Sunteți pe pagina 1din 124

CUPRINS

CUPRINS..........................................................................................................................................1
LISTA DE FIGURI.............................................................................................................................2
CAPITOLUL 1. INTRODUCERE.......................................................................................................6
CAPITOLUL 2. ANALIZA COMPARATA A DIFERITELOR METODE FIZICE DE OXIDARE
AVANSATA A POLUANTILOR DIN APA......................................................................................9
2.1 Generarea ozonului prin efect CORONA si utilizarea lui in procesul de potabilizare a apei....9
2.1.1 Ozonul. Proprietati si utilizare ............................................................................................9
2.1.2 Producerea pe scara industriala a ozonului.......................................................................12
Puterea electric disipat n generatorul de ozon se calculeaz cu relatia (2.10):........................13
2.1.3 Realizarea modulului de potabilizare a apei prin ozonizare..............................................14
2.2 Generarea radicalilor hidroxil si corectarea potentialului ZETA in apa procesata .................19
2.2.1 Radicalii hidroxil. Proprietati fizico-chimice. Utilizare...................................................19
2.2.2 Corectarea potentialului ZETA al apei impurificate in prezenta campului electric..........25
2.2.3 Date experimentale obtinute cu echipamentul de preoxidare a apelor uzate....................26
2.3 Concluzii si contributii.............................................................................................................31
CAPITOLUL 3. STRUCTURI CONVENTIONALE DE CONVERTOARE ELECTRONICE
UTILIZATE LA TRATAREA APELOR..........................................................................................32
3.1 Proiectarea generatorul de ozon ..............................................................................................32
3.2 Echipamente de generarea a radicalilor hidroxil in apa potabila (oxidare avansata)...............49
3.3 Analiza prin simulare a functionarii invertorului pentru generatorul de ozon........................69
3.4 Concluzii si contributii.............................................................................................................73
CAPITOLUL 4. METODE SI ECHIPAMENTE EVOLUATE PENTRU TRATAREA APELOR
............................................................................................................................................................74
4.1 Metode i echipamente evoluate pentru tratarea apelor in scopul potabilizarii ....................76
4.2 Metode i echipamente evoluate pentru epurarea apelor in scopul protectiei mediului ......80
4.3 Strategii si metode evoluate pentru functionarea si controlul generatoarelor de ozon...........88
4.4 Controlul robust al invertoarelor de medie frecventa pentru generarea ozonului..................94
4.5 Metode de proiectare a uzinelor de potabilizare a apei si distributia apei potabile..............101
4.6 Concluzii si contributii..........................................................................................................110
CAPITOLUL 5. IMPLEMENTAREA ECHIPAMENTELOR CU INVERTOARE DE MEDIE
FRCVENTA DESTINATE OXIDARII AVANSATE A POLUANTILOR DIN APA..................112
5.1 Parametrii care definesc procesul de dezinfectia apei...........................................................112
5.2 Dezinfectia apei utilizand ozonul..........................................................................................114
5.3 Dezinfectia apei utilizand lumina ultravioleta.......................................................................115
5.4 Dezinfectia apei utilizand radicalii hidroxil..........................................................................116
5.5 Concluzii si contributii..........................................................................................................116
BIBLIOGRAFIE.............................................................................................................................120
1
LISTA DE FIGURI
Figura 1.1. Caracteristicile apei in functie de pH, ORP si temperatura: -procesul de dezinfectie
apare in exteriorul suprafetei elipsoidale (zona utilizata pentru potabilizare), iar zona interioara
corespunde unei ape utila dezvoltarii biologice (zona utilizata in epurarea biologica).......................7
Figura 2.2. Schema de principiu a generatorului de ozon..................................................................12
Figura 2.3.-Circuitul echivalent al camerei de generare a ozonului...................................................14
Figura 2.4. Modulul de potabilizare a apei.........................................................................................17
Figura 2.5. Modulului de potabilizare a apei utilizand oxidarea avansata-20 m3/h..........................19
Figura 2.6.-Camera de reactie pentru studiul descarcarilor CORONA in apa, utilizata la Institutul de
Fizica plasmei al Acadamiei de Stiinte din Republica Cehia.............................................................23
Figura 2.7.-Schema sursei electrice de alimentare utilizata pentru camera de reactie redata in figura
2.5.......................................................................................................................................................24
Figura 2.8.Tensiunea si curentul din camera de reactie in functie de timp (o diviziune reprezinta 5
s).......................................................................................................................................................24
Figura 2.9.Reprezentarea stratului dublu electric care apare in apa in zona particulelor incarcate cu
sarcina electrica..................................................................................................................................25
Figura 2.10. Potentialul Zeta al apei in functie de doza de ioni de aluminiu adaugati......................26
Figura 2.11. Evolutia substantelor organice in apa provenita de la groapa de gunoi a unei localitati
in functie de timpul de tratare electrica (Ox-minute;Oy-mg/l)..........................................................28
Figura 2.12. Evolutia substantelor organice in apa provenita de la intrarea in statia de epurare de la
o fabrica de lapte, in functie de timpul de tratare electrica (Ox-minute;Oy-mg/l). ...........................30
Figura 2.13. Instalatia experimentala utilizata pentru preoxidarea apelor uzate cu radicali hidroxili.
............................................................................................................................................................31
Figura 3.14.-Schema de principiu a transformatorului ridicator de tensiune din componenta
generatorului de ozon.........................................................................................................................34
Figura 3.15. Schema simplificata a invertorului din generatorul de ozon de 50 g O3/ora.................36
Figura 3.16. Variatia impedantei conectata la iesirea invertorului in functie de frecventa................37
Figura 3.17. Variatia curentului circuitul echivalent al camerei de generare a ozonului..................38
Figura 3.18. Diagrama secventelor de conductie a componentelor din invertor................................39
Figura 3.19. Curentul prin circuitul de protectie tip snubber.............................................................41
Figura 3.20. Forma de unda a tensiuniilor de alimentare trifazice a redresorului din componenta
generatorului de ozon.........................................................................................................................41
Figura 3.21 Forma de unda a tensiunilor trifazice dupa redresare.....................................................42
Figura 3.22 Schema generala a generatorului de ozon.......................................................................44
Figura 3.23 Schema divizorului rezistiv.............................................................................................45
Figura 3.24 Schema circuitului de comanda a triristoarelor..............................................................46
Figura 3.25. Schema auxiliara pentru atenuarea perturbatiilor produse de intrarea in conductie ale
comutatoarelor invertorului................................................................................................................47
Figura 3.26. Schema placii de prescriere in regimul de lucru MANUAL........................................48
Figura 3.27. Panoul frontal al generatorului de ozon cu capacitatea de 50 g O3/h implementat
pentru potabilizarea apei si interiorul dulapului de comanda si automatizare a modulului de
potabilizare a apei...............................................................................................................................49
Figura 3.28. Redresorul-dublor de tensiune prin care se alimenteaza camera de reactie...................50
Figura 3.29. Tensiunile de alimentare a camerei de reactie...............................................................51
Figura 3.30.Schema de principiu a echipamentului de generare a radicalilor hidroxil in apa potabila
............................................................................................................................................................51
2
Figura 3.31. Implementarea echipamentului de generare a radicalilor hidroxil in apa potabila........52
Figura 3.32. Schema invertorului utilizata pentru generarea radicalilor hidroxil in apa potabila......53
Figura 3.33. Schema echipamentului de preoxidare avansata a apelor uzate....................................54
Figura 3.34. Schema sursei de alimentare a electrodului din grafit...................................................55
Figura 3.35. Curentii efectivi prin camera de reactie in functie de rezistenta acesteia pentru
tensiunile de U1=110 V, U2=150 V si U3=230 V.............................................................................55
Figura 3.36. Puterea disipata prin camera de reactie in functie de rezistenta acesteia pentru
tensiunile de U1=110 V, U2=150 V si U3=230 V.............................................................................56
Figura 3.37. Comparatie intre invertoarele de medie frecventa si cele la frecventa retelei...............57
Figura 3.38. Alimentarea lampii UV de joasa presiune cu droser magnetic......................................57
Figura 3.39. Schema de principiu a invertorului electronic de alimentare a lampii UV de joasa
presiune..............................................................................................................................................59
Figura 3.40. Tensiunea de aprindere a lampii UV in functie de frecventa........................................60
Figura 3.41.Tensiunea pe lampa UV dupa aprinderea acesteia.........................................................60
Figura 3.42.Curentul de iesire din invertor dupa aprinderea lampii UV............................................60
Figura 3.43.Schema invertorului electronic de alimentare a lampii UV de joasa presiune...............62
Figura 3.44. Echipament de dezinfectia apei EDV-1 si dedurizator electromagnetic montat in fluxul
de tratarea apei....................................................................................................................................63
Figura 3.45.Schema de principiu pentru alimentarea lampilor UV de medie presiune.....................63
Figura 3.46. Circuit de alimentare a lampii UV de medie presiune in curent constant.....................64
Figura 3.47. Schema circuitului de adaptare pentru alimentarea lampii UV-medie presiune............65
Figura 3.48. Tensiunea din secundarul transformatorului de alimentare a lampii UV-medie presiune.
............................................................................................................................................................65
Figura 3.49. Curentul calculat prin lampa UV-medie presiune........................................................66
Figura 3.50. Tensiunea calculata pe lampa UV-medie presiune........................................................66
Figura 3.51. Schema invertorului de alimentare a lampii UV medie presiune, tip HTK 7/30 1 CT68
Figura 3.52. Schema bloc a generatorului de ozon............................................................................69
Figura 4.53. Schema de completare a fluxului tehnologic pentru uzinele de apa (potabilizare).......77
Figura 4.54. Schema treptei de preoxidare on-line a apei cu radicali hidroxili.................................78
Figura 4.55. Schema echipamentului de dezinfectie finala a apei utilizand ozon sau dioxid de clor,
lumina ultravioleta in regim ON-OFF si radicali hidroxili................................................................79
Figura 4.56. Echipament de tratare a apei cu lumina UV in prezenta ozonului dizolvat si generat de
lampa de UV.......................................................................................................................................80
Figura 4.57. Schema statiei de epurare a apei utilizand metode avansate..........................................82
Figura 4.58. Fazele de existenta a bacteriilor utilizate in statia de epurare........................................83
Figura 4.59. Viteza de multiplicare a bacteriilor in functie de temperatura in treapta biologica.......83
Figura 4.60. Variatia barierei energetice dintre apa si bacterii prin corectarea potentialului redox.. 85
Figura 4.61. Schema treptei biologice supusa modelarii....................................................................86
Figura 4.62. Comportarea dinamica a modelului la o perturbatie Dirac............................................88
Figura 4.63. Variatia nesinusoidala a tensiunii pe celula...................................................................90
Figura 4.64. Principiul modulatiei in densitate a impulsurilor(control PDM)...................................91
Figura 4.65.Principiul modulatiei hibride PDM + PWM...................................................................91
Figura 4.66. Formele de unda ale tensiunii si curentului la modulatia combinata PDM + PWM.....92
Figura 4.67 Circuite electrice ale generatoarelor de ozon: a) fara schimb de energie reactiva , b) cu
schimb necontrolat de energie reactiva, c) cu schimb controlat de energie reactiva.........................93
Figura 4.68. Schema de principiu a generatorului de ozon................................................................94
Figura 4.69. Formele de unda ale tensiunii V1: a) cu modulatie in durata (PWM); b) cu modulatie in
amplitudine (PAM).............................................................................................................................94
3
Figura 4.70. Schema echivalenta simplificata a invertorului.............................................................95
Figura 4.71. Evolutia tensiunii de iesire la o treapta de intrare si diferite rezistente de pierderi. .98
Figura 4.72. Structura de reglare combinata : de tensiune si de curent.............................................98
Figura 4.73. Evolutia tensiunii de iesire la o treapta (echivalenta ) unitara si o variatie a rezistentei
de pierdere cu +/- 10% () ...................................................................................................................99
Figura 4.74. Etapele care trebuiesc parcurse in procesul de modelare a unei retele de apa.............105
Figura 4.75. Pasii care trebuiesc parcursi in etapa de calibrare a unui model..................................105
Figura 4.76. Rezistenta hidraulica locala pentru o diafragma de masura.........................................107
Figura 4.77. Modelul hidraulic utilizat pentru simularea uzinei de apa si distributia medie a
ozonului dizolvat in nodurile retelei.................................................................................................109
Figura 4.78. Distributia medie a debitelor de apa in cadrul modelului utilizat pentru simularea
uzinei de apa.....................................................................................................................................109
Figura 4.79. Distributia spatiala a ozonului in diferite noduri ale retelei obtinuta in cadrul modelului
de simulare.......................................................................................................................................109
Figura 4.80. Coeficienii reactiilor prin care ozonul dezinfecteaza apa si zona in care se consuma
majoritar, conform modelului de simulare.......................................................................................110
Figura 5.81. Potentialul redox al apei in functie de concentratia ozonului rezidual si pH..............113
Figura 5.82. Potentialul redox al apei in functie de concentratia clorului rezidual si pH...............114

4
LISTA DE TABELE
Tabelul 1.1. Potentialele oxidantilor utilizati in tratarea apelor.........................................................7
Tabelul 2.2. Potentialul exprimat in volti ai oxidantilor utilizati in tratarea apelor..........................19
Tabelul 2.3. Valorile potentialului zeta..............................................................................................25
Tabelul 2.4. Comparatie intre conductivitatea probelor de apa masurata in laborator si cu ajutorul
camerei de reactie...............................................................................................................................26
Tabelul 2.5. Curentul si puterea prin camera de reactie calculate......................................................27
Tabelul 2.6. Analizele efectuate asupra lotului de apa provenita de la groapa de gunoi a unei
localitatii ............................................................................................................................................28
Tabelul 2.7. Analizele efectuate asupra lotului de apa provenita de la intrarea in statia de epurare de
la o fabrica de lapte............................................................................................................................29
Tabelul 3.8 Parametrii process de verificare......................................................................................48
Tabelul 3.9 Datele invertorului electronic .........................................................................................59
Tabelul 4.10. Eficacitatea folosirii mediei frecventei.....................................................................89
Tabelul 4.11.Rezultate reglare robusta...............................................................................................99
5
CAPITOLUL 1. INTRODUCERE
Termenul de mediu a fost folosit incepand cu secolul XIX in sens biologic, de ambianta
naturala a vietuitoarelor. Ulterior a fost definit ca spatiul locuit si influentat de om. Protectia
mediului se bazeaza pe principiile ecologiei si se ocupa cu problema pagubelor si a poluarilor, cu
dezvoltarea ambiantei umane si o mai buna gospodarire a resurselor naturale.
Protectia mediului se refera in primul rand la protectia impotriva poluarii (ori a degradarilor
de orice fel) a resurselor si a elementelor naturale ale Terei : aerul, apa, solul si subsolul.
In cadrul protectiei resurselor naturale, un loc esential il ocupa protectia apelor si a
ecosistemelor acvatice.
Sistemul de monitorizare a apelor este reprezentat de patru subsiteme :
ape curgatoare de suprafata ;
lacuri ;
ape subterane si
ape uzate (surse de poluare).
Poluarea apei a fost initial un fenomen natural, mai putin intens dar care s
a accentuat dupa dezvoltarea industriala si a urbanizarii, insemnand introducerea in apa a unor
substante si forme de energie care o fac improprie utilizarilor ulterioare. Intrucat toate formele de
viata depind de prezenta si calitatea apei corectarea parametrilor apei face apel la diferite tehnologii,
menite sa asigure valorile impuse parametrilor acestora. In esenta aceste tehnologii se pot clasifica
in procese de potabilizare, legate in special de sursele primare de apa, si de epurare, aferente
proceselor industriale, acumularilor umane, etc.
In cadrul proceselor de tratare a apelor, tehnologiile de transformare sunt constituite dintr-o
serie de operaii succesive, continue sau ciclice, de natur mecanic, fizic, chimic sau biologica.
Orice tehnologie se reduce la un numr limitat de operaii simple, distincte care se realizeaz n
instalaii si aparate corespunzatoare. Procesarea apelor are ca scop indepartarea pana la o anumita
limita a unor substante care sunt considerate poluante. Cele mai multe procese de tratare a apelor
aduc schimbri ale concentraiilor unor substane care sunt fie scoase, fie introduse in ap,
intervenind astfel un transfer intre cele trei faze existente: gazoas, lichid si solid. De fapt starea
lichida a apei, cum este prezenta in mod curent este o solutie diluata de apa si alte de substante.
Cele mai multe dintre aceste substante interactioneaza cu apa formand solutii, care din punct de
vedere al starii fizice de agregare devine o plasma lichida slab ionizata. Plasma lichida apa - se
caracterizeaza in general prin doi parametri: pH-ul acesteia, care reprezinta densitatea sarcinilor
pozitive ionul de hidrogen H
+
- si potentialul redox (ORP) care reprezinta tendinta unei specii
chimice de a ceda sau primii electroni. Acesti doi paramerii sunt legati prin relatia lui Clark [1]
pH 2
30
200 ORP
rH +
+

(1.1)
in care rH este un parametru care exprima hidrogenul relativ in solutie.
Reprezentand pe abscisa pH-ul apei ca in figura 1.1 si pe ordonata potentialul redox al acesteia , apa
compatibila diferitelor specii biologice ocupa o zona centrala pe grafic. Exteriorul acestei zone este
impropriu vietii si este utilizata pentru controlul dezinfectiei apei. Tehnologiile de depoluare a
apelor contin aproape obligatoriu etape de dezinfectie a acestora: reducerea germenilor biologici
toxici pentru oameni si mediu. Daca dezinfectia se face pe cale chimica, trebuie utilizate substante
chimice cu timp de injumatatire relativ mic, pentru ca rH-ul apei sa revina in zona hasurata.
6
Tendinta moderna presupune ca aceste schimbari sa se faca pe cai fizice, utilizand cat mai putine
substante chimice din exterior, acestea fiind suplinite de energie sub diferite forme: mecanica,
electrica, electromagnetica, energie care produce modificarea rH-ului in zone mici si pentru scurt
timp, dupa care apa se omogenizeaza devenind neutra.
Figura 1.1. Caracteristicile apei in functie de pH, ORP si temperatura: -procesul de dezinfectie apare in
exteriorul suprafetei elipsoidale (zona utilizata pentru potabilizare), iar zona interioara corespunde unei ape
utila dezvoltarii biologice (zona utilizata in epurarea biologica).
In tabelul 1 sunt prezentate principalele metode de dezinfectie a apei si potentialul
electrochimic al acestora, care determina viteza de reactie cu substantele poluante. Cu toate ca
ozonul plasat la mijlocul acestui tabel, utilizarea lui uzuala se datoreaza faptului ca in apa supusa
procesarii se injecteaza un amestec oxigen-ozon sau aer-ozon, amestec in care oxigenul este
majoritar ozonului, astfel concentratia acestuia in apa ajunge la saturatie. Nu se poate stabili in
cursul proceselor de dezinfectie a apei cu ozon, contributia oxigenului si a ozonului. In momentul
utilizarii celorlalte metode din tabelul 1, in conditiile in care in apa supusa procesarii s-au introdus
aer sau oxigen astfel incat concentratia oxigenului sa ajunga la saturatie in apa, se dovedeste ca
primele patru metode sunt superioare ozonului.
Tabelul 1.1. Potentialele oxidantilor utilizati in tratarea apelor.
Oxidantul Potentialul exprimat
in Volti
Doza utilizata
Radiatiile ultraviolete 3...6,5 12...40 mJ/cm
2
Campul de ultrasunete in functie de frecventa
si intensitate
2...10 W/cm
2
(in functie de
frecventa si intensitate)
Radicalul hidroxilic OH
-
2,80
Oxigen atomic 2,42
Ozonul O
3
2,07 0,5...5 mg/l
Peroxidul de hidrogen H
2
O
2
1,78
Permanganatul de potasiu
KMnO
4
1,70
Hipoclorit NaOCl 1,49
Clor Cl
2
1,36 0,5...3 mg/l
Dioxid de clor ClO
2
1,27 1...5 mg/l
Oxigen O
2
1,23
7
Temperatura
ORP
pH
Compatibilitate
biologica
Zona de dezinfectie
Echipamentele de dezinfectie a apei prin metode fizice ozon, radiatie ultravioleta, radicali
hidroxil-au in compunere cele mai diferite variante de invertoare, in special de medie frecventa.
Caracteristica comuna a acestora este faptul ca alimenteaza sarcini a caror impedanta este
dependenta de tensiune.
O U T 1
R 2 - O U T
I N 2
F I L T R U I N T R A R E F I L T R U I E S I R E
C s e p = 3 0 . . . 2 0 0 p F
P E R T U R B A T I I
S E M N A L U T I L
C o u t
R 1 - I N
I N 1
R 2 - I N
C i n
C I R C U I T _ D E _ S E P A R A R E
1
2
5
4
O U T 2
R 1 - O U T
Figura 1.2. Schema de principiu a traseului de propagare a perturbatilor (interferentelor)
intre circuitele de forta (filtru de intrare) si cele de comanda (filtru de iesire).
Pentru ca invertoarele sa faca fata variatiei sarcinii dependente de tensiunea de alimentare, in serie
cu sarcina se introduc filtre care sa atenueze acest fenomen (inductanta nesaturabila -bobina fara
miez). In momentul variatiei impedantei, se produc perturbatii care pot influenta negativ blocul de
comanda al invertorului. Din aceasta cauza se acorda o atentie deosebita ecranarilor
electromagnetice. O alta cauza importanta a perturbatiilor apare in circuitele de separare galvanica
(transformatorii, optocuplori), care prezinta capacitati in gama 30...200 pF, intre semnalele de
intrare si iesire si la tensiuni de ordinul a sute de volti si fronturi de tranzitie sub o microsecunda, se
induc capacitiv in blocul de comanda curenti de ordinul zecilor de miliamperi. Acesti curenti
paraziti care distorsioneaza semnalele de comanda sunt atenuate de filtre adecvate montate langa
circuitele de separare galvanica (vezi figura 1.2). Se utilizeaza in general pentru aceste aplicatii
invertoare rezonante in punte sau semipunte.
Teza de doctorat prezinta cercetarile si contributile legate de diferite tipuri de invertoare,
destinate tratarii apelor. Parametrii apei dupa procesare trebuie sa corespunda unor norme tot mai
stricte.
8
CAPITOLUL 2. ANALIZA COMPARATA A DIFERITELOR
METODE FIZICE DE OXIDARE AVANSATA A POLUANTILOR
DIN APA
Procesele de oxidare care au loc in etapa de potabilizare a apelor se refera in primul rand la
reactii cu ionii diferitelor impuritati, de pilda fier si mangan, in prezenta radicalului hidroxil
OH

.
Pe de alta parte, procesele de oxidare afecteaza puternic germenii diferitelor microorganisme in
sensul distrugerii efective a acestora. Implementarea si controlul acestor procese de oxidare din
apele potabilizate se leaga direct de proprietatile si aplicarea ozonului, deosebit de agresiv in acest
proces.
Poluantii organici prezenti in ape de sol sau in cele uzate, se pot indeparta eficace prin
procese de oxidare avansata, legata de radicalii hidroxili. Generarea si utilizare acestora constituie
alte variante importante ale metodelor fizice de tratare a apelor.
In sfarsit, oxidarea avansata a poluantilor si dezinfectia (biologica) a apei sunt posibile cu
ajutorul luminii ultraviolete ca o alta varianta de ridicare a calitatii apelor.
2.1 Generarea ozonului prin efect CORONA si utilizarea lui in procesul de
potabilizare a apei
In acest subcapitol, se prezinta principalele caracteristici si proprietati ale
ozonului, eficacitatea acestuia in procesele de dezinfectie si se descrie procesul de obtinere al
ozonului prin efect CORONA.
2.1.1 Ozonul. Proprietati si utilizare
Ozonul este una dintre cele doua forme alotropice ale oxigenului. Moleculele de ozon contin
formal o legatura sigma si o legatura dubla pi (

). Este o molecula simetrica constituita din trei


atomi de oxigen. Structura moleculelor de ozon a fost stabilita prin metoda difractiei electronilor si
mai tarziu prin metoda spectroscropiei RAMAN.[2]
Molecula ozonului are o structura angulara cu distanta O-O de 1,230 si unghiul dintre acestea de
12649.
Ozonul se intalneste sub forma gazoasa la temperatura obisnuita. Ozonul lichid nu se
amesteca in orice proportie cu oxigenul lichid. Un amestec de oxigen si ozon se lichefiaza la racire
in ozon lichid formand doua faze lichide; cea superioara, colorata albastru deschis contine cca 30%
ozon, iar cea inferioara colorata in albastru inchis contine 75% ozon. Acesta faza din urma
explodeaza usor.
Punctul de fierbere al ozonului este de 122,5C,iar punctul de topire este de
-251,4C,densitatea=1,78(la p.f.).
Chiar in stare gazoasa ozonul are culoarea slab albastra (absoarbe in regiunea galbena a
spectrului). El mai absoarbe in ultraviolet (la 2450 A
0
) si in infrarosu. In stare solida are aparenta
unor cristale de culoare indigo.
Ozonul e putin solubil in apa, dar se dizolva in lichide organice, de preferinta neinflamabile,
cum ar fi freonul CF
2
Cl
2
la -25C.
9
Mirosul caracteristic al ozonului este perceput la dilutii foarte mari (o parte la un milion
parti aer), si poate fi comparat cu al fosforului si al bioxidului de sulf.
Pentru exprimarile uzuale ale concentratiei de ozon relatia de conversie este :
1 mg O
2
/m
3
= 0.5 ppm (volume). (2.1)
Daca oxigenul sau aerul este trecut printr-o descarcare electrica sau este expus la o radiatie
ultravioleta,o parte din oxigen este disociat si se produce ozonul dupa reactia:
3O
2
2O
3
69 Kcal (2.2)
astfel incat, pentru a obtine un gram de ozon este necesara o energie de 0,827 Wh.
Moleculele de oxigen disociaza in O
2
atomic:
O
2

O + O (2.3)
Coliziunea dubla si tripla a atomilor duce la formarea ozonului .In plus coliziunile intre atomi si
moleculele de oxigen pot de asemenea produce ozon. O parte din moleculele de ozon deja
formate, se pot distruge astfel incat, statistic, numai o parte din oxigenul existent in gazul
expus la curgere in descarcarea CORONA este transformat in ozon.
Gazul nu reactioneaza cu apa si astfel se formeaza o solutie fizica . Gazele dizolvate sunt
partial solubile in apa ( ex. ozonul ); urmand legea lui Henry potrivit careia , cantitatea de gaz din
solutie la o anumita temperatura este proportionala cu presiunea gazului. Concentratia de saturatie
(C
s
) a ozonului dizolvat in conditii termodinamice se bazeaza pe urmatoarea ecuatie:
C
s
= M x P
y
(2.4)
unde: C
s
: kg O
3
/m
3
apa;
( coeficientul de absorbtie ): volumul de ozon dizolvat pe unitatea de volum de solutie la
echilibru la presiunea standard de 1 atmosfera.
M : densitatea masica a ozonului [kg/m
3
] in conditii normale de temperatura [2,14 kg/m
3
];
P
y
: presiunea partiala a ozonului in faza de gaz.
Solubilitatea gazelor poate fi comparata daca valorile coeficientilor de activitate sunt
cunoscute. Solubilitatea in apa este buna pentru ozon, azot si oxigen; valorile sunt: 0,64; 0,0235;
0,049. Ozonul este mai putin solubil in apa decat CO
2
-ul ( = 1,71) si clorul ( = 4,54 ).
Dizolvarea ozonului in apa poate fi exprimata intr-un termen mai practic prin rata solubilitatii ( S
r
)
[2.5]:
g a z o a s a _ f a z a _ i n O
l
m g
a p a _ i n O
l
m g
S
3
3
r
(2.5)
Rata solubilitatii ozonului creste odata cu scaderea temperaturii apei dupa o relatie
logaritmica negativa intre Sr si temperatura apei in intervalul de 0,5
0
C pana la 43
0
C.
10
Presiunea si temperatura afecteaza solubilitatea dar si alti parametrii. Cand o solutie se
prepara prin barbotarea ozonului in apa, rezulta bule de dimensiuni mici pe suprafete mari care duc
la cresterea solubilitatii O dizolvare optima a ozonului in apa se produce cand bulele au intre 1 si 3
mm in diametru. Rata de curgere a ozonulu, debitul si timpul de contact afecteaza transferul gazului
in apa, iar turbulenta duce la cresterea solubilitatii.
Puritatea si pH-ul apei afecteaza solubilitatea ozonului a barbotat ozon in apa dublu distilata
[3].Ozonul gazos se dizolva mai repede in apa deionizata si distilata decat in apa de la robinet,
solubilitatea ozonului crescand direct proportional cu puritatea apei.
Ozonul este relativ instabil in solutii apoase. Se descompune continuu, dar lent in oxigen
conform unui pseudiechilibru de ordin intai.. Perioada de injumatatirea concentratiei ozonului in
apa distilata la 20
0
C este considerata a fi de 20 30 min. Unii autori au determinat ca ozonul are
un timp de injumatatire de 165 min in apa distilata la 20
0
C . Altii au inregistrat un timp mai mic de
injumatatire (2 4min) in solutie apoasa la o valoare a pH-lui de 7.0 si 25 C. Wickramanayake
(1984) a atribuit aceasta schimbare agitarii mecanice, care a pastrat continutul reactorului complet
amestecat [4].
PH-ul afecteaza in mod dramatic stabilitatea ozonului in solutii apoase.J-G. Kim (1998) a
adaugat apa ozonata avand diferita concentratii, in solutii tampon de fosfat (0.01M) cu pH 5 9 a
amestecat 15 s si a masurat concentratia de ozon folosind metoda indigo. Stabilitatea ozonului in
solutie a fost cea mai mare cand pH-ul a fost 5.0. Ea a scazut odata cu cresterea valorii pH-lui , iar
in solutiile tampon avand pH-ul 9.0 nu a fost detectat ozonul [5].
Descompunerea ozonului respecta prima regula a cineticii cu privire la molecula de ozon si
ionul hidroxid, ecuatia (2.6)
[ ]
[ ][ ] OH O k
dt
O d
3
3

. (2.6)
Dupa cum au afirmat Staehelin si Hoine (1985) , descompunerea ozonului cuprinde trei faze:
initiala, intermediara si finala conform figurii de mai jos.
Faza initiala este treapta cu viteza de reactie limitata care conduce la formarea a trei
radicali; acestia sunt ionul radical superoxid (O
2
) si forma sa hidrogenata, radicalul hyperoxid
(HO
2
).
Aproape in toate reactiile in care participa, ozonul prezinta caracter electrofil, deficitul de electroni
fiind determinat de existenta unui atom de oxigen terminal cu numai sase electroni pe ultimul strat.
Ozonul este unul dintre cei mai puternici oxidanti, ocupand locul al 4-lea in scara potentialelor
redox, dupa F
2
, F
2
O si O
2
. Dintre agentii de oxidare folositi in procesele de tratare a apelor
reziduale (apa oxigenata, permanganatul de potasiu, clor) ozonul prezinta cel mai ridicat potential
redox, ecuatiile (2.7)
O
3
+ 2H
+
+ 2e

O
2
+ H
2
O E
0
=2.07 V
H
2
O
2
+ 2H
+
+2e

2H
2
O E
0
=1,77 V
MnO
4
+ 4H
+
+4e

MnO
2
+ 2H
2
O E
0
=1,695V
(2.7)
Cl 2 + 2

2Cl

E0 =1,36 V
11

Ozonul este un agent de oxidare suficient de puternic pentru a rupe unele legaturi C-C,chiar si cele
din nucleele aromatice.
Caracterul de reactant electrofil al ozonului este raspunzator pentru capacitatea lui de a reactiona cu
o mare parte din substantele aflate in apele uzate. Oxidarea se poate realiza prin actiunea directa a
ozonului asupra substantelor dizolvate (M), fie indirect prin intermediul speciilor active formate in
mediul de reactie. Reactia de oxidare directa, este in general destul de selectiva si relativ lenta.
M+O
3
M
oxid
Viteza cu care substantele dizolvate reactioneaza cu ozonul creste proportional cu concentratia
ozonului si a substantelor dizolvate.
2.1.2 Producerea pe scara industriala a ozonului
Producerea industriala a ozonului poate fi realizata prin doua metode consacrate: descarcare
corona in oxigen sau aer uscat si generare prin actiunea radiatiei ultraviolete. Exista si o a treia
metode de producere a ozonului, calata insa pe aspectul utilizarii acestuia intrinsec in punctul de
utilizare: producerea pe cale electrolitica.
Producerea ozonului utilizand descarcarea Corona.se bazeaza in principal pe tranzitarea unui
sistem de descarcare in curent alternativ de inalta tensiune de catre un flux de aer cu un continut
redus de umiditate sau de catre oxigen. Din punct de vedere al parametrilor de descarcare utilizati,
generatoarele bazate pe efect corona pot fi impartite in trei categorii de baza:
- generatoare de joasa frecventa (50-500 Hz);
- generatoare de medie frecventa (500-5000 Hz);
- generatoare de inalta frecventa (>5000 Hz);
Celula de baz a unui generator de ozon pe baza efectului CORONA este format dintr-un
condensator compus, format din intervalul de oxigen sau aer, n care se produce decrcarea
electric, nseriat cu un strat dielectric din sticl termorezistent sau quar, ca n figura 2.1
d
a e r s a u o x i g e n
d i e l e c t r i c
e l e c t r o d H V
e l e c t r o d d e m a s a
S U R S A H V
Figura 2.2. Schema de principiu a generatorului de ozon
La o anumit tensiune dependenta de grosimea stratului de aer sau oxigen, de presiunea i
umiditatea acestuia, se produce descrcarea CORONA, n urma cruia se genereaz ozonul.
Tensiunea de strpungere a stratului de aer se calculeeaz cu relatia [2.8]:
) mm ( d ) KV ( 86 , 2 U
a

(2.8)
12
unde

-este densitatea relativa a gazului i d este grosimea stratului de gaz masurat n milimetrii.
Din considerente energetice, privind randamentul de producere al ozonului in plasma CORONA,
trebuie respectata relatia:
mm atm 1 . 2 d p
(2.9)

p-fiind presiunea absoluta a gazului, iar d-distanta dintre electrozi.
Cu toate aceste optimizari, generatoarele de producerea ozonului din aer au randamente
energetice in jur de 5 %, adica pentru producerea unui gram de ozon din aer uscat este necesara o
energie de 17...18 Wh, iar generatoarele de ozon din oxigen au randamente in jur de 10 %, adica
pentru producerea unui gram de ozon din oxigen este necesara o energie in gama 8...9 Wh.
Pentru generatoarele de ozon care functioneaza la o presiune apropriata de cea atmosferica,
grosimea spatiului de gaz este de 2 mm, pentru cele care lucreaza la presiuni mai mari grosimea
devine mai mica.
Puterea electric disipat n generatorul de ozon se calculeaz cu relatia (2.10):

0
0
t
t
a d
idt U P (2.10)
unde

este pulsaia tensiunii alternative aplicate pe generatorul de ozon,
a
t
-momentul apariiei
descrcrii CORONA, iar i curentul prin generator. Pentru a calcula efectiv puterea electrica
disipata in generatorul de ozon trebuie estimata impedanta acestuia in conditiile de functionare
impuse. Se asimileaza generatorul de ozon (camera de generare) din punct de vedere electric cu
circuitul echivalent prezentat in figura 2.2. Curentul prin generatorul de ozon este dat de relatia
(2.11):
d t
d U
d i e l e c t ri c
e n ta r e li m a
C i
(2.11)
Concentraia de ozon din gazul ce parcurge generatorul de ozon se calculeaz cu formula (2.12):
) } e x p ( 1 { k ) m / g ( c
Q
P K
1
3
d 2


(2.12)
unde
1
k
- este coeficientul staionar al generatorului,

2
k
coeficient de descompunere al ozonului
i Q-debitul de aer sau oxygen.
13
C d i e l e c t r i c
C g a z
U = 3 . . . 7 k V
R = 2 . . . 2 0 k / t u b
D I E L E C T R I C
X
G A Z
A
Figura 2.3.-Circuitul echivalent al camerei de generare a ozonului.
Din datele prezentate anterior rezulta ca pentru a pastra puterea disipata in aceesi gama, marind
frecventa tensiunii aplicate, trebuie redusa capacitatea stratului dielectric, deci suprafata acestuia.
Prin cresterea presiunii gazului in care se produce descarcarea CORONA se reduce grosimea
acestuia. In concluzie se poate spune ca prin cresterea presiunii gazului in camera de generare a
ozonului si cresterea frecventei tensiunii de alimentare, se reduce volumul camerei de obtinere a
ozonului pentru aceeasi productie. Ozonizatoarele industriale sunt de dou tipuri: plane i tubulare.
2.1.3 Realizarea modulului de potabilizare a apei prin ozonizare
Treapta de baza a tehnologiei de potabilizare a apei este constituita din modulul de oxidare
avansata cu ozon in prezenta radicalilor hidroxil (OH
--
), in scopul oxidarii ionilor de fier si mangan
si dezinfectiei apei, urmata de retinerea impuritatilor rezultate pe un filtru cu nisip si carbune activ.
Apa limpezita care se obtine la iesirea din filtru este supusa procesului de dezinfectie finala care se
face tot cu ozon in treapta doua de oxidare, dupa care ajunge intr-un rezervor de stocare de unde
este pompata catre utilizatori de catre un grup hidrofor. Monitorizarea procesului de potabilizare se
face prin masurarea on line a potentialului redox a apei dupa treapta a doua de ozonizare si
reglarea productiei de ozon a generatorului. In timpul fazei de filtrare, datorita impuritatilor
acumulate pe filtru, presiunea apei la intrarea in acesta creste, declansandu-se faza de spalare
automata a acestuia cu apa din rezervorul de stocare. Dupa un timp de linistire, de 15...20 minute,
se trece din nou in treapta de filtrare a apei pana la umplerea rezervorului cand instalatia de filtrare
se opreste. Se reporneste la o anumita inaltime prestabilita a apei in rezervor. Grupul de pompe
hidrofor mentin continu o anumita presiune in reteaua de apa.
Caracteristici tehnice a echipamentului de potabilizare a apei:
Debitul nominal de apa 20 mc/h;
Debitul maxim de apa 25 mc/h;
Presiunea maxima pe filtru de apa 1,2 atm;
Doza de ozon utilizata pentru tratarea apei 1...2,5 g O
3
/m
3
;
Potentialul redox al apei dupa a doua ozonizare +740...745 mV.
Parametrii apei rezultati la iesirea din uzina de apa trebuie sa fie conform legii 458/2002
completata cu legea 311/2004.
Pentru potabilizarea apei, aceasta este preluata din puturile forate in exteriorul uzinei de apa de
catre pompele de put 1, (vezi figura 2.3) alimentate electric prin cutia locala 2 si ajunge printr-o
conducta din polietilena in uzina de apa unde se retin impuritatile grosiere in filtrul 3, masurandu-se
presiunea apei la intrare de catre un presostat 4 si debitul de intrare de catre contorul de apa 5, care
14
are si iesire electrica. Dupa contorizarea debitului de apa, acesta se imparte in trei dupa cum
urmeaza:
debitul majoritar al apei ce trebuie potabilizate trece prin regulatorul de presiune 9, al carui
rol este de a mentine pe iesirea sa si implicit intrarea filtrului de apa cu nisip si carbune activ
o presiune constanta a apei;
al doilea flux este preluat de de o pompa centrifuga 6, on-line cu puterea de 450 W, care are
rolul de a mari presiunea apei in scopul functionarii optime a unui ejector 7 prin care se
introduce ozonul in prima treapta de tratare-pentru mentinerea regimului stabil de
functionare al acestuia, adica o presiune constanta a apei pe intrarea in ejector- cea de iesire
fiind mentinuta constanta de regulatorul de presiune 9, aceasta presiune de intrare este
masurata de catre un convertor presiune-curent electric unificat (0...6 bari/4...20 mA) 8, care
trimite semnalul catre invertorul de alimentare a pompei de apa 6 in scopul reglarii turatiei
si implicit a presiunii de intrare in ejector;
al treilea debit este utilizat pentru racirea camerei de generare a ozonului si a
transformatorului de inalta tensiune din cadrul generatorului de ozon 37.
In continuare cele trei debite sunt reunite in prima camera de reactie ozon-apa din otel
inoxidabil 11, sub forma de L, in care sunt montate sicane de amestec, la intrarea in camera de
reactie sunt montati trei electrozi din grafit 10 alimentati cu tensiune pulsatorie de medie frecventa
(27 kHz), care produc in apa radicali OH
-
, care favorizeaza reactia ozonului cu impuritatile din apa
fier, mangan si substante organice impuritati care sunt retinute in filtrul cu nisip si carbune activ
16, trecand printr-o supapa unisens 12.
Echipamentul de medie frecventa pentru generarea radicalilor OH
-
in apa este descris in
capitolul 3 al lucrarii.
Apa ajunsa la intrarea in filtru 16, trece prin stratul de carbune activ (500 mm) si apoi nisip
cuartos (0,8...12 mm granulatie si inaltime de 1,2 m) si ajunge la baza filtrului, de unde trece printr-
un electroventil 18, si ajunge in a doua camera de ozon-apa 22. Ozonul pentru a doua camera de
reactie este surplusul de ozon din prima camera de reactie, care ajunge in partea superioara a
filtrului de apa, de unde trece prin primul degazor de ozon 21, si ajunge in al doilea ejector de ozon
20, ejector alimentat cu apa de a doua pompa on-line 19. Pompa on-line 19 este alimentata direct
(contactor, dizjunctor) de la reteaua electrica, fara invertor. In cazul in care ozonul rezultat dupa
prima treapta de ozonizare, este insuficent pentru a doua trepta (nu se obtine potentialul redox
cerut), se alimenteaza al doilea ejector si cu ozon concentrat de la intrarea primului ejector, prin
conducta 39 din figura 2.3.
Dupa a doua camera de reactie, ozonul din apa se transforma in oxigen, oxigen care este
eliminat din apa de al doilea degazor 23, urmele de ozon din oxigenul extras din apa sunt eliminate
de distrugatorul de ozon 24. Distrugatorul de ozon este constituit dintr-un catalizator activat termic.
Apa rezultata dupa a doua treapta de ozonizare, trece prin al doilea filtru Y, 25, care retine
eventualele granule de nisip din filtrul de apa, antrenate in procesul de filtrare, dupa care ajunge in
celula de masura a potentialului redox 26. Aceasta celula de masura contine si adaptorul prevazut
cu afisaj local si transmiter de semnal unificat 4...20 mA. Procesul de potabilizare se considera
terminat in momentul in care potentialul redox al apei depaseste valoarea de +740 mV. Daca acesta
valoare nu este atinsa, prin bucla de automatizare se mareste puterea generatorului de ozon
productia de ozon astfel incat potentialul redox din apa masurat sa fie egal cu cel prescris. Se
defineste un criteriu de performanta al apei poatabilizate exprimat prin raportul dintre potentialul
redox si concentratia ozonului dizolvat in apa dupa a doua trepta de ozonizare. Concentratia
ozonului dizolvat in apa se poate masura cu trusa de laborator aflata in dotarea uzinei si se exprima
in mg/l. Acest coeficient de performanta trebuie sa fie in intervalul 1400...1600 si se verifica lunar.
15
Apa potabila trece apoi in rezervorul de stocare 29 al carui volum asigura necesarul de apa
potabila pentru 5 ore. Capacul rezervorului de stocare a apei este prevazut cu un filtru de aer 30
astfel incat aerul care intra in acesta sa fie purificat de germenii biologici, iar nivelul apei din acesta
este masurat de catre un senzor de nivel 31. Filtrul de apa 16 functioneaza practic la presiune
constanta (presiunea de intrare este constanta fiind fixata din regulatorul 9, iar cea de iesire este
constanta si egala cu inaltimea maxima a rezervorului de stocare 29), in timpul procesului de filtrare
rezistenta hidraulica a acestuia creste ducand la scaderea debitului de apa filtrata. Acest fenomen se
observa urmarind debitul de apa masurat de contorul de apa 5 (contorul de intrare). Se stabileste ca
dupa un timp de 48 ore, modulul sa treaca in faza de spalare a filtrului, in conditiile in care
inaltimea apei in bazinul de stocare este minim 75 % din inaltimea maxima a acestuia. Procesul de
spalare consta in oprirea procesului de filtrare, adica oprirea pompelor de put 1, a generatorului de
ozon 37, inchiderea electroventilului de ozon 38 si a generatorului de oxigen 36, a pompelor de
dispersie 6 si 19, actionarea electroventilului 13 care are diametrul de 100 mm si care este normal
inchis si a electroventilului 18 cu diametrul de 80 mm care este normal deschis, dupa care se
porneste pompa de spalare 28 care preia apa curata din bazinul de stocare pe care o trimite in filtrul
de apa prin supapa unisens 27, in sens invers procesului de filtrare, apa murdara rezultata fiind
deversata intr-un bazin exterior prin conducta 14. Aceasta apa de spalare contine oxid feros-Fe
2
O
3
,
care se decanteaza la baza bazinului sub forma de namol si se vidanjeaza la o perioada de 6 luni,
apa de spalare decantata neprezentand pericol de poluare pentru mediu. Pentru spalarea filtrului
este necesara o cantitate de apa de 8 m
3
, aceasta cantitate de apa se poate calcula masurand
inaltimea apei din bazin din care se scade volumul de apa pompat in retea comunala de catre grupul
de pompare 32 in timpul procesului de spalare, volum masurat de catre contorul de apa 33, montat
pe conducta de iesire din uzina, rezultatul fiind volumul de apa utilizat la spalare. In scopul
simplificarii programului de automatizare, se face ca tot a doua zi (ora 10 a.m., alternativ Ghilad si
Gad ), sa intre in functiune programul de spalare timp de 20 minute. Dupa programul de spalare
urmeaza un timp de pauza de 15 minute, necesar asezarii patului straturilor de filtrare-carbune si
nisip in filtrul de apa, dupa care se reia procesul de filtrare pana la atingerea nivelului maxim al
apei in rezervorul de stocare. La atingerea acestui nivel, procesul de filtrare se opreste si se trece in
faza de pauza pana nivelul apei in bazinul de stocare ajunge la 75 % din nivelul maxim, cand se reia
procesul de filtrare.
In timpul procesului de filtrare, in care apa este tratata cu ozon in doua etape, inainte de
filtrare (ozon si OH
-
) si dupa filtrare, ozonul necesar este debitat de catre generatorul de ozon 37,
care este alimentat cu oxigen cu concentratia de 85 % de catre un generator de oxigen 35. Buna
functionare a generatorului de oxigen este monitorizata prin masurarea presiunii gazului de
alimentare a generatorului de ozon de catre un un presostat 36. Pentru ca apa din conducta de tratare
sa nu ajunga in generatorul de ozon in cazul in care se defecteaza supapa primului ejector 7, s-a
montat un electroventil din otel inoxidabi si o supapa unisens suplimentara pe traseul de ozon,
electroventil care se deschide la atingerea unei presiuni fixate pe acest traseu. In toate cele patru
faze ale procesului de potabilizare: filtrare, spalare, ozonizare suplimentara a apei din bazinul de
stocare si pauza, reteua comunala de apa este alimentata cu apa potabila din rezervorul de stocare cu
ajutorul grupului de pompare 32, cantitatea de apa fiind masurata de contorul de apa cu iesire
electrica 33. Starea retelei comunale fiind monitorizata prin masurarea presiunii apei in aceasta de
catre un presostat 34.
Daca nu exista consum de apa in reteaua comunala si potentialul redox al acesteia scade sub
valoarea de 680 mV, se face din nou o tratare cu ozon a apei din bazinul de stocare in treapta a
doua, prin pornirea pompei de spalare a filtrului fara a deschide electroventilul 13 care permite
circulatia apei prin filtrul de nisip, astfel incat apa ozonata ajunge din nou in bazinul de stocare.
16
2
1
0
-
S
U
R
S
A

G
E
N
E
R
A
R
E

R
A
D
I
C
A
L
I
H
I
D
R
O
X
I
L
-
O
H
-
I
N

A
P
A
3
4
-
P
R
E
S
O
S
T
A
T

A
P
A

R
E
T
E
A
1
2
2
5
-
S
E
N
Z
O
R

D
E

M
A
S
U
R
A

R
E
D
O
X
Q

i
n
t
9
-
R
E
G
U
L
A
T
O
R

D
E

P
R
E
S
I
U
N
E

A
P
A

F
I
L
T
R
U
1
6
3
1
3
5
1
3
2
7
-
S
U
P
A
P
A

D
E

S
E
N
S

I
I
-
A
P
A

S
P
A
L
A
R
E
C P
-
C
P o
u
t
1
6
-
F
I
L
T
R
U

D
E

A
P
A
-
C
A
R
B
U
N
E
+
N
I
S
I
P
4
1
3
1
4
2
8
-
P
O
M
P
A

A
P
A

S
P
A
L
A
R
E

F
I
L
T
R
U
S
C
H
E
M
A

M
O
D
U
L
U
L
U
I

D
E

P
O
T
A
B
I
L
I
Z
A
R
E

A

A
P
E
I
4
1
-
S
E
N
Z
O
R

D
E

M
A
S
U
R
A

O
Z
O
N

I
N

A
T
M
O
S
F
E
R
A

U
Z
I
N
E
I
4
1
9
2
9
-
R
E
Z
E
R
V
O
R

S
T
O
C
A
R
E

A
P
A

P
O
T
A
B
I
L
A
1
7
1
-
P
U
T

D
E

A
P
A
3
5
-
G
E
N
E
R
A
T
O
R

D
E

O
X
I
G
E
N
5
2
0
3
0
-
F
I
L
T
R
U

D
E

A
E
R
-
R
E
Z
E
R
V
O
R
1
7
-
C
O
N
D
U
C
T
A

I
E
S
I
R
E

A
P
A

F
I
L
T
R
A
T
A
P m
i
n
-
M
A
X
6
2
1
3
1
-
S
E
N
Z
O
R

D
E

N
I
V
E
L

R
E
Z
E
R
V
O
R
1
8
3
6
2
-
C
U
T
I
E

L
O
C
A
L
A

D
E

C
O
M
A
N
D
A

P
O
M
P
E
1
5
7
2
2
3
0
1
8
-
E
L
E
C
T
R
O
V
E
N
T
I
L
-
2
-
A
P
A

F
I
L
T
R
A
T
A
F
I
G
U
R
A

1
P o
x
i
g
e
n
C
L
3
6
-
P
R
E
S
O
S
T
A
T

M
A
S
U
R
A

O
X
I
G
E
N
3
-
F
I
L
T
R
U

-
Y
-
I
-
A
P
A
8
R E T E A D E A P A
1
9
-
P
O
M
P
A

T
R
E
A
P
T
A

I
I

O
Z
O
N
I
Z
A
R
E
3
7
2
0
-
E
J
E
C
T
O
R
T
R
E
A
P
T
A

I
I

O
Z
O
N
I
Z
A
R
E
M
-
O
Z
O
N
1
2
3
3
7
-
G
E
N
E
R
A
T
O
R

D
E

O
Z
O
N
T
A
2
1
-
D
E
G
A
Z
O
R

I

F
I
L
T
R
U
2
6
-
F
I
L
T
R
U

-
Y
-
I
I
-

A
P
A
2
4
4
-
P
1
=
P
R
E
S
O
S
T
A
T

R
E
T
E
A

I
N
T
R
A
R
E
2
9
1
1
-
C
A
M
E
R
A

D
E

R
E
A
C
T
I
E

O
Z
O
N
-
A
P
A
3
8
3
2
-
G
R
U
P

D
E

P
O
M
P
A
R
E
2
5
5
-
C
O
N
T
O
R

A
P
A

I
N
T
R
A
R
E
1
2
-

S
U
P
A
P
A

D
E

S
E
N
S
-
I
-
A
P
A
3
8
-
E
L
E
C
T
R
O
V
E
N
T
I
L

O
Z
O
N
P i
n
t
3
2
2
6
1
3
-
E
L
E
C
T
R
O
V
E
N
T
I
L
-
1
-
A
P
A

S
P
A
L
A
R
E
2
2
-
C
A
M
E
R
A

R
E
A
C
T
I
E

I
I

O
Z
O
N
-
A
P
A
3
9
3
3
-
C
O
N
T
O
R

D
E

A
P
A

P
O
T
A
B
I
L
A
9
2
7
1
4
-
C
O
N
D
U
C
T
A

E
V
A
C
U
A
R
E

A
P
A

D
E

S
P
A
L
A
R
E
6
-
P
O
M
P
A

T
R
E
A
P
T
A

I

O
Z
O
N
I
Z
A
R
E
3
9
-
T
R
A
S
E
U

O
P
T
I
O
N
A
L

O
Z
O
N

-
T
R
E
A
P
T
A

I
I
1
3
3
1
0
2
8
2
3
-
D
E
G
A
Z
O
R

I
I

O
Z
O
N
7
-
E
J
E
C
T
O
R

T
R
E
A
P
T
A

I

O
Z
O
N
I
Z
A
R
E
4
0
Q

o
u
t
3
4
1
1
2
4
-
D
I
S
T
R
U
G
A
T
O
R

D
E

O
Z
O
N
-
C
A
T
A
L
I
Z
A
T
O
R
+
T
E
R
M
I
C
8
-
M
A
S
U
R
A

P
R
E
S
I
U
N
E

A
P
A

I
N
T
R
A
R
E

E
J
E
C
T
O
R
4
0
-
T
A
B
L
O
U

D
E

A
L
I
M
E
N
T
A
R
E

S
I

A
U
T
O
M
A
T
I
Z
A
R
E

M
O
D
U
L
1
5
-
P
R
E
S
O
S
T
A
T

A
P
A

I
N
T
R
A
R
E
A

I
N

F
I
L
T
R
U
Figura 2.4. Modulul de potabilizare a apei
17
In spatiul de lucru, concentratia de ozon nu trebuie sa depaseasca urmatoarele valori:
0,1 ppm (0,2 mg O
3
/m
3
) permanent;
0,2 ppm (0,4 mg O
3
/m
3
) timp de 60 minute;
1 ppm (2 mg O
3
/m
3
) timp de 10 minute.
Aceste valori sunt masurate de catre senzorul de ozon din aer 41.
Monitorizarea, comanda si alimentarea electrica a echipamentelor din cadrul uzinei de apa se face
cu ajutorul tabloului de automatizare 40, care contine un automat programabil, un monitor touche
screen, cheile de comanda " manual-oprit-automat " ale fiecarui echipament si releele si contactorii
de actionare.
In cadrul unei uzine de apa sunt implementate urmatoarele bucle de reglare pentru sisteme
hidraulice si electrice dupa cum urmeaza:
Bucla de reglare a presiunii apei pe intrarea in filtru facuta de regulatorul hidrauluic 9
conform figurii I.18-regulator direct de tip P implementat pe echipament-se poate actiona
doar marimea de referinta;
Bucla de reglare a presiunii apei pe intrarea in ejector in scopul mentinerii debitului
constant de gaz ozon-oxigen care intra in procesul de tratare a apei. Este constituita din
traductorul de masura 8, presiune curent, invertorul trifazic ALTIVAR 31, pe care se
implementeaza functia de transfer PI si elementul de executie 6, pompa on-line, treapta I de
ozonizare;
Bucla de reglare a nivelului in cele doua degazoare de ozon 21 si 23. Este constituita o
functie P cu ajutorul traductorului de nivel tip plutitor, contactor static monofazic si
elementul de executie-electroventil on/off;
Bucla de reglare a temperaturii implementata pe distrugatorul de ozon 24, constituita dintr-
un traductor de temperatura cu lama bimetalica, tip P si rezistenta de incalzire;
Bucla de reglare a potentialului redox care este constituita din traductorul redox 25
impreuna cu adaptorul acestuia, PLC-ul din tabloul de automatizare 40 si generatorul de
ozon 37 ca element de executie. Este implementata o functie de reglare de tip PI;
Bucla de reglare a nivelului apei in bazinul de stocare 29, constituita din senzorul de nivel a
apei 31, PLC-ul din tabloul de automatizare 40 si ca element de executie pompele de put 1
si intreaga statie. Este implementata o functie de reglare tip P cu histerezis;
Bucla de reglare a presiunii apei in reteaua de distributie este implementata pe grupul de
pompare 32, cu ajutorul unui presostat dublu si a unui releu de timp ca traductor si
regulator si ca element de executie patru pompe de apa. Datorita rezervoarelor cu
membrana de pe pompe rezulta o functie de transfer de tip PI cu timp mort, iesire pe releu
tripozitionala.
18
Figura 2.5. Modulului de potabilizare a apei utilizand oxidarea avansata-20 m
3
/h
2.2 Generarea radicalilor hidroxil si corectarea potentialului ZETA in apa
procesata
Particulele coloidale din apa, datorita incarcarii superficiale cu sarcini electrice apar incarcate
cu potential negativ numit potential ZETA [6] sau potential electrocinetic. Prezentul capitol se
refera la metodele specifice de generare si utilizare a radicalilor hidroxil.
2.2.1 Radicalii hidroxil. Proprietati fizico-chimice. Utilizare

Indepartarea poluantilor organici periculosi din apele din sol si din apele uzate este una
dintre problemele stringente in munca de cercetare de mediu. O mare atentie se acorda asa
numitelor procese de oxidare avansata(AOP) care se bazeaza pe generarea de specii cu reactivitate
crescuta cum sunt radicalii hidroxil Aceasta pentru ca radicalii hidroxil sunt oxidanti foarte
puternici neselectivi care au puterea de a oxida complet compusii organici la dioxid de carbon si
apa, daca sunt generati in cantitati suficiente. In tabelul 2.1. sunt redate metodele si substantele
chimice utilizate in procesul de oxidare a poluantilor din apa.
Tabelul 2.2. Potentialul exprimat in volti ai oxidantilor utilizati in tratarea apelor.
Oxidantul Potentialul exprimat
in Volti
Doza utilizata
Radiatiile ultraviolete 3...6,5 12...40 mJ/cm
2
Campul de ultrasunete in functie de frecventa 2...10 W/cm
2
(in functie de
19
si intensitate frecventa si intensitate)
Radicalul hidroxilic OH
-
2,80
Oxigen atomic 2,42
Ozonul O
3
2,07 0,5...5 mg/l
Peroxidul de hidrogen H
2
O
2
1,78
Permanganatul de potasiu
KMnO
4
1,70
Hipoclorit NaOCl 1,49
Clor Cl
2
1,36 0,5...3 mg/l
Dioxid de clor ClO
2
1,27 1...5 mg/l
Oxigen O
2
1,23
Exista mai multe metode de a genera radicali hidroxil ce ar putea fi utilizate in (AOP) cum ar fi
oxidarea fotochimica si electrochimica ,fotoliza apei oxigenate si ozon ,reactii tip Fenton (reactia
dintre apa oxigenata si ionul de fier), fotocataliza TiO
2
, oxidarea umeda, sonoliza si iradierea apei
cu electroni de mare energie din descarcari electrice sau raze X . Indiferent de metodele folosite
pentru generarea de radicali acestea au un viitor in conditiile in care din punct de vedere energetic
se obtin randamente superioare metodelor actuale.
In cadrul acestui capitol este prezentata metoda de oxidare avansata cu ajutorul radicalilor hidroxil
obtinuti in urma descarcarilor electrice in apa procesata cu ajutorul curentilor de medie frecventa.
Aceasta metoda mai este cunoscuta in literatura de specialitate ca power-puls [7] sau cu
electroplasma.
Reactiile care se produc in apa in urma descarcarilor electrice sunt reactii rapide cu un timp
de reactie de ordinul microsecundelor,. cinetica reaciilor chimice nu este cunoscut apriori; nu se
cunosc ordinele de reacie n raport cu reactanii, catalizatorul, inhibitorul, nu este cunoscut viteza
n anumite condiii, constantele de vitez i energia de activare. Pentru a gsi legile de vitez,
constantele de vitez i parametri de activare este necesar abordarea experimental a reaciilor
chimice, adic urmrirea n timp a procesului i determinarea vitezelor de reacie n cadrul fiecarui
echipament. Aceste echipamente au rolul de a transforma energia electrica in energie electrochimica
rezultatul fiind producere a unor specii chimice cu potential chimic ridicat. De cele mai multe ori,
radicalii aparuti nu pot fi pusi in evidenta deoarece acestia intra in reactie cu poluantii apei. Cel mai
interesant rezultat al descarcarilor electrice pulsante este generarea electronului hidratat

aq
e
care
are culoare albastr i se dovedete a fi astfel cel mai simplu ion i agent reductor cunoscut. Viaa
lui medie n apa dublu distilat este de ordinul ctorva sute de microsecunde, dispariia lui fiind
datorat reaciei cu apa, relatia (2.13):

aq
e
+ H
2
O H + HO
-
(2.13)
Punerea lui in evidenta a fost facuta in cadrul metodelor radioliza pulsanta. In apa impurificata,
durata de viata medie scade. Studiul acestor reacii se pote face totusi cu metode optice datorita
faptului c electronul hidratat, ca i numeroi ali radicali liberi absorb n vizibil sau ultraviolet deci
pot fi urmrii spectrofotometric. ntr-o astfel de descompunere, o reacie se poate reprezenta sub
forma unui graf de reacie n care nodurile grafului de reacie reprezint produii intermediari aflai
n echilibru instabil iar arcele grafului de reacie reprezint procesele de transformare care au loc la
trecerea dintr-o form chimic n alta.
Radicalii hidroxili se obtin in urma reactiilor de disociere si ionizare a moleculei de apa:
20
+ +
+

+ +
+ +
+ + +
OH O H O H O H
e 2 O H e O H
e H OH e O H
3 2 2
2 aq 2
aq 2
(2.14)
Pe de alta parte acestea sunt reactii reversibile:
3
*
2
2
2 2
2
O O O
O H OH H
O H OH OH
H H H
+
+
+
+



(2.15)
In apa impurificata nu se regasaste ozonul, acesta distrugandu-se pe impuritati.
Substantele poluante la randul lor sunt disociate in procesul de electroliza:

+ + e H R RH
a electroliz
(2.16)
Radicalul rezultat este oxidat in mai multi pasi pana la bioxid de carbon, apa si nitrati.
Sub actiunea diferenei de potenial aplicate intre cei doi electrozi ,in spatiul dintre ei apare un
cmp electric pulsatoriu. Daca este dreptunghiular, se poate aproxima printr-o serie FOURIER cu
expresia urmatoare:
...) t 11 sin
11
1
t 7 sin
7
1
t 5 sin
5
1
t (sin E E ) t ( E
2 2
2 0 0
+ +
+ +


(2.17)
unde

-este pulsatia cmpului electric aplicat.


Ca urmare a aplicarii cmpului electric, apar cu preponderen fenomenele de electroliz [8].

+ + O H H e O H
2 2
1
2
+
+ O O O
2
(2.18)
Astfel se genereaza in apa energii mari in volume mici deoarece fenomenele se produc in special la
suprafata electrozilor unde apare starea de plasma indusa de campul electric (electroplasma in apa),
dar datorita prezentei celorlalte sarcini electrice, campul electric al electrozilor se ecraneaza. Din
punct de vedere electric (element de circuit), apa se comporta ca si un condensator inseriat cu o
rezistenta, la frecvente joase si campuri electrice slabe. Condensatorul apare la interfata lichid-solid
datorita acumularilor de sarcina de pe suprafatata solidului. In aceasta zona apare un strat dublu
electric, de fapt un condensator [9]. Capacitatea stratului dublu electric este functie de
caracteristicile lichidului si a solidului din interfata. In absenta campului electric exterior, prin
aceasta bariera de potential nu pot trece sarcinile electrice si nici ionii chimici. Permitivitatea
acestui condensator este o marime complexa relativa definita prin relatia:
21


E
D
j
0
2 1


(2.19)
unde D-este inductia campului electric,
E- intensitatea campului electric si e
0
este permitivitatea vidului.
Se defineste o lungime de ecranare a campului electric, definita ca lungimea Debye.
Lungimea Debye reprezint distana pe care sunt ecranate cmpurile electrice externe. Spre
exemplu, n cazul unui electrod introdus n

(2.20)
plasm, ecranarea are loc prin formarea unui strat de sarcin spaial la suprafaa electrodului i de
semn opus celei de pe electrod. Lungmea Debye va fi egal cu grosimea stratului de sarcin
spaial.
Astfel, n interiorul plasmei, cmpul electric extern nu se manifest, pstrndu-se condiia de
cvasineutralitate. Agitaia termic determin grosimea stratului. n lipsa acesteia, ecranarea s-ar face
pe o distan foarte mic, neglijabil. n schimb, datorit energiei termice particulele ncrcate pot
scpa din groapa de potenial generat de electrod. Lungimea Debye exprim dimensiunile pe care
le are un volum minim de plasm ce nc pstreaz cvasineutralitatea. Numrul de particule, N
D
,
coninute n acest volum trebuie s fie suficient de mare pentru a pstra caracterul statistic al
fenomenelor.Datorita campurilor electrice variabile din interfata, in fluidul care uda suprafata
solidului apar deformatii, descrise cu relatia mai sus amintita. Pe langa reaciile amintite, apar si
fenomene de ordinul doi, fenomene de electro-udarea pe electrod (EWOD) i dielectroforeza
(DEP), care domin activarea microfluidic la limita frecvenelor joase i nalte. Relaia
dependenei de frecven dintre aceste dou mecanisme este clarificat de tensorul de deformrilor-
Maxwell i de modelul circuitului RC simplu. Sub incidena fenomenelor amintite i datorit
variaiei dimensiunilor dublului strat dielectric (Helmholtz) de pe electrozi, n camera de amestec-
electroliz, apar microoscilaii mecanice in domeniul ultrasonic .In serie cu acest condensator cu
pierderi este legata o rezistenta, care este rezistenta apei. Notam cu c conductanta specifica a apei.
Pentru apa potabila conductanta apei este apropriata de c =2500 S/cm, iar pentru apa uzata
valoarea este in jur de g =30000 S/cm. Rezistivitatea apei c=1/g. Rezistenta apei dintre electrozi se
defineste ca fiind
S
L
R
apa

unde L este distanta dintre electrozi, iar S-suprafata acestora in
contact cu apa.
Procesarea plasmei non termala in solutii apoase aplicand un voltaj ridicat este considerata o
metoda eficienta din punct de vedere energetic pentru producerea speciilor cu activitate crescuta .
Diferite tipuri de descarcari electrice (AC ,DC, pulsator) generate fie direct in apa fie deasupra
suprafetei apei au fost studiate ca metode posibile de tratarea apei. A fost demonstrat ca descarcarile
pulsatorii (impulsuri) de mare voltaj in apa genereaza plasma care initiaza o varietate de efecte
fizice si chimice cum ar fi un inalt camp electric, radiatii ultraviolete puternice , unde de soc de
22
k k mn n m
electrice defor
mn
normal
electrice defor
zn
electrice
z axa
E E
2
1
E E T
dA n T F



suprapresiune si mai ales formarea a diferite specii chimice reactive cum ar fi radicalii(OH
*
, H
*
, O
*
,
HO
*
2
.) si specii moleculare(H
2
O
2
, H
2
, O
2
). Aceste efecte au diverse si importante roluri in diferite
regiuni aplicate in lichid si contributiilor lor depinde in mare masura de energia de descarcare. In
scopul aplicarii descarcarilor electrice de mare voltaj pentru tratarea problemelor de mediu este
necesar sa luam in considerare tipurile de reactii chimice initiate de descarcari si efectele proceselor
fizice in promovarea reactiilor chimice dorite..
Studiul acestor fenomene [8], s-a facut si in cadrul Institutul de Fizica plasmei al Acadamiei de
Stiinte din Republica Cehia, de catre Petr Lukes, cu ajutorul montajului experimental redat in figura
2.5. Camera de reactie dezvoltata cuprinde electrodul de inalta tensiune sub forma conica si
electrodul de masa sub forma plana. Descarcarile CORONA in apa au fost obtinute in fluidul
recirculat cu ajutorul unei pompe, iar in urma acestor descarcari se produc in lichid radiatii
ultraviolete. Radiatiile UV produse de descarcarile pulsatorii corona au fost masurate cu oxalat de
fier prin metoda de titrare. Producerea apei oxigenate (H
2
O
2
) in solutie apoasa a fost investigate
colorimetric folosind reactii a acesteia cu ioni titanil. Conversia si mecanismul de oxidare o
modelului compusilor organici cu descarcarea au fost investigate cu tehnici de inalta performanta
de cromatografie lichida.
Sursa de alimentare a acestei camere de reactie este redata in figura 2.6. si se compune dintr-un
transformator de inalta tensiune care incarca cu sarcini pozitive un condensator printr-o rezistenta
de limitare si o dioda de inalta tensiune, la atingerea tensiunii inalte, electrodul de inalta tensiune se
cupleaza la capacitorul incarcat, de catre un intrerupator mecanic rotativ. In urma acestui proces,
apar intre cei doi electrozi ai camerei de reactie pulsuri de tensiune si curent ca in figura 2.7.
Obiectivul principal al acestei experiment a fost de a studia producerea de ultraviolete si apa
oxigenata cu descarcare pulsatorie in apa si investigarea procesului de degradare indus-corona
folosind fenoli. Accentul s-a pus in principal pe determinarea factorilor radiatiile UV si generarea
peroxidului de hidrogen la diferiti parametrii de descarcare corona ( polaritatea, voltajului aplicat,
valoarea la varf, rata de repetitie a pulsurilor) si parametrii fizico chimici ai apei (cea mai
importamta conductivitatea solutiei) si rolul apei si a luminii ultraviolete in procesul de degradare a
poluantilor organici. Partea cheie a proceselor de depoluare induse corona au fost mecanismele de
degradare, eficienta acestora si identificarea produsilor obtinuti.
Figura 2.6.-Camera de reactie pentru studiul descarcarilor CORONA in apa, utilizata la Institutul de Fizica
plasmei al Acadamiei de Stiinte din Republica Cehia.
23
1. electrod de inalta tensiune;
2. electrod de masa;
3. teaca din teflon pentru electrodul de inalta tensiune;
4. camera de reactie din sticla.
Figura 2.7.-Schema sursei electrice de alimentare utilizata pentru camera de reactie redata in figura 2.5.
La alimentarea electrica a doi electrozi imersati intr-un lichid conductor, masa de substanta
descarcata pe un electrod este data de legea lui Faraday:
timpul t
Q 10 6847 , 9 Faraday ta tan cons F
chimice speciei valenta este z
F z
t M I
m
4
molara electrozi re int
electrd desc

(2.21)
Figura 2.8.Tensiunea si curentul din camera de reactie in functie de timp (o diviziune reprezinta 5 s)
In cadrul descarcarilor CORONA in apa care se produc la tensiuni mari, se tine cont si de
tensiune, de fapt de energie, lichidul fiind tratat ca o plasma in care se genereaza ioni, dar in acelasi
timp o parte se recombina. Intre cei doi electrozi sarcinile electrice sunt accelerate si prin ciocniri
pierd energia generand alte sarcini care preiau o parte din energie.
24
2.2.2 Corectarea potentialului ZETA al apei impurificate in prezenta campului
electric.
Un alt parametru urmarit este scaderea potentialului ZETA al solutiei apa-impuritati, in
scopul favorizarii proceselor de decantare si filtrare. Potentialul ZETA este o prescurtare a
potentialului electrocinetic (potential electric) care apare intre particulele dizolvate sub forma
coloidala (dimensiuni nanometrice).
Coloizii, prin structura lor, apar incarcati negativ (frecvent) , incarcare ce le confera
stabilitate sau echilibru stabil, nu sedimenteaza si se mentin in echilibru mult timp. Stricarea
echilibrului coloidal se realizeaza prin neutralizarea sarcinilor electrice ce conduce la sedimentarea
particulelor datorita formarii unor particule mai mari, flocoane.
Echilibru se destabilizeaza prin introducerea de substante cu sarcini opuse si neutralizarea
este favorizata de producerea descarcarilor electrice din apa. Modelul stratului electric dublu care
apare in vecinatatea impuritatilor din apa, impuritati incarcate cu sarcina electrica, este redat in
figura 2.8. Potentialul zeta se poate masura cu zetametrul [10].
Figura 2.9.Reprezentarea stratului dublu electric care apare in apa in zona particulelor incarcate cu sarcina
electrica.
Starea echilibrului coloidal al impuritatilor din apa este caracterizat de valorile potentialului
zeta, valori redate in tabelul 2.2.
Tabelul 2.3. Valorile potentialului zeta
Potentialul zeta Tipul de echilibru Observatii
[-5...+5 mV] Echilibru instabil Impuritatile se decanteaza
rapid
[-25...-5mV], [+5...+25
mV]
Echilibru indiferent Impuritatile se decanteaza
lent (ore)
[-60...-25mV],
[+25...+60 mV]
Echilibru stabil Impuritatile se decanteaza
foarte lent (zile)
P Z.<-60 mV
P Z.>+60 mV
Echilibru foarte stabil Impuritatile nu se
decanteaza
In figura 2.9. este reprezentata variatia potentialului zeta in apa la adaugarea sarurilor de aluminiu.
25
Figura 2.10. Potentialul Zeta al apei in functie de doza de ioni de aluminiu adaugati.
Dupa cum se poate vedea si in figura 2.9, decantarea impuritatilor in apa apare la un potential zeta
in gama -5 ...+5 mV.
2.2.3 Date experimentale obtinute cu echipamentul de preoxidare a apelor uzate
Experimentarile au fost efectuate asupra doua volume de apa uzata, una provenind din bazinul de
omogenizare (captare) a apelor uzate de la groapa de gunoi a unei localitatii si a doua proba
provenind de la intrarea in statia de epurare de la o fabrica de lapte.
Tabelul 2.4. Comparatie intre conductivitatea probelor de apa masurata in laborator si cu ajutorul camerei de
reactie.
Pornind de la rezistenta camerei de reactie masurata in curent continuu pentru cele doua probe de
apa, proba de la Sighisoara cu rezistenta de 31,2 si proba de la Teaca cu rezistenta de 184,33 ,
Nr.
probei
Locul de prelevare Conductivitatea apei
masurata in laborator
< S/cm >
Rezistenta camerei
de reactie masurata
in curent continuu
< W >
pH-ul
probei
< unitati pH >
Data
efectuarii
analizei
1 apa uzata -
omogenizare statie
cod proba 15
10020 31,2 8,20 02.02.2009
2
apa uzata - intrare
statie
cod proba 25
1611 184.33 3,87 06.02.2009
Raportul conductivitatii
6,22 5,908 Diferenta in
procente 5 %
26
se calculeaza curentul si puterea prin camera de reactie pe baza relatiilor redate in acest capitol, si
apoi se compara cu valorile masurate. Datele sunt redate in tabelul 2.4.
Tabelul 2.5. Curentul si puterea prin camera de reactie calculate
Locul de
prelevare a
probei de apa
Curentul prin
celula calculat
< A >
Curentul prin
celula masurat
< A >
Eroare
a de
calcul
Puterea prin celula
calculata
< W >
Puterea prin celula
masurata
P=UmasImas
< W >
Eroarea
de
calcul
Proba de apa
rezistenta
31,2 W)
3,141 3,48 10,8% 307,742 351 14,1%
Proba de apa
(rezistenta
184,33 W)
0,595 0,67 12,6% 65,157 78,5 20,5%
Din datele prezentate in tabelul anterior rezulta ca medelul ales pentru calculul curentului si a
puterii este aproximativ si poate fi acceptat in limita unei erori de 15 %.
Echipamentele de preoxidare sunt importante in masura in care reusesc sa reduca poluantii din apa,
in special substantele organice exprimate prin CCO-Cr. Modul de desfasurarea a experimentului
este descris in contunuare:
proba de apa constand intr-un volum de 400 l se transvazeaza in cuva echipamentului, in
care este montata pompa de apa submersibila;
se ia o cantitate de apa de 1 l, care se analizeaza in laboratorul chimic, privind continutul de
substante organice analizate prin metoda CCO-Cr, pH-ul, conductivitatea si determinarea
indirecta a potentialului zeta prin capacitatea de decantare a suspensiilor in urma adaugarii
de substante coagulante;
proba de apa se trateaza apoi un timp de 30 minute cu echipamentul, dupa care se ia din
nou o cantitate de apa cu volumul de 1 l care se analizeaza in laboratorul chimic;
dupa fiecare perioada de tratare cu timpul de 30 minute se fac analizele chimice
mentionate;
Numarul de radicali hidroxili generati in apa este proportional cu sarcina electrica injectata in
celula de reactie. Deci se poate scrie
D
rad. hidroxil
=[(I
curentului
T
tratare
)K
celula
]/V
apa
, (2.22)
unde:
D
rad. hidroxi
-doza de radicali hidroxili aplicati volumului de apa;
I
curentulu
-curentul prin celula de reactie;
T
tratare
-timpul de tratare;
K
celula
-coeficient care depinde de geometria celulei de tratare, de forma semnalului electric
aplicat si de incarcatura apei;
V
apa
.-volumul de apa tratata.
27
Variatia curentului prin celula de reactie, pentru aceeasi proba de apa nu a depasit 6 %, dupa cum si
masuratorile de conductivitate a apei masurate in laborator au ramas aproape constante. Evolutia
concentratiei substantelor organice in functie de tratamentul aplicat sunt redate in tabelul 2.5.
Tabelul 2.6. Analizele efectuate asupra lotului de apa provenita de la groapa de gunoi a unei localitatii
Proba de apa Operatii efectuate Timpul de
tratare
< minute >
Sarcina
electrica
aplicata
Q=Ixt
< Coulomb >
Concentratia
substantelor
organice
< mg/l >
SR ISO
6060/1996
Martor-- apa uzata -
omogenizare cod proba 15
--- 0 0 1997
Apa uzata- cod proba 16 tratata electric h+ 5 ml sulfat +4 ml
acid sulfuric + 5 ml var
30 6,26*10
3
1128
Apa uzata-cod proba 17 tratata electric + 6 ml acid sulfuric+ 5
ml sulfat + 0,8 ml alsal
90 1,88*10
4
1288
Apa uzata-cod proba 18 proba 16 + carbune activ 30 6,26*10
3
284
Apa uzata- cod proba 24 tratata electric 300 6,26*10
4
1504
Proba cu numarul de codul 18 se elimina si cu celelalte se alcatuieste un grafic, timpul de tratare-
concentratia substantelor organice, grafic redat in figura 2.10.
Figura 2.11. Evolutia substantelor organice in apa provenita de la groapa de gunoi a unei localitati in functie de
timpul de tratare electrica (Ox-minute;Oy-mg/l).
Comportarea substantelor organice din graficului redat in figura anterioara este asemanator tratarii
cu ozon, dar cu o variatie mai puternica.
In tabelul 2.6. sunt redate datele obtinute in urma testarilor efectuate asupra probei de apa provenite
de la fabrica de lapte mentionata.
28
Tabelul 2.7. Analizele efectuate asupra lotului de apa provenita de la intrarea in statia de epurare de la o fabrica
de lapte.
Figura 2.12. Evolutia substantelor organice in apa provenita de la intrarea in statia de epurare de la o fabrica de
lapte, in functie de timpul de tratare electrica (Ox-minute;Oy-mg/l).

Ca o prima concluzie, din experimentele efectuate, se poate spune ca echipamentul construit,
genereaza radicali hidroxili in apa, prezenta acestora fiind demonstrata de reducerea substantelor
organice din apa. Pentru a obtine o viteza mai mare de reducere a substantelor organice din apa, se
va monta o alta sursa de alimentare a electrodului din grafit, cu o putere mai mare, la frecventa de
20 kHz, care sa functioneze la curent constant, pentru o gama larga a conductivitatii apei. Aceasta
sursa s-a realizat pentru decantarea substantelor provenite de la o fabrica de detergenti si urmeaza a
fi monitorizata.
Proba de apa Operatii efectuate Timpul de
tratare
< minute
>
Sarcina
electrica
aplicata
Q=Ixt
< Coulomb >
Concentratia
substantelor
organice
< mg/l >
SR ISO
6060/1996
intrare statie -martor- intrare
statie cod proba 25
-- 0 0 4400
intrare statie cod proba 26 tratata electric 60 2,412*10
3
3000
intrare statie - tratata electric
cod proba 27
tratata electric 300 1,2*10
4
3360
intrare statie - cod proba 28 tratata electric, adusa la pH + sulfat de
aluminiu 13 mg/l 5 ml + 0,4 ml alsal
360 1,447*10
4
3144
intrare statie-cod proba 29 tratata electric, adusa la pH + 7,5 ml
sulfat de aluminiu 13 g/l + 0,4 ml alsal
420 1,688*10
4
3181
intrare statie-cod proba 30 tratata electric 420 1,688*10
4
3200
intrare statie-cod proba 31 tratata electric + 8 ml var + 5 ml sulfat de
aliminiu 13 g/l + 0,4 ml alsal
480 1,93*10
4
2844
intrare statie-cod proba 32 tratata electric + 2 ml NaOH + 5 ml sulfat
de aliminiu 13 g/l + 0,2 ml alsa
480 1,93*10
4
3024
intrare statie-cod proba 33 tratata electric + 1 ml NaOH + 5 ml sulfat
de aliminiu 13 g/l + 0,2 ml alsal
480 1,93*10
4
2755
29
Figura 2.13. Instalatia experimentala utilizata pentru preoxidarea apelor uzate cu radicali hidroxili.
2.3 Concluzii si contributii
In acest capitol se trateaza pe langa analizei principalelor variante de metode fizice de
tratare a apelor si sunt scoase in evidenta fenomenele fizice ale metodelor de oxidare
avansata a apelor.
Contributiile legate de acest capitol se refera la :
Prezentare modulului de oxidare avansata a apelor cu ozon in prezenta radicalilor
hidroxil;
Dezvoltarea si implementarea metodelor de generare a radicalilor hidroxil in
potabilizarea si epurarea apelor;
Conceperea unui regim de functionare a echipamentului de generare a radicalilor
hidroxil in care sa se faca autocuratarea electrozilor din grafit, titaniu sau diamant
sintetic dopat cu bor;
Stabilirea directilor de dezvoltare ulterioara.
Referitor la modulul de potabilizare a apei utilizand oxidarea avansata, modul implementat
in localitatea Ghilad-judetul Timis, elementele originale sunt:
1. de a eficientiza reactia ozonului cu poluantii apei prin generarea in prima camera de
reactie, a radicalilor hidroxil, specie electrochimica obtinuta cu echipamente de
generare a curentilor pulsatorii;
2. Daca nu exista consum de apa in reteaua comunala si potentialul redox al acesteia
scade sub valoarea de 680 mV, se face din nou o tratare cu ozon a apei din bazinul de
stocare in treapta a doua, prin pornirea pompei de spalare a filtrului fara a deschide
electroventilul de spalare care permite circulatia apei prin filtrul de nisip, astfel incat
apa ozonata ajunge din nou in bazinul de stocare. In acest mod apa poate fi pastrata in
bazin timp nelimitat fara a exista pericolul de conataminare biologica a acestei.
30
CAPITOLUL 3. STRUCTURI CONVENTIONALE DE
CONVERTOARE ELECTRONICE UTILIZATE LA TRATAREA
APELOR
Multitudinea metodelor posibile prin care se realizeaza diferitele variante de tehnologii
pentru tratarea apelor face apel, asa cum a rezultat din capitolul anterior, la cele mai variate
convertoare electronice de putere. Pe baza setului de performante pe care trebuie sa le indeplineasca
fiecare metoda de tratare a apelor au rezultat specificatiile impuse fiecarui tip de convertor
electronic. Complexitatea acestor convertoare este ilustrata printr-un exemplu care a constituit o
parte importanta a tezei si care este legata de metodele de proiectare a acestora.
3.1 Proiectarea generatorul de ozon
Detaliile specifice ale acestor convertoare se evidentiaza cel mai pregnant prin prezentarea
etapelor de proiectare [11] a elementelor componente ale unui generator de ozon din oxigen cu
productia nominala de 50 g O
3
/ora, care este piesa componenta a unei uzinei de apa. Camera de
generare a ozonului este compusa din sapte tuburi din cuar cu diametrul exterior de 23 mm,
montete in evi din oel inoxidabil cu diametrul interior de 25,5 mm, lungimea acestora fiind de 800
mm. Grosimea tubului din cuar este de 2 mm. Presiunea gazului oxigen cu puritatea de 85 %, este
de 0,3...0,45 bari. Pe baza acestor date se calculeaza impedana camerei de generare a ozonului in
condiiile in care se alimenteaza cu tensiune alternativa sinusoidala i se negrijeaza capacitatea
stratului de aer, acesta fiind inlocuit de o rezisten.
Pentru dimensionarea camerei de generare a ozonului [12] se presupune ca la putere
electrica maxima, productia pe un tub este de 7,5 g O
3
/h. Consumul specific pentru producerea unui
gram de ozon in acest generator este in jur de 10 Wh / g. Parametrii geometrici ai unui element de
generare sunt:
lungimea l= 0,8m
raza exterioara r =11,5 mm
grosimea stratului de sticla e
2
=2 mm
grosimea stratului de aer e
1
=1 mm
permitivitatea dielectrica relativa a quartului e
r
=5
Capacitatea stratului dielectric este data de relatia [3.1]:
)
e r
r
log( 1000
Farad 10 l 0555 , 0
C
2
6
r
d

(3.1)
de unde: C
d
=2,676 nF
Capacitatea stratului de aer este data de relatia (3.2):
31
)
r
e r
log( 1000
Farad 10 l 0555 , 0
C
1
6
a
+

(3.2)
asa incat: C
a
=1,226 nF
Capacitatea unui element este :
d a
d a
1
C C
C C
C
+

(3.3)
si rezulta: C
1
=0,84 nF
Se aproximeaza stratul de aer cu o rezistenta legata in serie cu capacitatea dielectricului de
circa 8000 ohmi. Impedanta unui tub este in acest caz:
d
1 1
C j
1
R Z

+

(3.4)
adica: Z
1
=7479 la frecventa de 800 Hz.
Pentru tensiunea efectiva de 8 kV, amplitudinea de 11,2 kV, curentul efectiv pe un tub este de:
1
ef
1 ef
Z
U
I

(3.5)
si rezulta: I
ef-1
=0,104 A.
Puterea aparenta pe un tub este de:
1
ef
2
1 t
Z
U
P

(3.6)
de unde : P
t-1
=808,976 VA.
Puterea activa pe un tub este:
1
2
2
ef 1
1 a
Z
U R
P

(3.7)
adica: P
a-1
=86,538 W
Puterea aparenta totala:
1 t t
P 7 P


(3.8)
de unde: P
t
=5663 VA
Puterea activa totala:
1 a a
P 7 P



(3.9)
si rezulta : P
a
=605,765 W.
32
Curentul efectiv de alimentare a camerei de generare a ozonului la tensiunea data este de:
1 ef ef
I 7 I


(3.10)
astfel incat : I
ef
=0,728 A
Sarcina (camera de generare a ozonului), este alimentata printr-un transformator ridicator de
tensiune, (raport 40 / 1), care la frecventa de 800 Hz sa poata transfera o putere aparenta de 6000
VA, tensiunea secundara efectiva de 8 kV si curentul secundar de 0,75 A.
Transformatorul de inalta tensiune si invertorul care il alimenteaza trebuie sa aiba
caracteristicile unei surse de curent (rezistenta interna foarte mare-infinita), care alimenteaza
camera de generare a ozonului. Curentul este parametrul determinant in descarcarea Corona, in
conditiile in care s-a obtinut tensiunea de strapungere a gazului din camera de generare. Pentru
aceasta miezul feromagnetic al acestui transformator este constituit din 8 tole (patru perechi) din
ferita moale de tipul U 95 / 76 / 30 [13]. Invertorul vede camera de generare a ozonului ca
avand parametrii obtinuti prin functia de transfer a transformatorului.
Figura 3.14.-Schema de principiu a transformatorului ridicator de tensiune din componenta generatorului de
ozon.
Ecuatiile transformatorului electric in conditiile in care se negrijeaza pierderile in miezul
electromagnetic sunt:
sar 2 2
u 2 2 21 2 2 2
u 1 1 12 1 1 1
2 2 1 1
Z I U
w j I L j I R U
w j I L j I R U
I w I w

+
+ +

(3.11)
33
Din ecuatiile de mai sus se obtine raportul dintre U
1
/ I
1
exprimat ca o functie complexa si exprima
impedanta totala conectata la iesirea invertorului.
( )
21 2 sar
2
2
2
1
12 1
1
1
1
L j R Z
w
w
L j R
I
U
Z

+ + + + (3.12)

Pentru calculul impedantei se apeleaza functia transformatorului cu secundarul raportat la primar
care este usor de utilizat prin faptul ca prezinta un circuit serie cu marimi complexe in care
marimile din secundar sunt inmultite cu (w
1
/ w
2
)
2
.
Transformatorul de inalta tensiune se realizeaza din patru perechi de tole din ferita de tip
3C90 [13].
Intrucat inductanta specifica a unei perechi de tole este de 6400 nH, pentru cele patru
perechi, rezulta o inductanta specifica de 16 H/spira
2
. Datorita faptului ca se utilizeaza un mic
intrefier (0,2 mm), pentru ca miezul fieromagnetic sa nu ajunga in saturatie, inductanta totala a
miezului nu este inductanta unei perechi inmultita cu numarul de perechi. Infasurarea primara are
30 de spire, iar cea secundara 1200 spire. Daca 90 % din fluxul produs de infasurarea primara va
strabate infasurarea secundara, inductanta de gol a infasurarii primare va fi :
LT
1
2
1
A N L (3.13)
si rezulta L
1
=0,0216 H.
Inductanta de gol a infasurarii secundare se calculeaza cu relatia:
LT
2
2 2
A N L (3.14)
si rezulta ca fiind de 34,56 mH.

Inductanta mutuala intre circuitul primar si secundar va fi :
cuplaj 1 2
M k L L
(3.15)
asa incat: M=0,7776 H
Coeficientul de dispersie, dat de ecuatia:
2 1
2
2 1
L L
M L L



(3.15)
si rezulta: =0,19.
Inductanta de dispersie a infasurarii primare este data de relatia:
M
N
N
L L
2
1
1 1

(3.16)
34
si rezulta valoarea de L
s1
=0,00216 H.
Inductanta de dispersie a infasurarii secundare, data de relatia:
M
N
N
L L
1
2
2 2

(3.17)
este: L
s2
=3,456 H.
Cu aceste date obtinute din proiectarea transformatorului de inalta tensiune si a camerei de
generare a ozonului, se calculeaza circuitul echivalent, care constituie sarcina invertorului.
Circuitul echivalent se compune dintr-o rezistenta inseriata cu o inductanta si o capacitate, ca in
figura 3.2.
Figura 3.15. Schema simplificata a invertorului din generatorul de ozon de 50 g O3/ora
Caracteristicile sarcinii sunt asadar:
capacitatea camerei de generare a ozonului C
sar
=18,73 nF;
rezistenta camerei de generare a ozonului R
sar
=1143 .
Caracteristicile transformatorului ridicator de tensiune:
rezistenta infasurarii secundare R
s
=22 .
inductanta de scapari a infasurarii secundare 2
L
=3,456 H
rezistenta infasurarii primare R
p
=0,3 .
Inductanta de scapari a infasurarii primare 1
L
=0,00216 H
raportul de transformare N
1
/N
2
sau k=w
1
/w
2
k=1/40
Caracteristicile elementelor inseriate cu infasurarea primara:
capacitatea condensatorilor inseriati cu infasurarea primara C
p
=6 mF
inductanta bobinei cu aer inseriate L
0
=150 mH
Revenind la functia de transfer a circuitului scrisa in numere complexe, rezulta:
)
C j
1
L j R R (
k
1
C j
1
) L L ( j R ) f ( Z
sar
2 sar s
2
p
1 0 p p

+ + + +
+ + + +
(3.18)
35
Partea rezistiva din circuit este:

) R R (
k
1
R R
s sar
2
p echivalent
+ +
(3.19)

cu R
echivalent
=1,028 .
Capacitatea echivalenta este data de relatia
sar
2
p
sar p
2
echivalent
C k C
C C k
C
+

(3.20)

asa incat: C
echivalent
=4,99 mF
si inductanta echivalenta este:


2
2
1 0 echivalent
k
L
L L L

+ + (3.21)

de unde: L
echivalent
=2,954 mH.
Comportarea sarcinii echivalente in functie de frecventa este redata in figura 3.3:
1. sarcina totala Zp
2. partea capacitiva a sarcinii ZpC;
3. partea inductiva a sarcinii ZpL.
Figura 3.16. Variatia impedantei conectata la iesirea invertorului in functie de frecventa
Invertorul din componenta generatorului de ozon este de tip semipunte, cu un divizor
capacitiv. Structura semi-punii se bazeaz pe dou surse de putere de c.c., conectate n serie : (E
+
)
i (E
-
) (de obicei |E
+
| = |E
-
|) i dou comutatoare conectate n serie pe bra, cu funcionare n
contratimp (push-pull), realizate cu tiristoare de putere. Tiristoarele sunt activate alternativ: (T
11
)
este anclanat" cnd (T
12
) este blocat i viceversa. Pentru a evita situaia n care ambele
comutatoare ar fi activate simultan, se aplica un timp mort, numit timp de gard, stabilit ntre
blocarea unui semiconductor i comanda celuilalt. Acest timp de garda trebuie sa fie mai mare
decat timpul de stingere al tiristoarelor.
36
Pentru a vedea comportarea concreta a invertorului la frecventa maxima se apeleaza metoda
de calcul a circuitului in regim tranzitoriu.
Se calculeaza parametrii circuitului:

echivalent
echivalent
L 2
R

(3.22)
cu =301,68 Hz.
echivalent echivalent
0
C L
1


(3.33)
cu
0
=7,083
x
10
3
Hz, asa incat:

2
0
2
1
+
2
0
2
2
(3.35)

Tensiunea de alimentare a invertorului este de 520 V. Curentul prin circuit este dat de relatia
(3.36):
)) t exp( ) t (exp(
) ( L
E
) t ( I
1 2
2 1 echivalent

(3.36)
0 3.125
.
10
4
6.25
.
10
4
9.375
.
10
4
0.00125
20
0
20
trace 1
I t ( )
t
Figura 3.17. Variatia curentului circuitul echivalent al camerei de generare a ozonului
Daca in componenta invertorului se utilizeaza tiristoare, frecventa maxima de lucru trebuie
sa fie inferioara frecventei de rezonanta a circuitului echivalent, pentru a asigura stingerea naturala
a tiristoarelor si timpul de garda necesar. In acest caz se lucreaza pe portiunea descendenta a
impedantei redate in figura 3.3., portiune in care natura impedantei este capacitiva, adica Z
c
> Z
L
. Pe
timpul unei perioade se disting patru secvente:
In prima secventa intra in conductie tiristorul T
11
, (figura 3.2) moment in care curentul
creste de la zero la valoarea maxima; pe aceasta portiune tensiunea pe condensator ajunge
de la valoarea E/2, la valoarea +E/2 si apoi curentul scade din nou la zero, tensiunea pe
condensator crescand in continuare pana la valoarea +E
max
/2;
37
In secventa a doua tiristorul T
11
nu mai conduce, curentul devenind negativ, fiind preluat de
de dioda D
1
, prin care se descarca condensatorul de la tensiunea +E
max
/2 la valoarea +E/2.
Aceasta secventa trebuie sa dureze mai mult decat timpul de stingere al tiristorului T
11
si
este numit timp de garda. Tensiunea pe tiristor devine negativa (egala cu 0.7 V), iar
curentul revine din nou la zero;
In secventa a treia intra in conductie tiristorul T
22
, curentul scade de la zero la valoarea
minima si tensiunea pe condensator ajunge de la valoarea +E/2, la valoarea E/2, dupa care
curentul pe tiristor revine la zero, condensatorul incarcandu-se in continuare la valoarea
E
min
/2;
In secventa a patra, tiristorul T
22
nu mai conduce, curentul devenind pozitiv este preluat de
dioda D
2
prin care se descarca condensatorul de la tensiune de E
min
/2 la valoarea de E/2.
Tensiune pe tiristor devine negativa, iar curentul revine din nou la zero. Aceasta secventa
asigura timpul de garda pentru tiristorul T
22
.


T
11

D

1
T
22

D
2

T
min
I
circuit
Timpii de conductie
pe durata unei
perioade
Figura 3.18. Diagrama secventelor de conductie a componentelor din invertor.
Puterea electrica disipata pe camera de generare a ozonului din cadrul acestui invertor se
realizeaza prin variatia frecventei de comanda a celor doua tiristoare, in gama 400...800 Hz,
deoarece la fiecare intrare in conductie a tiristoarelor se transfera aceeasi energie prin transformator.
Acest generator de ozon de sine statator functioneaza in bucla inchisa, controland puterea debitata
prin controlul frecventei.
Tiristoarele din componenta invertorului trebuie sa suporte curenti maximi de 40 A, la
tensiuni de 600 V. Se alege modulul tiristor-tiristor MCC 72 [14], care suporta un curent nominal
de 80 A la temperatura de 90
0
C, si o tensiune continua de 1200 V. Diodele montate in antiparalel
cu tiristoarele suporta 40A si tensiunea inversa maxima de 1000 V. De asemenea tensiunea la care
trebuie sa reziste condensatorii inseriati in circuitul invertorului sunt la tensiunea de 1000 V.
Pentru a limita variatia tensiunii si curentului pe tiristoare si diode sub limitele maxime date
in catalog si tot odata pentru limitarea puterii disipate pe acestea, se monteaza in paralel circuite de
tip snubber, in acest caz circuite R-C,.Aceste circuite au si rolul de atenuare a radiatilor
electromagnetice. Constanta de timp a acestora trebuie sa fie mai mare decat durata procesului de
comutatie la curentul de sarcina din timpul comutatiei.
sec 3 C R
(3.37)
38
Puterea disipata pe un element de comutare, tranzistor, tiristor, dioda etc, este data de:
) P P P ( f P
blocare conductie conductie int
+ +

(3.38)

) t I
2
U U
dt ) t ( I U dt ) t ( I
2
U U
( f P
conductie
deschidere
deschidere
t
t
max conductie
conductie
t
0
conducti max

+
+ +
+



(3.39)
Folosind analiza Fourier, pentru semnalul de iesire dreptunghiular , la frecventa de 800 Hz
rezulta suma (3.40]:

+
+

m
0 k
0
1 k 2
] t ) 1 k 2 sin[(
U ) t ( U
(3.40)
cu U
0
=4U
cc
/ .
Impedanta circuitului snubber pe fiecare armonica este:
snubber
k
C ) 1 k 2 ( j
1
R Z
+
+

(3.41)
Defazajul intre tensiune si curent se calculeaza cu relatia:
)
) Re(
) Im(
(
k
k
k
Z
Z
arctg
(3.42)
Curentul prin snubber este :
1
1
]
1

+
+

m
0 k k
k
0
Z ) 1 k 2 (
] t ) 1 k 2 sin[(
U ) t ( I

(3.43)
si este reprezentat in figura 3.1.6.
Puterea disipata pe rezistenta snubberului se calculeaza cu relatia:
dt ] R ) t ( I [
T
1
P
2
T
0

(3.44)
S-a ales rezistententa de 15 / 50 W,iar valoarea capacitatii de 220 nF / 1000 V, rezultand o putere
disipata la 800 Hz de 27,89 W.
39
Figura 3.19. Curentul prin circuitul de protectie tip snubber
Tensiunea continua de alimentare a invertorului este furnizata de un redresor trifazic
necomandat . Cele trei tensiuni de alimentare a puntii trifazice formate din sase diode redresoare cu
siliciu sunt redate de urmatoarele ecuatii:
V ) t sin( 2 230 ) t ( U
12

V ) 120 t sin( 2 230 ) t ( U
0
13

V ) 240 t sin( 2 230 ) t ( U
0
23
(3.45)
Figura 3.20. Forma de unda a tensiuniilor de alimentare trifazice a redresorului din componenta generatorului
de ozon.
Valoarea medie a tensiunii redresate obtinute dupa puntea redresoare este data de relatia:


3
3
3
3
faza . efec faza . efec med
sin
U 2 ) t ( d ) t cos( U 2
2
3
U

(3.46)
Valoarea medie a tensiunii in acest caz este U
med
=1,17 400 V= 468 V.
40
Valoarea efectiva obtinuta dupa redresare este data de relatia:
)
3
2
s i n (
2
3
1 U ) t ( d ) ) t c o s ( U 2 (
2
3
U
f a z a . e f e c
2
f a z a . e f e c e f e c r e d
3
3

(3.47)
Tensiunea efectiva redresata rezulta in acest caz
U
efect.red
=1,19 400V=476 V (3.48)
apropriata de tensiunea medie.
Valoarea efectiva a curentului de faza este:
3
Ired
) t ( d I
2
1
I
3
3
2
red faza



(3.49)

Asa incat curentul maxim efectiv pe fiecare faza, la puterea maxima este de 1,8 A, deci curentul
redresat va fi de 2,944 A.
Coeficientul de redresare se defineste ca raportul dintre tensiunea continua si cea de faza si este:

)
3
sin(
3
2
U
U
D
faza
continua
r


(3.50)
cu D
r
=1,17 cum a fost calculat mai sus.
0 0.005 0.01 0.015
300
200
100
0
100
200
300
U1 t ( )
U2 t ( )
U3 t ( )
U4 t ( )
U5 t ( )
U6 t ( )
U7 t ( )
U8 t ( )
t
Figura 3.21 Forma de unda a tensiunilor trifazice dupa redresare
41
Pentru redresor se alege o punte trifazica compacta ce contine sase diode care suporta
curentul efectiv maxim de 36 A si tensiunea inversa de 1600 V. La cuplarea redresorului la reteaua
electrica apare un curent mare datorita incarcarii condensatorilor de filtrare. In scopul limitarii
acestui curent, la iesirea din punte s-au montat patru rezistente cu valoarea ohmica de 2 / 200 W,
astfel curentul de incarcare este inferior valorii de 400 A, valoare care este data in catalogul puntii
redresoare pentru curent repetitiv.
Capacitatea de filtrare dupa redresare se alege in functie de tensiune, curent si timpul intre
doua pulsatii consecutive ale tensiunii redresate. In acest caz particular in care puterea aparenta este
mai mare decat puterea activa (cu un ordin de marime), redresorul fiind necomandat, filtrul este cel
care trebuie sa asigure in timpul unei perioade de 1/800 Hz, necesarul de putere aparenta, dupa care
sa preia puterea aparenta reflectata din sarcina invertorului. Curentul mediu prin invertor este de
12 A, la tensiunea de 500 Vcc, si puterea aparenta de 6000 VA. Se impune pe durata T
max
/2,
condesatorii sa asigure curentul mediu si tensiunea continua sa varieze U
continu
<10 V.
continuu
max mediu
filtrare
U 2
T I
C

(3.51)
Rezulta o capacitate de 700 F, care foloseste doua grupuri de condensatori inseriati pentru a
suporta tensiuni continue pana la 800 Vcc, fiecare grup fiind format din trei condensatori
electrolitici cu valoarea de 470 F / 400 Vcc, legati in paralel
Schema generatorului de ozon cu tiristoare este prezentat figura 3.9. si este utilizat n
procesul de potabilizare a apei pentru surse colective i individuale de ap a cror parametrii s fie
n concordan cu normele impuse. Generatorul de ozon cu productia nominala de 50 g O
3
/h, , este
o constructie monobloc, ce cuprinde camera de generare a ozonului, invertorul, transformatorul de
inalta tensiune si elementele de automatizare si masura a parametrilor de functionare. Camera de
generare a ozonului contine sapte tuburi din cuart care au in interior un electrod din aluminiu si
sunt montate in interiorul unor tevi din otel inoxidabil, astfel incat intre tubul din cuart si teava
metalica ramane un spatiu de 1 mm prin care trece oxigenul din care se genereaza ozonul la
aplicarea unei tensiuni alternative de ordinul a 8...12 kV pe electrodul de aluminiu fata de teava din
otel inoxidabil care este electrodul de masa.
Schema completa a generatorului de ozon, consta din urmatoarele subansamble (figura 3.9.):
elemente de protectie a retelei electrice de alimentare (siguranta electromagnetica,releu
termic etc.);
punte redresoare trifazica;
condensatori de filtrare;
invertor in semipunte cu tiristoare;
divizor capacitiv de tensiune;
transformator de inalta tensiune;
divizor rezistiv pentru masurarea tensiunii inalte (vezi figura 3.10);
voltmetru de masura si transmisie a tensiunii inalte;
placa de comanda tiristori (vezi figura 3.11);
placa de prescriere frecventa in modul de lucru MANUAL (vezi figura 3.12.);
releu de automatizare si monitorizare.
.
42
Figura 3.22 Schema generala a generatorului de ozon
43
Divizorul de masura a tensiunii inalte se compune din cinci rezistente de 9,1 M inseriate
cu o rezistenta de 33 k .Semnalul pozitiv fata de masa este redresat si apoi trimis catre indicatorul
masura , la voltmetrul de panou. Acelasi semnal este amplificat de un tranzistor, care separat
galvanic, este trimis catre releul de monitorizare. In lipsa tensiunii inalte (defectarea transformatorului
de inalta tensiune, spargerea tuburilor din camera de generare ozon, intreruperea circuitului primar
etc), se deconecteaza echipamentul de la reteaua electrica de catre releul de automatizare si
monitorizare.
Figura 3.23 Schema divizorului rezistiv
Placa de comanda a tiristoarelor are la baza (figura 3.11) circuitul integrat TL 494 [15], cu
urmatoarele blocuri componente:
sursa de referinta de 5 Vcc;
oscilatorul;
controlul "dead-time"/comparatorul PWM;
amplificatorul de eroare;
circuitul logic de iesire;
bistabilul flip-flop, tip D;
tranzistoarele de iesire.
Raportul dintre timpul de deschidere a tranzistoarelor de iesire-comparatorul PWM-si perioada
unei oscilatii este constant, prin mentinerea unei tensiunii constante pe pinul 4, iar frecventa de
oscilatie este reglata prin modificarea rezistentei din oscilatorul circuitului integrat ( grupul de
rezistente legate intre pinul 6-RT si masa), in acest grup fiind reglata rezistenta optocuplorului
transconductanta VTL5C [16], prin curentul de alimentare a diodei luminiscenta din acesta. La o
variatie a curentului de comanda in plaja 4...20 mA, variatia frecventei este in domeniul 400...800 Hz,
rolul optocuplorului amintit fiind de a asigura separarea galvanica intre curentul de comanda si
circuitul integrat. Semnalele obtinute la iesirea circuitului integrat, TL 494, semnale defazate cu 180
0
,
comanda doua optocuploare TLP 250 [17], la iesirea carora se obtin semnalele de comanda pentru cei
doi tiristori, semnale separate galvanic intre ele si fata de circuitul integrat.
44
Figura 3.24 Schema circuitului de comanda a triristoarelor
45
Pentru alimentarea fiecarui circuit optocuplor TLP 250, sunt utilizate cate doua convertoare
(separatoare) tensiune continua/ tensiune continua de tipul DC1WDIL 24/05 [18], ale caror iesiri sunt
inseriate, punctul median fiind legat la catodul tiristorului. In acest mod, comanda fiecarui tiristor se
face la intrarea in conductie cu +2 V / 200 mA si la blocare cu -2 V / -200 mA, in scopul micsorarii
timpului de stingere al acestuia si pentru a nu se suprapune semnale parazite induse de campurile
electromagnetice din conductori. La intrarea in conductie a tiristoarelor, datorita capacitatii dintre
circuitul de intrare si circuitul de iesire care are valoarea de 50 pF, (vezi figura 3.12.), se induce in
circuitul de intrare un curent parazit care poate influenta negativ functionarea normala a circuitelor de
comanda. Aceasta capacitate de separare, se manifesta si intre convertoarele de tensiune continua /
tensiune continua. In conditiile in care tensiunea continua de alimentare a invertorului este in jur de
500 V si timpul de intrare in conductie a tiristorului este in jur de 1,5 sec, rezulta un curent :
t
U
C I
SEPARATIE PARAZIT


(3.52)
de circa 17,3 mA, care se suprapune peste semnalul util care este in gama 5...10 mA, deci mai mare
decat semnalul util. Pentru evitarea acestui fenomen, pe langa faptul utilizarii circuitelor de tip snubber
pe fiecare tiristor, care sa limiteze variatia tensiunii dU/dt si a curentului di/dt pe tiristoare, se
utilizeaza cate un filtru trece jos atat pe intrare cat si pe iesire, care sa atenueze semnalul parazit.
Constantele de timp ale acestor filtre trebuie sa fie mai mici decat timpul de tranzitie a semnalelor
utile.
IESIRE INTRARE
IESIRE IESIRE 2 IESIRE 1 IESIRE
INTRARE INTRARE 2 INTRARE 1 INTRARE
,
C ) R R (
C ) R R (

+
+


(3.53)
Figura 3.25. Schema auxiliara pentru atenuarea perturbatiilor produse de intrarea in conductie ale comutatoarelor
invertorului.
In modul de lucru MANUAL al generatorului de ozon, potentiometrul de comanda de pe
panoul frontal trebuie sa asigure un semnal compatibil cu semnalul de comanda dat de tabloul central
46
de automatizare, care este de 4...20 mA. Pentru convertirea semnalului de tensiune dat de
potentiometru in semnal unificat de tensiune, se utilizeaza o placa de comanda prezentata in figura
3.13.
Figura 3.26. Schema placii de prescriere in regimul de lucru MANUAL
Ca sursa de alimentare pentru montajele electronice se foloseste o sursa stabilizata de 24 V/1,2 A [19].
In perioada pregatirii tezei a fost executat, dupa care a fost supus unui proces de verificare /
certificare rezultand urmatorii parametrii mai importanti:
Tabelul 3.8 Parametrii process de verificare
Frecventa/
Putere
electrica
Concentratia
de ozon
(g/Nm
3
)
Productia de
ozon
(g/h)
Minima 40 10% 28,810%
Maxima 80 10% 57,610%
Pentru supravegherea (reglare si monitorizare) functionarii generatorului de ozon s-a folosit un releu
logic ZELIO [20].
47
Figura 3.27. Panoul frontal al generatorului de ozon cu capacitatea de 50 g O3/h implementat pentru potabilizarea
apei si interiorul dulapului de comanda si automatizare a modulului de potabilizare a apei.

3.2 Echipamente de generarea a radicalilor hidroxil in apa potabila (oxidare
avansata)
Pornind de la informatiile din literatura s-au elaborat doua echipamente de tratare a apelor
utilizand oxidarea avansata, unul pentru apa potabila pentru a marii viteza de reactie cu poluantii din
apa si a fost implementat in cadrul modulelor de potabilizare a apei respectiv un echipament pentru apa
uzata. Scopul acestora este sa genereze radicali hidroxil pentru oxidarea impuritatilor din apa si sa
faciliteze neutralizarea potentialului Zeta [10] pentru decantarea si filtrarea acestora.
Pentru elaborarea echipamentelor de generarea radicalilor hidroxil se porneste de la
urmatoarele considerente:
in apa tratata in camera de reactie concentratia oxigenului dizolvat sa fie la saturatie;
campul electric in spatiul dintre cei doi electrozi sa fie pulsatoriu;
periodic sa ajunga la zero si chiar negativ (tensiunea sa fie de -1,2...-1 V) pentru autocuratarea
electrozilor de impuritatile organice depuse;
curentul sa nu depaseasca o anumita limita legata de puterea transformatorului de separarea
galvanica;
La sfarsitul fiecarui puls pozitiv, urmeaza un mic impuls negativ, pentru a nu fi necesara
inversarea polaritatii periodice a electrozilor.
Numarul de radicali hidroxil generati pe un puls de descarcare este proportional cu intensitatea
curentului electric din camera de reactie, iar probabilitatea ca acestia sa intre in reactie cu poluantii
apei creste odata cu marirea tensiunii. Daca pentru fiecare camera de reactie rezulta a rezistenta
electrica determinata de conductivitatea apei cu impuritatile ce le contine si de geometria electrozilor
pe care o notam cu R
c-reactie
, energia electrica debitata pe camera de reactie de un impuls este data de
relatia:
48



puls
T
0
reactie c
2
puls
dt R )) t ( I ( E (3.54)
Conductanta apei potabile este apropriata de =2500 S/cm, iar pentru apa uzata valoarea este in jur
de g=30000 S/cm. Rezistivitatea apei este


1
.Rezistenta electrica a apei dintre electrozi se
defineste ca fiind
S
L
R
apa

unde L este distanta dintre electrozi, iar S-suprafata acestora in
contact cu apa. Pentru calculele in continuare se neglijeaza capacitatea care se manifesta la interfata
lichid-electrod si vom tine cont numai de R
c-reactie
. Interfata lichid-electrod se comporta ca un
condensator care se strapunge la o anumita tensiune (~2 V). Aceasta camera de reactie se alimenteaza
printr-un circuit redresor-dublor de tensiune ca in figura 3.15. Rolul capacitatii dielectricului este
preluat de capacitatea C
1
.
X
A
D 1
D 2
R c - r e a c t i e
C 1
Figura 3.28. Redresorul-dublor de tensiune prin care se alimenteaza camera de reactie

Daca tensiune din secundarul transformatorului alimentat de invertor este:
) t sin( U U
sec 0 sec


(3.55)
pe alternanta negativa condensatorul se incarca la valoarea U
0-sec
, si rezulta
) U 2 U ( ) t sin( U U
conductie dioda sec 0 sec 0 reactie c
+
(3.56)
Diagramele tensiunilor sunt reprezentate in figura 3.17. Aceste reprezentari sunt valabile fara a
tine cont de frecventa, atit la 50 Hz, cat si la 40 kHz. Tensiunea obtinuta dupa condensator nu mai este
decat aproximativ sinusoidala, deoarece apare un puls de curent la descarcarea condensatorului. La
frecvente mari, panta de crestere a tensiunii,
)
dt
dU
(
este mare favorizand oxidarea avansata.
49
Ureactiet ( ) Usec t ( ) 0.95 U0 + :
0 0.01 0.02 0.03
500
0
500
1000
Usect ( )
Ureactiet ( )
t
Figura 3.29. Tensiunile de alimentare a camerei de reactie
Echipamentul de generare a radicalilor hidroxil OH
-
in apa potabila, se compune din trei
electrozi din grafit imersati in apa supusa procesului de tratare in care s-a dizolvat sunt oxigen si ozon,
(vezi figura 3.18.) electrozi alimentati cu pulsuri de tensiune pozitiva fata de electrodul de masa care
este conducta metalica. Echipamentul are ca scop generarea radicalilor hidroxil OH
-
pentru a spori
viteza de reactie a ozonului dizolvat in apa cu poluantii acesteia. Face parte din gama produselor de
purificarea apei cu electroplasma.
Datorita faptului ca la suprafata electrozilor din grafit au loc reactii chimice intense, acestia se
consuma si trebuiesc inlocuiti periodic, produsii de reactie fiind retinuti in filtru cu nisip sau se
decanteaza.
Figura 3.30.Schema de principiu a echipamentului de generare a radicalilor hidroxil in apa potabila
Pulsurile de sarcina electrica care apar pe electrozii din grafit, sunt generate de un invertor
alimentat la tensiunea monofazica a retelei electrice prin intermediul unui transformator de medie
frecventa (25 kHz), care asigura separatia galvanica . In acest caz rezistenta apei intre cei trei electrozi
din grafit si conducta de apa este in gama 185...200 , calculata pe baza conductivitatii apei potabile.
Amplitudinea tensiunii de iesire din transformator este de 60 V. Astfel tensiunea pe electrozi, cu o
aproximatie de 7 %, este de forma:
50
) V 2 , 1 U ( ) t sin( U U
0 0 electrozi
+
(3.57)
Tensiunea efectiva este:
T
dt )) t ( U (
U
T
0
2
electrozi
electrozi ef

(3.58)
rezultand 72,5 V. Curentul efectiv masurat este de 0,38 A, iar puterea efectiva masurata este de 27 W.
Scriind ecuatia redusa a transformatorului cu secundarul raportat la primar,
( )
21 2 sar
2
2
2
1
12 1
1
1
1
L j R Z
w
w
L j R
I
U
Z

+ + + + (3.59)
tinand cont de faptul ca w
1
/w
2
=2,5 si negrijand inductantele de scapari si rezistentele infasurarilor,
rezulta:.
) R L j (
w
w
L j
I
U
Z
electrozi c 2 2
2
2
1
1
1
1
1
+ +
(3.60)
Pentru montajul prezentat, chiar daca R
c-electrozi
devine zero, adica electrozii sunt in scurt,
curentul prin tranzistoare nu depaseste valoarea efectiva de 1 A, valoare inferioara datelor din catalog
(I
max
=8 A) [21]. Din aceste motive s-a ales un invertor simplu, in semipunte cu frecventa constanta si
factor de umplere , functionand in bucla deschisa,fara senzor de curent. Comanda tranzistoarelor
MOSFET din semipunte este facuta de un circuit specializat, IR 2153 [22]. Semnalul de comanda
pentru tranzistorul Q
1
din bratul superior al puntii, pentru a nu fi perturbat in timpul comutatiei,
foloseste un filtru de iesire, format din componentele D
1
, R
2
, dioda Zener D
3
si rezistenta R
7
, din figura
3.20. Pentru atenuarea perturbatiilor de comanda pentru tranzistorul Q
2
, in serie cu acesta este o
rezistenta cu valoarea de 1 , care se poate utiliza si pentru masura curentului. Frecventa de oscilatie a
circuitului integrat este stabilita din rezistenta R
5
si condensatorul C
7
.
Figura 3.31. Implementarea echipamentului de generare a radicalilor hidroxil in apa potabila.
51
Figura 3.32. Schema invertorului utilizata pentru generarea radicalilor hidroxil in apa potabila.
52
Pentru epurarea apelor uzate, ca prima treapta de preoxidare s-a utilizat un echipament de
generarea a radicalilor hidroxil (oxidare avansata) corespunzator schemei din figura 3.21.
Echipamentul se compune din :
electrod din grafit cu diametru de 150 mm;
tub din PVC cu diametrul interior de 200 mm;
suport din teflon pentru fixarea electrodului din grafit;
suport sustinere electrod grafit-electrod de masa;
pompa de apa uzata cu puterea de 1,1 kW;
pompa de aer cu puterea de 120 W ;
sursa de curent pulsatoriu cu puterea maxima de 1 kVA (vezi figura 3.21.).
Figura 3.33. Schema echipamentului de preoxidare avansata a apelor uzate.
Apa supusa procesului de tratare este preluata din bazin de catre pompa de apa care asigura
un debit de aproximativ 12 m
3
/h, apa in care se introduce aer de catre a doua pompa cu un debit de 2,5
Nm
3
/h, dupa care apa aerata curge turbionar pe electrodul din grafit alimentat electric cu pulsuri de
curent cu frecventa de 50 Hz, figura 3.2.6. si ajunge din nou in bazinul de apa. Infasurarea secundara a
transformatorul electric de separatie din cadrul sursei de alimentare a electrodului din grafit care
debiteaza o tensiune de 110 V, este inseriata cu o capacitate de 200 mF si cu celula de reactie, astfel
incat curentul prin aceasta este in functie de rezistenta celulei, care este determinata de conductivitatea
apei. Prin utilizarea acestei scheme electrice, pe alternanta negativa a tensiunii se incarca condensatorul
care se descarca pe rezistenta celulei pe alternanta pozitiva.
Utilizand alte tipuri de transformatoare, cu diferite tensiuni secundare, se obtin curenti si
puteri diferite pentru aceeasi celula de reactie, prin care circula apa cu conductivitati diferite.
53

ELECTROD EXTERIOR
IN-A
IN-X
+ ELECTROD GRAFIT
110 Vca
A
C1
200 uF/ 400 V
T1
TRANSFORMATOR DE SEPARATIE
1 5
2 4
3
MASA
D1
DIODE
D2
DIODE
230 Vca

Figura 3.34. Schema sursei de alimentare a electrodului din grafit.
Curentul prin celula de reactie, se aproximeaza cu relatia urmatoare.
2
celula celula
1
2
entare lim a
celula
)) r ( I ( r ) r ( P
)
C
1
r (
U
) r ( I


+

(3.61)
Pentru tensiunile de U
1
=110 V, U
2
=150 V si U
3
=230 V, curentii rezultati in functie de rezistenta apei
sunt redati in figura 3.22., iar puteriile disipate in apa sunt redate in figura 3.23.
0 20 40 60 80 100
10
20
Rezistent a celulei
C
u
r
e
n
t
u
l
Ic1 r ( )
Ic2 r ( )
Ic3 r ( )
r
Figura 3.35. Curentii efectivi prin camera de reactie in functie de rezistenta acesteia pentru tensiunile de U1=110 V,
U2=150 V si U3=230 V
54
0 10 20 30 40
0
500
1000
1500
2000
Rezistenta celulei
P
u
t
e
r
e
a

d
i
s
i
p
a
t
a

i
n

c
e
l
u
l
a
P1 r ( )
P2 r ( )
P3 r ( )
r
Figura 3.36. Puterea disipata prin camera de reactie in functie de rezistenta acesteia pentru tensiunile de U1=110 V,
U2=150 V si U3=230 V
Dupa cum rezulta din figura 3.22., pentru o anumita tensiune, puterea debitata pe camera de
reactie atinge un maxim in functie de conductivitatea apei la valoarea de r=1/ C
1
(rezistenta apei este
egala cu impedanta condensatorului).
Invertoare de alimentare a lampilor de dezinfectie.
Sursele de alimentare a lampilor de UV sunt surse de curent capabile sa asigure un curent
constant, dupa aprinderea (amorsarea) lampilor. Pentru aprinderea acestora este necesar ca lampa sa fie
alimentata cu o tensiune mai mare, conform datelor de catalog. Sursele de alimentare a lampilor
(invertoarele), sunt surse de curent alternativ constant si pot lucra la frecventa retelei electrice ( 50 sau
60 Hz), caz in care limitarea curentului se face cu o inductanta sau o capacitate (balast magnetic,
respectiv condensatori de inseriere). La o frecventa mai mare este necesar un balast electronice. Daca
invertoarele de medie frecventa pentru alimentarea lampilor UV, debiteaza un curent altenativ in care
numai valoarea efectiva este constanta, in timpul fiecarei semiperioade lampa este aprinsa un timp
(t
aprins
), urmat de un timp de pauza (t
pauza
), in apa supusa procesului de dezinfectie apare electronul
hidratat

aq
e
care are culoare albastr i se dovedete a fi astfel cel mai simplu ion i agent reductor
cunoscut, care inbunatateste randamentul energetic al dezinfectiei cu cel putin 15 %. Avantajele
invertoarelor electronice de medie frecventa pentru alimentarea lampilor UV sunt urmatoarele:
cresterea duratei de viata a lampii cu cel putin 25 %;
cresterea randamentului energetic al lampii cu cel putin 10 %.
55
Figura 3.37. Comparatie intre invertoarele de medie frecventa si cele la frecventa retelei.
Lampile UV de joasa presiune, uzuale, cu puteri pana la 325 W si tensiuni nominale de 120 V, nu
necesita in invertoare transformatoare, dar lampile UV de medie presiune a caror putere ajunge la 20
kW si tensiune nominala de 2000 V, sunt alimentate cu invertoare ce contin transformatori ridicatori de
tensiune. Lampile de joasa presiune contin doua filamente de wolfram care trebuiesc incalzite pentru
aprinderea lampii, iar cele de medie presiune au doar doi electrozi, in cazuri rare mai au si un electrod
de aprindere.
Convertoare de alimentare a lampilor de dezinfectie UV de joasa presiune
Cel mai simplu montaj de alimentare a unei lampi cu mercur de joasa presiune, la frecventa de 50
Hz, este redat in figura 3.25, si este montajul utilizat si la lampile cu neon din suprafetele interioare.
D R O S E R M A G N E T I C
T 1
S T A R T E R
L - U V 1
L A M P U U V _ J O A S A _ P R E S I U N E
1
2 3
4
A - 1
X - 1 B - 1
Y - 1
2 3 0 V - N U L
C 1
C A P A C I T O R D E P A R A Z I T A R E
2 3 0 V - F A Z A
Figura 3.38. Alimentarea lampii UV de joasa presiune cu droser magnetic
In momentul cuplarii montajului la reteaua electrica, curentul trece prin bobina de limitare, cele
doua filamente ale lampii si prin starterul care se incazeste, la atingerea temperaturii stabilite prin
constructia acestuia, curentul electric se intrerupe aparand un puls de tensiune datorat inductiei
magnetice care aprinde lampa. Dupa aprinderea acesteia, curentul este mentinut relativ constant prin
56
aceasta de bobina , deci rolul acesteia este de a mentine un curent limitat prin starter si prin lampa de
UV.
In momentul cuplarii montajului la reteaua electrica, curentul prin bobina , filamente si starter este:
Hz 50 f f 2
R R 2 R L j
U
I
starter filament droser
retea
initial

+ + +

(3.62)
acest curent nu trebuie sa depaseasca valoarea curentului maxim prin filamente dat in catalog.
In momentul in care starterul se deschide, apare un puls de tensiune cu amplitudinea:
dt
dI
L U
initial
aprindere
(3.63)
Daca se aproximeaza comportarea lampii dupa aprindere cu o rezistenta:

lampa al min no
lampa al min no
lampa
I
U
R

(3.64)
Dupa aprindere, la functionare normala, curentul devine:
lampa droser
retea
e functionar
R R L j
U
I
+ +

(3.65)
si care trebuie sa fie egal cu valoarea nominala din catalog.
Aceleasi principii stau si la baza invertoarelor electronice de medie frecventa, utilizate la alimentarea
lampilor UV, cu mercur, la joasa presiune.
Schema de principiu a invertorului electronic de alimentare a lampilor UV de joasa presiune, este
redata in figura 3.26. Schema contine urmatoarele blocuri functionale, dinspre lampa spre reteaua
electrica:
1. condensator C
1
pentru aprinderea lampii UV;
2. circuit de adaptare L-C cu rol in aprinderea lampii si limitarea curentului la functionare
normala;
3. invertor semipunte cu tranzistoare MOSFET sau IGBT;
4. controlul factorului de putere cu rolul de stabilizator de tensiune si de formare a curentului
absorbit de redresor din retea sa fie aproximativ sinusoidal astfel incat puterea reactiva sa fie
minima;
5. redresor necomandat monofazic;
6. filtru de retea cu rolul de a opri perturbatiile dinspre invertor spre retea si invers.

57
Figura 3.39. Schema de principiu a invertorului electronic de alimentare a lampii UV de joasa presiune.
Calculam componentele schemei de mai sus in cazul alimentarii unei lampii UV de joasa presiune, cu
urmatoarele date de catalog [23], redate in tabelul 3.2.
Tabelul 3.9 Datele invertorului electronic
Codul
lampii
Lungimea
lampii
< mm >
Lungimea
arcului
< mm >
Puterea
lampii
< W >
Curentul
nominal
< mA >
Tensiunea
nominala
< V >
Puterea lampii in
banda C
< W >
Intensitatea la
1 m distanta
<mW/cm
2
>
GPH79
3T5VH
793 713 38 425 112 13,5 125
Din datele de catalog reiese ca lampa prezentata are un randament de 80 % (un randament
uzual pentru lampile UV de joasa presiune ).
Rezistenta nominala a lampii dupa aprindere rezulta la valoarea de R
l
=263,5 .
Tensiunea necesara pentru aprinderea lampii este de 600 V dar se alege valoarea de U
a
=800 V. Pentru
a obtine aceasta tensiune pe condensatorul C
1
, deci si pe lampa, componentele C
1
si L trebuie sa
formeze un circuit rezonant, iar frecventa de lucru sa fie apropriata de frecventa de rezonanta, caz in
care trebuiesc indeplinite relatiile:

+ +

1 amorsare a
2
1
2
droser filament
invertor iesire
amorsare
0
1
0
C I U
)
C
1
L ( ) R R 2 (
U
I
f 2 9 , 0
LC 2
1
f
(3.66)
Pentru o tensiune continua de alimentare a semipuntii invertoare cu valoarea de 360 V
cc
, valoarea
condensatorului C
1
=10 nF si a inductantei L=1,8 mH, se obtine tensiunea de aprindere a lampii la
frecventa de 33 kHz, conform figurii 3.27.
58
2
.
10
4
2.5
.
10
4
3
.
10
4
3.5
.
10
4
4
.
10
4
4.5
.
10
4
5
.
10
4
5.5
.
10
4
6
.
10
4
0
2000
4000
6000
8000
trace 1
trace 2
Uap f ( )
800V
f
Figura 3.40. Tensiunea de aprindere a lampii UV in functie de frecventa.
Dupa aprindere lampii UV, tensiunea pe aceasta si curentul sunt redate in figurile 3.28.si 3.29.,
in functie de frecventa la valorile componentelor amintite mai sus. De mentionat ca circuitul de
comanda a semipuntii invertoare, lucreaza la aceeasi frecventa prestabilita prin doua componente, o
rezistenta si o capacitate, in cele doua etape, de amorsare a lampii si de iluminare normala.
2
.
10
4
3
.
10
4
4
.
10
4
5
.
10
4
6
.
10
4
50
100
150
trace 1
Ulampa f ( )
f
Figura 3.41.Tensiunea pe lampa UV dupa aprinderea acesteia.
Tranzistoarele din componenta invertorului semipunte sunt de tip MOSFET de putere la
tensiunea de 500 V, curent maxim 8 A si puterea disipata maxima de 125 W (IRF 840 [21]) ,
comandate de un circuit specializat de tipul IR 2155 [22].
2
.
10
4
2.5
.
10
4
3
.
10
4
3.5
.
10
4
4
.
10
4
4.5
.
10
4
5
.
10
4
5.5
.
10
4
6
.
10
4
0.2
0.3
0.4
0.5
trace 1
I2 f ( )
f
Figura 3.42.Curentul de iesire din invertor dupa aprinderea lampii UV.
59
In scopul obtinerii unui regim constant de functionare a lampii de UV, adica pastrarea acelorasi valori
pentru tensiunea si curentul de alimentare a acesteia, tensiunea continua de alimentare a invertorului
semipunte trebuie pastrata constanta la valoarea de 360 V
cc
, fara ca aceasta sa fie influentata de
variatiile tensiunii retelei de alimentare. Acest lucru este realizat de circuitul de control al factorului de
putere [24] (PFC, Power Factor Corection).
Convertorul cu corecia factorului de putere este format dintr-un redresor cu diode urmat de
un convertor CC/CC ridicator . Variatorul este comandat astfel nct curentul absorbit din reea s fie
ct mai apropiat de un curent sinusoidal. Condensatorul montat n paralel cu sarcina permite
micorarea ondulaiilor tensiunii de ieire.
Convertorul prezentat mai sus prezint unele avantaje:
nu este necesar separarea galvanic ntre ieirea i intrarea sistemului;
este necesar o tensiune de ieire reglabil UC.
Circuitul de control al factorului de putere este realizat dintr-un driver de control (circuit
integrat ), un tranzistor MOSFET sau IGBT, o inductanta de inmagazinare a energiei, o dioda
redresoare rapida si un condensator de filtrare. Circuitul integrat este astfel conceput incat sa necesite
cat mai putine componente externe. Acest circuit masoara tensiunea continua de pe condensatorul de
filtrare si curentul debitat de puntea redresoare prin doua amplificatoare incorporate, cerinta impusa
celor doi parametrii este ca tensiunea continua sa fie de o anumita valoare si curentul debitat de
redresor sa fie aproximativ sinusoidal, in faza cu tensiunea alternativa si sa fie in gama prestabilita de
putere. Cei doi parametrii masurati sunt apoi insumati in scopul obtinerii unui semnal de comanda tip
PWM pentru tranzistorul de putere din componenta montajului. Semnalul de comanda al tranzistorului
de putere este de frecventa stabilita prin componentele externe si este in gama 40...200 kHz, reglarea
diferitelor marimi facandu-se prin variatia factorului de umplere. Acest circuit poate sa mentina
parametrii constanti pana la o anumita limita de putere si de la o anumita valoarea a tensiunii de
intrare. Calculul inductantei de inmaganizare a energiei magnetice se face cu relatia [3.67]:

l iesire iesire
rare int iesire
2
rare int
PFC
f V P 2
) V 2 V ( V
L (3.67)
unde
h este randamentul circuitului PFC (0,9 );
V
intrare
-tensiunea pulsatorie de intrare (100...240 V);
V
iesire
-tensiunea continua de iesire (360 V
cc
);
P
iesire
-puterea consumata de invertor (60 W );
f
l
-frecventa de lucru a semnalului de comanda a tranzistorului (50 kHz).
Valoarea inductantei se calculeaza pentru tensiunea minima de intrare. In acest caz rezulta
valoarea de 0,3 mH.
Curentul maxim prin tranzistor si inductanta se calculeaza cu relatia:

min rare int


out
max PFC
V
2 2 P
I
(3.68)
In acest caz concret rezulta I
PFC-max
=1,9 A,folosind de asemenea un tranzistor IRF 840 cu parametrii
prezentati anterior.
60
Figura 3.43.Schema invertorului electronic de alimentare a lampii UV de joasa presiune.
61
Schema concreta a invertorului electronic de alimentare a lampii de UV de joasa presiune cu
puterea de 40 W (puterea invertorului =60 W), este redata in figura 3.30. Pe baza acestei scheme s-a
dezvoltat un echipament ecologic de dezinfectie a apei cu lumina ultravioleta, utilizat n procesul de
potabilizare a apei, figura 3.31.
Figura 3.44. Echipament de dezinfectia apei EDV-1 si dedurizator electromagnetic montat in fluxul de tratarea apei
Invertoare de alimentare a lampilor de dezinfectie UV de medie presiune
Lampile UV de medie presiune functioneaza de obicei la o tensiune mai
mare decat tensiunea retelei de alimentare, si din aceasta cauza sunt
alimentate printr-un transformator si un element nerezistiv de limitare, care poate sa fie un
condensator sau o inductanta ca in figura 3.32. Aceste lampi au doi electrozi situati la extremitatile
lampii, fara a mai prezenta in general electrozi pentru aprindere.
Figura 3.45.Schema de principiu pentru alimentarea lampilor UV de medie presiune.
Modificarea puterii pe lampa se face cu ajutorul ploturilor transformatorului ca in figura
anterioara. Daca se face un reglaj continuu a puterii, se foloseste un contactor static cu tiristoare
inseriat cu infasurarea primara a transformatorului ridicator de tensiune, contactor static comandat de
62
catre un bloc electronic in functie de curentul din infasurarea secundara a transformatorului de
alimentare a lampii, curent masurat de catre un transformator de curent, ca in figura 3.33.
Figura 3.46. Circuit de alimentare a lampii UV de medie presiune in curent constant.
In montajul din figura anterioara, daca reglajul de curent nu se poate face din comanda
contactorului static actionand asupara unghiului de comanda al acestuia, se face un reglaj brut,
comutand ploturile transformatorului ridicator de tensiune. Cu acest tip de montaj se alimenteaza lampi
de UV de medie presiune care necesita tensiuni nominale pana la 2000 V la puteri de pana la 20 kW.
Aceste montaje lucreaza la tensiunea retelei de alimentare (50 Hz), a carei perioada 20 ms, este mult
mai mare decat timpii de desfasurare a reactilor din plasma lampii, reducand randamentul de generare
a luminii UV de catre aceasta. De fapt modul de lucru ON-OFF al lampii la medie frecventa este
favorabil atat asupra eficientei si duratei de viata ale acesteia, cat si asupra apei tratate in care
genereaza electronul hidratat

aq
e
de culoare albastr, care inbunatateste randamentul energetic al
dezinfectiei cu cel putin 15 %. Aceste inbunatatiri sunt puse in evidenta numai in cazul in care
concentratia oxigenului dizolvat in apa ajunge la saturatie.
Pentru alimentarea lampilor UV de medie presiune, in modul de lucru ON-OFF la medie
frecventa, trebuie utilizate convertoare electronice-invertoare dedicate acestui scop.
In continuare se prezinta invertorul realizat pentru alimentarea lampii HTK 7/30 1 CT,
(PHILIPS [25]), si care are puterea nominala de 2000 W la un curent de 1,6 A. In calcule aproximam
lampa cu o rezistenta de valoarea de 781,25 . Rezulta tensiunea nominala pe lampa de 1250
V.,alimentand lampa cu tensiune alternativa dreptunghiulara, amplitudinea de 2000 V, la frecventa de
10 kHz, prin doi condensatori cu valoarea de 47 nF / 2 kV si doua inductante de 2,2 H, condensatori
inseriati cu fiecare electrod ca in figura 3.34.
63
Figura 3.47. Schema circuitului de adaptare pentru alimentarea lampii UV-medie presiune
Tensiunea din secundarul transformatorului este

+
+

h
0 k
0 t r a n s s e c
}
1 k 2
t ) 1 k 2 s i n (
{ U ) t ( U
(3.69)
redata in figura 3.35.
0 2
.
10
5
4
.
10
5
6
.
10
5
8
.
10
5
1
.
10
4
1.2
.
10
4
1.4
.
10
4
1.6
.
10
4
1.8
.
10
4
2000
1000
0
1000
2000
trace 1
TENSIUNEA DIN SECUNDARUL TRANSFORMATORULUI
TIMPUL
T
E
N
S
I
U
N
E
A

S
E
C
U
N
D
A
R
A
U t ( )
t
Figura 3.48. Tensiunea din secundarul transformatorului de alimentare a lampii UV-medie presiune.
Impedanta lampii UV si a circuitului de adaptare este:
}
Z ) 1 k 2 (
] t ) 1 k 2 sin[(
{ U ) t ( I
)
) Z Re(
) Z Im(
( arctg
2
C
j
1
R ) L 2 ( j Z
k
k
h
0 k
0 lampa
k
k
k
serie
lampa serie circuit
+
+

+ +


(3.70)
Curentul calculat prin lampa, in conditiile expuse mai sus, este redat in figura 3.36.
64

0 5
.
10
5
1
.
10
4
1.5
.
10
4
2
.
10
4
2.5
.
10
4
6
4
2
0
2
4
6
CURENTUL PRIN LAMPA UV-MEDIE PRESIUNE
TIMP
C
U
R
E
N
T
I t ( )
t
Figura 3.49. Curentul calculat prin lampa UV-medie presiune.
Valoarea efectiva a curentului este

T
0
2
lampa efectiv
dt )) t ( I (
T
1
I
(3.71)
Tensiunea pe lampa:

) t ( I R ) t ( U
lampa lampa calculat lampa

(3.72)
si redata in figura 3.37.
0 5
.
10
5
1
.
10
4
1.5
.
10
4
4000
3200
2400
1600
800
0
800
1600
2400
3200
4000
trace 1
Ulam t ( )
t
Figura 3.50. Tensiunea calculata pe lampa UV-medie presiune
Dupa efecuarea calcului rezulta valoarea de I
efec-calculat
=1,597 A, in timp ce valoarea masurata cu ajutorul
unui multimetru digital este I
efec-masurat
=1,68 A. Eroarea rezultata dintre valoarea calculata si valoarea
masurata este de 4,9 %, care este acceptabila tinand cont de faptul ca lampa a fost aproximata printr-o
rezistenta. Puterea calculata pe lampa este data de relatia :


T
0
lampa
2
lampa calculat lampa
dt R )) t ( I (
T
1
P
(3.73)
65
Valoarea calculata pentru lampa este de P
lampa-calculat
=1948 W, in timp ce valoarea nominala din catalog
pentru lampa este de 2000 W.
Pentru transformatorul de ridicare a tensiunii la frecventa de 10 kHz, se utilizeaza tole din ferita, de
acelasi tip ca cele utilizate pentru generatorul de ozon prezentat anterior, de tip 3C90 [13] .
Cu ajutorul acestor tole s-a executat un transformator cu raportul de 10 / 1, (secundar / primar).
Invertorul " vede" sarcina prin transformator, adica impedanta Z
1
data de relatia:
( )
21 2 circuit
2
2
2
1
12 1
1
1
1
L j R Z
w
w
L j R
I
U
Z

+ + + + (3.74)
in care notatiile reprezinta
R
1
-rezistenta infasurarii primare;
L
s12
-inductanta de scapari a infasurarii primare;
w
1
-numarul de spire din infasurarea primara;
w
2
-numarul de spire a infasurarii secundare;
Z
circuit
-impedanta circuitului de adaptare si a lampii UV;
R
2
-rezisrenta infasurarii secundare;
L
s21
-inductanta de scapari a infasurarii primare.
Tensiunea de alimentare a invertorului punte din figura 3.38. este de 270 V
cc
, tensiune obtinuta
dupa redresarea si filtrarea tensiunii monofazice a retelei de alimentare de 230 V
ca
, 50 Hz. In aceste
conditii, amplitudinea pulsului de curent din infasurarea primara a transformatorului si tot odata si prin
tranzistoarele invertorului, este de 40 A. Se aleg pentru invertor patru tranzistoare de tipul-
IXGH32N60C [26]-care sunt tranzistoare IGBT la 600V, curentul maxim de 60A si o putere disipata
de 200W, in capsula TO 247AD [27], tranzistori montati pe radiatori pe care in antiparalel sunt
montate diode rapide de 30 A, la 1000 V, radiatorii fiind raciti cu aer de catre un ventilator. Pentru
comanda tranzistorilor s-au utilizat doua drivere integrate de tipul IR 2113 [28] drivere comandate de
catre circuitul integrat TL 494 [15]. Curentul de alimentare a puntii invertorului este masurat pe niste
rezistente de putere, iar semnalul obtinut este transmis catre intrarile neinversoare ale amplificatoarelor
operationale din cadrul circuitului TL494, unde este comparat cu semnalul de prescriere al curentului
care ajung pe intrarile inversoare ale operationalelor , in functie de aceste marimi s-a implementat o
functie PI pe aceste operationale, care sunt transformate in semnale PWM cu frecventa de 10 kHz,
defazate cu 180 grade, utilizate pentru comanda tranzistoarelor. Factorul de umplere al semnalelor de
comanda, fixat prin componentele externe este in gama 20...85 %.
La fel ca si in capitolele precedente, pentru atenuarea perturbatilor dinspre tranzistoare, catre
circuitul TL 494, s-au folosit filtre pe iesirile circuitelor driver.
Valoarea masurata a curentului absorbit de acest invertor din reteaua electrica a fost de 10,2 A,
tensiunea retelei fiind in acel moment de 226 V
ca
. Puterea absorbita este de 2318 W iar randamentul
invertorului este dat de relatia (3.75] .
retea absorbit
lampa
P
P


(3.75)
este de : =86,3 % .
66
Figura 3.51. Schema invertorului de alimentare a lampii UV medie presiune, tip HTK 7/30 1 CT
67
3.3 Analiza prin simulare a functionarii invertorului pentru generatorul de ozon
Schema electrica simplificata a invertorului este redata in figura 3.2. si corespunde unei
structuri in semipunte (doua surse simetrice E/2)si un circuit echivalent (R,L,C) formand un circuit
rezonant serie.
Analiza presupune indeplinite o serie de ipoteze:
a) parametrii echivalenti raman constanti;
b) se opereaza cu valorile efective ale primelor armonici de tensiune/curent;
c) filtrul de alimentare rejecteaza armonicile rezultate prin redresare;
d) lucrand la tensiune de alimentare constanta, productia de ozon depinde liniar de frecventa de
lucru (intr-o gama ingusta de lucru):
] Hz [ f
] h / g [ Q
K
gen


] Hz )[ 825 775 ( f
] h / g )[ 288 6 . 57 ( Q


(3.76)
e) se neglijeaza timpul de garda al semiconductoarelor , precum si caracterul neliniar indus de
acest parametru.
Schema echivalenta a sistemului de generare a ozonului este data in figura 3.39.
Figura 3.52. Schema bloc a generatorului de ozon
Tensiunea de alimentare va apare ca marime perturbatoare prin (E).
Pentru identificarea elementelor schemei din figura 3.39 dependenta intre frecventa de lucru a
invertorului (f) si tensiunea de comanda fiind echivalata la structura :
1 s T
K
) s ( Uc
) s ( f
) s ( H
inv
inv
invertor
+


(3.77)
Din datele experimentale s-a dedus
20 K
inv

si
(sec) 25 . 0 T
inv

.
68
Redresorul este prevazut cu un filtru (RC) asa incat :
1 s T
K
) s ( Ua
) s ( E
) s ( H
red
red
redresor
+

(3.78)
pentru care se folosesc estimarile
9 . 0 K
red

si
(sec) 75 . 0 T
red

.
Circuitul de adaptare este un circuit oscilant amortizat bazat pe elementele echivalente (R,L,C):
1 s
2 s
1
) s ( H
n
2
n
2
F
+


(3.79)
in care parametrii ( n

) si (

) depind de datele circuitului de adaptare:


20 . 0 sec; / rad 800
n

Pentru celula generatoare de ozon se foloseste liniarizarea
E f G P
1
+
.
Pentru 0 E
1 s T
K
G
c
c
1
+

(3.80)
Din datele experimentale , in jurul punctului static de functionare ales :
5
8 . 0
8 . 43
f
P
K
c

(3.81)
Constanta de timp poate fi doar estimata din valorile constructive, folosind aproximarea
(sec) 1 . 0 T
c

.
Pentru convertorul putere/frecvente s-a gasit aproximarea simplificatoare:
c
K
1
P
f

(3.82)
Pentru elementul de echivalare a productiei de ozon , din datele experimentale s-a calculat:
) kW ( P
) h / g ( Q
K
GC

(3.81)
Calculul regulatorului urmareste o serie de obiective:
a) cresterea gradului de amortizare;
b) scaderea timpului de raspuns.
In acest caz s-a ales un regulator PD cu asigurarea unei margini de faza


k k
.
69
s Td 1
s Td 1
V ) s ( R
R
+
+

(3.82)
Se alege =0.112 pentru care defazajul maxim al regulatorului are valoarea

53
max
+ .
Pentru bucla directa cu partea impusa:
) 1 s 1 . 0 ( ) 1 s 10 5 s 10 56 . 1 ( ) 1 s 25 . 0 (
20
) s ( H
4 2 6
+ + + +


(3.83)
se gaseste pulsatia
sec) / rad ( 164

pentru care defazajul este =-. Punand conditia ca marginea
de faza
k
sa fie egala cu defazajul maxim al regulatorului PD:

53
max k


rezulta :
0182 . 0
164 112 . 0
1 1
d




(sec) (3.84)
Factorul de amplificare al regulatorului rezulta din conditia:
1
) j ( H


(3.85)
rezultand 03 . 10 V
R
asa incat:
s 002 . 0 1
s 0182 . 0 1
83 . 10
s 0182 . 0 112 . 0 1
s 0182 . 0 1
83 . 10 ) s ( H
R
+
+

+
+


(3.86)
Impunand un factor =0.1254 a rezultat:
46 . 11 V
R

si
017 . 0
d

.
In continuare se va analiza comportarea sistemului folosind primul regulator. Pentru aceasta se
realizeaza o modelare folosind programul SIMULINK din MATLAB, figura 3.40.
Fig.3.40. Schema de simulare
70
Dupa stabilirea regimului stationar (t=0.2 sec) s-a aplicat o perturbatie care reprezinta
scaderea (brusca) a tensiunii retelei de alimentare cu 15% rezultand o usoara scadere a frecventei ,
respectiv a puterii debitate.
0 0.05 0.1 0.15 0.2 0.25 0.3 0.35 0.4 0.45 0.5
0
100
200
300
400
500
600
700
800
900
1000
timp [sec]
F
re
c
v
.
Controlul frecventei
0 0.05 0.1 0.15 0.2 0.25 0.3 0.35 0.4 0.45 0.5
0
100
200
300
400
500
600
700
800
900
1000
Controlul frecventei
F
re
c
v
.
timp [sec]
a. b.
0 0.05 0.1 0.15 0.2 0.25 0.3 0.35 0.4 0.45 0.5
600
650
700
750
800
850
900
950
1000
timp [sec]
F
re
c
v
.
Controlul frecventei
c.
Fig.3.41 Raspunsuri indiciale a)la o treapta de frecventa , tensiune constanta
b) treapta de frecventa si variatia tensiunii ; c) analog cu punctul b pentru alta scara de amplitudine
Rezultatele simularii, corespunzatoare raspunsurilor indiciale , sunt prezentate in figura 3.41
,a,b,c si in care figura 3.41.a.reprezinta variatia frecventei la modificarea in treapta a referintei fara
perturbatie; figura 3.41.b. aceeasi variatie si o perturbatie de tensiune la t=0.2 sec, si figura 3.41.c : cu
o alta gama a iesirii in aceleasi conditii ca la punctul anterior. Asa cum era de asteptat :
- apare un suprareglaj:
% 20
800
162
800
800 962
f
f f
stat
stat max


(3.87)
- apare o eroarea stationara la perturbatie
% 4
800
775 800
f
f
stat


(3.88)
care nu produc modificari sensibile ale puterii (si deci a productiei de ozon).
71
3.4 Concluzii si contributii
Pe langa analizei principalelor variante de metode fizice de tratare a
apelor, sunt scoase in evidenta schemele si modurile de functionare ale diferitelor convertoare
electronice de putere intr-o gama de frecvente: 400 800 Hz pentru generarea ozonului, 10kHz
sau 20 kHz la alimentarea lampilor cu radiatii ultraviolete sau in procesele de oxidare avansata.
Contributiile legate de acest capitol se refera la :
Prezentare preocedeelor complete de proiectare a unui convertor in semi punte la o
putere de 6000 VA;
Precizarea performantelor specifice convertoarelor destinate fiecarei aplicatii pentru
tratarea apelor;
Conceperea unor scheme electronice fiabile pentru generarea ozonului si generarea
radicalilor hidroxil;
Stabilirea avantajelor si dezavantajelor variantelor convertoarelor , a metodelor si
circuitelor de control.
Prezenarea detaliata a legaturii intre efectele diferitelor metode de tratare a apelor si
parametrii si tipurile invertoarelor necesare.
72
CAPITOLUL 4. METODE SI ECHIPAMENTE EVOLUATE
PENTRU TRATAREA APELOR
In cadrul proceselor de depoluare a apelor se impune ca in urma tratamentelor sa nu rezulte
produsi toxici, eficienta tehnologiilor sa fie cat mai ridicata si consumurile energetice cat mai scazute.
Pentru ca probabilitatea de aparitie a produsilor toxici sa fie cat mai scazuta, in cadrul treptelor de
procesarea apei, substantele chimice utilizate-floculanti, coagulanti si dezinfectanti-trebuie utilizate in
cantitatile minime necesare procesului si daca este posibil metodele chimice sa fie inlocuite de metode
fizice de tratare, fara reactivi pentru evitarea riscul sanitar n calitatea apei distribuite pentru apa
potabila si protectia mediului in cadrul epurarii acestora. Necesitatea obtinerii acestor deziderate se
realizeaza prin optimizarea treptelor de tratare si a echipamentelor din cadrul acestora, inclusiv a
invertoarelor de alimentare a acestora.
In cadrul procesarii apelor, este necesar sa se utilizeze metode fizice combinate, care impreuna
sa asigure consumuri energetice cat mai scazute si certitudinea obtinerii parametrilor ceruti.
Pentru a obtine un control al proceselor trebuiesc implementate regulatoare pentru parametrii
monitorizati. Pentru buna functionare a acestor regulatoare trebuiesc cunoscute functiile de transfer a
proceselor pentru diferiti parametrii. Toate aceste calcule trebuie sa estimeze in ce gama pot varia
parametrii proceselor, astfel incat stabilitatea acestora sa se pastreze.
In cadrul proceselor de tratarea apelor ,tehnologiile de transformare sunt constituite dintr-o
serie de operaii succesive, continue sau ciclice, de natur mecanic, fizic, chimic sau biologica.
Orice tehnologie, se reduce la un numr limitat de operaii simple, distincte care se realizeaz n
instalaii si aparate corespunzatoare. Procesarea apelor are ca scop indepartarea pana la o anumita
limita a unor substante care sunt considerate poluante din aceasta.
Facand analogie cu circuitele electronice se poate spune ca o statie de potabilizare a apei cat si
cele de epurare sunt atenuatori (reducatori ) ai poluantilor din apa. Intr-un proces de tratare a apei
(potabilizare sau epurare), treptele de tratare se inserieaza si se poate vorbi despre eficienta fiecarei
trepte si eficienta intregului flux de tratare. Asa cum este exprimata eficienta unei trepte de tratare in
momentul actual, este dificil de facut o corelatie intre eficientele fiecarei trepte si eficienta globala. In
momentul actual eficienta unei trepte de tratare fata de un anumit parametru, in fluxurile de
potabilizare sau epurare, se defineste ca fiind:
100
poluant . C
poluant . C poluant . C
E
rare int
iesire rare int

(4.1)
Daca in locul eficientei treptelor de tratare fata de un anumit poluant, se propune utilizarea conceptului
de atenuare a poluantului, definit ca in electronica (filtre), ca fiind:
)
poluant . C
poluant . C
lg( A
rare int
iesire


(4.2)
Se poate spune ca eficienta intregului flux de tratare compus din mai multe trepte este:
73
)
poluant . C
poluant . C
...
poluant . C
poluant . C
poluant . C
poluant . C
lg( A
) 1 N ( iesire
N iesire
1 iesire
2 iesire
rare int
1 iesire
flux



(4.3)
Rezulta :

N treapta 2 treapta 1 treapta flux
A ... A A A

+ +
(4.4)
Coeficientul de atenuare este adimensional si se poate exprima in decibeli astfel ca atenuarea
fiecarei trepte se insumeaza dnd atenuarea fluxului total.
Metodele i echipamentele evoluate pentru tratarea apelor trebuie sa se preteze si pentru
modernizarea fluxurilor de procesarea apei existente uzine de potabilizarea apelor si statii de epurare-
astfel incat acestea sa corespunda normelor de procesare a apei, norme care impun parametrii cat mai
restrictivi pentru aceasta.
Cele mai multe procese de tratarea apelor, potabilizare sau epurarea acestora, aduc schimbri
ale concentraiilor unor substane care sunt fie scoase, fie introduse in ap, intervenind astfel un
transfer de faz intre cele trei faze existente:gazoas, lichid si solid. Dupa cum s-a mai precizat
starea lichida a apei cum este prezenta in mod curent este o solutie diluata de apa si alte substante. Cele
mai multe dintre aceste substante interactioneaza cu apa formand solutii, care din punct de vedere al
starii fizice de agregare este o plasma lichida slab ionizata. De asemenea apa este o plasma densa care
revine foarte rapid in starea de echilibru si zonele de neechilibru trebuiesc produse cu frecventa mare.
Plasma din punct de vedere fizic este a patra stare de agregare a materiei si este formata din
componenti cu sarcina pozitiva, sarcina negativa si neutrii, sarcina pe ansamblu fiind neutra. Accesta
plasma lichida-apa- se caracterizeaza in general prin doi parametrii, pH-ul acesteia care reprezinta
densitatea sarcinilor pozitive ionul de hidrogen H
+
si potentialul redox sau ORP care reprezinta
tendinta unei specii chimice de a ceda sau primii electroni) Acesti doi paramerii sunt legati prin relatia
lui Clark;
pH 2
30
200 ORP
rH +
+

(4.5)
-rH este un parametru care defineste scara relativa a hidrogenului.
Daca se reprezinta pe axa Ox valoarea pH-ului apei, ca in figura 1.1, pe axa Oy potentialul
ORP al acesteia si pe axa Oz temperatura apei, apa care poate fi consumata de diferitele specii
biologice ocupa o zona interioara suprafetei elipsoidale pe grafic.
Aceasta zona se defineste prin relatia:
1
c
) T T (
b
) ORP ORP (
a
) pH pH (
2
2
0
2
2
0
2
2
0

(4.6)
unde:
C 37 T .. si ; mV 350 ORP ;.. 7 pH
0
0 0 0
+
Exteriorul acestei zone este inproprie vietii si este utilizata pentru dezinfectia apei. Tehnologiile de
depoluarea apelor contin aproape obligatoriu etape de dezinfectie (reducerea germenilor biologici
74
toxici pentru oameni si mediu) a acesteia. Daca dezinfectia se face pe cale chimica, trebuiesc utilizate
substante chimice cu timp de reactie relativ mic, pentru ca reactia de dezinfectie sa nu necesite volume
mari ale camerelor de reactie. Tendinta este ca aceste schimbari sa se faca pe cai fizice, utilizand cat
mai putine substante chimice din exterior, acestea fiind suplinite de energie-mecanica, electrica ,
electromagnetica, care produc modificarea rH-ului si a temperaturii in zone mici si pentru scurt timp,
dupa care apa se omogenizeaza devenind neutra.
4.1 Metode i echipamente evoluate pentru tratarea apelor in scopul potabilizarii
Concepia sistemelor centralizate actuale de alimentare cu ap este mult rmas n urm:
volumul rezervoarelor de ap potabil, compensarea sptmnal, monitorizarea parametrilor
sistemului, gradul de automatizare i perioadele de intervenie, sistemele de construcie i protecie a
reelelor de distribuie; actuala dezvoltare a sistemelor de alimentare cu ap n mediul rural
(alimentarea prin cimele de strad) este o dovad n acest sens [29]. Consumurile specifice n
sistemele centralizate de alimentare cu ap depesc curent 0.5 -0.7 kWh/m
3
ap, valori mult
superioare celor realizate n sistemele de alimentare cu ap din rile din vestul Europei. Legile si
directivele comunitatii europene pun n eviden creterea exigenelor privind indicatorii organoleptici,
fizico-chimici, anorganici, organici, pesticide, dezinfectani i produi de dezinfecie. n plan sanitar
riscurile determinate care pot aprea datorit calitii apei pot fi :
risc major: contaminare microbiologic accidental impus de pierderea dozei de oxidant n
corelaie cu starea de funcionare a reelei de distribuie exterioar i interioar;
riscuri chimice: toxicitatea unor molecule, factorul de bio-acumaulare al acestora, persistena i
rezistena la tratamente convenionale, numeroase substane care nc nu pot fi determinate
Filierele tehnologice convenionale disponibile n uzinele de ap din ar prezint o serie de deficiene
determinate de:
pre-clorarea care conduce frecvent la deteriorarea calitii apei prin formarea de subproduilor
organo-clorurai (THM);
tehnologii de decantare i filtrare sunt depite moral i fizic i nu pot asigura valorile
indicatorilor impui de Directiva CE la: turbiditate, agresivitate, substane organice i
bacteriologic;
costurile de exploatare sunt ridicate dac ne referim la raportul performan / pre i mai ales
din punct de vedere energetic.
Unicul proces prin care se asigur calitatea apei este dezinfecia final cu Cl
2
, care genereaza
cloraminele cu actiune toxica asupra organismelor. Studiile ntreprinse n ultimii ani au pus n eviden
necesitatea completrii filierelor tehnologice conform cu cele prezentate n figura 4.1.
75
Figura 4.53. Schema de completare a fluxului tehnologic pentru uzinele de apa (potabilizare).
Sursa de apa utilizata pentru potabilizarea acesteia poate fi de suprafata (rau, lac) sau subterana. In
cazul in care parametrii sursei de apa prezinta depasiri fata de normele in vigoare, este necesara o
preoxidare a poluantilor din apa, preoxidare care se face in mod curent cu clor gazos, si mult mai rar cu
ozon. Preoxidarea apei cu clor se face in doze pana la 1 mg/l, dar are dezavantajul ca nu poate oxida
toti poluantii necesitand timpi mari de reactie si altereaza gustul si mirosul apei. Utilizarea ozonului
inlatura aceste dezavantaje, dar nu se pot utiliza dozele care ar fi necesare, mai ales la uzinele de apa
mari, care au decantoare si filtre deschise, datorita faptului ca ozonul rezidual din apa trece de bazinele
de reactie ale acestuia si ajunge in atmosfera spatiilor uzinale in care este un poluant. Preoxidarea cu
ozon se preteaza cel mai bine in cazul in care se utilizeaza bazine inchise si filtre sub presiune, asa cum
a fost a fost descrisa intalatia de potabilizare a apei din capitolul 2. In cazul uzinelor de apa de cu debit
orar mai mare de 100 m
3
/h, se propune o preoxidare avansata cu ajutorul radicalilor hidroxil obtinuti in
urma descarcarilor electrice in apa procesata cu ajutorul curentilor de medie frecventa, radicali care au
un potential de oxidare mai mare decat al ozonului, asa cum s-a prezentat in capitolul 2 al lucrarii.
Chiar daca se utilizeaza ca agent de preoxidare ozonul, se recomanda ca aceasta treapta sa fie precedata
de o treapta de oxidare avansata cu ajutorul radicalilor hidroxil, in scopul ruperii macromoleculelor
poluantilor greu oxidabili, care apoi sa fie oxidati de ozon. Treapta de preoxidare cu radicali hidroxili
se poate face langa sursa de apa, in statia de pompare, avand avantajul ca in acest mod se utilizeaza
conductele de aductiune a apei in uzina de apa ca si camere de reactie si prin faptul ca in apa din
acestea oxigenul este la o concentratie de saturatie, peretii acestora sunt protejati la coroziune. Pentru
intensificarea reactiilor de preoxidare si persistenta in timp a acestora, echipamentul poate fi dotat cu o
pompa dozatoare de saramura (solutie de NaCl in doza medie de 1 g/m
3
de apa), in scopul generarii
on-line a hipocloritului de sodiu in apa procesata. Schema treptei de preoxidare avansata on-line a apei
cu radicali hidroxili, realizata langa puturile de captare a acesteia este redata in figura 4.2.
76
4
2
1
5
7
6
3
1
9
P L C
1 0
8
U Z I N A D E
A P A
Figura 4.54. Schema treptei de preoxidare on-line a apei cu radicali hidroxili.
Componentele treptei de preoxidare redate in figura 4.3 sunt:
1. sursa de apa, in acest caz puturi;
2. contor de apa cu iesire electrica;
3. rezervor solutie de saramura (NaCl);
4. pompa dozatoare solutie de saramura;
5. reductor de presiune (regulator, diafragma de reducere a presiunii );
6. ajutaj Venturi de introducere a aerului (oxigenului ) in apa;
7. filtru de aer pentru retinerea impuritatilor;
8. sursa de curenti pulsatorii de medie frecventa si camera de generare radicali hidroxili in
conducta si hipoclorit de sodiu;
9. senzor de masura a conductivitatii apei;
10. automat programabil (PLC)..
Sursa de curenti pulsatorii de medie frecventa a fost prezentata capitolul 2 a lucrarii, la fel ca si
circuitul de adaptare intre invertor si electrozii camerei de reactie. Electrozii camerei de reactie sunt
din titan slab aliat, sub forma de plasa cu ochiurile de 10 mm pozitionati la aceeasi distanta. Rezistenta
electrica a camerei de reactie este in functie de conductivitatea apei si pentru o sursa de apa subterana
se pastreaza aproximativ constanta.
Apa pre-oxidata ajunge in uzina de potabilizare unde este tratata cu treptele existente, decantare si
apoi filtrare pe strat de carbune activ si nisip cuartos, dupa care se face dezinfectia finala (post-
oxidare), inaintea distributiei acesteia catre utilizatori. Daca in prezent dezinfectia finala a apei se face
pentru uzinele mari cu clor gazos si pentru uzinele mici si medii cu hipoclorit de sodiu, se propune
schimbarea acestor trepte de tratare in scopul cresterii eficientei si eliminarii produsilor chimici cu
actiune toxica pentru om. Astfel in tarile dezvoltate pentru dezinfectia apei in uzinele mari se utilizeaza
dioxid de clor, ClO
2
, care are un spectru de actiune mult mai selectiv si actiune mai puternica asupra
agentilor patogeni dacat clorul. Dioxidul de clor, este un produs metastabil si din aceasta cauza se
produce la locul de utilizare cu ajutorul electrolizei din solutie de sare. Ca si cinetica de reactie,
dioxidul de clor, se comporta asemanator cu ozonul, adica la fel ca acesta molecula este formata din
trei atomi care se disocieaza intr-un atom de clor si doi de oxigen, oxigenul la randul lui producand
dezinfectia si totodata si oxigenarea apei. Dezinfectia cu dioxid de clor produce si oxigenarea apei.
77
Dupa dezinfectia cu dioxid de clor, pentru marirea vitezei de reactie dintre acesta si poluantii apei si
pentru distrugerea cloraminelor care apar in urma utilizarii produselor pe baza de clor, se recomanda ca
ultima treapta de tratare a apei in uzina de potabilizare, sa fie treapta de tratare cu lumina ultravioleta in
modul de lucru ON-OFF, la medie frecventa (10...50 kHz). Se poate utiliza si ozonul pentru post-
oxidare si dezinfectie, in scopul micsorarii dozei de dioxid de clor utilizata. Pentru a pastra tecile
lampilor de UV curate in timpul functionarii acestora, se pune in vecinatatea lor un sistem de curatire
cu ultrasunete ca in figura 4.3. Treapta de tratare redata in figura amintita, cu un debit de 500 m
3
/h, s-a
propus pentru recircularea apei intr-o piscina. Aceast echipament de tratare mai contine si o treapta de
generare a radicalilor hidroxil pe un electrod tip plasa din titan alimentat in impulsuri de curent la
medie frecventa. In locul dioxidului de clor se injecteaza ozon obtinut din oxigen cu puritatea de 90%.
Figura 4.55. Schema echipamentului de dezinfectie finala a apei utilizand ozon sau dioxid de clor, lumina
ultravioleta in regim ON-OFF si radicali hidroxili.
Pentru uzine de apa cu debite mici (pana la 100 m
3
/h ), ozonul poate fi produs chiar de lampile de UV,
daca se utilizeaza lampi care au in spectrul de emisie linia de 185 nm deoarece fotonii din aceasta linie
scindeaza molecula de oxigen, iar la recombinarea acesteia rezulta ozonul. Un astfel de echipament
care sa trateze apa cu lumina ultravioleta in prezenta ozonului dizolvat in apa, ozon generat tot de
lampa de UV, este prezentat in figura 4.4, [30]. Pentru producerea ozonului, aerul intra intre lampa de
UV si teaca din cuart de protectie a lampii, iar o fractiune din fotonii cu lungimea de 185 nm scindeaza
moleculele de oxigen din aer producand amestecul de gaz aer-ozon, ceilalti fotoni din spectrul UV al
lampii ajung in camera de reactie a echipamentului unde se produce dezinfectia apei, ozonul rezultat
78
este aspirat de catre un tub Venturi si injectat in apa supusa procesului de tratare, inainte de a ajunge in
camera de reactie UV-ozon.
In concluzie se poate spune ca noile uzine de potabilizare a apei cat si reabilitarea celor
existente, trebuie sa contina ca prima treapta de tratare un echipament de de generare a radicalilor
hidroxili in scopul preoxidarii poluantilor si corectarii potentialului ZETA al apei, echipament redat in
figura 4.2, urmat de treptele de decantare si filtrare, iar postoxidarea si dezinfectia trebuie facuta cu
dioxid de clor urmate de tratarea cu lumina ultravioleta. Dioxidul de clor poate fi inlocuit cu ozon si
clor gazos sau ozon si hipoclorit. Procesul de dezinfectie se considera terminat daca potentialul redox
al apei la pH=7 este mai mare de 745 mV.
Figura 4.56. Echipament de tratare a apei cu lumina UV in prezenta ozonului dizolvat si generat de lampa de UV
4.2 Metode i echipamente evoluate pentru epurarea apelor in scopul protectiei
mediului
Tratarea apelor uzate, fie ele industriale, fie umane sau agricole este un proces extrem de
important pentru meninerea echilibrului ecosistemului la nivel global, prin micorarea scalei de timp
la care acesta se produce. Ciclul planetar de regenerare poate s fie suficient de lent, astfel nct, n
cadrul lui, scala de timp la care se desfoar s fie mai mare dect scala de timp a speciei umane
lsnd totul pe seama ciclurilor naturale, specia uman poate fi condamnat la extincie. Tratarea
apelor denumite generic uzate, indiferent de proveniena lor, poate fi efectuat n dou stagii
principale: mecano-fizico-chimic i biologic, procese care mai poart numele de epurarea apelor uzate
[31]. Tratarea mecano-chimic reprezint segmentul care nu implic prezena microorganismelor vii n
79
cadrul procesului, bazndu-se pe diferenele de proprieti fizico-chimice ale poluanilor fa de ap
pentru a interaciona la nivel fizic sau chimic pentru a fi ndeprtai. Epurarea biologic a apelor uzate,
pe de alt parte, este un proces complex, bazat pe activitatea microorganismelor care consuma
poluanii din apele reziduale, acetia fiind hrana lor, n conditii aerobe (epurare n prezena oxigenului)
sau anaerobe (in lipsa oxigenului). Scopul epurrii biologice a apelor reziduale, oricare ar fi
proveniena acesteia, este ndeprtarea materiilor n suspensii coloidale nedecantabile, eliminarea sau
micorarea coninutului organic, reducerea cantitilor de nutrienti (azot i fosfor) i eliminarea
compuilor organici toxici prezeni n urme [32]. Epurarea biologica a apelor reziduale este realizata de
ctre microorganisme, n special bacterii, care transforma materia organic n materialul celular i
gaze. Operaiile de epurare biologic sunt precedate i urmate de operaii de decantare. Din punct de
vedere energetic, epurarea biologica a apei se face cu un consum energetic mai mic fata de treptele
fizico-chimice care pot sa o inlocuiasca ( ultrafiltrarea, osmoza inversa) . Principiul epurrii biologice
const n punerea in contact a microorganismele epuratoare i a apei reziduale, tratarea efectundu-se
ntr-un biorector (bazin de aerare), unde amestecul este meninut o durat predefinit n contact,
evacuarea putnd fi fcut mpreun (cnd va urma separarea microorganismelor i recircularea lor)
sau doar a apei tratate, evitndu-se costurile suplimentare legate de procesul de separare/recirculare. n
primul caz, culturile de microorganisme sunt libere, suspendate n mediul biologic, n al doilea
culturile sunt fixate pe supori solizi, care pot, la rndul lor sa fie fici n bioreactor sau fluidizai.
Treapta de epurare biologica, pe langa faptul ca asigura reducerea anumitor poluanti, are si un
rol foarte important de monitorizare a calitatii apei deversate prin faptul ca arata apa este capabila din
punct de vedere biologic sa se integreze in mediu.
Compuii prezeni n apele uzate supuse epurrii sunt extrem de variai, diferind ntre ei funcie
de locul de provenien, de tipul de activitate din care au provenit apele, de etapele anterioare ale
procesrii apelor uzate i de muli ali factori care implic o doz mai mare sau mai mica de
incertitudine de exemplu, de sursa de ap utilizat, de puritatea ei i de stresul biologic la care
aceasta este supus pe parcursul proceselor prin care trece pn a deveni uzat. Cu toate acestea,
majoritatea compuilor ce urmeaz a fi tratai biologic pot fi ncadrai n cteva clase principale,
funcie de principalele lor caracteristici:
solide n suspensie;
compui organici biodegradabili;
parazii i patogeni;
nutrieni azot i fosfor;
poluani detergeni, pesticide, cianuri;
metale [33] .
Oricare ar fi poluantul din apa, aceasta ajunsa in statia de epurare, trebuie procesata, pentru ca viteza
de epurare in treptele mecanico-chimice si biologice este superioara epurarii naturale din rauri si lacuri.
Dac pn acum civa ani era extrem de important ca un proces de epurare a apelor uzate s fie studiat
n condiii de staionaritate, precizndu-se ntre ce intervale ale parametrilor de operare acestea se vor
comporta predictiv cu consecine asupra sistemelor de reglare i control, care trebuia astfel concepute
nct s-a menin procesul n interiorul acestor domenii, n ultimii ani a ctigat din ce n ce mai mult
teren studiul dinamicii proceselor de epurare biologic, ca urmare att a dezvoltrii cunotinelor legate
de biologia proceselor ct, mai ales, a contientizrii ca microorganismele alctuiesc comuniti
complexe care, pentru aceleai condiii de operare, se pot dezvolta diferit funcie de vrst, compoziie
iniial, durate de via n condiii specifice de mediu i multe altele [34]. Mai mult decat atat, in
statiile de epurare moderne nu se mai poate face o distinctie clara intre treptele de tratare fizico-
mecanico-chimice si cele biologice, se urmareste ca adaptarea bacteriiilor (in treapta biologica 90 %
80
din eficienta de epurare este data de bacterii) la poluantii apei sa se faca in momentul admisiei apei
uzate in statia de epurare.
O statie de epurare care raspunda acestor exigente trebuie sa contina urmatoarele trepte de
tratare redate in figura 4.5:
corectarea pH-lui apei;
scindarea macromoleculelor organice greu biodegradabile din apa cu ajutorul radicalilor
hidroxili sau prin alta metoda ( daca moleculele organice contin mai mult de 6 atomi de carbon
nu pot fi asimilate direct de bacteriile din treptele biologice-acestea trebuie sa elibereze enzime)
si corectarea potentialului ZETA al apei - un potential ZETA marit pentru apa inseamna o
solutie mai buna de a trece prin celule (bacterii) ducand elementele nutritive in nauntru si
carand afara toxinele;
decantarea suspensiilor prin adaugarea de coagulanti si floculanti (saruri de fier si polielectroliti
la care se adauga namolul in exces din treapta biologica care are proprietati de floculant
corecteaza tensiunea superficiala a apei facilitand decantarea suspensiilor;
epurare biologica la temperatura, debit si potential redox (ORP) constante;
implementarea unei reactii pozitive puternice in treapta de epurare biologica si pe intreg fluxul
de epurare, exceptand treapta de dezinfectie;
optional se face filtrarea apei pe strat de carbune activ si nisip cuartos;
dezinfectia finala a apei inainte de deversarea acesteia in mediu.
Figura 4.57. Schema statiei de epurare a apei utilizand metode avansate.
Apa uzata ajunge in primul compartiment al statiei de epurare unde se face corectia pH-ului si
apoi se face o pre-oxidare a poluantilor cu ajutorul unui echipament de generare on-line a radicalilor
hidroxil in apa in prezenta oxigenului dizolvat, echipament prezentat in figura 4.3, similar cu cel
utilizat pentru potabilizarea apei. Acest echipament are rolul de rupere a macromoleculelor organice si
oxidare partiala a acestora in scopul facilitarii decantarii si apoi oxidarii totale in treapta de epurare
biologica. De asemenea echipamentul face o corectie a potentialui ZETA al apei si micsorarea
81
potentialului redox (ORP). Echipamentul functioneaza in mod continuu recirculand apa in acest
compartiment, astfel ca in functie de numarul de cicluri de pre-oxidare la care apa este supusa, se
reduce concentratia poluantilor din apa. Compartimentul descris este acoperit comunicand cu
atmosfera printr-un filtru de aer cu polietilena si carbune activ, in scopul evitarii raspandirii mirosului
in mediul din vecinatatea statiei de epurare. Din acest compartiment, apa este preluata de o pompa cu
debit constant, tratata cu solutie coagulanta (clorura ferica, sulfat feros sau alta sare de fier), floculant
(polielectrolit) si o parte din namolul activ provenit din treapta de epurare biologica care are proprietati
de coagulant. Bacteriile din namolul activ, cat sunt in compartimentul de decantare, se pregatesc pentru
o noua faza de dezvoltare exponentiala care va urma in treapta biologica, daca nu sunt inhibate pe
durata lunga de variatia pH-ului apei.
Figura 4.58. Fazele de existenta a bacteriilor utilizate in statia de epurare.
Compartimentul de decantare primara, indiferent ca este subteran sau suprateran, este izolat termic fata
de mediul inconjurator, pentru ca temperatura apei sa fie cat mai ridicata si daca se poate apropriata cu
temperatura apei in treapta biologica, aceasta fiind in gama 35...40
0
C. Variaia ratei maxime de
dezvoltare a bacteriilor poate fi descris cu ajutorul unei ecuaii de tip van tHoff-Arrhenius, [35]
[ecuaie care presupune o dublare a ratelor de cretere cu fiecare increment al temperaturii de la 10
0
C :
)) 15 T ( 098 , 0 exp( 47 , 0 ) T ( Vit
mult

(4.7)
Figura 4.59. Viteza de multiplicare a bacteriilor in functie de temperatura in treapta biologica.
82
Viteza reactiilor biochimice dintre bacterii (reamintesc ca in treapta biologica 90 % epurare este
facuta de bacterii [36]) si substanta organica biodegradabila se desfasoara cu viteza de reactie descrisa
de o ecuatie de tip van tHoff-Arrhenius, figura 4.8. Din aceste cauze temperatura in treapta biologica
trebuie sa fie optima vietii bacteriilor si apropriata de 40
0
C. Daca se face raportul dintre :
7 , 30
) C 5 ( Vit
) C 40 ( Vit
0
mult
0
mult

(4.8)
Ca o prima concluzie este ca o treapta biologica functionand la acelasi debit, aceeasi
concentratie a poluantilor biodegradabili si la aceeasi concentratie a oxigenului dizolvat ( 3...3,5 mg/l),
la temperatura apei de 5
0
C, trebuie sa aiba un volum de 30,7 ori mai mare decat o treapta biologica
care functioneaza la temperatura de 40
0
C, in aceleasi conditii. Valoarea devine mai rezonabila si egala
cu 7,1, daca ne raportam la temperatura de 20
0
C, la care se exprima majoritatea parametrilor utilizati in
proiectarea statiilor de epurare.
1 , 7
) C 20 ( Vit
) C 40 ( Vit
0
mult
0
mult

(4.9)
Deci o treapta biologica care functioneaza la 40
0
C, este de 7 ori mai mica decat una care
functioneaza in aceleasi conditii la 20
0
C.
Se poate scrie relatia care sa apoximeze concentratia poluantului la iesire :
aerare namol organica activat namol iesire pol
t I C C
(4.10)
In cadrul softurilor de modelare a treptelor de epurare, se seteaza temperatura apei la valorile:
10
0
C pentru zonele rulare;
12
0
C pentru zonele urbane aglomerate.
Valoarea medie a temperaturii apei de 20
0
C in treptele de epurare, este valabila pentru
zonele mediteraniene.
Durata de viata (ciclul de regenerare) a bacteriilor scade odata cu cresterea temperaturii si
pentru a le tine in faza exponentiala conform figurii 4.6, trebuie aplicata o reactie pozitiva tare, a
apei cu namol activ din decantorul secundar la un debit apropriat de debitul de intrare, o parte in
decantorul primar si o parte dupa acesta. Pentru ca reactiile biochimice sa se desfasoare cu viteza mare,
trebuie ca potentialul redox (ORP) al apei sa fie apropriat de potentialul redox al bacteriilor, sau
diferenta sa fie cat mai mica-vezi figura 4.8.
83
Figura 4.60. Variatia barierei energetice dintre apa si bacterii prin corectarea potentialului redox.
Pentru a mentine potentialul redox al apei apropriat de potentialul redox al bacteriei, in apa
trebuie dizolvat oxigen in concentratie in gama 3...4 mg/l (concentratie masurata), care se poate obtine
utilizand aer sau oxigen in concentratie de 80...95 %. Generatoarele de oxigen din aer au dezavantajul
ca sunt scumpe, dar din punct de vedere functional au urmatoarele avantaje:
viteza reactiilor biochimice este mai mare;
nu se distrug flocoanele din treapta biologica:
gazele rezultate din treapta biologica (hidrogen sulfurat, amoniac-gaze urat mirositoare) sunt
retinute mai usor de catre filtrul de aer.
De asemenea concentratia bacteriilor in treapta de epurare biologica trebuie mentinuta in gama
3...5 kg/m
3
de apa. Prin impunerea unor conditii de mediu in treapta de epurare biologica, se pot selecta
anumite tipuri de bacterii care sa se dezvolte in scopul epurarii grupei de poluanti. In cazuri dificile se
poate apela la echipamente de electroliza a unui debit partial al apei epurate, electroliza intr-o camera
de reactie cu membrana, care genereaza doua debite de apa ( apa anodica si apa catodica) cu pH bazic/
acid si potential redox pozitiv/negativ, aceste debite fiind injectate in punte diferite ale statiei de
epurare pentru a obtine corectile dorite.
La fel ca si compartimentul de decantare primara, compartimentul de epurare biologica,
decantorul secundar si compartimentul de extragere a caldurii din apa, sunt izolate termic in scopul
mentinerii temperaturii apei la o valoare in gama 35... 40
0
C. Pentru a obtine energia necesara incalzirii
apei, tinand cont ca in mod obisnuit, temperatura apei uzate la intrarea in statia de epurare este in gama
10...15
0
C, se poate utiliza in perioada calda, panouri solare in circuit inchis cu schimbator de caldura
din otel inoxidabil, panouri montate pe treapta de epurare biologica sau in vecinatatea acesteia. In
perioada rece, cand panourile solare nu mai pot genera caldura necesara, se pot utiliza pompe de
caldura, cu schimbator de caldura apa-apa sau apa-aer. Avantajul unei pompe de caldura destinata
incalzirii piscinelor cu schimbator de caldura aer-apa, care se pot adapta statiilor de epurare mici si
medii, consuma 1 kWh din reteaua electrica pentru a asigura 5 kWh de energie termica. Pompele de
caldura cu schimbator apa-apa au o eficienta putin mai mare decat cele a carui schimbator este apa-aer.
Cantitatea maxima de caldura pentru treapta biologica de epurare, este necesara la amorsarea treptei,
dupa care cantitatea de caldura se diminueaza, treapta de epurare generand caldura. Pentru statiile de
epurarea apei de pe langa fabricile de procesarea laptelui, se poate cupla sistemul de racire a utilajelor
84
tehnologice cu sistemul de incalzire a apei din treapta de epurare biologica in scopul reducerii
consumurilor energetice.
Datorita faptului ca treapta de epurare biologica functioneaza la temperatura medie, in aceasta se pot
dezvolta organisme patogene care trebuiesc indepartate din apa inaintea deversarii acesteia in mediul
inconjurator. Aceasta se realizeaza in treapta de dezinfectie a apei. Dezinfectia apei se poate face cu
lumina ultravioleta generata de una sau mai multe lampi care au in spectru linia de 185 nm, linie care
scindeaza molecula de oxigen, generand ozonul. Prin ventilarea aerului dintre lampa si teaca de
protectie se obtine amestecul aer-ozon ca in figura 4.4, amestec care este injectat in camera de reactie
pentru dezinfectie. In scopul mentinerii suprafetei tecilor de protectie a lampilor curate, in camera de
reactie se monteaza un dispozitiv de curatare a acestora cu ultrasunete, dispozitiv cu functionare
continua care faciliteaza procesul de dezinfectie, asemanator cu cel prezentat in figura 4.3.
Pentru a vedea utilitatea reactiei pozitive puternic, (adica a unui debit de recirculare supraunitar si
distribuit), s-a apelat la un model de referinta [35] si redat in figura 4.9.
Modelul consta din trei zone biologice si un decantor secundar pentru namol. Prima treapta este
anoxica (fara aport de oxigen si este destinata transformarii nitritilor in nitrati), iar zonele doi si trei
sunt aerobe (se difuzeaza aer).
Figura 4.61. Schema treptei biologice supusa modelarii.
Notatiile din figura reprezinta:
-Q
in
este debitul de intrare a apei in care este dizolvata o anumita substanta in concentratia Z
in
;
-Q
f
debitul de iesire din a treia zona incarcat cu Z
f
;
-Q
in t
-debitul preluat dupa zona 3 si adus la intrarea zonei 1 incarcat cu Z
in t
;
-Q
e
-debitul de apa evacuate avand incarcarea Z
e
;
-Q
u
-debitul de namol (apa cu namol activ) care se preia de la baza decantorului secundar si are
concentratia Z
u
;
-Q
sl
-debitul de namol recirculat (adus la intrare), avand concentratia Z
sl
;
-Q
w
-debitul de namol evacuat de concentratie Z
w
.
In articolul mentionat anterior, Q
sl
este 0,5Q
in
si Q
in t
=2 Q
in
.
Pentru modelare, treptele biologice se impart in N zone transversale numite straturi pentru care se pot
scrie urmatoarele relatii, notand cu indicele k marimea de iesire din strat si cu k-1 cea de intrare.
Pentru primul strat:
sl int in 1
Z
1
1 1 sl sl int int in in 1
Q Q Q Q
r
V
Z Q Z Q Z Q Z Q
dt
dZ
1
+ +
+
+ +

(4.11)
85
Pentru k=2 si celelalte pana la N:
1 k k
Z
k
k k 1 k 1 k k
Q Q
r
V
Z Q Z Q
dt
dZ
k

(4.12)
unde r
Zk
este viteza de reactie a substantei in stratul k, iar V
k
volumul fiecarui strat, care se considera a
fi acelasi.
Un alt parametru important care participa la reactii si sustine viata bacteriilor in treptele aerobe, doi si
trei, este concentratia oxigenului dizolvat in apa. Pentru aceasta se pot scrie relatiile:
)) Q 08 , 10 exp( 1 ( 5 , 12 ) Q ( a K
si
l
mgO
6 , 8 S
unde
) S S ( )) Q ( a K ( r
V
S Q S Q
dt
dS
aer aer l
2
SAT , O
k , O SAT , O k aer l S
k
k , O k 1 k , O 1 k k , O
k , O

+ +



(4.13)
Coeficientii mentionati sunt valabili la temperatura apei de 20
0
C.
Estimarea numarului de bacterii din modelul de epurare biologica se face prin rata de variatie a
concentratiei oxigenului dizolvat.
Simularea modelului se poate face cu programul MATLAB, modulul SIMULINK, sau cu alt program
in care trebuie sa se genereze printr-un procedeu iterativ, elementele de matrice X
i,k
, prin care se
simuleaza procesul (37]. Simularea se poate face si utilizand un soft destinat acestui scop cum ar fi
programele AQUA DESIGNER, AQUA AERO, BIOWIN, CIVILCAD sau WATERNET. Indiferent
ce soft se utilizeaza, pentru ca o modelare sa fie utila, aceasta trebuie calibrata. Calibrarea este procesul
de ajustare a datelor de intrare impuse pn cnd datele de ieire (rezultate) reflect valorile din teren
si presupune a avea la dispozitie o banca de date specifica. In figura 4.10 este redat raspunsul
modelului, (statiei de epurare) la o incarcare marita a apei de intrare cu carbon organic dizolvat
(perturbatie Dirac-
) (
,t i
x
). Se observa in figura ca socul de incarcare este evident in prima treapta,
dupa care se atenueaza.
86
Figura 4.62. Comportarea dinamica a modelului la o perturbatie Dirac.
4.3 Strategii si metode evoluate pentru functionarea si controlul generatoarelor de
ozon
S-a aratat ca ozonulu este unul dintre cei mai eficace oxidanti, utilizati in primul rand pentru
sterilizarea apelor potabile.
Conceperea unui generator de ozon tine cont de doua aspecte fundamentale:
a) analiza proceselor fizico-chimice si electro-chimice din generator;
b) analiza proceselor electro-magnetice din blocurile componente ale generatorului.
Referitor la primul aspect se tine cont ca producerea ozonului necesita o
energie minima (de activare E) a electrozilor pentru a putea desface molecula de oxigen dupa
schema:
M O M O O
e O 2 O e
3 2
2
+ + +
+ +

(4.14)
In care (M) este elementul de suport al reactiei.
Reactia aratata in parte reversibila decurge dupa o ecuatie diferentiala de forma [7]:
x k k
dt
dx
1 0

(4.15)
87
unde (X) este productia de ozon (mg/h) iar (k0, k1) sunt coeficientii de generare respectiv de
recombinare. Complexitatea acestui proces este redata si de evolutia productivitatii x:
1
1
]
1

,
_

,
_

+ +
+

1 2
1 2
1 2
1 2
T T
T T
R
E
1 0
T T
T T
R
E
1 0
0
e k k
V
P
exp 1
e k k
a k
x
(4.16)
unde (P) este puterea activa de descarcare, (V) este debitul volumetric al gazului , a este o constanta
empirica specifica constructiei generatorului, (T1, T2) sunt temperaturile lichidului de racier a
electrozilor respective al gazului in zona de reactie, (E) este energia de activare a reactiei de
descompunere iar (R) este constanta universala a gazelor.
La o constructie data a celulei de descarcare CORONA (de generare a ozonului) , controlul
productiei (X) este realizat prin modificarea amplitudinii tensiunii de alimentare a celulei si/sau prin
controlul frecventei de lucru. Cresterea frecventei, de la 50 Hz la kHz, desi complica constructia
instalatiei aduce unele avantaje amplificate si de progresele dispozitivelor semiconductoare de putere.
Se poate aprecia orientativ [38] ca la o crestere a frecventei de la 50 Hz la 1 kHz, eficacitatea
productiei creste de (1,5-2) ori iar tensiunea de lucru pe celula se poate reduce de la (16-18) kV la (8-
10)kV.
Eficacitatea energetica a producerii ozonului se poate evidentia prin urmatoarele date numerice
[16] . Prin controlul simultan, corelat al tensiunii si frecventei, in conditii industriale, este necesara o
energie (W) :
W=(493 760) KJ/mol.O3 (4.17)
care corespunde, electric, la un consum:
3
3
O kWh/m 8,631) - (5,583 We1
(4.18)

daca se foloseste ca materie prima oxigen pur si respectiv :
3
3
O kWh/m 1.620) - (1.172 We2

(4.19)

daca se lucreaza cu aer (21% oxigen)
Eficacitatea folosirii mediei frecventei (5-25 kHz) este redata in tabelul 4.1 pentru un
generator cu o tensiune de alimentare Vi=180Vcc , un curent de retea Ii = 0.63 Aef , o putere absorbita
Pi = 80 W si o tensiune pe celula Vo=3 kV.
Tabelul 4.10. Eficacitatea folosirii mediei frecventei
f[Hz] 5 10 15 20 25
X [mgO3/h] 99.6 104.2 110.8 116.1 120.5
In privinta modului de alimentare a celulei de ozon se disting :
- alimentarea in pulsuri de tensiune (specifica puterilor mici cu aplicatii in medicina,
agricultura, industrie alimentara) si
88
- alimentarea in mod rezonant , specifica aplicatiilor de putere, in special la tratarea
apelor.
Cresterea tensiunii aplicate celulei foloseste practic in exclusivitate un
transformator ridicator. Circuitul rezonant (serie sau paralel) poate fi format, fie la nivelul infasurarii
primare, fie pe infasurarea secundara (pe sarcina, pe celula ). In cel de-al doilea caz, circuitul rezonant
este de tip serie, format prin adaugarea la celula (capacitiva) a unei inductante suplimentare (Ls).
Intrucat conditiile in care are loc generarea ozonului se schimba, parametrii echivalenti (Ls,Cg,Rp) ai
celulei compensate se modifica (Cg=variabil, Rp=variabil).
Structura generala a unui generator complet de ozon se compune din:
- sursa primara, alternativa, monofazata la puteri sub un kW sau trifazata la puteri mai
mari;
- un redresor necomandat sau comandat, completat cu elementele necesare functionarii la
un curent de retea sinusoidal si cu cos=1 (PFC, power factor correction);
- filtru (LC) sau (RC) de netezire a tensiunii redresate;
- invertor monofazat in punte (mai rar in semipunte cu doua surse simetrice de
alimentare);
- transformator ridicator cu cuplaj direct la invertor sau prin circuite aditionale (LC );
- circuitul sarcinii: celula de ozon eventual cu elemente aditionale pentru a forma
circuitul rezonant pe secundarul transformatorului.
In functie de strategia de comanda se alege un circuit de control adecvat.
Evolutia strategiilor de control se poate evidentia prin urmatoarele aspecte.
1. Cresterea frecventei invertorului. Daca in perioada de dezvoltare a circuitelor cu tiristoare,
invertoarele de putere lucrau pe frecventa retelei, realizarea unui invertor la frecventa mai
mare (kHz) permitea o putere limitata de performatele tranzistoarelor bipolare de care se
dispunea. Tranzistoarele monopolare actuale de tip MOSFET sau cele hibride de tip IGBT
nu mai impun practic limitari ale frecventelor de lucru.
2. Reducerea stresului la care sunt supuse semiconductoarele de putere, posibila prin
modulare PWM in circuit rezonant, comutatia fiind posibila la trecerea prin zero a
tensiunii (ZVS zero voltage switching) sau a curentului (ZCS zero current switching).
In aceste conditii este posibila mentinerea unui factor de putere cos=1 indiferent de
modificarile parametrilor sarcinii. Adaugarea unei inductante (eventual saturabile ) in
primarul transformatorului ridicator permite o variatie convenabila, nesinusoidala a
tensiunii pe celula, cu pante crescatoare mai lungi si descrescatoare mai scurte (t1~=t3) >
(t2~=t4) intrucat generarea ozonului are loc mult mai intens pe portiunile crescatoare.
Figura 4.63. Variatia nesinusoidala a tensiunii pe celula
89
Introducerea modulatiei in densitate a impulsurilor (PDM), eventual
combinate cu modulatia in latime permite imbunatatirea performatei invertorului.
Modulatia (PDM) se bazeaza pe numaratoare si pe o perioada scurta de comutatie (Tcom). Se
alege o perioada de comanda mai lunga (T*) astfel incat :
T*=n x Tcom cu n>>1 (4.20)
Pe intervalul
t1= m x Tcom (m<n) (4.21)
invertorul genereaza o unda dreptunghiulara, figura 4.13 iar pe intervalul
(n-m) x Tcom (4.22)
invertorul este blocat.
Figura 4.64. Principiul modulatiei in densitate a impulsurilor(control PDM)
Controlul puterii se realizeaza prin modificarea valorii (m). Avantajele acestei strategii de
control constau in simplitatea functionarii invertorului prin faptul ca la iesire apar doar cele doua valori
extreme (+E ) si (-E ), respectiv in simplitatea circuitului de comanda cu factorul de umplere constant .
Criticele acestei strategii sunt legate de caracterul lent al comenzii cu o perioada (T*) mare precum
si in caracterul discret al comenzii, variabila (m) putand avea doar valori intregi.
Un control hibrid (PDM + PWM) corespunzator unei unde dreptunghiulare ca in figura 4.13
prezinta un reglaj continuu al puterii chiar daca factorul de umplere se modifica in limite reduse ,
potrivit intervalului (m) (m+1).
Figura 4.65.Principiul modulatiei hibride PDM + PWM
90
In figura 4.14 se prezinta rezultatele simularii pentru evolutiile tensiunii generate de invertor a )
, a curentului debitat in primarul transformatorului ridicator b) , a tensiunii secundare Vo c), si a
curentului prin celula generatoare de ozon d).
Figura 4.66. Formele de unda ale tensiunii si curentului la modulatia combinata PDM + PWM
3. Modificarea frecventei de comutatie in accord cu frecventa proprie de rezonanta (frez) a
celulei generatorului de ozon este o alta metoda gandita pentru a imbunatatii
performantele invertorului. In patentul american Ozone Generator Self Adjusting
PUSH-PULL Circuit [39] se demonstreaza si se verifica experimental faptul ca la
variatia sinusoidala a tensiunii pe celula la o frecventa centrala de 2,5 kHz si o tensiune
maxima constanta de 1,2 kV, eficienta maxima a generatorului rezulta daca frecventa de
lucru (de comutatie) a invertorului este :
Fcom=2/3 x frez (4.23)
Frecventa proprie de rezonanta (frez) se determina prin analiza curentului absorbit de
celula generatorului. Folosind apoi un oscilator controlat in tensiune (VCO, voltage controlled
oscillator) se modifica frecventa de comutatie pentru a pastra valabilitatea relatiei anterioare.
4. Controlul puterii reactive. In variantele prezentate analiza a fost axata pe functionarea
celulei generatoare de ozon. Este insa importanta si relatia dintre invertor si circuitul
intermediar de curent continuu, respectiv intre acest circuit si reteaua de alimentare.
Generatorul de ozon contine in partea electrica bobine si condensatoare, elemente capabile
sa acumuleze energie electro- magnetica. Pe parcursul functionari generatorului apar
91
intervale de timp in care aceasta energie acumulata creaza cresteri de curenti si de tensiuni,
dar si intervale in care aceasta energie trebuie descarcata pe anumite treasee de circuit.
Energia care circula pe aceste intervale defineste energia reactiva a carui control are
importanta atat asupra sigurantei de functionare a invertorului cat si in productia de ozon.
Structurile fundamentale simplificate pentru generatoarele
industriale de puteri mari sunt prezentate in figura 4.15, tiristoarele (TS1- TS 6)
reprezentand redresorul comandat care genereaza tensiunea continua (E), filtrata prin
elementele (Lf),(Cf).Invertorul este reprezentat in 3 variante:
a. Fara circulatie de putere reactiva
b. Cu circulatie necontrolata de putere reactiva
c. Cu controlul circulatiei puterii reactive
Sarcina invertorului fiind predominant reactiva, curentul prin tiristoarele sale
(TS7 TS10) ajunge la schimbare de sens asa incat acestea se sting in mod natural,
urmand un interval de timp in care toate cele patru tiristoare sunt blocate. In varianta a),
energia reactiva acumulata se va disipa pe sarcina si pe dispozitivele semiconductoare
rezultand tensiunii de comutatie de valori ridicate, valori care nu influenteaza
semnificativ procesul de generare a ozonului. In varianta b) in momentul in care toate
cele patru tiristoare sunt blocate diodele se polarizeaza direct si energia este retrocedata
sarcinii. In varianta c), prin momentele amorsarii tiristoarelor (TS11 TS14) este
posibil controlul energiei reactive care se retrocedeaza sursei de curent continuu. Prin
aceasta se reduce stresul dispozitivelor semiconductoare simultan cu o crestere a
cantitatii de ozon generate.

Figura 4.67 Circuite electrice ale generatoarelor de ozon: a) fara schimb de energie reactiva , b) cu schimb
necontrolat de energie reactiva, c) cu schimb controlat de energie reactiva
92
4.4 Controlul robust al invertoarelor de medie frecventa pentru generarea ozonului
In figura 4.16 este prezentata configuratia simplificata a echipamentului pentru generarea
ozonului in scopul tratarii apelor potabile, echipament bazat pe elemente prezentate anterior.
Figura 4.68. Schema de principiu a generatorului de ozon
Se presupune o comanda in unda dreptunghiulara asimetrica a invertorului , astfel incat
tensiunea (V1) sa prezinte 3 valori : +Vd,-Vd si 0 cu o modulatie in durata (PWM),
exemplificata in figura 4.18. a.
Intrucat modulatorul in durata are caracter neliniar se inlocuieste cu un modulator echivalent in
amplitudine (PAM) , figura 4.17. b.
a) b)
Figura 4.69. Formele de unda ale tensiunii V1: a) cu modulatie in durata (PWM); b) cu modulatie in amplitudine
(PAM)
Functionarea invertorului presupune regimul sinusoidal in care trensiunea V1(t) este inlocuita
[41] cu o tensiune sinusoidala de amplitudine

E 3
1 V
(4.24)
93
Principalele componente care trebuie considerate in analiza sunt prezentate in figura 4.18:
inductanta echivaleta (Ls) de rezistenta ohmica, (Rs) , capacitatea (Cn) si rezistenta (Rn) a celulei
generatorului.
Figura 4.70. Schema echivalenta simplificata a invertorului
De remarcat ca in timpul functionarii pot aparea variatii ale tensiunii retelei (E=variabil), a
capacitatii (Cn) si a rezistentei (RN) datorita calitatii si parametrilor apei. In analiza actuala este
considerata doar variatia rezistentei (RN).
In domeniul complex , din figura 4.19. rezulta:

'

+ +
) s ( Il
s C
1
R
s C
1
R
) s ( Uc
) s ( Uc 1 I ) Rs 1 sL ( ) s ( 1 V
N
N
N
N
(4.25)
Alegand drept variabile de stare :

'

) t ( Uc ) t ( 2 x
) t ( Il ) t ( 1 x
(4.26)
drept marime de iesire tensiunea Uc(t) iar ca marime reglata puterea estimata prin produsul
N
2
N
R / Uc
R
Uc
Uc Po
(4.27)
pentru care se accepta liniarizarea
Uc
R
Uco
2 dPo
N


(4.28)
94
sau
Uc Kp Po

in care Kp= 2 Uco / RN (4.29)
unde (Uco) este o valoare medie in punctul de functionare analizat.
Iesirea procesului este considerata tensiunea uc:
y= uc
dar care este influentata si de variatia rezistentei (RN).
w K Uc Ky R K Uc Ky y
Ry 1 R
+ +
(4.30)
in care (w) este marimea perturbatoare datorata incertitudinii.
Iesirea controlata este puterea (Po):
w K Uc Kp Po z
Rz
+
(4.31)
pentru a tine cont si acum de incertitudinea ( N
R
)
Marimea de comanda este :
u K K E
4
1 V
2

(4.32)
Folosind spatiul starilor Robust Toolbox [42], in structura specifica metodelor de calcul a
sistemelor de control robust , rezulta setul de ecuatii:
c
*
Rz u c
*
Ry
c
N
N
c
N N
L
N
c
c L
L
u K 1 v u Kx z
y K uc y
u
C
R
u
C R
1
i
C
1
dt
du
1 V
Ls
1
u
Ls
1
i
Ls
Rs
dt
di
+ +
+


+
(4.33)
Folosind echivalentele:
w R u K
; w K u
C
R
; u K 1 V
Ls
1
; w K y K
Rz c
*
Rz
cw c
N
N
Ry
*
Ry

(4.34)
unde (w) este perturbatia extinsa rezulta structura
95
w
u
2 x
1 x
K | | Kzu | 0
K | 0 | Ky | 0
Kcw | 0 |
C R
1
|
C
1
0 | K |
Ls
1
|
Ls
Rs
z
y
2 x
1 x
Rz
Ry
N N N

(4.35)
Matricile specifice A;B1;B2;C1;C2;D11;D12;D21;D22 sunt:
[ ] [ ]
] K [ 22 D ]; [ 21 D ]; K [ 12 D ]; 0 [ 11 D
; 1 0 2 C ; Ky 0 1 C
Kcw
0
2 B ;
0
K
1 B ;
C R
1
C
1
Ls
1
Ls
Rs
A
Rz Ry
N N N



(4.36)
Folosind metoda de calcul descrisa in [14] cu valorile numerice:
] 50 [ 22 D ]; 01 . 0 [ 21 D ]; 5 [ 12 D ]; 0 [ 11 D
]; 100 0 [ 2 C ]; 1 . 0 0 [ 1 C
;
2
0
2 B ;
0
500
1 B ;
01 . 0 100
1 . 0 1 . 0
A

(4.37)
s-a calculat regulatorul robust (K) care minimizeaza norma Hinf a transmitantei dintre iesirea (z) si
perturbatia (w) cu structura :
k k
u k
d c
b a
K
in care :
]; 0 [ d ; 01491 . 0 02 . 0 c ;
6 . 948
707
b
;
10 * 997 . 6 10 * 39 . 9
527 10 * 7
a
k k u
4 4
4
k

(4.38)
Cu acest regulator (K) s-au calculat raspunsurile referitoare doar la variatia tensiunii de iesire
(Uc) la o treapta de intrare:
Ui(t)=1000 1(t) (4.39)
pentru trei valori ale rezistentei de pierderi (RN):
96
) ( 10 9 . 0 R ); ( 10 1 . 1 R ); ( 10 R
3
min N
3
max N
3
Nn


rezultand evolutiile din figura 4.19:
Figura 4.71. Evolutia tensiunii de iesire la o treapta de intrare si diferite rezistente de pierderi
Se constata:
- o evolutie aperiodica specifica unei amortizari eficace date de regulator;
- o variatie a valorii stationare in gama +- 6%.
Pentru comparatie s-au simulat in mediul SIMULINK comportarile echipamentelor respective
intr-o reglare combinata ca in figura 4.20
Figura 4.72. Structura de reglare combinata : de tensiune si de curent
in care, pe baza ecuatiilor s-au calculat :
) s ( 1 U
R Rs
R
1 s
R Rs
Ls C RsR
s
R Rs
C LsR
1
) s ( Uc
N
N
N
N N 2
N
N N
+

+
+
+
+
+

(4.40)
iar pentru curent :
t [sec]
U [v]
97
) s ( 1 U
R Rs
1
1 s
R Rs
Ls C RsR
s
R Rs
C LsR
s C R 1
) s ( i
N
N
N N 2
N
N N
N N
L
+

+
+
+
+
+
+

(4.41)
S-au calculat apoi :
- regulator : PI pentru bucla de tensiune cu
VR1=25 Ti=0.05 sec
- regulator : P pentru bucla de curent cu
VR2=20
S-a presupus apoi o variatie a parametrilor generatorului, de pilda a rezistentelor (RN) cu +/-
10% si au rezultat raspunsurile din figura 4.21:
Figura 4.73. Evolutia tensiunii de iesire la o treapta (echivalenta ) unitara si o variatie a rezistentei de pierdere cu +/-
10% ( ) ( 10 * 9 . 0 ); ( 10 * 1 . 1 ); ( 10
3
min
3
max
3

N N Nn
R R R )
Se remarca o variata mai mare a parametrilor si un regim oscilant
Datele afisate de calculator la aplicarea reglarii robuste sunt prezentate in tabelul 4.2 :
Tabelul 4.11.Rezultate reglare robusta
% Procesul
a = [-0.1 -0.1;-10e+2 0.01];
b1 = [500;0];
b2 = [0;-2];
c1 = [0 0.1];
98
c2 = [0 100];

d11 = 0;
d12 = 5;
d21 = 0.01;
d22 = 50;
P = mksys(a,b1,b2,c1,c2,d11,d12,d21,d22,'tss');
b = [b1 b2];
c = [c1;c2];
d = [d11 d12; d21 d22];
G = ss(a, b, c, d);

% Proiectarea regulatorului robust
[k, cl] = hinf(P);
[acl, bcl, ccl, dcl] = branch(cl);
[ak, bk, ck, dk] = branch(k);
K = ss(ak, bk, ck, dk); % Regulatorul robust obtinut

% Simularile
t=0:0.0000001:0.0001;
u = 10e+6*ones(length(t),1);
y=lsim(acl, bcl, ccl, dcl,u,t);
figure(1)
plot(t,-y); grid

% modificare cu +/-10% la matricea A
amodp = [-0.1 -0.1;-1100 0.01];
Gmodp = ss(amodp, b, c, d);
amodm = [-0.1 -0.1;-900 0.01];
Gmodm = ss(amodm, b, c, d);
Tp = lft(Gmodp,K);
Tm = lft(Gmodm,K);
figure(2)
t=0:0.0000001:0.0001;
u = 10e+6*ones(length(t),1);
ymodp=lsim(Tp,u,t);
ymodm=lsim(Tm,u,t);
plot(t,-y, 'r',t, -ymodp, 'b',t, -ymodm,'g'); grid
Procesul pt care se proiecteaza regulator robust
G

a =
x1 x2
x1 -0.1 -0.1
x2 -1000 0.01
99

b =
u1 u2
x1 500 0
x2 0 -2

c =
x1 x2
y1 0 0.1
y2 0 100

d =
u1 u2
y1 0 5
y2 0.01 50
Regulatorul rezultat:
K

a =
x1 x2
x1 -7e+004 527
x2 -9.39e+004 -6.997e+004

b =
u1
x1 707
x2 948.6

c =
x1 x2
y1 -0.02 -0.01491

d =
u1
y1 0
4.5 Metode de proiectare a uzinelor de potabilizare a apei si distributia apei
potabile
Sectorul alimentrilor cu ap i mai ales reelele centralizate de distribuie a apei potabile
constituie pentru centrele populate i agenii economici, o component valoroas pentru activitile
umane, care condiioneaz desfurarea vieii igienice a localitilor, contribuind ca un factor esenial
100
n dezvoltarea economic i social. Consideraiile economice i ambientale reprezint dou dintre
motivele majore ce determin necesitatea efecturii cercetrilor de identificare i localizare a
pierderilor de ap n reelele de transport i distribuie a apei potabile si de obtinerea acesteia la costuri
cat mai mici. O cale efectiv de a conserva apa i de a economisi bani o reprezint localizarea i
remedierea defeciunilor ivite n cadrul reelelor de conducte. Distributia apei la consumatori se face cu
ajutorul retelelor de conducte care pot fi de tip ramificat sau inelar. Retelele ramificate se
caracterizeaza prin aceea ca fiecare consumator este alimentat dintr-o singura directie si din aceasta
cauza acesta este influentat de consumatorii din vecinatate, dar au insa avantajul unui consum redus de
materiale. Retelele inelare asigura fiecarui consumator o alimentare din cel putin doua directii, oferind
pe langa o siguranta mare in exploatare si o stabilitate hidraulica buna , fiecare consumator fiind
influentat mai putin de catre consumatorii invecinati, dar au dezavantajul unui consum mai mare de
materiale [44]. O retea ramificata cuprinde un punct de alimentare A, un un numar de puncte de
consum, un numar de tronsoane si noduri, (puncte de bifurcatie). Trebuiesc cunoscute cotele terenului
(z
i
,z
j
) lungimile tronsoanelor (l
A-1
, l
i-j
) si de asemenea debitele (Q
i
, Q
j
) si presiunile (p
i
, p
j
) cerute de
consumatori. In cadrul procesului de proiectare trebuie sa se dimensioneze diametrele tronsoanelor,
presiunea apei in punctul de alimentare si implicit alegerea pompelor din procesul de potabilizare a
apei. O problema importanta la dimensionarea coductelor magistrale este determinarea diametrului
economic. In principiu transportul unui anumit debit pe o conducta fortata se poate face la viteze mari
folosind diametre mici sau la viteze mici folosind diametre mari. In primul caz, costul conductei este
redus; in schimb valoarea energiei cheltuite pentru transport este mare deoarece pierderile de sarcina
sunt importante. In cazul al doilea, dimpotriva, conducta este scumpa, dar costul energiei cheltuite este
redus. Diametrele economice se situeaza intre cele doua situatii, printr-un compromis in care suma
cheltuielilor anuale (amortizarea investitilor, intretinerea conductelor si costul energiei cheltuite pentru
pompare si potabilizare a apei), sa fie minime. Pentru o conducta de apa, pretul investitiei este dat de o
functie dependenta de diametrul acesteia-C
INVESTITIE
=C
INV
(), care se imparte la durata de exploatare.
Costul conductei inclusiv cheltuielile de instalare este dat de relatia:
1 INVESTITIE
p L k ) ( C (4.42)
unde:
k-este un coeficient de proportionalitate;
-grosimea peretelui conductei;
-greutatea specifica a materialului;
L-lungimea conductei;
-diametrul conductei;
P
1
-pretul specific al conductei pe kilogram.
Deoarece grosimea conductei depinde de presiunea maxima la care trebuie sa reziste H, conform
relatiei;


2
gH
(4.43)
unde -este rezistenta admisibila a materialului, costul conductei rezulta de forma:


2
Lp gH k ) ( C
2
1 INVESTITIE
(4.44)
101
Astfel cheltuielile anuale de investitie se pot scrie sub forma K
1
=A
1

2
, si sunt proportionale cu patratul
diametrului conductei.
Costul explotarii anuale a conductei este reprezentat in principal de costul energiei necesare pentru
acoperirea pierderilor de sarcina liniare. Pretul energiei consumate pentru pompare este tot o functie
dependenta de diametrul conductei, C
POMPARE
=C
POM
().
Daca puterea corespunzatoare pierderilor liniare este:
5 2
3
2
r
L
Q
1000
g 8
g 2
V L
1000
gQ
h
1000
gQ
P

(4.45)
La un pret de cost p
2
a energiei electrice, costul exploatarii anuale rezulta:
5
2
2
5
3
2
A
p
Q
L 75 , 68 K

(4.46)
Diametrul economic rezulta in urma indeplinirii conditiei:
0
d
)) ( C ) ( C ( d
POM INV
ECONOMIC

+
(4.47)
Valoarea diametrului economic rezultat este de:
7
1
2
A 2
A 5
(4.48)
Spre deosebire de retelele ramificate, la care debitele sunt cunoscute (ca marime si directie, la retelele
inelare nu se cunosc debitele pe tronsoane. Daca reteaua are m inele si n noduri, se pot scrie n-1 ecuatii
de forma

0 Q
j (4.49)
, care exprima continuitatea in fiecare nod, si m relatii de forma :

0 MQ
2
(4.50)
, care arata ca in fiecare inel suma pierderilor de sarcina este nula. Numarul total de ecuatii este
p=n+m-1. In cadrul problemei de proiectare, fiecare tronson introduce doua necunoscute,debitul si
diametrul, incat numarul total de necunoscute este 2p. Solutionarea se face admitand initial o repartitie
de debite (ca marime si sens) pe tronsoane, tinand seama de configuratia retelei, functionarea in caz de
avarie, prin aceasta se elimina p necunoscute. Apoi se verifica eroarea de inchidere h
r
a pierderilor de
sarcina pe fiecare inel, alegand acelasi sens de parcurgere pentru toate inelele si considerand pozitive
102
pierderile de sarcina pe tronsoanele in care debitele circula in sensul ales. Se admite ca pierderea
maxima de sarcina sa fie 0,3...0,5 m H
2
O pe fiecare inel, situatie in care reteaua este corect
dimensionata. Pentru o dimensionare corecta a retelelor hidraulice si echipamentelor din cadrul
acestora din punct de vedere a cheltuielilor de investitie si exploatare, retelele se modeleaza cu ajutorul
programelor de calcul. Se pot utiliza asa cum s-a mentionat anterior, programele MATCAD, versiunile
12, 13, in care debitele de apa, pierderile de presiune si ceilalti parametrii care intervin trebuiesc
generati prin functiile serie din modulul de programare, programul MATLAB/SIMULINK, sau direct
un program specializat destinat simularii retelelor hidrauluce.
Unul dintre cele mai raspandite este programul EPANET care este elaborat de ctre Agenia de
Protecie a Mediului din SUA [45]. Este destinat efecturii calculelor hidraulice, de analiz a calitii
apei n sisteme de distribuie complexe (incluzand si pompe), pe perioade extinse de timp, de analiza a
costurilor de investitie si exploatare si optimizare a retelelor. In exploatarea concreta a retelelor de apa
potabila, acest program se preteaza foarte bine de a lucra cu un sistem de monitorizare si control a
retelelor de apa, cum este sistemul SCADA [46].
Un model este creat pentru rezolvarea unei reele [47]. Pentru aceasta se impun datele provenite dintr-
un set de date de baz, care, mpreun cu pachetul de soluii software, dau modelul de reea (soluia).
Rezolvarea devine foarte simpl din punctul de vedere al presiunii i debitului. Exist, aadar, o
strns legtur ntre datele de baz, pachetul software i model (figura 4.22).
Conductele i nodurile reprezint elementele de baz ale unui model (reele). Aa cum este
reprezentat n figura 4.23, procesul de modelare cuprinde patru stadii: colectarea datelor, soluia de
reea (modelul iniial), calibrarea i analiza.
Colectarea datelor este necesar pentru a realiza reeaua, msurtorile din teren i datele fiind
necesare pentru o simulare ct mai corect a funcionrii sistemului.
Soluia de reea rezult atunci cnd datele sunt organizate ntr-un set care impune alegerea
pachetului de soluii de reea. Acest pachet de soluii este executat pentru a calcula valorile presiunilor
i debitelor.
Calibrarea este procesul de ajustare a datelor de intrare impuse pn cnd datele de ieire (rezultate)
reflect valorile din teren.
Analiza reprezint procesul de analizare i planificare a operaiilor pentru prezentul sistem la care se
lucreaz, utiliznd un model deja calibrat sau bazat,
la rndul lui, pe un model calibrat.
Un model pentru a fi acceptat trebuie sa fie calibrat si rezultatele obtinute sa nu difere de
valorile masurate cu mai mult de erorilor impuse. In practica inginereasca nu se accepata modele
necalibrate deoarece acestea pot duce la rezultate eronate. Calibrarea modelului aduce un plus de
intelegere a acestuia, reusind sa descopere eventualele greseli din procesul de modelare. Acesta este un
proces iterativ care trebuie facut de mai multe ori. In figura urmatoare sunt redati pasii care trebuiesc
parcursi pentru calibrarea modelului.
In simularea unei retele de apa aflata in stadiul de proiect se poate utiliza doar un model
recunoscut prin rezultatele obtinute in cadrul unor modelari anterioare asupra retelelor reale. Daca in
urma pasilor iterativi de ajustare nu se obtin rezultatele scontate, proiectul trebuie modificat prin
alegerea altor elemente hidraulice care sa duca la rezultatele dorite.
Programul EPANET, versiunea 2, satisface destul de bine aceste cerinte.
103
Figura 4.74. Etapele care trebuiesc parcurse in procesul de modelare a unei retele de apa.
Figura 4.75. Pasii care trebuiesc parcursi in etapa de calibrare a unui model.
Porneste de la relatiile fundamentale din mecanica fluidelor in care pentru o pompa de apa cu turatie
fixa caracteristica este data de relatia [48]. :
2
TOTALA REZISTENTA E FUNCTIONAR MAX
Q M H H

(4.51)
unde
H
MAX
este inaltimea maxima de pompare la debit de apa zero;
H
FUNCTIONARE
inaltimea de pompare la care functioneaza pompa in conditiile in care rezistenta
hidraulica a retelei la care este cuplata este M
REZISTENTA-TOTALA
. In acest caz se intelege prin retea
de apa toate elementele hidraulice prin care se vehiculeaza debitul de apa Q.
104
In cazul in care se utilizeaza o pompa cu turatie variabila la care se cunosc H
FUNCTIONARE-1
si debitul Q
1
pentru o anumita turatie N
1
, se estimeaza inaltimea si debitul la turatia N
2
, prin relatiile:
2
2
1
2 E FUNCTIONAR
1 E FUNCTIONAR
2
1
2
1
)
N
N
(
H
H
N
N
Q
Q

(4.52)
Aceste relatii sunt valabile in limita puterii motorului de antrenare a pompei de apa.
In modulul de M
REZISTENTA-TOTALA
atat pierderile pe conducte, exprimate ca pierdere de presiune la un
anumit debit (m/km), cat si pierderile locale de presiune pe elementele hidraulice (robineti, supape,
noduri, tuburi Venturi, filtre, tancuri de reactie sau stocare, etc). Pentru fiecare element concret trebuie
introdusa pierderea de presiune, care se trateaz, din punct de vedere al pierderilor de energie, ca
rezistene hidraulice locale. Coeficientul de rezisten hidraulic se definete prin relaia:
g 2
v p
2

(4.53)
p cderea de presiune net pe elementul hidraului (ntre flanele sale), greutatea specific a
lichidului de lucru, v viteza medie in amonte de element.
Pentru apa =1 si p=h. Valorile lui depinde de tipul constructiv, de gradul de deschidere al
elementului hidrauluic i de fineea prelucrrii (rugozitate). Se iau din nomograme sau tabele.
g 2
v
h
2
LOCALA PRESIUNE DE PIERDERE



(4.54)
Daca pentru un element hidraulic nu se cunoaste nomograma, acesta se poate inlocui cu alte elemente
hidraulice cunoscute a caror rezistente hidraulice locale cumulate sa dea nomograma ceruta. In figura
4.24 este redata rezistenta hidraulica locala a unei diafragme de masura in functie de raportul ariilor.
-x este raportul ariei strangulate pe aria de intrare/iesire;
-
E x ( ) 0.63 0.37 x
2
+ :
;
-
x ( )
1
x E x ( )
1

,
2
:
; (4.55)

105
0.2 0.4 0.6 0.8 1 1.2 1.4 1.6 1.8 2 2.2
0
9.12
18.25
27.37
36.5
45.62
x ( )
x
Figura 4.76. Rezistenta hidraulica locala pentru o diafragma de masura.
Ca o prima concluzie se poate spune ca energia cinetica imprimata apei in pompe se regaseste in
energie cinetica a apei in elementele retelei, la care se adauga energia potentiala a apei si lucrul
mecanic al fortelor de frecare care apare in elementele retelei. Fortele de frecare care apar intre
straturile de apa din conducte si stratul de apa limita si peretele conductei depind de regimul de curgere
al apei prin fiecare element, regim exprimat prin numarul Reynolds (Re).
Astfel regimurile de curgere a apei se impart in patru zone in functie de Re.
regim laminar, Re<2300, regim turbulent neted, cu domeniul pentru Reynolds >4000, regim turbulent
prepatratic, si regim turbulent patratic (rugos). In literatura de specialitate exista zeci de formule de
calcul a pierderilor de presiune pentru fiecare zona de curgere. Debitul printr-un element hidraulic se
mai poate scrie ca fiind:
gH 2 A Q
(4.56)
unde este coeficientul de debit al elementului, iar A este sectiunea acestuia.
Pentru a determina calitatea apei in functie de substanta de dezinfectie utilizata, se fac urmatoarele
ipoteze:
substanta dezinfectanta utilizata calatoreste prin retea odata cu apa;
in acest timp ea reactioneaza cu poluantii din apa si cu peretii elementelor hidraulice;
relatia generala dupa care se face dispersia dezinfectantului intr-o conducta este data de relatia
) C ( r
x
C
v
t
C
INITIAL REACTIE RATA
AL LONGITUDIN
INITIAL
AL LONGITUDIN
INITIAL


(4.57)
Daca regimul de curgere nu este laminar (este turbulent), atunci apare si o componenta a vitezei
transversale. Reactia de dezinfectie poate fi de ordinul zero, unu sau doi. Toate acestea trebuiesc setate
corect in programul EPANET prin alegerea coeficientilor de reactie. Programul genereaza un set cuplat
de ecuatii diferentiale in timp privind debitele prin conducte si noduri. Coeficientii ecuatiilor
diferentiale cuplate sunt selectati astfel incat Lagrangianul (functia Lagrange) pentru intreaga retea sa
atinga un extrem (minim). Asa cum se stie din mecanica teoretica, curgerea unui lichid se face dupa
106
liniile de curent pentru care functia Lagrange atinge minimul. Utilizand softul EPANET s-a simulat
functionarea uzinei de apa din localitatea Ghilad-judetul Timis. In cadrul acestei aplicatii, prima treapta
de oxidare cu ozon se face in prezenta radicalilor hidroxil generati in apa tratata de catre sursa de
curent pulsatoriu cu frecventa de 30 kHz care alimenteaza trei electrozi din grafit, electrozi imersati in
prima camera de reactie ozon-apa. Reactia de oxidare a poluantilor din apa de catre ozon in prezenta
radicalilor hidroxil este denumita oxidare avansata, indiferent de modul in care acestia sunt generati
(UV, electroliza, radiatii ionizante etc.). Pentru dezinfectia apei, in cadrul uzinei este utilizat tot ozonul
din treapta a doua de tratare. Daca nu exista consum de apa in reteaua comunala si potentialul
redox al acesteia scade sub valoarea de 680 mV, se face din nou o tratare cu ozon a apei din
bazinul de stocare in treapta a doua, prin pornirea pompei de spalare a filtrului fara a deschide
electroventilul care permite circulatia apei prin filtrul de nisip, astfel incat apa ozonata ajunge
din nou in bazinul de stocare. In acest mod nu se mai utilizeaza de loc substante chimice din
exteriorul uzinei (produsi pe baza de clor), pentru buna functionare a acesteia, necesitand dor
energie electrica.
Uzina este complet automatizata si nu este prevazuta cu personal de exploatare, fiind verificata
periodic (saptamanal). Prin buletinele de analiza a apei distribuite efectuate de catre Regia de
distributie a apei in judetul Timis- AQVATIM, se certifica calitatea acesteia si avantajele
metodelor implementate. In figura 4.25 sunt redate elementele hidraulice utilizate pentru modelarea
uzinei de apa si distributia medie a ozonului in diferite noduri. Pentru modelarea calitatii apei
(distributia spatiu-temporala a ozonului), s-a utilizat un model de reactie de ordinul doi si s-a
presupus ca durata de viata a ozonului in apa curata este de 45 minute. Pentru a respecta conditiile
din teren, in cadrul programului s-au setat caracteristicile hidraulice ale pompelor, conductelor,
valvelor filtrului cu nisip si carbune activ, rezervorului de stocare a apei, consumatorilor si de
asemenea masele de ozon injectate. Elementele fizice au fost simulate prin mai multe elemente
oferite de softul Epanet [49] .Timpul de modelare a fost ales de 24 de ore. De asemenea s-au facut
urmatoarele setari in optiunea Controls Editor :
RULE 1
IF TANK 16 LEVEL ABOVE 4
THEN PUMP 2 STATUS IS CLOSED
AND PUMP 6 STATUS IS CLOSED
AND PIPE 14 STATUS IS CLOSED
AND PIPE 16 STATUS IS CLOSED
RULE 2
IF TANK 16 LEVEL BELOW 3.2
THEN PUMP 2 STATUS IS OPEN
AND PUMP 6 STATUS IS OPEN
AND PIPE 14 STATUS IS OPEN
AND PIPE 16 STATUS IS OPEN
RULE 3
IF JUNCTION 18 PRESSURE ABOVE 4
THEN PUMP 12 STATUS IS CLOSED
RULE 4
IF JUNCTION 18 PRESSURE BELOW 3
THEN PUMP 12 STATUS IS OPEN
RULE 5
IF SYSTEM CLOCKTIME >= 6 PM
THEN LINK 21 STATUS IS OPEN
RULE 6
IF SYSTEM CLOCKTIME < 10 AM
THEN LINK 21 STATUS IS CLOSED
Rezultatele simularii cu softul Epanet pe modelul ales sunt redate in figurile 4.25...4.28.
107
Figura 4.77. Modelul hidraulic utilizat pentru simularea uzinei de apa si distributia medie a ozonului dizolvat in
nodurile retelei.
Figura 4.78. Distributia medie a debitelor de apa in cadrul modelului utilizat pentru simularea uzinei de apa.
Figura 4.79. Distributia spatiala a ozonului in diferite noduri ale retelei obtinuta in cadrul modelului de simulare.
108
Figura 4.80. Coeficienii reactiilor prin care ozonul dezinfecteaza apa si zona in care se consuma majoritar, conform
modelului de simulare.
In urma simularii modelului, rezulta un consum mediu zilnic de apa de 220 m
3
, iar pretul energiei
electrice consumate pentru acest volum de apa este de 0,73 lei/m
3
, la valoarea de 0,5 lei/kWh.
4.6 Concluzii si contributii
In cazul folosirii unui calculator care sa conduca intreg ansamblul operatiilor de tratarea
a apelor devine realizabila si implementarea unei reglari robuste ale carei avantaje rezulta din
compararea celor doua strategii de reglare: reglare robusta respeciv reglare in cascada cu bucla
minor de curent.
Tratarea apelor prin metode chimice este inca folosita la noi in tara intrucat se pot folosi
instalatiile existente. Avantajele certe ale metodelor fizice in comparatie cu cele chimice sunt
evidentiate clar in acest capitol, cu argumente care justifica investitia respectiva.
Elementele esentiale ale acestui capitol se refera la etapele care trebuie parcurse in
tratarea apelor, o pondere importanta a acestui material bazandu-se pe cercetarile proprii.
Continutul capitolului are o importanta semnificativa in etapele de proiectare a
instalatilor de tratare a apelor, precum si in alegerea parametrilor acestora.
Contributiile acestui capitol se refera la:
- sinteza problematicii metodelor si a strategiilor evoluate de tratare a apelor;
- sinteza aspectelor legate de structura , functionarea si controlul unor instalatii
specifice tratarii apelor;
- stabilirea parametrilor specifici care sa asigure o eficienta sporita a metodelor de
tratare a apelor prin metode fizice.
Contributia autorului in procesele de oxidare avansata a poluantilor din apa este
promovarea metodei originale, de a eficientiza reactia ozonului cu poluantii apei prin generarea
in camera de reactie a radicalilor hidroxil, specie electrochimica obtinuta cu echipamente de
generare a curentilor pulsatorii. Echipamentul este descris in anexa I a lucrarii. De asemenea
este mentionata necesitatea ca aceste echipamente sa fie utilizate ca si echipamente de preoxidare
(prima treapta de tratare) atat in tehnologiile de potabilizare a apei cat si in cele de epurare,
pentru o mai buna functionare si a treptelor care urmeaza in cadrul tehnologiilor.
A doua contributie originala, in cadrul echipamentelor de tratarea a apei cu radiatie
ultravioleta, este introducerea in camera de reactie a acestora a unui emitator cu ultrasunete
109
care favorizeaza procesul de oxidare a poluantilor prin generarea radicalilor hidroxil prin
fenomenul de cavitatie pe suprafete din dioxid de titan si impiedica depunerea suspensilor din
apa pe tuburile de protectie a lampilor in scopul pastrarii intensitati luminii ultraviolete in
camera de reactie.
A treia contributie, este propunerea, ca in cadrul epurarii apei, treapta de procesare biologica
sa se desfasoare la o temperatura apropriata de 37
0
C, in scopul marii vitezei de reactie, iar
pentru aducerea temperaturi apei la acesta valoare utilizand cat mai putina energie, sa fie
utilizate pompe de caldura apa-apa sau apa-aer, in functie de aplicatie. Tot pentru marirea
vitezei de reactie in treapta biologica (viteza de asimilare a carbonului biodegradabil din apa de
catre bacteri), este propus modulul de epurare biologica in camp de ultrasune care este redat in
anexa I.


110
CAPITOLUL 5. IMPLEMENTAREA ECHIPAMENTELOR CU
INVERTOARE DE MEDIE FRCVENTA DESTINATE OXIDARII
AVANSATE A POLUANTILOR DIN APA
5.1 Parametrii care definesc procesul de dezinfectia apei.
S-a aratat in capitolele precedente faptul ca scopul unui echipament de potabilizare a apei este sa
reduca poluantii din apa chimici si biologici- conform normelor legale. Cum acesti poluanti sunt
diversi, ar fi necesare metode de analiza sau senzori specifici pentru fiecare. Se demonstreaza si s-a
impus in practica ideea ca optimizarea si stabilitatea procesului de dezinfectie poate fi controlat prin
monitorizarea a doi parametrii; pH-ul apei si potentialul redox al acesteia dupa dezinfectia finala.
Absortia particulelor incarcate sau neutre la suprafata electrozilor si viteza reactiilor de electrod sunt
conditionate de marimea si profilul diferentei de potential dintre electrod si solutie. Acestea reactii
presupun transferul de electroni peste aceasta bariera de potential. Atunci cand reactia de transfer are
loc in mediul omogen (solutie apoasa) si deci atat donorul de electroni cat si acceptorul se gasesc in
solutie, procesul se numeste redox. Pentru preluarea potentialului redox se foloseste un fir metalic inert
din platina sau aur. Celalalt electrod fata de care se masoara potentialul redox este electrodul de
hidrogen. Fie de exemplu o reactie redox oarecare:
R ze O +

(5.1)
unde prin O si R s-au simbolizat formele oxidata si respectiv redusa ale aceeasi substante. Se poate
arata ca potentialul redox al reactiei se calculeaza cu relatia:
R
O 0
a
a
lg
z
059 , 0
R
O
R
O
+
(5.2)
unde a
O
este concentratia substantei oxidate si a
R
concentratia substantei reduse. Potentialul standard
se obtine la 25
0
C, in conditiile in care a
O
= a
R
.
Pentru fiecare substanta dizolvata in apa rezulta un potential redox dupa cum urmeaza:
2H+ + 2e- H
2
Eo = 0000 mV;
O
2
+ 2H
2
O + 4e- 4OH- Eo = 401 mV
O
4
- + H
2
O + 2e- SO
3
- + 2OH- Eo = - 936 mV
O
3
+ 2H
2
O + 2e- O
2
+ 2OH- Eo = 1240 mV (5.3)
O
*
2
/ H
2
O E
0
=+820 mV
O
2
/ O
-
2
E
0
=-300 mV
O
*
2
/ H
2
O
2
E
0
=+940 mV
H
2
O
2
/ OH
*
E
0
=+540 mV
H
*
/ H
2
O E
0
=+2200 mV
111
Daca in apa sunt mai multe substante chimice dizolvate, atunci potentialul redox al acesteia (ORP) este
suma potentialelor jumatatilor de reactii:
ORP
TOTAL
=

dizolvati LOR COMPONENTI . Nr
COMPONENT
ORP

(5.4)
In figura 5.1. [50], este prezentata dependenta dintre potentialul redox (ORP) al apei in functie de
concentratia ozonului dizolvat in apa.

0,0
0,1
0,2
0,3
0,4
0,5
0,6
0,7
0,8
0,9
1,0
0 200 400 600 800 1000 1200 1400
ORP (mV)
R
e
s
i
d
u
a
l

o
z
o
n
e

(
m
g
.

/

l
i
t
r
e
)
pH = 3
pH = 7
pH = 14
Figura 5.81. Potentialul redox al apei in functie de concentratia ozonului rezidual si pH.
Atunci cand este posibil, ORP-ul este folosit pentru a determina daca sistemul de dezinfectie ORP
verifica calitatea procesului de oxidare, fiind un mijloc de a determina cantitatea de oxidanti in apa.
ORP este masurat in milivolti, un interval acceptabil pentru apa potabila este in mod normal cuprins
intre (650-850) mV. Aceasta inseamna ca in apa trebuiesc sa fie mai multi oxidanti decat reducatori.
Multi specialisti din domeniul sanatatii, inclusiv Organizatia Mondiala a Sanatatii (WHO) cred ca
ORP este cea mai buna cale de a masura protectia apei potabile si de piscina, in special pentru ca
eficienta unui sistem de dezinfectie poate fi influentata de pH, temperatura si de cantitatea substantelor
organice si anorganice dizolvate in apa. Un studiu bine documentat cu privire la 30 de piscine publice
sustin aceasta informatie. Interpretarea care a fost gasita de Dr. Jim Brown care face parte din
Departamentul Sanatatii Statului Oregon-SUA, se refera la relatia dintre ORP si pezenta agentilor
patogeni. Nu au fost gasite in toate locurile analizate, care mentin nivele ORP-ului la apa cu valori mai
mari de 650 mV incarcaturi de microorganisme.Toate piscinele cu valorile ORP- lui apei mai scazute
au incarcaturi de microorganisme periculoase sau chiar mai rau, insensibilitatea la nivelele clorului
liber prezent. Acest lucru s-a observat si in cazul utilizarii ozonului.
Dupa cum se observa in figura 5.1, potentialul redoxul al apei nu este o functie liniara de concentratia
ozonului rezidual. Pe portiuni, aproximam graficul cu o functie liniara. Astfel rezulta formula
aproximativa:
> < +



mV 2 k
m
g
C
g
m mV
1 k ORP
OXIDANT TIP
3
DIZOLVAT OXIDANT
3
OXIDANT TIP APA
(5.5)
112
In figura 5.2 este prezentat potentialul redox (ORP) al apei in functie de concentratia clorului
dizolvat in apa si pH-ul acesteia [5.1]. Comparand figura 5.1. cu figura 5.2, se observa ca pentru a
obtine acelasi potential redox la acelasi pH, este necesar sa se utilizeze o doza de clor mai mare fata de
ozon.
Figura 5.82. Potentialul redox al apei in functie de concentratia clorului rezidual si pH.
5.2 Dezinfectia apei utilizand ozonul
Productia generatorului de ozon este data de relatia urmatoare, asa cum s-a aratat si in capitolul 2;
} e 1 { k Q ) ora / g ( P
oxigen
electrica reactie
Q
p k
ozon . gen oxigen ozon



(5.6)
Aproximam productia generatorului de ozon la debitul de oxigen utilizat, cu relatia :

( ) W P
h W
g
k P
ELECTRICA OZON GEN OZON

,
_


(5.7)
Aceasta productie de ozon exprimata in g/h se raporteaza la debitul de apa-Q
APA
. Pentru o buna
dezinfectie a apei (apa filtrata) se recomanda o doza de ozon in gama 1...1,5 mg O
3
/m
3
de apa si un
timp de contact de 5 minute. In scopul aducerii potentialului redox in gama ceruta (650...800 mV),
trebuie respectata relatia:
113
>

<

3
A P A
C O NT A C T AP A O ZO N
m
u t m i n g
7 . . . 5 t D
(5.8)
Timpul de contact (reactie) nu are sens sa depaseasca 15 minute, deoarece dupa acest timp concentratia
ozonului rezidual in apa devine nesemnificativa pentru bilantul global al reactiei. Consumul energetic
specific al acestei metode de dezinfectie este in gama de 30...45 Wh/m
3
de apa (consumul intregii linii
de ozonizare).
5.3 Dezinfectia apei utilizand lumina ultravioleta.
Dezinfectia apei cu lumina ultravioleta este cea mai frecventa utilizare a radiatiilor ultraviolete in
tratarea apei, fiind mai degraba o dezinfectie de inactivare a patogenilor. Utilizarea radiatiilor
ultraviolete in fotoliza directa a compusilor organici in solutii apoase este limitata de vreme ce
materialul organic trebuie sa absoarba efficient lumina necesara pentru fotodisociere in competitie cu
alti absorbanti, in special cu apa care absoarbe in mod semnificativ in regiunea radiatiilor ultraviolete.
Un alt mecanism al reactilor este generarea radicalilor hidroxil sub actiunea radiatiei ultravioleta,
radicali care amplifica reactiile de dezinfectie. Prin utilizarea luminii ultraviolete pulsatorii, rata de
generare a radicalilor hidroxil, se mareste. Eficienta unui echipament de dezinfectie a apei cu lumina
ultravioleta este data de relatia [5.9], [52]:
APA
UV domeniu
ECHIPAMENT
ECHIPAMENT INTRARE
ECHIPAMENT IESIRE
Q
P
k )
C
C
log(

(5.9)
unde
P
domeniu-UV
este puterea data de lampi in domeniul ultraviolet;
Q
APA
-debitul de apa tratat
C
intrare
-concentratia poluantului la intrarea in echipament;
C
iesire
- concentratia poluantului la iesirea din echipament.
K
ECHIPAMENT
-coeficient care defineste echipamentul.
Pentru o buna dezinfectie a apei cu lumina ultravioleta, daca se asigura doza de energie aplicata apei in
domeniul ultraviolet de 30 mJ/cm
2
, se obtine o reducere a germenilor patogeni cu trei ordine de
marime (99,9% ), adica log(C
intrare
/C
iesire
)=3. Aceasta doza este reglata de catre monitorul de UV atasat
fiecarui echipament de acest tip. Probabilitatea de infestare ulterioara a apei devine minima daca
potentialul redox al apei la iesirea din echipamentul de tratare este mai mare de 740 mV. Consumul
energetic specific al acestei metode este de 20...24 Wh/m
3
de apa.
114
5.4 Dezinfectia apei utilizand radicalii hidroxil
O mare atentie se acorda asa numitelor procese de oxidare avansata(AOP) care se bazeaza pe
generarea de specii cu reactivitate crescuta cum sunt radicalii hidroxil Aceasta pentru ca radicalii
hidroxil sunt oxidanti foarte puternici neselectivi care au puterea de a oxida complet compusii organici
la dioxid de carbon si apa, daca sunt generati in cantitati suficiente.
Reactiile care se produc in apa in urma descarcarilor electrice sunt reactii rapide cu un timp de reactie
de ordinul microsecundelor [53]. Pe langa radicalii hidroxil, in apa se genereaza ioni de peroxid, ioni
de carbonat, ozon si clor liber daca se injecteaza in amonte solutie de saramura (NaCl) [28]. Doza de
saramura care se injecteaza in apa pentru obtinerea clorului liber este in gama de 1...3 g NaCl/m
3
de
apa. Electrozii utilizati sunt din grafit (epurare), aliaj din titan sau diamant sintetic dopat cu bor.
Consumul energetic specific al acestei metode este de 18...22 Wh/m
3
de apa. In ultimii ani aceata
metoda s-a dezvoltat foarte mult in domeniul recircularii apelor de piscina.
Eficienta unui asemenea echipament este data de relatia 5.17:
APA
MEDIU
ECHIPAMENT
ECHIPAMENT IESIRE
ECHIPAMENT INTRARE
Q
I
k )
C
C
log(


(5.10)
unde -K
ECHIPAMENT
constanta a echipamentului si I este curentul mediu in camera de reactie.

5.5 Concluzii si contributii
Contributiile privind oxidarea avansata a poluantilor din apa ale autorului se inscriu pe doua
directii principale dupa cum urmeaza:
dezvoltarea tehnologiilor de depoluare a apei;
dezvoltarea echipamentelor de oxidare avansata a apei.
Daca treptele de oxidare avansata (ozon, UV, oxigen activ etc.), sunt utilizate cu precadere la
dezinfectia finala a apei procesata, in urma experientei acumulate in procesul de implementare a
ultimelor proiecte, propun pentru buna functionare a uzinelor existente de potabilizare a apei si
statiilor de epurare a apelor uzate, ca acestea sa fie completate cu o treapta de preoxidare
avansata a apei, in scopul facilitarii functionarii optime a acestora. In prima anexa a lucrarii este
atasata cererea depusa a brevetului de inventie cu titlul METOD I ECHIPAMENT
ECOLOGIC DE PREOXIDARE AVANSATA A POLUANTILOR DIN APE, cerere de brevet
de inventie inregistrata la OSIM cu numarul A/00914-11.11.2009. Prin implementarea acestui tip
de echipament in uzinele existente se face reabilitarea acestora in scopul aducerii parametrilor
de procesarea apei la cerintele actuale, fara a fi nevoie de o investitie noua. In acest mod se face o
importanta economie privind investiile in domeniul. La statiile de epurarea apei uzate,
echipamentul de preoxidare avansata trebuie urmat de o treapta de coagulare avansata care
consta din urmatoarele etape:
Tratarea apei cu acid in scopul aducerii pH-ului acesteia la o valoare 6;
Adaugarea de coagulant (de preferinta saruri de fier care favorizeaza si treapta
biologica);
Amestecul coagulantului cu apa procesata;
115
Adaugarea de solutie floculanta in scopul favorizarii decantarii apei;
Corectarea pH-ului apei cu solutie bazica;
Decantarea apei.
Utilizand echipamentul de preoxidare avansata, dupa treapta de decantare se obtine apa cu
parametrii imbunatatiti si decantatul este lipsit de toxicitate.
Pentru buna functionare a treptei biologice de epurare, s-a dezvoltat un modul de epurare, in
cadrul caruia se utilizeaza campul de ultrasunete pentru activarea reactiilor. In aceeasi anexa a
lucrarii, este prezentata cererea de brevet cu titlul MODUL DE EPURAREA APELOR
REZIDUALE PRIN METODE BIOLOGICE, cerere inregistrata la OSIM cu numarul A00116 /
26.02.2007.
O alta contributie la dezvoltarea echipamentelor, este echipamentul de dezinfectie a apei cu
lumina ultravioleta in care modul de lucru a lampii este in regim pulsatoriu cu medie frecventa,
iar in scopul favorizari oxidarii avansate, se genereaza in camera de dezinfectie un camp de
ultrasunete, camp de ultrasunete utilizat si pentru curatarea tecilor de protectie a lampilor,
astfel incat nu mai este necesar ca aceste echipamente sa fie dotate cu sisteme mecanice de
curatare. Dupa finalizarea experimentarilor cu acest echipament, solutia tehnica descrisa va fi
protejata printr-o cerere de brevet de inventie.
Dezinfectia apelor prin metode chimice (clor gazos) predomina la noi in tara intrucat se
folosesc inca instalatiile existente. Avantajele certe ale metodelor fizice care sunt ecologice si mult
mai sigure, in comparatie cu cele chimice au fost reamintite in acest capitol. Pentru ca acestea sa
fie bine implementate si exploatate, pentru fiecare echipament trebuiesc definite caracteristicile
hidraulice si caracteristicile de dezinfectie a apei (tipul reactilor si coeficientii acestora-de
generare si de distrugere).
Pe langa efortul economico-financiar specific investitiilor legate de introducerea
metodelor fizice, si care la scara nationala nu este deloc neglijabil, eficienta ulterioara a acestor
metode este conditionata de valorile specifice unei serii largi de parametrii, valori care nu se
gasesc in bibliografia curenta.
Din intreg continutul tezei rezulta atat avantajele si importanta metodelor fizice de
potabilizare a apei, cat si amijloacelor de implementare eficienta a strategiilor de control,
strategii dedicate acestor instalatii. Pe langa aspectele pur analitice, sunt necesare modelari
generale in mediul MATLAB-SIMULINK , dar si produse software specializate, preluate si
dezvoltate de autor in activitatea curenta. Simularea se refera atat la componentele instalatiei de
tratare a apei cat si la intreg fluxul de tratare si distributie a apei utilizand modele calibrate.
Doar dupa atingerea, prin diferite seturi de parametrii de simulare, a rezultatelor impuse prin
tematica de studiu/proiectare, se poate trece la implementarea propriu-zisa a proiectului.
Utilizand metodele de oxidare avansata , prezentate sintetic in subcapitolele 5.2 si 5.4. si o
filtrare pe carbune activi si nisip cuartos, in judetul Timis (loc. Ghilad) a fost dezvoltat un astfel
de proces de potabilizare a apei si care nu foloseste compusi chimici; rezultatele au fost
sintetizate in buletinul de analiza nr. 16 din 23. 07. 2009.
Referitor la contributiile generale ale tezei se pot mentiona :
adaptarea aspectelor si notiunilor generala din Fizica si din Chimie la problematica
tratarii apelor;
definirea obiectivelor si performantelor cerute in cazul aplicarii metodelor fizice de
tratare a apelor, comparatie cu metodele chimice corespunzatoare;
aprofundarea studiului fenomenelor fizico chimice in cazul utilizarii metodelor fizice;
116
stabilirea specificatiilor de performanta cerute convertoarelor electronice de putere
(invertoarelor) utilizate in tratarea apelor in cazul mai multor solutii si variante
constructive;
prezentarea detaliata a unei metodici de proiectare a unui invertor pentru a suplinii lipsa
informatiilor de detaliu, dar importante, din literatura;
stabilirea unor proceduri sistematice de proiectare pentru invertoare de : 800 Hz cu
tiristoare, 25 kHz si 33 kHz folosind IGBT in conditii de fiabilitate ridicata si pret redus;
aplicarea unor metode evoluate de control a invertoarelor : modulatie complexa in
durata(PWM) si i densitate (PDM), control robust al invertoarelor;
conducerea completa si controlul coordonat al statiilor de tratare a apelor.
pentru modul concret de realizare a mai multor echipamente de tratarea apei descrise in
aceasta lucrare s-au depus mai multe cereri de brevete de inventie.
117
118
BIBLIOGRAFIE
1. VINNY PINTO, Enhanced Vitality Research-Relative Hydrogen Score, or rH: Clarks
Rendering of the Nernst Equation for Determining Relative Hydrogen (rH, aka rH2) from pH
and ORP Measures 11/14/2003
2. Wikipedia, the free encyclopedia that anyone can edit.,
http://en.wikipedia.org/wiki/Welcome_to_Wikipedia
3. M.A. KHADRE, A.E. YOUSEF, AND J.-G. KIM, Microbiological Aspects of Ozone
-Applications in Food: JFS: Concise Reviews in Food Science-1985
4. BRUNO LANGLAIS, DAVID A. RECKHOW, DEBORAH R. BRINK, Ozone in water
treatment, Research Foundation, Compagnie gnrale des eaux (Paris, France) 1991
5. KIM JG, YOUSEF AE, DAVE S., Application of ozone for enhancing the microbiological
safety and quality of foods: a review. J Food Prot. 1999;62:10711087.
6. ALICE SZE, DAVID ERICKSON, LIQING REN, AND DONGQING LI, Zeta-potential
measurement using the Smoluchowski equation and the slope of the currenttime relationship
in electroosmotic flow. Journal of Colloid and Interface Science 261 (2003) 402410.
7. PETR LUKE, Water Treatment By Pulsed Streamer Corona Discharge, Ph.D. Thesis-Prague
2001
8. MIGUEL RODRGUEZ, Fenton and UV-vis based advanced oxidation processes in
wastewater treatment: Degradation, mineralization and biodegradability enhancement.
Universitat De Barcelona Facultat De Qumica Departament Denginyeria Qumica I
MetalLrgia-2003
9. T. B. JONES* AND K.-L. WANG, Frequency-Dependent Electromechanics of Aqueous
Liquids: Electrowetting and Dielectrophoresis. Langmuir 2004, 20, 2813-2818.
10. Carte tehnica aparat-Zeta-Meter, Inc. 765 Middlebrook Avenue PO Box 3008, Staunton, VA
24402, USA
11. R. PEYROUS; C. LACAZE, Technological parameters that influence the production of ozone
in A .D. C. Corona discharfe. Ozone: Science & Engineering, Volume 8, Issue 2 Spring 1986,
pp. 107 128.
12. I D CHALMERS, R C BAIRD AND T KELLY, Control of an ozone generator - theory and
practice. Print publication: Issue 6 (June 1998).
119
13. Catalog ferrite Ferroxcube. Ferroxcube International Holding B.V.-2002.
14. Catalog IXYS-2004. Modul Thyristor-thyristor MCC 72.
15. Datasheet Catalog.Com Catalog internet componente electronice- Circuit integrat TL494.
16. Datasheet Catalog.Com Catalog internet componente electronice Optocuplor transrezistenta-
VTL5C.
17. Datasheet Catalog.Com Catalog internet componente electronice Optocuplor -TLP 250.
18. Datasheet Catalog.Com Catalog internet componente electronice Convertor tensiune
continua/tensiune continua- DC1WDIL 24/05.
19. Catalog Schneider Electric-Telemecanique-2006. Sursa electronica de alimentare tip:
ABL7CEM24012.
20. Catalog Schneider Electric-Telemecanique-2006. Releu inteligent Zelio Logic tip SR3B101BD.
21. Datasheet Catalog.Com Catalog internet componente electronice-Tranzistor MOSFET
IRF840PBF.
22. Datasheet Catalog.Com Catalog internet componente electronice-Circuit integrat IR 2153.
23. Catalog Atlantic Ultraviolet Corporation-2006. -UV Ozone Germicidal Lamp, tip 37W
GPH793T5VH.
24. DatasheetCatalog.Com Catalog internet componente electronice- PFC Converter Design with
IR1150 One Cycle Control IC.
25. Catalog lampii PHILIPS-2008. Lampa pentru dezinfectia apei cu mercur la medie presiune, tip
HTK 7/30 1 CT.
26. DatasheetCatalog.Com Catalog internet componente electronice -IXGH32N60C.
27. DatasheetCatalog.Com Catalog internet componente electronice -TO 247AD.
28. DatasheetCatalog.Com Catalog internet componente electronice- IR 2113.
29. M. SANDU., Punct de vedere privind evaluarea pierderilor de ap n reele de distribuie
RomAqua, nr.4/2002, pp. 17-19.
30. Manual produs UVOX-250 Systems, Euroby Limited, Marea Britanie-2008.
31. PLAN DE IMPLEMENTARE pentru DIRECTIVA 91/271/CEE privind epurarea apelor uzate
orasenesti modificata prin Directiva 98/15/CE-Guvernul Romaniei-2004.
120
32. Prevenirea si Controlul Integrat al Poluarii, Documentul de Referinta al Celor mai Bune
Tehnici Aplicate in Tratarea Apei Reziduale si a Gazului Rezidual/ Sistemele de Management
in Sectorul Chimic, Februarie 2003-AGENTIA NATIONALA DE PROTECTIA MEDIULUI.
33. T.BADEA, M.NICOLA, S.STERNBERG, V.BRINZOI, "Epurarea electrochimica a apelor
reziduale industriale", Metalurgia vol. 37(1985), 1, pp. 616-620. Institutul Politehnic
Bucuresti.
34. UNGUREAN MIHAELA_LIGIA, Raport de Cercetare- Universitatea Tehnic Cluj-Napoca-
2004, Grant: CINETICA REACTIILOR REDOX RAPIDE A CU(II) CU TIOCOMBINAII.
35. H. SPANJERS, PETER A. VANROLLEGHEM, G. OLSSON, P. L. DOLD, Respirometry in
control of the activated sludge process: principles JAWQ: SCIENTIFIC AND TECHNICAL
REPORT, No 7-1998.
36. MIHAI DIMA, Epurarea apelor uzate urbane, Editura Tehnopress, Iasi -2005.
37. O. A. Z. SOTOMAYOR, S.W. PARK, C. GARCIA, Modele de reference pour different
strategies de controle dans des usines de tratment des eaux usees.-Iowq-Revue Des Sciences De
LEau 15/2 (2002)- 543-556.
38. V. P. KIRIENKO, Pulse Power Supply Systems of the Frequency-Regulated Ozone
Generators, ISSN 1068-3712, Russian Electrical Engineering, 2008, Vol. 79, No. 1, pp. 1924.
Allerton Press, Inc., 2008. Original Russian Text V.P. Kirienko, 2008, published in
Elektrotekhnika, 2008, No. 1, pp. 2128.
39. SISEEROT KETKAEW, The Case Study of 5 kHz 25 kHz High Frequency Adjustment in
Converter Circuit to Generate Ozone Gas , Faculty of Engineering, Ramkhamhaeng University
Bangkok, Thailand, siseerot@ang.ru.ac.th
40. ANH N. HUYNH, Power Supply for an Ozone Generator with a Bridge Inverter, Invertors.
United States Patent. Cincinnati, Ohio ; Phovios D. Ziogas, Brossard , Canada, Assignee:
Henkel Corporation, Ambler, Pa., Patent No. 5,285,372, Feb 8, 1994.
41. Y.KONISHI, S.P.WANG, M.ISHIBASHI, Y.L.FENG AND M.NAKAOKA, Efficient
Ozonizer using PDM and PWM Controlled Resonant Inverter and its Performance Evaluations,
Power Conversion Conference - Nagaoka 1997., Proceedings of the. 03/09/1997; 2:971-976
vol.2.
42. MANUAL- Robust Control Toolbox 3- Getting Started Guide.
43. RONALD J. CARLSTEN, VICTOR J. HAMEL, Ozone Generator Self Adjusting PUSH-
PULL circuit, Inventors. United State Patent. Tucson, Ariz, Assignee : Val Priotte, Tucson,
Ariz, Patent No: 5,770,168, Jun 23, 1998.
121
44. D. G. IONESCU, P. MATEI, V. ANCUSA, A. TODICESCU, M. BUCULEI, Mecanica
Fluidelor Si Masini Hidraulice. Editura Didactica si Pedagogica-Bucuresti, 1983.
45. EPANET 2-Users Manual. EPA/600/R-00/057 September 2000.
46. A. ANTON, L. SANDU, S. PERJU, Investigarea pierderilor de apa n retelele de distributie.-
Studiu de caz. RomAqua, nr. 1/2008.
47. MARIUS AGAFIEI, ALINA NISTOR, NICOLAE MARCOIE, Modelarea i calibrarea
reelelor de alimentare cu ap. Facultatea de Hidrotehnic, Universitatea Tehnic Gh.
Asachi Iai, 6600,Romnia. Ovidius University Annals of Constructions Volume 1, Number 2,
May 2000, ISSN-12223-7221 2000 Ovidius University Press.
48. G. I. M. WORM, G. A. M. MESMAN,, K. M. VAN SCHAGEN, K. J. BORGER, AND L. C.
RIETVELD, Hydraulic modelling of drinking water treatment plant operations- Published by
Copernicus Publications on behalf of the Delft University of Technology- 21 October 2008.
49. Simultaneous Compliance Guidance Manual For The Long Term 2 And Stage 2 Dbp Rules-
Office of Water (4601)-EPA 815-R-07-017-March 2007.
50. ANDY AIKEN, Determination of Applied Ozone Dose and the Use of Ozone Controllers.
National Aquarium In Baltimore. 2003.
51. CHARLES T. JOHNSON, WALCHEM CORPORATION, The Control of pH and Oxidation
Reduction Potential (ORP) in Cooling Tower Applications, Iwaki America Company. Jun. 1,
2002.
52. MEHMET A. OTURAN,A,* ENRIC BRILLASB, Electrochemical Advanced Oxidation
Processes (EAOPs) for Environmental Applications, Portugaliae Electrochimica Acta 25
(2007) 1-18.
53. Water Disinfection, Prospect-Adamant Technologies SA, Switzerland.
54. U. KOGELSCHATZ, B. ELIASSON AND M. HIRTH, Ozone Generation From Oxygen And
Air. Ozone Science & Engineering. Vol 10. pp. 367-378, 1988.
55. K. RAKNESS, G. GORDON, B. LANGLOIS, W. MASSCHELEN, Measurement or Ozone
Concentration in the Process Gas From an Ozone Generator. Ozone Science & Engineering.
Vol 18. pp. 209-229, 1996.
56. M. L. JANEX; P. SAVOYE; M. ROUSTAN; Z. DO-QUANG; J. M. LAN; V. LAZAROVA,
Wastewater Disinfection by Ozone: Influence of Water Quality and Kinetics Modeling. Ozone:
Science & Engineering The Journal of the International Ozone Association. 01 January 2000.
122
57. DUMITRU VAJU AND SILVESTRU POPESCU, Improvement of the Corona Discharge in
Dry Air in Order to obtain Ozone with Maximum Efficiency. Journal of Analytical Atomic
Spectrometry, Sept 1997, Vol. 12, pp1091-1093.
58. DUMITRU VAJU AND GEORGE VAJU, The Simulation Of The Process Of Water
Disinfection With Ultraviolet (UV) Radiation, A VIII-A CONFERIN NAIONAL DE
BIOFIZIC,Iasi, 26-28 MAI 2005.
59. DUMITRU VAJU, GRIGORE VLAD, ILIE NEGRUSA, Corectarea parametrilor apelor de
pu prin metode de tratare fizice - Simpozionul naional organizat de Asociaia
Hidrogeologilor din Romnia-mai 2005.
60. DUMITRU VAJU, GRIGORE VLAD, CLEMENT FESTILA, Tratarea prin metode fizice ale
apelor subterane utilizate pentru retelele publice de apa potabila. Conferinta Internaional de
Energie-Mediu - Bucureti, 20-22 octombrie 2005.
61. DUMITRU VAJU, GRIGORE VLAD, ILIE NEGRUSA, Purificarea Apelor Prin Metode
Fizice. Simpozionul naional organizat de Asociaia Hidrogeologilor din Romnia-mai 2006-
Agnita.
62. DUMITRU VAJU, GRIGORE VLAD, CLEMENT FESTILA, Tratarea prin metode fizice ale
apelor subterane utilizate n industria alimentar IEEE-TTTC International Conference on
Automation, Quality and Testing, Robotics AQTR 2006 (THETA 15), 25-28 mai 2006, Cluj-
Napoca, IEEE Catalog Number: 06EX1370, ISBN: 1-4244-0360-X, Library of Congress:
2006924077.
63. DUMITRU VAJU, GRIGORE VLAD, CORINA BERCKESI, Metod de reducere a
clorurilor din apele provenite din industria textil -Simpozionul national cu participare
internationala -Contributii Stiintifice In Tehnologii Si Echipamente Pentru Evaluarea Si
Protectia Mediului - Arcalia 2006.
64. D.VJU, C. FETIL, G. VLAD, The usage of pulsatory currents of medium frequency for
water depollution, CONFERINA NAIONAL DE FIZIC APLICAT-Ediia a III-a-15
16 IUNIE 2007-GALAI.
65. D. VAJU, CORINA BERKESY, LASZLO BERKESY, MIRCEA CRACIUN, Reduction of
chlorides and residue to 105 *C from the waste water resulted from textile industry by using the
electrochemical treatment, Revista Studia universitatis Babes-Bolyai Sectiunea Ambientum,
Nr 1/2007.
66. D. VJU, G. VLAD, C. FESTILA, Drinking Water Quality Improvement by Physical
Methods, using Middle-Frequency Inverters. - International IEEE-TTTC International
Conference on Automation, Quality and Testing, Robotics AQTR 2008 (THETA 16), 22-25 mai
2008, Cluj-Napoca, ISBN: 978-1-4244-2577-8, IEEE Catalog Number: CFP08AQCDR,
Library of Congress: 2008904446.
123
67. D. VJU, L. SUCIU, C. FESTILA, Physical Methods for Water Treatment by Swimming. -
International Conference on Automation International IEEE-TTTC International Conference
on Automation, Quality and Testing, Robotics AQTR 2008 (THETA 16), 22-25 mai 2008, Cluj-
Napoca, ISBN: 978-1-4244-2577-8, IEEE Catalog Number: CFP08AQCDR, Library of
Congress: 2008904446.
68. D. VAJU, L. SUCIU, I. BORZA, I. MATEESCU, Z. SUCIU, Statii De Potabilizarea Apei
Utilizand Oxidarea Avansata-Lucrare prezentata la Simpozionul Facultatii de Constructii-Cluj
Napoca 28 aprilie 2008
69. D. VAJU, S. C. ULINICI, G. A. RUSU, S. VARVARI, Procedeu de oxidare avansata a apei in
vederea purificarii, The International Conference Environment & Progress, 05th-08th
November 2009, Cluj-Napoca, Romania.
124

S-ar putea să vă placă și