Sunteți pe pagina 1din 10

Laborator nr.

Criterii de apreciere a bunstrii cinilor de ras prin evaluarea comportamentelor: sexual, maternal i agonistic
COMPORTAMENTUL SEXUAL La canide, maturitatea sexual se instaleaz la 6-9 luni (peste 9 luni la rasele mari). Adolescenii nu particip activ la reproducere dect dup 18-36 de luni, dup instalarea maturitii sociale. Femelele sunt diestrice, avnd dou perioade de clduri pe an, primvara i toamna. Un ciclu estral dureaz 21 de zile. Celele intr n clduri ncepnd cu vrsta de 6 12 luni, acest prim ciclu de multe ori poate trece neobservat, deoarece la nivelul vulvei nu se produc modificri semnificative n volum, iar scurgerile sangvinolente de multe ori pot fi foarte reduse. n cazul celelor de talie mic sau medie, din categoria raselor brahicefalice (Buldog francez, Buldog englez etc.) este bine ca acestea s se dea la mont la primul sau cel trziu la al 2-lea ciclu estral, pentru ca parturiia s se produc nainte de ncheierea osificrii pelvisului. Dei este s-a nrdcinat concepia, conform creia o femel trebuie s aib pui mcar o dat nainte de a fi castrat, acest lucru este eronat, nefiind n folosul celei, ci doar a stpnului, care va beneficia de un set de pui de la animalul preferat. Consumul metabolic care implic gestaia i alptarea, urmate de castrare duce, de regul, la obezitate. Animalele castrate nainte de maturitatea sexual nu se ngra i rmn jucue, mai prietenoase i mult mai sociabile cu alte animale. Femela accept monta doar n perioada de rut. n primele 4-7 zile, femela devine nelinitit, mai puin preocupat de alimente sau de joac. Este destul de sociabil fa de masculi, dar nc nu accept monta i poate deveni chiar agresiv, dac masculii sunt insisteni. Vulva se tumefiaz progresiv, femela urineaz frecvent i n cantiti mici, marcnd teritoriul. ncepnd cu a 8-a zi, femela prezint o congestie puternic a mucoaselor genitale, mucus filant, uneori sanguinolent, foarte bogat n feromoni. Feromonii eliminai n perioada estral optim sunt vehiculai de curenii de aer i pot fi depistai de masculi de la mari distane (chiar i 1 km), motiv pentru care cinii aflai liberi n arealul respectiv migreaz i se grupeaz n locul unde se gsete femela n clduri. ntre zilele 9-15 ale estrului, femela caut, provoac i accept masculul. mperecherea are loc pe teritoriul masculului. Spre sfritul perioadei de clduri, femela devine iari agresiv fa de masculi. La masculi, secreia spermatic este permanent, acetia fiind pregtii pentru efectuarea montei pe tot parcursul anului. Comportamentul sexual ncepe s se manifeste de la vrsta de 6-8 sptmni, dar masculii devin api pentru reproducere de la vrsta de 10-12 luni, n funcie de ras i de condiiile de cretere. Cinii crescui n apartamente sunt adui la femele n perioada de clduri a acestora. Actele precoitale includ: mirosirea vulvei, a botului i a urechilor femelei i agitarea propriei cozi. Manifestrile precoitale sunt acompaniate adesea i de manifestri

specifice comportamentului agonistic, consecin biologic a supremaiei competiionale pentru posedarea femelei i descurajarea masculilor concureni. Nu orice intromisiune acompaniat de micri energice i frecvente de pistonare este urmat obligatoriu de ejaculare. Adesea, aceste perioade se repet datorit fie femelei care este nc agitat i se eschiveaz finalizrii actului sexual, fie agresivitii celorlali masculi aflai n jurul cuplului, ce i revendic accesul la actul copulator. Ejacularea survine relativ trziu (comparativ cu celelalte specii de animale) dup nceperea actului copulator (20-40 de minute, n funcie de vrsta masculului, regimul montelor, ras, absena factorilor stresani ambientali), sperma fiind depus la nivelul vaginului. n timpul ejaculrii, se produce o cuplare datorat musculaturii vulvovaginale, care se contract napoia bulbului penian, stare ce se menine 10-30 de minute dup ejaculare, fcnd imposibil separarea partenerilor, chiar dac masculul ncearc retragerea penisului. Dup ejaculare, masculul trece un membru posterior peste trenul posterior al femelei, astfel c animalele rmn cuplate crup la crup. La canide, masculul particip la creterea puilor, ns nu are voie s intre n cuib. Atenia masculului Alpha este orientat ctre femela Alpha, dar, cu sau fr tirea acesteia, viziteaz zilnic vizuinele tuturor femelelor cu pui, asigurndu-le protecia i supraveghind teritoriul. De asemenea, acesta ajut femelele n lactaie, vnnd i regurgitnd n apropierea cuibului. COMPORTAMENTUL MATERNAL Este un comportament foarte puternic, uneori exagerat, dirijat de sistemul endocrin. Comportamentul maternal este dependent de secreia hipofizar de LTH si implicit de cresterea receptivitatii si reactivitatii organismului matern la stimuli olfactivi, acustici, vizuali, corelati cu existenta puilor. Procesele de ingrijire decurg in sens unic, de la mama la pui, fiind necesare pentru a asigura cerintele progeniturii pentru supravietuire. Acestea pot fi: cerinte care se refera la spatiu (cuib), la timp (care sa fie suficient de lung, pentru ca puiul sa se dezvolte normal), cerinte nutritionale, de adapostire si de aparare, de invatare si in special de imprimare (imprinting) de catre parinti si de alti indivizi ai speciei a anumitor deprinderi comportamentale cu rol de supravietuire. Nou-nascutul se ataseaza din primele ore de fiinele care l ngrijesc, senzatiile olfactive jucand un rol important in cursul acestui proces. Sub influenta prolactinei anterohipofizare, a carei secretie este maxima in perioada peripuerperala, are loc o dezvoltare a instinctului matern, exteriorizat prin manifestarile specifice acestui tip de comportament. Dupa instalarea gestatiei, femelele sunt refractare fata de masculi, devin mai docile si cu un apetit alimentar in crestere. Cu cateva zile inainte de termen, femela incepe sa pregateasca un cuib, pentru care alege un loc acoperit, intunecos, ferit de curenti, preferabil cu doua intrari, care ii inspira siguranta. Cand apare secretia lactata, fatarea este iminenta, femela devine agitata, nervoasa si se retrage in cuib. Durata fatarii depinde de numarul puilor; in majoritatea cazurilor, cateaua fata 3-10 pui, rareori peste 10, care sunt expulzati 1a un interval de 10-50 min. Dupa fatarea fiecarui pui, cateaua indeparteaza invelitorile si linge viguros puiul, favorizand astfel

uscarea lui. Puii sunt imediat. dusi in cuib, unde stau strans lipiti laolalta, pentru a evita pierderile de caldura. Cateii se nasc intr-o stare imatura, dar sunt protejati termic de catre mama, care ii ingrijeste cu mult devotament. In primele zile dupa fatare, ea petrece majoritatea timpului in cuib, linge puii, adopta decubitul lateral si le ofera, la intervale scurte, mamela pentru supt, avand grija sa nu se indeparteze nici un pui din cuib. Ea linge organele genitale externe ale puilor (ceea ce le determina urinare reflexa). Comportamentul de aparare a puilor se manifesta prin avertizari sonore, maraituri, stare de agitatie si muscaturi. Femelele cu un temperament mai bland reactioneaza numai prin interpunerea corpului intre stapan si cuib, urmarind cu foarte mare atentie tot ce se intampla, actionand cu promptitudine, in functie de semnalele primite din partea puilor. Puii se orienteaza spre mamela mai ales pe baza mirosului, dar folosesc membrele anterioare pentru a fixa mamelonul in timpul suptului. In primele zile, cateii inregistreaza frecventa si durata cea mai mare a supturilor. Chiar din prima zi de viata, puii emit semnale sonore (scancete) caracteristice, iar in urmatoarele zile incep sa schelalaie, mai ales cand le este foame, cand i-a parasit mama sau cand au cazut din cuib. Timp de mai multe zile, puii sunt protejati de stimuli auditivi si vizuali proveniti din mediul extern, avand conductul auricular inchis si un anchiloblefarom natural bilateral complet. Asemanator copilului, cateii isi petrec cea mai mare parte din primele zile de viata dormind. In primele saptamani are loc o rapida dezvoltare a creierului si a organelor de simt, implicit a capacitatii de percepere, de prelucrare a informatiilor si de raspuns. In consecinta, puii devin tot mai activi si cerceteaza cu interes mediul in care traiesc. Primele lectii de conduita canina le invata de la cateaua-mama, in interactiune cu ceilalti membri ai grupului, prin imitare si prin desfasurarea comportamentelor de joaca. Singurele masuri care se iau impotriva lor sunt cele de corijare si de intimidare. Dupa patru saptamani, secretia de lapte a catelei nu mai satisface necesitatile in principii nutritivi ale puilor, iar cateaua nu mai lasa puii sa suga atat de des. De aeeea, cateilor trebuie sa li se ofere cantitati mici de hrana suplimentara de catre proprietar. Separarea puilor de mama se face de obicei in saptamana a opta dupa fatare. COMPORTAMENTUL AGONISTIC Un cine este declarat periculos pe baza comportamentului i nu a ereditii. Un cine periculos se defineete ca fiind exemplarul care amenin sigurana oamenilor i a altor animale prin agresiune la provocri uoare sau n lipsa acestora. Deintorul trebuie s cear licen pentru cine periculos i este responsabil de comportamentul acestuia, putnd fi dat i n judecat. Toi cinii agresivi trebuie sterilizai. Manifestarea agresivitii se recunoate prin urmtoarele atitudini: cinele i ncordeaz picioarele i corpul; i nal capul (tinut semea); urechile sunt lipite de cap si ndreptate spre spate; ochii se micoreaz, iar privirea este fix (pupilele pot fi foarte dilatate sau micorate); i expune caninii, avnd horipilaie de-a lungul spatelui, n special pe ceaf i n zona umerilor, iar coada fiind ridicat. Sub aspect fiziopatologic, comportamentul agresiv poate fi produs prin interventia sau existenta unor leziuni nervoase, prin predispozitie genetica sau prin conditionari speciale, asa cum sunt cainii antrenati pentru lupte.

Tulburarile comportamentale de tip agresiv au substratul anatomic in sistemul limbic- interconexiuni complexe ale nucleilor in partile primitive cerebrale, cu arii talamice, hipotalamice si la nivel central. Stimularea sau distrugerea uneia dintre structurile implicate initiaza sau reduc agresivitatea. Este unanim recunoscuta predispozitia genetica in dezvoltarea comportamentului agresiv, un argument fiind agresiunea idiopatica la unele rase de caini. Masculii sunt mult mai agresivi decat femelele. Castrarea inainte de pubertate nu releva inducerea unui comportament mai putin agresiv, insa castrarea postpuberala reduce agresivitatea la jumatate din indivizi. Se pot diferentia mai multe tipuri de comportament agresiv : - agresivitate dominanta, - agersivitate teritoriala, - agresivitate de prada, - agresivitate maternala, - agresivitate determinata de frica, - agresivitate cauzata de durere, - agresivitate idiopatica, - agresivitate de joaca, - posesie agresiva, - hiperagresivitatea cainilor batrani. Un caine poate prezenta mai mult de una dintre aceste tipuri de agresivitate. In aceasta clasificare, agresivitatea dominanta este un exemplu de agresivitate competitiva, iar cele determinate de frica, de durere, precum si agresivitatea teritoriala si cea maternala sunt exemple de agresivitate defensiva. Agresivitatea ierarhica este anormala, manifestata de caini impotriva altor animale, in orice circumstanta. Este foarte important sa se observe si sa se studieze secventa comportamentala a agresivitatii, adica succesiunea ansamblului actiunilor agresorului. Secventa comportamentala a agresivitatii este compusa, cronologic, din trei faze : - faza de amenintare si de intimidare (cainele maraie, arata coltii, isi zburleste parul, ridica urechile si coada), - faza de atac (se repede asupra adversarului si vrea sa-l prinda de unde poate, pana cand acesta adopta pozitia de supunere), - faza de asigurare (cainele musca mai cu mila crestetul sau fata invinsului,isi pune laba pe spatele acestuia). Atunci cand toate fazele sunt prezente (secventa completa) se vorbeste despre o agresivitate reactionala, iar atunci cand au disparut fazele de amenintare si de asigurare, cazul este numit agresivitate cu secventa incomoda, ori agresivitatea instrumentala, sau hiperagresivitate secundara. Acest tip de agresivitate se intalneste in special intre masculi, sub forma luptelor (mai ales la cei tineri). Poate fi o componenta normala (comportament agonistic). Luptele pentru ierarhie nu sunt mortale- instinctul interzice agresionarea unui caine care adopta pozitia de supunere. Apare mai ales in perioada de rut sau cand organizarea interna este tu lburata de introducerea unui nou mascul.

Agresivitatea intre femele are caracter sever, soldandu-se in majoritatea cazurilor cu ranirea grava sau exterminarea catelei rivale. Acest tip de comportament acuza aceleasi cauze ca si la masculi, insa la femele este greu de remediat. Agresivitatea teritoriala este legata de aparitia manifestarilor specifice odata cu tendinta de invadare a spatiului aflat in paza sau controlat de caine. Incadrarea acestui tip de comportament in categoria deviatiilor comportamentale trebuie facuta cu mult discernamant profesional, deoarece aparitia lui la un caine de agrement sau de companie justifica o astfel de incadrare biologica, la un caine de paza (dresat pentru acest serviciu) reprezantand o performanta biologica, in baza careia animalul este considerat util pentru aceasta. Se poate manifesta sub mai multe forme : - la domiciliu- conflicte determinate de controlul asupra zonelor strategice, in mod obisnuit, cainele dominat nu acorda nici o sansa unui subordonat in castigarea unui drept teritorial. Insa unele exemplare pot imparti un spatiu comun in zone distincte de dominanta (ex. femela Alpha sau masculul Beta pot controla zona de hranire, in timp celiderul controleaza restul teritoriului, inversand periodic rolurile intre ei). - in timpul plimbarilor- cand un caine urineaza insistent si in mod repetat in acelasi loc, el incearca sa se faca cunoscut, exprimandu-si tendinta de a lua in posesie zona respectiva, ceea ce mareste posibilitatea declansarii unei situatii conflictuale. In consecinta, cainele va fi mai putin tolerant, mai nervos si cu o disponibilitate crescuta de a ataca un eventual adversar. Prezenta unui caine strain in interiorul sau la periferia unui teritoriu stapanit de alti caini determina atacuri in haita. De obicei, conflictul se rezuma la semnalizarea, amenintarea si escortarea cainelui strain cat timp acesta traverseaza zona limitrofa. Daca totusi cainii nu pot intercepta intrusul, care trece in proximitatea teritoriului aparat de ei, datorita unui gard sau altui obstacol fizic, isi pot redirectiona starea de iritabilitate luptandu-se intre ei. De regula, cainele dominant ataca sau admonesteaza unul din subordonatii sai, aflat la cea mai mica distanta fata de dansul. Agresivitatea de prada. Declansarea acestei forme de agresivitate este corelata cu prezenta hranei animalului fata de care acesta se comporta intr-un mod posesiv absolut. Desi aceasta agresivitate poate fi asociata cu agresivitatea dominanta, un animal poate avea ambele tulburari, dar dezvoltarea agresivitatii referitoare la alimentatieo precede, de obicei, pe cea dominata. Agresivitatea maternala trebuie interpretata ca o hiperagresiviate puerperala si nu trebuie confundata cu agresivitatea fireasca si instinctuala a femelelor parturiente si lactante, al caror rol biologic este protectia propriilor pui contra agresiunii altor indivizi din aceeasi specie sau din alte specii. Hiperagresivitatea puerperala este corelata cu stresul ambiental, dar si cu anumite carente nutritive. Agresivitatea determinata de frica se caracterizeaza prin aparitia constanta a acceselor de agresivitate concomitent cu semnele comportamentale ale fricii. In astfel de situatii, agresivitatea este insotita de urinare sau de defecare. Acest tip de agresivitate este mai slab exprimat, atat calitativ cat si cantitativ, comparativ cu agresivitatea dominanta.

Agresivitatea cauzata de durere. In aparitia si dezvoltarea acestui tip de comportament este necesara stabilirea corelatiei directe intre dezvoltarea acestuia asociat cu producerea sau cu iminenta durerii fizice. Trebuie sa se tina seama si de agresivitatea asociata cu frica (produsa posttraumatic), dar corelata cu aparitia durerii, in vederea stabiliri unui diagnostic corect. Agresivitatea idiopatica apare intr-o maniera neprevazuta, nefiind asociata cu nici unul din stimulii observati pentru orice alt tip de comportament agresiv indus de conditii fizice sau fiziologice. Acest diagnostic trebuie diferentiat de orice conditie neurologica. Agresivitatea idiopatica a fost catalogta ca o adevarata furie, termen ce are o conotatie nuantata la animalele de companie. Joaca agresiva debuteaza cu o atitudine jucausa urmata de amplificarea agresiva, ce poate duce pana la paroxism conflictual fata de partenerii de joaca (animale sau om). Pe masura accentuarii disponibilitatii agresive, se asociaza si dorinta impetuoasa a repetarii acestui ritual. Posesia agresiva este o alta forma de exprimare a comportamentului agresiv, legata de directioanrea constanta a agresivitatii spre un individ care se apropie sau incearca sa priveze cainele de obiectul sau de jucaria pe care agresorul o poseda. In absenta obiectului respectiv, animalul prezinta un comportament linistit. Pentru diagnosticul corect al posesiei agresive trebuie sa se tina cont de faptul ca aceasta tulburare este restrictiva (numai fata de obiectul posedat) si repetata. Diagnosticul nu poate fi stabilit pe baza unui singur eveniment. In aprecierea si evaluarea tulburarilor comportamentale un prim element il constituie datele anamnetice, motiv pentru care culegerea acestor informatii trebuie sa se realizeze sistematic, insistandu-se asupra cronologiei aparitiei si particularitatile instalarii tulburarilor semnalate. In acest sens, se recomanda identificarea tulburarilor comportamentale, durata lor, momentul aparitiei, posibilele corelatii cu evenimente si cu actiuni cotidiene, eventual factorii care declanseaza sau intensifica aceste exprimari comportamentale aberante. Tratamentul agresivitatii la caine este extrem de complex si se instituie numai dupa stabilirea unui diagnostic cert. Se recomanda cu strictete evitarea circumstantelor generatoare ale acestor tulburari de comportament, altfel repetarea si persistenta agresivitatii invata cainele cum sa fie cel mai bun in executarea ei si duce la consolidarea asocierii intre context si comportamentul agresiv. Majoritatea modificarilor comportamentale se concentreaza pe dezobisnuire si desensibilizare progresiva, adpotandu-se un temperament bland si apelandu-se la recompense. Trebuie sa se inteleaga diferenta dintre acest complex curativ si tendinta de a-i capacita atentia prin recompense numeroase, fara motiv, modalitate de abordare a tulburarii care va garanta esuarea tratamentului, daca animalul nu intelege semnificatia recompensarii. La cainii cu agresivitate crescuta se recomanda folosirea zgarzilor de forta sau a celor de tip capastru,care limiteaza mult tendintele comportamentale anormale. Este contraindicata aplicarea de pedepse corporale asociate cu producerea durerii fizice, care va inrautati situatia si va contribui la exacerbarea comportamentului agresiv.

In unele cazuri, daca metodele de modelare comportamentala nu au fost eficiente, se recomanda castrarea animalului (chirurgicala sau chimica- hormonala). Nu se recomanda castrarea in cazul agresivitatii teritoriale, este de preferat legarea cainelui, utilizarea placutelor de avertizare, utilizarea lesei, plimbari, dresaj. De asemenea, nu se patrunde in teritoriu propriu in absenta stapanului si nu se patrunde pe teritoriu unui caine cunoscut decat dupa avertizare. Se impune acordarea unei atentii deosebite si modificarilor de ordin geriatric. Hiperagresivitatea cainilor batrani poate fi definita ca o perturbare a conduitei sociale a animalului, mainfestata prin alterari cognitive, care induc si domina tabloul clinic. Nu sunt excluse insa si perturbarile emotionale. La cainii in varsta de peste sapte ani se observa o crestere progresiva a conduitei agresive, exprimata constant printr-o inversare a secventelor tipice ale atacului, constand in efectuarea mai intai a muscaturii rapide si apoi amenintarea, cu disparitia fazei de liniste. Actele care compun aceste secvente nu mai sunt determinate si corelate cu reactia adversarului, ci sunt generate de absenta inhibarii agresivitatii. Diagnosticul se bazeaza pe evidentierea unui ansamblu de simptome : apare la animale in varsta de peste sapte ani, cresterea frecventei agresivitatii corelata cu varsta anmalului, inversarea primelor doua faze ale agresivitatii- intati muscarea si apoi amenintarea, disparitia inhibarii agersivitatii (de supunere a adversarului), prezenta bulimiei (modificare intalnita la peste 70% din indivizii afectati). Prognosticul este rezervat, mai ales cand cainele este mare si constituie o sursa reala de pericol pentru anturaj si mai ales pentru copiii de varsta mica. Peste 40% din cainii tratati prezinta recidive dupa sistarea tratamentului, ceea ce presupune o supraveghere sistematica a animalelor dupa tratament. Tratamentul este biologic si apeleaza la folosirea de inhibitori ai receptorilor serotoninergici : fluoxetine (2-4mg/kg/zi, dimineata). Este un tratament eficace, dar prezinta ca inconvenient pretul ridicat al produsului. Folosirea analepticelor sistemului nervos central permit diminuarea riscurilor de recidiva. In scop curativ, se recomanda prescrierea exercitiilor de supunere si de agilitate, care pot sa duca la redobandirea increderii in cadrul cuplului stapan-caine, mai ales dupa o perioada de tensiune declansata de comportamentul periculos al animalului. TIPURI DE AGRESIVITATE FA DE OM Carnivorele de companie socializate pot deveni agresive fata de om in aceleasi circumstante si din aceleasi motive pentru care sunt agresive si intre ele, tratand omul ca pe un animal din aceeasi specie. Agresivitatea de dominanta fata de om este cea mai frecventa problema comportamentala a cainelui,fiind o agresivitate directionata spre membrii familiei, exprimata prin atacuri unice sau multiple, repetate. Acest tip de agresivitate apare in orice circumstanta in care proprietarul incearca sa interzica sau sa intrerupa un comportament dorit de caine. In formele grave, agresivitatea persista chiar daca interventia omului este pasnica si nu stimuleaza cu nimic spiritul de competitie. Cainele dominant adopta o postura impunatoare, severa, pazeste teritoriul, este posesiv cu obiectele sale preferate, aplica corectii subordonatilor sau isi exprima

suprematia prin atitudini in aparenta inofensive. Nu se lasa manipulat, nu accepta botnita, impunandu-si ordinea proprie. Cainii care nu au fost supusi dresajului sau cei cu anxietate de separare pot manifesta in jurul varstei de 2 ani un comportament de dominanta directionat catre o singura persoana, fata de toti membrii familiei sau atat fata de om cat si de congeneri. Atacurile fata de copiii nesupravegheati se produc in special la primul contact copil-caine, cand animalul are tendinta de a captura si de a ucide un obiect sau o fiinta necunoscuta aflata in miscare. Profilaxie : - testarea insusirilor native de dominanta la fiecare catel, - invatarea comenzilor de baza, - alegerea jocurilor potrivite in perioada de socializare (eliminarea jocurilor care incurajeaza comportamentul agresiv), - subordonarea permanenta fata de om (manipularea si mangaierea cainelui cat mai des, nu se permite cainelui sa urce in pat sau sa blocheze pragul usilor), - respectarea programului de vaccinare, - supravegherea, organizarea si ajustarea ierarhiei in grupul de caini. Tratament. Corijarea comportamentului de dominanta fata de om, la un caine adult, este iluzorie, deoarece animalul nu mai accepta modificarea unei ierarhii sociale care a fost deja stabilita in avantajul sau. Se pot incerca : - prevenirea starilor conflictuale, - evitarea pedepselor, - nu se deranjeaza cainele cand doarme sau se hraneste, - nu se aseaza stapanul in locul preferat al individului Alpha, - blocarea accesului catre camera copilului. Masuri de reducere a capacitatii de lupta : schimbarea ratiei, castrarea,medicatia. Incercari de stabilire a unei noi ierarhii sociale in cadrul familiei : diminuarea comportamentului de dominanta fata de alti caini, descurajarea comportamentului de vanatoare, socuri electrice. Agersivitatea fata de om- in timpul hranirii. Primele manifestari de acest gen apar la varsta de cateva saptamani, mai pregnanat la rasele de paza, ca o imitare a actiunilor observate la femela-mama, care procedeaza la fel, maraind la apropierea unui concurent in timpul hranirii. Profilaxie si tratament : - selectie, - dresaj din prima luna de viata pentru obtinerea controlului asupra gurii cainelui, - obisnuirea cu atingerile efectuate in joaca in regiunea buzelor, - evitarea pedepselor, - obisnuirea cu prezenta mainilor stapanului in vasul de alimente, - nu se apeleaza niciodata la brutalitati in apropierea vasului cu hrana. Antrenamentele trebuie continuate regulat pana la varsta de 1 an, dupa care se repeta periodic pe tot parcursul vietii animalului. Agresivitatea teritoriala fata de om. Poate fi un comportament pregnant la rasele considerate foarte teritoriale (Ciobanesc german, Labrador, Retriever, Dalmatian,

precum si la rasele de caini ciobanesti de stana). Masculii tineri, in varsta de 1-3 ani sunt mai agresivi in teritoriul propriu, in comparatie cu femelele. Acest comportament este puternic influentat de prezenta sau absenta stapanului si poate fi modelat prin dresaj. Agresivitatea teritoriala poate persista si dupa castrare. Hormonii masculini pot influenta acest comportament, mai ales in sensul exacerbarii sale, motiv pentru care femelele pot deveni mai agresive dupa sterilizare. Se recomanda aplicarea unor masuri preventive si de socializare : legarea cainelui, placute de avertizare, plimbari de obisnuire treptata cu prezenta unor persoane necunoscute. Agresivitatea de posesie se refera la protectia unor obiecte ambientale care nu constituie un aliment, desi reprezinta adesea o forma de substituire a prazii. Se manifesta numai cind cineva incearca sa ia cainelui un anumit obiect tinut in gura sau aparat teritorial. Poate fi o parte componenta a comportamentului de dominanta, dar apare destul de frecvent si la cainii non-dominanti (de exemplu, in lactatia falsa -cind o catea poate fi foarte protectiva fata de o papusa, asimilind-o cu un pui de caine ). Agresivitatea redirectionata prezinta urmatoarele caracteristici: in momemtul in care ciinele sufera o durere sau este intrerupt in a-si manifesta agresivitatea fata de tinta primara, se reorienteaza catre o a treia parte. Partea admonestata nu este angajata in nici un fel in acel conflict, singura sa vina fiind aceea de a fi "martorul incomod" aflat la locul si in momentul nepotrivit. Aceasta redirectionare nu este accidentala si poate fi destul de severa. Agresivitatea fata de copii si de persoane adulte -corelata cu instinctul de vanatoare. Caracteristici: agresivitate extrema, dar care decurge discret si in liniste, lipsita de zgomote inutile, insotita de comportamente specifice vanatorii (urmarire, salivatie, posturi joase ale corpului, leganarea cozii), aparuta intr-un context care stimuleaza instinctele de pradator. Atunci cind vizeaza fiintele umane acest tip de agresivitate este orientat in special spre copii (adesea in timpul somnului), sau spre orice persoana care exprima miscari lipsite de coordonare (batrani, infirmi). Este semnalat mai frecvent la cainii masculi cu puritate genetica mare, antrenati pentru atac/paza si vanatoare, carora li se ofera ocazia de a se asocia in grupuri de mai multi indivizi. In primele luni de viata, indiferent de rasa, cateii traverseaza o perioada critica, avand tendinta de a manifesta toata paleta instinctelor ancestrale, inclusiv pe cele de vanatoare. Infometarea unui catel de aceasta varsta va stimula dezvoltarea unui comportament real de vanatoare, avand drept scop procurarea hranei. Se poate obtine o modelare a instinctului de vanatoare printr-o alimentatie corecta si prin supravegherea comportamentelor substitutive manifestate de caine in timpul jocului. Atacarea copiilor mici in virsta de 0-3 ani sunt atacuri ce pot fi interpretate ca secvente redirectionate ale comportamentului de vinatoare, existent in mod normal in etograma speciei, in care cainele asociaza miscarile micii fiinte umane cu oricare alta

"tinta" care trebuie capturata si ucisa (soareci, pasari, pisici si alte mamifere de talie mica). Cainele respectiv nu manifesta aceeasi agresivitate fata de persoanele adulte. Declansarea atacului este stimulata de miscarile, mirosul si plansetele copilului lasat nesupravegheat in timpul somnului. Atacurile fatale asupra neonatalilor se produc aproape in exclusivitate la domiciliul proprietarului. Anchetele efectuate pentru atacurile cainilor straini, au demonstrat ca in majoritatea situatiilor copii respectivi cunosteau cainele agresor de mai mult timp, fiind muscati in momentul in care i-au stimulat instinctele de vanatoare (alergari, plansete, strigate, zgomote, miscari bruste ), au manifestat din necunoastere gesturi de dominanta (oprirea din alergare a unui caine care fuge liber, fixarea privirii in ochii cainelui, atingerea corpului in regiunea spetelor) sau au patruns neglijent pe o proprietate privata aparata de un caine dominant, teritorial, neantrenat pentru a interactiona cu copiii (la intrarea in curte, la deschiderea usii, in automobil). In general, un caine este greu predictibil. Fiecare exemplar are propria personalitate astfel incat, intr-o situatie noua sau bizara, reactia sa poate fi neasteptata. Majoritatea raselor au un comportament bun si chiar protectiv fata de copii. Cateva sunt recunoscute in mod deosebit pentru aceste calitati: St.Bernard, Great Dane, Golden Retriver, Collie, Seter irlandez, Cocker Spaniel etc. Ca regula generala, rasele de talie mica ataca cu mai multa usurinta, dar fara consecinte deosebit de grave. Rasele de talie mare pot aplica insa lovituri mortale atunci cand sunt provocate. Masuri de profilaxie Masurile educative de prevenire sunt in concordanta cu "legile de organizare sociala ale cainelui", deci sunt asimilate instinctiv si cu multa usurinta de catre caine, prezentand un grad inalt de siguranta daca sunt aplicate in mod corect si la timp: - alegerea unei rase potrivite dupa cit mai multe criterii, tinind cont si de structura familiei, - socializarea cainelui in perioada de crestere, fata de toti membrii familiei, inclusiv fata de copii, - interzicerea jocurilor agresive, - castrarea preventiva la virsta de 6 luni, in special la cainii din grupa I-a de agresivitate (Pit-bull, American Staffordshire Terrier, Staffordshire Bull Terrier, Mastiff, Tosa Inu), - programe de educatie sanitara si cursuri practice demonstrative, efectuate in scoli de catre dresorii profesionisti, referitoare la atitudinea copiilor fata de cainii necunoscuti. Tratament In situatia in care un caine a manifestat deja un astfel de comportament, singurele metode sigure sunt euthanasia sau blocarea accesului spre camera copilului. Se poate incerca un program de reeducare specializata, astfel: - izolarea cainelui de spatiul destinat copiilor, controland cu vigilenta maxima deplasarile in ambele sensuri, - resocializare si tratamentul dominantei prin dresaj corectiv, - alimentatie ad libitum, saraca in proteine si bogata in grasimi, pentru micsorarea fortei de atac. - medicatie.