CODUL ETIC AL AF Principiile "codului privind conduita etica si profesionala in domeniul auditului financiar": 1.

integritatea si obiectivitatea Integritatea - onestitatea si corectitudinea in desfasurarea serviciilor profesionale. Fara implicare in conflicte de interese, trebuie sa asigure respectarea principiului obiectivitatii. Nu trebuie sa accepte cadouri sau orice alte influente asupra deciziei lor si a celor implicati. Profesionistul contabil trebuie sa isi pastreze buna reputatia a profesiunii, comportamentul deontologic protejeaza tertii si fiecare profesionist luat individual. Motive pentru care exista indoieli in privinta obiectivitatii unui profesionist contabil: - implicarea financiara directa sau ind in activ unui client: implicarea poate fi detinerea unui interes financiar direct sau ind fata de un client sau datarea/luarea unui imprumut de la un client - din cauza unor astfel de motive este clar ca autorul financiar vrea solutionarea raportului in bune conditii din cauza consecintelor acestuia - implicarea profesionistului contab-auditor financ, in activ unui client in calitate de membru al executivului : poate fi considerat a avea n interes care poate afecta obiectivitatea in cazul raportului cu privire la respectiva societate. Normele deontologice interzic numirea in astfel de situatii a auditorilor sau acceptarea de catre acestea a unei misiuni ce necesita exprimarea unei opinii - activitatile incompativile sau contradictorii : neangajarea simultan in activitati ce pot provoca conflicte de interese; un auditor trebuie sa fie independent, deoarece trebuie sa poata oferi si servicii de consiliere financiara si de gestiune sau pregatire a documentelor contabile, fara a se angaja in decizii de gestiune. Ceea ce inseamna ca trebuie sa respecte un set de reguli: sa nu aiba nici o relatie cu clientul sau, nici un conflict de interese, sa accepte sa-si asume resonsabilitatea documentelor intocmite, nu trebuie sa aiba rolul de angajat sau membru al directiunii. - incidenta relatiilor familiale si profesionale asupra independentei : aceste legaturi personale pot influenta obiectivitatea deci trebuie asigurarea ca nu se compromite demersul unui audit, iar pentru evitare autoriul nu poate accepta un client ce are in conducere rude pana la gradul IV - onorarii : cand incasarea onorariilor de la un client este intr-o proportie mai mare decat restl, se va repune in cauza obiectivitatea - auditorii nu trebuie sa ofere servicii profesionale cu acceptarea conditionarii facturarii acestora, acceptarea unor bunuri, servicii sau ospitalitati nejustificate poate fi o amenintare a independentei 2. solutionarea conflictelor etice Existenta unor factori ce determina responsabilitatile unui auditor financiar sa intre in conflict cu solicitari interne si externe astfel trebuie cercetata existenta unei policiti de solutionare a conflictelor. In cazul conflictelor de etica semnificative se actioneaza gradual astfel: rezolvarea conflictului pentru urmarirea polictiii existente la nivelul organizatiei ; analiza conflictului etic cu primul nivel superior direct sau in caz contrar, apelarea la condcerea societatii ; apelul la un consultant independent, confidential pentru gasirea unei modalitati de actiune pentru solutionarea conflictului; demisia din misiunea de audit si prezentarea unui memoriu de informare cu privire la problemele semnificative (frauda) 3. confidentialitatea Aceasta trebuie pastrata atat in timpul executarii misiunii cat si dupa incetarea relatiilor cu clientul; exceptii exista dar in situatia in care autoriului ii este permis de catre client sa dezvaluie informatii sau existenta unei datorii legale sau profesionle ce impune asta. Acest principiu il abliga pe aditor sa se asigure ca si colaboratorii acestuia vor respecta secretul profesional. Informatiile nu trebuie untilizare in avantaj personal sau in beneficiul unui tert. Cazurile in care divulgarea se permite: cand este autorizata; cand este prevazuta de lege ca marturile in cazul procedurilor judiciare sau relevarea autoritatilor competente a infractiunilor despre care are cunostinta; cand exista obligatie profesionala sau drept legitim precum conformarea normelor tehnice si regulilor de etica sau protejarea intereselor profesionale si profesionistilor contabili in cursul procedurilor judiciare 4. competenta profesionala Se atribuie atat prin absolvirea studiilor economice superioare cat si prin cunoasterea standardelor internatioale si reglementarilor contabile nationale, standardelor de audit, etc. Pastrarea competentei se face prin luarea la cunostinta a ultimelor noutati in domeniu profesional. Are obligatia de a-si mentine cunostintele si competeata la nivelul necesar satisfacerii clientului, daca nu poseda asta pentru tratarea unui aspect al unei misiuni, poate solicita serviciile unor experti sau profesionisti contabili, juristi etc. Competeta profesionala cuprinde doua faze: obtinerea unei compenete prof prin nivelul ridicat de formare prevazut de lege si mentinerea acesteia prin a fi la curent cu dezvoltarile intervenite si recomandarile nationale si internationale

5. consultanta in domeniul fiscal Trebuie avut in vedere riscul fiscal si eficacitatea in favoarea clientului cu competenta profesionala si o mare atentie de a nu afecta integritatea si obiectivitatea. Nu trebuie asigurata natacapilitatea declaratiilor fiscale si consultantei fiscale deoarece responsailitatea continutul revine clientului. Auditorul fin trebuie sa ia toate masurile de asigurare pe baza datelor primite de la client, ca declaratia discala este intocmita corespunzator, real si corect. Daca se descopera erori semnificative se recomanda aducerea la cunostinta aparatului fiscal insa nu este permis aducerea la cunostinta a autoritatilor fiscale fara acordul clientului. 6. activitati internationale Daca auditorul fin desfasoara servicii profesionale internationale trebuie sa aiba in vedere doua situatii: cerintele etice ale tarii respective si daca acestea sunt mai drastice in tara de origine decat cele externe. Daca cele din tara straina sunt mai putin severe atunci trebuie aplicat codul etic al IFAC. 7. publicitate Promovarea trebuie sa aiba in vedere 3 cerinte: profesiunea de auditor fin prof are forma reputatia si capacitatea datorita carora nu trebuie sa se foloseasca mijloace care sa aduca profesiunii o faima proasta ; sa nu practice preturi exagerate pentru serviciile oferite ; sa nu faca referiri negative la activitatea altor auditori OBIECTIVE SI PRINCIPII GENERALE PRIVIND UN ANGAJAMENT DE AUDIT AL SF (ISA 200) Conform ISA 200 obiectivul unui audit al situatiilor financiare este de a da posibilitatea auditorului de a-si exprima o opinie in legatura cu pregatirea situatiilor financiare. Daca o lege sau reglementarea nu stipuleaza alta formulare, opinia auditorului cu privire la setul de declaratii fiscale cu scop general, elaborate in conformitate cu un cadru de raportare financiara ce are ca obiectiv realizarea unei prezentare fidele stipulandu-se daca situatiile financiare prezinta fidel sub toate aspectele in conformitate cu cadrul de raportare financiara aplicabil. Setul complet de situatii financiare conform IFRS : bilant, cont de rezultate, situatie cu privire la modificarile capitalului, tablor al fluxurilor de trezorerie si o sinteza a politicilor contabile semnificative precum si alte note explicative. ISA 200 descrie responsabilitatea auditorului de a determina daca cadrul de raportare financiara adoptat de conducere pentru intocmirea situatiilor financiare este acceptabil. Situatiile financiare care intra in aria de aplicabilitate a acestui ISA, aplicarea unui cadru de raportare financiara are ca rezultat situatii financiare ce ofera o imagine fidela cu exceptia cazurilor extrem de rare cand intervin diferite circumstante. Formarea opiniei cu privire la situatiile financiare: trebie sa se evalueze concluziile rezultate pe baza probelor obtinute in urma auditului ca baza pentru elaborarea unei opinii privind situatiile fin ; elaboarera unei opinii cu privire la sit fin presupune evaluarea de catre auditor pe baza probelor de audit a existentei unei asigurari rezonabile in conformitate cu cerintele specifice cadrului de raportare financiara aplicabil pentru anumite clase de tranzactii, solduri ale conturilor si informatii publicate. Evaluarea include si luarea in calcul a existentei in cadrul de raportare financiare aplicabil a urmatoarelor: - politicile contabile selectate si aplicate sa fie in conformitate cu cadrul de raportare fin si adecvate circumst date - estimarile contab realizate de conducere sa fie rezonavile in circumst date - informatiile prezentate in si fin inclusiv pol contab sa fie relevante, realizabile, comparabile si usor de inteles - sit fin cuprind suficiente inform public care sa ajute pe utilizator la intelegerea efectului tranzactiilor semnif si evenimentelor aspra informatiilor cuprinse in sit fin Obiectivul oricrui angajament de audit al situaiilor financiare este de a oferi posibilitatea auditorului s exprime o opinie cu privire la situaiile financiare, dac acestea sunt ntocmite i prezentate, sub toate aspectele semnificative n conformitate cu un cadru aplicabil de raportare financiar. Principiile generale ale unui angajament de audit au n vedere ca : Auditorul s acioneze n conformitate cu cerinele ,,Codului de etic pentru profesionitii contabili, emis de Federaia Internaional a Contabililor (IFAC); Auditorul s desfoare angajamentul de audit n conformitate cu Standardele Internaionale de Audit (ISA); Auditorul trebuie s planifice i s desfoare un angajament de audit cu o atitudine de scepticism profesional, admind ideea ca n anumite mprejurri situaiile financiare s fie denaturate n mod semnificativ.

n timp ce auditorul este responsabil pentru formarea i exprimarea unei opinii asupra situaiilor financiare, responsabilitatea pentru ntocmirea i prezentarea situaiilor financiare n conformitate cu cadrul aplicabil de raportare financiar revine conducerii entitii sub supravegherea acelor persoane nsrcinate cu guvernana. TERMENII ANGAJAMENTELOR DE AUDIT (ISA 210) Conform ISA 210, "Termenii misiunilor de audit", in afara unui cadru de raportare financiara acceptabil, auditorl nu poseda criterii potrivite pentru evaluarea situatiilor financiare entitatii. Auditorul analizeaza acceptabilitatea cadrului de raportare fin cand accepta misiunea. Aplicarea unui cadru de raportare financiara determinat ca acceptabil pentru decl financ cu scop general va avea ca rezultat, in mod obisnuit, intocmirea unor situatii financiare care ofera o imagine fidela. In circumstante extrem de rare, totusi, aplicarea unei cerinte specifice a cadurlui definit ca acceptabil pentru declaratiile financiare cu scop general poate duce la intocmirea unor situatii financiare care induc in eroare, date fiind circumstantele acceptabile pentru declaratii financiare cu scop general recunosc, implicit sau explicit, ca exista circumstante extrem de rare cand este necesar ca situatiile fin sa sedistanteze de o anumita cerinta din cadru pentru a isi atinge obiectivul de a prezenta fidel situatiile financiare si de a furniza recomandari cu privire la publicarea informatiilor cerute. Este posibil ca alte cadre de raportare fin sa nu ofere recomandari cu privire la aceste circumstante chiar daca sunt cadre acceptate pentru situatii fin cu scop general. Daca auditorul intalneste circumstante care sa-l conduca la concluzia ca respectarea nei anumite cerinte va conduce la intocmirea unor situatii financiare care induc in eroare, auditorul analizeaza necesitatea modificarii raportului de audit. Modificarile, daca este cazul, care sunt adecvate pentru raportul auditorului, vor depinde de modul cum conducerea abordeaza problema in situatiile financiare si modul in care cadrul de raportare financiara trateaza aceste circumstante rare. DOCUMENTATIA DIN AF (ISA 230) Auditorul trebuie sa ntocmeasca documente de lucru suficient de complete si detaliate pentru a facilita ntelegerea auditului. Auditorul trebuie sa inregistreze n documentele de lucru informatii referitoare la planificarea activitatii de audit, la natura, durata si ntinderea procedurilor de audit realizate, la rezultatele acestei activitati si la concluziile care se trag din probele de audit obtinute. Trebuie sa includa rationamentul auditorului privitor la aspectele semnificative care necesita exercitarea rationamentului profesional, mpreuna cu concluziile asupra problematicii analizate iar unde implica chestiuni dificile de principiu sau rationament - vor evidentia faptele relevante care erau cunoscute de auditor n momentul conturarii concluziilor Forma si continutul documentelor de lucru sunt influentate de factori ca: natura angajamentului; forma raportului auditorului, natura si complexitatea afacerii clientului, natura si particularitatile sistemelor contabile si de control intern ale entitatii; necesitatile de directionare supraveghere si revizuire a lucrarilor realizare de asistenti; metodologia si tehnologia de audit specifice utilizate in cursul auditului Documentele de lucru includ: informatii privind structura juridica organizationala a entitatii; Extrase sau copii ale documentelor legale, contractelor sau proceselor verbale importante; Informatii privind sectorul de activitate, mediul economic si mediul legislativ n care functioneaza entitatea.; Probe privind procesul de planificare, incluznd programele auditorului si orice modificari ale acestora; Probe privind ntelegerea de catre auditor a sistemelor contabile si de control intern ; si altele n cazul activitatilor de audit recurente, anumite dosare cu documente de lucru pot fi considerate ca dosare de audit "permanente" si sunt actualizate cu noi informatii de importanta permanenta, spre deosebire de dosarele curente de audit, care contin informatii cu privire la auditul unei singure perioade RESPONSABILITATEA AF PRIVIND FRAUDA SI EROAREA INTR-UN ANGAJAMENT DE AUDIT (ISA 240) Prezentrile eronate sunt considerate semnificative dac efectul erorilor i fraudelor necorectate din situaiile financiare ar fi putut schimba sau influena deciziile unui utilizator al informaiilor coninute n respectivele raportri. Dei este foarte greu, n practic, s cuantifici pragul de semnificaie, auditorii poart rspunderea de a obine o asigurare rezonabil privind respectarea ntrutotul a pragului de semnificaie stabilit. Dac auditorul ar purta rspunderea de a ajunge la o convingere absolut c toate aseriunile de situaii financiare sunt corecte, volumul probelor i costul misiunilor de audit ar crete ntr-o proporie nct ele nu ar mai putea fi justificate din punct de vedere al efectelor obinute.

Cel mai potrivit mijloc de aprare pe care l poate apela un auditor n cazul n care erorile semnificative nu au fost identificate n cursul realizrii angajamentului de audit este c acesta a fost realiza n conformitate cu Standardele Internaionale de Audit. Standardul Internaional de Audit (ISA 240) face distincie ntre fraud i eroare i pune n eviden dou tipuri de fraud care sunt relevante pentru auditor : Denaturri care rezult din reprezentarea greit a activelor folosind diverse metode nedetectate de control intern, deseori numindu-se delapidare sau fraud imputabil unui angajat; Denaturri care rezult din raportarea financiar frauduloas, numit fraud imputabil managementului n exercitarea unui misiuni de audit, auditorul are obligaia de meninere a unei atitudini de scepticism profesional, existnd oricnd posibilitatea ca situaiile financiare s prezinte o denaturare semnificativ datorit fraudei, chiar dac posed o experien ndelungat i o bun cunoatere att a entitii ct i a persoanelor nsrcinate cu managementul i guvernana avnd i convingerea de onestitatea i integritatea acestora. Datorit acestei susceptibiliti cu privire la posibilele denaturri semnificative determinate de fraud , membrii echipei de audit vor cere partenerului de angajament s in cont de ntreaga gam de informaii relevante ce urmeaz a fi comunicate tuturor membrilor echipei de audit. n vederea respectrii de ctre auditor a regulilor i recomandrilor impuse de standard, acestuia i revin o serie de obligaii astfel : Efectuarea unor proceduri care ofer acele informaii necesare n vederea identificrii riscului unor denaturri semnificative datorit fraudei; Identificarea i evaluarea riscurilor unor denaturri semnificative datorate fraudei la nivelul situaiilor financiare i la nivel de aseriune, iar pentru riscurile evaluate care ar putea avea ca rezultat o denaturare semnificativ datorit fraudei s evalueze proiectarea controalelor interne aferente entitii, inclusiv activitile relevante de control i s stabileasc dac au fost implementate. S proiecteze i s efectueze proceduri de audit pentru a rspunde riscurilor unor evitri ale controalelor de ctre management. S determine rspunsurile pentru a aborda riscurile semnificative privind denaturri semnificative datorit fraudei ; S obin declaraii n scris de la management cu privire la fraud ori de cte ori se consider necesar; S se asigure de o comunicare adecvat cu managementul i cu cei nsrcinai cu guvernana; n practic se cunosc dou tipuri de informaii neltoare: erori i fraude. Ambele tipuri de neconformiti pot fi semnificative sau nesemnificative. Prin eroare nelegem acea informaie fals, prezentat n mod neintenionat n situaiile financiare, n timp ce frauda reprezint a aciune intenionat (deliberat). n practic este deosebit de dificil s detectezi fraudele dect erorile neintenionate, deoarece managerii sau angajaii care comit o astfel de aciune ncearc s o disimuleze. Dificultatea legat de descoperirea fraudelor nu schimb rspunderea pe care o poart auditorul n faza de planificare i executare adecvat a auditului. Punem n eviden trei situaii care atest aceast deosebire, astfel: a) Activele au fost sustrase i furtul a fost disimulat printr-o supraevaluare a valorii contabile a activelor. Banii de la un client furai, necreditarea contului clientului n cauz n mod corespunztor, eroare de prezentare nedescoperit. b) Activele au fost sustrase iar furtul a fost disimulat printr-o subevaluare a veniturilor sau o supraevaluare a cheltuielilor. Banii ncasai dintr-o vnzare au fost furai, operaiunea nenregistrat, eroarea de prezentare a informaiilor nedescoperit. c) Activele au fost sustrase, furtul a fost descoperit. Contul de profit i pierdere i notele explicative acestuia descriu n termeni clari deturnarea. Avem de-a face cu o sustragere de active n toate cele trei situaii prezentate, ns situaiile financiare prezint informaii eronate numai n cazurile a) i b); n cazul a) este eronat bilanul contabil, iar n cazul b) eroarea de prezentare este gzduit de conturile de venituri i cheltuieli. CUNOASTEREA ENTITATII SI A MEDIULUI SAU (ISA 315)

ISA 315 contine indicatii suplimentare referitoare la aplicarea procedurilor analitice ca proceduri de evaluare a riscului. Conform ISA 315 - pentru obtinerea unei intelegeri a entitatii si mediului sau, inclusiv a controlului sau intern, in mod obisnuit procedurile de evaluare a riscului nu implica folosirea unui esantion de audit, toturi auditorul adesea planifica si efectueaza teste ale controalelor concomitent pentru obtinerea unei intelegeri a modului in care sunt proiectate controalele si determinarea implementarii acestora. Auditorul trebuie sa aplice proceduri analitice ca proceduri de evaluare a riscului pentru a obtine o intelegere asupra entitatii si a mediului acesteia. Aplicarea procedurilor analitice poate dezvalui unele aspecte ale entitatii de care auditorul nu avea cunostinta si care il vor ajuta in evaluarea riscului de denaturare semnificativa in vederea determinarii naturii, duratei si intinderii altor proceduri suplimentare de audit. Auditorul trebuie s ajung s obin o cunoatere a entitii i a mediului su, inclusiv controlul intern al acesteia, suficient pentru a identifica i evalua riscurile existenei denaturrilor semnificative ale situaiilor financiare fie c acestea se datoreaz fraudei fie erorilor i suficient pentru a pune la punct i aplica proceduri de audit suplimentare. El utilizeaz raionamentul profesional pentru a determina gradul necesar de cunoatere a entitii i mediului su pentru efectuarea auditului, care, de regul, este mai mic dect cel posedat de management pentru conducerea entitii. Procedurile de evaluare a riscului n vederea cunoaterii entitii i mediului su, sunt: Investigarea conducerii i a altor persoane angajate; Proceduri analitice; Observaia i inspecia. Auditorul nu este obligat s aplice tot setul de proceduri de evaluare a riscului pentru fiecare aspect al cunoaterii. Observaia i inspecia pot sprijini investigarea conducerii i a altor persoane i de asemenea ofer informaii despre entitate i mediul su. Astfel de proceduri de audit de regul includ : Observaia asupra activitilor i operaiunilor entitii; Inspecia documentelor (strategii de afaceri i diverse planuri de realizare a unor obiective) evidenele i manualele de control intern; Studierea rapoartelor ntocmite de conducere (rapoarte de gestiune trimestriale i raportrile financiare interimare) i cei nsrcinai cu guvernana (procese verbale ale edinelor consiliului de administraie); Vizitele la sediu i punctele de lucru ale entitii; Urmrirea tranzaciilor prin sistemul de informaii relevante pentru raportarea financiar. Este important pentru auditor de a cunoate foarte bine obiectivele i strategiile entitii pentru c ele genereaz riscuri de afaceri care pot da natere la denaturri semnificative ale situaiilor financiare. Cu toate acestea, auditorul nu are responsabilitatea de a identifica sau evalua toate riscurile de afaceri deoarece nu toate riscurile de acest gen dau natere la riscuri de denaturare semnificativ a situaiilor financiare. Stabilirea riscurilor semnificative care apar n majoritatea angajamentelor de audit, este o problem de raionament profesional a auditorului. Atunci cnd are n vedere natura riscurilor, auditorul ia n considerare o serie de aspecte printre care mai importante sunt: Dac riscul este un risc de fraud; Dac riscul este legat de evoluii recente semnificative de natur economic, contabil necesitnd o atenie special; Complexitatea tranzaciilor; Dac riscul implic tranzacii semnificative cu pri afiliate; Gradul de subiectivism n evaluarea informaiilor financiare legate de riscul respectiv n special cele care implic o marj sporit de incertitudine a evalurii; Dac riscul implic tranzacii semnificative care se gsesc n afara cursului normal de desfurare a activitii entitii PROCEDURILE AUDITORULUI FIN CA RASPUNS LA RISCURILE EVALUATE (ISA 330) ISA 330 indica faptul ca atunci cand metoda aplicaa riscurilor semnificative consta doar in aplicarea de proceduri de fond, procedurile de audit potrivite pentru abordarea unor astfel de riscuri semnificative constau doar in teste de detaliu sau o combinare a testelor de detaliu cu procedurile analitice de fond. Toate testele de detaliu directionate catre aceeasi asretiune, procedurile analitice de fond pot fi considerate potrivite si atunci cand testele de detaliu sunt aplicate aceleiasi asertiuni. De exemplu atnci cand audiaza

recuperabilitatea creantelor clienti, aditorul poate aplica proceduri analitice de fond la o vechime a conturilor clienti in plus fata de detaliile legate de incasarile ulterioare de numerar. In concordanta cu ISA 330 - testele asupra controalelor snt efectuate atunci cand evaluarea risclui de catre auditor include o asteptare cu privire la eficienta functionarii controalelor. Auditorul identifica caracteristicile sa atributele care indica realizarea unui control si posibilele deviatii ce indica abaterea de la realizarea sa corespunzatoare. n vederea reducerii riscului de audit la un nivel acceptabil, auditorul trebuie s determine rspunsurile generale la riscurile evaluate la nivelul situaiilor financiare i trebuie s conceap i s aplice alte proceduri de audit pentru a rspunde la riscurile evaluate la nivelul aseriunilor. Natura procedurilor de audit este de o importan major pentru a da rspuns la riscurile evaluate. La stabilirea procedurilor de audit ce urmeaz a fi aplicate, auditorul ia n considerare motivele pentru evaluarea riscului de denaturare semnificativ la nivel de aseriune pentru fiecare clas de tranzacii, sold de cont i prezentare de informaii. Acest lucru presupune a lua n calcul att caracteristicile specifice ale fiecrei clase de tranzacii, sold de cont sau prezentare de informaii (ne referim la riscurile inerente) ct i a faptului dac evaluarea riscului fcut de auditor ine cont sau nu de efectele controalelor entitii (adic riscul de control). Auditorul trebuie s efectueze teste ale controalelor atunci cnd evaluarea riscului include o estimare a eficienei operative a sistemelor de control sau atunci cnd procedurile detaliate luate individual nu ofer ndeajuns probe de audit la nivel de aseriune. PROBELE DE AUDIT (ISA 500) Atunci cand determina procedurile de audit de aplicat informatiilor pe care s ebazeaza asteptarea legata de aplicarea de proceduri analitice de fond, auditorul va lua in considerare indicatiile din ISA 500. In concordanta cu ISA 500 - probele de audit sunt obtinute in urma unui mix corespunzator de teste asupra controalelor si proceduri de fond. Probele de audit reprezinta totalitatea informatiilor utilizate de auditor pentru emiterea unei concluzii pe care este bazata opinia de audit, si includ toate informatiile continute n evidentele contabile care stau la baza situatiilor financiare si a altor informatii. Tipul de test ce trebuie derulat este important pentru a intelege aplicarea procedurilor de audit in clegerea probelor de audit. Pentru obtinerea probelor de audit, auditorul trebuie sa foloseasca rationamentul profesional ptr a aprecia riscul de audit si a concepe procedurile de audit care sa asigure un risc redus pana la un nivel acceptabil. Proceduri de obtinere a probelor de audit: includ inspectarea, observarea, investigarea si conformarea, calculul si procedurile analitice. Inspectia nregistrarilor si a documentelor - consta n examinarea nregistrarilor sau a documentelor, interne sau externe, n forma tiparita, electronica sau de alta natura. Inspectia nregistrarilor si a documentelor furnizeaza probe de audit cu grade variate de credibilitate, n functie de natura si sursa acestora si, n cazul nregistrarilor si documentelor interne, n functie de eficienta controalelor exercitate n timpul obtinerii respectivelor evidente. Inspectia imobilizarilor corporale - consta n examinarea fizica a activelor. Inspectia imobilizarilor corporale furnizeaza probe de audit credibile cu privire la existenta lor, dar nu neaparat si cu privire la drepturile si obligatiile entitatii sau la evaluarea respectivelor imobilizari. Observarea - consta n urmarirea unui proces sau a unei proceduri ce este efectuata de altii. Observarea furnizeaza probe de audit cu privire la efectuarea unui proces sau a unei proceduri, dar este limitata la momentul n care observarea are loc si mai este limitata de faptul ca actul de a fi observat poate afecta modul n care se desfasoara procesul sau procedura respectiva. Investigarea - consta n cautarea de informatii, att financiare, ct si nefinanciare, referitoare la persoane cu experienta, fie din interiorul, fie din afara entitatii. Investigarea este o procedura de audit utilizata masiv pe parcursul angajamentului si este adesea complementara desfasurarii altor proceduri de audit. Investigarile pot varia de la investigatii scrise oficiale, pna la chestionari orale neoficiale. Confirmarea - este un tip specific de invesigare, reprezinta procesul de obtinere a unei declaratii cu privire la o informatie sau la o conditie existenta, direct de la terta parte. Recalcularea - onsta n verificarea acurateti matematice a documentelor sau a nregistrarilor. Recalcularea poate fi efectuata prin utilizarea tehnologiei informatiei Reefectuarea - executarea de catre auditor, n mod independent, a procedurilor sau controalelor care au fost efectuate initial ca parte a controlului intern al entitatii, fie manual, fie utiliznd TAAC

Proceduri analitice - constau n evaluari ale informatiilor financiare realizate prin intermediul unui studiu al relatiilor plauzibile dintre datele financiare si nefinanciare. Procedurile analitice cuprind, de asemenea, investigarea fluctuatiilor si a relatiilor identificare care nu sunt consecvente cu alte informatii relevante Alegerea procedurilor adecvate este o problema de rationament profesional in circumstantele respective. Cand procedurile de audit sunt concepute, auditorul trebuie sa determine mijloacele adecvate selectarii elementelor pentru testare: selectarea tuturor elementelor; selectarea elementelor specifice; esantionarea. Auditorul obtine probe de audit cu scopul de a ajunge la concluzii rezonabile pe baza carora sa fundamenteze opinia de audit prin efectuarea de proceduri de audit cu ajutorul carora: Sa obtina o ntelegere a entitatii si a mediului acesteia, inclusiv controlul intern, pentru a evalua riscurile unor denaturari semnificative la nivelul situatiilor financiare si la nivelul asertiunilor ; Sa testeze, atunci cnd este necesar sau atunci cnd auditorul decide sa faca astfel, eficienta operationala a controalelor n prevenirea sau detectarea si corectarea denaturarilor semnificative de la nivelul asertiunilor ; Sa detecteze denaturarile semnificative de la nivelul asertiunilor RAPORTUL AUDITORULUI INDEPENDENT CU PRIVIRE LA UN SISTEM COMPLET DE SF (ISA 700) Auditorul trebuie sa revizuiasca si sa evalueze concluziile ce rezulta din probele de audit obtinute ca baza pentru exprimarea unei opinii asupra situatiilor financiare. Raportul de audit trebuie sa contina o exprimare clara, n scris, a opiniei asupra situatiilor financiare considerate n ansamblu Elemente de baza ale raportului de audit: titlu, destinatarul, paragraful de deschidere sau introductiv (identificarea sit fin audiate, o declaratie privind responsabilitatea conducerii entitatii precum si responsabilitatea auditorului) ; paragraful referitor la sfera angajamentului (prezentarea naturii unui audit - referire la ISA sau standardele ori practicile nationale de audit relevante si o prezentare a raportului de audit efectuat) paragraful referitor la opinie (trimitere la cadrul general de raportare financiara utilizat pentru intocmirea sit fin; o exprimare a opiniei asupra sit fin) ; data raportului ; adresa auditorului si semnatura auditorului. O opinie fara rezerve trebuie exprimata, atunci cnd auditorul ajunge la concluzia ca situatiile financiare prezinta o imagine fidela (sau prezinta cu fidelitate, sub toate aspectele semnificative), n concordanta cu cadrul general de raportare financiara stabilit. O opinie fara rezerve indica, de asemenea, n mod implicit, ca orice modificari ce apar n principiile contabile sau n metodele de aplicare a acestora, precum si efectele respectivelor modificari au fost determinate si prezentate corespunzator n situatiile financiare. MODIFICARI ALE RAPORTULUI AUDITORULUI INDEPENDENT (ISA 701) Raportul auditorului este considerat ca fiind modificat n urmatoarele situatii: Aspecte ce nu afecteaza opinia auditorului - paragraf de evidentiere a unor aspecte ; aspecte ce afecteaza opinia auditorului - opinia cu rezerve, imposibilitatea exprimairi unei opinii sau opinia contrara. Uniformitatea n forma si continutul fiecarui tip de raport modificat vine n sprijinul utilizatorului pentru o mai buna ntelegere a unor astfel de rapoarte. Corespunzator, acest standard include cuvinte sugerate pentru exprimarea unei opinii fara rezerve, precum si exemple de fraze de modificare pentru a fi folosite n elaborarea rapoartelor modificate. Aspcte ce nu afecteaza opinia auditorului - raportul unui auditor poate fi modificat prin adaugarea unui paragraf de evidentiere a unor aspecte, pentru a sublinia un aspect ce afec teaza situatiile financiare si care este inclus ntr-o nota la situatiile financiare, care dezbate problema mai pe larg Auditorul trebuie sa modifice raportul auditorului prin adaugarea unui paragraf pentru a sublinia un aspect semnificativ privind o problema de continuitate a activitatii Auditorul trebuie sa aiba n vedere modificarea raportului auditorului prin adaugarea unui paragraf, n cazul n care exista o incertitudine semni ficativa (alta dect o problema de continuitate a activitatii), a carei rezolutie depinde de evenimente viitoare si care poate afecta situatiile financiare Aspecte ce afecteaza opinia auditorului - este posibil ca un auditor sa nu poata exprima o opinie fara rezerve, n cazul n care fie exista urmatoarele circumstante sau cnd, dupa parerea auditorului, efectul aspectului respectiv este, sau poate fi semnificativ pentru situatiile financiare

O opinie cu rezerve trebuie exprimata atunci cnd auditorul ajunge la concluzia ca nu poate fi exprimata o opinie fara rezerve, dar ca efectul oricarui dezacord cu conducerea sau limitarea sferei nu este att de semnificativ si de profund, nct sa necesite o opinie contrara sau declararea imposibilitatii de a exprima o opinie Imposibilitatea de a exprima o opinie trebuie declarata atunci cnd efectul posibil al limitarii sferei este att de semnificativ si cuprinzator, nct auditorul nu a putut sa obtina suficiente probe de audit corespunzatoare si, prin urmare, nu poate exprima o opinie asupra situatiilor financiare. O opinie contrara trebuie exprimata atunci cnd efectul unui dezacord este att de semnificativ si de profund pentru situatiile financiare, nct auditorul concluzioneaza ca nu este oportuna exprimarea unei opinii cu rezerve n scopul prezentarii naturii incomplete sau denaturate a situatiilor financiare. CONTROLUL CALITATII ANGAJAMENTELOR DE AUDIT Indiferent de marimea firmei care executa auditul, trebuie aplicate anumite proceduri pentru a controla modul de efectuare a activitatii de audit. Aditorul care intocmeste raportl trebuie sa fie convins ca munca desfasurata se situeaza la un standard acceptabil. Conducerea si supravegherea personalului de audit precum si verificarea activitatii acestuia sunt foarte importante. Firma de audit trebuie sa implementeze politicile si procedurile controlului calitatii menite sa asigure desfasurarea tutror proceselor de audit in conformitate cu standardele sau cu practicile nationale relevante. Obiectivele politicilor de control al calitatii: cerintele profesionale ; aptitudini si competente, repartizare, delegare, consultare, acceptarea si pastrarea clientilor, monitorizarea. Orice munca distribuita asistentilor trebuie indrumata, supravegheata si revizuita intr-o maniera care sa ofere o garantie rezonabila ca activitatea respetiva a fost realizata competent. Supravegherea in auditul financiar presupune monitorizarea evolutiei auditului; informarea si abordarea problemelor semnificative aparute in timpul auditului; rezolvarea diferentelor de rationament profesional Politicile contabile utilizate la intocmirea conturilor sunt conforme cu standardele de contabilitate, prezentate adecvat, aplicate consecvent si corespunzatoare naturii activitatii. Situatiile financiare sunt conforme cu cerintele legate si alte reglementari relevante. CONTROLUL CONTURILOR DE IMOBILIZARI Pentru aceast sectiune, metoda recomandata de selectie a esantioanelor este metoda proportionala de selectie. Aceasta metoda consta in alegerea unui esantion care va fi impartit proportional, astfel incat sa includa elemente mari, dar si o selectie din elementele mai mici. Activitati si probe de audit cerute: 1. obtinerea unui tabel cu costurile imobilizarilor, cu amortizarea cumulata si cu valorile nete ramase : o parte esentiala a procesului de audit este de a inregistra cum au fost calculate si completate situatiile audiate si de a obtine probe privind fiecare cifra in parte. 2. obtinerea unui tabel al intrarilor : imobilizarile corporale trebuie sa existe, iar acestea cat si cele necorporale trebuie sa aiba valoare, veridicarea intrarilor prin referire la facturi valide constituie o proba foarte pretioasa. 3. obtinerea unui tabel al iesirilor : trebuie inregistrare iesirile de imobilizari corporale 4. obtinerea unui tabel ce prezinta profitul sau pierderea la instrainare : calclarea corecta a profitului sau a pierderii la instrainarea imobilizarilor poate avea un efect semnificativ asupra profitului sau pierderii raportate pe intreaga activitate 5. obtinerea unui tabel ce prezinta activele pastrate sub incidenta contractelor de leasing financiar sa a contractelor de cumparare in rate 6. obtinerea tabelelor ce prezinta valoarea deprecierii sau amortizarii 7. obtinerea unui tabel ce prezinta reevaluarile 8. obtinerea unui tabel al reparatiilor si modernizarilor 9. verificarea fizica a imobilizarilor corporale 10. examinarea documentelor de proprietate Concluzie: Trebuie asigurata citirea concluziilor si intelegerea acestora, semnarea probeaza faptul ca munca de audit a fost dusa la bun sfarsit. Nu se vor citi punctele din concluzie si semnate. Trebuie verificate efectiv imobilizarile corporale. CONTROLUL CONTURILOR DE STOCURI

Activitati si probe de audit cerute: 1. obtinerea unui tabel sintetic al stocurilor si contractelor pe termen lung - o parte esentiala a procesului de audit este inregistrarea completarilor situatiilor si obtinerea probelor despre cifrele individuale. 2. revizuirea preturilor finale ale stocului 3. asigurati-va ca in lista in care se enumera contractele se face distinctie intre contractele pe termen lung si cele pe termen scurt 4. revizuirea analitica 5. Verificarea stocurilor - participarea la inventariere: a) notarea procedurii de inventariere - auditorul trebuie sa discute cu clientul cum si cand urmeaza sa se afecetueze inventarierea inainte de sfarsitul anului. Adesea, auditorului trebuie sa sfatuiasca clientul in legatura c procedurile ce trebuie urmate pentr a se asigura ca se efectueaza o inventariere completa b) urmarirea listelor de inventar intermediare : acuratetea stocurilor inregistrate depinde initial de intrarile din listele de inventar intermediar c) identificarea stocurilor de la terti d) verificarea bunurilor aflate in trazit e) pastrati o copie a listelor de inventar intermediare - acestea reprezinta singura proba a existentei stocului f) luati detalii pentru verificarea separarii exercitiilor 6. revizuirea listelor de inventar finale: urmarirea numaratorilot-test ; urmarirea elementelor in listele de inventar finale ; testarea preturilor ; revizuirea alocarii cheltuielilor de regie ; sa se testeze daca costul nu depasest valoaea neta realizabila VNR 7. identificati stocurile cu circulatie lenta sau care sunt uzate 8. testul de separare a exercitiilor 9. considerarea clauzelor privind furnizorul - retinerea titlului Concluzie: Trebuie asigurata citirea concluziilor si intelegerea acestora, semnarea probeaza faptul ca munca de audit a fost dusa la bun sfarsit. Nu se vor citi punctele din concluzie si semnate. Trebuie studiate efectiv stocurile.