Sunteți pe pagina 1din 3

27.01.

2013

Ce sta in spatele relatiilor noastre? (I)


M-am gandit sa scriu cateva randuri despre relatii da, despre relatiile noastre cu persoanele de sex opus. Am sa ma refer mai mult la noi, femeile, insa cu siguranta anumite aspecte vor rezona si cu persoanele de sex masculin. Vad in jurul meu multa suferinta, multe compromisuri si sacrifcii si multe drame in relatiile dintre barbati si femei. Asa ca, voi incerca sa raspund la intrebarea de ce ajungem acolo si cum putem sa evitam aceste capcane? Dorinta de a nu fi singuri Invata sa te descurci cu singuratatea. Traseaza-i harta. Suporta singuratatea macar o data in viata ta. E o experienta normala pentru orice om. Nu mai folosi niciodata corpul sau emotiile altcuiva pe post de substitut al propriilor tale dorinte neimplinite. E. Gilbert Pentru a avea o relatie completa cu altcineva, trebuie sa ai mai intai o relatie cu tine insuti. Daca nu putem cuprinde propria noastra singuratate, il vom folosi pur si simplu, pe celalalt ca pe un scut impotriva izolarii. I. Yalom Un prim factor pe care l-am observat de-a lungul timpului este dorinta de companie, de fapt dorinta de a nu fi singuri. Nu suntem obisnuiti sa stam singuri, cu noi insine si sa ne bucuram de propria noastra companie. Nici nu stim ce inseamna asta. Mai mult, ni s-a spus ca a trai pentru tine insuti inseamna egoism. Nimic mai neadevarat. Doar atunci cand reusesti sa stai singur/a, atunci cand poti sa te bucuri de orice activitate pe care o desfasori in solitudinea ta (fie ca este vorba de a citi o carte, de a face shopping, de a face sport, de a merge la seminarii, etc.) poti sa intri intr-o relatie in care nu-i vei cere partenerului sa-ti umple golurile ci in care vei avea capacitatea sa daruiesti si sa primesti un plus de valoare. Atunci cand intram intr-o relatie doar pentru ca sa ne alinam suferinta singuratatii, vom pune multa presiune pe cel de langa noi ca sa ne acorde multa atentie, sa-si petreaca fiecare clipa libera cu noi, ne vom simti lezati si suparati daca va alege sa petreaca timp cu alte persoane iar de aici incep certurile si senzatia celuilalt ca este prins intr-o capcana. La inceput, cat inca indragostirea este mare, celalalt va face tot ceea ce-i cerem, insa dupa o perioada va deveni frustrat si se va indeparta de noi. Iar de aici incepe sfarsitul acelei povesti pe care ne-am creat-o in minte. Ii dam celuilalt impresia ca este responsabil de fericirea sau nefericirea

noastra, ii inducem prin santaj emotional sentimente de vinovatie, care adaugate frustrarii pierderii libertatii il vor face sa intre in defensiva sau ofensiva. Si ce inseamna asta? Ca acea relatie va deveni un camp de lupta, o ciocnire intre orgolii sau va incepe un troc de genul tu-mi dai mie asta, eu iti dau tie asta, iar asta inseamna de obicei compromisuri si sacrificii personale si nicidecum de consens, asa cum ar fi bine sa fie. Consensul nu poate sa apara decat intre doi parteneri, maturi si echilibrati, care se cunosc pe sine insisi si pot sa empatizeze cu dorintele celuilalt. Fiecare persoana are nevoie de timp ca sa se cunoasca pe sine si este minunat daca ne dam acest timp ca sa ne desavarsim ca si fiinte inainte de a intra in relatii pentru ca ne imaginam ca avem diferite nevoi care pot fi satisfacute doar de celalalt. Cu siguranta poti sa vezi si singur un film, sa iesi cu prietenii, sa dansezi, sa canti, sa scrii, sa pictezi, sa inveti, sa te dezvolti, sa-ti creezi o cariera, sa mergi la cumparaturi, sa orice. Stiu, vei spune da, dar este mai placut in doi. Asa este, insa pentru a fi doi este necesar ca mai intai sa stii cine este tu, acea fiinta unica, care stie ce isi doreste sau nu isi doreste de la propria viata.

Red tail. Vitaly Sokol aka Willyam Bradberry Dorinta de a fi iubit/a Avem cu totii dorinta de a ne simti iubiti si pretuiti de cineva semnificativ. Insa unii dintre noi isi doresc ca sa vina cineva in viata noastra si sa ne iubeasca pentru ca noi nu putem sa ne oferim singuri iubirea. Ma intreb, cum poate cineva sa iubeasca o alta fiinta daca nu se iubeste in primul rand pe sine? Ce inseamna iubirea de sine si cum ajungem la ea? In primul rand este important sa ne punem pe primul plan in viata noastra. Sa ne respectam corpul, mintea si sufletul, sa ne purtam frumos cu noi insine pe toate aceste planuri. Poate sa insemne sa avem grija ce mancam, sa facem sport, sa nu ne hranim cu ganduri anxioase, depresive, de furie, sa fim atenti cu ce ne hranim mintea cu ganduri pozitive si constructive si nu cu ganduri negative si distructive si sa oprim orice forma de abuz fizic, psihic si emotional cu care putem veni in contact. Este responsabilitatea fiecaruia dintre noi sa ne alegem acele persoane si lucruri care ne fac sa ne simtim bine cu noi insine si sa ne indepartam de ceea ce nu ne face bine. Asa apar increderea in noi insine, respectul de sine, pretuirea de sine si apoi iubirea de sine.

Imi amintesc de o metafora, scrisa de Anthony de Mello, care spune sa ne imaginam ca avem o bucatarie magica in care orice mancare pe care ne-o dorim apare pur si simplu. Astfel, atunci cand ne bate cineva la usa si ne aduce o pizza, de exemplu, sa putem sa-i spunem: intra si fii binevenit. Insa eu nu am nevoie de pizza ta, am tot ce-mi trebuie deja in bucataria mea . In momentul in care nu mai avem nevoie de celalalt ca sa ne iubeasca putem de fapt sa ne bucuram de iubirea profunda, sincera si dezinteresata.