Sunteți pe pagina 1din 2

Teoria criminologiei clinice In prezent nu se afirma existenta unei relatii monocauzale directe intre factori i biologici si criminalitate si nu se recunoaste,

deci, existenta nici unui tip particular de comportament criminal care sa fie determinat numai de factorii bio logici. Cercetatorii preocupati de aceasta problematica sustin ca persoanele car e sufera de anumite tulburari la nivelul factorilor biologici prezinta un risc m ai ridicat de a comite fapte antisociale. Se face, de asemenea, distinctie intre factorii care au o legatura mai mare cu comportamentul infractional si cei care au o legatura indirecta. Din prima categorie fac parte: tumorile, atrofiile sau alte procese inflamatorii ale sistemului nervos; epileps ia sau diferitele sale forme; anomaliile de ordin endocrin. Dintre factorii cu legatura indirecta sunt mentionati: complicatiile prenatale; tulburarile comportamentale minore pe fond microsechela r; anomaliile cromozomice. Una din cele mai raspindite orientari biologice din criminologia moderna o repre zinta teoria criminologiei clinice, foarte raspindita in Germania, Italia, Frant a, Spania, Portugalia, Belgia si cea mai mare parte din America Latina, in cadru l lucrarilor celui de al Vll-lea Congres de Criminologie din 1973, de la Belgrad , criminologia clinica a fost considerata ca reprezentind una dintre tendintele fundamentale din criminologia contemporana. Criminologia clinica este o stiinta cu caracter aplicativ, organizata metodologi c dupa modelul clinicii medicale si are ca scop formularea unui aviz cu privire la individul criminal, care include un diagnostic si un eventual tratament. Conc eptul de baza al criminologiei clinice este notiunea de "stare de pericol" cu se mnificatie de periculozitate potentiala a unui individ a carui stare mintala, pu ne in pericol ordinea publica si securitatea persoanelor. in conceptia acestei s coli criminalitatea isi are izvorul in patologie si mai putin in conditiile medi ului social, care insa pot contribui la transformarea potentialului in act. Criminologia clinica utilizeaza un evantai larg de investigatii, predominante fi ind insa cele de ordin medical, psihiatric si psihologic. Rezultatele observatii lor si constatarilor de ordin clinic si anume indicatorii biopsihologici obtinut i sunt in final comparati cu indicii sociali si cei legali rezultati din ancheta sociala si numai pe aceasta baza se elaboreaza diagnosticul criminologie. Prin cercetarile cu caracter medical se stabileste gradul de dezvoltare fizica, starea activitatilor endocrine, ori a altor maladii si corelatia lor cu starea p sihica a persoanei. Prin investigatiile de ordin psihiatric sunt utilizate si psihanaliza, cercetare a temperamentului, a impulsivitatii, a reactivitatii emotionale si depistarea bo lilor de ordin psihic in general. In cadrul cercetarilor psihologice sunt utilizate testele psihologice in scopul identificarii capacitatilor intelectuale a particularitatilor de temperament,tra saturilor de caracter si in general a evidentierii defectelor de personalitate. Dupa aceste examene se pune un diagnostic privind cauzele comiterii unei infract iuni si apoi se face un pronostic asupra conduitei viitoare a criminalului respe ctiv. Criminologia clinica recomanda si unele masuri de profilaxie criminala cum ar fi: castrarea in scopuri terapeutice, aplicabila delincventilor sexuali, dar si hotilor; extragerea chirurgicala a portiunilor din creier presupuse ca zone ce genereaza agresivitatea; utilizarea tranchilizantelor si antidepresivelor in cazul delincventilor psihopati, aflati in "situatii limita"; practicarea psihana lizei pentru inlaturarea rabufnirii inclinatiilorinfractionale; utilizarea narco diagnosticului. Criminologia clinica are merite incontestabile prin tendinta ei de a studia criminalitatea intr-o viziune interdisciplinara, prin contributia ei in explicarea conduitei delincventiale a unui om si a conduitei viitoare a aces tuia. Diagnosticul criminologie fiind realizat in cursul anchetei ori judecatii, poate deveni un mijloc de mare importanta pentru orientarea justitiei penale sp re alegerea celor mai potrivite sanctiuni penale, ori masuri de influenta cu car acter educativ si medical. Tot pe baza examenului si a diagnosticului facut poat e fi trasat si prescris tratamentul cel mai potrivit pentru un anumit infractor aflat in executarea pedepsei aplicate (in penitenciar sau executarea pedepsei i

n libertate).