Locutiunile substantivale

Locutiunile substantivale sunt grupurile de doua sau mai multe cuvinte care, impreuna, au intelesul unui substantiv. Cele mai multe locutiuni substantivale au aparut din locutiuni verbale, prin transformarea infinitivului lung in substantiv propriu-zis.

Locutiuni verbale a-(i) parea rau a tine minte a aduce aminte a baga de seama a lua aminte

Locutiuni substantivale parere de rau (regret) tinere de minte (memorie) aducere-aminte (amintire) bagare de seama (atentie) luare-aminte (grija, atentie)

Locutiunile substantivale se comporta ca un substantiv, avand forme pentru singular si plural, putand fi articulate sau nearticulate. Cuvintele din care este alcatuita o locutiune substantivala nu se pot analiza separat. Alte locutiuni substantivale mai frecvent folosite sunt: Locutiuni substantivale punct de vedere bataie de joc bataie de cap dare de mana nebagare de seama Sensul locutiunii opinie, parere batjocura suparare darnicie neatentie

Asemenea verbelor (cu care sunt echivalente din punct de vedere semantic). trebuie stiut ca functia sintactica a acestora este de predicat verbal si ca analiza morfologica nu i se aplica decat verbului. a duce. locutiunile verbale pot avea complemente directe. a baga etc) sunt instrumente lexicale sau auxiliare lexicale. a da ajutor (a ajuta). Verbele care intra in structura locutiunilor verbale (a da. echivalente in majoritatea cazurilor cu un verb simplu: a-i parea rau(a regreta). alcatuind un tot cu sens unitar. a aduce. a baga in seama (a acorda atentie).Locutiuni verbale Locutiunile verbale sunt grupurile de cuvinte (in care se afla obligatoriu un verb) cu pozitie fixa. c) verb si numeral: a da pe din doua (injumatati). indirecte sau circumstantiale si pot fi complinite chiar prin propozitii intregi: Adu-ti aminte ce ai spus. adverb) da. timpul. Baga de seama ce vorbesti. Isi bate foarte rau joc de el Sta adeseori de vorba cu prietenul sau. de obicei. a face. a-si baga mintile in cap (a se cuminti). Lociutiunile verbale sunt alcatuite din : a) verb si determinari substantivale: a-si da sufletul (a muri). a da de veste (a instiinta). iar celalalt cuvant (substantiv. a se da huta (a se legana). b) verb cu determinari intre care apare si un pronume cu valoare neutra: a o lua la fuga (a fugi). numeral. a fi atent). Verbul care intra in componenta locutiunii verbale are rolul gramatical de a preciza modul. numarul si persoana actiunii. a ajunge la sapa de lemn (a saraci). sensul locutiunii. d) verb si adverb sau locutiune adverbiala : a da de-a dura (a rostogoli). se intalnesc locutiuni verbale. a se lua la harta (a se certa). Cand. Exista locutiuni care sunt echivalente cu un verb insotit de o complinire: a baga de seama (a observa. . in analiza gramaticala. Concludent este faptul ca intre elementele componente ale locutiunilor verbale pot fi intercalate alte parti de vorbire: Ii lua pe toti la rost. a o scalda (a raspunde evaziv). a-si aduce aminte (a-si aminti). a lua.

fata de. bogat) Dintre toti copiii. diferentele sunt vizibile diferenta formala (prepozitiile si locutiunile prepozitionale. fata cea mai mare era mai tacuta si mai cu judecata. Locutiuni prepozitionale Relatia dintre atribut sau complement si cuvintele determinate se face si prin locutiuni prepozitionale (grupuri de cuvinte care prezinta unitate de sens si indeplinesc rolul unei prepozitii). in urma ei etc. in afara etc. Ele se comporta ca un adjectiv. ci exprima o relatie de subordonare. in spatele. Observatii: Uneori prepozitiile si locutiunile prepozitionale pot fi confundate cu adverbele sau locutiunile adverbiale. in fata.Locutiuni adjectivale Insusirea unui obiect poate fi exprimata si prin locutini adjectivale(grupuri de cuvinte care au valoarea unui adjectiv). b) pot avea grade de comparatie: un om mai de nadejde. (cumsecade) Am intalnit un om cu stare. adverbele si locutiunile adverbiale sunt nearticulate). si o diferenta functionala : adverbele au functie sintactica. (instarit. (prepozitie) Noi ne-am asezat in fata. Sa se compare: Ei merg inainte. afara de. (adverb) Ei merg inaintea lui. prepozitiile si locutiunile prepozitionale nu au functie sintactica. sunt articulate. (important) Locutiunile adjectivale se comporta ca un adjectiv: a) pot fi insotite de articolul demonstrativ (adjectival): omul cel cu stare. un adverb articulat sau nearticulat: pe dinaintea. In realitate. alaturi de. in loc de. din pricina. Nu se cuvine sa-ti pierzi prietenii cei cu credinta. Sunt formate dintr-una sau doua prepozitii si o alta parte de vorbire: substantiv articulat sau nearticulat: in urma. un baiat foarte de treaba. aproape de. Locutiunile prepozitionale in structura carora se afla un substantiv sau un adverb articulat se construiesc cu substantive si pronume in genitiv: in fata blocului. in afara gradinii. (chibzuita) Parea un om de seama. (locutiune prepozitionala) Exista desigur. (locutiune adverbiala) Noi ne-am asezat in fata clasei. . de obicei. (credinciosi) Baiatul acela era de treaba.

de-a latul. referitor la.Dintre locutiunile prepozitionale cu o structura diferita sau mai complexa pot fi adaugate :de-a lungul. privitor la sau chiar in ceea ce priveste. In fata-i statea o eleva. fara indoiala. Locutiuni adverbiale predicative din limba romana Imaginea generala asupra locutiunilor adverbiale trebuie intregita cu unele detalii referitoare la asa-numitele locutiuni adverbiale cu functie sintactica de predicat. Cand locutiunea adverbiala nu poate primi verbul copulativ a fi. o data cu. Ele sunt: de prisos. atunci ea se comporta ca un predicat verbal. el poate fi. S-au asezat in juru-ti. 2/ E de prisos 1/ sa muncesti. al carei statut locutional este dat de faptul ca aceasta imbinare frazeologica calchiaza francezul “en ce qui concerne…” Multe dintre locutiunile prepozitionale cunoscute se pot construi cu un pronume personal in cazul dativ (la forma neaccentuata si cu valoare posesiva): Si-a aruncat privirea asupra-mi. necesitatea si probabilitatea. Se considera ca daca o astfel de locutiune adverbiala poate admite pe langa ea verbul copulativ a fi. atunci formeaza un predicat nominal. fara doar si poate etc. Pentru ca acestea sa constituie singure predicatul unei regente si sa aiba drept subordonata o propozitie subiectiva este necesar sa fie urmate de conjunctia ca ori sa (in cazul locutiunii adverbiale “de prisos”). nominal sau verbal. dupa imprejurari. de buna seama. Aceste locutiuni adverbiale predicative exprima siguranta. Cu siguranta 1/ ca vor intarzia. 2/ Ori de cate ori predicatul este exprimat prin adverbe sau locutiuni adverbiale predicative.2/ (impreuna cu verbul copulativ “a fi” subinteles alcatuieste predicat nominal) Sa se compare constructiile paralele: De prisos 1/ sa muncesti. in raport cu. cu siguranta. 2/ . Fara doar si poate 1/ ca timpul va sterge acele amintiri. 2/ De prisos 1/ sa continuam.

Se scriu cu cratica: • • • • locutiunile adverbiale ale caror prime termene de compunere sunt prepozitiile intru saudintru. In categoria expresiilor adverbiale pot fi incadrate: la voia intamplarii la pastele cailor pe toate cararile cat vezi cu ochii cum scrie la carte cu lacrimi de sange Faptul ca unele expresii adverbiale sunt propozitii intregi si ca ele sunt incluse printre locutiuni inseamna ca granitele fintre cele doua concepte sunt totusi foarte labile si greu de fixat. intradevar. de-a dreptul. Spre deosebire de locutiunile adverbiale autentice. in graba.Locutiuni adverbiale Grupurile de doua sau mai multe cuvinte care indeplinesc rolul unui adverb se numesc locutiuni adverbiale. participiu (de obiecei negativ). harcea-parcea. pe nepusa masa. din ce in ce. . val-vartej. de voie. in tacere. Ca structura. propozitia compusa de-a din locutiunile: de-a binelea. a unui substantiv cu un adverb. de nevoie. din cand in cand. Locutiunile adverbiale sunt formate din: a) substantiv. hodoronc-tronc. ici-colo. De aceea unitatile lexicale componente pot fi analizate si separat din punct de vedere sintactic. hodoronc-tronc. taras-grapis. vrand-nevrand. a doua adverbe sau doua interjectii: caleavalea. b) substantiv. de-a pururea. a doua verbe. asta-seara etc. dintr-adins. de-a pururea. cu una cu doua. taras-grapis. harcea-parcea. de-a curmezisul. adjectiv substantival. asta-vara. intr-adins. rand pe rand. locutiunile adverbiale formate din prepozitia dupa sau din adjectivul demonstrativ astasi un substantiv cu sens temporal: dupa-amiaza. pe de rost. pe neasteptate. etc. vrand-nevrand. expresiile adverbiale sunt mult mai complexe si deseori in diferite lucrari de specialitate. Aceste prepozitii au pierdut vocala u inaintea unui cuvant care incepe cu o vocala: intr-acolo. expresiile adverbiale sunt mai putin sudate si in mod obligatoriu purtatoare de expresivitate. etc. pe negandite. numeralsau adverb cu una sau mai multe prepozitii: de dimineata. incetul cu incetul. in manuale scolare se confunda sau se asmileaza cu locutiunile adverbiale propiu-zise. c) din parti de vorbire de acelasi fel: calea-valea. din vreme in vreme. dintr-acolo. marea majoritate a locutiunilor adverbiale formate prin unirea a doua parti de vorbire identice: substantive. din nou. pronume sau adverb repetat cu una sau doua prepozitii: zi de zi.