1.

Initiere in teoria comunicarii si informarii

Comunicarea inseamna viata. . Comunicarea face posibil coexistena oamenilor. Comunicarea reprezint, n principiu, schimbul de informaii. Cnd se vorbete despre informaie se vorbete i despre comunicare.

2.Tehnicile de comunicare si informare sunt instrumente fundamentale in relatiile interumane. 3. Componentele procesului de comunicare
Pentru a defini un proces de comunicare trebuie s existe 4 componente fundamentale:

Emitor

- Informaia - Canal- Receptor

Emitorul , ca iniiator al mesajului, are cea mai mare responsabilitate n procesul de comunicare. a) calitile necesare unui bun emitor: -s cunoasc scopul mesajului; -s cunoasc coninutul mesajului; -s cunoasc receptorul sau receptorii mesajului
Emitorul trebuie s aleag momentul i locul cel mai potrivit de transmitere a mesajului; este recomandat s se foloseasc expresii i cuvinte precise, fr ambiguiti, un limbaj simplu, cu cuvinte cunoscute de interlocutor, ori de cte ori se poate acest lucru. b) calitile necesare unui bun receptor: -Ascultarea; 1.Nimeni NU ascult.Trec pe langa noi fiine cu care vrem s vorbim i care nu ne vd i nu ne aud. 2.Ghicim gndurile celorlali, nu le ascultm. Ai ntrerupt vreun vorbitor? Ai fost ntrerupt? 3.Partenerul de via tie c nu-l ascultai? 4. Copiii stiu c nu-i ascultai ? De ce trebuie sa le reptai aceleai lucruri de mai multe ori? tii c de mult vreme nu v ascult? 5. 99% din oamenii cu care vorbim nu asculta. Este o particularitate omeneasca.... 6. Vorbind tot mai mult ascultm tot mai puin, adic dm tot mai multe concerte pentru surzi Reactia de Numeni NU ascultaeste definita ca ascultare reactiva si are 2 componente:

a) -ascultarea inchisa. b) -ascultarea in lipsa.

Ascultarea inchisa se produce ori de cate ori o persoana asculta pe cineva si in acelasi timp isi vorbeste incet sau in gand, cand isi pregateste un raspuns la cele auzite, cand aproba sau dezaproba, etc. Ascultarea in lipsa este o ascultare programata, reactiva, determinata de propriile experiente de viata, este Eul interior", este Eul fals, care nu asculta si care vorbeste permanent. El joaca rol de Pion regal" in procesul de ascultare.
In orice proces de comunicare trebuie sa alegi cum s asculti, cu adevrat, prin ascultare creativ. Ascultarea creativ poate fi: a) ascultare deschis ; b) ascultare deliberat.

Ascultarea deschis este opusa ascultarii reactive (cazul copiilor din metrou). Ea necesita concentrarea totala spre vorbitor, spre spusele acestuia, fr interpretri, fr intreruperi, fr reacii. Este o ascultare activ, cu concentrare asupra mimicii, gesticii, vorbelor interlocutorului. Ea permite vorbitorului i asculttorului s-i exprime, fiecare EU autentic. Ascultarea deliberat se materializeaz prin atenia dat sentimentelor, prin claritatea i contientizarea momentului unei conversaii, prin eliberarea de ascultarea reactiv".
ASCULTAREA EVALUATIV - specific muncii la catedr -Decodarea informaiei primite; -Prelucrarea informaiei primite; -Reacia la informarea primit. c) calitatile necesare informatiilor pentru a asigura o comunicare eficienta: -continut; -codificare; -modul de criptare a informatiei; -modul de decriptare a informatiei. Transmiterea informaiei in procesul de comunicare se face ntr-un singur sens (este cazul unui monolog, al comunicrii prin radio, televiziune, etc.) sau n dublu sens (dialog, comunicare prin telefon). Comunicarea eficienta trebuie sa aib un mesaj adaptat la interlocutor, de observarea atitudinii psihologice a acestuia. Este vorba de fapt, de a-l cunoate pe

celalalt, dar de a te cunoate i pe tine nsui, pentru a alege propriul registru psihologic adaptat la cel al interlocutorului. Fiecare individ are o anumit "programare neuro-lingvistica" (PNL), care, n materie de comunicare, se manifest prin: a)-nu se poate s nu comunicm: comunicm chiar cnd nu dorim; b)-nu comunicm numai prin cuvinte, ci i prin ton, expresie a feei, atitudine, prin respiraie, culoarea pielii, etc.

Factorii care permit s se fac diferena ntre un" bun " sau " ru " comunicator sunt numeroi, dar specialitii i rein pe urmtorii: a) -ncrederea n forele proprii; b) -capacitatea de a asculta; c) -claritatea exprimrii; d) -capacitatea de a vorbi deschis, direct.
n procesul de comunicare pot aprea " obstacole " in procesul de transmitere sau de receptionare a mesajului. Aceste obstacole pot fi: 1. de limbaj: -dificulti de exprimare; -folosirea de expresii confuze sau cuvinte cu dublu sens; -starea emoional a receptorului, care poate deforma mesajul primit,etc. 2.de mediu: -folosire de mijloace informaionale neadecvate; -poluare fonic ce poate deranja procesul de comunicare; -climatul locului de munc nu permite exprimarea liber a opiniilor personale. 3.de concepie: -exprimarea neclar a mesajului de ctre emitor; -lipsa de interes a receptorului fa de mesaj; -rutina n procesul de comunicare;

-concluzii grbite asupra mesajului; -existena presupunerilor. 4.datorate pozitiei emitorului sau receptorului: -caracterizrii diferite privind mesajul, dat de emitor i de receptor; -imaginii pe care emitorul sau receptorul o are despre sine i despre interlocutor; -motivaia diferit cu care interlocutorii particip la comunicare. ANALIZA TRANZACIONAL Cum s ne cunoatem i s comunicm mai bine.(psihologul Eric BERNE) -"EU"-ul interior; -n fiecare persoan exist 3 stri ale "EU-lui" personal: -un copil (adaptiv, liber sau rebel); -un adult; -un printe (persecutor, victim sau salvator). -tentativele celorlali de a comunica cu noi sunt "invitaii" i nu ordine; -orice invitaie presupune "dreptul de a accepta sau de a refuza".

Componentele comuncrii
A- componetele verbale:
a) -vocea i debitul verbal (regula de aur: timpul de vorbire egal cu timpul de tcere); b) -tonul i intonaia ("tonul face muzica "): d) -cuvintele folosite, umorul spntan, expresiile utilizate, exemple din viaa real (virtual), proverbe: ex:"drumul spre iad este pavat de bune intenii" sau"tot rul spre bine",etc. e) -recunoaterea propriilor greeli:"scuz-m !", "iart-m !" f) autoironia arat cunoatere de sine; este msur de protecie contra observaiilor rutcioase ale celorlali, este o introspecie binevenit n procesul de comunicare. Comunicarea verbal, pentru a fi eficient, trebuie s foloseasc un limbaj sugestiv ideii tratate: -frazele s fie concise, concrete; -fiecare idee s fie transmis printr-o fraz proprie; 4

-frazele s aib "identitate", s fie diferite ntre ele. Vocabularul folosit trebuie s conin cuvinte legate de imagini, de ideile transmise.

Orice conversaie trebuie s fie ca o partida de tenis : fiecare persoan are mingea i o trimite adversarului. Adevrata art a conversaiei presupune alternarea rolului de vorbitor cu cel de asculttor.

B- componentele nonverbale:
a) -corpul: -micri, nclinri; b) -gesturile: - miscarea minilor pentru delimitarea sferei intime (0-45cm), zona personal (46-122cm), zona social (123-350cm), zona public (peste 1,5m). - poziia palmelor; - poziia picioarelor. - prin gesturi se asigur individualizarea celui care comunic; - gesturile pleac de la nivelul bustului i nu de la nivelul oldurilor. c) privirea: - s fie direct, deschis; - s fie panoramic si s acopere tot grupul de interlocutori d) -faa, zmbetul; Zmbetul constituie cel mai eficient mijloc de iniiere a unei comunicri eficiente. Zmbetul indic: - respect pentru partenerul de dialog; -disponibilitate spre ascultare activ; - prietenie; - deschidere spre comunicare. e) -pozitia in spatiu in raport cu auditoriul: n centrul cercului de influen; lateral fa de centrul cercului. f) -respiraia adecvat pentru relaxare.

Stiluri de comunicare manageriala: 1.de control prin: a.-comunicarea a ceea ce asteapta concret de la colaboratori; b. -trasarea de sarcini care sa evidentieize calitatile subordonatilor; c.-ascultarea nemulumirilor subodonatilor si oferirea de solutii concrete; d. -furnizarea informatiilor necesare unor activitati performante; e.- asigurarea ca subordonatii inteleg consecintele neindeplinirii sarcinilor care le revin; f.-rspuns la intrebrile sincere i la obiect. 2.de interventie: a.acordarea de atenie interlocutorului; b.cunoaterea anticipat a interlocutorului; c.folosirea unor cuvinte cu mesaje clare; d.verificarea inelegerii mesajului prin ntrebri la obiect; 3. de investigare: a.analiza problemelor de comunicat; b. cererea sau furnizarea de informatii; c.evaluarea punctelor slabe si a punctelor tari; d.identificarea resurselor. 4.de influentare: a.sa ofere solutii de imbunatatire a performantei; b.sa puna accent pe calitatea muncii; c.sa sustina opiniile cu argumente solide; d.sa ramana deschis la problemele si intrebarile colaboratorilor; e. sa stie daca interlocutorul este pregatit sa comunice; f. sa finalizeze discutia prin revizuirea explicita a problemelor discutate. Prin natura funciei managerul i concentreaz atenia pentru obinerea de profit. Un mamager performant ine seama i de interesele subordonailor cunoscute in procesul de comunicare managerial. Se tie c un manager este apreciat si sprijinit de subordonati nu numai dup modul cum se comport fa de ei ci i dup cum tie s le apere interesele.