Capitolul XVIII

4. Inima mi bate repede, transpir abundent, tremur, am spasme musculare, de exemplu, la fata sau pleoape? 5. Ma simt tensionat la nivelul muschilor, am o senzatie de crispare la nivelul maxilarelor, al fetei, al corpului n general? 6. Am probleme cu somnul? 7. Snt anxios, mi fac adesea griji? 8. Am manifestari fizice ca tulburari digestive, dureri, migrene, alergii, eczeme? 9. Snt obosit? 10. Am probleme de sanatate mai grave ulcer, boli de piele, colesterol ridicat, hipertensiune arteriala, tulburari cardiovasculare? 11. Fumez sau beau pentru a ma stimula sau pentru a ma calma? Folosesc alte produse sau medicamente n acest scop? Total pe coloana Total general Nota : Marcati o cruciulita n casuta corespunzatoare cazului dumneavoastra.

18.11. Relatia dintre stresul profesional si oboseala

Actualmente asistam la o extindere a stresului asupra tuturor laturilor existentei si activitatii umane, prin dislocarea oboselii care, cu cteva decenii n urma, se considera ca intereseaza toate vrstele, toate categoriile profesionale si toate paturile sociale. Oboseala, fenomen fiziologic ce intereseaza organismul n totalitatea lui, constnd n reducerea capacitatii sale functionale, n urma unei activitati de o anumita intensitate si durata, este reversibila prin repausul zilnic, fara interventia unor masuri speciale. Oboseala poate avea forme diferite, n functie de efortul predominant prestat si de sistemele functionale antrenate cu precadere n activitate. n baza criteriilor mentionate, oboseala se clasifica n musculara si neurosenzoriala si, respectiv, n oboseala sportivului, a conducatorului, a
592

Managementul con ictelor si al stresului

femeii, a copilului, a batrnilor, oboseala din mediul urban, oboseala aviatorului si cosmonautului, a conducatorului auto, oboseala operatorului din laboratoarele centralelor nucleare etc. Pe lnga oboseala generala, n literatura de specialitate se descriu forme particulare de oboseala: vizuala, auditiva, de coordonare senzoriomotorie (kinestezica) etc. Din conturarea celor doua entitati reiese situarea oboselii n domeniul fiziologicului, iar a stresului, la limita dintre normal si patologic. Oboseala, ca mecanism de aparare, reprezinta un semnal de alarma cu privire la imposibilitatea prelungirii efortului prestat fara riscul tulburarii mecanismelor adaptative. Desfasurarea n conditii corespunzatoare, activitatea profesionala si mai ales cea cu solicitare neuropsihica, concentrnd si orientnd selectiv comportamentul individului n sensul rezolvarii atributiilor ce-i revin, are un caracter nestresant sau chiar antistresant. Cnd nsa munca se desfasoara n conditii nefavorabile, ca ambianta si mod de organizare, iar sub raportul dificultatii, raspunderii implicate ori volumului sarcinii depaseste nivelul optim pentru subiect si posibilitatile sale adaptative, apare situatia de stres. Prezenta factorilor de stres n cursul si la locul activitatii grabeste aparitia oboselii. Oboseala cumulativa, cronica, aparuta ca urmare a intensificarii solicitarilor prin munca, pe o durata mai ndelungata de timp, n conditiile unei recuperari insuficiente, faciliteaza instalarea starii de dis-stres. Sub raportul manifestarilor functionale, oboseala are numeroase semne apropiate sau identice cu cele ale stresului. Totusi, pe plan neuropsihic, este subliniata o stare de tensiune nervoasa si o tonalitate psihica negativa, proprii dis-stresului. Modalitatile de prevenire sau de evitare a oboselii si stresului includ tehnici asemanatoare. Tentativa de a delimita net oboseala de stres este dificila datorita interrelatiilor dintre ele, iar n literatura de specialitate nu se fac astfel de precizari. Pna acum 10-15 ani, cercetatorii francezi, vorbeau aproape n exclusivitate despre oboseala, iar n lucrarile recente abordeaza stresul ca o complicatie a oboselii, o urmare a cumularii acesteia. n literatura anglo-saxona, oboseala este considerata doar ca unul din semnele stresului, accentul punndu-se pe studiul semnificatiei acestuia, stre-

sul fiind fenomenul cel mai frecvent n societatea contemporana, practic n toate sferele de activitate ale omului. Se poate conchide ca, desi cele doua fenomene nu se pot delimita strict, relatiile dintre ele ilustreaza in uenta pe care o poate exercita unul asupra celuilalt cu repercusiuni posibile asupra subiectului uman.
593

Capitolul XVIII

18.12. Stresul o problema n psihologia sanatatii

Desi snt deosebit de utile, deprinderile legate de sanatate nu snt suficiente pentru a ne pazi de amenintarea bolii. Experientele de viata stresante si felul n care oamenii reusesc sa faca fata acestor evenimente stresante au, de asemenea, un impact asupra sanatatii. Majoritatea avem si am avut mai multe experiente legate de stres dect am vrea sa ne amintim. Corpul devine brusc foarte ncordat, gura devine uscata, inima bate mai repede, minile tremura usor si poate chiar transpira mai mult. Omul nu se poate concentra dect asupra evenimentului stresant, care i revine obsedant n minte. Multi dintre noi consideram ca aceste evenimente snt enervante, dar temporare si nu produc daune de durata. Totusi, cercetatorii au ajuns la concluzia ca, n timp, stresul are urmari si asupra corpului omenesc, facndu-l vulnerabil la boli. Expunerea repetata la evenimente stresante si repetarea frecventa a schimbarilor psihologice care nsotesc stresul (tensiune ridicata, nivel ridicat al zaharului n snge, respiratie inegala etc.) conduc la uzura sistemului psihologic. La rndul lui, acesta poate constitui baza unei serii de manifestari somatice, incluznd bolile de inima, hipertensiunea si chiar cancerul ( fig. 18.4 ). Psihologia sanatatii si propune sa raspunda la o multitudine de ntrebari cu privire la stres. Ce este stresul? Este o experienta emotionala negativa, nsotita de schimbari psihologice, biochimice si comportamentale destinate reducerii sau adaptarii la stresor, fie prin manipularea situatiei pentru a modifica stresorul, fie prin reducerea, aplanarea efectelor. Cei mai multi dintre noi consideram stresul o conditie intrinseca n anumite mprejurari. Totusi, n ciuda unor asemanari n ceea ce priveste experienta stresului, nu toata lumea percepe acelasi eveniment ca fiind stresant. De exemplu, o persoana poate privi un interviu profesional ca pe o amenintare, n timp ce o alta l poate considera o provocare. Faptul ca stresul exista, ca este o realitate poate determina perceperea lui ca un proces psihologic. Aceasta nseamna ca evenimentele snt stresante mai

ales atunci cnd snt privite ca atare si nu altfel. Ce determina trairea evenimentelor drept stresante? Se stie ca adesea unele evenimente snt evaluate ca fiind mai stresante dect altele. Orice eveniment care atrage dupa sine adaptare, reglari, schimbari sau cheltuirea resurselor poate deveni stresant. De exemplu, desi Craciunul este considerat un eveniment pozitiv, poate deveni chiar foarte stresant, daca ne gndim la cumparaturile din ultimul moment, alergatura, ntlnirile cu rudele, consumul excesiv de alcool, de mncaruri grase si lipsa somnului. Se accepta ca evenimentele neplacute sau negative cauzeaza mai multe neplaceri de ordin
594

Managementul con ictelor si al stresului

Stimuli Stimuli externi Perceptii interni AGENTI STRESORI senzoriale Aferente Aferente senzoriale introceptive Stimuli verbali Evocare Cortex in situ Sist. limbic Subcortex Neurotransmitatori Tulburari Boala comportamentale Stimulare Stimulare neuroendocrina neurovegetativa Hormoni Disprotectie de stres Adaptare Modificari la nivel de tesuturi si organe lina TULBURARI TULBURARI FUNCTIONALE (exprimate PSIHICE clinic) Catecolamine Acetilcolina Neuropeptide

Fig. 18.4. Mecanismul aparitiei agentilor stresori (dupa I. Iamandescu)

595

bolii

ca o

consecinta

actiunii

Capitolul XVIII

psihologic si produc mai multe simptome somatice dect evenimentele stresante pozitive. Multi cercetatori au aratat ca situatiile care nu pot fi controlate sau anticipate snt mai stresante dect cele opuse lor (Bandura, Ceoffi, Taylor si Brauillard, 1988). Acest lucru se ntmpla pentru ca astfel de evenimente nu-i dau celui care se confrunta cu situatia respectiva posibilitatea de a-si face un plan sau de a inventa metode pentru a face fata problemei, situatiei. Din numeroase experiente s-a constatat ca lucrurile si evenimentele ambigue snt percepute ca fiind mai stresante dect cele clare. Explicatia ar fi ca problemele clare ofera posibilitatea de a gasi solutii si nu te tin n stadiul de rezolvare a problemei, de cautare a solutiei. Evenimentele care nu-si gasesc solutionarea snt mai stresante dect cele pe care o persoana le poate rezolva. Daca acest lucru poate parea evident, cercetatorii tind sa ignore faptul ca oamenii snt agenti activi si constienti, care ncearca sa-si depaseasca problemele si de multe ori chiar reusesc. Astfel, relatia dintre evenimentele stresante si reactiile psihologice adverse, cum ar fi stresul, schimbarile psihologice sau chiar boala, poate depinde n mare parte de problemele pe care un individ a fost n stare sa le rezolve. Cum poate stresul cauza boala? Stresul este o problema generala nu numai pentru ca produce neplaceri de ordin emotional si disfunctii de ordin psihologic, dar si pentru ca, n timp, poate deveni baza unei boli. Cercetarile cele mai recente care urmaresc demonstrarea impactului evenimentelor stresante majore au examinat rolul acestora n aparitia bolii. Ziarele si revistele aduc uneori n prim-plan cazuri senzationale, n care persoane ce au trecut prin evenimente foarte stresante si descopera brusc vreo boala sau chiar mor. O mare parte din cercetarile care au ca scop demonstrarea importantei evenimentelor de viata majore n aparitia bolii au utilizat un chestionar numit Scala de adaptare sociala ( SAS ). Pentru a obtine un scor n acest tabel-scala, trebuie sa se verifice evenimentele care au avut loc n ultimul an n viata unei persoane si sa se

adune punctele asociate fiecarui eveniment. Desi toti oamenii trec prin cteva evenimente stresante ntr-un an, pentru unii acestea snt mai numeroase si tocmai acestia, potrivit lui Holmes si Rahe (1967), snt cei mai vulnerabili la boli. Micile probleme cotidiene pot genera stresul? Recent, psihologii au nceput sa stabileasca relatii ntre evenimentele mai putin stresante, precum si ntre problemele cotidiene care pot avea un impact cumulativ negativ asupra sanatatii. Desi nu s-a ajuns la o concluzie definitiva, este posibil ca necazurile vietii de zi cu zi, ca si evenimentele majore, deosebite si stresante sa constituie o cauza a bolilor si a stresului psihologic. Cum putem face fata evenimentelor stresante? n momentul n care ne confruntam cu un eveniment stresant, de obicei, ncepem sa facem eforturi
596

Managementul con ictelor si al stresului

pentru a depasi acel eveniment. A face fata unui asemenea eveniment este un proces prin care se ncearca gasirea raspunsului la o serie de cerinte care se considera ca depasesc resursele noastre. Acesta este procesul prin care se ncearca stapnirea si depasirea evenimentelor stresante. n general, cercetatorii fac distinctie ntre doua feluri de eforturi: eforturi pentru rezolvarea problemei si eforturi n vederea restabilirii echilibrului emotional . Eforturile facute pentru solutionarea problemei snt ncercari de a realiza ceva constructiv n vederea schimbarii conditiilor stresante. Concentrarea asupra starii emotionale presupune eforturi pentru echilibrarea reactiilor emotionale fata de evenimentul stresant. Cele doua tipuri de eforturi pot aparea simultan. De asemenea, psihologii studiaza si alte strategii specifice n astfel de situatii. Unele dintre acestea snt metodele active de depasire a problemelor, cum ar fi cautarea de informatii, planificarea sau cautarea ajutorului la altii. Alte strategii, incluznd si concentrarea asupra starii emotionale, implica o reinterpretare pozitiva, acceptarea sau ntoarcerea la religie. Psihologii studiaza si metodele de evitare a problemelor, care implica eliberarea comportamentala si mintala de un eveniment stresant, cum ar fi abuzul de medicamente. La modul general, aceste metode snt folosite mai frecvent si au un grad mai mare de adaptare n situatii schimbatoare, n timp ce concentrarea asupra emotiilor poate fi mai eficienta n situatii care nu se pot schimba. De asemenea, metodele de depasire activa snt mai eficiente dect cele de evitare a problemelor, care de fapt par sa nrautateasca situatia. Sa luam un exemplu. Maladia SIDA a omort milioane de oameni si alte milioane traiesc, uneori multi ani, stiind ca au aceasta boala. O astfel de amenintare necesita numeroase forme de cooperare ntre pacient si medic sau psiholog, dar de cele mai multe ori ntre pacient, familie si prieteni. Un punct dintr-un program de promovare a habitudinilor pentru sanatate l reprezinta faptul ca exista grupuri de oameni care pot sustine un bolnav si care snt gata sa-i acorde timpul si ajutorul lor. Pacientii snt nvatati sa cultive prieteniile pe timp ndelungat. Familia poate fi de un real sprijin, ca si prietenii, dar acest lucru nu este suficient. Daca ajutorul nu este perceput ca fiind ntr-o directie buna, se apeleaza la un terapeut. De fapt, acesta l ajuta pe pacient sa nteleaga

boala si sa ncerce sa-i faca fata. Principala grija a pacientului este sa treaca peste nca o zi fara nici o complicatie. El spune: Mi-ar placea s-o nving de tot . Si apoi: Prima mea grija a fost aceea ca, n ciuda promiscuitatii mele, sa nu infectez pe nimeni. Astfel, mi-am schimbat complet stilul de viata, lasnd interesele personale pe ultimul plan . Pentru pacient, cel mai important este sa se concentreze asupra altui lucru, cel mai logic si mai la ndemna fiind munca. Lucrnd ca suprave597

Capitolul XVIII

ghetor, pacientul se confrunta cu problemele altora, ceea ce i face bine, pentru ca, rezolvnd problemele altora, uita de ale sale. Aceasta este ntradevar o distragere constructiva. Consecintele stresului: avantaje, inconveniente si riscuri Dupa cum am vazut, cnd reactia de stres e adaptata, ea pregateste eficient actiunea: mai multa atentie si vigilenta, mai multa energie pentru re ectie si interventie. Cnd reactia este prea intensa sau dureaza prea mult, apar probleme. Starea de stres posttraumatic este complicatia cea mai frecventa n cazul unui factor de stres acut. n acelasi timp, si alte tulburari, mai putin marcate, apar n mod curent: insomnia, starea de tensiune permanenta, diareea. Uneori apar si tulburari organice: gastrita, ulcerul, diabetul. Cnd starea de stres devine cronica, se instaleaza oboseala, depresia, mai ales cnd subiectul intra n faza de epuizare. Atunci se recurge la substantele miraculoase: tutun, alcool, cafea, dar si tranchilizante. Calitatea vietii degradeaza datorita alimentatiei haotice (prea multa sau prea putina mncare), reducerii timpului de somn etc. Snt foarte frecvente tulburarile functionale migrene, simptome digestive, alergii, probleme de piele. Un teren foarte favorabil gasesc bolile organice hipertensiune arteriala, colesterol, infarct miocardic, tulburari ale tubului digestiv (rectocolita hemoragica, probleme gastrice), poliartrita, astm. Pot aparea, de asemenea, probleme endocrine, cum ar fi diabetul sau afectiunile glandei tiroide. n afara de simptomele functionale sau organice, stresul si consecintele sale iritabilitate, anxietate, depresie provoaca adesea probleme relationale, n familie sau la serviciu, uneori chiar con icte importante care, la rndul lor, agraveaza situatia: stresul genereaza stres! Analiza a numeroase cazuri de persoane stresate releva clar ca, adesea, mijloacele folosite pentru ameliorarea pe termen scurt a situatiei o agraveaza pe termen mediu sau lung. Exemplul tutunului este concludent: o tigara calmeaza si ajuta la o mai buna concentrare, deci, n acest sens, e benefica. Dupa mai multi ani nsa, un fumator devine dependent de tutun, riscul de cancer si

de boli cardiovasculare devine major, iar stresul creste! Un alt exemplu este cel al hiperactivitatii n regim de urgenta. Pe termen scurt, rezultatele snt bune, pe termen mediu sau lung oboseala se instaleaza si, n cazul unui comportament de tip A, reusita sociala risca sa se termine ntr-un salon de reanimare.
598

Managementul con ictelor si al stresului

Prevenirea acestor inconveniente si riscuri este foarte utila; e mai usor sa previi dect sa vindeci. Abilitatea de a controla stesul, n vederea obtinerii performantei, a mentinerii sanatatii psihice si psihologice, a unui echilibru satisfacator n relatiile cu ceilalti nu reprezinta o problema secundara, ci o chestiune de sanatate publica, pe care statisticile au evidentiat-o n ultimii ani. n ce consta depasirea cu succes a problemelor? Nu e o ntrebare usoara, iar cercetatorii folosesc criterii diferite pentru a estima eficacitatea acestui proces. Unii ar putea sublinia efectele coping -ului n termeni psihologici si biochimici. n general, eforturile de depasire a problemelor snt considerate mai eficiente daca reduc excitatia psihica si indicatorii acesteia: tensiunea, pulsul si conductibilitatea epidermei. Un al doilea criteriu are n vedere perioada dupa care oamenii se pot ntoarce la activitatile lor anterioare. Multe dintre evenimentele stresante ntrerup cursul normal al activitatilor zilnice, mpiedicnd lucrul sau starea de odihna. n masura n care eforturile de depasire a problemelor reusesc sa-l faca pe subiect sa reintre pe un fagas normal, acest proces poate fi considerat eficace. n ultimul rnd, si cel mai adesea, cercetatorii evalueaza acest proces tinnd cont de eficacitatea acestuia n reducerea problemelor de natura psihologica. Daca emotiile negative frica, depresia snt reduse datorita eforturilor de depasire a situatiei, aceste eforturi snt considerate eficiente. Moduri de a face fata problemelor Modul n care se face fata problemelor reprezinta una dintre resursele interne. Aceasta consta n tendinta unei persoane de a trece peste un eveniment stresant ntr-un mod particular, individual. Evitare versus confruntare . Unii oameni nfrunta evenimentele stresante ncercnd sa faca fata problemelor n mod direct, n timp ce altii le evita minimalizndu-le importanta si ascunzndu-se n spatele alcoolului, drogurilor sau al dependentei de emisiunile TV. Fiecare dintre aceste metode are avantajele si dezavantajele sale. Cei care minimalizeaza sau evita stresul pot face fata doar amenintarilor imediate. Stresul revine zilnic, n ciuda eforturilor depuse pentru a-l evita. Asemenea persoane se vor a a n imposibilitatea de a raspunde unei amenintari iminente si s-ar putea sa nu fie n stare sa faca eforturi pentru a anticipa problemele

ce deriva de aici. Spre deosebire de acestia, indivizii care nfrunta direct evenimentul vor face fata mai bine amenintarilor de lunga durata. Totusi, n unele situatii inedite s-ar putea sa nu se simta n stare sa nfrunte direct problemele. O astfel de persoana ar putea deveni agitata n cazul unei consultatii la stomatolog, ceea ce i-ar crea o stare de neliniste interioara. Totusi, ar putea face
599

Capitolul XVIII

eforturi constructive pentru a reduce stresul la locul de munca, ameliornd astfel situatia. Ostilitatea . Unele procedee de depasire a problemelor pot fi eficace n confruntarea cu stresul, dar n acelasi timp sa aiba efecte adverse asupra sanatatii. Un exemplu de raspunsuri ostile la evenimentele stresante poate fi asociat cu declansarea bolilor cardiovasculare. Aici este implicat un tip particular de ostilitate, caracterizata prin cinism, suspiciune, respingere, furie, antagonism si nencredere n cei din jur. Persoanele care au asemenea atitudini negative n raport cu ceilalti snt de obicei agresive n plan verbal si demonstreaza un comportament ostil fata de ceilalti. Ostilitatea interpersonala poate contribui la declansarea bolilor cardiovasculare n mai multe feluri. n primul rnd, se pare ca ostilitatea este legata de reactivitatea cardiovasculara la stres. Astfel, persoanele care prezinta acest raspuns ostil au sanse mai mari sa prezinte si un nivel mai ridicat de reactivitate la evenimente (cum ar fi tensiunea si palpitatiile). De asemenea, le va fi mai greu sa se refaca din punct de vedere psihologic n urma anumitor evenimente. Totodata, persoanele care prezinta aceste simptome se pare ca beneficiaza de un ajutor social mai redus. n consecinta, e probabil sa nu-si poata obtine beneficiile de sanatate din ajutorul social care, n alte conditii, le-ar fi disponibil. Descoperirea ca ostilitatea de acest gen constituie un factor de risc n bolile de inima este importanta n cercetarea asupra bolilor cardiovasculare, care ramn principala cauza de mortalitate n SUA si n alte tari dezvoltate. Acest tip de ostilitate se dezvolta nca din copilarie, sugernd ca ar fi posibila o interventie n acea perioada. n consecinta, acesta este un domeniu pe care psihologii l pot urmari ndeaproape, spernd sa gaseasca solutii pentru a mpiedica dezvoltarea unui astfel de comportament ce dauneaza sanatatii. Resurse interne Psihologii au identificat mai multe resurse ale personalitatii pe care oricine le poate folosi n conditii extreme pentru a-si dirija controlul psihologic. Optimismul este credinta ca ti se vor ntmpla lucruri bune n viata. O asemenea atitudine pare sa-i mobilizeze pe oameni sa actioneze direct n conditiile unui eveniment stresant si de aceea este asociata cu o buna reglare n

fata evenimentelor suparatoare, cum este boala. n studiile care demonstreaza acest fapt, copiii care au fost intervievati initial n 1920 au fost urmariti timp de cinci decenii, cu scopul identificarii factorilor care duc la o moarte prematura. Aceleasi studii au demonstrat ca oamenii cu o personalitate de tip impulsiv mor mai devreme. De ce traiesc mai mult oamenii constiinciosi si supusi? Pentru ca indivizii constiinciosi vor fi mai atenti si nu vor avea acci600

Managementul con ictelor si al stresului

dente, vor evita folosirea substantelor nesanatoase, cum snt alcoolul, tutunul si drogurile; de asemenea, constiinciozitatea are, din cte se stie, efecte generale benefice asupra atitudinilor importante pentru sanatate. Cutezanta a fost definita ca un set de atitudini care i fac pe oameni rezistenti la stres. Aceste atitudini includ ncrederea , raspunsul pozitiv la provocari , controlul si pot proteja respectivele persoane de efectele negative ale stresului si schimbarii. Alte studii asupra autocontrolului, independent de relatia sa cu cutezanta, au stabilit ca acesta ne poate ajuta mai mult sa facem fata problemelor. Pennebaker si colegii sai au sugerat ca n cazul catharsisului, procesul de dezvaluire a traumelor emotionale poate avea beneficii de ordin psihologic. Religia, de asemenea, le insu a multor oameni tarie si i consoleaza n cazul unor evenimente suparatoare. Cu toate ca n ultimele decenii s-au efectuat cercetari minutioase de tip interdisciplinar, cu toate ca stiintele despre creier folosesc n cunostinta de cauza numerosi termeni si progresele medicinii snt imense, n planul individualitatii umane exista nca ntrebari legate de trairi, mentalitati, credinte, obiceiuri, traditii etc. Studiile efectuate de expertii n psihologia sanatatii cu privire la stres si mecanismele de coping au condus la urmatoarele concluzii : 1. Adesea stresul este conceput ca un set de stimuli de mediu ori evenimente de viata care in uenteaza individul, uneori ca un tip de raspuns particular (specific) sau ca reactie la situatiile tensionate; alteori este considerat o lipsa de potrivire ntre cereri revendicari la nivel individual si abilitatea (perceputa) de a se adapta la aceste cereri. 2. Au fost propuse diferite metode pentru evaluarea evenimentelor stresante de viata. Principala problema este ca oamenii difera enorm sub aspectul a ceea ce ei catalogheaza drept stresant (tensionant/sursa de tensiuni). Din acest motiv, interviurile structurate snt preferate chestionarelor standardizate. 3. Investigatiile privind reactivitatea fiziologica la stres au identificat diferite tipuri de raspuns. Reactivitatea fiziologica variaza considerabil de la individ la individ, n concordanta cu natura stresului. 4. Efectele semnificative ale stresului au fost demonstrate la nivelul sistemului imunitar, desi nu este nca foarte clar daca aceste efecte snt att de mari nct sa modifice sensibilitatea de a contacta boli. 5. Modelele interactionale ale stresului snt n mod intrinsec atractive pentru ca tin seama de diferentele individuale n ceea ce priveste

reactivitatea la stres si metodele, tehnicile de adaptare. Aceste metode au marele dezavantaj ca depind foarte mult de ncrederea (siguranta) n evaluarile subiective si din acest motiv nu pot fi efectiv masurate (probate) stiintific.
601