Chimia mediului.

Aerul si solul ca factori de mediu

Aerul atmosferic si poluantii specifici atmosferei

Constituenti ai atmosferei sunt oxigenul si azotul in raport de 1: 4. In
completare exista urme de gaze precum argon, neon, heliu. Toti
acestia sunt denumiti constituienti permanenti deoarece procentele
lor raman aproximativ aceleasi in timp si variaza putin cu locul
determinarii. In tabelul (1.1) sunt redati acesti componenti alaturi de
cei care variaza functie de timp si loc si poarta numele de variabili.
Gaze permanente
Procente de volum Azot N
2 ,
78 oxigen O
2
,20, 9 Argon, Ar 0,93 ,
Ppm ( in volume ) Neon Ne 18,2; Heliu He 5,2; Kripton Kr 1, 1
;Hidrogen H
2
0,5; Oxid de azot (II) N
2
O 0,3 ;Xenon Xe0,09
Gaze variabile
Procente de volum Vapori apa H
2
O 0,7 ;Bioxid carbon CO
2
0,032
ppm Metan CH
4
0,1 ;Carbon monoxid CO 0,02 ; Ozon O
3
0, 01
Amoniac NH
3
0,001; Bioxid de sulf SO
2
0,002 ;Hidrogen sulfurat H
2
S
Dioxid de azot NO
2
0,02
gaze variabile
Cea mai importanta este umiditatea
gaze variabile cum sunt metanul, monoxidul de carbon si ozonul pot
afecta de asemenea calitatea aerului. Aceste gaze apar in
atmosfera ca urmare a unor procese naturale, dar pot fi produse si
prin activitatea omului.
Metanul apare prin descompunerea unor materiale organice,
iar CO este produs de plante si animale marine. Ozonul se produce
si el in atmosfera prin actiunea radiatiilor ultraviolete asupra
oxigenului. Amoniacul, bioxidul de azot si compusii cu sulf se produc
in importante cicluri ecologice. Toate aceste gaze contamineaza
aerul intr-o masura mai mare sau mai mica, functie de natura lor
chimica, efect biologic, cantitatea in care se afla in atmosfera si
timpul lor de injumatatire (prin timp de injumatatire a unui
contaminant se intelege timpul necesar pentru indepartarea in mod
natural a unei cantitati egale cu jumatate din cea initiala)
In masura in care aceste gaze apar in mod nenatural in
atmosfera, aceste gaze sunt poluante si pot fi clasificate in poluanti
primari si secundari.
poluanti primari si secundari.

Cei primari se descarca direct in atmosfera si prin actiunea luminii
sau a altor componenti atmosferici participa la reactii chimice
conducand la poluanti secundari. O serie de poluanti secundari sunt
mai nocivi decat cei primari.
Prin poluarea aerului se intelege deci prezenta in atmosfera a
contaminantilor cum ar fi praf, gaze, fum sau vapori in astfel de
cantitati, caracteristici, sau durata de timp, incat pot deveni nocive
pentru viata sau proprietatile omului, plantelor, animalelor.
Principalii poluanti ai aerului sunt O
3
; SO
x
; CO
x
; NO
x
si unele
particule. x este frecvent 1 sau 2, iar prin particule se inteleg
aerosolii, particule fine de cenuse, praful ( de marime mai mare
decat particulele coloidale) deci particule solide sau lichide.
Se adauga metale grele ( ex. Pb provenit din arderea benzinei in
tarile in care aceasta benzina este admisa). Sursele de poluare a
aerului sunt legate de necesitatea de W, puterea electrica folosita,
necesitatile de transport.( incluzand automobilul individual, incalzirea
si eliminarea deseurilor ).
Efectul cresterii [CO
2]
in atmosfera, este legat de cresterea
temperaturii la suprafata pamantului. Pe langa [CO2], care probabil
ridica temperatura atmosferica, in mod cert actioneaza si
particule.Energia pierduta de om sub forma de caldura este si ea un
tip de poluare caci pote duce la schimbari de temperatura.
Temperatura oraselor
este mai ridicata decat a suburbiilor inconjuratore
datorita pierderilor de caldura prin imprastiere in spatii
mai largi si datorita capacitatii termice a strazilor si
cladirilor de a absoarbi Wsolara.
Orasele sunt mai calde, mai acoperite de ceata si clima
este mai ploioasa, iar SO
2
si H
2
S pot produce ploi acide
si caderi de zapada suplimentare.Cand particolele de
SO
2
intereactioneaza cu aer umed se poate forma acid
sulfuric. Efectul este cresterea aciditatii in plante si sol,
chiar la mare distanta de producerea SO
2
, datorita
vantului. Acestea pot cauza cresterea aciditatii in lacuri
si in mari cu urmari in degradarea vietii acvatice; in acest
fel este lezat echilibrul la nivelul unui intreg ecosistem.
o cantitate uriasa de SO
2
este produsa prin arderea
combustibililor (peste 66%) iar restul provine din
transport, motoarele vehiculelor de transport, diferite
procese industriale si din reziduri.
prag de nocivitate
Concentratia minima de poluant la care apar efectele daunatoare
asupra organismelor si bunurilor materiale poarta numele de prag
de nocivitate si este un indice al gradului sau de periculozitate.
Efectul concentratiei in functie de timp este o variabila de interes in
stabilirea efectului daunator al unui poluant asupra unei specii. Este
astfel cunoscuta legea O`Gare care reda relatia concentratie
poluant-timp in urmatoarea expresie matematica:

unde cu t s-a notat timpul in ore pentru a produce un anume
efect daunator asupra unei anume specii; c este concentratia unui
gaz anume exprimata in parti per milion (p.p.m); c
0
reprezinta
concentratia anume a gazului (in p.p.m) care produce efectul
daunator; se prezinta ca o relatie liniara intre c si 1/t. Exista insa
numeroase abateri. Asupra plantelor, efectul poluantului in timp
este de imbatranire prematura, necroza si colaps la nivelul sub 0,05
p.p.m. SO
2
. Plantele tinere sunt si mai susceptibile . Se cunoaste de
asemenea si faptul ca amestecuri de poluanti manifesta efecte
sinergetice
k c c t
0
= ) (
Ozonul
Este de subliniat ca poluant este numai O
3
din troposfera si nu cel din
stratosfera, care formeaza stratul de ozon protector. Pe cale naturala
O
3
se formeaza in urma descarcarilor electrice si sub actiunea razelor
solare. Poate apare si artificial din surse de poluare terestre, de la
autovehicule, de la NOx si compusi organici volatili rezultati la
arderea si prelucrarea titeiului. Formarea lui este un proces
fotochimic . Este un oxidant puternic cu miros caracteristic si are
culoare albastruie. Actiunea lui se exercita prin urmatoarele doua
mecanisme:

1)- oxidarea grupurilor sulfhidril si amino-acizi ai enzimelor, co-
enzimelor, proteinelor si peptidelor;

2)-oxidarea acizilor grasi polinesaturati, la acizi grasi peroxidici.
Membranele fiind alcatuite din proteine si lipide vor fi deci susceptibile
la actiunea lui. La concentratii de 160-300g/m3h. s-au remarcat
scaderi ale functiei pulmonare in special la organisme tinere.
SO
2
si NO
x
SO
2
provine in special din arderea carbunilor si a petrolului; este
usor transportat la distante mari caci se fixeaza pe particule de praf,
fum sau aerosoli. SO
2
in prezenta O2 din aer si a umiditatii se poate
transforma si in H
2
SO
4
.; SO
2
altereaza functia respiratorie la om.
Asupra vegetatiei efectele sunt variabile in functie de capacitatea
plantelor de a transforma SO2 toxic in forme netoxice. Conform
reactiilor: SO
2
+ H
2
O H
2
SO
3
se poate obtine acid sulfuros prin
dizolvarea in apa a SO
2
precum si saruri ale H
2
SO
3


Oxizii de azot cei mai frecventi in atmosfera sunt NO, gaz incolor
care rezulta din combinarea directa a azotului cu oxigenul la
temperaturi foarte inalte si NO
2
gaz de culoare bruna care rezulta
din oxidarea NO in aer. Impreuna cu radicalii OH, NO
2
formeaza
HNO
3
. Pana la anumite concentrati, care reprezinta praguri toxice
oxizii de azot au efecte benefice asupra plantelor. Peste aceste
praguri toxice, efectul fitotoxic depinde de concentratia poluantului,
timpul de expunere, lumina si umezeala.
Compusi organici volatili
Compusi organici volatili cei mai reprezentativi sunt: produsele petroliere,
benzina, esterii de petrol, benzen, acetona, heterocicli, nitroderivati.
Impactul asupra mediului este asemanator celui descris de O3, deoarece
compusii organici volatili si NOx, contribuie in mod hotarat la formarea
ozonului. S-au pus in evident efecte mutagene si cancerigene cauzate de
compusii organici volatili.
H
2
S hidrogenul sulfurat sau acidul sulfhidric este un gaz incolor cu miros de
oua stricate. Este agent reducator care arde in aer cu formare de SO2 si
H
2
O. Provine din industria petrochimica si din fabricile de coloranti, etilena,
celuloza. Este un toxic puternic care in concentratie mare provoaca moartea
prin formarea unei combinatii cu hemoglobina si paralizia centrului de
comanda al respiratiei.
NH
3
apare in industria chimica si in agricultura si este un gaz incolor care
afecteaza caile respiratorii; are foarte mare solubilitate in apa; cu aerul
poate forma amestecuri explozive.
Particule in suspensie- pot fi solide netoxice cu diametrul pana la 20m care
patrund in pamant si se depun. Pot fi si particule purtatoare de metale grele
cum este cazul cenusii de carbune care este un compus deosebit de
agresiv. In general substantele toxice aero
smogul clasic si fotochimic
smogul clasic, (un amestec de fum, ceata, umezeala), care se formeaza in
special iarna cand se consuma mult combustibil, in regiunile cu gaze
contaminante.

smogul fotochimic se formeaza la T ridicate in special in orase cu circulatie
mare de mijloace de transport. Efectele sale caracteristice sunt iritatii la ochi
si la sisitemul respirator. Componentii principali sunt: oxizii N si
hidrocarburile, care apar prin arderea combustibililor, in special a benzinei.
Componentii periculosi sunt poluantii secundari produsi prin actiunea luminii
soarelui asupra NOx si hidrocarburilor si prin reactii intre poluantii primari si
secundari. In termeni chimici si biologici actiunea lor este foarte complexa.
Provenit din motoarele automobilelor sau din uzine electrice, NO( incolor )
este oxidat si trece in NO
2
,( brun) un gaz toxic la concentratii de 10 p.p.m.

Hidrocarburile provin din combustibilul automobilelor, dar si din orice alt
proces de combustie. In smogul fotochimic, ele concureaza cu oxigenul
molecular pentru a aditiona O atomic si formeaza radicali HCO- si HCO
3
-
care pot reactiona cu oxigenul si formeaza ozon sau cu NO
2
si formeaza
PANS (peroxiacilnitrati). PANs si O
3
actioneaza sinergetic, conducand la
pagube importante. Efectele se detecteaza la 0,01-0,05
p.p.m.peroxiacilnitrati, cand sunt afectate plantele tinere si copacii.
Efect CO si Oxizi S
CO rezulta din arderea incompleta a unor combustibili
sau arderea in cantitate insuficienta de oxigen; conditiile
propice de ardere conduc la bioxid de carbon. CO
actioneaza asupra organismului viu prin inlocuirea
oxigenului in hemoglobina. Efectul CO depinde nu numai
de concentratia in p.p.m, dar si de timpul de expunere.
Prezenta oxizilor de sulf si de azot in aer conduce la
aparitia H
2
SO
4
si HNO
3
sub forma de aerosoli. Aerosolii
sunt sisteme disperse cu mediu de dispersie gaz si faza
dispersa lichid. Aceste sisteme sunt cauza ploilor acide.
Acidul azotic si sulfuric sub forma de aerosoli, pot
reactiona inainte de a se depune din aer cu NH
3
sau
NH
4
OH sau cu particule de oxizi metalic (MO).
Reactiile care se pot petrece in atmosfera

O H MSO SO H MO
O H NO M HNO 2 MO
O H NO NH HNO OH NH
O H 2 SO NH SO H OH NH 2
SO NH SO H NH
NO NH HNO NH
2 4 4 2
2 2 3 3
2 3 4 3 4
2 4 2 4 4 2 4
4 2 4 4 2 3
3 4 3 3
+ +
+ +
+ +
+ +
+
+
) (
) (
) (
actiune mecanica, chimica si de difuzie in atmosfera

Atmosfera nu este un mediu inert prezentand :
caracterul oxidant al oxigenului;
reactia de hidroliza datorita umiditatii;
stimularea reactiilor fotochimice sub actiunea radiatiei solare;
acestea de exemplu ridica caracterul poluant al gazelor de
esapament, in care datorita arderii incomplete se gasesc aldehide
RCHO si cetone RCOR` care pot suferi la rindul lor alte reactii:
primare de tip
de disproportionare

combinare

schimb de H

descompunere

Pentru aldehide reactiile sunt
+
3 3
h
3 3
CH CO CH COCH CH
v
4 2 3 3
CH CO CH CH CO CH + +
6 2 3 3
H C CH CH +
3 2 4 3 3 3
COCH CH CH COOCH CH CH + +
+ CO CH CO CH
3 3
+ CHO H HCHO
hv
CHO CH CHO CH
3
h
3
+
v
Surse de poluare ale atmosferei.
se clasifica din mai multe puncte de vedere, dupa cum urmeaza:
dupa forma. Acest criteriu imparte sursele in:
surse punctuale cand poluantul este eliberat in atmosfera printr-o
gura de evacuare de dimensiuni neglijabile;
surse liniare cand poluantul este eliberat printr-un sistem cu o
singura dimensiune in plan orizontal ;
surse de suprafata cand eliberarea in atmosfera a poluantului se
face in doua dimensiuni;
surse de volum cand emisiile au loc in trei dimensiuni.
Dupa inaltimea la care are loc emisia fata de sol sursele pot fi:
a) surse care se manifesta la sol;
b) emisii care petrec la inaltimi joase sub 50 m;
c)emisii de inaltimi medii cuprinse intre 50 si 150 m;
surse inalte unde emisia are loc la inaltimii mai mari de 150 m.
Dupa mobilitate sursele se impart in:
surse fixe cum ar fi cosurile de evacuare;
surse mobile cum ar fi mijloacele de transport precum automobilul
Clasificare dupa regimul de functionare
sursele pot fi:
cu functionare continua si emisie constanta pe diferite
perioade medii sau lungi de timp;
cu functionare intermitenta in cazul in care emisia se
intrerupe la diverse perioade de timp;
surse instantanee cu emisii pe perioade scurte de
timp ( in aceasta categorie intra accidentele
industriale)
Clasificare surselor dupa origine
naturale cand sunt rezultatele proceselor naturale care au loc in
diferite ecosisteme, deci apar ca urmare a existentei omului,
plantelor, animalelor, solului si apei si transformarilor lor. Tot in
aceasta categorie intra descarcarile electrice, vulcanismul,
radioactivitatea terestra si cosmica, etc;
antropice cand sunt create prin activitatea omului care conduce
la evacuarea de substante existente sau nu in compozitia
naturala a atmosferei. Sursele antropice se pot subamparti la
randul lor dupa tipul activitatii care le-au generat, existand surse
si poluanti specifici fiecarui tip de activitate
Referitor la gazele variabile existente in atmosfera este de
subliniat actiunea SO
2
deoarece acesta apare in multe procese
industriale si are multe efecte nocive asupra populatiilor si
materialelor. Standardul american admis la SO
2
este 0,14p.p.m,
pentru o medie de 24 ore. Efectele asupra unei cantitati mai mari
de SO
2
se pot vedea nu numai asupra organismelor vii, dar si
asupra metalelor. Coroziunea in mediu de SO
2
este un tip de
coroziune electrochimica deosebit de periculoasa.
Determinarea si controlul emisiilor

Evaluarea emisiilor se face prin urmatoarele metode:
prin calcul pe baza continutului in diferite elemente ale produsilor implicati.
Metoda nu se pote aplica la particule solide.
Prin masuratori care pot fi la randul lor de doua feluri: a) continue cu
echipament de masurare ce permite inregistrari permanente. (instrumentele
de masura au la baza diferite proprietati,ca de ex. optice in masurarea
particulelor solide); b) aleatorii, care se fac pe o perioada de timp oarecare.

Masurarea particolelor solide necesita prelevare izocinetica astfel ca la fiecare
punct de masurare se extrage cu curent partial in asa fel incat sa se asigure
aceiasi viteza in sonda. Echipamentul trebuie sa contina:
-sonda izocinetica cu instrument de inregistrare a vitezei
-un filtru cu suport
-echipament de incalzire
-echipament de racire si uscare gaze
-manometru
-pompa
Colectarea gazelor se face in sticle, sau tuburi cu absorbant (de ex. carbune
activ pentru solventi organici)
Principalii poluanti ai atmosferei se gasesc in gazele de ardere sub
forma de praf si substante gazoase de tip SO
2
, NOx, HCl si HF.
Retinerea suspensiilor solide

camere de linistire a caror principiu de functionare este cel al gravitatiei; se aplica la
particulele de dimensiuni mari, cu viteza de deplasare scazuta in camere cu sectiuni
mari. Avantajul lor este simplitatea.

Cicloanele a caror functionare se bazeaza pe forta centrifuga, care la introducerea
tangentiala si cu viteza mare a gazelor, va separa particulele solide la perete de unde
cad si se elimina; pentru aceasta particulele trebuie sa fie uscate pentru a nu adera la
perete.

Filtre semipermeabile, semiporoase care la trecerea gazului retin partea solida.
Domeniul de lucru al filtrului (temperatura si tipul de gaze) este dictat de materialul
filtrului care poate fi sticla, polimer sintetic, bumbac. Se remarca teflonul pentru o
rezistenta deosebita la acizi si baze si temperatura de lucru pana la 300
0
C. Filtrele
necesita curatare care se realizeaza mecanic sau cu jet de aer.

Filtrele electrostatice reprezinta metoda cea mai eficienta, dar si cea mai scumpa.
Principiul de functionare se bazeaza pe forta electrostatica. Gazele trec printr-un camp
electric puternic creat intre electrozi de semn opus. Electrozii negativi, numiti si de
descarcare datorita aplicarii unei tensiuni inalte incarca particulele cu sarcina negativa;
astfel incarcate conform legilor electrostaticii vor fi atrasi de electrozii pozitivi, numiti
din aceasta cauza electrozi de colectare. La scuturarea mecanica praful se va colecta
usor.
Fenomene specifice aerului atmosferic
Dintre fenomenele de o deosebita importanta pentru
atmosfera, care implica procese fizico-chimice cu
actiune de poluare a mediului trebuie sa mentionam:
A).variatia grosimii stratului de ozon situat la o altitudine
de 30-40km de pamant caruia ii asigura protectie;
Ozonul are o entalpie pozitiva de formare manifestandu-
se ca o substanta endoterma conform reactiei:
3/2O
2
O
3

Primele masuratori cu sonde stratosferice efectuate la
nivelul anilor 1930 au condus si la aparitia primului
model de formare si descompunere a O
3
care se
datoreste lui Chapman
B) efectul de sera si incalzirea globala a planetei
Ozonul
. In atmosfera Pamantului, ozonul apare la toate inaltimile, incepand
de la sol si pana la aproximativ 100 km. Cantitatea maxima se
gaseste in stratosfera, unde la 25 km altitudine concentratia poate
atinge 5 10
12
molecule/cm
3
. In mezosfera densitatea ozonului
scade, fapt care se constata si in troposfera, dar care nu impiedica
micsorarea rolului vital pe care-l joaca in fizico-chimia atmosferei din
aceasta regiune, prin reglarea bilantului termic radiativ.
Problema stratului de ozon protector este cunoscuta de abia de
cateva zeci de ani. Pentru un constituient minor O
3
, joaca un rol
important in chimia atmosferei si in mentinerea vietii.
Macromoleculele, ca proteinele si acizii nucleici, care sunt
caracteristice celulelor vii sunt deteriorate de radiatii cu <290nm.
Componentii majori ai atmosferei cum ar fi O
2
, pot filtra radiatia
solara din ultraviolet cu <230nm. Ramane un domeniu critic intre
230-290nm in care intervine O
3
care in ciuda concentratiei sale
foarte mici, prezinta o absorbtie puternica fiind un filtru eficient.
Efect de sera
Ca urmare a activitatii antropogene se estimeaza ca
temperatura medie a globului, stationara de peste 100.000
ani va creste. Invelisul gazos al planetei situat in troposfera
contine vapori de apa, CO
2
, CH
4
, NO
2
, O
3
,
clorofluorocarboni (CFC) si haloni (CFBr) numite gaze de
sera. Acest invelis poate fi reprezentat ca un acoperis de
sera. Lumina solara strabate atmosfera si ajunge pe
pamant care radiaza infrarosii; acestea ajung la invelisul
gazos de unde revin pe terra cu o pierdere foarte mica.
Acest fenomen,poate ridica temperatura medie a
pamantului la +15
0
, reprezentand aspectul benefic al
efectului de sera.

In conditiile unui consum ridicat de combustibili, a unei
industrializari puternice, cantitatea de CO
2
, CH
4
si NO
2
s-a
marit si deci potentialul de incalzire a pamantului a crescut.
Se apreciaza ca CO
2
este implicat in proportie de 50% in
efectul de sera urmat de CFC in proportie de 17% si de
ozon cu 8%.
Potential de incalzire globala
Aceasta problema imbraca mai multe fatete, fiind stras legata de
problema ozonului S-a definit astfel si notiunea de potential de
incalzire globala ca raportul intre incalzirea calculata intr-un regim
permanent pentru fiecare unitate de gaz emis de atmosfera si
incalzirea calculata pentru fiecare unitate de masa dintr-un gaz de
referinta. Drept gaz de referinta s-a ales un cloroflorocarbon, CFC
11.
Sunt in studiu numeroase modele care analizeaza un spectru larg
de hidroclorofluorocarboni (HCFC) hidrofluorocarboni (HFC); (CFC)
si durata lor de degradare in troposfera cu ajutorul carora s-au
calculat variatii in continutul gazelor de sera si respectiv posibilitati
de reducere a poluarii. S-au utilizat atat metode fizice cat si
simularea pe calculator .
Se cunoaste ca potentialele de incalzire globala ale halocarbonilor
pentru compusi complet halogenati sunt mai mici decat aceea ai
halocarbonilor hidrogenati, astfel ca o prima masura a fost inlocuirea
in tehnologiile folosite a HCFC si HFC cu compusi complet
halogenati mai putin nocivi, urmand ca ulterior si tehnologiile de
poluare redusa sa fie treptat inlocuite cu tehnologii total nepoluante.
Solul
Una dintre cele mai importante componente ale biosferei
este solul. Solul este stratul afnat, moale i friabil, care se
gsete la suprafaa scoarei terestre, i care mpreun cu
atmosfera constituie mediul de via al plantelor.

Degradarea solului este procesul care determin
distrugerea stratului fertil de la suprafaa i imposibilitatea
refacerii lui. Aciunea antropic asupra solului prin
defriare, a avut drept consecin apariia pmnturilor
rele pe care nu se mai formeaz vegetaia.

Solul este un corp natural format n timp ndelungat n
urma unor procese pedogenetice i are alctuire complex.
Compozia chimic a solului
. Solul conine toate substanele chimice cunoscute, ns cantitatea n care
aceste substane sunt rspndite n sol este foarte diferit de la un sol la
altul.O compoziie ntlnit este:
Feldspai de sodiu i calciu 44,5%
Cuart (SiO2) 15%
Feldspai de potasiu 14
Silicai de magneziu i fier 13,9%
Mica 10,2%
Minereuri de fier 1,7%
Celelalte minerale 0,75
Silicaii provin n cea mai mare parte din magma topit. La rcirea i
solidificarea magmei s-au separat nti silicaii mai sraci n SiO2;
ortosilicaii Mg2SiO4; (MgFe)2SiO4; CaMgSiO4; ZnPbSiO4 apoi silicaii cu
coninut mare de SiO2- feldspaii i mica i n sfrit SiO2 de tip cuar.
Dintre aceti silicai remarcm caolinul Al2O3 SiO2. H2O silicat de
aluminiu hidratat, apoi argilele i.silicaii amorfi; la sfrit s-au separat oxizii
de fier i substanele organice.
Solul

Solul este format din particule solide, de form i
dimensiuni variabile cunoscute sub denumirea de granule
sau grunj. Compoziia solului este alctuit din substane
minerale provenite din degradarea rocilor i din substane
organice produse prin transformarea resturilor vegetale,
cum ar fi acizi humici, celuloza, grsimi,etc.


Mineralele conin 1% piatr i 99% pmnt mrunt.
Granulele sunt particulele cele mai mici care rezist la
deformri mecanice. Spaiile rmase libere ntre granulele
din sol formeaz porii solului, al caror volum total formeaz
porozitatea, o caracteristic fizica a solului.
Solul este strbtut de aer i ap, calitate care poart
numele de permeabilitate.

Solul
Permeabilitatea pentru aer a solului depinde de mrimea
porilor i nu de volumul total al acestora. Ex solurile
formate din particule mari ca pietriul i nisipul sunt
foarte permeabile pentru aer, dei porozitatea lor este
redus. Cu ct solul conine o cantitate mai mare de aer,
cu att procesele biologice care se petrec n sol sunt mai
active. Ca urmare a proceselor biologice de degradare a
substanelor organice aerul teluric (din interiorul
pmntului) este diferit de cel atmosferic, procentul de
oxigen fiind mult mai sczut, iar cel de CO
2
mult mai
ridicat; dupa degradare n compoziia aerului din sol
pot aprea i alte gaze ca NH
3
, H2
S
i CH
4
etc. Cu ct
compoziia aerului teluric este mai apropiat de cea
atmosferic, solul este mai curat.

Zonele lui Hoffman

Permeabilitatea pentru ap a solului este determinat tot de mrimea porilor, dar i de volumul
total al acestora. n linii mari, apa din sol se gsete aezat n straturi succesive descrise sub
denumirea de zonele lui Hoffman\
zona de evaporare apa de suprafa care este supus fluctuaiilor determinate de variaia de
temperatur.a
Zona de filtrare b care este strbtut de ap n timp ce diverse impuriti sunt reinute. Ea are
un rol important de protecie a calitii apelor subterane
Zona de capilaritate c- zona n care apa subteran
se ridic n porii solului, meninnd permanent a
stare de umectare

d-zona apei propriu zise sau a stratului purttor de ap
cu o grosime variabil i care reprezint de fapt,
pnza de ap subteran.
b
e-Sub aceast zon se gsete stratul
de sol impermeabil c


d


e




Proprietatile fizice ale solului
O alta proprietate fizic a solului este capilaritatea. Ea reprezint
capacitatea solului de a permite apei subterane s se ridice prin porii si
ctre solurile superioare. Capilaritatea se gsete ntr-un raport invers cu
permeabilitatea; cu ct solul prezint o capilaritate mai restrns cu att
este mai permeabil pentru apa. Ex. edificator l constituie nisipul care are
permeabilitate ridicat datorat porilor mari iar capilaritatea este restrns.

Selectivitatea, reprezint calitatea solului de a reine n porii si diferite
impuriti care l strbat. Impuritile sunt purtate de aer i mai ales de ape.
Impuritile sunt reinute pe granulele din sol. Solurile greu permeabile sunt
i cele mai selective. Impuritile care sunt reinute n primul rnd sunt cele
n suspensie, inclusiv microorganismele. Astfel, dac se trece printr-un sol o
suspensie microbian, iar apa care strbate solul are medii de cultur, ea
pote fi practic steril.
Selectivitatea este una din cele mai importante caliti ale solului prin
care se realizea protecia apelor subterane.

A cincea proprietate caracteristic este temperatura solului
Poluarea solului
Organizaia Mondial a Sntii consider c poluarea solului este
consecina depozitrii necorespunztoare, a rezidurilor rezultate din
activitatea omului, a deeurilor industriale precum i utilizrii n
agricultur n mod defectuos a substanelor chimice, a dejeciilor
animaleetc. Poluarea solului se mparte n poluare chimic i poluare
biologic (datorat activitii microorganismelor patogene, inclusiv a
diverselor substane organice).
Poluarea chimic (prin substane chimice toxice, radioactivitate
etc). Poluarea chimic a solului este produs prin reziduuri menajere i
zootehnice, reziduuri industriale i radioactive i utilizarea compuilor
chimici din ngrminte furajere.
Poluarea organic persist n sol un timp limitat, datorit
capacitii mari a solului de degradare a acestor substane, prin
intermediul microorganismelor.
Prin transformarea materiei organice n substane minerale se
realizeaz ciclul natural al elementelor chimice care trec astfel din sol n
plante i animale, respectiv om, pentru a reveni n sol sub forma
organic i a relua ciclul. Acest ciclu este caracteristic pentru azot i
carbon, dar i alte elemente urmeaz acest circuit.
Poluarea solului
Diversele substane organice, n funcie de compoziia lor chimic
urmeaz diferite circuite. Astfel, hidrocarburile sunt descompuse ntr-o
prim faz pn la glucoz , iar cea de a doua faz pn la CO2 i
H2O.n cursul descompunerii apar compui intermediari ca acizii
gluconic, fumaric, succinic n cazul descompunerii aerobe i acetona,
acid acetic, acid butiric, acid lactic, acid propionic n cazul descompunerii
anaerobe.
Lipidele sunt descompuse ntr-o prim faz, n glicerin i acizi
grai; n faza a doua glicerina se descompune n CO
2
si H
2
O. Acizii grai
mult mai rezisteni se cumuleaz n sol fie ca atare, sau ca produi
intermediari, degradndu-se mai lent.
Proteinele sunt descompuse n polipeptide sub aciunea florei
proteolitice, iar ulterior sub influena unor enzime n aminoacizi, care prin
dezaminare i decarboxilare ajung la amoniac. Din acest moment
descompunerea substanelor organice se termina i ncepe procesul
mineralizrii. Mineralizarea const n oxidarea NH
3
la nitrii (azotii) ntr-o
prim faz i n trecerea azotiilor n azotai, n a doua faz. Procesul
este identic pentru sulf i fosfor, n sensul c are loc descompunerea
substanelor organice pn la H
2
S i PH
3
, iar ulterior transformarea lor n
sulfai i fosfai.

Poluarea industrial
Reprezint poluarea cu substane chimice toxice, care pot fi
concentrate de diverse organisme din lanul alimentar al omului.
Datele O.M.S. arat c cel puin 50% din materiile prime utilizate n
industrie contribuie la formarea deeurilor industriale din care 15%
sunt toxice sau nocive pentru organismul uman.
Poluarea cu metale grele a solului. Poluarea cu metale grele
depinde i de distana de la sursa de emisie.
Poluarea cu produi chimici utilizai n agricultur. Compuii
organometalici cu plumb, srurile acidului arsenic se descompun i
au tendina de a se depozita persistent n sol. n acelai timp
produsele organo-clorurate cum ar fi D.D.T., se descompun greu i
rmn un timp ndelungat n sol.
Poluare radioactiva rezulta din depunerile radioactive i
depozitarea pe sol a reziduurilor cu coninut bogat n izotopi
Indicatorii polurii chimice a solului.

Indicatori direci- reprezint substanele chimice poluante ajunse n sol i care
au o activitate direct, nociv, asupra santii omului i animalelor. Plantele
concentreaz cea mai mare parte a substanelor chimice poluante din sol.
Plantele care fixeaz cea mai mare cantitate dintr-o substan se numesc
plante test. Pentru pesticide, plantele test sunt morcovii si cartofii. Pentru
substane chimice solubile, plante test sunt arborii fructiferi tineri.
Indicatori indireci- Se stabilesc prin metode organoleptice i chimice.

Metode organoleptice. Solurile poluate prezinta o structur mai omogen,
cu granule mici, de culoare mai nchis si mirosuri particulare neplcute
conferite de produsii de descompunere a substanelor organice poluante.

Metode chimice. Adaosul de substane strine conduce la modificarea
compoziiei solurilor, reflectat n pH i n raportul dintre elementele
componente.
Nu exist pan-n prezent stabilite concentraii maxime admise pentru
substane poluante ale solului. Un test chimic indirect al poluarii l reprezint
azotul organic.
Cifra sanitar- Indicele lui Hlebnicov reprezinta raportul dintre azotul
organic tehnic si azotul organic total; are totdeauna valoare subunitara,
deoarece numai o parte a azotului din sol trece n azot tehnic, dar cu ct
aceasta parte este mai mare, sau cu ct este mai apropiata de unitate, cu att
solul poate fi considerat mai curat.
Autopurificarea i asanarea solului.


Datorit microorganismelor prezente n sol, acesta are o putere de
autoepurare mult mai mare decat aerul i apa.

Solurile poluate au tendina natural de autopurificare prin procese
complexe, fizice, chimice si biologice, cu durat i intensitate de
desfaurare diferit, n functie de natura substanelor poluante i gradul
poluarii.

Poluantii anorganici sunt integrai n structura solului prin procese:
fizice (dizolvare si difuzie),
procese chimice (reactii de neutralizare, reactii de oxidare si reducere, cu
compuii chimici din substanele din sol),
procese biologice (asimilarea de ctre microflor, absorbia de ctre
plante).

Poluantii organici sunt dezintegrai n compusi simpli i integrai
apoi in structura solului prin procese fizice, chimice i biologice.