Sunteți pe pagina 1din 10
CAP. 5. Structura consumului şi legile sale economice
CAP. 5. Structura consumului şi legile sale
economice
5.1. Noţiunea de consum 5.2. Structura şi particularităţile consumului de mărfuri şi servicii 5.3. Limitele consumului
5.1. Noţiunea de consum
5.2. Structura şi particularităţile consumului
de mărfuri şi servicii
5.3. Limitele consumului
5.4. Legile economice ale consumului
(Propensiunea consumului)
5.1. Noţiunea de consum
5.1. Noţiunea de consum

Consumul se referă la cadrul ce cuprinde satisfacerea societăţii în ansamblu, al unităţilor economice şi instituţiilor, precum şi al fiecărui individ în parte.

Nevoia de consum

= ansamblul trebuinţelor oamenilor, unităţilor economice şi instituţiilor de bunuri şi servicii, considerate la scară socială.

= categorie complexă, care apare ca o expresie a condiţiilor sociale, materiale şi spirituale.

5.1. Noţiunea de consum
5.1. Noţiunea de consum
Clasificarea nevoilor
Clasificarea nevoilor
 
în funcţie de mobilul formativ:
în funcţie de mobilul formativ:
5.1. Noţiunea de consum Clasificarea nevoilor   în funcţie de mobilul formativ: nevoi de bază

nevoi de bază ale existenţei (hrană, îmbrăcăminte, locuinţe etc.);

5.1. Noţiunea de consum Clasificarea nevoilor   în funcţie de mobilul formativ: nevoi de bază
 nevoi generate de procesul de producţie ce stă la baza asigurării celor necesare existenţei respective
nevoi generate de procesul de producţie ce stă la baza
asigurării celor necesare existenţei respective (materii prime,
materiale, combustibil).
în funcţie de caracter:  nevoi materiale;  nevoi spirituale;  nevoi sociale. 
în funcţie de caracter:
nevoi materiale;
nevoi spirituale;
nevoi sociale.
5.1. Noţiunea de consum Principalii factori de influenţă a nevoilor de consum: factori obiectivi:  producţia;
5.1. Noţiunea de consum
Principalii factori de influenţă a nevoilor de consum:
factori obiectivi:
producţia;
investiţiile;
condiţiile de muncă;
nivelul de trai;
condiţiile de viaţă etc.;
factori subiectivi: fenomene de ordin psihologic şi sociologic.
5.2. Structura şi particularităţile consumului de mărfuri şi servicii Structura consumului În funcţie de locul consumului
5.2. Structura şi particularităţile consumului de mărfuri şi servicii
Structura consumului
În funcţie de locul consumului în asigurarea evoluţiei societăţii:
consumul intermediar, care reprezintă valoarea bunurilor şi
serviciilor consumate în cursul unei perioade în procesul concret
de producţie;
consumul final, care are în vedere, în schimb, valoarea bunurilor
şi serviciilor individuale sau colective utilizate pentru satisfacerea
directă a nevoilor umane.
În funcţie de tipul produsului implicat în procesul său de
realizare:
consum de produse alimentare;
consum de produse nealimentare;
consum de energie;
consum de servicii.
5.2. Structura şi particularităţile consumului de mărfuri şi servicii  În funcţie de durata de viaţă
5.2. Structura şi particularităţile consumului de mărfuri şi servicii
În funcţie de durata de viaţă a produselor, consumul se
structurează în:
consum de bunuri durabile, automobile, televizoare, aparate
radio, maşini de spălat, mobilă, motociclete, biciclete, utilaje şi
echipament industrial;
consum de bunuri semidurabile (sticlărie, articole textile,
articole din piele, produse lucrate din lemn, articole din plastic);
consum de bunuri nedurabile, care reprezintă categoria cea
mai largă de produse: produse alimentare, produse de
întreţinere (detergenţi, săpunuri), produse destinate igienei şi
sănătăţii (cosmetice, medicamente, etc), produse auxiliare în
consum (chibrituri), produse energetice (combustibil, carburanţi,
lubrifianţi, etc).
După volumul şi structura cheltuielilor efectuate de
populaţie în vederea satisfacerii diferitelor trebuinţe:
consumul de bunuri nedurabile, destinate nevoilor de bază
(hrană, îmbrăcăminte, etc);
cheltuielile destinate serviciilor (chirii, asistenţă medicală,
asistenţă juridică, servicii culturale şi artistice, transporturi, etc);
cheltuielile de consum de bunuri durabile: bunuri de uz
îndelungat, autoturisme, locuinţe etc.
5.3. Limitele consumului
5.3. Limitele consumului
  • Prima limită a consumului serviciile

publice

colective,

este impusă de stat şi se referă la

care asigură

prestaţii în

beneficiul

general al colectivităţii şi nu al fiecărui cetăţean, luat în mod individual;

O

a

doua

limitare

a

consumului

(a

câmpului

de

opţiune al

consumatorilor) pentru anumite bunuri şi servicii vine din partea

producătorilor;

  • Cea de-a treia limită a consumului este dată de însăşi colectivitatea consumatorilor.

5.4. Legile economice ale consumului (Propensiunea consumului)
5.4. Legile economice ale consumului (Propensiunea consumului)
Potrivit legilor Engel, există o anumită ierarhizare a consumului:  populaţiile cu nivel de viaţă scăzut
Potrivit legilor Engel, există o anumită ierarhizare a
consumului:
populaţiile cu nivel de viaţă scăzut cheltuiesc cea mai mare parte
a veniturilor pentru satisfacerea nevoilor de bază: hrană,
îmbrăcăminte, locuinţă;
pe măsura creşterii nivelului veniturilor populaţia se orientează
spre achiziţionarea unor bunuri necesare confortului, petrecerii
agreabile a timpului liber, întreţinerii sănătăţii, transporturilor,
vacanţelor etc;
populaţiile din societăţile dezvoltate şi mai bogate evoluează tot
mai rapid spre aşa-zisele societăţi de servicii.
5.4. Legile economice ale consumului (Elasticitatea consumului)
5.4. Legile economice ale consumului (Elasticitatea consumului)
 Coeficientul de elasticitate se defineşte ca raport între variaţiile relative ale unei variabile Y, avută
Coeficientul de elasticitate se defineşte ca raport între variaţiile
relative ale unei variabile Y, avută în vedere ca variabilă
dependentă, şi variaţia relativă a unei variabile considerată ca fiind
independentă; de regulă, variabila independentă cuantifică evoluţia unui
anumit factor de influenţă ce acţionează în cadrul unei pieţe.
În ceea ce priveşte elasticitatea consumului, în raport cu venitul, aceasta se
defineşte ca raport între propensiunea marginală a consumului şi
propensiunea medie a consumului, respectiv:
Ex = Y/X : Y/X
sau
Ex = Y/Y : X/X
, unde
Ex =elasticitatea consumului în funcţie de venit;
Y =consumul
X =venitul
Y =sporul sau diminuarea consumului
X =sporul sau diminuarea venitului.
Semnificaţia: evoluţia consumului în condiţiile în care venitul variază
cu „n” procente.
5.4. Legile economice ale consumului (Propensiunea consumului)
5.4. Legile economice ale consumului (Propensiunea consumului)
Legile lui Engel:   cheltuielile cu hrana şi echipamentul casnic au un coeficient inferior unităţii
Legile lui Engel:
cheltuielile cu hrana şi echipamentul casnic au un
coeficient inferior unităţii (subunitar), ceea ce semnifică
faptul că la o creştere a veniturilor cu un procent, creşterea
consumului este inferioară lui 1%;
cheltuielile destinate dotării cu autoturisme, televizoare
etc şi realizării unor servicii (întreţinerea sănătăţii) au un
coeficient de elasticitate lejer, superior unităţii
(supraunitar), ceea ce înseamnă că la o creştere a veniturilor
cu 1%, creşterea cheltuielilor este superioară lui 1%;
o serie de cheltuieli (de exemplu, destinate băuturilor) au un
coeficient de elasticitate care variază în jurul valorii de 1,
înregistrând uşoare creşteri sau scăderi;
coeficienţi negativi (poartă semnul - ), creşterea veniturilor
determină scăderea absolută a consumului (marmeladă, cartofi,
pantofi din înlocuitori).