Sunteți pe pagina 1din 17

Universitatea Tehnica Gheorghe Asachi Iasi Facultatea de Inginerie Chimica si Protectia Mediului Specializarea: Ingineria si Protectia Mediului in Industrie

Biotehnologii si Bioremediere

Fitoremedierea solului

Profesor indrumator: Conf. Dr. Ing. Irina Volf

Studente: Anca-Diana Craciun Andreea-Raluca Rusu

Fitoremedierea Solului

Fitoremedierea se refera la bioremedierea botanica si implica utilizarea plantelor verzi pentru decontaminarea solurilor, apelor si aerului. Este o tehnologie care poate fi aplicata atat poluantilor organici cat si poluantilor anorganici (metale mai ales) prezenti in sol, apa sau aer. Tehnicile de fitoremediere pot oferi singura cale eficienta de refacere a sutelor de mii de km2 de sol si ape poluate in urma activitatilor umane, constituind o alternativa ieftina si ecologica a metodelor fizice de remediere, distructive pentru mediu, folosite curent. Ideea utilizarii plantelor ce acumuleaza metale, pentru inlaturarea selectiva si reciclarea metalelor aflate in exces in mediu, a fost introdusa in 1983, a castigat interes deosebit in anii 90 si a fost examinata tot mai mult ca o tehnologie practica, putin costisitoare comparativ cu metodele clasice de inlocuire sau spalare a solurilor poluate. Scenariul ideal pentru fitoremedierea poluantilor elementari implica extractie, translocarea cationilor toxici sau oxianionilor in tesuturile poluata. supraterane si recoltarea acestora, conversia elementelor in radacini pentru pevenirea percolarii din zona

Unii si de

autori

propun zeoliti) si

utilizarea plantelor

concomitenta

amendamentelor chimice(carbonat de calciu, fosfati, oxizi de fier mangan, pentru transformarea contaminantilor in forme inaccesibile si stabile. Fitoremedierea se refera la capacitatea naturala a anumitor plante numite hiperacumulatori la bioacumulare, degradare sau sa faca contaminanti inofensivi n sol, apa sau aer. (www.sciencedirect.com) Din punct de vedere al fitoremedierii planta poate fi considerata ca fiind un sistem de pompare si tratare care poate preveni raspandirea contaminarii solurilor. Contaminanti, cum ar fi de metale, pesticide, solventi, explozibili, titei au fost diminuate in proiectele de fitoremediere din intreaga lume. Plantele cu potential de fitoremediere mare pot fi speciile din flora spontana ce cresc in locuri poluate sau plantele cultivate care au trasaturi specifice,determinate de mediul poluant. Poluantii pot fi absorbiti in plante prin cateva procese naturale biofizice si biochimice, si anume prin: absorbtie, transport, translocare, hiperacumulare si transformare. Fitoremedierea este considerata o tehnologie care

protejeaza mediul perturbator, spre deosebire de metode de curatire mecanice, cum ar fi excavare sol sau de pompare a apelor subterane poluate. In ultimii 20 de ani, aceasta tehnologie

a devenit tot mai populara

si a fost folosita pentru soluri

contaminate cu plumb, uraniu, precum si arsen. Cu toate acestea, un dezavantaj major al fitoremedierii este ca acesta necesita un angajament pe termen lung deoarece procesul este dependent de cresterea plantelor, toleranta la toxicitate si capacitate de bioacumulare.

Fitoremedierea solului poate fi limitata de: -Adancimea zonei de tratare care este determinata de plantele folosite in fitoremediere. In majoritatea cazurilor, acest procedeu poate fi folosit pe solurile de mica adancime. -Concentratiile mari de substante periculoase pot fi toxice pentru plante. -Comporta aceleasi limite de transfer in masa ca alte

biotratamente -Uneori se poate face doar in anumite sezoane, in functie de locatii. -Poate transfera poluantii intre medii, cum ar fi de exemplu din sol in aer. -Nu este eficient pentru poluantii puternic absorbiti (cum ar fi PCB) si cei absorbiti slab.

-Toxicitatea si biodisponibilitatea produsilor de degradare nu sunt intotdeauna cunoscute. - Produsii pot fi mobilizati in apele subterane sau bioacumulati in animale. Avantaje: -costul fitoremediere este mai mic decat cel al procesele traditionale, atat in situ si ex situ -impact redus asupra mediului -plantele pot fi usor monitorizate -posibilitatea de recuperare si re-utilizarea de metale pretioase (de catre societati specializate in "phytomining") (www.sciencedirect.com) Dintre dezavantajele fitoremedierii se pot mentiona: limitarea adncimii zonei tratate in functie de plantele utilizate - in majoritatea cazurilor procedeul este aplicabil pentru poluanti aflati aproape de suprafata; concentratii ridicate de materiale periculoase pot fi toxice pentru plante; prezinta aceleasi limitari privind transferul de masa ca si celelalte tehnologii de bioremediere; poate avea caracter sezonier, depinzand de locatia

geografica a ariei supuse bioremedierii;

poate transfera poluantii intre diverse medii (din sol in aer, de ex.); nu este eficienta pentru contaminantii puternic adsorbiti, cum ar fi PCB; toxicitatea si biodisponibilitatea produsilor de biodegradare nu este intotdeauna cunoscuta; produsii de biodegradare pot fi mobilizati in apa freatica sau se pot bioacumula in regnul animal, prin intermediul lantului trofic; fiind inca in faza demonstrativa, este relativ nefamiliar forurilor legislative.

Tipuri de fitoremediere: Sub denumirea generala de fitoremediere sunt cuprinse acele procese care utilizeaza plantele pentru indepartarea, transferul, stabilizarea si distrugerea contaminantilor din sol, apa, sedimente. Metodele de fitoremediere ofera un potential semnificativ pentru anumite aplicatii si permit remedierea unor situri mult mai mari decat ar fi posibil in cazul utilizarii unor tehnologii traditionale de remediere. Un numar mare de specii de plante (peste 400 la ora actuala), incepand cu ferigile pteridofite si terminand cu angiosperme ca floarea-soarelui sau plopul, pot fi

utilizate pentru indepartarea poluantilor prin intermediul mai multor mecanisme. Mecanismele in fitoremedierii includ biodegradarea intensificata rizosfera (rizodegradarea),

fitoextractia (fitoacumularea), fitodegradarea si fitostabilizarea. Rizodegradarea are loc in portiunea de sol care inconjoara radacinile plantelor. Substantele naturale eliberate de radacinile plantelor servesc drept substrat pentru microrganismele prezente in rizosfera, accelerand astfel degradarea contaminantilor. Radacinile plantelor afaneaza solul, lasand loc pentru transportul apei si aerare. Acest proces tinde sa impinga apa catre zona de suprafata si sa deshidrateze zonele saturate mai joase. Fitoextractia este procesul prin care radacinile plantelor absorb impreuna cu apa si nutrientii si contaminantii din sol (metalele, in special). Contaminantii nu sunt distrusi, dar se acumuleaza in radacinile, tulpinile si frunzele plantelor, care pot fi recoltate in vederea indepartarii si distrugerii contaminantilor. Procesul de extractie depinde de abilitatea plantelor de a creste in soluri cu concentratii ridicate de metale si de capacitatea acestora de a extrage din sol metalele in conditiile climaterice specifice solului respectiv. Pentru fitoextractie se pot folosi fie plante cu capacitate naturala exceptionala de a acumula metale, asa numitii hiperacumulatori, fie plante care produc cantitati ridicate de biomasa (porumb, orz, mazare, ovaz, orez, mustar indian) asistate chimic cu adaosuri de substante care imbunatatesc capacitatea de extractie a metalelor. Adaosurile de acid citric, acid oxalic, acid galic, acid vanilic, chelatizanti clasici

ca etilendiaminotetraacetat - EDTA si dietilentriaminopentaacetat - DTPA sau chelatizanti biodegradabili ca etilendiaminodisuccinat EDDS, metilglicindiacetat MGDA imbunatatesc substantial extractia din sol a Zn, Cd, Cu si Ni. Aceste adaosuri prezinta insa riscul de a mobiliza metalele in apele subterane. Numarul hiperacumulatorilor in regnul vegetal este redus: circa 400 de specii de plante vasculare, marea majoritate prezentand o afinitate deosebita pentru Ni. Prin definitie, hiperacumulatorii trebuie sa acumuleze cel putin 100 mg/g Cd sau As, 1000 mg/g Co, Cu, Cr, Ni sau Pb, 10000 mg/g Mn sau Ni. Anumite specii de ferigi prezinta o capacitate deosebita de acumulare pentru As pana la 23000 mg/kg in lastarii speciei Pteris vitata. Hrisca obisnuita (Fagopyrum esculentum Moench) poate acumula in tulpini pana la 4200 mg/kg Pb, fiind prima specie hiperacumulatoare de Pb care are si o productivitate ridicata in biomasa. Alte plante cu potential pentru fitoextractie sunt cele din genul Brassica: Brassica juncea (mustarul indian) pentru Cd, Cr(VI), Cs, Cu, Ni, Pb, U, Zn, Brassica napus (napul) pentru Pb, Se, Zn, Brassica oleracea (varza ornamentala) pentru Cs, Ni, As, Tl. Extractia Hg biodisponibil din sol se poate realiza cu orz, grau, lupin galben (Lupinus luteus), iarba cainelui (Cynodon dactylon). Fitodegradarea este procesul de metabolizare a

contaminantilor in tesuturile vegetale. Plantele produc enzime (dehalogenaze, oxigenaze) care favorizeaza degradarea catalitica a contaminantilor ajunsi in tesutul vegetal. Este studiata

posibilitatea degradarii concomitente a compusilor aromatici si a compusilor alifatici clorurati prin aceasta metoda. Fitostabilizarea este procesul bazat pe capacitatea anumitor plante de a produce compusi chimici care pot lega, la interfata radacina - sol, intr-o forma inactiva, cantitati importante de compusi toxici (indeosebi metale grele), impiedicand astfel raspandirea lor in apele subterane sau in alte medii. Uzual, solul supus fitostabilizarii este arat, tratat cu diverse amendamente pentru fixarea rapida a metalelor (var, ingrasaminte fosfatice, oxihidroxizi de Fe sau Mn, minerale argiloase etc.), dupa care este insamantat cu plante cunoscute ca slabi translocatori ai metalelor, astfel incat acestea sa nu ajunga in partile plantei care pot fi consumate de animale. Iarba vantului (Agrostis tenuis) si paiutul rosu (Festuca rubra) sunt folosite in aplicatii comerciale pentru fitostabilizarea solurilor contaminate cu Pb, Zn sau Cu. Rizofiltrarea este similara fitoacumularii, cu observatia ca se aplica doar efluentilor lichizi. Plantele sunt crescute fara sol si sunt transportate in ariile contaminate. Pe masura ce radacinile se satureaza cu contaminanti, se recolteaza si se depoziteaza. Fitovolatilizarea este procesul prin care plantele absorb apa contaminata cu compusi organici pe care ii elimina apoi in atmosfera prin intermediul frunzelor. Si unele metale (Hg, As, Se) pot fi eliminate sub forma de compusi gazosi, dar toxicitatea acestora pune la indoiala eficacitatea acestei metode. Plante de tutun (Nicotiana tabacum) modificate genetic au fost utilizate

pentru sorbtia mercurului si a metilmercurului din sol, urmata de eliberarea acestora in atmosfera ca oxid de mercur. Influenta hidraulica este procesul prin care arborii in special faciliteaza procesele de remediere, influentand miscarea apei din panza freatica. Arborii actioneaza ca pompe naturale atunci cand radacinile lor ajung exemplu, o specie sub oglinda apei freatice, stabilind o retea de plop (Populus deltoides) ajunsa la densa de radacini care preiau cantitati importante de apa. Spre maturitate poate absorbi pana la 1,3 m3 de apa zilnic. In concluzie se poate defini fitoremedierea ca procesul de utilizare in situ a plantelor vii pentru tratarea solurilor, namolurilor si apelor subterane, prin indepartarea, degradarea sau imobilizarea poluantilor existenti. Tehnicile de fitoremediere sunt potrivite pentru ariile in care contaminarea este de nivel scazut pana la moderat, suficient de aproape de suprafata, si intro zona putin adanca. Cu aceste limitari, fitoremedirea poate fi aplicata pentru diferitelor categorii de poluanti: metale, pesticide, solventi, explozivi, titei brut, HAP, diferiti compusi organici, scurgeri de la depozitarea deseurilor menajere. Specia vegetala frecvent utilizata in proiectele de fitoremediere este deocamdata plopul. Acest arbore creste rapid, poate supravietui in conditii climaterice variate, iar in comparatie cu alte specii poate extrage cantitati mari de apa din acvifere sau din sol, extragand astfel si poluantii solubilizati din mediul contaminat.

Fitoremedierea este o tehnologie noua, inca in faza de dezvoltare, aplicatiile sale practice fiind relativ recente. Primele cercetari s-au facut la inceputul anilor 1990, o serie de tehnici fiind aplicate cu rezultate rezonabile in unele situri poluate.

Fitoremediere-Rolul geneticii

Sistemul planta-sol-poluant este determinat de o combinatie complicata de factori chimici ,biochimici,fizici si biofizici care pot juca un rol important in in determinarea solutiei ce vizeaza o anumita problema de fitoremediere. Programe de reproducie i a ingineriei genetice sunt metode n plante. Genele pentru fitoremediere pot proveni dintr-un puternice pentru mbuntirea capacitii de fitoremediere naturala, sau pentru introducerea de noi capabiliti

microorganism sau pot fi transferate de la o plant la un alt soi mai bine adaptat la condiiile de mediu. De exemplu, genele de codificare a unui nitroreductator de la o bacterie au fost incluse n tutun i a artat eliminarea mai rapid a TNT i rezisten sporit la efectele toxice ale TNT . Cercetatorii au descoperit, de asemenea, un mecanism n centralele care le permite s se dezvolte chiar i atunci cnd concentraia de poluare n sol este letal pentru non-tratate cu plante. Permite plantelor de a tolera concentraiile de poluani de

500 de ori mai mare dect plantele netratate, precum i de a absorbi poluani mai mult.(www.sciencedirect.com)

Contaminarea solului cu metale grele


Contaminarea solului cu metale in urma diverselor activitati industriale este la ora actuala o problema majora de mediu in intreaga lume. Datorita interactiilor intre diferitele compartimente de mediu contaminantii de din sol cu se redistribuie in toate bunei compartimentele umana. Modul in care metalele se distribuie si transformarile suferite depind de proprietatile fizico-chimice ale metalelor si de parametrii lor de mediu. si Chimia metalelor in mediu influenteaza in mod puternic starea si efectele pe care le au asupra receptorilor umani ecologici Toxocinetica si toxodinamica metalelor depinde de metal, de forma sau compusii metalului, si de abilitatea organismului de a regla sau stoca metalul. De fapt, metalele grele au o toxicitate semnificativ pentru om, animale, plante i microorganisme. mediu implicatii asupra

functionalitatii a sistemelor biotice naturale si starii de sanatate

Mai mult dect att, metalele grele, nu sunt supuse unor procese de degradare i, prin urmare, rmn practic la infinit n mediu, cu toate c biodisponibilitatea acestor substane chimice pot schimba considerabil n funcie de interaciunile lor cu elementele constitutive de sol diferite. Printre tehnologiile de reabilitare cea mai rspndit in depoluare solului contaminat cu metaleste fitoremedierea in situ cu costuri mici ,tehnologie de impact ecologice. Fitoremedierea solului contaminat cu procese principale: Fitostabilizarea - care const n imobilizarea de metale n sol sau de rdcini, reducnd astfel mobilitatea lor i biodisponibilitatea. Fitoextractia - care identific procesul de absorbie a contaminanilor din sol i translocarea lor din rdcini n poriunea deasupra solului din plante. Avantaje: Principalul avantaj al fitoextractiei este mediul. Metodele tradiionale, care sunt utilizate pentru curatarea solului contaminat cu metale grele perturba structura solului i reduce productivitatea solului, n timp ce fitoextractia poate cura solul, fr a provoca nici un fel de dauna calitii lui. Un alt avantaj al metal include dou care a primit o atentie primordiala in ultimii cincisprezece ani, datorit naturii sale

fitoextractiei este faptul c este mai puin costisitoare dect orice alt proces. Dezavantaje: Deoarece acest proces este controlat de plante, este nevoie de mai mult timp dect au nevoie alte metode. Pentru a atinge o buna eficienta a fitoremedierii, plantele ar trebui s acumuleze cantiti mari de metale grele, i trebuie sa produca o cantitate mare de biomas n condiii de contaminare. Utilizarea de hyperaccumulators erbacee, selectat de specii lemnoase, care sunt rezistente la metal i au un ritm rapid de cretere, un sistem cu rdcin adanca , poate fi benefic pentru depoluarea solului. Cu toate acestea, doar cteva studii sunt prezente n literatura de specialitate, cele mai multe dintre ele sunt cu privire la utilizarea de plop si salcie pentru solul poluat cu cadmiu. Multe plante, cum ar fi instalaiile de mutar, pennycress alpine i talpa-gtei s-au dovedit a fi de succes la hiperacumularea contaminanilor la sit-uri de deeuri toxice.

Pennycress alpine Planta ce are rolul de a tolera i de a ridica toxinele din sol. Pennycress alpine poate absorbi nivele ridicate de cadmiu i zinc din sol.

Atunci cnd compostul este aplicat la sol contaminat n cazul n care pennycress alpin este cultivat, fitotoxicitatea scade chiar mai mult. Indiferent de mecanism, efectul a fost documentat ntr-o serie de studii. In anul 1997 studiul a folosit pennycress alpine, pentru a elimina zinc i cadmiu de pe un site puternic contaminat din Pennsylvania. Principalele surse de poluare cu plumb si cadmiu in Romania sunt industria metalurgiei neferoase (Copsa Mica, Baia Mare, Zlatna) Plumbul este unul din metalele grele, in jurul caruia sunt multe discutii si el, conform hotararii organizatiei internationale de ocrotire a sanatatii, este atribuit primilor indici de evaluare a poluarii mediului ambiant. Pentru decontaminarea unui sol contaminat cu plumb se poate folosi cu bune rezultate o cultura de Brassica juncea in conditiile administrarii de amendamente sintetice de tipul EDTA. Concentratiile de plumb in tesuturile plantelor sunt direct proportionale cu concentratiile de plumb din sol. EDTA (acid etilen diamino tetraacetic) poate deasemenea sa imbunatateasca acumularea de Cd,Cu, Ni si Zn.Pentru solurile contaminate cu plumb se mai pot folosi culturi de Pisum Sativum (mazare) si porumb (Zea Mays).

Brassica Juncea Mays

Pisum Sativum

Zea

Pentru solurile contaminate cu uraniu se pot utiliza ca amendamente acizi organici de tipul: acid citric,acid acetic,acid malic. Acidul citric are capacitatea cea mai buna de a mobiliza uraniul din sol si de a determina absorbtia acestuia in tesuturile plantelor de Brassica juncea. Toxicitatea acestor metale ca si a cromului, seleniului si arseniului, manifestata asupra plantelor ,poate fi redusa prin reactii chimice de reducere si prin incorporarea elementelor din structura unui compus organic. Acumularea metalelor in frunzele plantelor nu este un proces ce se desfasoara in mod omogen.De exemplu ,concentratia de Ni in plantele de Thlaspi montanum este variabila in functie de tipul de tesut in care se acumuleaza. Plantele din familia Arabidopsis ,Nicotina tabacum au o buna toleranta la ionii metalici dar mai ales la Zn.