Ce este schizofrenia Prin schizofrenie se intelege o boala psihica caracterizata printr-o simptomatologie variata in care predomina fenomenele de disociatie

psihica (gr.schizen=a desparti si fren=suflet). Schizofrenia este o boala devastatoare si tragica in primul rand pentru ca afecteaza si persoane de varsta tanara, fiind o cauza majora a unor importante dizabilitati, iar in al doilea rand, nu se poate vorbi despre terapii specifice si eficiente in toate cazurile. Cine face schizofrenie? Prevalenta medie pe viata a schizofreniei este de 0,4%-1,4%,incidenta anuala medie este de 0,20/1000. Varsta debutului este mai mica la sexul masculin (intre 15 si 25) spre deosebire de femei la care varsta debutului este de aproximativ 26,8 ani. Raportul este de 2/1 in favoarea barbatilor. Asadar, boala survine in perioada adolescentei sau adultului tanar, la persoane cu inteligenta bine dezvoltata care fac parte din orice grup social sau cultural. Analiza factorilor socio-economici evidentiaza frecventa mare a bolii la persoanele necasatorite sau vaduve; unele studii atrag atentia asupra situatiei modeste economice care ar putea creste riscul de aproximativ 8 ori, iar cultura ar influenta eventual continutul delirelor si ar putea creste toleranta familiei pacientului ceea ce scade adresabilitatea la medic. Cauzele schizofreniei Schizofrenia are o etiologie plurifactoriala, un individ poate fi purtatorul unei predispozitii genetice, dar aceasta vulnerabilitate se exprima doar in fata unor factori de mediu care ar putea produce mutatii sau ar putea influenta expresia genetica. Componenta genetica nu este suficienta, rudele apropiate ale bolnavilor schizofreni au risc de 10% de a face boala in cursul vietii ;copiii cu un singur parinte schizofren prezinta un risc de 56%, fata de 46% in cazul celor cu ambii parinti bolnavi. Unele rude ale indivizilor cu schizofrenie au un risc crescut pentru un grup de tulburari mentale denumit spectrul schizofreniei din care fac parte tulburarea schizoafectiva, tulburarea schizotipala, tulburarea de personalitate paranoida, schizoida si evitanta. Pe langa transmiterea genetica, s-a demonstrat un dezechilibru la nivelul metabolismului neurotransmitatorilor (dopamina, serotonina, noradrenalina, GABA, peptide ). Alte ipoteze sunt cele infectioase si imunologice: virozele mamei in timpul sarcinii predispun copilul la schizofrenie, fiind cunoscut rolul toxoplasmei in acest sens. Ipotezele imunologice pleaca de la observatiile conform carora exista valori crescute ale unor imunoglobuline ( IgG, IgA, IgM) precum si anomalii ale limfocitelor circulante si periferice (cresc limfocitele B si scad limfocitele T). S-a iscat deasemenea, si discutia despre rolul stresului asupra caruia este supus imigrantul atunci cand isi schimba locuinta. Are familia vreun rol in aparitia schizofreniei? Este des intalnita sciziunea dintre mama si tata, competitia in a atrage copilul de partea unuia

iar aceasta mentine o atmosfera tensionata in familie. Cel mai frecvent, mama unui bolnav de schizofrenie este posesiva, hiperprotectoare, accepta foarte greu sau poate chiar deloc boala copilului si astfel necesitatea unui tratament. Desi s-a vorbit despre ?ama schizofrenigena dominanta si un tata supus si umil, nu s-a gasit un pattern familial specific cauzator de schizofrenie. Diagnosticul de schizofrenie se pune pe baza unor criterii de diagnostic DSM-IV A. Simptome caracteristice : doua sau mai multe dintre urmatoarele simptome , fiecare reprezentand o portiune semnificativa de timp in cursul unei perioade de o luna (sau mai putin daca sunt tratate cu success): 1.idei delirante; idei delirante= -o judecata eronata care stapaneste , domina constiinta bolnavului si modifica in sens patologic comportamentul lui -este de obicei impenetrabila la contraargumente si inabordabila confruntarii in ciuda contradictiilor cu realitatea -bolnavul este lipsit de capacitatea de a sesiza in mod constient esenta ei patologica. 2.halucinatii; halucinatii - auditive - vocile care se adreseaza direct bolnavului, converseaza cu el, comenteaza actiunile sale si uneori chiar ii spun ce sa faca - tactile - impresia de atingere a pielii (arsura, senzatie de curent electric, intepatura) - corporale - senzatia existentei unei fiinte in corp sau a schinbarii pozitiei unor organe, a obstruarii sau perforarii lor, senzatii de orgasm , viol direct sau la distanta) 3.limbaj dezorganizat (de ex. Deraieri frecvente sau incoerenta); 4.comportament catatonic sau flagrant dezorganizat; comporament catatonic=reducere marcata a reactivitatii la ambianta, mentinerea unei pozitii rigide si rezistenta la eforturile de a fi mobilizat (rigiditate catatonica) uneori atingand gradul extrem de inconstienta completa( stupor catatonic), luarea unor posturi inadecvate sau bizare ori activitate motorie excesiva, fara scop sau stimul declansator (excitatie catatonica). Poate apare si in alte tulburari mentale, afectiuni medicale generale, tulburari de miscare date de medicamente ( vezi parkinsonismul indus de neuroleptice) 5.simptome negative (aplatizare afectiva, alogie sau avolitie) alogie=saracirea maracata a vorbirii sau saracirea continutului gandirii avolitie=anergie, inconsecventa la scoala aplatizare afectiva=golirea emotionala, incapacitatea de a mai simti placerea nota: este necesar numai un singur simptom de la criteriul A, daca ideile delirante sunt bizare sau halucinatiile constau intr-o voce care comenteaza continuu comportamentul sau gandurile persoanei, ori doua sau mai multe voci care converseaza intre ele. B.Disfunctie sociala/profesionala : serviciul, relatiile interpersonale, ori autoingrijirea sunt considerabil sub nivelul atins anterior debutului pe o portiune semnificativa de timp, sau , cand debutul are loc in copilarie ori adolescenta, incapacitatea de a atinge nivelul asteptat de realizari interpersonale, scolare sau profesionale) C.Durata: cel putin 6 luni care trebuie sa includa cel putin o luna (sau mai putin daca sunt tratate cu succes) simptome ce satisfac criteriul A si poate cuprinde si simptome reziduale si

prodromale. In cursul acestor perioade prodromale sau reziduale semnele perturbarii se pot manifesta numai prin simptome negative ori doua sau mai multe simptome mentionate la criteriul A, intr-o forma mai atenuata (convingeri stranii, experiente perceptuale insolite) D. Excluderea tulburarii schizoafective si a tulburarii afective: Acestea au fost excluse daca nu au survenit episoade depresive majore, maniacale sau mixte concomitent cu simptomele fazei active ori daca episoadele au survenit in timpul fazei active, durata lor totala a fost mai scurta in raport cu durata perioadelor, active si reziduale. E.Excluderea unei situatii medicale generale sau abuz de drog sau medicament F.Relatia cu o tulburare de dezvoltare pervaziva : daca exista un istoric de tulburare autista sau alta tulburare de dezvoltare pervaziva, diagnosticul de schizofrenie este pus numai daca idei delirante sau halucinatii proeminente sunt prezente cel putin o luna sau mai putin, daca sunt tratate cu succes. Initial, sistematizarea simptomelor schizofreniei a fost facuta de K.Schneider in simptome de rang I (ecoul gandirii, furtul gandirii si intreruperea gandirii, gandire impusa, raspandirea gandurilor, halucinatii, sentimente impuse sau controlate) si simptome de rang II ( intuitie deliranta, alte tulburari de perceptie, oscilatii ale dispozitiei, saracirea afectiva). ecoul gandirii =bolnavul aude propriile gaduri in cap furtul gandirii si intreruperea gandirii=bolnavul relateaza ca alti oameni ii fura sau ii intrerup gandurile raspandirea gandurilor= bolnavul relateaza ca gandurile sale nu ii apartin numai lui ci sunt cunoscute de toata lumea. intuitie deliranta=reprezinta o varianta a delirului, constituita din reprezentari, idei, care apar brusc, incarcate de o semnificatie nemotivata si se refera la propria persoana dar si la alte persoane sau lucruri. Ulterior, simptomele s-au impartit in pozitive si negative de catre J.H.Jackson, clasificare unanim acceptata azi, cu valoare deosebita in delimitarea formelor clinice ale bolii si in evaluarea prognostica. Simptomele pozitive: reflecta distorsionarea sau exacerbarea functiilor psihice care sunt in mod normal. Acestea sunt: halucinatiile, delirele, tulburari marcate ale formei gandirii ( incoerenta, deraiere, tangentialitate, ilogicitate), comportament bizar, dezorganizat. Simpomele negative sunt: alogia (saracia marcata a vorbirii sau saracirea continutului vorbirii), aplatizarea afectiva, anhedonie (inabilitatea de a trai, simti placerea pe care multi bolnavi o descriu ca pe o golire emotionala, ca pe o neputinta de a se bucura in situatii care alta data ii produceau placere) asociabilitate, avolitie (lipsit de vointa) si apatie (anergie, inconsecventa la scoala sau la locul de munca), precum si afectarea atentiei. Aceste simptome sunt cele mai invalidante si mai greu de influentat terapeutic. Nici un test de laborator nu poate diagnostica schizofrenia. Diagnosticul se bazeaz pe prezena simptomelor tipice descrise mai sus, cu condiia ca acestea s aib o durat de cel puin ase luni. Simptome similare pot fi induse de anumite droguri sau, foarte rar, de alte probleme medicale (cum ar fi o tumor cerebral). Ins anamneza detaliat, examinarea clinic i, la nevoie, o serie de investigaii, vor facilita excluderea acestei afectiuni.

Tipuri de schizofrenie Exista mai multe tipuri de schizofrenie. De exemplu, pacientii care au impresia ca sunt persecutati sunt catalogati ca suferind de "schizofrenie paranoida"; pacientii care sunt incoerenti dar care nu au iluzii sunt inclusi in categoria de "schizofrenie dezorganizata". Forma cea mai debilitanta de schizofrenie este schizofrenia "negativa": pacientii cu aceasta forma de boala sunt lipsiti de initiativa, motivatie, interes social, incapabili sa se bucure si sa reactioneze afectiv. Intrucat schizofrenia difera de la un pacient la altul ca intensitate, severitate si frecventa a episoadelor psihotice sau reziduale, multi specialisti folosesc termenul de "schizofrenie" pentru a descrie un spectru de boli cu gravitate variabila. Schizofrenia paranoida: Aceasta forma de schizofrenie este caracterizata de delire nesistematizate primare urmate de interpretari delirante cu caracter bizar de cele mai multe ori insotite de halucinatii auditive, tulburari de comportament, mergand pana la agitatie si agresivitate extrema. Ideile delirante pot fi multiple insa, de regula, sunt organizate in jurul unei teme coerente. Temele de persecutie pot determina un comportament suicidar, iar combinarea ideilor delirante de persecutie si de grandoare cu furia poate predispune individul la violenta. Debutul acestui tip de schizofrenie este mai tardiv fata de debutul celorlalte tipuri de schizofrenie, situat in jurul varstei de 28-30 ani la persoanele care nu au avut probleme premorbide. Prognosticul este mai bun, putand exista relatii interpersonale formale sau extrem de intense, cu functionare satisfacatoare familiala si sociala. Schizofrenie dezorganizata (hebefrenica): Descrisa initial ca o dementiere precoce, aceasta forma de schizofrenie este insotita adesea de tulburari afective de tip maniacal care se instaleaza in perioada pubertatii si se caracterizeaza mai ales prin simptome caracteristice varstei: afectare, expresii mimice patetice, tendinta la obraznicii puerile, caricaturale iar pe de alta parte, precocitate, inclinare spre preocuparile inalte si abstracte. Tulburarile de gandire, vorbire, comportament si afectivitate sunt obisnuite; gandirea este in mod obisnuit afectata, tulburarile ajungand la dezorganizarea totala, in continutul gandirii sunt prezente delire, deseori cu continut hipocondriac, pe tema masturbarii, menstruatiei; totodata, exista si tulburari de tip halucinator la care pacientul asista pasiv sau se amuza pe seama lor. Sunt tipice pentru hebefrenie puerilismul, aspectul prostesc, stupiditatea, fenomene disociative ale gandirii, asociatiile de idei, jocuri de cuvinte, rasul nemotivat, regresiune afectiva, irascibilitate, euforie, stari depresiv-anxioase. Aceasta forma a schizofreniei se caracterizeaza printr-o evolutie mai putin favorabila cu tendinta spre dementiere profunda cu tocire afectiva, comportament nerod si incoerenta accentuata a gandirii. Schizofrenia catatonica: In aceasta forma de schizofrenie predomina simptomele psihomotorii de tip cataton, cu imobilitate motorie, activitate motorie excesiva, negativism extrem, mutism, bizarerii ale miscarilor voluntare, ecolalie si ecopraxie.

Ecolalie=repetarea cuvintelor interlocutorului Ecopraxie=reacie patologic de imitare automat a gesturilor si aciunilor cuiva. Din aceasta forma a schizofreniei fac parte doar cazurile care evolueaza pe fondul constiintei clare si apare deobicei dupa o perioada prodromala indelungata (cu astenie, hipocondrie, tendinta la inchidere in sine, depresie sau apatie si saracire afectiva), boala incepe cel mai frecvent cu agitatie psihomotorie dupa care urmeaza nemijlocit stuporul catatonic. Simptomele catatonice dispar in timpul somnului. In timpul stuporului sau excitatiei catatonice severe poate fi nevoie de asistenta medicala pentru a se evitata autovatamarea sau vatamarea altora, malnutritia sau hiperpirexia (temperatura crescuta). Simptomele catatonice pot apare si in alte forme ale schizofreniei, in alte tulburari psihotice, sau chiar boli organice, de exemplu, in encefalite, tumori de lob frontal, tulburari metabolice (porfirie). Schizofrenia reziduala: In acest grup sunt inclusi pacientii care au intrunit candva criteriile de schizofrenie dar in prezent nu mai au simptome caracteristice de boala, nu exista elemente psihotice proeminente (delirul daca exista, este incapsulat). Daca sunt prezente halucinatii si idei delirante, ele nu sunt acompaniate de un afect puternic. Evolutia poate fi limitata in timp. Schizofrenia nediferentiata: Acest tip include bolnavii care intrunesc criteriile de diagnostic de schizofrenie, dar nu si pentru formele catatonice, paranoide sau dezorganizat. Pare subtipul cel mai frecvent diagnosticat. Formele de schizofrenie neincluse in clasificarea DSM: Schizofrenia simpla: poate fi evidentiata la cazurile in care se produce pe nesimtite o saracire a intregii vieti psihice. Se caracterizeaza prin comportament ciudat, bizar care debuteaza insidios, prin incapacitatea de a face fata cerintelor sociale, un fel de ?clerozaa vietii afective si sociale. Astfel, comportamentul social devine din ce in ce mai precar, scopurile atinse in viata sunt din ce in ce mai modeste ca apoi nici macar acestea sa nu mai poata fi atinse. Totodata, delirele si halucinatiile lipsesc. Evolutia este lenta, progresiva, spre deteriorarea personalitatii. Tipul schizoafectiv: pacientii prezinta trasaturi pronuntate maniacale sau depresive care evolueaza concomitent cu simptomele de schizofrenie (delir fantastic, tulburari de constiinta de tip oneroid, simptome catatonice si de automatism psihic). Schizofrenia grefata: tipul de schizofrenie care apare pe fondul unei dezvoltari deficitare intelectuale (oligofrenie). (in schizofrenie inteligenta nu este afectata) Este vorba despre tablori clinice sarace, uneori se noteaza halucinatii primitive sau idei hipocondriace stereotipe. idei hipocondriace=confera bolnavilor convingerea ca sunt amenintati de o boala foarte grea, incurabila, cu sfarsit letal, fapt pentru care amplifica si interpreteaza nemasurat tulburari efemere si neesentiale ale diferitelor organe. Se autoanalizeaza si se documenteaza necontenit in legatura cu presupusa afectiune.

Schizofrenia tardiva: este forma ce apare dupa varsta de 40 ani, de cele mai multe ori nu se deosebeste de celalalte tipuri de schizofrenie insa s-a observat ca aceasta duce mai rar la un final grav si se termina adesea cu un defect usor sau chiar o vindecare sociala. Schizofrenia la copil Conform DSM-IV-TR, schizofrenia diagnosticata la copil si adolescent are aceeasi definitie ca si la adult. Se caracterizeaza prin prezenta simptomatologiei pozitive si negative la care se asociaza o deteriorare importanta a functionarii sociale . In functie de momentul debutului, se utilizeaza urmatoarea terminologie: Schizofrenia cu debut precoce - SDP (arly onset schizofrenia - inainte de 18 ani. Schizofrenia cu debut foarte precoce - SDFP (ery early onset schizofrenia - inainte de 13 ani. Debutul maladiei este insidios. Se descrie o faza negativa in care se evidentiaza semnele unei scaderi a fondului emotional, cu ingustarea intereselor, diminuarea activitatii de joc, in special cea care priveste jocul cu ceilalti copii. Cu timpul, jocul capata un caracter autist, copilul se joaca singur, cu parteneri absenti sau imaginari, cu subiecte luate din carti si nu din viata lui sau din mediul inconjurator, cu tendinta de a insufleti obiectele si de a face din ele parteneri de joc, schimband regulile jocului. Copilul afirma ?unt calut ?au ?unt locomotivasi se comporta ca atare. Contactele sociale se saracesc copii se retrag si se inchid in sine. La alti copii jocul este total inlocuit cu alte preocupari nepotrivite pentru varsta lor (livresti sau printr-o atitudine contemplativa sau reflexiva si nu afectiva). Totusi, un copil bizar nu este neaparat un viitor schizofrenic. Este necesara o evaluare corecta a statusului mintal si a conditiilor de viata; aparitia clara a halucinatiilor poate duce la suspiciunea de schizofrenie chiar daca simptomatologia asociata este minima. Diagnostic diferential Tulburarile delirante - delirele sunt sistematizate, nonbizare, iar nivelul de functionalitate nu este in asa masura afectat. Tulburarea afectiva cu elemente psihotice daca simptomele psihotice apar exclusiv in cursul perioadelor de perturbare afectiva. Tulburarea schizoafectiva - daca exista un episod afectiv concomitent cu simptomele fazei active ale schizofreniei, simptomele afective trebuie sa fie predominante o portiune semnificativa de timp iar ideile delirante si halucinatiile sa fie prezente o perioada de 2 saptamani in absenta unor simptome afective proeminente. Tulburarea schizofreniforma: presupune existenta simptomelor schizofrene mai mult de o luna dar mai putin de sase luni. Tulburarea psihotica scurta: cand exista idei delirante, halucinatii, limbaj dezorganizat sau flagrant dezorganizat, simptome ce dureaza cel putin o zi dar mai putin de o luna Tulburarea deliranta: se diferentiaza prin natura ideilor delirante (nonbizare) si prin absenta altor simptome de schizofrenie (halucinatii, limbaj sau comportament dezorganizat sau simptome negative notabile). Deobicei, functionarea psihosociala este buna, cand aceasta este prezenta, ea provine din insesi convingerile delirante

 Tulburarile de dezvoltare pervaziva (autismul) Aceasta apare mult mai precoce (deobicei, inaintea varstei de 3 ani) lipsesc halucinatiile si ideile delirante, anomaliile afective sunt mai proeminente, iar limbajul este absent sau minim, caracterizat prin stereotipii si anomalii de prozodie. Evolutia si prognosticul Punctul de vedere in privinta prognosticului schizofreniei s-a schimbat in ultimele decenii datorita introducerii medicamentelor neuroleptice. Evolutia poate fi variabila, unii indivizi prezentand exacerbari si remisiuni iar altii ramanand suferinzi cronici. Factorii care permit evaluarea prognosticului schizofreniei au fost delimitati si studiati la scurt timp dupa descrierea bolii. Majoritatea se refera la boala, tipul si varsta debutului sunt relevante: debut la varsta tanara prin simptome predominant negative si trenante, evidentiere unor antecedente personale pozitive in privinta bolilor psihice si existenta schizofreniei in familie sunt factori de prognostic negativ. Factorii de prognostic pozitiv sunt: sexul feminin, personalitate premorbida fara trasaturi schizoide simptome de tip florid, debut acut, varsta mare a debutului, perturbarea afectiva asociata, tratament imediat si adecvat. Alti factori de care depinde evolutia buna a acestei boli sunt: complianta crescuta la tratament, precocitatea instituirii unui tratament, suportul socio-familial, buna integrare sociala . Tratamentul Principiile tratamentului schizofreniei se bazeaza pe experienta clinicianului si evaluarea cazurilor de catre acesta. Individualizarea tratamentului trebuie sa tina seama de particularitatile, de preferintele lui, de tipul neurolepticului, doza recomandata, durata tratamentului, eventualele reactii adverse si toleranta individuala. Datorita etiologiei plurifactoriale a acestei boli se va aborda pe plan farmacologic, psihoterapeutic, incercandu-se totodata reabilitarea socio-profesionala. Managementul farmacologic : Se trateaza primul episod de boala, recaderile, efectele adverse ale medicatiei. Ne confruntam, deasemenea si cu schizofrenia refractara, care reprezinta mentinerea simptomelor psihotice dupa 5 ani de tratament cu agenti antipsihotici (din care in ultimele 6 saptamani a urmat tratament cu doua antipshihotice din clase diferite ). In acest caz, tratamentul cel mai indicat este Clozapina (medicament de ultima alegere datorita reactiilor adverse grave). Initierea tratamentului se face in conditii de spitalizare, atat in cazul unui pacient nou cat si atunci cand este vorba despre schimbarea medicatiei deoarece se urmareste stabilirea dozei terapeutice, asocierea medicamentelor, monitorizarea efectelor secundare. In prezent, se utilizeaza medicatia antipsihotica standard sau depot (de depozit, cu eliberare prelungita). Primele antipsihotice descoperite, numite si antipsihotice tipice sunt reprezentate de Haloperidol, Clorpromazina, Tioridazina, Trifluoperazina. Din pacate, acestea sunt insotite de o serie de efecte adverse extrapiramidale la peste 70% din pacienti. Antipsihoticele noi, numite si atipice sunt mult mai rar insotite de efecte secundare extrapiramidale. Aceste antipsihotice noi sunt reprezentate de: OLANZAPINA, RISPERIDONA, QUETIAPINA, ZIPRAZIDONA, AMISULPRID, CLOZAPINA.

Antipsihoticele noi sunt foarte eficiente atat asupra simptomelor pozitive cat si negative. Este bine sa se utilizeze dozele cele mai mici eficiente, sa se utilizeze un singur neuroleptic, incercand si alte neuroleptice sau chiar asocieri (terapii eroice) daca nu s-a obtinut raspuns. Alegerea tratamentului se face de catre medic si pacient dupa prealabila informare a celui din urma. Experienta clinicianului este foarte importanta in initierea tratamentului, acesta trebuind sa tina seama de o serie de factori. Printre acestea, se tine cont de simptomatologia pacientului si efectele favorabile precum si cele nefavorabile ale medicatiei. Astfel, simptomele negative beneficiaza de administrarea Amisulpridului (Solian ?oze mai mici de 300mg/zi), Sulpiridului (<800mg/zi), Ziprasidonei. Simptomele negative asociate cu simptome afective raspund la Risperidona (Rispolept<6mg/zi), iar cazurile rezistente la tratament sau in care predomina simptomele pozitive sunt influentate de Olanzapina (Zyprexa20-30mg/zi) si Clozapina (Leponex). Simptomele pozitive sunt influentate de administrarea Quetiapinei (Seroquel, 800mg/zi). De multe ori este necesara si asocierea cu alte clase de medicamente, hipnotice pentru inducerea sau prelungirea somnului, anxiolitice pentru cuparea simptomatologiei anxioase, anidepresive pentru tratarea depresiei care insoteste tulburarea schizoafectiva, episodul schizodepresiv. Deasemenea, afectiunile cronice concomitente trebuie tratate in paralel. Efectele adverse ale medicatiei neuroleptice: Efecte adverse extrapiramidale: Reactii distonice (contractia musculara lenta, sustinuta, care determina miscarea involuntara)- crize oculogire (miscari superioare si laterale ale ochilor) si torticolis (spasmul afecteaza musculatura posterioara a spatelui). Aproximativ 10% dintre pacientii tratati cu neuroleptice tipice dezvolta o reactie distonica acuta. Acestea sunt mai probabile in stadiile initiale ale medicatei sau dupa cresterea dozelor si pot fi foarte dureroase si anxietante pentru pacient. Tremorul parkinsonian se intalneste la aproximativ 20% dintre pacientii tratati cu neuroleptice tipice in primele 5-9 zile de tratament. Acesta este unul regulat, grosier, similar tremorului intentional. Tremorul de tip ?umaratul baniloreste rar, iar sindromul ?epureluireprezentat de un tremor perioral focal, apare dupa un tratament de lunga durata. Simptomele includ rigiditate musculara, hipertonie in roata dintata, mers sovaitor, blocaj postural, hipersalivatie, facies asemanator unei masti, bradikinezie si achinezie. Femeile sunt de doua ori mai frecvent afectate, la orice varsta desi este mai des intalnit dupa varsta de 40 ani. Aceasta reactie adversa se poate trata cu anticolinergice dar nu cu agonisti ai dopaminei, pentru ca acestia, evident vor diminua actiunea antagonista fata de dopamina ale antipsihoticelor. Anticolinergicele nu trebuie prescrise de rutina impreuna cu antipsihoticele. Pe termen lung, majoritatea pacientilor face fata fara ele. Deasemenea, anticolinergicele au efectele lor adverse (uscaciunea gurii, vedere neclara, constipatie, afectare cognitiva, etc) si se considera ca exacerbeaza diskinezia tardiva iar datorita efectelor euforizante unii pot abuza de anticolinergice,

medicamente care au ?aloare de stradaca droguri de abuz. Akatisia : reprezinta o senzatie subiectiva de discomfort muscular care produce agitatie psihomotorie, succesiune rapida de adoptare a pozitiei ortostatice si sezande si o senzatie disforica generala. Simptomele sunt in general de tip motor si nu pot fi controlate volitional. Acatisia poate interveni in orice moment al tratamentului. Afectiunea este rareori diagnosticata deoarece simptomele sunt in mod eronat atribuite psihozei, agitatiei sau lipsei de cooperare. Dupa diagnosticarea akatisiei, trebuie scazuta doza de antipsihotic pana la doza minim eficienta sau se incearca schimbarea antipsihoticului de obicei cu unul atipic. Medicamentele adevarat utile sunt Propranololul ( 30-120mg/zi), benzodiazepine sau clonidina. Se poate incerca utilizarea Amantadinei sau anticolinergicelor insa acestea nu sunt in mod special utile in acatisie. In anumite forme de acatisie nu este util niciun medicament. Diskinezia tardiva indusa de medicamentele neuroleptice: Reprezinta un efect secundar intarziat care survine in majoitatea cazurilor dupa 6 luni de tratament. Tulburarea consta in miscari anormale, involuntare, neregulate, ale musculaturii capului, membrelor, trunchiului. Severitatea simptomelor consta in modificari minore care adesea trec neobservate de catre pacient si familia sa, pana la anomalii majore cu imposibilitatea desfasurarii activitatilor obisnuite. Cele mai frecvente miscari sunt cele periorale care includ miscari bruste rapide, de rasucire si protruzie a limbii; La nivelul mandibulei miscari laterale si de masticare; strangerea buzelor si grimaselor faciale. Miscarile degetelor si inclestarea pumnului sunt deasemenea intalnite. Torticolisul, spasmul care afecteaza muschii posteriori ai gatului, rasucirea trunchiului si proiectarea brusca a bazinului catre anterior sunt observate in fazele severe. A fost semnalata si diskinezie respiratorie. Diskinezia este exacerbata de stres si dispare in timpul somnului. Au fost raportate si alte tulburari de miscari tardive, care au fost denumite in functie de simptome: distonie tardiva, parkinsonism tardiv si tulburare de tip Tourette tardiva. Tratamentul diskineziei tardive este: reducerea si intreruperea anticolinergicelor, reducerea dozei de antipsihotic, inlocuirea medicamentelor mai vechi cu antipsihotice noi, incercarea tratamentului antipsihotic cu clozapina, daca este cazul (poate sa trateze atat psihoza cat si diskinezia). Sindrom neuroleptic malign: Este poate unul dintre cele mai redutabile efecte secundare negative ale medicatiei cu neuroleptice, avand potential letal, cu mortalitate estimata la 20%. De cele mai multe ori insa, este subdiagnosticat. Principalele simptome ale acestuia sunt hipertermia (putand ajunge pana la 41?C), constienta fluctuanta, cresterea pulsului si a tensiunii arteriale, fenomene extrapiramidale (in special rigiditate musculara). Testele de laborator evidentiaza cresterea creatinfosfokinazei, leucocitoza ( cu devierea formulei la stanga) si modificarea testelor hepatice. Principala masura terapeutica este intreruperea neurolepticului si masuri de sustinere a functiilor vitale. Hiperprolactinemia galactoree, amenoree, ginecomastie, hipogonadism, disfunctie sexuala si risc crescut de osteoporoza.

Reducerea pragului convulsivant - crizele de grand mal sunt un efect secundar recunoscut al terapiei antipsihotice. In general, medicamentele mai sedative si mai putin potente expun la un risc mai mare de aparitie a convulsiilor. Hipotensiunea posturala- pacientii trebuie avertizati asupra posibiltatii de aparitie a starii de lesin si trebuie instruiti asupra ridicarii treptate din pat asezarea treptata cu picioarele la marginea patului, asteptarea timp de un minut si adoptarea pozitiei culcat in caz ca survine senzatia de lesin. Efecte secundare anticolinergice - uscaciunea gurii, vedere neclara, constipatie, retentie urinara. Crestere in greutate - unele medicamente antipsihotice pot produce crestere in greutate deaceea, persoanele cu schizofrenie au probabilitate mai mare de a fi supraponderale si de a acumula mari cantitati de grasime viscerala. Deasemenea, acestea sunt expuse la un risc mai mare de hipertensiune, boala cardiovasculara, diabet zaharat, dislipidemie. Altele: Unele medicamente sunt sedative, altele cardiotoxice iar multe se ascociaza cu fenomene idiosincrazice.