Sunteți pe pagina 1din 9

Creaia este o salvare temporar din ghearele morii. Emil Cioran Creaia st la baza existenei noastre.

Suntem rodul creaiei i suntem druii cu puterea creaiei, ns aceast for nu se trezete la via dect atunci cnd dezechilibrul sufletesc marcheaz existena. Creaia este nevoia de a scpa de angoasele, frustrrile ori nemulumirile acumulate n depresii, este nevoia de ndeprtare a montrilor ce se cuibresc n viaa noastr. Muzica, pictura, dansul, exprimarea prin scris, sunt expresii ale detarii de temeri, de frici, de furie, nemulumire, nemplinire. Creaia ofer acel trm al supravieuirii n oniric dincolo de disperare, de singurtate, de abandon al luptei existeniale. Fiecare dintre noi devine la un moment dat un artist atunci cnd simte c evadarea din sine deschide o cale ctre echilibrarea interioritii prin frumos. Fiecare dintre noi, chiar dac nu se ridic precum talent la valoarea creatorilor de geniu n muzic sau pictur, i afl refugiul n art, ascultnd muzic sau contemplnd pictur, ori refugiindu-se n natur pentru a se re-crea pe sine n comuniune cu natura. Uneori este suficient s fii artistul propriilor gnduri pe care s le rnduieti precum ntr-o expoziie ori ntr-o sal de concerte i n care s te refugiezi n momentele n care simi nevoia s fii singur cu propria creaie. Alteori, lucrurile simple se pot constitui n creaii de valoare. O mncare creat i nu gtit banal, sau decorarea spaiului intim cu gust i armonie, poate aduce acel strop de satisfacie ce confer luminozitate vieii. Crearea frumosului spiritual nu presupune crearea lucrurilor grandioase, uimitoare pentru ceilali, ci acea stare interioar n care s peti ori de cte ori te simi strivit de realitate. O carte, un dialog plcut n care i poi etala gndurile, un tablou al naturii creionat n minte, un gnd de iubire ndreptat ctre un suflet rtcit, o ncercare de a aterne gnduri pe hrtie ori a descrie ntr-un mod creativ lumea, sunt doar cteva dintre creaiile n care te poi regsi.

Michelangelo, genialul sculptor al renaterii, spunea c Dumnezeu l-a schilodit, lsndu-l pustiu pe dinuntru, cu un scop. I-a druit n schimb puterea creaiei. Aa probabil se ntmpl cu fiecare dintre noi. Pe de o parte ceva ne este luat, iar pe de alt parte se trezete n noi nevoia i talentul de a re-crea peisajul interior n locul deertului pustiu. Chiar i dragostea este tot o creaie. ndrgostitul compune o ntreag oper de art n persoana iubit. O creeaz conform propriei viziuni, ntotdeauna adugnd un plus de spiritualitate care i confer ideea de perfeciune, idee nscut n mintea creatorului. Investete tot ce are mai de valoare - sentimente, buntate, graie, frumusee, inteligen, i reconstruiete chiar i sufletul, doar pentru a semna cu idealul creatorului. Dragostea este singura creaie al crui creator creeaz i este n acelai timp, creat. Pe de o parte ndrgostitul creeaz opera n sine i pe de alt parte creatorul devine cel creat. El se transform, se compune uneori din nimic pentru a corespunde creaiei lui. Orice creaie, indiferent de valoarea ei, pentru creator este o oper de art, sau poate fi neleas ca o simpl manifestare a binelui. n contextul n care creatorul devine contient de propria putere de creaie, realitatea existenial se mblnzete, devine mult mai prietenoas i mai primitoare. A supravieui i pierde sensul nruitor, devenind echivalentul nltor a lui a fiina, devenire care deschide o alt perspectiv a vieii. Fiecare om se naste cu abilitatea de a gandi cu mintea lui, in mod creativ. De ce ajung oamenii sa gandeasca in timp mai mult dupa mintea altora?! De ce isi pierd ei sensul si puterile originale, cu care au fost inzestrati de la nastere si de la crearea lor de catre Creatorul Universal? De ce ajung dependenti de sisteme, teorii, preturi, oameni din viata lor? Si cum ar trebui omul sa regaseasca starea sa originala, divina, dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, Tatal Creator, care i-a dat si Fiului sau Om toate darurile si puterile sale?Sunt intrebari grele, si fara sa ma simt o autoritate in domeniu,

cred ca este de datoria mea de om sa caut si eu un raspuns la ele. Este pacat ca lumea de azi ne invata sa avem alte intrebari si alte preocupari, dar nu sa ne preocupe cum sa fim ceea ce ni s-a dat sa fim in lume, niste Creatori, dupa chipul si asemanarea Tatalui Creator. Poate cuiva ii convine ca oamenii sa fie azi doar consumatori. Dar cui ii poate conveni asta? Probabil celor care creeaza, dar vor sa fie ei singurii creatori pe lume, si sa vanda celorlalti cat mai multe produse si idei de consum, pastrand astfel doar pentru ei puterea creatoare... Probabil celor care azi creeaza noi legi juridice si standarde economice prin care ceilalti sa nu mai poate crea nimic decat in limitele impuse de ei. Probabil celor care, lipsiti de puterea de a crea o lume perfecta pentru toti, deci o lume divina, se multumesc cu ideea de a crea o lume doar dupa puterea lor limitata, limitandu-i pe toti la ideile lor! De mici suntem asaltati de ideile parintilor nostri, care au fost crescuti intr-un anumit sistem si au fost invatati sa isi educe copiii ca sa ramana dependenti de acelasi sistem. Este acel sistem al ideilor limitate, in care copiii invata ca atotputernice sunt statul, religia, economia, si alte asemenea lucruri create de unii inaintasi ai lor. Fiindca parintii cred in anumite lucruri, copiii invata de mici ca ele sunt lucrurile esentiale si pentru ei. Astfel, copiii ajung mici copii ale parintilor lor, cu aceleasi idealuri marunte, si cu aceleasi convingeri si moduri de viata. Nu exista nici un progres de la o generatie la alta, in materie de idealuri spirituale. Exista doar stagnare spirituala. Progresul tehnologic nu satisface nevoile spirituale ale omului, doar il face sa se simta ceva mai reconfortat si de fapt mai dependent de tehnologie, dar fara sa il faca mai viu, mai adevarat...

Care este idealul omului "modern" de azi? Sa aiba o cariera, sa castige bine, si poate sa lase si ceva mostenire copiilor, care ar putea apoi doar sa repete acelasi ideal pentru ei si cu copiii lor. Altii - asa-zisii oameni de stiinta - ar asigura lumii si un progres tehnologic, cu care omul ar putea ajunge poate si la stele, sa le colonizeze poate... in barci materiale cumva. Iar in timp ce omul marunt se hraneste cu acest

"ideal" perpetuat prin educatie si reclama, prin propaganda si propovaduire, cei care conduc aceasta omenire marunta din umbra guvernelor si bancilor, a bisericilor si armatelor, aleg destinul tuturor. Dar, in acelasi timp, exista si cei care stiu ca omul are un alt destin, care i-a fost menit inca de la crearea sa. Un destin mult mai inalt, de a crea lumea, si nu de a o consuma. De a cunoaste totul pentru a crea un viitor mai bun pentru toti. De a construi viitorul prin contributia fiecaruia, nu doar la ordinele catorva avizi de putere. Acestia nu sunt la putere, oficial, dar ei sunt cei care inspira omenirea pentru solutii cu adevarat utile.Ei sunt cei care vindeca fara sa vanda medicamente, informeaza fara sa vanda televiziune, comunica fara sa foloseasca telefoane scumpe si construiesc in lume fara sa ceara dijma. Ei sunt cei pe care nici o armata nu ii poate lua prizonieri, si pe care nici o banca nu si-i poate face datori. Ei sunt cei pe care nici o biserica nu si-i poate face enoriasi, si nici un partid politic nu si-i poate face adepti. Sunt Oamenii Creatori, dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu Creatorul. Unii ii numesc Mari Maestri, Guru, ingeri din Shamballa, initiati ai Fraternitatii Albe etc. Altii ii numesc escroci, profeti falsi, ezoteristi dusi cu pluta etc. Dar ei sunt cei care, fara sa caute celebritatea si puterea, transmit tuturor, telepatic si intelept, mesajul lor. Acel mesaj il receptioneaza bine numai cei care sunt pe frecventa lor. Fiecare om ar trebui sa se intrebe singur daca doreste sa fie un consumator sau un Creator. Consumatorul consuma ce produc altii, si de aceea el ajunge dependent de produsele, ideile, teoriile si sistemele create si conduse de altii. Nefiind capabil sa mai fie un om creator, el trebuie sa moara la un moment dat, fiindca poate reusi in viata doar ceea a fost capabil sa ofere vietii tuturor. Creatorul este cel care creeaza sensuri si solutii noi, prin gandirea sa creativa, in primul rand in viata sa, si apoi si in a celorlalti, si face asta pentru mai binele tuturor, nu doar pentru mai binele sau, al familiei sale, al clicii sale, al partidului sau, al religiei sale etc... Creatorul poate atinge chiar si nemurirea, daca o poate oferi si celorlalti. Iar daca azi am ajuns sa fim mai mult consumatori decat creatori, nu este neaparat vina societatii consumiste. Este si vina fiecarui om care, atunci cand simte ca poate fi

mai mult decat un consumator, prefera sa ramana asa doar fiindca ii place sau ii convine sa traiasca doar asa cum vor altii... Ori de cte ori creezi, simi gustul vieii, i asta depinde de intensitatea cu care creezi, de druirea total. Viaa nu e o problem filozofic, e un mister religios. Cnd faci ceva n mod creator, cu iubire, cu druire total, atunci orice poate deveni uor chiar i splatul podelei. Atunci simi gustul vieii. Fii iari copil i vei fi creator. Toi copiii sunt creatori. Creativitatea are nevoie de libertate. Mintea, cunotinele, prejudecile nrobesc. Creativitatea necesit eliberarea de toate astea. Omul creator este cel care ncearc ceea ce este nou. Omul creator nu e un robot. Roboii nu sunt niciodat creatori, ei repet ce li s-a stocat n memorie. Aa c fii iari copil. Toi copii, indiferent de locul n care se nasc, sunt creatori. ns noi nu le permitem s fie creatori, ne repezim asupra lor i le zdrobim, le omorm creativitatea, i i nvm modul corect de a face lucrurile. ine minte, omul creator ncearc mereu s fac lucrurile altfel, n stilul lui. Dac urmezi modul corect de a face un lucru, n-ai s fii niciodat creator, pentru c modul corect nseamn modul descoperit de alii. i modul corect nseamn c vei vi n stare s faci ceva, s devii un productor, un fabricant, un tehnician, dar nu un creator. Omul este o fiin tot att de complex ca si valorile al cror creator sau receptor este. Asa cum valorile, concretizate n creaiile de diverse tipuri, sunt uniri de bunuri cu aprecieri, iar aprecierile presupun att cunostinele ct si sentimentele referitoare la obiectele preuite, tot asa omul valorificator se defineste ca subiect deopotriv cognitiv si afectiv, dup cum, n msura n care creeaz si transform obiectele preuite n bunuri, este, esenialmente, si volitiv.Afirmaia c omul se defineste nu numai prin raiune, cum se spune de obicei, ci prin toate cele trei principale faculti subiective denot faptul c, n plan valoric, si chiar existenial, toate facultile sale sunt indispensabile si corelative, astfel c niciuna nu le determin pe celelalte.

ntr-adevr, se poate argumenta c oricare din cele trei faculti le implic pe celelalte si c fiina numit om si-ar pierde aceast calitate dac ar fi lipsit de oricare din facultile amintite.Desigur, exist unele activiti si forme ale creaiei umane, cum ar fi stiina, n care raiunea cercettorului joac un rol preponderent si concludent, dup cum exist si altele, cum ar fi morala, arta, religia, n care sentimentul deine acest rol dominant si hotrtor. Dar nici stiina nu se edific numai prin raiune, nici formele de creaie nonstiinifice amintite nu se realizeaz numai prin sentiment, ci att cea dinti, ct si celelalte implic ambele faculti cognitive si creative. n celebra sa carte Eseu despre om, Ernst Cassirer afirma c ,,n domeniul ndreptit al mitului si religiei, concepia despre natur si despre viaa uman nu este deloc lipsit de orice semnificaie raional.1 Totodat, punnd n eviden specificul celor dou forme de cultur,filosoful aduga: ,,Mitul si religia primitiv nu sunt deloc cu totul incoerente, ele nu sunt lipsite de sens sau raiune. Dar coerena lor depinde mult mai mult de unitatea de simire dect de regulile logice.3 Omul - creator al tuturor bunurilor si valorilor Dat fiind faptul c orice tip de valoare implic nu numai obiectele demne de a fi preuite, ci si aprecierile, omul, ca subiect preuitor, este creatorul tuturor tipurilor de valori, fie materiale,fie spirituale. ntr-adevr, de la natur, nativ, omul este nzestrat cu potenialiti prin care poate s evalueze variatele obiecte ca bunuri corespunztoare diferitelor trebuine si aspiraii umane si s realizeze orice specie de valoare. Prin instinctual de autoconservare si dragostea de sine este nclinat mai mult spre valorile materiale, prin imboldul iubirii mai mult spre valorile spirituale. Dac n orice tip de valoare omul se angajeaz cu ntreaga sa subiectivitate, cu toate principalele sale faculti si, mai ales, cu dimensiunea sa afectiv, n schimb, n ce priveste valorile de un anumit tip, el si exercit n principal, hotrtor, o anumit facultate, aflat ntrun anumit raport cu celelalte si care corespunde respectivului tip de
1

Ernst Cassirer, Eseu despre om. O introducere n filozofia culturii umane, Bucuresti, Ed. Humanitas, 1994, p. 115.

valori. Omul poate fi si este efectiv creatorul ntregii sale palete de specii de valori tocmai pentru c facultile sale subiective sunt nu numai interactive, ci si, n contextul conexiunii lor, relativ autonome, fiecare reclamnd si fiind, la rndul ei, solicitat de anumite aprecieri si valori. Astfel, desi implic subiectivitatea n toat complexitatea ei, valorile teoretice (stiinifice si filosofice) presupun ca facultate specific raiunea n sens larg (inclusiv cu nelesul de intelect), valorile morale se ntemeiaz pe sentimentul binelui, cele artistice pe sentimentul frumosului, iar cele religioase pe credin. n funcie de specia valorilor pe care le realizeaz, omul este fiin hedonic, vital, economic, politic, juridic, teoretic, moral, artistic, religioas. Centru al tuturor tipurilor de valori, omul se afirm, prin variatele tipuri valorice, att ca pluralitate de dimensiuni valorice mai mult sau mai puin autonome, ct si ca eu unitar, ca unitate subiectiv ntr-o polifonie deconcertant. n primul rnd, omul valoric este unitar pentru c, n pofida faptului c orice tip de valoare este distinct, orice valoare angajeaz ntreaga subiectivitate uman, principalele faculti ale acesteia, indiferent de proporia n care le solicit. n al doilea rnd, omul ca centru de valori este unitar prin nsusi faptul c, desi distincte, speciile de valori i aparin, corespund unor faculti si cerine prin care se realizeaz ca ntreg si care, deci, nu s-ar putea exclude unele pe altele dect cu condiia unilateralizrii umane, astfel nct si valorile corespondente sunt mai curnd complementare si convergente dect divergente. Omul este determinat s cultive ntreaga gam a speciilor valorice att de cerinele subiective corespunztoare multiplelor sale posibiliti subiective, ct si de trebuinele obiective rezultate din calitatea sa de fiin social. Astfel, dac ne referim fie si numai la valorile spirituale, conveuirea social i incumb s promoveze si adevrul, si binele, si frumosul si sacrul. n relaiile cu semenii si, pentru convieuire, omul are nevoie s fie ghidat de cunostine adevrate, s se comporte corect si cinstit, s iubeasc muzica si dansul, literatura si artele plastice si s manifeste si un anumit sentiment al sacrului, prin care

va conferi o temelie cert tuturor celorlalte valori si se va proteja si pe sine mpotriva amorului propriu, a orgoliului exacerbat. Dar, pentru a promova valorile, omul trebuie ca, n prealabil, s le si creeze sau s le recepteze pe cele existente. El poate fi receptor si creator al tuturor valorilor sale n solitudine, n calitatea sa de fiin contemplativ, dar nu poate s le promoveze si s le comunice dect ca fiin sociabil si activ. Distingnd ntre dimensiunile amintite ale omului, David Hume observa c unii oameni sunt mai mult contemplativi, iar alii mai mult sociabili si activi. Potrivit lui, ,,cel mai desvrsit caracter se va afla ntre aceste extreme2, astfel c firile cele mai fericite sunt cele echilibrate,deopotriv de contemplative si de sociabile si active. Iar ntruct conduitele autentice sunt ghidate de cunoastere, el prevenea: ,,Las-te dus de pasiunea ta pentru stiin, dar stiina ta s fie omeneasc si, ca atare, s aib legtur direct cu aciunea si cu societatea.3 ntr-adevr, cine este excesiv de contemplativ poate fi un bun cunosctor al valorilor, dar risc s nu se bucure de compania celorlali si s se izoleze, iar cine este excesiv de sociabil si de activ risc s vieuiasc superficial si s nu comunice autentic cu ceilali pentru c este lipsit de valori. Asadar, nici numai consumator de cri si de cultur n genere, fr a folosi efectiv cultura n relaiile cu ceilali, dar nici angrenat perpetuu n activitate, fr s fi citit o carte sau fr orice alt element de cultur. Omul este nzestrat pentru crearea tuturor speciilor de valori si este menit, prin statutul lui social, s le cultive si s le promoveze pe toate.

2 3

David Hume, Cercetare asupra intelectului omenesc, Bucuresti, Ed. Stiinific si Enciclopedic, 1987, p. 91. Ibidem, p. 92.

BIBLIOGRAFIE Cassirer, Ernst, Eseu despre om. O introducere n filozofia culturii umane, Bucuresti, Ed.Humanitas, 1994, p. 115. Hume, David, Cercetare asupra intelectului omenesc, Bucuresti, Ed. Stiinific si Enciclopedic, 1987, p. 91. Kant, I., ntemeierea metafizicii moravurilor, Bucuresti, Ed. Stiinific, 1972, p. 39. Rosca, D.D., Existena tragic, Bucuresti, Ed. Stiinific, 1968, p. 168. Rousseau, J.-J., Emil sau Despre educaie, Bucuresti, Ed. Didactic si Pedagogic, 1973, p.275.