Sunteți pe pagina 1din 3

Inflatia se poate defini ca o crestere a nivelului general al preturilor atat la bunuri cat si la servicii in conditiile in care puterea de cumparare

scade Stagflatia - procesul de stagnare a productiei fara a fi afectata masa monetara, avand ca rezultat un nivel ridicat al inflatiei Hiperinflatia - este o stare in care nivelul preturilor creste in mod exagerat din cauza devalorizarii monedei. Desi nu exista o definire clara a ratei inflatiei care poata sa fie numita hiperinflatie, o definitie operativa face referire la un ritm mediu lunar de peste 50%, ca fiind rata de la care se poate vorbi de hiperinflatie.

Stagflatie
Forma de criza economica. Situatie ce rezulta dintr-o recesiune ce se reflecta intr-o stagnare a activitatii economice si continuarea unui proces inflationist. Consecinta a unei inflatii indelungate ce consta in coexistenta inflatiei cu stagnarea economiei, prin lipsa de crestere economica semnificativa.

Conceptul este cunoscut in mare parte deoarece, in teoria macroeconomica de dupa al doilea razboi mondial, inflatia si recesiunea erau privite ca excluzandu-se reciproc, si deoarece stagflatia s-a dovedit in general extrem de dificil si costisitor de eradicat. Economistii ofera doua explicatii principale despre cauzele aparitiei stagflatiei. Prima explicatie este cea conform careia stagflatia poate rezulta atunci cand economia este incetinita de un soc nefavorabil la nivelul stocurilor, cum ar fi cresterea pretului petrolului intr-o tara importatoare de petrol, care tinde sa ridice preturile si sa incetineasca economia prin derentabilizarea productiei. Acest tip de stagflatie prezinta o dilema politica deoarece marea parte a actiunilor de a lupta impotriva inflatiei agraveaza stagnarea economica, si vice-versa.

A doua explicatie este cea conform careia stagflatia si inflatia pot rezulta dintr-o reglementare excesiva a pietelor de bunuri si celei a muncii.

Ambele explicatii sunt oferite in legatura cu stagflatia globala din anii 1970: a inceput cu o crestere masiva a pretului petrolului, si apoi a continuat pe masura ce bancile nationale au luat masuri excesive de stimulare a politicilor monetare pentru a contracara recesiunea ce a rezultat, cauzand o spirala scapata de sub control a cresterii preturilor si salariilor.

Hiperinflatia

Cu toate ca nu exista o definire exacta a ratei inflatiei care merita sa fie numita

"hiperinflatie", nu doar "inflatie ridicata", o definitie operativa da cifra de 1. 000% pe an ca fiind rata de la care se poate vorbi de hiperinflatie. Hiperinflatia este, potrivit definitiei date de Philip Cagan de la Universitatea Columbia, o inflatie mai mare de 50% pe luna (adica o inflati mai mare de 13. 000% pe an). Un motiv important pentru economisti de a studia indeaproape hiperinflatia este de a invata cum sa previna izbucnirea si efectele sale dezastruoase. Hiperinflatia ne ajuta sa vedem anumite fenomene economice mai clar decat le vedem in mod normal. Toate hiperinflatiile cunoscute in istoria lumii au avut loc in acest secol. Istoria a inregistrat perioade scurte de hiperinflatiei, dar nici una nu a atins cotele ce s-au atins in secolul XX. Pare greu de crezut ca economia unei tari sa functioneze orice perioada de timp in conditiile unor rate ale inflatiei extrem de ridicate, de cateva sute de procente sau chiar mai mult. De fapt, economia nu functioneaza bine deloc si, mai devreme sau mai tarziu, statele vor stabiliza o inflatie ridicata, pur si simplu pentru ca altfel economia intra in haos. Intr-o economie hiperinflationista, inflatia este atotstapanitoare si e o problema care ajunge sa domine complet viata economica cotidiana. Oamenii cheltuiesc resurse semnificative incercand sa minimizeze pagubele produse de inflatie. Ei trebuie sa-si faca cumparaturile des, pentu a ajunge in magazin inainte ca preturile sa creasca iar; principala lor preocupare atunci cand economisesc sau cand investesc este sa se protejeze contra inflatiei. Ei isi reduc cantitatile de moneda reala pe care le detin remarcabil de mult, pentru a evita impozitul pe inflatie, dar trebuie sa compenseze acest lucru mergand la banca mai des-zilnic sau chiar din ora in ora, in loc de vizitele saptamanale. Hiperinflatiile clasice au aparut in urma razboaielor. Cea mai faimoasa dintre ele, desi nu si cea mai rapida, a fost hiperinflatia germana (1922-1923). Rata medie a inflatiei in aceasta perioada a fost de 322% pe luna. Rata cea mai ridicata a inflatiei a fost in octombrie 1923, putin inainte de sfarsitul hiperinflatiei, cand preturile au crescut cu 29. 000%. In dolari, aceasta ar insemna ca ceva care costa la inceputul lunii 1$ ar fi costat 290$ la sfarsitul lunii. De exemplu, in octombrie 1923, timbrul pentru o scrisoare postala trimisa din Germania in SUA costa 200. 000 marci; untul costa 1. 500. 000 marci/kg, carnea- 2. 000. 000 marci, oul-60. 000 marci, painea-200. 000 marci. Preturile se modificau atat de repede incat chelnerii schimbau preturile din meniu de mai multe ori in timpul unei mese. Uneori, clientii trebuiau sa plateasca dublul pretului afisaat in meniu cand comandasera ei.

Cea mai rapida inflatie a fost cea din Ungaria, dupa sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial. Rata medie a inflatiei intre august 1945 si iulie 1946 a fost de 19. 800% pe luna si rata lunara maxima a fost de 41. 9 cvadrilioane de procente. Nivelul preturilor a crescut in iulie 1946 cu 41. 9* 105 %. In Japonia, in 1947, pescarii si fermierii foloseau cantarul pentru a cantari moneda de schimb in loc sa o numere. Preturile au crescut in Japonia, din 1938 pana in 1948, cam de 116 ori. Keynes, intr-o iscusita descriere a procesului hiperinflationist din Austria de dupa al doilea razboi mondial, povesteste ca oamenii comandau 2 beri deodata, deoarece se incalzeau mai lent decat se scumpeau. Asemenea istorii apar in toate hiperinflatiile, cum ar fi de exemplu, povestea

femeii care isi cara banii cu un cos. Cand s-a asezat pentru o clipa, cineva i-a furat cosul, lasandu-i banii. Economiile hiperinflationiste sunt marcate de raportari facute mai ales fata de cursul de schimb, nu fata de nivelul preturilor. Acest lucru se intampla deoarece masurarea preturilor si raportarea lor la nivelul din perioada de baza devine foarte dificila atunci cand acestea se modifica extrem de rapid, astfel incat preturile pot fi exprimate in dolari, iar suma in moneda locala care trebuie platita este calculata de fiecare data folosind preturile in dolari si cursul de schimb