Sunteți pe pagina 1din 37

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ CLUJ-NAPOCA ŞCOALA DOCTORALĂ FACULTATEA DE HORTICULTURĂ

Ing. ADRIANA COFARI

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

MANAGEMENTUL ŞI MARKETINGUL PRODUSELOR FORESTIERE NELEMNOASE

CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC Prof. univ. dr. SABINA FUNAR

CLUJ-NAPOCA

2010

CUPRINS

INTRODUCERE

6

INTRODUCERE

6

PARTEA I. STADIUL ACTUAL AL CUNOAŞTERII

8

CAPITOLUL 1. ABORDĂRI TEORETICE PRIVIND RESURSELE FORESTIERE

8

1.1 PRODUSELE FORESTIERE LEMNOASE

8

1.1.1

Tipuri de vegetaţie forestieră

8

1.2 PRODUSELE FORESTIERE NELEMNOASE

9

1.2.1 Definire şi importanţă

9

1.2.2 Clasificarea produselor forestiere nelemnoase vegetale în România

9

1.2.3 Specii vegetale din flora spontană specifice zonei forestiere din

Transilvania cu valoare alimentară

9

1.2.4 Valorificarea produselor forestiere nelemnoase vegetale în România . 10

1.2.5 Resursele forestiere nelemnoase de origine animală în România

10

1.3 SERVICIILE FORESTIERE

10

1.4 MANAGEMENTUL ŞI MARKETINGUL PRODUSELOR FORESTIERE

NELEMNOASE ÎN ROMÂNIA

10

CAPITOLUL 2. MANAGEMENTUL ŞI MARKETINGUL PRODUSELOR FORESTIERE NELEMNOASE ÎN LUME

10

2.1

ORGANIZAŢIA NAŢIUNILOR UNITE PENTRU AGRICULTURĂ ŞI

ALIMENTAŢIE (FAO) ŞI PRODUSELE FORESTIERE NELEMNOASE

10

 

2.1.1

Activităţi FAO legate de produsele forestiere nelemnoase

11

2.2

DEZVOLTAREA PRODUSELOR FORESTIERE NELEMNOASE ÎN

CANADA

11

2.3

PLANUL DE MANAGEMENT AL RESURSELOR FORESTIERE ÎN

SUA

11

2.4

STUDII DESPRE MANAGEMENTUL ŞI MARKETINGUL

PRODUSELOR FORESTIERE NELEMNOASE ÎN EUROPA

11

 

2.4.1 Elveţia

11

2.4.2 Regatul Unit

11

2.5

STUDII DESPRE PRODUSELE FORESTIERE NELEMNOASE ÎN

ROMÂNIA

11

PARTEA A II-A. MATERIAL ŞI METODĂ

12

CAPITOLUL 3. METODE DE CULEGERE ŞI ANALIZĂ A DATELOR

12

3.1.

METODE DE CULEGERE A DATELOR

12

1.1.1Eşantionul

12

3.1.2

Structura chestionarului

12

3.2.

ANALIZA DATELOR

16

3.2.1.Corelaţia

16

3.2.2. Regresia

16

3.2.3.

Analiza factorială

16

3.2.4. Analiza cluster

16

3.2.5. Analiza discriminantă

16

3.2.6. Seriile cronologice

16

3.3. PRETESTAREA CHESTIONARULUI APLICAT CONSUMATORILOR

DE FRUCTE DE PĂDURE

16

CAPITOLUL 4. ANALIZA PRINCIPALELOR PRODUSE FORESTIERE NELEMNOASE DIN ROMÂNIA

17

4.1 SITUAŢIA FONDULUI FORESTIER

17

4.2 ANALIZA SITUAŢIEI PRODUSELOR FORESTIERE NELEMNOASE 17

CAPITOUL 5. ANALIZA STĂRII PRINCIPALELOR PRODUSE FORESTIERE

NELEMNOASE ÎN JUDEŢUL CLUJ

18

5.1 SITUAŢIA FONDULUI FORESTIER ÎN JUDEŢUL CLUJ

18

5.2 PREZENTAREA GENERALĂ A DIRECŢIEI SILVICE CLUJ

19

5.3 MANAGEMENTUL PRODUSELOR FORESTIERE NELEMNOASE LA

19

5.4 SITUAŢIA PRODUSELOR FORESTIERE NELEMNOASE RECOLTATE

DS CLUJ

LA DS CLUJ

19

5.5

SITUAŢIA VALORIFICĂRII PRODUSELOR FORESTIERE

NELEMNOASE ÎN JUDEŢUL CLUJ

19

CAPITOLUL 6. CONSUMUL DE FRUCTE DE PĂDURE ÎN MEDIUL URBAN

 

20

6.1 SUBIECŢII

21

6.2 ÎNTREBĂRI GENERALE

22

6.3 CONSUMUL DE FRUCTE DE PĂDURE ŞI ATITUDINILE FAŢĂ DE

CONSUM

23

6.3.1 Consumul de fructe de pădure

23

6.3.2 Întrebări atitudinale faţă de consumul de fructe de pădure

23

6.4 SEGMENTAREA EŞANTIONULUI

24

6.4.1

Segmentarea pe baza CAA

24

6.4.2.

Segmentarea pe baza HTAS

25

6.4.3

Caracteristicile socio-demografice ale grupurilor psihografice rezultate

25

6.5 DETERMINANŢII CONSUMULUI DE FRUCTE DE PĂDURE

6.6 FACTORI DE INFLUENŢĂ AI ELEMENTELOR COMPONENTE ALE

TEORIEI COMPORTAMENTULUI PLANIFICAT

25

26

6.6.1. Influenţa caracteristicilor socio-demografice asupra întregului eşantion

27

6.6.2 Influenţa caracteristicilor socio-demografice asupra hedoniştilor

27

6.6.3 Influenţa caracteristicilor socio-demografice asupra raţionaliştilor

28

6.6.4 Concluzii asupra factorilor socio-demografici de influenţă

28

6.6.5 Alte elemente de influenţă asupra elementelor TCP

28

6.7. LIMITĂRILE STUDIULUI

28

CAPITOLUL 7. CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI

29

7.1 CONTRIBUŢII PROPRII

29

7.2 PRINCIPALELE CONCLUZII

29

7.3 RECOMANDĂRI

30

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

32

TABLE OF CONTENTS

INTRODUCTION

38

PART I. LITERATURE REVIEW CHAPTER 1. THEORETICAL ASPECTS OVER THE FORESTRY RESOURCES

40

1.1

Wood forest products

40

1.1.1 Tipes of forestry vegetation

40

1.1.2 Particularities of the forestry production process

40

1.2

Non-wood forest products

40

1.2.1 Definition and importance

40

1.2.2 Clasification of non-wood forest products în Romania

41

1.2.3 Vegetal species with food value from spontan flora specific for

Transylvanian forestry zones

41

1.2.4 Valorification of vegetal non-wood forest products in Romania

41

1.2.5 Non-wood forest products of animal origin from Romania

41

1.3 Forestry services

42

1.4 Management and marketing of non-wood forest products in Romania

42

CHAPTER 2. MANAGEMENT AND MARKETING OF NON-WOOD FOREST

PRODUCTS ÎN THE WORLD

42

2.1

Food & Agriculture Organization of the United Nations (FAO) and non-

wood forest products

42

2.2 Non-wood forest products’ development in Canada

42

2.3 Management plan of the forestry resources in USA

42

2.4 Studies about management and marketing of non-wood forest products in

Europe

 

43

 

2.4.1

Switzerland

43

2.4.2

United Kingdom

43

2.5

Studies about management and marketing of non-wood forest products in

Romania

 

43

PART II. MATHERIAL AND METHODS CHAPTER 3. METHODS FOR COLLECTING AND ANALIZING DATA

44

3.1 Methods for collecting the data

44

 

3.1.1

The sample

44

3.1.2.

Questionnaire structure

44

3.2 Data analysis

47

 

3.2.1. Correlation

47

3.2.2. Regression

47

3.2.3. Factor analysis

47

3.2.4. Cluster analysis

47

3.2.5.

Discriminant analysis

47

3.2.6.

Cronological series

47

3.3.

Pretestation of the questionnaire applied on forest fruit consumers

47

PART III. RESULTS AND DISCUSSIONS CHAPTER 4. ANALYSIS OF THE MAIN NON WOOD FOREST PRODUCTS

FROM ROMANIA

48

4.1 Forestry fund situation

48

4.2 Analysis of the non wood forest products

48

CAPITOUL 5. ANALYSIS OF THE MAIN NON WOOD FOREST PRODUCTS

IN CLUJ COUNTY

48

5.1 Forestry fund situation in Cluj county

48

5.2 Presentation of Cluj Forestry Administration

49

5.3 Non wood forest products management at DS Cluj

49

5.4 Situation of harvested non wood forest products at DS Clu

49

5.5 Non woos forest products marketing in Cluj county

49

CAPITOLUL 6. FOREST FRUIT CONSUMPTION IN THE URBAN AREA

50

6.1 Subjects

50

6.2 General questions

50

6.3 Forest fruit consumption and the attitudes toward consumption

51

6.3.1

Forest fruit consumption

51

6.3.2.

Attitude questions regarding forest fruit consumption

51

6.4 SEGMENTATION

52

6.4.1

Segmentation using FCQ

52

6.4.2.

Segmentation using HTAS

53

6.4.3

Socio-demographic characteristics of new obtained psihographic

groups

53

6.5. Forest fruit consumption determinants

53

6.6. Factors influencing the elements of the Theory of Planned Behaviour

54

6.6.1.

The influence of socio-demographic factors over the sample

54

6.6.2

The influence of socio-demographic factors overthe hedonists

54

6.6.3

The influence of socio-demographic factors over the rationalists

54

6.6.4

Conclusions over the socio-demographic factors of influence

55

6.6.5

Other elements of influence over the components of TPB

55

6.7.

Study limitations

55

CHAPTER 7. CONCLUSIONS AND RECOMMENDATIONS

55

7.1 PERSONAL CONTRIBUTIONS

55

7.2 CONCLUSIONS

56

7.3 RECOMMENDATIONS

57

SELECTIVE BIBLIOGRAPHY

32

INTRODUCERE

Oamenii de ştiinţă afirmă că viaţa pe pământ depinde de păduri. Pădurile influenţează vremea şi ajută la menţinerea stabilităţii climatice. De asemenea, pădurile sunt casă pentru milioane de oameni şi peste două treimi dintre speciile terestre de plante şi animale (greenpeace.org, 2010). Produsele pădurii şi arborilor se pot clasifica în produse lemnoase, produse forestiere nelemnoase şi servicii forestiere (FAO; 2010a). În momentul de faţă principala resursă forestieră comercializată este lemnul, însă se estimează că în Europa de Vest competitivitatea acestei industrii va scădea în următorii ani în favoarea celorlalte funcţii şi produse ale pădurii (FAO;

2009). În ultimii douăzeci de ani, pe plan mondial, se pune deja accentul pe dezvoltarea produselor forestiere altele decât lemnul, ca surse alternative de venit pentru micii întreprinzători şi pentru familiile cu venituri mai mici care se ocupă cu exploatarea forestieră, considerându-se în acelaşi timp şi un mijloc de dezvoltare a mediului rural. În acest sens FAO are un departament special dedicat acestor produse forestiere nelemnoase prin care derulează programe cu scopul de a susţine managementul forestier sustenabil, conservarea diversităţii biologice şi îmbunătăţirea securităţii alimentare. Produse forestiere nelemnoase sunt considerate produsele utilizate ca alimente şi aditivi alimentari (nuci, ciuperci, fructe, plante medicinale şi aromatice), fibrele (utilizate în construcţii, industria mobilei etc.), răşinile, latexurile şi diverse produse de origine animală sau vegetală folosite în scopuri medicinale şi cosmetice derivate din păduri, alte terenuri împădurite şi arbori din afara pădurilor (FAO, 1999). Pe lângă această tendinţă de dezvoltare a produselor forestiere nelemnoase se constată o creştere constantă a pieţelor organice, iar produsele forestiere nelemnoase cu valoare alimentară sunt deja considerate a fi „organice” în multe ţări.

Cu toate acestea, în momentul de faţă, puţine state sau zone au dezvoltat programe de valorificare eficientă şi sustenabilă a acestor produse forestiere nelemnoase, iar studiile cu privire la potenţialul acestor produse, la caracteristicile cererii din mediul urban şi la posibilitatea de a promova noi produse şi servicii încă lipsesc.

Cât despre situaţia din România, fondul forestier însumează în momentul de faţă 6573 mii hectare, adică puţin peste 27% din suprafaţa ţării, conform datelor publicate de către Institutul Naţional de Statistică (2010), din care peste 70% se află în proprietate publică. În ceea ce priveşte produsele forestiere nelemnoase instituţiile abilitate, la fel ca şi în cazul altor ţări, nu au realizat un program de valorificare eficientă şi nici nu au realizat până în prezent studii de piaţă pentru o mai bună valorificare a produselor forestiere nelemnoase. Presa însă tratează în fiecare vară subiectul

fructelor de pădure şi al ciupercilor din flora spontană care merg la export aproape în totalitate, iar iarna abordează problema tăierilor ilegale de brazi de Crăciun şi a importurilor de exemplare mai frumoase decât cele autohtone. De aceea scopul acestui studiu este de a investiga situaţia produselor forestiere nelemnoase din România, iar în consecinţă au fost stabilite două obiective majore:

O1. Realizarea unei imagini de ansamblu asupra principalelor produse forestiere nelemnoase recoltate şi comercializate în România. O2. Determinarea opiniei consumatorilor urbani asupra produselor forestiere nelemnoase. Pentru realizarea primului obiectiv, adică pentru a avea situaţia reală şi completă a cantităţilor de produse forestiere nelemnoase recoltate şi comercializate şi a determina importanţa care li se acordă în planurile şi strategiile naţionale, au fost studiate datele statistice de la nivel naţional şi local, planul forestier naţional, planuri de management locale şi alte documente. Studiul pentru realizarea celui de al doilea obiectiv a fost efectuat pe produse forestiere cu valoare alimentară şi anume pe fructele de pădure din două motive. Primul motiv este diversitatea acestor produse, iar al doilea motiv este bazat pe recentele descoperiri care arată că unele fructe de pădure, ca de exemplu afinele şi murea, au mai multe proprietăţi active decât varianta cultivată a acestora (Giovanelli & Buratti, 2009; Koka & Karadeniz, 2009), fapt care le include în unele ţări într-o nouă categorie comercială, cea a super-fructelor (Starling, 2007; Watson, 2007, Gross, 2010). Chestionarul aplicat pentru determinarea opiniei consumatorilor urbani asupra produselor forestiere nelemnoase a fost elaborat la Universitatea Gent din Belgia în timpul unui stagiu SOCRATES şi conţine elementele Teoriei Comportamentului Planificat. Teoria Comportamentului Planificat (Theory of Planned Behaviour) a fost elaborată în 1985 (Ajzen 1985, 1991) şi afirmă că există trei determinanţi conceptuali independenţi ai intenţiei de angajare într-un comportament şi anume atitudinea faţă de comportament, normele subiective şi controlul comportamental perceput. De asemenea intenţia comportamentală şi controlul comportamental perceput anticipează comportamentul, în cazul de faţă consumul de fructe de pădure.

Rezultatele prezentului studiu au fost materializate până în momentul de faţă în patru lucrări publicate în volumele unor simpozioane internaţionale în perioada 2009 -2010. La final aş dori să mulţumesc doamnei profesor dr. Sabina FUNAR pentru îndrumarea şi sprijinul acordate. Mulţumesc colegilor pentru încurajări şi sfaturi. De asemenea mulţumesc pentru îndrumare şi sfaturi domnului profesor dr. Jacques VIAENE şi doamnei dr. Renata JANUSZEWSKA de la Universitatea Gent din Belgia. Nu în ultimul rând, mulţumesc familiei pentru sprijinul acordat.

PARTEA I. STADIUL ACTUAL AL CUNOAŞTERII

CAPITOLUL 1. ABORDĂRI TEORETICE PRIVIND RESURSELE FORESTIERE

Pădurea are un rol multifuncţional, iar principala resursă forestieră este lemnul, pe lângă care există resurse forestiere nelemnoase (fructe, seminţe, ciuperci, vânat, peşte, coaja, liberul de tei) şi servicii (recreere, sursă de inspiraţie, sport, educaţie etc.) conform clasificării propuse de FAO (2010a). În România pentru clasificarea resurselor forestiere au fost propuse mai multe variante de-a lungul timpului. După Tupiţa, citat de Milescu (2002), există patru categorii de resurse forestiere: lemnul, produsele nelemnoase vegetale, care rezultă dintr-un proces de creştere (ciuperci, plante medicinale, plante tehnice, fructe, fâneţe, nutreţuri, produse apicole), resursele de origine animală şi funcţiile utile ale pădurii, fără însă a detalia sau a explica ultima categorie. Conform Codului silvic (Legea nr. 46/2008) din România, produsele specifice fondului forestier naţional sunt bunurile ce se realizează din acesta, respectiv produse lemnoase şi nelemnoase.

1.1 PRODUSELE FORESTIERE LEMNOASE FAO distinge următoarele categorii de produse forestiere lemnoase:

- lemn rotund, adică lemnul brut aşa cum a fost exploatat, cu sau fără coajă;

- lemn rotund industrial, adică doar buşteni pentru cherestea, derulaj şi furnire,

lemn pentru mină, traverse şi tocătură; - lemn pentru tocătură, adică lemnul brut altul decât buştenii pentru cherestea,

derulaj şi furnire, destinat producţiei de celuloză şi plăcilor din particule pe bază de lemn;

- deşeuri din lemn, care cuprind deşeurile de la debitare, derulare, defibrare, coaja, precum şi cele rezultate din activităţi de tâmplărie, mobilă, producerea de binale etc.;

- lemn de foc şi mangal (I. Milescu, 2002:166).

1.1.1 Tipuri de vegetaţie forestieră La nivelul anului 2010 fondul forestier însuma aproximativ 6573 mii hectare, adică peste 27% din suprafaţa ţării (INS, 2010). Compoziţia pădurilor româneşti este în marea majoritate rezultatul variabilităţii reliefului, climatului, solurilor şi a depozitelor pedogenetice şi conţine fag 31,5%, răşinoase 29,9%, stejar 18,0%, diverse alte specii tari 15,7%, diverse specii moi 4,9% (www.rnp.ro).

1.2 PRODUSELE FORESTIERE NELEMNOASE

1.2.1 Definire şi importanţă

Ultima definiţie FAO spune că produsele forestiere nelemnoase sunt bunuri de origine biologică, altele decât lemnul, derivate din păduri, alte terenuri împădurite şi arbori din afara pădurilor (FAO, 1999). Conform FAO (2010) aproximativ 80% din populaţia ţărilor în curs de dezvoltare foloseşte produsele forestiere nelemnoase în scopuri alimentare şi medicinale, acestea fiind culese în scop comercial (peste 150 de produse), de subzistenţă sau recreaţional. Studii recente au demonstrat că unele fructe de pădure au mai multe proprietăţi active benefice sănătăţii decât varianta cultivată a acestora (Giovanelli & Buratti, 2009; Koka & Karadeniz, 2009), fiind incluse în noua categorie comercială a super-fructelor (Starling, 2007; Watson, 2007, Gross, 2010).

1.2.2 Clasificarea produselor forestiere nelemnoase vegetale în România

Datorită climatului, formelor de relief şi tipurilor de sol, în România există o mare varietate de produse forestiere nelemnoase vegetale, care pot fi clasificate după mai multe criterii:

1. În funcţie de dependenţa faţă de pădure:

- produse care sunt dependente de arbori şi arbuşti;

- produse dependente de lemnul arborilor şi arbuştilor;

- produse dependente de solul pădurii.

2. În funcţie de utilizare:

- Produse utilizate în industria alimentară (fructe, seminţe, ciuperci, sevă etc.);

- Produse utilizate în industria chimică (răşini, scoarţă, conuri, frunze, plante

medicinale şi aromatice, cetină, muguri etc.);

- Produse utilizate în industria de artizanat (nuiele pentru împletituri, fibre liberiene, cetină, conuri, pomi de Crăciun etc.);

- Produse utilizate în industria zootehnică (seminţe, ierburi, plante melifere etc.). (Corlăţeanu S., 1984: 12).

1.2.3 Specii vegetale din flora spontană specifice zonei forestiere din Transilvania cu valoare alimentară 1.2.3.1 Caracteristicile principalelor fructe de pădure Conform informaţiilor furnizate de către Direcţia Silvică Cluj, principalele fructe de pădure care se culeg în această zonă sunt afinele negre, afinele roşii, zmeura, murea, măceşele, porumbele, cătina, merele şi păducelele. Aceste fructe pe lângă importanţă alimentară au şi importanţă medicală putând fi considerate alimente-medicament.

1.2.3.2 Caracteristicile principalelor ciuperci din flora spontană Principalele ciuperci vândute de Romsilva sunt gălbiorii, ghebele, hribii şi zbârciogii.

1.2.4 Valorificarea produselor forestiere nelemnoase vegetale în România

Compoziţia chimică a foarte multe dintre produsele forestiere nelemnoase vegetale se caracterizează prin conţinut ridicat în apă şi prezenţa componentelor nutritive (protide, lipide, glucide). De aceea pentru a nu se degrada şi a nu îşi pierde din calităţi, multe dintre aceste produse trebuie prelucrate imediat după recoltare. Produsele forestiere nelemnoase, cu referire la fructele de pădure şi la ciuperci, se pot valorifica în stare proaspătă, refrigerată, deshidratată sau prelucrată.

1.2.5 Resursele forestiere nelemnoase de origine animală în România

Speciile din fauna sălbatică de interes cinegetic sunt valorificate prin vânătoare. Specii de mult dispărute în alte părţi ale Europei pot fi întâlnite în fondurile de vânătoare din România. În România, vânătoarea este permisă pentru 18 specii de mamifere şi 38 de specii de păsări (L. 407/2006).

1.3 SERVICIILE FORESTIERE Printre serviciile oferite de pădure se numără în principal cele de recreere, sport, educaţie, vânătoare, pădurea fiind şi o sursă de inspiraţie, însă o definire exactă, la nivel internaţional, a serviciilor forestiere lipseşte deocamdată. Motivul lipsei definiţiei este dificultatea evaluării şi cuantificării acestor servicii (FAO,

1999).

1.4 MANAGEMENTUL ŞI MARKETINGUL PRODUSELOR FORESTIERE NELEMNOASE ÎN ROMÂNIA

În

prezent,

în

România,

peste

70%

din

fondul

forestier

este

încă

proprietate publică şi este administrat de Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva.

CAPITOLUL 2. MANAGEMENTUL ŞI MARKETINGUL PRODUSELOR FORESTIERE NELEMNOASE ÎN LUME

2.1 ORGANIZAŢIA NAŢIUNILOR UNITE PENTRU AGRICULTURĂ ŞI ALIMENTAŢIE (FAO) ŞI PRODUSELE FORESTIERE NELEMNOASE FAO acordă o mare importanţă produselor forestiere nelemnoase, înfiinţând programul „Promovarea şi dezvoltarea produselor forestiere nelemnoase”. Acest program serveşte drept centru pentru schimbul de informaţii spre o utilizare îmbunătăţită a produselor forestiere nelemnoase.

2.1.1

Activităţi FAO legate de produsele forestiere nelemnoase

Dintre activităţile principale şi proiectele demarate de FAO (2008) în domeniul produselor forestiere nelemnoase sunt exemplificate câteva cu referire la

îmbunătăţirea bazelor de date statistice, utilizarea sustenabilă şi management, alimentaţie, certificare şi împărţirea beneficiilor (benefit-sharing).

2.2 DEZVOLTAREA PRODUSELOR FORESTIERE NELEMNOASE ÎN CANADA În Canada au fost aplicate cu succes proiecte pentru îmbunătăţirea vieţii şi reducerea sărăciei în mediul rural cu ajutorul produselor forestiere nelemnoase. De asemenea au fost realizate şi studii pentru a înţelege mai bine consideraţiile şi părerile locuitorilor asupra politicii forestiere şi managementului forestier.

2.3 PLANUL DE MANAGEMENT AL RESURSELOR FORESTIERE ÎN SUA În SUA, produsele forestiere nelemnoase sunt culese din toate regiunile ţării însă doar în 87% din pădurile statale aceste produse sunt cuprinse în planurile forestiere (McLaine & Jones, 2005; 26). Pentru de a le evalua şi a determina potenţialul acestora pe piaţa naţională şi internaţională sunt folosite studii de piaţă.

2.4 STUDII DESPRE MANAGEMENTUL ŞI MARKETINGUL PRODUSELOR FORESTIERE NELEMNOASE ÎN EUROPA

2.4.1 Elveţia

Un studiu realizat în 2005 prin programul COST E30 a avut drept scop determinarea gradului de penetrare pe piaţă a produselor forestiere nelemnoase, a serviciilor şi evaluarea potenţialului promovării acestora posibililor consumatori

urbani (Seeland et al., 2007).

2.4.2 Regatul Unit A. În Scoţia au fost realizate mai multe studii despre pădure şi popularitatea resurselor forestiere nelemnoase. B. În perioada noiembrie 2000–octombrie 2003 a fost finanţat un proiect în Bolivia şi Mexic cu scopul de a explora relaţia dintre sărăcie, sex şi comercializarea cu succes a produselor forestiere nelemnoase (Marshall et al.

2003).

2.5 STUDII DESPRE PRODUSELE FORESTIERE NELEMNOASE ÎN ROMÂNIA În România a fost efectuat un studiu general pe produsele forestiere nelemnoase pentru a identifica produsele importante şi semnificative din punct de vedere financiar. Studiul românesc a fost realizat ca şi studiul elveţian în cadrul programul COST E30, program care s-a derulat în perioada 2002-2006.

PARTEA A II-A. MATERIAL ŞI METODĂ

CAPITOLUL 3. METODE DE CULEGERE ŞI ANALIZĂ A DATELOR

3.1. METODE DE CULEGERE A DATELOR

1.1.1

Eşantionul

Pentru determinarea opiniei consumatorilor urbani de fructe de pădure a fost aleasă ca metodă de eşantionare eşantionarea prin convenienţă, încercând a se ţine cont şi de metoda cotelor. În mediul urban din România femeile reprezintă peste 52% din populaţie, iar bărbaţii peste 47%. Prima grupă de vârstă luată în studiu cuprinde persoane cu vârsta de peste 18 ani, iar ultima grupă persoane până la vârsta de 79 de ani inclusiv.

Mărimea eşantionului a fost considerată iniţial la 250 de respondenţi, ulterior fiind realizate doar 243 de chestionare.

3.1.2 Structura chestionarului Chestionarul aplicat este format din cinci părţi:

1. Prima parte cuprinde întrebări generale despre achiziţionarea şi consumul fructelor de pădure.

2. Partea a doua este formată din ansamblul de întrebări atitudinale şi de consum ce formează chestionarul referitor la Teoria Comportamentului Planificat (TCP), teorie elaborată de către Ajzen (1985, 1991, 2002).

3. A treia parte cuprinde afirmaţii referitoare la modul de alegere al alimentelor (Steptoe et al., 1995), folosite la segmentarea eşantionului.

4. A patra parte cuprinde afirmaţii referitoare la atitudinile despre alimentaţia sănătoasă, extrase din chestionarul HTAS (Roininen & Tuorila, 1999) care sunt folosite de asemenea ca variantă pentru segmentare.

5. Iar ultima parte este formată din întrebări socio-demografice.

Pentru a îi înţelege mai bine pe consumatorii urbani de fructe de pădure, pe lângă variabilele socio-demografice, studiul ia în calcul şi segmentarea psihografică a acestora, probând două modele de chestionare de segmentare psihografică, fiind ştiut că în acelaşi grup demografic, oamenii pot manifesta caracteristici psihografice extrem de diferite. Segmentarea psihografică se referă la împărţirea cumpărătorilor în grupuri delimitate pe baza trăsăturilor psihologice/de

personalitate, a stilului de viaţă sau a sistemului de valori (Kotler & Keller, 2008:

377).

3.1.2.1 Teoria Comportamentului Planificat şi unele modificări ale acesteia Pentru determinarea factorilor care influenţează consumul de fructe de pădure în mediul urban din România a fost utilizat un set de întrebări elaborat în timpul unui stagiu ERASMUS la Universitatea Gent din Belgia, având la bază Teoria Comportamentului Planificat (TCP) (Ajzen, 1985), teorie care după cunoştinţa autorului nu a mai fost utilizată într-un chestionar în România. Potrivit acestei teorii (Ajzen, 1991) există trei determinanţi conceptuali independenţi ai intenţiei de angajare într-un comportament: atitudinea faţă de comportament, normele subiective şi controlul comportamental perceput. Diagrama teoriei poate fi observată în Figura 3.1. Atitudinea faţă de comportament (A) se referă la gradul în care o persoană are o evaluare favorabilă (bun, sigur, sănătos) sau nefavorabilă (rău, nesigur, nesănătos) faţă de comportamentul în discuţie. Al doilea predictor, normele subiective (NS), este un factor social şi se referă la presiunea socială percepută asupra faptului de a acţiona sau nu comportamental într-un anumit fel. Ultimul determinant al intenţiei este gradul de control comportamental perceput (CCP), referindu-se la percepţia asupra uşurinţei sau dificultăţii de a realiza un comportament şi se consideră că reflectă experienţa trecută precum şi dificultăţile anticipate. În continuare, controlul comportamental perceput împreună cu intenţia comportamentală (IC) sunt utilizate pentru a anticipa comportamentul (C).

Atitudinea Normele Intenţia subiective comportamentală Controlul comportamental perceput
Atitudinea
Normele
Intenţia
subiective
comportamentală
Controlul
comportamental
perceput

Comportamentul

Fig. 3.1. Diagrama Teoriei comportamentului planificat după Ajzen (1991) The Theory of Planned Behaviour diagram, based on Ajzen (1991)

Comportamentul este o funcţie a informaţiilor (părerilor) dominante relevante pentru comportament, iar aceste păreri sunt antecedentele atitudinii, normelor subiective şi ale controlului comportamental perceput. În acest sens se pot distinge:

a) păreri despre comportament (pci);

b) păreri normative (pni);

c) păreri despre control (pli).

Ecuaţiile pentru calculul elementelor atitudine, normă subiectivă şi control comportamental perceput sunt considerate ca măsurători indirecte ale TCP şi sunt

prezentate mai jos împreună cu ecuaţiile de regresie pentru intenţia comportamentală (IC) şi comportament (C).

Atitudinea (A) se calculează multiplicând fiecare părere despre comportament (pci) cu rezultatul comportamental aşteptat (rai) corespunzător:

A = pc i *ra i

(1)

Determinantul

referitor

la normele subiective (NS) este rezultatul

produsului dintre părerile normative (pni) şi motivaţia individului de a se conforma

(mci) acestora:

NS = pn i *mc i

(2)

Controlul

comportamental

perceput

(CCP)

se obţine prin înmulţirea

părerilor despre control (pli) cu puterea sau facilităţile percepute (fpi) necesare angajării într-un comportament:

CCP = pl i *fp i

(3)

IC = a 0 + a 1 A + a 2 NS + a 3 CCP

(4)

C = w 1 + w 2 IC + w 3 CCP

(5)

TCP a fost extinsă de-a lungul anilor de către cercetători în cadrul unor studii privind consumul de alimente cu referire la fructe, legume, peşte, ciocolată etc. cu alte componente care pot influenţa comportamentul. În prezentul studiu vor fi luaţi în considerare pentru extinderea TCP factorii “obicei” şi “indice de masă corporală”.

3.1.2.2 Modelul propus pentru Teoria Comportamentului Planificat

în

afirmaţii măsurate pe o scală de cinci trepte.

Obiceiul

este

obţinut

prin

auto-declararea

obiceiului

cadrul

unei

Indicele de

masă corporală al respondenţilor se calculează pe baza

greutăţii şi înălţimii declarate de către consumator.

Indicele de masă corporală Atitudinea
Indicele de
masă
corporală
Atitudinea
Intenţia Normele comportamentală subiective Controlul perceput Obiceiul
Intenţia
Normele
comportamentală
subiective
Controlul
perceput
Obiceiul

Comportamentul

comportamental

Fig. 3.2. Modelul extins al teoriei comportamentului planificat The extended model of the theory of planned behaviour

3.1.2.3 Chestionarul de Alegere a Alimentelor

Pentru a afla dacă în funcţie de stilul de alimentaţie variază şi factorii care determină consumul de fructe de pădure a fost propusă o segmentare psihografică a respondenţilor, fiind utilizate în acest scop două seturi de afirmaţii. Aceste două seturi de afirmaţii au fost analizate individual pentru a putea alege doar unul în vederea realizării segmentării. Primul set este format din 36 de afirmaţii cu privire la elementele importante în alegerea alimentelor de zi cu zi. Aceste afirmaţii, gradate pe o scală de patru puncte (1= deloc important, 2= puţin important, 3= moderat important, 4= foarte important), formează Chestionarul de Alegere a Alimentelor (CAA), în engleză “the Food Choice Questionnaire (FCQ)” realizat de către Steptoe, Pollard şi Wardle (1995).

3.1.2.4 Scale Atitudinale despre Sănătate şi Gust

A doua metodă utilizată pentru segmentarea respondenţilor este un chestionar care măsoară atitudinile legate de sănătate, gust şi analiză senzorială în procesul alegerii alimentelor, elaborată de Roininen & Tuorila în 1999. Acest chestionar se numeşte “Health and Taste Attitude Scales” (HTAS), în română

“Scale atitudinale despre sănătate şi gust” şi conţine 20 de afirmaţii legate de sănătate grupate pe 3 subgrupe (Interes general asupra sănătăţii, Interes pentru produse light şi Interes pentru produse naturale) şi 18 afirmaţii legate de gust împărţite tot pe 3 subgrupe (Pofta pentru alimente dulci, Utilizarea hranei ca recompensă şi Plăcere). Intervalul de răspuns este pe 7 trepte, unde 1 înseamnă dezacord foarte puternic, iar 7 acord foarte puternic, varianta de mijloc fiind “nu ştiu”.

Pentru analiza consumatorilor urbani de fructe de pădure din România din cadrul chestionarului HTAS au fost folosite doar 2 subgrupuri de afirmaţii din grupa celor legate de sănătate şi anume Interesul general asupra sănătăţii şi Interesul pentru produse naturale, care conţin 8, respectiv 6 afirmaţii.

3.1.2.5 Alte întrebări Chestionarul final conţine şi întrebări despre tipul de fructe de pădure consumate, modul de utilizare, locul de achiziţie, ambalaj şi întrebări socio- demografice.

3.2. ANALIZA DATELOR

Pentru analiza datelor au fost folosite:

3.2.1. Corelaţia

3.2.2. Regresia

3.2.3. Analiza factorială

3.2.4. Analiza cluster

3.2.5. Analiza discriminantă

3.2.6. Seriile cronologice

3.3. PRETESTAREA CHESTIONARULUI APLICAT CONSUMATORILOR DE FRUCTE DE PĂDURE Pretestarea s-a realizat pe 32 de persoane în luna mai a anului 2009. În urma pretestării a rezultat că termenul “perisabilitate” nu este foarte bine înţeles de către respondenţi şi ca urmare termenul a fost eliminat permanent din chestionar. Sesiunea de pre-testare confirmă faptul că modelul propus pentru Teoria Comportamentului Planificat poate fi utilizat ca şi cadru pentru înţelegerea opiniei consumatorilor urbani asupra fructelor de pădure proaspete şi a caracteristicilor consumului.

PARTEA A III-A. REZULTATE ŞI DISCUŢII CAPITOLUL 4. ANALIZA PRINCIPALELOR PRODUSE FORESTIERE NELEMNOASE DIN ROMÂNIA

4.1 SITUAŢIA FONDULUI FORESTIER La nivelul anului 2010 suprafaţa fondului forestier al României, reprezentând 27,6% din teritoriul ţării, se situează sub nivelul mediu al Uniunii Europene care este de aproximativ 36%, conform datelor furnizate de către Institutul Naţional de Statistică. De asemenea se poate constata că la nivelul anului 2007 din totalul fondului forestier 27,62% era deţinut în proprietate privată. Distribuţia fondului forestier pe regiuni de dezvoltare indică o concentrare mare a acestuia în regiunile CENTRU (19,4% din totalul fondului forestier) şi NORD-EST (18,3%).

4.2 ANALIZA SITUAŢIEI PRODUSELOR FORESTIERE NELEMNOASE Analiza evoluţiei cantităţilor de produse forestiere nelemnoase culese şi vândute este dificilă din cauza lipsei datelor statistice atât la nivel regional şi naţional cât şi la nivel internaţional, acestea nefiind obiectul principal al activităţii forestiere. În plus datele existente sunt incomplete şi nu sunt comparabile între ţări, ceea ce face ca la nivel naţional să nu constituie o bază solidă în luarea deciziilor . La nivelul Regiei Naţionale a Pădurilor (RNP), se constată că prin vânzarea acestor tipuri de produse se realizează între 20% şi 30% din cifra de afaceri anuală. Produsele forestiere nelemnoase cu valoare alimentară cum sunt fructele de pădure şi ciupercile sunt adunate la centrele de colectare. Aşa cum se poate vedea în Error! Reference source not found.1, pe ansamblu vânzările de produse forestiere altele decât lemnul au scăzut faţă de nivelul anului 2005, chiar dacă la unele produse, cum sunt puieţii forestieri şi ornamentali, au crescut în intervalul 2006-2008. Vânzările la principalele produse forestiere au înregistrat în 2009 faţă de anul 2008 scăderi la puieţi forestieri şi ornamentali din pepinierele silvice (-9,0%) şi creşteri la seminţe forestiere (+1,9%) şi fructe de pădure (+5,2%). În anul 2008 în judeţele din regiunile de Nord-Vest şi Centru s-au comercializat peste 43% din totalul fructelor de pădure şi peste 68% din totalul ciupercilor din flora spontană vândute de către Romsilva. La nivel naţional sumele obţinute din vânzarea mierii de albine de către RNP cresc din 1990 până în 1998 de mai bine de 107 ori, urmând o scădere şi apoi din nou o creştere în 2003. Datele statistice furnizate de INS nu prezintă însă situaţia vânzărilor detaliată pe exporturi şi vânzări interne, însă se ştie tot din comunicatele RNP că cea mai mare cantitate de fructe de pădure şi ciuperci recoltate din pădurile proprietate de stat merg la export în formă proaspătă sau refrigerată.

Tabelul 4.1

Cantitatea de produse forestiere vândute la nivel naţional Quantity of forestry products sold at national level

 

U.M./M.U

2005

2006

2007

2008

2009

Seminţe forestiere/ Forestry seeds

Tone/Tonnes

94

71

35

53

54

Puieţi forestieri şi ornamentali/ Forest and ornamental seedlings

Mii

buc./

         

Thousand

pieces

29919

49774

34173

31

265

28

441

Răchită/

           

Wicker

Tone/Tonnes

2633

1954

997

591

n.a.

Fructe de pădure/ Forest fruits

Tone/Tonnes

6348

6534

6 447

4 587

4 825

 

Mii

buc./

         

Pomi de iarnă/ Christmas trees

Thousand

471

173

100

n.a.

n.a.

pieces

Sursa: prelucrare după comunicate de presă INS din 2007, 2009b şi 2010 şi ecomagazin.ro n.a.- date lipsă

CAPITOUL 5. ANALIZA STĂRII PRINCIPALELOR PRODUSE FORESTIERE NELEMNOASE ÎN JUDEŢUL CLUJ

5.1 SITUAŢIA FONDULUI FORESTIER ÎN JUDEŢUL CLUJ În judeţul Cluj suprafaţa înregistrată la nivelul anului 2008 este mai mare decât cea din anul 1990. Fondul forestier al judeţului Cluj raportat la suprafaţa fondului forestier naţional se situează din 1990 încoace între un minim de 2,27% în anul 2006 şi un maxim de 2,40% în anul 1990, context în care se poate concluziona că acest judeţ nu este reprezentativ din acest punct de vedere la nivelul ţării (Mihăşan, 2009). Ca şi la nivel naţional suprafeţele de foioase sunt mai mari decât cele de răşinoase.

5.2

PREZENTAREA GENERALĂ A DIRECŢIEI SILVICE CLUJ

În anul 2009 suprafaţa pădurilor de pe raza judeţului Cluj a continuat să crească ajungând la 153,575 mii hectare. Din această suprafaţă doar 130,044 mii hectare erau în paza sau administrarea Direcţie Silvice Cluj. Ca unitate a Regiei Naţionale a Pădurilor-Romsilva, Direcţia Silvică Cluj are în subordine 10 subunităţi, adică 8 ocoale silvice, o păstrăvărie şi o pepinieră. Direcţia Silvică Cluj oferă spre vânzare o gamă largă de produse lemnoase şi nelemnoase, iar dintre cele nelemnoase se pot aminti: produse vânătoreşti, produse piscicole, fructe de pădure şi ciuperci (www.silvacluj.ro).

5.3 MANAGEMENTUL PRODUSELOR FORESTIERE NELEMNOASE LA DS CLUJ Proiectul de management al DS Cluj pentru perioada 2009-2012 cuprinde mai multe prevederi cu referire la produsele forestiere nelemnoase decât documentele elaborate la nivel naţional. Însă nu sunt detaliate acţiunile concrete recomandate şi nici perioadele pentru activităţile aferente obiectivelor. De asemenea lipseşte şi o inventariere a resurselor, cotele de producţii bazându-se pe producţiile realizate în anii anteriori, ceea ce poate duce la estimări greşite ale acestora.

5.4 SITUAŢIA PRODUSELOR FORESTIERE NELEMNOASE RECOLTATE LA DS CLUJ Cantităţile de fructe de pădure recoltate în cadrul DS Cluj diferă an de an în principal în funcţie de factorii meteorologici. Astfel, în perioada 2003-2004 aceşti factori au fost nefavorabili fructificării pentru afinele negre, în perioada 2004-2008 producţia de zmeură a fost compromisă, iar cea de afine roşii a fost distrusă aproape în totalitate în anul 2008. Suprafeţele de pe care s-au recoltat cele mai mari cantităţi de afine negre sunt cele ale ocoalelor Someşul Rece şi Beliş, iar afine roşii în cantităţi importante se culeg de pe raza ocoalelor Someşul Rece, Beliş şi Huedin. De pe raza OS Cluj se culeg cantităţi importante de măceşe şi porumbe, iar de pe raza OS Dej mere pădureţe, măceşe şi porumbe. În ceea ce priveşte potenţialul de producţie pentru ciuperci din flora spontană în cadrul DS Cluj, acesta se ridică la peste 50 de tone anual. În cazul plantelor medicinale, recoltele nu sunt constante pe specii din cauza condiţiilor meteorologice nefavorabile şi a interesului scăzut al societăţilor comerciale pentru plante medicinale în ultimii ani.

5.5 SITUAŢIA VALORIFICĂRII PRODUSELOR FORESTIERE

NELEMNOASE ÎN JUDEŢUL CLUJ Fructele de pădure recoltate de către DS Cluj minus pierderile admisibile merg în marea majoritate la export. De asemenea sunt ani în care anumite fructe de

pădure sunt livrate integral la export, cum este cazul afinelor negre, afinelor roşii şi a porumbelor în anul 2008. Din cantităţile de fructe de pădure vândute către firmele româneşti, nu se cunosc cantităţile care rămân efectiv în ţară, deoarece multe dintre firmele achiziţionare au contracte de vânzare mai departe către export. Motivul principal al exportării fructelor de pădure este preţul mai bun pe care îl oferă firmele străine. Un alt motiv este că aceste firme străine sunt principalele care se interesează de achiziţionarea fructelor de pădure româneşti. Pentru afine s-a primit în 2008 un preţ mediu de 6000 lei/tonă, adică 6 lei/kg, iar pentru alte fructe de pădure un preţ mediu de 2000 lei/tonă, adică 2 lei/kg. Chiar dacă se consideră că la export preţurile sunt mai mari, preţurile de la nivel UE arată că totuşi România vinde mai ieftin. Astfel, un studiu recent pe pieţele europene arată că un kilogram de mure se vinde cu 1,3-1,6 euro, iar unul de merişoare uscate cu 14 euro (USAID, 2010: 12). Pe pieţele ţărăneşti din Cluj Npoca un kilogram de afine se vindea la peste 8 lei la nivelul anilor 2008-2010, iar în supermarketuri la aproximativ 5 lei caserolele de 125 grame, adică aproximativ 40 lei/kg. De asemenea în extrasezon, în magazine se găsesc zmeură, afine, mure din ţări ca Chile, Mexic sau chiar Olanda şi Spania, nefiind specificat dacă sunt de cultură sau sălbatice cu preţuri între 13 şi 19 lei pentru o caserolă de 125 de grame, cea mai scumpă fiind zmeura din Olanda. În cazul ciupercilor cea mai mare cantitate este recoltată de către societăţi comerciale care au cumpărat dreptul de recoltare. Societăţile cesionare a dreptului de recoltare a ciupercilor, aşa cum rezultă din situaţiile oferite de DS Cluj, sunt în totalitate româneşti. Însă nici în acest caz nu se cunosc cantităţile de ciuperci valorificate în ţară deoarece aceste firme au la rândul lor contracte de export. Cele mai comercializate ciuperci în 2008 au fost hribii şi gălbiorii pentru care s-a obţinut un preţ mediu de 800 lei/tonă, adică 0,8 lei/kg. Şi la ciuperci preţurile de vânzare sunt mai mici comparativ cu alte ţări europene. De exemplu, în Finlanda în anul 2006 un kilogram de gălbiori era achiziţionat de la culegători cu 11,99 euro, iar unul de hribi cu 2,88 euro (Ministerul Muncii şi Economiei din Finlanda, 2008).

CAPITOLUL 6. CONSUMUL DE FRUCTE DE PĂDURE ÎN MEDIUL URBAN

Scopul acestui capitol este de a afla caracteristicile consumului de fructe de pădure în mediul urban din România. Ipotezele de cercetare aferente acestui obiectiv sunt:

H1. Atitudinile, normele subiective şi barierele percepute (controlul comportamental perceput) influenţează intenţia de a consuma fructe de pădure proaspete. H2. Atât intenţia cât şi controlul comportamental perceput influenţează pozitiv comportamentul. H3. Obiceiul este cel mai puternic predictor al comportamentului. H4. Indicele de masă corporală (IMC) influenţează comportamentul. H5. Segmentarea psihografică va reliefa existenţa mai multor grupuri diferite de consumatori. H6. Ca element explorativ se presupune că valorile componentelor Teoriei Comportamentului Planificat vor fi diferite pentru grupurile de consumatori obţinute în urma segmentării. H7. Comportamentul creşte odată cu creşterea venitului, educaţiei şi vârstei şi este influenţat de sexul consumatorilor şi de IMC. H8. Celelalte elemente componente ale TCP sunt influenţate de elementele socio- demografice şi variază în funcţie de grupul de referinţă. H9. Locul de achiziţie al fructelor de pădure influenţează valorile elementelor TCP.

6.1 SUBIECŢII Studiul a fost realizat în Cluj Napoca, pe 243 de consumatori de fructe de pădure din mediul urban în luna octombrie 2009 utilizând eşantionarea convenţională. Din cele 243 de chestionare doar 229, adică 94,24%, au putut fi utilizate în analiză deoarece 14 chestionare nu au fost completate integral. Vârsta medie a eşantionului a fost de 38 de ani, DS = 14,57. Cât priveşte gruparea pe sexe a eşantionului, femeile au fost reprezentate într-o proporţie mai mare decât în realitate, adică în proporţie de 65% faţă de 52%, deoarece femeile sunt cele care se ocupă în principal de gospodărie şi de cumpărături. Ca nivel de studii peste 66% dintre aceştia au un nivel mediu de studii. În cadrul studiului numărul membrilor familiei respondenţilor a variat de la 1 până la 8. Cei mai mulţi respondenţi însă locuiesc în familii de 3 (peste 32% din respondenţi), respectiv 4 persoane (peste 35% din respondenţi). Veniturile familiilor respondenţilor sunt în proporţie de peste 48% mai mici de 2000 lei pe lună. Cât priveşte starea civilă, peste 53% sunt căsătoriţi, peste 34% sunt necăsătoriţi, 4% locuiesc cu partenerul(a) fără să fie căsătoriţi, 3% sunt divorţaţi, iar aproape 4% sunt văduvi. De asemenea în cadrul studiului au fost chestionate persoane din toate grupele de greutate.

6.2 ÎNTREBĂRI GENERALE Prin intermediul chestionarului au fost aplicate un număr de 6 întrebări referitoare la consumul de fructe de pădure. Cinci dintre acestea sunt întrebări cu posibilitate de răspuns multiplu, ceea ce înseamnă că pentru fiecare variantă de răspuns în parte numărul maxim de răspunsuri poate fi 229, iar totalul răspunsurilor la aceste întrebări de la finalul tabelelor este mai mare de 229. În urma studiului a rezultat că cel mai consumat fruct de pădure de către locuitorii mediului urban este zmeura, urmată de nuci, alune, mure, frăguţe şi afine, cel mai puţin consumate fiind fructele de cătină, merişoarele şi coarnele (Man & Januszewska, 2010). Unul din motivele preferinţei ridicate pentru zmeură ar putea fi gustul plăcut şi dulce al acestora, dar e posibil şi să fi fost confundate de către respondenţi cu zmeura de grădină. Fructele de pădure sunt utilizate conform răspunsurilor date de consumatorii urbani din Cluj Napoca în principal în stare proaspătă, fiind de asemenea utilizate, în această ordine, şi la gemuri, prăjituri şi compoturi (Man & Januszewska, 2010). Alte utilizări menţionate au fost: ingrediente pentru îngheţate, iaurturi sau sosuri pentru fripturi. Este interesant de observat că 204 dintre cei 229 de chestionaţi au răspuns că utilizează fructele de pădure în stare proaspătă, ceea ce înseamnă că unele persoane consumă fructe de pădure doar în stare prelucrată, mai exact 10,9% dintre respondenţi. Ca şi loc principal de achiziţie al fructelor de pădure au rezultat a fi pieţele ţărăneşti, urmate de magazinele de legume-fructe, culesul personal din pădure şi cumpărarea din alimentare. Doar un procent de 16,20% dintre respondenţi au confirmat că achiziţionează aceste fructe de la vânzătorii care stau în sezon pe marginea drumurilor principale (Man & Januszewska, 2010). La următoarea întrebare respondenţii au fost chestionaţi în legătură cu locul de unde ar vrea să cumpere fructe de pădure proaspete, unde se repetă o parte din variantele de la întrebarea anterioară, eliminând varianta achiziţionării de la vânzătorii sezonieri de la marginea drumurilor şi varianta culesului personal din pădure, iar ca variante noi sunt introduse varianta magazinului naturist şi varianta magazinului specializat pe produse forestiere, un tip de magazin care nu există. La această întrebare majoritatea ar prefera şi pe viitor achiziţia din magazinele de legume fructe, urmate de pieţele ţărăneşti şi de alimentare, pe al patrulea loc aflându-se teoreticul magazin de produse forestiere, fiind preferat în mai mare măsură decât magazinul naturist. De asemenea consumatorii au fost întrebaţi dacă consideră că fructele de pădure se găsesc uşor pe piaţă de-a lungul anului. Aceştia au răspuns “nu” în proporţie de 78,60%, adică 180 de persoane. Tot în cadrul părţii generale, respondenţii au fost chestionaţi în legătură cu preferinţele pentru ambalaj, fiind oferite trei variante de ambalare pentru fructele de pădure pe care respondenţii au trebuit să le ordoneze în funcţie de preferinţe (caserolă de plastic cu capac, caserolă de carton fără capac şi fructe la vrac, adică

fără ambalaj). A rezultat că ordinea preferinţei este: ambalaj de plastic (53,10%), fructe fără ambalaj (24,20%) şi ambalaj de carton (22,60%).

6.3 CONSUMUL DE FRUCTE DE PĂDURE ŞI ATITUDINILE FAŢĂ DE CONSUM

Întrebările

analizate

în

acest

subcapitol

sunt

cele

care

formează

chestionarul Teoriei Comportamentului Planificat.

6.3.1 Consumul de fructe de pădure

Pentru consumul de fructe de pădure au existat 7 variante de răspuns, prima fiind „niciodată”, cu rol de întrebare de control, chestionarul adresându-se doar consumatorilor de fructe de pădure. Niciunul dintre respondenţi nu a optat pentru varianta niciodată. 90 dintre consumatorii urbani de fructe de pădure care au făcut parte din studiu, adică 39,30%, le consumă mai rar de o dată pe lună, iar 14,85% le consumă lunar. Dintre cei care consumă mai des, aproape 25% consumă de câteva ori pe lună, peste 11% săptămânal, peste 7% de câteva ori pe săptămână, iar 2% consumă zilnic fructe de pădure proaspete. Nu au consumat deloc fructe de pădure proaspete în ultimele două luni peste 8% dintre respondenţi. Mai puţin de 250 de grame au consumat peste 35% dintre respondenţi, 21,4% au consumat 500 de grame, 11,79% 750 de grame, 6,11% un kilogram, iar 17,03% mai mult de 1 kilogram. Cu intenţia de a consuma luna următoare fructe de pădure proaspete sunt total de acord peste 15% şi de acord peste 45% dintre consumatori, 23% nu ştiu, iar peste 16% nu sunt de acord cu afirmaţia. Întrebaţi dacă consumul de fructe de pădure proaspete face parte din obiceiurile lor 38,87% dintre respondenţi au fost de acord cu afirmaţia şi total de acord doar 9,61%, în total răspunzând afirmativ peste 48% dintre ei.

6.3.2 Întrebări atitudinale faţă de consumul de fructe de pădure

Pentru determinarea principalelor aspecte urmărite de consumatorii urbani când cumpără şi consumă fructe de pădure au fost luate în considerare siguranţa alimentară, menţinerea sănătăţii, gustul, etichetarea ecologică şi satisfacţia consumului. Rezultatele arată că menţinerea sănătăţii este un aspect important pentru consumatorii urbani, neexistând nici o persoană care să afirme contrariul, doar câţiva indecişi şi este cel mai important aspect de care se ţine cont când se achiziţionează fructe de pădure. Acest aspect este urmat în ordinea importanţei de gust, siguranţa alimentară, satisfacţia consumului şi eticheta ecologică. Chiar dacă eticheta ecologică pare aspectul cel mai puţin urmărit când se cumpără fructe de pădure proaspete, totuşi este important pentru mai mult de jumătate dintre respondenţi. În ceea ce priveşte influenţa socială, în alegerea consumului de fructe de pădure proaspete cea mai importantă este opinia medicilor, aceştia fiind cei mai în

măsură să acorde sfaturi despre alimentaţia sănătoasă, urmată de cea a familiei şi a prietenilor, familia şi prietenii fiind surse personale de informaţii şi influenţatori semnificativi ai comportamentului de consum. Opinia instituţiilor este mai puţin importantă. Din grupa de factori de control care influenţează cumpărarea şi consumul de fructe de pădure proaspete, cel mai important este preţul, urmat de uşurinţa de a le aprecia calitatea, de lipsa disponibilităţii permanente, uşurinţa de a le pregăti ca desert şi de posibilitatea de a face o alegere greşită. Un studiu recent confirmă că preţul este cel mai important criteriu de selecţie al alimentelor pentru peste 75% dintre români din cauza puterii scăzute de cumpărare şi din cauza lipsei de educaţie în materie de cumpărături (Bărbulescu & Chiţu, 2009).

Chestionarul a mai cuprins şi câteva afirmaţii atitudinale referitoare la consumul de fructe de pădure. Respondenţii au păreri bune şi foarte bune faţă de consumul de fructe de pădure în majoritatea cazurilor şi le consideră produse bune pentru sănătate, cu gust bun, ecologice şi sigure pentru consum. În ceea ce priveşte controlul perceput se pare că în opinia consumatorilor urbani atuul fructelor de pădure este că sunt uşor de transformat în desert, apoi nu e de neglijat nici faptul că la mai mult de jumătate din respondenţi nu le e greu să le aprecieze calitatea şi nici nu se tem că ar putea să facă o alegere greşită cumpărându-le. Totuşi, aceste fructe de pădure au câteva minusuri în opinia acestora şi anume: sunt scumpe şi nu se găsesc tot timpul anului în stare proaspătă în magazine. Ultimul set de afirmaţii legat de atitudinile consumatorilor au ca scop aflarea părerilor normative, adică ce tip de comportament, cred consumatorii că ar aproba factorii sociali de care aceştia ţin cont. Rezultatele arată că mai puţin de o treime din consumatori cred că instituţiile ca RNP, industria alimentară sau media încurajează consumul de fructe de pădure proaspete, acest fapt datorându-se lipsei implicării acestor instituţii în programe educaţionale şi de informare. Dintre persoanele importante, acest comportament este încurajat cel mai mult de familia respondenţilor, apoi de medici şi de prieteni.

6.4 SEGMENTAREA EŞANTIONULUI

6.4.1 Segmentarea pe baza CAA Pentru realizarea segmentării au fost folosite cele 36 de afirmaţii ale Chestionarului de Alegere a Alimentelor. Pentru reducerea numărului de afirmaţii la câţiva factori reprezentativi a fost utilizată analiza factorială din cadrul programului SPSS 16. Metoda de

extragere a factorilor a fost analiza componentelor principale, iar pentru rotirea factorilor s-a utilizat procedura Varimax. Cei şapte factori obţinuţi au fost redenumiţi în funcţie de caracteristica comună a întrebărilor componente. Astfel primul factor obţinut a fost numit “dispoziţie şi preocupare etică”, a doua componentă a fost numită “conţinut sănătos”, a treia componentă conţine elemente despre “controlul sănătăţii”, al patrulea factor a fost numit “preţ şi disponibilitate”, al cincilea factor a fost numit “convenienţă”, a şasea componentă reprezintă “familiaritatea” hranei consumate într-o zi obişnuită, iar a şaptea componentă conţine întrebările despre “atractivitatea senzorială” a hranei. Considerând ca variabile de segmentare cei 7 factori rezultaţi în urma analizei factoriale, mai departe a fost realizată analiza K-Means Cluster în urma căreia au rezultat două clustere (grupuri) formate din 138, respectiv 91 de respondenţi. Apoi s-a realizat o analiză discriminantă cu scopul de a caracteriza cele două segmente de respondenţi obţinute şi de a îi grupa pe fiecare dintre respondenţi într-unul din cele două grupuri. Astfel primul grup a fost denumit grupul hedoniştilor, iar cel de al doilea cel al raţionaliştilor.

6.4.2. Segmentarea pe baza HTAS Pentru realizarea acesdtei segmentări au fost folosite 14 întrebări din cadrul chestionarului Scalei Atitudinilor faţă de Sănătate şi Gust (HTAS) din grupele referitoare la interesul faţă de produsele naturale (PN) şi interesul general faţă de sănătate (SG). Au fost aplicate aceleaşi analize ca pe întrebările Chestionarului de Alegere a Alimentelor si au rezultat două grupuri de 179, respectiv de 50 respondenţi. Deoarece al doilea grup este prea mic pentru a putea fi analizat corespunzător, s-a renunţat la această metodă de segmentare şi au fost considerate pentru analiza ulterioară segmentele rezultate pe baza Chestionarului de Alegere a Alimentelor.

6.4.3 Caracteristicile socio-demografice ale grupurilor psihografice rezultate Analizele arată că dintre grupele de vârstă, grupa cu cel mai mare procent de raţionalişti este cea de 30-39 de ani, rezultatele arătând că hedonismul creşte cu vârsta. De asemenea bărbaţii sunt mai raţionalişti decât femeile, la fel şi persoanele subponderale şi cu greutatea normală, fapt care era de aşteptat. Iar dacă se analizează nivelul veniturilor se observă că acesta nu influenţează un anumit tip de alimentaţie.

6.5 DETERMINANŢII CONSUMULUI DE FRUCTE DE PĂDURE Regresia a fost aplicată pe întregul eşantion şi apoi pe cele două grupuri rezultate în urma segmentării.

Regresia simplă Atunci când intenţia comportamentală a fost considerată ca factor dependent, iar atitudinea, normele subiective şi controlul comportamental perceput

ca factori independenţi, atitudinea nu este semnificativă în estimarea intenţiei de a consuma fructe de pădure, în cazul întregului eşantion (Ecuaţia 1). Pentru primul grup numai controlul comportamental perceput este important (Ecuaţia 2), iar pentru al doilea grup, caracterizat de interes faţă de conţinutul sănătos al alimentelor, numai normele subiective sunt importante (Ecuaţia 3).

(1)

BI=5,038+0,004 A+0,206 NS+0,210 CCP, R 2 =0,20

(2)

BI=5,625-0,010 A+0,084 NS+0,296 CCP, R 2 =0,11

(3)

BI=3,721+0,015 A+0,379 NS+0,132 CCP, R 2 =0,19

Astfel analiza de regresie simplă efectuată cu intenţia de comportament ca factor dependent nu a confirmat în totalitate prima ipoteză H 1. Normele subiective, care se referă la opiniile despre consumul de fructe de pădure deţinut şi transferat respondenţilor de către familie, prieteni, medici, media, industria alimentară şi Romsilva, sunt predictoare bune ale intenţiei de consum, ceea ce înseamnă că românii din mediul urban sunt influenţaţi de opiniile celorlalţi când consumă fructe de pădure. CCP, care se referă la preţ, uşurinţa de a găti, prezenţa fructelor de pădure pe piaţă, este cea mai importantă variabilă în estimarea intenţiei de consum a fructelor de pădure a românilor din zona urbană.

Regresia ierarhică După calcularea regresiei simple cu IC ca factor dependent, a fost calculată regresia ierarhică în patru paşi. În acest caz varianta dependentă este “comportamentul”, care a fost calculat ca sumă a frecvenţei consumului şi a cantităţii de fructe de pădure consumate. La primul pas al regresiei ierarhice la toate cele trei grupe analizate atât intenţia cât şi CCP au fost predictori semnificativi ai consumului de fructe de pădure aşa cum s-a presupus iniţial, ceea ce confirmă H2. Ipoteza H3, că obiceiul este cel mai puternic predictor al comportamentului, adică a consumului de fructe de pădure, se adevereşte doar în cazul întregului eşantion şi în cazul raţionaliştilor. În cazul hedoniştilor IC este cel mai puternic predictor al consumului. Ultimul pas în prezentul studiu arată că IMC nu influenţează consumul de fructe de pădure al locuitorilor urbani din România, ceea ce înseamnă că ipoteza H4 nu se confirmă.

6.6 FACTORI DE INFLUENŢĂ AI ELEMENTELOR COMPONENTE ALE TEORIEI COMPORTAMENTULUI PLANIFICAT Pentru a studia posibilele influenţe ale variabilelor socio-demografice asupra consumului de fructe de pădure, acest studiu a investigat relaţiile dintre

fiecare element al TCP (atitudine, norma subiectivă, control comportamental perceput, intenţie şi comportament) şi factorii socio-demografici (vârstă, nivel de educaţie, sex, nivelul veniturilor familiale şi IMC). De asemenea, s-au luat în calcul posibile influenţe ale modului de utilizare şi a locului de achiziţionare a fructelor de pădure asupra elementelor TCP.

6.6.1. Influenţa caracteristicilor socio-demografice asupra întregului eşantion Atitudinea nu e influentată de factorii socio-demografici consideraţi. Persoanele subponderale şi cu greutate normală tind să acorde o mai mică importan