P. 1
Negustor Lipscan

Negustor Lipscan

|Views: 1,425|Likes:
Published by Liza Grigoriu
Opera
Opera

More info:

Categories:Types, School Work
Published by: Liza Grigoriu on Feb 01, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/20/2014

pdf

text

original

Buculei Sorela Negustor Lipscan de Mihail Sadoveanu

“Hanul Ancutei”(1928)face parte din opera de maturitate a lui Mihail Sadoveanu (1880-1961) si este, poate cea mai stralucita creatie lirico-epica a prozatorului.Voolumul contine noua povestiri, relatate intr-un spatiu ocrotitor, la hanul Ancutei, de catre taraniimoldoveni care poposeau aici pentru odihna, petrecere, fiind ei insisi participantii direct sau martori la evenimentele narrate. Intamplarile povestite au loc in vreme veche, in timp mitic, se pot petrece oricand in spatiul spiritualitatii si al credintelor ancestrale sin u numai intr-o anumita epoca sociala. “Negustor Lipscan”, a saptea istorisire din volumul “Hanul Ancutei” de Mihail Sadoveanu, este o povestire in rama, deoarece face parte din povestirea mai amplaa evocarii intamplarilor petrecute demult, in timpuri imemoriale, povestite cu pasiune de drumetii care poposeau la hanul unde ritualul oaspetiei era randuit de Ancuta cea tanara. Timpul narativ se com[une din timpul povestirii care marcheaza prezentul si timpul povestit, care ilustreaza un plan al trecutului, al faptelor intamplate in calatoria pe care jupan Damian Cristisor o facuse in “tara nemteasca”, cu scopul de a cumpara marfa de la Lipsca, oe care sa o negustoreasca in Moldova, tem ace inscrie povestirea in specia reportajului. La inceputul si finalul povestirii, perspectiva narativa este reprezentata de naratorul omniscient si naratiunea la persoana a-III-a,

“mare si gros in antereu-I larg si cu incaltarile scartaind”. fiind menit “sa dobandeasca avere” si sa fie cinstit de “cei mari”. Toata priceperea lui mos Leonte vine dintr-o profunda credinta in Dumnezeu si din cartea de zodii de care nu se departe niciodata: “numai Domnul Dumnezeu si cartea pe care o am in tasca ma lumineaza intru toate cate le spun”. din care se contureaza portretul noului venit:”un barbat barbos”. care aduce ulcica de vin si “un pui fript in talger de lut”. Incipitul il constituie nerabdarea pe care musteriii hanului o manifesta cu privire la incitanta istorisire a comisului Ionita de la Draganesti. nici ascunzis” deoarece “radea cu obrajii plini si bogati de crestin bine hranit” si se arata “blajin si cu prietenie…”. secvente initiale si finale care formeaza rama acestei povestiri. este marcat de dialogul personajelor. In acelasi ritual se inscrie hangita Ancuta. deoarece Damian Cristisor povesteste la . mari si grele sunand plin”. Perspectiva narativa este aceea de narrator-martor alternand cu cea de personaj narrator. lipscanul Damian Cristisor “nu are intru sine nici viclenie. Mos Leonte zodierul intuieste alte detalii caracterizatoare pe care negustorul le confirma:era nascut in zodia leului si sub stapanirea planetei Soarelui. care inseamna comerciant de marfuri aduse in Moldova de la Lipsca. De altfel. Jupan Damian venea cu marfa de la Lipsca si se indrepta spre Iasi. promise de acesta inca de la inceputul volumului.viziunea auctoriala conturand ambianta specifica de la hanul Ancutei. unde avea o “dugheana in ulita mare”. de unde si semnificatia titlului “Negustor Lipscan”. Ceremonialul. ca parte componenta a ramie narrative. de strigatele carausilor care indemnau boii se de “bicele de canepa care plesneau usor” starneste curiozitatea oaspetilor. Larma iscata de sosirea la han a”trei cara cu coviltire de scoarta.

spre satisfactia naratorului si a celorlalti oaspeti. si roatele acestor casute se imbuca pe sine de fier. platind cate o rubla pentru fiecare. a trecut Prutul si. moneda nationala a rusilor. In urma cu doi ani. relatate la persoana a-III-a.persoana I despre cele vazute in calatoriile facute prin tari straine. se hotarase sa mearga in acest an la Lipsca(actualul oras Leipzig din Germania). negustorul le spune ca merse cu trenul. unor negustori care sa-I duca intr-un targ la Paris. deoarec. Azi is aici si maine cine stie unde”. oamenii umbla acuma cu trenul. la Neamt si la Frantuz. la biserica Trei-Sfetite si l-a rugat pe parintele Mardare sa-I citeasca o slujba ca sa fie apart de primejdii si de boli. deoarece prin “acele tari. au ajuns la Liov. De Sfanta Maria a dus “patru lumanari de ceara curate sfintei Paraschiva”. iar specia reportajului este definite atat prin traseul marcat de localitatile prin care trecuse. dintre toti cei prezenti. pentru ca negustoria fusese cu folos. ceea ce denota faptul ca negustorul isi organizeaza cu inteligenta si rabdare marea calatorie. pe sinele acelea de fier. S-asa. despre propriile fapte si impresii.si umbla singura . Un cioban in Rarau intreaba ce este acela tren. precum si prin informatii despre unitatea monetara si randuielile din perspectivele tari. Grigorita. Spre mirarea tuturor.Damian a plecat de la Iasi spre Husi. impreuna cu un negustor armean a cumparat la Tighina “cinci sute de batali”(berbeci). unde au vandut “batalii” cu “un galben bucata”. le trage cu usurinta o masina care fluiera si pufneste de-a mirare. Dup ace l-a lasat la dugheana pe fratele sau mai mic. “numai comisul si capitanul Isac pareau a sti despre ce este vorba”. au pus marfa in tren si in cateva zile erau in Strassbourg. Damian Cristisor se-ncumetase intr-o calatorie la Liov si. Negustorul le descrie masinaria “un fel de casute pe roate. Trecand granite in Imperiul Austro-Ungar. Pregatirile pentru drum include mai multe etape.

Asculatatorii se mira si intreaba daca nemtii n-or fi auzit ca exista vin si sunt si mai dezamagiti cand afla ca mananca multi cartofi cu carne fiarta de porc sau de vaca. si baieti si fete.nici “mile fript talhareste si tavalit prin mojdei”. ca trenul este un fel de caruta “cu foc”. In tara nemteasca sunt case cu cate patru-cinci etaje. imaginandu-si in cele din urma. Mos Leonte isi face cruce si ii deplange pe acei oameni care n-au gustat “pui in tagla” . amplifica buna-dispozitie a ascultatorilor. toata lumea invata carte. “Atunci oile cine le pazeste”. Ceea ce l-a impresionat insa cu adevarat pe jupanul Damian este faptul ca legea se aplica la fel pentru toti. iar intrebarea ciobanului.” . oaspetii Ancutei inchina cu veselie pentru “randuiala”. “fiind intr-o cumpana mai dreapta ca a noastra” si fara sa se tina seama de saracia sau de bogatia impricinatilor. judecatorul i-a dat dreptate morarului. Altfel nemtii sunt “iritici” desi cred tot in Domnul nostru Isus Hristos. bors sau crap la protao”. Nimeni nu crede ca merge fara cai. un fel de case”una peste alta”. Negustorul le povesteste apoi “si alte lucruru mai de mirare”. care trebuie neaparat sa ramana numai la dansii. “un fel de lesie amara”. “nici sarmale. Oamenii isi fac cruce. Negustorul le povesteste cum un morar s-a judecat pentru “petic de mosioara” cu insusi imparatul si. pentru ca pricina este adevarata.cu foc”. Auzind acestea. iar auditoriul iar se mira de asa o minune. bucurandu-se ca acest obicei nu venise si pe la ei. deoarece acolo domneste legea. ca ulitele sunt facute “dintr-o singura bucata de piatra”. desi Damian le desluseste ca masina trage dupa sine mai multe casute in care sunt ori oameni ori marfuri si ca el incarcase batalii “in acele casute”. O alta minunatie este aceea ca in toate targurile si satele sunt scoli. profesori. pe care se plimba cucoane cu palarii si boieri cu ceasorinc si cu totii beau bere.

vamesii l-au intrebat daca nu le-a adus cate un “dar de la iriticii si ticalosii aceia de nemti”. Ancuta adduce “placinte cu poalele-n brau” iar negustorul ii prinde hangitei o “zgardarita de margele” si o saruta pe amandoi obrajii. ori vames. negustorul urmeaza sa mai faca o “dare de catra sfanta Paraschiva si catre parintele Mardare”. i-a dat in dar”un badier de lana rosie”. unde a pus marfa in carute. apoi sa dea ceva si nasului sau. pana cand a ajuns la Suceava. pe la Cornu-Luncii. In lunca Moldovei l-a oprit “un calaret frumos si voinic”. supraveghtorul ii cee din marfa adusa de la Lipsca dar neplacandu-I nimic Damian ii ofera al patrulea “badier rosu de lana”. adica actele oficiale care-I permiteau sa faca negot cu marfa pe care o transporta. Cand va ajunge la Iasi. . Damian avea toate documentele necesare si . o scrisoare semnata de aga “priveghetor. cerandu-I banii pe care-I avea asupra lui. aga Buscan. inchinand ulcele cu vin in onoarea “cinstitului negustor”. dupa care se va putea odihni pana cand va trebui sa se insoare deoarece “inca sunt holtei”. spre multumirea hotului. Intrand in tara moldovei. in plus. calatorind mai intai cu “caruta aceea cu foc”. Vazand acestea. ci sa-l lesi a merge cu pace la locul sau”. asa ca negustorul le-a dat cate un badier(fular lung).Negustorul nu a patit nimic cat timp a umblat “pe drumuri si-n targurile nemtesti. Ascultatorii sunt puternic impresionati de cele aflate si se manifesta zgomotos. ori vornic de sat” nu are voie”a vatama acestui negutator. Atrasa de veselia generala. dar pentru ca nu vanduse marfa sin u avea deloc bani. Oprind carele sa poposeaca si sa manance oamenii si animalele. vine la el supraveghetoul acelor locuri si-I cere “indreptarile”. apoi cu sarabande.

Figurile de stil apar cu moderatie. o naratiune de mica dimensiune. frumusetile tainice ale naturii. coropca) sunt folosite cu naturalete in povestire de catre pesonaje. muzicalitatea frazelor. Sadoveanu creeaza trairi tulburatoare in sufletele asculatatorilor. armonioasa si pura. o limba capabila sa preia poezia sentimentelor omenesti. cetatuie). Sadoveanu a creat o limba limpede.subtire in mijloc. o singura intamplare de sine statatoare incadrata intr-o naratiune mai ampla (Hanu-Ancutei) si la care participa personaje putine. harapnic. palid conturate opera “Cealalta Ancuta” este o povestire in rama. in care se povesteste cu subiectivism. lat in spate”. Metafora lipseste aproape de tot. Arhaismele(razas. Fiind o specie a genului epic. oralitatea exprimarii.ca si aceasta de acum”. iar Ancuta cealalta era “muiere frumoasa. jupan. arnaut. ramandand fidel declaratiei sale din discursul rostit la Academie. particularizand trasaturi ale personajelor. iar epitetele au rol caracterizator. Prin eufonie. Tudor Vianu considera ca povestitorii lui Sadoveanu “vin din vremuri imemoriale si-si gasesc bucuria un evocarea lor. Referindu-se la volumul “Hanul Ancutei”. Astfel Todorita Catana este”om nalt si voinc.sorcovat. transformand acele timpuri intr-un izvor de nostalgii si de priviri melancolice”. in care se impleteste graiul popular al taranilor cu fraza vechilor cronici. cuvintele si expresiile populare(duduca. prin intermediul carora scriitorul creeaza o limba literara admirabila si accesibila. aceea ca “taranul roman a ost principalul meu erou”. traind ceea ce povestesc. Asa cum afirma George Calinescu(critic literar). a povestirii cu geniul sau poetic.clempusuri. . pastrand farmecul atmosferei acelor vremuri vechi. regionalismele. dand astfel stilului sobrietate.Limbajul artistic al lui Mihail Sadoveanu se paricularizeaza prin imbinarea epicului cu liricul.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->