Sunteți pe pagina 1din 7

FICATUL Este cea mai mare glanda din organism. Ea reprezinta a 50-a parte din gr eutatea organismului.

Este un organ vital. Ficatul este un organ parenchimatos care contine: in majoritate exista celule de origine epiteliala - hepatocite care intra in str uctura lobulului hepatic. Ele sunt dispuse sub forma de lame sau placi celulare perforate, ramificate si anastomozate. Ele vor realiza o retea tridimensionala, intre placi si intre celule existand capilarele sangvine si ductele biliare. tesut conjunctiv in proportie redusa. Cu privire la structura parenchimului hepatic s-au emis mai multe ipotez e: lobulul hepatic clasic lobulul portal Sabourin acinul hepatic Rappaport Lobulul hepatic clasic Conform acestei teorii, lobulul hepatic clasic este unitatea morfo-funct ionala a ficatului. Lobulul clasic reprezinta aria din parenchim a carui sange e ste drenat de aceeasi vena centrolobulara (venula hepatica terminala). Lobulii sunt in numar de aproximativ 1 mil. Ei au forma poliedrica, fiin d frecvent hexagonali. Lobulul are o inaltime de 2 mm si o latime de 0,7 mm. In alcatuirea lobulului intra placile de hepatocite cu dispozitie radiara si anasto mozate. Intre placi exista capilarele sinusoide care sunt si ele anastomozate. Pe o sectiune transversala, lobulul are forma de poligon, de regula cu 6 laturi. In colturile sale, la locul de vecinatate cu ceilalti lobuli exista un spatiu interlobular redus care se numeste spatiu portal Kiernan. In sectiunea tr ansversala, placilor celulare le corespund cordoane celulare al caror aspect var iaza in functie de varsta individului. La adult grosimea unui cordon este egala cu diametrul unui hepatocit cu exceptia locurilor de anastomoza. Pe sectiune longitudinala fiecare cordon este gros de cel putin 2 randur i de celule, intre celule existand canaliculii biliari. La periferie exista placa terminala care corespunde hepatocitelor de la periferia lobulului. Placa are grosimea unui hepatocit. La periferie, lobulul vi ne in raport direct cu tesutul conjunctiv din spatiile portale. Hepatocitele din placa terminal vor forma un perete aproape continuu , fiind strabatut doar de v asele sangvine si de ductele biliare. Spatiile interlobulare, portale Kiernana contin 3 elemente care alcatuie sc triada portala: 1. o vena interlobulara, ramura terminala a venei porte 2. o artera interlobulara, ramura terminala a a. hepatice 3. un canal biliar interlobular Pe lang triada portala mai exista si 1 sau mai multe vase limfatice si f ibre nervoase amielinice vegetative.

Lobulul portal Sabourin Lobulul portal repreazinta aria din parenchim a carei bila este tributar a aceluiasi canalicul biliar interlobular. El are forma de triunghi, avand in ce tru spatiul portal si in varfuri trei vene centrolobulare de la trei lobuli clas ici diferiti. Acinul hepatic Rappaport Acinul hepatic este aria de parenchim ce este tributara aceleiasi vascul arizatii si aceluiasi canalicul biliar. El are forma de romb, alcatuit din doua triunghiuri adiacente, unite prin marginile lor. Axul lung al rombului este dat de doua vene centrolobulare iar axul scurt este dat de 2 spatii portale. In el s e descriu trei zone functionale cu dispozitie concentrica:

1. 2. 3.

in apropiera axului scurt spre a. hepatica spre vena centrolobulara In functie de localizarea in cele trei zone, hepatocitele prezinta gradi ent metabolic, marime, activitatea enzimatica si continutul in organite depinzan d si ele de localizarea celulei in acini. In zona 1 se afla hepatocitele care primesc sangele cu cel mai mare proc ent de oxigen, fiind aproape de artera perilobulara. Aceste hepatocite au mai mu lte caracteristici: sunt cele mai active metabolic sunt primele care vor depune glicogen postprandial sunt primele care se vor activa in hipoglicemie si vor produce glicogenoliza si gluconeogeneza sunt primele care vor semnala aparitia semnelor de regenerare in caz de leziuni hepatice sunt cele mai aproape de vasul sangvin si prin urmare sunt primele supuse actiun ii toxinelor absorbite din tubul digestiv in caz de staza biliara sunt primele care sufera modificari. In zona 3 hepatocitele sunt supuse si ele actiunii toxinelor insa in can titate mai mica. La fel se exercita efectul si in caz de staza biliara. Aici aju nge sangele cu continutul cel mai mic de oxigen. De aceea in ischemie, primele c are sufera sunt celulele din zona 3 (celulele din paropierea venei centrolobular e). In zona 2 celulele au caracteristici intermediare celorlelte doua zone. De fapt, toate hepatocitele au d.p.d.v. metabolic acelasi potential insa caracteristicile lor difera doar din cauza alimentarii cu sange cu concentratii diferite de oxigen. Hepatocitele Reprezinta 80% din totalitatea celulelor de la nivelul ficatului. Ele au forma poliedrica si diametru de 20-30 ?m. Durata de viata este de aprox. 150 de zile. Examinarea la MO Nucleul Hepatocitele pot fi uni- sau binucleate, cele mai multe fiind uninucleat e. Nucleul este mare, rotund, situat central, eucromatic, avand 1-2 nucleoli. Fr ecvent (la 80% din hepatocitele uninucleate) se observa poliploidia, cea mai fre cventa fiind diploidia insa. Prin urmare si volumul nucleului variaza. 25% din hepatocite sunt binucleate. Raportul intre celulele uninucleate si binucleate se modifica cu varsta (se mareste o data cu inaintarea in varsta) si in timpul proceselor de reparare dupa agresiuni. La acest nivel se pot observa rare imagini de mitoza. Frecventa mitozelo r creste in caz de leziuni sau consecutiv proceselor de reparare. Citoplasma Este eozinofila, fin granulara cu granule bazofile care alcatuiesc corpi i Berg (ce se vad in ME) si care sunt aglomerari de RER. Au un continut mare de incluziuni de glicogen si de lipide, prin urmare, in HE, au un aspect vacuolar. Cu albastru de toluidina citoplasma se coloreaza albastru iar granulele de glicogen se coloreaza metacromatic in grena. Lipidele se gasesc la periferie si se evidentiaza cu osmiu, cand apar ne gre. Examinarea la ME La ME, hepatocitul apare ca o celula polarizata. Bogatia in organite cel ulare variaza in functie de gradul de dezvoltare functionala, de activiate si, i mplicit, cu localizarea hepatocitului la nivelul lobulului.

Hepatocitul are trei tipuri de suprafete: suprafata care vine in contact cu capilarul sinusoid, numita suprafata sinusoida la sau pol vascular suprafata care vine in raport cu alte hepatocite si delimiteaza pe o anumita dis tanta un spatiu intercelular (canaliculul biliar intralobular), numita suprafata biliara sau pol biliar suprafata care vine in raport cu celelalte hepatocite dar nu delimiteaza nici un spatiu intre ele, celulele fiind unite prin jonctiuni. Aceasta suprafata se num este suprafata intercelulara. Reticulul endoplasmic rugos Tinde sa se localizeze la polul vascular. El asigura procesele de sintez a a proteinelor de export hepatice. Hepatocitul sintetizeaza o mare varietate de proteine: majoritatea proteinelor din plasma: factori ai coagularii, lipoprotei ne, albumine, globuline. Dupa sinteza proteinele trec prin aparatul Golgi iar apoi sunt exocitate direct, deoarece secretia este continua la nivelul hepatocitului. Prin urmare n u exista granule de secretie. Reticulul endoplasmic neted Este dispersat in toata citoplasma. El contine seturi enzimatice necesar e pentru procesele de catabolism si pentru procesele de sinteza. REN participa i n: metabolismul glicogenului sinteza colesterolului procesele de detoxifiere si inactivare. Procesele de detoxifiere si inactivare se bazeaza pe reactiile de oxidar e si de conjugare. Aici se inactiveaza o mare parte din medicamente: anticonvuls ive, h. steroizi, chimioterapice, antihistaminice. Atunci cand creste cantitatea de medicamente creste si activitatea enzimatica de la nivelul REN si prin urmar e forma organitelor variaza in functie de necesitatile metabolice ale organismul ui. Aceste modificari sunt de aspect si sunt reversibile datorita interventiei l izozomilor. REN participa la formarea bilei prin: enzimele care realizeaza conjugarea acizilor biliari: acidul glicocolic si acidu l taurocolic enzimele care realizeaza conjugarea bilirubinei cu acidul glucuronic. cand capac itatea de conjugare a bilirubinei in hepatocit este depasita, bilirubina neconju gata, insolubila se acumuleaza in sange si apare icterul. Mitocondriile Sunt rotunde sau ovale, in numar de peste 1.000 mitocondrii / celula. Co ntinutul in mitocondrii difera, la periferia lobulului hepatocitele avand mai mu lte mitocondrii. Aparatul Golgi Se acumuleaza la nivelul polului biliar al hepatocitului. Acesta pare ca un organit multiplu. Exista de fapt un singur aparat Golgi care se ramifica si da nastere la 50 de aparate Golgi in fiecare celula. El are mai multe roluri: definitivarea sintezei si excretia proteinelor plasmatice formarea lipoproteinelor formarea lizozmilor din hepatocit Lizozomii Sunt localizati spre polul biliar. De aceea se mai numesc si corpi perib iliari. Ei au aspect heteerogen, existand lizozomi primari, secundari si tertiar i. Ei contin enzime prin care catabolizeaza diverse substante exogene si organit e celulare perimate pana la molecule mici care vor fi utilizate ca substrat ener getic sau pentru noi sinteze. Prin urmare lizozomii participa la mentinerea inte gritatii parenchimului hepatic. De asemenea ei mai stocheaza ioni, in cantitati

mari sub forma de feroproteine. Peroxizomii Peroxizomii apar rar in hepatocit comparativ cu celelalte organite. Ei s e gasesc cu precadere la polul biliar, in apropierea REN si a incluziunilor de g licogen. Ei contin enzime oxidative air enzima marker a sa este catalaza. Sunt i mplicati in mai multe procese: procesul de gluconeogeneza metabolismul purinelor - metabolizeaza adenina si guanina la acid purinic metabolismul alcoolului - oxideaza etanolul la acetaldehida in ?-oxidarea acizilor grasi cu lant lung de atomi de carbon. Incluziunile de glicogen Sunt mai numeroase in hepatocitele de la periferia lobulului hepatic. As pectul lor variaza in functie de ritmul diurn si de starea de nutritie a individ ului: dupa o masa bogata in glucide numarul lor creste. Ele pot ajunge uneori si in zona centrala a lobulului hepatic. Au caracter tranzitoriu: apar dupa mese s i dispar dupa un anumit timp. Incluziunile lipidice Numarul lor creste in trimestrul al II-lea de sarcina, in lactatie. In e tilism cronic, hepatocitele se incarca cu picaturi lipidice, mai ales cele din z ona centrolobulara. Mai apoi se incarca toate hepatocitele. Membrana celulara a hepatocitului Membrana contine doua domenii specializate: 1. domeniu orientat spre polul vascular 2. domeniu orientat spre polul biliar Domeniul de la polul vascular reprezinta 70% din totalul suprafetei hepa tocitului. Acest domeniu este in raport cu capilarul sangvin. Membrana de la ace st nivel formeaza microvili care maresc suprafata de contact cu sangele. Membran a de la acest nivel este separata de peretele capilarului sinusoid prin spatiul perisinusoidal Disse in care se gasesc microvilii hepatocitelor si fibre de reti culina. Domeniul de la polul biliar reprezinta aproximativ 15% din suprafata tot ala a membranei hepatocitului. Acest domeniu formeaza canaliculul biliar, care a re diametrul de aprox. 1 ?m. Membrana formeaza spre lumen microvili. Celulele fo rmeaza jonctiuni stranse cu celulele invecinate, fapt pentru care produsii de se cretie nu pot difuza in spatiul extrabiliar. La acest nivel exista o activitate enzimatica crescuta datorita glicoproteinelor de membrana. In citoplasma din apr opierea polului biliar exista microfilamente de actina care circumscriu canalicu lui bilar si asigura prin contractie modificarea diametrului acestuia. Celulele perisinusoidale sunt: celula Ito celula pit (cu gauri) Ambele celule sunt asemanatoare cu celulele hematopoietice. Ele au acest rol (hematopoietic) in viata fetala si in caz de anemii cronice la adult. Celulele Ito (lipocitele, celulele striate, celulele interstitiale) Se intalnesc relativ rar (o celula Ito la 20-25 hepatocite). Au numeroas e picaturi lipidice. Ele au raport strans cu fibrele conjunctive din spatiul Dis se. De asemenea, o parte din ele inconjura capilarele sinusoide. Ele vin in cont act cu hepatocitelel dar fara sa faca jonctiuni. Pot strabate cordoanele de hepa tocite si ............ Ele au mai multe roluri: secreta colagen II care se organizeaza in fibre de reticulina. La nivelul ficatu lui, daca au loc colagenizari excesive la nivelul spatiului Disse este afectat r aportul dintre capilarul sangvin si polul vascular al hepatocitului si apar tulb urari de troficitate.

secreta factorii de crestere ai hepatocitelor depoziteaza lipide si vitamina A de natura exogena in timpul vietii fetale intervin in hematopoieza. In conditii patologice apar modificari ale fenotipului celulelor Ito: se transforma in fibroblaste, adipocite, celule stem hematopoietice. Celulele pit

Se pot identifica doar la ME. Sunt mai rare. Ele sunt asemanatoare cu ce lulele endocrine: in citoplasma au numeroase granule electronodense cu diametrul de 300 nm. De aceea, initial s-a considerat ca au rol endocrin. Acum sunt consi derate o varietate de limfocite circulante, fiind niste limfocite mari, cu granu latii si activitate de killer. Tesutul conjunctiv La un ficat normal, tesutul conjunctiv este in cantitate mica. El se gas este in capsula organului si in hil de unde trimite prelungiri care insotesc vas elel si ductele biliare pana in spatiile interlobulare Kiernan. Tesutul conjunctiv se continua in lobulul hepatic sub forma fibrelor de reticulina din spatiile Disse. Ele pot forma la nivelul lobulului hepatic stroma conjunctiva care asigura mentinerea deschisa a capilarelor sinusoide. Ficatul are o mare putere de regenerare. Are loc atat hiperplazia (crest erea in numar) cat si hipertrofia (cresterea in volum) a celulelor restante. La sobolan, ficatul este regenerat in proportie de 75% in decurs de o luna. Daca agresiunea la nivelul ficatului creste, creste si cantitatea de tes ut conjunctiv si apare fibroza hepatica care debuteaza la nivelul spatiilor port ale. Se vor forma in acest caz noi septuri conjunctive cu o orientare aleatorie fata de componentele parenchimului hepatic care vor impiedica raportul normal al hepatocitelor cu capilarele sinusoide si cu canaliculii biliari. De asemenea, a ceste septuri conjunctive vor diminua hiperplazierea hepatocitelor care vor fi c omprimate si se vor forma niste pseudonoduli. Cauze ale cresterii cantitatii de tesut conjunctiv pot fi tulburari ale nutritiei hepatocitului. Prin modificarea raportului normal intre hepatocit si capilarul sangvin se produce dezorganizarea parenchimului hepatic. Circulatia prin ficat Vascularizatia sangvina La nivelul ficatului ajunge aproximativ 25% din debitul cardiac de repau s. Ficatul beneficiaza de o dubla vascularizatie: nutritiva si functionala. Circulatia functionala aduce 75% din sangele din ficat si provine din vena port a. Circulatia nutritiva contine 25% din volumul de sange din ficat si provine di n artera hepatica. Vena porta aduce: substante absorbite din digestiv toxine care trec de bariera digestiva produsi de degradare ai hemoglobinei (de la splina) produsi de secretie endocrina a pancreasului Vascularizatia nutritiva se face prin ramurile a. hepatice proprii. Ultimele ramificatii ale v. porte sunt capilarele sinusoide care se gase sc intre hepatocite in timp ce ultimele ramificatii ale arterei hepatice sunt ca pilarele a. hepatice ce se gasesc in spatiile portale. Ele se vor deschide in ca pilarele sinusoide, deci capilarele sinusoide vor contine sange venos amestecat cu sange arterial. Circulatia sangelui in capilarele sinusoide se face de la per iferia lobulului spre centru si apoi ale se varsa in vena centrolobulara. Capilarele sinusoide Prezinta un endoteliu discontinuu care are raport cu lamina bazala, ce c ontine fibre de reticulina care formeaza o retea laxa in jurul endoteliului capi

lar. Peretii capilarului sinusoid nu formeaza o adevarata bariera morfologica in tre hepatocit si sange, existand si raporturi directe intre cele doua compartime nte, fapt care face ca schimburile sa fie foarte usoare. Capilarele sinusoide au un diametru mare, de 30-40 ?m. Celulele capilare lor sinusoide sunt: celulele endoteliale - sunt celule alungite, cu nucleu turtit, care proemina spr e lumen. Celulele au putine organite insa au fenestre care sunt grupate, neacope rite de diafragme, vezicule de pinocitoza, ceea ce denota o activitate intensa p entru enzimele de transport. celulele Kupffer - deriva din monocitele circulante si apartin astfel SFM (siste mul fagocitar mononuclear). Ele se pot insa divide. Sunt localizate la jonctiune a dintre doua capilare sinusoide si proemina spre lumen. Nu realizeaza jonctiuni cu celulele endoteliale. Au forma stelata, au nucleu eucromatic si prezinta mai multe organite decat celulele endoteliale. Au mai multe caracteristici: Au organite implicate in sinteze (RER, mitocondrii) deoarece aceste celule sinte tizeaza o parte din proteinele de export ale ficatului Contin si organite implicate in degradare: lizozomi, fagolizozomi si corpi rezid uali. Celulele Kupffer intervin si in imunitate prin capacitatea lor de a fagocita. Ele fagociteaza pigmenti, eritrocite imbatranite sau denaturate care nu au fost distruse in splina. Daca se face splenectomie, aceste celule devin foarte import ante. Au receptori pentru imunoglobuline si complement Secreta citokine: IL-1 Vascularizatia limfatica Este foarte bine dezvoltata extralobular. Vasele limfatice se gasesc: in capsula ficatului (foarte multe) in septurile conjunctive apar pana la periferia lobulului hepatic nu se vad capilare limfatice la nivelul lobulului hepatic. Originea limfei este in spatiile Disse. O parte din substantele de la ac est nivel, care nu patrund in capilarele sinusoide trec in spatiul Mall (spatiul dintre hepatocitele din placa limitanta si tesutul conjunctiv portal) si de aic i ajung in spatiul Kiernan unde vor forma capilarele limfatice. Circulatia bilei La acest proces participa hepatocitele si celulele Kupffer. Bila circula de la centrul lobulului spre periferie. Canalele prin care circula bile pot fi: intrahepatice: intralobulare canaliculele biliare canaliculele (pasajele) Hering extralobulare canalele biliare perilobulare canalele biliare interlobulare canalele hepatice lobare (drept si stang) extrahepatice canalul hepatic comun canalul cistic canalul coledoc (format din unirea canalului hepatic comun cu canalul cistic) Canaliculii biliari Reprezinta componenta initiala a sistemului canalicular. Nu au pereti pr oprii ci sunt delimitate de membranele a doua hepatocite invecinate. La MO apar ca niste mici cavitati. Folosind impregnarea argentica Gomori, se vede ca aceste canalicule alcatuiesc o retea. Pasajele Hering Fac jonctiunea intre canaliculii biliari si canalele extralobulare. Repr ezinta portiunea de canalicul biliar aflata la nivelul placii limitante. Ele au perete propriu format dintr-un epiteliu simplu cubic inconjurat de fibre de reti

culina. Caile biliare extralobulare Au un perete format dintr-un epiteliu asezat pe o MB care este inconjura ta de un strat de tesut conjunctiv bogat in fibre elastice. Epiteliul poate fi s implu cubic sau simplu cilindric cu microvili. Caile biliare extrahepatice Prezinta un perete format din mucoasa, musculara si adventice. Mucoasa contine un epiteliu simplu cilindric cu celule secretoare de muc us si un corion in care se gasesc fibre elastice, infiltrat limfoid si glande tu buloacinoase de tip mucos. Canalul cistic prezinta in mod particular numeroase pliuri spiralate ale mucoasei care au un ax muscular. Acestea se numesc valvele spiralate Heister. Canalul coledoc prezinta si el cateva particularitati: in epiteliu contine celule care secreta somatostatina. musculara este initial discontinua. Musculara devine apoi continua si se ingroas a pentru a forma sfincterele Boyden si Oddi. Musculara se ingroasa deci inainte de unirea cu canalul Wirsung si formeaza aici sfincterul Boyden. Musculara se in groasa din nou la varsarea ampulei Vater in duoden si formeaza aici sfincterul O ddi.