creaia monetar de ansamblu, ct i n domeniul politicilor monetare; moneda creat de bnci: relev rolul decisiv pe care l au bncile n creaia monetar, pe de o parte, prin emiterea biletelor de banc (de ctre banca central) i, pe de alt parte, prin crearea monedei de cont sau scriptural (de ctre bncile comerciale). Un alt criteriu este valoarea intrinsec, n funcie de care moneda cunoate dou forme: moneda cu valoare integral i moneda-semn. Moneda cu valoare integral este moneda care conine o cantitate de metal preios egal cu cantitatea de metal preios ce i se atribuie prin valoarea nominal. Moneda-semn este reprezentat de monedele sau de alte alctuiri de hrtie pe care sunt imprimate valori exprimate printr-un anumit numr de uniti monetare. Acestea sunt valori fiduciare, acceptate i utilizate prin ncrederea reciproc, atribuindu-li-se o anumit putere de cumprare. n sfrit, o ultim clasificare pe care o lum n considerare are n vedere capacitatea liberatorie (stabilit juridic) a monedei, caz n care avem: moned legal, cu capacitate liberatorie sau circulatorie nelimitat, recunoscut prin lege, atribuit monedei naionale; moneda fracionar, cu capacitate liberatorie limitat, atribuit monedei de argint (cnd

circula paralel cu moneda de aur n cadrul monometalismului aur) i monedei divizionare; moneda facultativ, care este, de regul, o moned strin. Clasificarea monetar a) dup circulaia efectiv b) dup unitatea emitent c) dup valoarea intrinsec d) dup obligaia ce i-o asum unitatea emitent moned manual moned scriptural creat de ageni economici creat de guvern creat de bnci - bilete de banc - moned scriptural moned cu valoare integral moned-semn moned convertibil moned neconvertibil moned facultativ moned fracionar de metal de hrtie

e) dup capacitatea liberatorie - moned legal

Moneda
Moneda este neleas astfel2: Pies de metal aur, argint, cupru etc. care se prezint n general sub form de disc plat i servete ca mijloc de circulaie, de plat, i eventual atunci cnd merit de tezaurizare. Spre deosebire de bani, moneda nu este un termen generic, ci se refer la un anumit fel de bani i anume la piesele de metal cu valoare proprie deplin sau inferioar valorii nominale. Sunt de reinut urmtoarele definiii ale monedei: Moneda: dreptul de a cumpra un bun vndut pe piaa unei ri sau o alt moned. Ea este concomitent un mijloc de schimb, o unitate de msur a valorilor i cnd se poate s nu-l utilizezi, un instrument de rezerv a valorilor. Ea poate lua diferite forme. Moneda de cont: moneda care nu circul i nu are veritabilitate concret dar care servete n mod simplu la contabilizarea anumitor valori sau la msurarea valorilor exprimate n uniti diferite. Poate deveni un etalon monetar atunci cnd aceast unitate de cont
2

COSTIN C. KIRIESCU, Op. Cit., p. 212 i urm.

servete la a compara monede din diferite ri. L'ECU european este o moned de cont. Moneda hrtie: bilet de banc. Altdat atunci cnd majoritatea biletelor de banc erau convertibile n aur, se vorbea de hrtie moned atunci cnd un bilet nu mai era convertibil. Moneda electronic: ar trebui s fie noul nume al monedei scripturale dar este abuziv utilizat pentru a desemna cartelele de plat sau de credit care nu sunt dect instrumente de transfer al monedei scripturale. Moneda fiduciar: era altdat utilizat pentru biletele de banc convertibile n aur. Aurul a plecat dar ncrederea a rmas. Utilizat ca echivalent al biletelor de banc. Moneda divizionar: piesele de moned. Moneda manual: regrupeaz biletele de banc i piesele de moned. Moneda scriptural: moned creat printr-un joc de scriitur n cartea de cont a unei bnci. Are din ce n ce mai mult o form electronic. Nu trebuie confundat cu cecul care nu este dect un instrument de transfer al monedei scripturale. Moneda marf: moneda care ia aspectul unui produs vandabil: aur, argint, gru Moneda metalic: moneda marf care ia formele pieselor de aur sau argint al cror titlu este garantat de stat. Moneda de rezerv: moneda convertibil n aur pe care bncile centrale le pstreaz n rezervele lor. Altdat n mod esenial dolarul i lira sterlin. Sursa: Albertini, J.-M. Les rouages de l'economie nationale, ediia 35, Les editions ouvrieres, Paris, 1988, p. 172.

Formele istorice ale monedei Abordarea monedei n evoluia sa istoric evideniaz tendina de dematerializare a monedei, metamorfoza acesteia, de la moneda metalic pn la crile de credit i moneda electronic. Moneda material a cunoscut, n evoluia sa, mai multe faze succesive: moneda marf: iniial, pentru efectuarea plilor sau reglarea schimburilor, a fost utilizat un bun material, o marf aleas din multe altele, avnd caliti adecvate (conservare, divizibilitate, ncredere, valoarea de ntrebuinare); moneda metalic: prin calitile lor (frumusee, divizibilitate, raritate, biletul sau bancnota (moneda fiduciar). La origine, un simplu certificat inalterabilitate), metalele preioase au fost universal acceptate i uor conservate. de depozit de moned metalic la o banc (suma biletelor neputnd depi pe aceea a stocului de metal), biletul se transform ntr-o veritabil moned fiduciar, emindu-se bilete ntr-o valoare mult mai mare dect aceea conservat

de metal, avnd la baz ncrederea c nu toi deintorii de bilete vor solicita, n acelai timp, conversia acestora n metalul din depozitele bancare. contul (moneda scriptural). Similar apariiei biletului, depozitarea biletelor la banc a condus la utilizarea acestor depozite pentru a se efectua reglementarea datoriei prin virament (transfer ntre conturi). cartelele magnetice (moneda electronic). Inovaia tehnologic, aceasta permite stocarea unei puteri de cumprare ntr-o cartel pltit anterior, cartelele eliberate de ctre bnci titularilor de conturi fiind utilizate pentru efectuarea plilor.

Caracteristicile monedei Portabilitatea, divizibilitatea i recunoaterea cu uurin reprezint cele mai importante caracteristici ale monedei metalice. Dezvoltarea creditului face ca aceste trsturi s fie mai puin importante, astzi. Acceptabilitatea reprezint o caracteristic a monedei, indiferent de forma acesteia i de perioada de timp n care a circulat. Cu ct o moned este mai acceptat, cu att este mai cutat respectiv este universal dorit, ntruct n schimbul ei pot fi primite bunuri i prestate servicii. Acceptabilitatea este baza lichiditii. Lichiditatea este cea care face ca deintorul de moned s o utilizeze imediat, pentru procurarea de bunuri, fr a suporta costuri de transformare. Stabilitatea Pentru ca utilizarea monedei s fie satisfctoare, este necesar ca aceasta s fie caracterizat prin stabilitate. Atunci cnd moneda este utilizat ca rezerv a valorii sau ca standard al plilor amnate, este important ca valoarea monedei s nu prezinte fluctuaii semnificative. Atributele legale ale monedei reprezint caracteristici stabilite prin lege i se refer la: legalitatea monedei; etalonul monetar.

Diferenele dintre conceptul de bani i cel de moned

n limbaj curent i n literatura de specialitate se utilizeaz att termenul de bani ct i cel de moned. Termenul de moned, folosit n special n limbajul poporului francez, englez, italian desemneaz, potrivit definiiei dat de dicionarul Larousse, o pies de metal, emis de autoritatea suveran, pentru a servi ca mijloc de schimb. Potrivit aceleiai definiii, termenul de moned este de origine latin i provine de la numele zeiei Junon Moneta, n templul creia romanii bteau monede. n limbajul altor popoare: romn, rus, german se utilizeaz cu aproximativ acelai sens, termenul bani. Potrivit dicionarului explicativ al limbii romne, prin bani se nelege echivalentul general al valorii mrfurilor; moned de metal sau hrtie recunoscut ca mijloc de schimb i de plat. Etimologic, termenul de bani are provenien necunoscut. Din definiii rezult c ntre cele dou noiuni exist diferene cantitative i calitative, astfel: noiunea de bani este mai cuprinztoare i mai veche dect cea de moned, noiunea de moned este denumirea generic acordat pieselor metalice. ntruct cuprinde toate mijloacele de schimb3; Din aceast abordare rezult c noiunea de moned nu se identific cu banii, aceasta reprezentnd doar o parte a masei bneti. La conturarea diferenei dintre moned i bani contribuie i alte argumente: obiective; moneda, n schimb, este un acord de voin dintre oameni, pe de-o parte, i presupune existena autoritii emitente, care decide cu privire la forma monedei i a metalului din care este confecionat. banii sunt o marf, prin urmare sunt un bun economic, rezultat al unor legi

Masa monetar i agregatele monetare Definirea masei monetare

reprezint un indicator care desemneaz totalitatea mijloacelor bneti existente n economia unei ri la un moment dat, sau ca medie pe o anumit perioad; este un indicator statistic, care se cuantific pe baza bilanului centralizat al ntregului sistem bancar dintr-o ar, dup deducerea operaiunilor duble dintre bnci.

Masa monetar

EUGEN VASILESCU, Circulaia bneasc i Creditul, EDP, 1980, pag. 15

Costin Kiriescu n lucrarea citat anterior avanseaz dou definiii care circul n legtur cu masa monetar: 1) Masa monetar este o mrime eterogen constnd din suma activelor care pot fi utilizate pe teritoriul unei ri pentru cumprarea de bunuri i servicii i pentru achitarea datoriilor (definiia monetarist) 2) Masa monetar este agregatul sau agregatele financiare care sunt strns corelate cu produsul naional brut sau cu un alt indicator al activitii economice. n structura masei monetare se cuprind: monedele principale; bancnotele i biletele de tezaur; banii divizionari de metal i hrtie; banii de cont.

Privit dintr-o alt structur, masa monetar cuprinde numerarul i banii scripturali. Aceste dou componente au aceleai funcii n activitatea economic i se pot transforma una n cealalt. Ponderea cea mai mare n masa monetar o au banii scripturali. Pentru a determina nivelul masei monetare se iau n considerare mijloacele bneti existente n conturile clienilor, plus numerarul n circulaie, respectiv, elementele din pasivul bncilor comerciale i cele ale bncii centrale. Structura masei monetare Masa monetar se prezint ca o mrime eterogen constnd din totalitatea activelor care pot fi utilizate pentru procurarea bunurilor i serviciilor i pentru plata datoriilor. Altfel spus, masa monetar reprezint ansamblul mijloacelor de plat, respectiv de lichiditate, existente la un moment dat n cadrul unei economii. Generaliznd diferitele accepiuni i interpretri date masei monetare, sferei sale de cuprindere, majoritatea monetaritilor au apreciat c n structura acesteia pot fi incluse urmtoarele active: 1. moneda efectiv sau numerarul (bilete de banc i moned divizionar); 2. moneda de cont, respectiv disponibiliti n conturi curente; 3. depunerile la termen i n vederea economisirii; 4. alte active, cu grad mai mare sau mai mic de lichiditate. Moneda efectiv Este solicitat de agenii economici, nu n calitate de marf, ci pentru bunurile i serviciile ce pot fi procurate n schimbul ei.

Moneda efectiv reprezint, deci, activul cel mai lichid, fiind, totodat, una din componentele importante ale masei monetare. Moneda de cont (disponibilitile n conturi curente la vedere). Acelai grad de lichiditate l probeaz i disponibilitile din conturile curente i asupra crora pot fi trase cecuri i efectua pli fr preaviz. O sum depus n cont poate fi considerat moned ntruct titularul depozitului respectiv poate s-i achite datoriile sau s-i procure bunuri i servicii cu cecuri trase asupra sa. Aceste disponibiliti n conturi la vedere au aceleai caliti precum moneda efectiv, putnd fi transformate, fr restricii, una n cealalt. n practica din rile dezvoltate, majoritatea tranzaciilor (peste 90%) se lichideaz cu ajutorul cecurilor. Depozitele la termen i n vederea economisirii. Alturi de moneda efectiv i de cont, n structura masei monetare sunt incluse depozitele la termen constituite la bnci, case de economii etc., asupra crora nu pot fi trase cecuri i efectua pli imediate, dar care pot fi retrase dup un preaviz. Alte active. Din aceleai raiuni, n structura masei monetare sunt incluse i activele plasate n diferite titluri, emise i puse n circulaie pe piaa financiar-monetar, ele avnd un grad mai mare sau mai mic de lichiditate. Indicatori i agregate monetare Indicatori monetari Dimensionarea masei monetare i urmrirea evoluiei acesteia, a diferitelor tendine pe care le nregistreaz activele componente, cu grade diferite de lichiditate, se realizeaz folosind anumii indicatori monetari, integrai ntr-un model de analiz monetar de natur s explice i s orienteze procesele i politica monetar. Monetaritii grupeaz indicatorii monetari n dou categorii. un prim set de indicatori sunt cei care ofer informaii privind estimarea evoluiei masei monetare i care exprim caracterul politicii monetare, ca expansionist sau restrictiv. A doua categorie grupeaz acei indicatori care ofer informaii privind estimarea efectelor exercitate de politica monetar asupra celei economice, ei exprimnd n acest caz obiectivele politicii monetare. Unii monetariri fac distincie n cadrul acestei din urm categorii de indicatori, ntre cei care exprim obiectivele pe termen scurt (short term targets) de cei care exprim obiectivele pe termen lung (long term targets) ale politicii monetare. Primii sunt considerai indicatori monetari propriu-zii oferind informaii att despre caracterul evoluiei masei monetare, ct i despre obiectivele pe termen scurt urmrite de autoritile monetare pentru influenarea proceselor extramonetare. Cei din urm sunt considerai indicatori

economici, ei reflectnd legtura dintre obiectivele politicii monetare i scopurile politicii economice generale. n practica monetar din rile dezvoltate se utilizeaz ca indicatori de reflectare a caracterului i obiectivelor politicii monetare rata dobnzii i agregatele monetare.

Agregatele monetare Dei agregatele monetare difer n general de la ar la ar n funcie de condiiile existente, respectiv de gradul de dezvoltare a pieei financiare, de conceptele i politicile care domin scena monetar i de nevoile practice imediate i de perspectiv, totui, ele au anumite caracteristici comune. Pornind de la aceste aprecieri, specialitii au grupat agregatele monetare n trei categorii:

moneda primar (baza monetar sau moneda de rezerv).

Aceasta reprezint moneda emis i controlat de banca central. Se definete ca diferena dintre total activ i total pasiv din bilanul acestei instituii. Activul bncii centrale reflect, n general, modalitile prin care aceasta creeaz moneda i anume: prin distribuirea de credite bncilor comerciale, altor instituii de credit i tezaurului; prin rescontarea efectelor comerciale i a celor publice. n ce privete, pasivul, acesta exprim mrimea i repartizarea pe deintori a monedei primare (bilete de banc, moned divizionar, disponibilitile n contul tezaurului i n conturile bncilor creatoare de moned scriptural etc.).

moneda ca mijloc de plat, respectiv masa monetar n sens restrns (money suply),

cuprinznd produsele monetare, respectiv mijlocele de plat, create de banca central i celelalte bnci i instituii financiar-bancare.

moneda ca avuie net care include produsele monetare amintite, inclusiv acele active care

nu se utilizeaz ca mijloace de plat n mod curent, dar care se pot transforma mai rapid sau mai lent n lichiditi. 3.3. Masa monetar n Romnia n cazul Romniei, analiza masei monetare este realizat prin utilizarea urmtoarelor agregate:

masa monetar n sensul larg (M2) masa monetar n sensul restrns (M1) care cuprinde: numerar n afara sistemului bancar disponibiliti la vedere cvasi-bani; n structura crora se include: economiile populaiei depozitele n lei depozitele n valut

Tot pentru analiza masei monetare se determin i indicatorul baza monetar, calculat ca medie zilnic i la sfritul perioadei, n structura cruia sunt incluse urmtoarele elemente:

 numerar n casieriile bncilor; numerar n afara sistemului bancar; disponibiliti ale bncilor la BNR.

Creditul. Trsturi caracteristice.

Coninutul i trsturile creditului. Creditul este operaiunea prin care se ia n stpnire imediat resurse, n schimbul unei promisiuni de rambursare viitoare, n mod normal nsoite de plata unei dobnzi ce remunereaz pe mprumuttor. Trsturi caracteristice:

Subiectele raportului de credit, creditorul i debitorul prezint o mare diversitate n ce

privete apartenena la structurile social-economice, motivele angajrii n raport de credit i durata angajrii sale, astfel c ierarhizarea acestor laturi, n amnunt, este dificil. O apreciere general asupra naturii participanilor la procesul de creditare: creditorii i debitorii, contureaz trei categorii principale i de ampl cuprindere: ntreprinderile, statul i populaia.

Promisiunea de rambursare, element esenial al raportului de credit, presupune riscuri, i

necesit, n consecin, adesea, angajarea unei garanii. n raporturile de credit, riscurile probabile sunt: riscul de nerambursare; riscul de imobilizare.

Riscul de nerambursare const n probabilitatea ntrzierii plii sau a incapacitii de plat datorit conjuncturii, dificultilor sectoriale, sau deficienelor mprumutatului. Riscul de imobilizare survine la banc, sau la deintorul de depozite, care nu este n msur s satisfac cererile titularilor de depozite, din cauza unei gestiuni nereuite a creditelor acordate.

Termenul de rambursare ca trstur specific a creditului are o mare varietate. De la

termene foarte scurte (24 ore, termen practicat ntre bnci pe pieele monetare) i ncheindu-se cu termene de la 30 la 50 de ani i chiar 100 (n soluii recente pentru mprumuturi privind construcia de locuine).

Dobnda este o caracteristic esenial a creditului. Tranzacia. Acordarea creditului

Creditul poate fi consimit n cadrul unei tranzacii unice; acordarea unui mprumut, vnzarea unei obligaiuni, angajarea unui depozit.

n ultimul timp s-a dezvoltat sistemul de credit deschis, n cadrul cruia mprumuturile efective intervin la intervale liber alese de debitor. Crile de credit sunt modalitile cele mai rspndite pentru aceast form. Consemnarea i transferabilitatea sunt de asemenea, caracteristici ale creditului. Acordurile de credit sunt consemnate, n marea lor majoritate, prin nscrisuri, instrumentele de credit, a cror form de prezentare implic aspecte multiple i difereniate.

Funciile creditului Funciile creditului, ca expresie a dezideratelor fundamentale fa de existena i menirea operaional a relaiilor de credit, sunt: a) funcia de mobilizare, de ameliorare calitativ a disponibilitilor bneti i de redistribuire; b) funcia de emisiune; c) funcia de reflectare i stimulare a eficienei n activitatea agenilor economici. Formele creditului Diversitatea formelor sub care se manifest creditul n economie a impus utilizarea mai multor criterii semnificative de clasificare, n funcie de care se disting urmtoarele: 1. dup natura economic i participanii la relaia de creditare, se remarc: creditul comercial; creditul bancar; creditul de consum; creditul obligatar; creditul de consum. creditul acordat persoanelor fizice; creditul acordat persoanelor juridice. creditul privat; creditul public. credite de producie; credite de circulaie;

2. dup calitatea debitorului se delimiteaz:

3. dup calitatea debitorului i a creditorului se disting:

4. dup scopul acordrii creditului:

credite de consum. credite reale; credite personale. credite denunabile; credite nedenunabile; credite legale. credite amortizabile; credite neamortizabile. credite pe termen scurt; credite pe termen mijlociu; credite pe termen lung.

5. dup natura garaniilor:

6. dup ntinderea drepturilor creditorului:

7. dup modul de stingere al obligaiilor de plat:

8. dup termenul la care trebuie rambursat creditul: