Locutiunile substantivale

Locutiunile substantivale sunt grupurile de doua sau mai multe cuvinte care, impreuna, au intelesul unui substantiv. Cele mai multe locutiuni substantivale au aparut din locutiuni verbale, prin transformarea infinitivului lung in substantiv propriu-zis.

Locutiuni verbale a-(i) parea rau a tine minte a aduce aminte a baga de seama a lua aminte

Locutiuni substantivale parere de rau (regret) tinere de minte (memorie) aducere-aminte (amintire) bagare de seama (atentie) luare-aminte (grija, atentie)

Locutiunile substantivale se comporta ca un substantiv, avand forme pentru singular si plural, putand fi articulate sau nearticulate. Cuvintele din care este alcatuita o locutiune substantivala nu se pot analiza separat. Alte locutiuni substantivale mai frecvent folosite sunt: Locutiuni substantivale punct de vedere bataie de joc bataie de cap dare de mana nebagare de seama Sensul locutiunii opinie, parere batjocura suparare darnicie neatentie

iar celalalt cuvant (substantiv. d) verb si adverb sau locutiune adverbiala : a da de-a dura (a rostogoli). indirecte sau circumstantiale si pot fi complinite chiar prin propozitii intregi: Adu-ti aminte ce ai spus. a o scalda (a raspunde evaziv). numarul si persoana actiunii. se intalnesc locutiuni verbale. locutiunile verbale pot avea complemente directe. Cand. Verbele care intra in structura locutiunilor verbale (a da. Exista locutiuni care sunt echivalente cu un verb insotit de o complinire: a baga de seama (a observa. a-si baga mintile in cap (a se cuminti). numeral. a baga in seama (a acorda atentie). a da de veste (a instiinta). a face. adverb) da. .Locutiuni verbale Locutiunile verbale sunt grupurile de cuvinte (in care se afla obligatoriu un verb) cu pozitie fixa. a se lua la harta (a se certa). Baga de seama ce vorbesti. a se da huta (a se legana). c) verb si numeral: a da pe din doua (injumatati). a lua. a-si aduce aminte (a-si aminti). Lociutiunile verbale sunt alcatuite din : a) verb si determinari substantivale: a-si da sufletul (a muri). echivalente in majoritatea cazurilor cu un verb simplu: a-i parea rau(a regreta). in analiza gramaticala. a aduce. alcatuind un tot cu sens unitar. Asemenea verbelor (cu care sunt echivalente din punct de vedere semantic). a ajunge la sapa de lemn (a saraci). a duce. a baga etc) sunt instrumente lexicale sau auxiliare lexicale. timpul. trebuie stiut ca functia sintactica a acestora este de predicat verbal si ca analiza morfologica nu i se aplica decat verbului. Verbul care intra in componenta locutiunii verbale are rolul gramatical de a preciza modul. a fi atent). Concludent este faptul ca intre elementele componente ale locutiunilor verbale pot fi intercalate alte parti de vorbire: Ii lua pe toti la rost. de obicei. b) verb cu determinari intre care apare si un pronume cu valoare neutra: a o lua la fuga (a fugi). Isi bate foarte rau joc de el Sta adeseori de vorba cu prietenul sau. sensul locutiunii. a da ajutor (a ajuta).

(adverb) Ei merg inaintea lui. (prepozitie) Noi ne-am asezat in fata. (locutiune prepozitionala) Exista desigur. fata de.Locutiuni adjectivale Insusirea unui obiect poate fi exprimata si prin locutini adjectivale(grupuri de cuvinte care au valoarea unui adjectiv). Locutiunile prepozitionale in structura carora se afla un substantiv sau un adverb articulat se construiesc cu substantive si pronume in genitiv: in fata blocului. (important) Locutiunile adjectivale se comporta ca un adjectiv: a) pot fi insotite de articolul demonstrativ (adjectival): omul cel cu stare. adverbele si locutiunile adverbiale sunt nearticulate). (cumsecade) Am intalnit un om cu stare. un adverb articulat sau nearticulat: pe dinaintea. . alaturi de. b) pot avea grade de comparatie: un om mai de nadejde. aproape de. Locutiuni prepozitionale Relatia dintre atribut sau complement si cuvintele determinate se face si prin locutiuni prepozitionale (grupuri de cuvinte care prezinta unitate de sens si indeplinesc rolul unei prepozitii). afara de. Observatii: Uneori prepozitiile si locutiunile prepozitionale pot fi confundate cu adverbele sau locutiunile adverbiale. de obicei. (instarit. Sunt formate dintr-una sau doua prepozitii si o alta parte de vorbire: substantiv articulat sau nearticulat: in urma. din pricina. fata cea mai mare era mai tacuta si mai cu judecata. diferentele sunt vizibile diferenta formala (prepozitiile si locutiunile prepozitionale. (credinciosi) Baiatul acela era de treaba. in spatele. (chibzuita) Parea un om de seama. in afara gradinii. in loc de. prepozitiile si locutiunile prepozitionale nu au functie sintactica. un baiat foarte de treaba. Nu se cuvine sa-ti pierzi prietenii cei cu credinta. ci exprima o relatie de subordonare. Sa se compare: Ei merg inainte. in urma ei etc. In realitate. sunt articulate. in afara etc. si o diferenta functionala : adverbele au functie sintactica. bogat) Dintre toti copiii. (locutiune adverbiala) Noi ne-am asezat in fata clasei. in fata. Ele se comporta ca un adjectiv.

el poate fi. fara doar si poate etc. Ele sunt: de prisos. dupa imprejurari. de-a latul. o data cu. atunci formeaza un predicat nominal. Cu siguranta 1/ ca vor intarzia. 2/ Ori de cate ori predicatul este exprimat prin adverbe sau locutiuni adverbiale predicative. in raport cu. 2/ De prisos 1/ sa continuam. S-au asezat in juru-ti. In fata-i statea o eleva.2/ (impreuna cu verbul copulativ “a fi” subinteles alcatuieste predicat nominal) Sa se compare constructiile paralele: De prisos 1/ sa muncesti. 2/ . Pentru ca acestea sa constituie singure predicatul unei regente si sa aiba drept subordonata o propozitie subiectiva este necesar sa fie urmate de conjunctia ca ori sa (in cazul locutiunii adverbiale “de prisos”). Locutiuni adverbiale predicative din limba romana Imaginea generala asupra locutiunilor adverbiale trebuie intregita cu unele detalii referitoare la asa-numitele locutiuni adverbiale cu functie sintactica de predicat. Aceste locutiuni adverbiale predicative exprima siguranta. necesitatea si probabilitatea. Se considera ca daca o astfel de locutiune adverbiala poate admite pe langa ea verbul copulativ a fi. al carei statut locutional este dat de faptul ca aceasta imbinare frazeologica calchiaza francezul “en ce qui concerne…” Multe dintre locutiunile prepozitionale cunoscute se pot construi cu un pronume personal in cazul dativ (la forma neaccentuata si cu valoare posesiva): Si-a aruncat privirea asupra-mi. referitor la. cu siguranta. de buna seama. 2/ E de prisos 1/ sa muncesti.Dintre locutiunile prepozitionale cu o structura diferita sau mai complexa pot fi adaugate :de-a lungul. privitor la sau chiar in ceea ce priveste. Fara doar si poate 1/ ca timpul va sterge acele amintiri. fara indoiala. atunci ea se comporta ca un predicat verbal. Cand locutiunea adverbiala nu poate primi verbul copulativ a fi. nominal sau verbal.

a doua verbe. Spre deosebire de locutiunile adverbiale autentice. asta-seara etc. etc. etc. intradevar. cu una cu doua. pe de rost. expresiile adverbiale sunt mai putin sudate si in mod obligatoriu purtatoare de expresivitate. de-a dreptul. In categoria expresiilor adverbiale pot fi incadrate: la voia intamplarii la pastele cailor pe toate cararile cat vezi cu ochii cum scrie la carte cu lacrimi de sange Faptul ca unele expresii adverbiale sunt propozitii intregi si ca ele sunt incluse printre locutiuni inseamna ca granitele fintre cele doua concepte sunt totusi foarte labile si greu de fixat. din cand in cand. locutiunile adverbiale formate din prepozitia dupa sau din adjectivul demonstrativ astasi un substantiv cu sens temporal: dupa-amiaza. de-a pururea. pe neasteptate. din ce in ce. dintr-acolo. in tacere. Ca structura. pe nepusa masa. harcea-parcea. vrand-nevrand. in graba. ici-colo. Locutiunile adverbiale sunt formate din: a) substantiv. participiu (de obiecei negativ). dintr-adins. asta-vara. din vreme in vreme. a doua adverbe sau doua interjectii: caleavalea. . pe negandite. din nou. propozitia compusa de-a din locutiunile: de-a binelea. expresiile adverbiale sunt mult mai complexe si deseori in diferite lucrari de specialitate. de-a curmezisul. intr-adins. pronume sau adverb repetat cu una sau doua prepozitii: zi de zi. de nevoie. Aceste prepozitii au pierdut vocala u inaintea unui cuvant care incepe cu o vocala: intr-acolo. Se scriu cu cratica: • • • • locutiunile adverbiale ale caror prime termene de compunere sunt prepozitiile intru saudintru. de voie. adjectiv substantival. vrand-nevrand. hodoronc-tronc. b) substantiv. hodoronc-tronc. val-vartej. c) din parti de vorbire de acelasi fel: calea-valea. de-a pururea. De aceea unitatile lexicale componente pot fi analizate si separat din punct de vedere sintactic. taras-grapis. in manuale scolare se confunda sau se asmileaza cu locutiunile adverbiale propiu-zise. incetul cu incetul. rand pe rand. a unui substantiv cu un adverb. harcea-parcea. numeralsau adverb cu una sau mai multe prepozitii: de dimineata. taras-grapis. marea majoritate a locutiunilor adverbiale formate prin unirea a doua parti de vorbire identice: substantive.Locutiuni adverbiale Grupurile de doua sau mai multe cuvinte care indeplinesc rolul unui adverb se numesc locutiuni adverbiale.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful