Sunteți pe pagina 1din 81

PLANUL LUCRARII

CAPITOLUL I - IMPORTANTA OCROTIRII LIBERTATII PERSOANEI SUB ASPECT PSIHIC Sectiunea I: NOTIUNE,CONCEPTE Sectiunea a II- a: REFERINTE ISTORICE SI ELEMENTE DE DREPT COMPARAT 2.1. Evolutia reglementarilor privind protectia penala a persoanei 2.2. Elemente de drept comparat Sectiunea a III-a: ASPECTE COMUNE PRIVIND INFRACTIUNILE CONTRA LIBERTATII PERSOANEI CAPITOLUL II: INFRACTIUNEA DE AMENINTARE - N SPECIAL Sectiunea I: ASPECTE GENERALE 1.1.Continutul legal al infractiunii de amenintare 1.2.Conditii preexistente ale infractiunii 1.2.1. Obiectul infractiunii de amenintare 1.2.1.1. Obiectul juridic 1.2.1.2. Obiectul material 1.2.2. Subiectii infractiunii de amenintare 1.2.2.1. Subiectul activ 1.2.2.2. Subiectul pasiv Sectiunea a II-a: CONTINUTUL CONSTITUTIV AL INFRACTIUNII DE AMENINTARE 2.1. Latura obiectiva 2.1.1. Elementul material 2.1.2. Urmarea imediata 2.1.3. Legatura de cauzalitate 2.2. Latura subiectiva Sectiunea a III-a: FORME.MODALITATI.SANCTIUNI. ASPECTE PROCESUALE .

CAPITOLUL III - INFRACTIUNEA DE SANTAJ - IN SPECIAL Sectiunea I: ASPECTE GENERALE 1.1.Continutul legal al infractiunii de santaj 1.2.Conditii preexistente ale infractiunii 1.2.1. Obiectul infractiunii de santaj 1.2.1.1. Obiectul juridic 1.2.1.2. Obiectul material 1.2.2. Subiectii infractiunii de santaj 1.2.2.1. Subiectul activ 1.2.2.2. Subiectul pasiv Sectiunea a II-a: CONTINUTUL CONSTITUTIV AL INFRACTIUNII DE SANTAJ 2.1. Latura obiectiva 2.1.1. Elementul material 2.1.2. Urmarea imediata 2.1.3. Legatura de cauzalitate 2.2. Latura subiectiva Sectiunea a III-a: FORME.MODALITATI.SANCTIUNI. ASPECTE PROCESUALE Sectiunea a IV-a: CRITERII DISTINCTIVE NTRE INFRACTIUNEA DE SANTAJ SI CEA DE TLHARIE CAPITOLUL IV - ASPECTE CRIMINOLOGICE Sectiunea I: CAUZE SAU CONDITII CARE FAVORIZEAZA SAVRSIREA DE INFRACTIUNI N GENERAL SI DE AMENINTARE SI SANTAJ N SPECIAL Sectiunea a II-a: IMPORTANTA PREVENIRII SI COMBATERII INFRACTIUNILOR CAPITOLUL V - STUDIU COMPARATIV NTRE INFRACTIUNEA DE SANTAJ SI CEA DE AMENINTARE

ABREVIERI

Alin. Art. B.J. Col. Compl. C.P. C. proc. pen. C.S.J. Dr. pen. Dec. nr. Ed. Jud. J.N. Lit. L.P. Pag. Prev. R.R.D R.D. Sent. Sect. pen. Trib. mun. Buc. Trib. Supr. Trib. jud. Trib. reg. I.R.D.O. Vol

= = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = =

alineat Articol Buletinul Jurisprudentei Colegiu Complet Codul penal Codul de procedura penala Curtea Suprema de Justitie Drept penal Decizia numarul Editura Judecatorie Justitia Noua Litera Legalitatea populara Pagina Prevazut Revista Romna de drept Revista Dreptul Sentinta Sectia penala Tribunalul Municipiului Bucuresti Tribunalul Suprem Tribunalul judetean Tribunalul regional Institutu romn pentru drepturile omului Volum

CAPITOLUL I

IMPORTANTA OCROTIRII LIBERTATII PERSOANEI SUB ASPECT PSIHIC

Sectiunea I: NOTIUNE, CONCEPT Libertatea umana nu este numai un drept, ci o conditie fundamentala a existentei, a conditiei umane. Libertatea constituie dimensiunea exponentiala a dezvoltarii personalitatii si constiintei umane. Orice atac asupra libertatii are semnificatia unei suprimari cu maximum de violenta a fiintei umane. Ca agresiune individuala, el este o forma de crima mpotriva entitatii spirituale, a divinitatii din om. Ca agresiune colectiva, constituie un genocid spiritual, o rentoarcere la preistoria conditiei umane. Tocmai pentru aceste adevaruri, orice atingere adusa libertatii provoaca reactii de maxima agresivitate, care sunt fie heteroagresive, fie autoagresive (sinucideri individuale sau n masa)1. Libertatea individului este de neconceput fara libertate morala. n realizarea oricarei activitati, n viata de zi cu zi, omului i este indispensabil sentimentul de liniste, de securitate, pe care l dobndeste numai n conditiile unei netulburate libertati psihice. Constiinta faptului ca i s-ar putea produce un rau creeaza persoanei o temere, o stare de tulburare, care influenteaza asupra actelor pe care le efectueaza, asupra hotarrilor pe care le ia, ct si asupra comportarii pe care aceasta o are, n general, n cadrul societatii. Persoana careia i s-a rapit libertatea psihica nu-si mai gaseste linistea, este preocupata n permanenta de ceea ce i s-ar putea ntmpla, nu-si mai poate desfasura n mod normal activitatea, iar toate acestea se rasfrng negativ asupra participarii ei la viata de relatii sociale. De aceea, fapta prin care i se rapeste persoanei libertatea psihica este o fapta de pericol social, pe care legea penala trebuie sa o incrimineze2. Obiectul ocrotirii, n cazul infractiunilor de "amenintare" si "santaj" este libertatea individuala privita sub aspectul libertatii psihice (morale) a persoanelor, adica libertatea lasata fiecarei persoane de a hotar (de a dispune ) n toate actele sale, n cadrul ordinei juridice, dupa cum va crede de cuviinta, deci dupa cum i vor dicta constiinta, sentimentele si interesele sale. ntruct legea penala nu defineste "fapta de a ameninta", aceasta, asa cum s-a remarcat,3 nu poate avea dect ntelesul din limbajul comun desemnnd, n esenta, o actiune4 prin care o persoana aduce la cunostinta alteia mprejurarea ca urmeaza sa i
C. Paunescu, Agresivitatea si conditia umana, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1994 O. Loghin si T. Toader - Drept penal romn. Partea speciala, Casa de editura si presa "Sansa" S.R.L., Buc., 2001, pag. 172. 3 A se vedea, O. Loghin, T. Toader., op. cit., pag. 152. 4 n lit. de specialitate s-a exprimat si punctul de vedere potrivit caruia infractiunea de amenintare este un caz de exceptie de la regula nepedepsirii procesului psihic anterior activitatii infractionale, fiind incriminata ca infractiune faza oratorie, cnd hotarrea infractionala se materializeaza prin comunicarea verbala sau prin alt mijloc - V. Dongoroz si altii, vol I, pag. 134.
1 2

se produca un rau, insuflndu-i n acest fel, temerea pericolului n care se afla (pentru a-l intimida sau pentru a obtine ceva de la el)5. Notiunea de santaj, n ntelesul ei obisnuit desemneaza constrngerea exercitata asupra cuiva prin amenintarea cu divulgarea unui secret compromitator sau prin alte mijloace de intimidare cu scopul de a dobndi n mod injust un folos pentru sine sau pentru altul. Amenintarea este, asadar, o manifestare primejdioasa att pentru securitatea persoanelor, ct si pentru normala desfasurare a relatiilor sociale conditionate de respectul libertatii persoanelor. Caracterul periculos al faptei de amenintare este reliefat deci de mprejurarea ca prin savrsirea acesteia, persoana amenintata nu mai dispune de libertatea psihica necesara unei comportari firesti, caci sub ngrijorarea sau temerea ce o insufla amenintarea, persoana nu mai este n masura sa hotarasca si sa actioneze cu vointa libera asupra ceea ce trebuie sa faca6. Dar caracterul periculos al faptei de amenintare rezulta si din rasfrngerea antisociala pentru colectivitate ce o aduce atingerea libertatii persoanei; bunul mers al vietii sociale presupune libertatea psihica de care sa se bucure toti membrii sai7. n sensul codului penal, numai daca faptuitorul ameninta pe cineva cu savrsirea unei infractiuni (ca l va lovi, l va omor, etc.) sau ca i va produce o paguba materiala (ca i va strica un lucru) va fi tras la raspundere. Poate fi ndeplinita asupra victimei nsesi, dar si asupra sotului sau unei rude apropiate, cu conditia ca amenintarea sa fie de natura sa alarmeze pe victima - daca faptuitorul spune unei persoane ca i va lovi copilul sau sotul, sotia sau parintii. Se poate comite prin cuvinte, gesturi, scris, semne simbolice. Este necesar ca toate aceste manifestari sa fie se natura a alarma pe victima, de a tulbura, facnd-o sa creada n posibilitatea realizarii lor. Daca cineva rosteste cu usurinta tot felul de amenintari si nimeni nu le ia n considerare nu se alarmeaza de ele, fapta nu va constitui infractiune. Pericolul faptelor de mai sus, cnd sunt serioase, este acela ca nlantuieste vointa victimei, i stinghereste libertatea, o sileste sa-si modifice conduita dupa vointa celui care o ameninta. Libertatea psihica (morala) a persoanei poate fi ncalcata, nsa, si prin constrngerea acesteia la o anumita comportare, cu ajutorul violentei sau al amenintarii. Santajul reprezinta o astfel de atingere adusa libertatii individuale, manifestata n aspectul ei particular de libertate psihica. Scopul urmarit de faptuitor - obtinerea unui folos injust - caracterizeaza constrngerea libertatii psihice la care este supusa persoana fata de care se savrseste infractiunea de santaj.
Gheorghita Mateut - Drept penal. Partea speciala - Sinteza de teorie si practica judiciara, Vol. I, Ed. Lumina Lex, Buc., 1999, pag. 226. 6 Vintila Dongoroz si altii - Explicatii teoretice ale C.P. romn, Vol. III, Partea Speciala, Ed. Academiei R.S.R., Buc., 1971, Pag. 315. 7 Ibidem.
5

Fapta se aseamana, pe linia acestei finalitati, cu infractiunea de lipsire de libertate n mod ilegal forma agravata caci si acolo atingerea adusa libertatii se savrseste n vederea obtinerii unui folos8. Santajul se deosebeste de infractiunea de lipsire de libertate n mod ilegal nu numai pentru ca libertatea individuala este ncalcata n chip diferit (libertatea fizica sau libertatea de miscare, la infractiunea de lipsirea de libertate n mod ilegal si libertatea psihica, la infractiunea de santaj) dar si prin particularitatile fiecarei infractiuni n parte: la infractiunea de santaj nu este necesar ca victima sa fie lipsita de libertate fizica iar folosul nu este cerut ca pret al eliberarii victimei, cum se ntmpla n cazul infractiunii de lipsire de libertate n mod ilegal; n al doilea rnd, la infractiunea de santaj este suficient sa fie urmarit un folos injust, oricare ar fi natura lui (material, moral) pe cnd la infractiunea de lipsire de libertate n mod ilegal folosul trebuie sa fie material. Infractiunea de santaj se aseamana cu infractiunea de amenintarea, amndoua faptele aducnd atingere libertatii psihice a persoanei; amenintarea este interzisa de lege, pentru ca produce n mod nejustificat un sentiment de temere (o alarmare) fara alte consecinte, n timp ce santajul este reprimat nu numai pentru constrngerea psihica ci si pentru scopul ilicit urmarit de faptuitor. Delimitarea infractiunii de santaj de alte infractiuni contra libertatii persoanei permite o mai lesnicioasa apreciere a pericolului social pe care l prezinta aceasta fapta si ntelegerea locului ce l ocupa n clasificarea de grup a infractiunilor ndreptate contra persoanei. Pericolul pe care l prezinta infractiunea de santaj rezulta din atingerea adusa libertatii psihice a persoanei, n vederea realizarii unui folos injust. Societatea are tot interesul sa asigure, n cadrul relatiilor sociale, libertatea morala pentru toti cetatenii, astfel ca acestia sa se manifeste liber si cu toata responsabilitatea n diferitele acte ce le nfaptuiesc n cadrul acestor relatii. Constrngerea libertatii psihice apare n cazul santajului cu att mai grava, cu ct - pe aceasta cale se urmareste realizarea unui folos injust9. Deci, infractiunea de santaj este ceva mai mult dect amenintare, pentru ca presupune exploatarea, specularea temerii celui amenintat sau supus unei violente, n folosul infractorului. Santajul a constituit si constituie si astazi o arma des folosita mai ales n scopuri politice.

Sectiunea a-II-a: REFERINTE ISTORICE SI ELEMENTE DE DREPT COMPARAT


8 9

Vintila Dongoroz , op. cit., vol. III, pag. 323. Ibidem.

2.1. Evolutia reglementarilor privind protectia penala a persoanei Din cele mai vechi timpuri au existat preocupari pentru ocrotirea persoanei umane, problematica drepturilor omului fiind n atentia tuturor marilor filozofi si juristi ai lumii. Gnditorii greci considerau drepturile omului ca fiind acele drepturi fundamentale, eterne si imuabile pe care orice societate omeneasca trebuie sa le respecte, cu alte cuvinte sunt drepturi care izvorasc din natura lucrurilor iar legea nu este dect expresia acestei naturi. In acest fel, drepturile omului izvorasc din dreptul natural, sunt drepturi firesti 10. n conceptia lui Rousseau, n fruntea valorilor originare sta ca valoare suprema libertatea, el spunea, ca "a renunta la libertatea ta nseamna a renunta la calitatea ta de om, la drepturi umane, ba chiar si la datoriile tale. Nu exista nici o despagubire posibila pentru cel care renunta la toate; o astfel de renuntare este incompatibila cu natura omului". Cu libertatea dispare orice moralitate. Rousseau arata ca nu se poate garanta aceasta libertate dect prin legi capabile sa mpiedice ca oamenii drepti sa fie oprimati de cei rai11. Libertatea individuala este expresia constitutionala a starii naturale umane, omul nascndu-se liber. Societatea are obligatia de a respecta si proteja libertatea omului. Unul din raportorii la proiectul Codului penal francez din 1807, spunea ca exercitarea libertatii individuale "este pentru omul traind n societate primul dintre toate bunurile, cel a carei conservare intereseaza cel mai mult fericirea lui. Guvernantii si legea trebuie deci sa o protejeze si sa o apere cu o atentie religioasa contra oricarui act arbitrar din parte ministrilor si a agentilor lor"12. Primul document fondator pentru ceea ce s-a numit ulterior drepturile omului si libertatile fundamentale este Magna Carta Libertatum, adoptat n 1215, care sublinia ca : "Nici un om liber nu va fi arestat, nici ntemnitat sau privat de bunurile sale sau declarat n afara legii, ori exilat sau lezat, indiferent de maniera si noi nu vom merge niciodata mpotriva lui si nu vom trimite pe cineva mpotriva lui fara judecata loiala a egalilor sai, n conformitate cu legea tarii". A urmat apoi un ansamblu de norme care, n 1679 a luat nastere sub denumirea de Habeat Corpus Act, dupa aceea Bill of Rights, n 1689, care enumera si consacra o seama de drepturi care n acte de drept anterior fusesera acordate; si ele sunt reconfirmate, lunndu-se angajamente ferme de respectare a lor.

Irina Moroianu Zlatescu si Radu C. Demetrescu - Din istoria drepturilor omului, I.R.D.O., Buc., 2001, pag. 9. 11 Stefan Geogescu, Filosofia dreptului - O istorie a ideilor. Parte I, Ed. All Educational S.A., Buc., 1998, pag. 137. 12 Ioan Muraru, Drept constitutional si institutii politice, Ed. Actami, Buc., 1998, pag. 201
10

n Declaratia de independenta a celor 13 state americane, din 4 iunie 1776, gasim ideea ca toti oameni sunt egali si nzestrati de catre Creator cu anumite drepturi inalienabile, printre acestea, sunt viata, libertatea si cautarea fericirii. n vederea asigurarii acestor drepturi, guvernele au fost instituite sa conduca oamenii, dobndindusi puterile lor legitime din consimtamntul guvernatilor. n consecinta, ori de cte ori o forma de guvernamt devine contrara acestor scopuri, este dreptul poporului sa o modifice sau sa o aboleasca si sa instituie un alt guvern13. Declaratia drepturilor omului si ale cetateanului - adoptata n Adunarea Constituanta la 26 august 1789, pe fondul adncirii procesului revolutionar n Franta si n urma unor dezbateri celebre n cadrul Adunarii Constituante - proclama urmatoarele drepturi ale omului si cetateanului: Oamenii se nasc si ramn liberi si egali n drepturi (art. 1); scopul oricarei asociatii politice este apararea drepturilor naturale si imprescriptibile ale omului, aceste drepturi sunt libertatea, proprietatea, siguranta si rezistenta mpotriva asupririi (art.2); libertatea consta n a putea face tot ce nu este n detrimentul altuia (art.4); legea este expresia vointei generale, toti cetatenii au dreptul sa contribuie personal sau prin reprezentantii lor la elaborarea ei. Ea trebuie sa fie aceeasi pentru toti, fie ca protejeaza, fie ca pedepseste... (art. 6). Proclamatia de la Islaz, care a fost facuta n fata unei adunari de tarani din Oltenia, prin natura sa juridica, era tot o declaratie a drepturilor omului si cetateanului. Unii autori i-au descoperit chiar trasaturile proprii unei adevarate constitutii, n timp ce altii au considerat-o doar un proiect de constitutie sau un act constitutional. Erau rezumate n 22 de puncte principalele drepturi si libertati individuale, consfintite anterior si de Declaratiile franceze ale drepturilor omului si cetateanului. Pe acest patrimoniu istoric, pe acest fond de reglementari a aparut Declaratia universala a drepturilor omului, pe data de 10 decembrie 1948. n preambulul Declaratie universale a drepturilor omului se arata ca recunoasterea demnitatii inerente tuturor membrilor familiei umane si a drepturilor lor egale si inalienabile constituie fundamentul libertatii, dreptatii si pacii n lume; ca ignorarea si dispretuirea drepturilor omului au dus la acte de barbarie care revolta constiinta omenirii si ca faurirea unei lumi n care fiintele umane se vor bucura de libertatea cuvntului si a convingerilor si vor fi eliberate de teama si mizerie a fost proclamata drept cea mai nalta aspiratie a oamenilor; ca este esential ca drepturile omului sa fie ocrotite de autoritatea legii pentru ca omul sa nu fie silit sa recurga, ca solutie extrema, la revolta mpotriva tiraniei si asupririi si ca este esential a se ncuraja dezvoltarea relatiilor prietenesti ntre natiuni. Rene Cassin, laureat al Premiului Nobel, compara Declaratia universala a drepturilor omului cu un vast portic al unui templu sustinut de patru coloane. Prima este cea a drepturilor si libertatilor de ordin personal: viata, libertatea, siguranta si demnitatea persoanei, protectia egala n fata legii, garantia mpotriva sclaviei, torturii, arestarilor si pedepselor arbitrare, recurs judiciar mpotriva abuzurilor14.
Dan Martian, Declaratia universala a drepturilor omului, gnduri la un moment aniversar, Revista Drepturilor omului nr. 4/1998, pag. 25-26. 14 Irina Moroianu Zlatescu, Un ideal comun pentru toate natiunile: Declaratia universala a drepturilor omului, Revista Drepturile omului nr. 4/1998, pag. 5.
13

A doua coloana priveste drepturile individului n raporturile sale cu gruparile din care face parte si cu elementee lumii exterioare. Barbatul si femeia au, pe picior de egalitate, dreptul de a se casatori, de a ntemeia o familie, de a avea un camin, un domiciliu, un azil n caz de persecutie. A treia coloana este cea a facultatilor spirituale, a libertatii de exprimare, de reuniune, de asociere, dreptul de a lua parte la treburile publice si de a participa la alegeri periodice corecte. Vointa poporului este proclamata ca fundament al autoritatii puterilor publice. Iar cea de-a patra coloana este cea a drepturilor economice, sociale si culturale dreptul la munca, la libera alegere a muncii, la securitate sociala, la libertati sindicale, precum si dreptul la educatie, la recreere, la viata culturala, la protectia creatiei intelectuale sau artistice. Declaratia universala a drepturilor omului reprezinta "un ideal comun spre care trebuie sa tinda toate popoarele si toate natiunile, pentru ca toate persoanele si toate organele societatii sa se straduiasca, (...) sa dezvolte respectul pentru aceste drepturi si libertati si sa asigure prin masuri progresive, de ordin national si international, recunoasterea si aplicarea lor universala si efectiva". Largul interes de care se bucura astazi problematica drepturilor omului reprezinta, o recunoastere de netagaduit a complexitatii si originalitatii acestei institutii juridice, dar si a faptului ca fara aceste drepturi nu se poate nfaptui n zilele noastre o societate democratica si nici realiza, pe plan extern, cadrul juridic normal indispensabil colaborarii natiunilor15. Institutia drepturilor omului a cunoscut un laborios proces de cristalizare, nfatisndu-se n prezent ca o institutie, deosebit de compexa, ce tine att de ordinea juridica interna ct si de cea internationala. Rasturnarea regimurilor totalitare din Europa centrala si de Rasarit a avut ca urmare directa, printre altele, afirmarea vointei suverane a popoarelor din tarile respective de reconstruire a vietii lor sociale pe baza unor valori politice si umaniste generoase: democratia pluralista, statul de drept si drepturile omului. Dupa revolutia din decembrie 1989, poporul romn si-a manifestat n mod ferm hotarrea ireversibila de a merge pe aceasta cale, Romnia adopnd o atitudine noua fata de problematica drepturilor omului, precum si fata de coperarea internationala n acest domeniu16. Pentru ca drepturile omului sa devina o realitate juridica - arata marele specialist Karel Vasac, autorul unor lucrari de referinta n domeniu - trebuie sa se ndeplineasca trei conditii. Mai nti, trebuie sa existe o societate organizata sub forma unui stat de drept, apoi n interiorul statului drepturile omului sa se exercite ntr-un cadru juridic prestabilit, variabil totusi, n functie de natura drepturilor si de circumstante si n
Victor Duculescu, Georgeta Duculescu, Constanta Calinoiu, Constitutia Romniei comentata si adnotata, Ed. Lumina Lex, Buc., 1997, pag. 66. 16 Adrian Nastase, interventie facuta ca sef al delegatiei Romniei particiante ca observator la cea de-a 46 sesiune a comisiei ONU pentru drepturile omului, Geneva 1990.
15

sfrsit, exercitarea drepturilor omului de catre titularii lor sa fie nsotite de garantii juridice precise17. Respectarea tuturor drepturilor si libertatilor fundamentale este inseparabila de garantarea efectiva a acestora si constituie o conditie esentiala a statului de drept, a societatii democratice si a dezvoltarii durabile. A fost nevoie ca un razboi cumplit, cu consecinte incomensuabile, sa zguduie lumea pentru ca, odata ncheiat, opinia publica mondiala sa redescopere ca pacea si progresul omenirii depind de respectul acordat drepturilor si libertatilor omului18. Constitutia Romniei n titlul II, intitulat "Drepturile, libertatile si ndatoririle fundamentale ale cetatenilor", nsumeaza o enumerare clara si sistematica a tuturor drepturilor, libertatilor si ndatoririlor fundamentale, enuntnd garantii de natura sa asigure respectul ferm al acestora. Trebuie subliniat faptul ca la elaborarea textelor s-a avut n vedere n primul rnd conventiile internationale privind drepturile omului, Declaratia universala a drepturilor omului, cele doua Pacte internationale cu privire la drepturile omului (Pactul privind drepturile civile si politice si Pactul cu privind drepturile economice si sociale). Au fost avute n vedere, totodata, si reglementarile corespunzatoare, modul n care aceste drepturi si libertati au fost enuntate n constitutiile principalelor state democratice19. O contributie importanta la asigurarea protectiei drepturilor si libertatilor omului consacrate de Constitutie o aduce si legea penala. Dupa cum se stie, dintre toate valorile sociale, omul reprezinta valoarea cea mai de pret, de aceea legea penala l apara att n ceea ce priveste existenta sa fizica si atributele fundamentale ale personalitatii sale, ct si n ceea ce priveste toate celelalte drepturi si interese care i sunt recunoscute. Aceasta aparare se realizeaza n maniera specifica dreptului penal, adica prin incriminarea faptelor care sub un aspect sau altul, aduc atingere fiintei, drepturilor si intereselor sale legitime. Facnd distinctie ntre faptele de pericol social ndreptate mpotriva drepturilor absolute privitoare la existenta fizica si la principalele atribute ale fiintei si personalitatii umane, pe de o parte, si faptele de pericol social ndreptate mpotriva altor drepturi si interese ale persoanei, pe de alta parte, legiuitorul a inclus pe cele dinti ntr-o categorie distincta de infractiuni, sub denumirea de "Infractiuni contra persoanei". Ele constituie continutul Titlului II, din Partea speciala a Codului Penal. Dreptul la libertate reprezinta, alaturi de dreptul la viata, la integritate corporala si sanatate, un drept fundamental al persoanei. Fara dreptul la libertate, personalitatea omului nu-si poate gasi afirmarea, iar toate celelalte drepturi, inclusiv dreptul la viata, la integritate corporala si sanatate, si pierd considerabil valoarea, deoarece numai n masura n care este liber, omul se poate bucura deplin de viata ct si de celelalte drepturi care i sunt recunoscute. Dreptul la libertate este dreptul de a valorifica n
Irina Moroianu Zlatescu, Un ideal comun pentru toate natiunile: Declaratia universala a drepturilor omului, Revista Drepturile omului nr. 4/1998, pag.7. 18 Adrian Nastase, Universalitatea, indivizibilitatea si interdependenta drepturilor omului, n Revista Drepturile omului nr. 3/1995, pag.6 19 Victor Duculescu, Georgeta Duculescu, Constanta Calinoiu, Constitutia Romniei comentata si adnotata, Ed. Lumina Lex, Buc., 1997, pag. 69.
17

10

practica toate nsusirile, atributele, interesele si dorintele legitime si rationale ale omului, care impune respectul datorat aceluiasi drept recunoscut semenilor sai. Acest drept fundamental (libertatea), care prezinta numeroase si variate aspecte, este ocrotit si prin incriminarea faptelor ce i aduc atingere. Aceste fapte constituie infractiuni contra libertatii, carora legiuitorul le-a consacrat Capitolul II din Titlul II al Codului Penal "Infractiuni contra persoanei". Doua dintre faptele care aduc atingere libertatii psihice (morale) a persoanei si care sunt, de altfel si incriminate de legea penala n acest capitol sunt infractiunile de "amenintare" si de "santaj". n Codul penal din Transilvania amenintarea nu era incriminata ca fiind un delict ci era prezenta numai ca modalitate de savrsire a altor delicte sau crime, cum ar fi savrsirea crimelor n contra pudoarei (crima de viol), n cazul santajului si a tlhariei. Art. 77 al acestui cod sublinia faptul ca "nu este imputabila infractiunea aceluia care o savrseste fiind constrns printr-o forta careia nu a putut rezista sau prin amenintari, cari constituiau un pericol direct pentru viata sa, pentru integritatea sa corporala sau pentru viata sau integritatea corporala a unei persoane din intimitatea sa, daca pericolul nu a putut fi nlaturat ntralt mod"20. Fapta de a ameninta o persoana a fost pentru prima data incriminata n Codul penal de la 1864 n art. 235-237. n acea perioada exista o mpartire tripartita a infractiunilor n crime, delicte si contraventii, iar fapta de amenintare era considerata ca fiind un delict. Astfel, delictul de amenintare avea urmatorul continut legal: Art. 235 - "Acela care va fi amenintat, prin nscris, anonim, sau subscris, de a asasina, de a otravi, ori de a face asupra vreunei persoane orice alt atentat, supus la munca silnica pe toata viata sau pe timp marginit, se va pedepsi cu recluziunea, daca amenintarea se va fi facut cu cerere de a depune o suma de bani la un loc hotart, sau de a ndeplini orice alte conditiuni". Art. 236 - "Daca amenintarea n scris nu va fi nsotita de nici o cerere sau conditiune, osnda fa fi nchisoarea de la 1 an la 2, si amenda de la 100 pna la 500 lei". Art. 237 - "Daca amenintarea nsotita de cerere sau vreo conditiune s-a facut prin graiu, culpabilul se va osndi la nchisoare de la 3 luni pna la un an si la o amenda de la 100-500lei". Codului penal din 1936 (C. pen. "Regele Carol al II lea" ), a pastrat mpartirea tripartita a infractiunilor n crime, delicte si contraventii, iar delictul de amenintarea a fost incriminata n art. 494 al Codului penal. Acest articol 494 si avea originea n art. 235-237 ale codului din 1864, nsa completat cu diferite cazuri semnalate de jurisprudenta si concretizate n art. 339 si 611 ale codului penal italian. Astfel, n art.612 codul penal italian prevedea ca: "Oricine ameninta pe altii cu un prejudiciu nedrept, se pedepseste la plngerea persoanei lezate cu amenda pna la 500 lire. Daca amenintarea e grava sau s-a comis printr-unul din
Codul penal din Transilvania, tradus de Ion I. Predovici judecator la Trib. Oradia-Mare, Editia a II a, revazuta 1923, Tipografia Adolf Somnenfeld Soc Anon. Oradia-Mare.
20

11

mijloacele aratate n art. 339, pedeapsa este recluziunea pna la 1 an si se procedeaza din oficiu21. Art. 494 din Codul penal al lui Carol al II-lea avea urmatorul continut: "Acela care, ntr-un mod susceptibil de a alarma, ameninta o persoana cu savrsirea unei infractiuni sau cauzarea unui prejudiciu, ntru ct faptul nu ar constitui o infractiune mai grava, comite delictul de amenintare si se pedepseste la plngerea partii vatamate, cu nchisoare corectionala de la una la 6 luni. Pedeapsa este nchisoarea corectionala de la unu la 5 ani, n urmatoarele cazuri : 1. Daca amenintarea este nsotita de o cerere pentru depunerea unei sume de bani sau a oricarei alte valori n anumit loc sau timp; 2. Daca este nsotita de semne simbolice sau alte mijloace, spre a face sa creada ca amenintarea vine din partea unei puternice asociatii secrete, adevarata sau nchipuita; 3. Daca se ameninta cu moartea, cu vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii, ori cu incendiul; 4. Daca infractorul a simulat prin orice mijloc o calitate oficiala sau a ntrebuintat un ordin falsificat a unei autoritati publice; 5. Daca amenintarea s-a facut de o persoana travestita sau mascata; 6. Daca amenintarea s-a facut cu arme"22. n ceea ce priveste delictul de santaj n codul penal de la 1864 acesta a fost incriminat n Transilvania prin art. 350-353 si n Bucovina n art. 98-99. Trebuie subliniat ca n acest cod, santajul face parte din cadrul infractiunilor contra patrimoniului. Transilvania. Art. 350: "Acela, care cu cugetul de a dobndi pe nedrept pentru sine sau pentru altul beneficii materiale, constrnge pe cineva prin violenta sau prin amenintari sa faca, sa sufere sau sa nu faca un lucru, daca fapta sa nu constituie o infractiune mai grava savrseste delictul de santaj si se va pedepsi cu nchisoare corectionala pna la 3 ani. Art. 351: "Savrseste delictul de santaj si se va pedepsi conform dispozitiilor art. 350, cel ce cu cugetul de a dobndi pentru sine sau pentru altul beneficii materiale, ameninta pe cineva cu publicarea, prin imprimate, a unor afirmatiuni calomnioase sau insultatoare. Art. 352: "Tentativa delictului de santaj se pedepseste." Art. 353: "Santajul este crima si se va pedepsi cu temnita grea pna la 5 ani daca: 1. Autorul santajului ameninta cu asasinatul, cu leziuni corporale grave, cu darea de foc sau cu facerea altei daune materiale grave. 2. S-a savrsit prin simularea calitatii de functionar public sau sub pretextul unui ordin legal al vreunei autoritati.
V. Dongoroz, Codul penal "Regele Carol al II-lea" adnotat, partea speciala, vol. III, Ed. Librariei SOCEC & Co., S.A., Buc., 1937, pag. 245. 22 Ibidem.
21

12

Bucovina - 98 : "De crima prin violenta publica prin santaj se face vinovat acela care: a) nrebuinteaza forta efectiva n contra unei persoane pentru a o constrnge la o prestare, o tolerare ori omitere ntru ct actiunea lui nu se prezinta ca o crima mai grav pedepsita. n aceeasi conditiune comite aceeasi crima si acela care b)direct sau indirect, n scris sau verbal, sau n alt mod, cu sau fara indicarea numelui sau, ameninta pe cineva cu o violare a corpului, libertatii, onoarei ori proprietatii, cu intentiunea de a stoarce de la cel amenintat o prestare, tolerare sau omitere, daca amenintarea este de asa fel, ca n vederea circumstatelor si a constitutiei sale personale sau a importantei raului amenintat inspira celui amenintat ngrijiri ntemeiate indiferent daca raul amintit este ndreptat n contra celui amenintat nsusi, a familiei ori a rudelor sale ori n contra a altor persoane puse sub scutul lui si daca amenintarea a avut sau nu succes." 99: "Acela care ntrebuinteaza amenintarea aratata n 98 si proprie de a exercita n modul aratat acolo temeri ntemeiate, numai cu intentiunea de a produce la singure persoane, la comune ori distincte frica si neliniste, comite crima de violenta publica prin amenintare periculoasa"23. n Codul penal din 1936, delictul de santaj a fost incriminat n art. 495 si si avea originea n art. 350 si 351 ale codului penal transilvanean din 1864. n acest Cod penal, delictul de santaj a fost asezat printre infractiunile contra persoanei fata de vechiul Cod penal cnd acest delict era asezat printre infractiunile contra patrimoniului. Interesul protejat prin delictul de santaj era libertatea psihica a persoanelor. Art. 495 avea urmatorul continut: "Acela care, n scopul de a dobndi n mod injust, pentru sine sau pentru altul, un folos material, constrnge o persoana prin violenta sau amenintare, ca sa faca, sa nu faca sau sa sufere ceva, ntru ct faptul nu ar constitui o infractiune mai grava, comite delictul de santaj si se pedepseste cu nchisoare corectionala de la 6 luni la 2 ani. Pedeapsa este nchisoarea corectionala de la unu la 3 ani, daca amenintarea consista n aceea ca se vor da publicitatii fapte, reale sau imaginare, compromitatoare pentru persoana amenintata sau ruda a ei, ori pentru o persoana de care este legata printr-o temeinica afectiune. Tentativa se pedepseste". Codul penal italian, incrimina n art. 610, 611 si 629 aceasta fapta si avea urmatorul continut: Art. 610 : "Oricine constrnge pe altul cu violenta sau amenintare sa faca, sa tolereze sau sa nu faca ceva, se pedepseste cu recluziunea pna la 4 ani. Pedeapsa se majoreaza daca se constata conditiunile prevazute n art. 339". Art. 611 : "Oricine ntrebuinteaza violenta sau amenintare pentru a constrnge sau determina pe altii la comiterea unui fapt care constituie o infractiune, se pedepseste cu recluziunea pna la 5 ani. Pedeapsa se majoreaza daca se constata conditiunile prevazute n art. 339".
23

V. Dongoroz, op. cit., vol. III, pag. 261.

13

Art. 629 : "Oricine, prin violenta sau amenintare, constrngnd pe cineva a face sau a nu face ceva, procura pentru sine sau pentru altul un avantaj nedrept n dauna altuia, se pedepseste cu recluziunea de le 3 la 10 ani si cu amenda de la 5000 la 20000 lire. Pedeapsa este majorata cu cel putin o treime si cel mult jumatate, daca se constata vreuna din circumstantele aratate n ultimul alineat al articolului precedent24. Cod penal adoptat n 1969 a renuntat la sistemul trinitar, lasnd loc unei conceptii unitare cu privire la infractiune. n acest sistem, contraventiile au iesit din sfera de reglementare a justitiei penale, iar n rest, toate faptele prevazute de legea penala si n conditiile prevazute de lege, reprezinta infractiuni, fara nici o alta distinctie; prin adoptarea acestui cod s-au adus modificari infractiunilor de amenintare si santaj, ele fiind prevazute n art. 193 si respectiv 194 Cod penal. 2.2. Elemente de drept comparat Infractiunile contra libertatii persoanei sunt reglementate n legislatiile tuturor statelor. Spre exemplu, n Codul Penal italian infractiunile contra persoanei sunt prevazute n titlul XII, Cartea a II-a. n cadrul acestui titlu n capitolul III sunt prevazute delictele contra libertatii individuale25. n sectiunea a 3-a, a acestui capitol sunt prevazute delictele contra libertatii persoanei, iar art. 612 incrimineaza infractiunea de amenintare, care are urmatorul continut: "Cine ameninta pe altii cu o fapta pagubitoare, este pedepsit, sa despagubeasca persoana prejudiciata cu o amenda de pna la 500.000 de lire. Iar daca, amenintarea este grava, sau este facuta n unul din modurile aratate n art. 339 pedeapsa este nchisoarea pna la un an, iar actiunea penala se pune n miscare din oficiu." n Codul penal italian santajul face parte din cadrul delictelor contra patrimoniului si este incriminata prin art. 629: "Oricine care prin violenta sau amenintare constrnge o persoana a face, a nu face ceva, procurnd pentru sine sau pentru altii un folos injust este pedepsit cu nchisoare de la 3 la 10 ani si cu amenda de la 200.000 la 800.000 lire. Pedeapsa se majoreaza de la 1/3 la 1/2 daca violenta consta n a pune victima n imposibilitate de a-si exprima vointa sa de a actiona." Codul penal italian incrimineaza si infractiunea de "Privare de libertate a unei persoane n scop de tlharie sau santaj", prin art. 630, care arata ca: "Oricine sechestraza o persoana n scopul de a obtine pentru el sau pentru altii un folos injust ca pret al eliberarii este pedepsit cu nchisoare de la 8 la 15 ani si cu amenda de la 400.000 la 800.000 lire."
V. Dongoroz, op., cit., vol III, pag 252. Codice Penale - Codice di procedura penale, Testo unico delle leggi di P.S. - Regulamento e leggi penali speciali, Casa Editrice "Universale" Roma, 1964.
24 25

14

Noul Cod penal francez, incrimineaza n Cartea a II-a Crime si delicte mpotriva persoanelor. n Sectiunea 1 (Atentate savrsite cu intentie mpotriva integritatii persoanei), a Capitolului II (Atentate la integritatea fizica si psihica a persoanei) din cadrul Titlul al II-lea, denumit Atentate mpotriva persoanei umane, este prevazuta infractiunea de amenintare, n art. 222-17 si respectiv art.221-1826. Astfel, art. 222-17, prevede ca "Amenintarea cu comiterea unei crime sau a unui delict mpotriva persoanelor, a carui tentativa este pedepsibila, se pedepseste cu 6 luni de nchisoare si cu 50.000 de franci amenda, atunci cnd amenintarea este fie reiterata, fie materializata printr-un nscris, o imagine sau prin orice alt obiect. Pedeapsa se mareste la 3 ani de nchisoare si 300.000 de franci amenda daca este vorba de o amenintare cu moartea". Art. 221-18 arata ca: "Amenintarea, prin orice fel de mijloace cu comiterea unei crime sau a unui delict mpotriva persoanei, este pedepsita cu 3 ani de nchisoare si 300.000 franci amenda, daca este facuta n scopul ndeplinirii unei conditii. Pedeapsa este de 5 ani nchisoare si 500.000 franci amenda daca este vorba de o amenintare cu moartea". Infractiunea de santaj este incriminata n Codul penal francez, n Cartea a III-a, denumita Crime si delicte mpotriva patrimoniului. n cadrul titlului I (nsusiri frauduloase), Capitolului II (Despre extorcare), Sectiunea a II-a, santajul este incriminat prin trei articole si anume art. 312-10; art. 312-11si art. 312-12. Art. 312-10 - Santajul este fapta de a obtine, prin amenintarea de a face public sau prin imputarea de fapte de natura a aduce atingere onoarei sau demnitatii, fie o semnatura, un angajament sau o renuntare, fie destainuirea unui secret, remiterea de fonduri, de valori sau a unui bun de orice natura. Santajul este pedepsit cu 5 ani de nchisoare si 500.000 franci amenda. Art. 312-11 - Atunci cnd autorul santajului a pus n practica amenintarea, pedeapsa este de 7 ani nchisoare si 700.000 franci amenda. Art. 312-12 - Tentativa delictelor prevazute n aceasta sectiune se sanctioneaza cu aceeasi pedeapsa. Codul penal elvetian, incrimineaza infractiunea de amenintare, n cadrul titlului IV - Crime sau delicte contra libertatii, prin art.18027. Astfel, art. 180 are urmatorul continut legal: "Cel care, prin intermediul unei amenintari grave, va alarma sau va speria o persoana, va fi, n urma plngerii prealabile, pedepsit cu nchisoare sau amenda". Codul penal elvetian incrimineaza n art. 181 o alta fapta savrsita prin amenintare si anume infractiunea de constrngere. Art. 181 Constrngere - "Cel care, utiliznd violenta mpotriva unei persoane, care o ameninta cu un pericol grav sau care i mpiedica n orice alt mod libertatea de actiune n scopul de a o obliga sa faca, sa nu faca sau sa sufere consecintele unui act, va fi pedepsit cu nchisoare sau amenda".
Nouveau Code Penal entree en vigoeur le 1 mars 1994, Ed. Dalloz, 1994. Comite de legislation etrangere et de droit international les codes penaux europeens, vol IV, Paris 1971.
26 27

15

n titlului II al codului penal elvetian sunt incriminate infractiunile contra patrimoniului, n cadrul acestui titlu, la art. 156 este prevazuta infractiunea de extorsiune si santaj. Art. 156: "Cel care, utiliznd violente sau amenintari grave mpotriva unei persoane sau care dupa ce a adus-o pe aceasta, prin orice alte mijloace, n imposibilitatea de a-si exprima vointa, o va constrnge sa-i acorde lui sau unui tert un avantaj pecuniar la care nu avea dreptul, Cel care, amenintnd o persoana ca va publica, va denunta sau va scoate la iveala un fapt a carui divulgare ar putea sa o prejudicieze pe aceasta sau pe un tert cu care se afla n relatii apropiate, determinnd-o n acest mod sa-i cumpere tacerea cu o anumita suma de bani, Va fi pedepsit cu nchisoare de pna la 5 ani. Amenda va putea fi cumulata cu pedeapsa privativa de libertate. Pedeapsa va fi de cel mult 10 ani si amenda daca faptuitorul savrseste aceasta fapta n mod repetat". Codul penal suedez, n Partea a II a, capitolul IV - Infractiuni contra libertatii si a linistii persoanei, incrimineaza n art. 4 infractiunea de santaj: 28 "Cel care, prin violente sau amenintarea cu savrsirea unui act delictual, constrnge o alta persoana sa faca, sa suporte, sau sa nu faca ceva, va fi condamnat, pentru savrsirea infractiunii de santaj, la pedeapsa amenzii sau la nchisoare de 2 ani. Orice persoana care, cu acelasi scop, exercita o constrngere ce consta n amenintarea cu urmarirea sau cu denuntarea unei alte persoane pentru savrsirea unei infractiuni sau ameninta ca va face publice informatii care pot aduce un prejudiciu victimei, va fi de asemenea condamnata pentru santaj, daca fapta nu este jutificabila. Daca infractiunea prevazuta la alineatul precedent are un caracter delictual grav, se va pronunta o condamnare la nchisoare ntre 6 luni si 6 ani". Art. 5 din Codul penal suedez, ncrimineaza infractiunea de amenintare: "Daca o persoana ndreapta o arma mpotriva altuia sau n orice alt mod ameninta cu savrsirea unui act delictual de natura a provoca victimei o temere ntemeiata pentru securitatea sa sau a bunurilor sale sau pentru securitatea unei alte persoane sau a bunurilor acesteia, se va pronunta, pentru savrsirea infractiunii de amenintare ilegala, o condamnare la pedeapsa amenzii sau a nchisorii de cel mult 2 ani". Codul penal spaniol, incrimineaza n Titlului VI - Delicte mpotriva libertatii. Delictul de amenintare este incriminat prin articolele 169, 170 si 171, care sunt prevazute n Capitolul II (Despre amenintari) al Codului penal spaniol. Art. 169: "Cel care va ameninta pe altul cu savrsirea mpotriva lui, a familiei sale sau a altor persoane cu care acesta este n strnsa legatura, a unui rau care sa constituie infractiunile de omucidere, vatamari, avort, contra libertatii, tortura si mpotiva integritatii morale, libertatii sexuale, intimitatii, onoarei, patrimoniului si ordinii socio-economice, va fi pedepsit:
28

Ibidem.

16

1. Cu pedeapsa nchisorii de la 1-5 ani, daca s-a facut amenintarea cerndu-se ceva sau

impunndu-se oricare alta conditie, chiar daca nu este ilicita, iar faptuitorul a obtinut ceea ce a cerut. Daca nu obtine ceea ce a cerut, se impune pedeapsa cu nchisoarea de la 6 luni la 3 ani. Pedepsele prevazute n paragraful anterior se vor aplica n jumatatea lor superioara daca amenintarile s-au facut n scris, prin telefon sau prin oricare mijloc de comunicare sau reproducere, ori n numele unor entitati sau grupuri reale sau imaginare. 2. Cu pedeapsa nchisorii de la 6 luni la 2 ani, cnd amenintarea nu a fost conditionata. Art. 170: "Daca amenintarea cu un rau care constituie infractiune, a avut ca scop sperierea locuitorilor unei comunitati, grup etnic, sau a unui mare grup de persoane si ar avea gravitatea necesara pentru a o obtine, se vor aplica, corespunzator, pedepsele mai mari n grad dect cele prevazute n articolul anterior". Art. 171: 1. Amenintarile cu un rau care nu constituie infractiune, vor fi pedepsite cu pedeapsa nchisorii de la 6 luni la 2 ani sau amenda de la 12 la 24 de luni, n functie de gravitatea si circumstantele faptei. Daca faptuitorul a obtinut scopul propus se va aplica pedeapsa n jumatatea sa superioara. 2. Daca cineva cere altei persoane o suma de bani sub amenintarea cu dezvaluirea sau difuzarea unor fapte referitoare la viata sa personala sau la relatiile de familie care nu sunt cunoscute publicului si care ar putea afecta faima, ncrederea sau interesul acesteia, va fi pedepsit cu pedeapsa nchisorii de la 2 la 4 ani, daca a obtinut n tot sau n parte ceea ce a cerut, iar daca nu a obtinut ceea ce a cerut cu nchisoare de la 6 luni la 2 ani. n cadrul Titlului XIII - Delicte contra patrimoniului si ordinii socio-economice, n art. 243 este incriminat santajul: "Cel care, cu intentii frauduloasa l va obliga pe altul, prin violenta sau intimidare, sa faca sau sa nu faca o fapta de comert juridic n prejudiciul patrimoniului sau sau al unui tert, va fi pedepsit cu pedeapsa nchisorii de la 1 la 5 ani"29.

Sectiunea a III-a : ASPECTE COMUNE PERSOANEI

PRIVIND

INFRACTIUNILE

CONTRA

LIBERTATII

n cadrul capitolului II din Titlul al II-lea al Codului penal, denumit infractiuni contra libertatii persoanei sunt incriminate faptele care aduc atingere relatiilor sociale a caror existenta si normala desfasurare sunt conditionate de apararea acestei valori
29

WWW.LEXADIN. NL.

17

sociale care este libertatea persoanei, mpotriva faptelor de lipsire ilegala de libertate, de sclavie, de supunere la munca fortata sau obligatorie, de amenintare, de santaj, de violare de domiciliu, de violare a secretului corespondentei si de divulgare a secretului profesional. Ocrotind libertatea persoanei, sub toate aceste aspecte, legea penala asigura totodata nfaptuirea principiului nscris n Constitutia tarii noastre, acela al inviolabilitatii persoanei. Desi un asemenea principiu l gasim exprimat n constitutiile tuturor statelor, realizarea sa efectiva depinde de ornduirea social-economica existenta n fiecare stat. Faptele arata ca despre o adevarata libertate a persoanei nu se poate vorbi dect acolo unde a fost nlaturata asuprirea economica si politica a majoritatii cetatenilor si unde grija pentru persoana umana a devenit telul principal al statului30.

1.Obiectul infractiunilor contra libertatii persoanei Pentru a analiza obiectul acestei categorii de infractiuni va trebui sa facem o distinctie ntre obiectul juridic generic al infractiunilor contra persoanei, obiectul juridic specific fiecareia dintre infractiunile componente ale acestei categorii si obiectul material al infractiunii31. Obiectul juridic generic al infractiunilor contra libertatii persoanei, l constituie relatiile sociale care privesc apararea persoanei privita sub totalitatea atributelor sale (viata, integritatea corporala, inviolabilitatea sexuala, libertatea fizica si psihica, demnitatea)32. Infractiunile contra persoanei prezinta un grad de pericol social ridicat, determinat n primul rnd, de importanta valorilor sociale care alcatuiesc obiectul protectiei penale si de urmarile deosebit de grave pe care le poate avea pentru comunitate savrsirea acestor infractiuni, iar n al doilea rnd, de faptul ca intractiunile contra persoanei se realizeaza, de cele mai multe ori, prin utilizarea unor mijloace sau modalitati violente si care au o frecventa deseori mai ridicata n raport cu alte categorii de infractiuni33. Obiectul juridic special al infractiunilor cuprinse n Capitolul II, Titlul II al Partii speciale, este constituit din relatiile sociale, a caror existenta si normala desfasurare depind de ocrotirea libertatii fizice a persoanei; de ocrotirea libertatii individuale mpotriva actelor de punere sau de mentinere a unei persoane n stare de sclavie; de apararea libertatii oricarei persoane de a-si alege munca si de a o presta
T. Vasiliu si altii, Codul penal comentat si adnotat. Partea speciala, vol. I, Ed. stiintifica si enciclopedica, Buc., 1975, pag. 163. 31 Gheorghe Nistoreanu, A. Boroi, I. Molnar, V. Dobrinoiu, I. Pascu, V. Lazar, Drept penal. Partea speciala, Editura Europa Nova, Buc., 1999, pag. 92. 32 Gheorghe Nistoreanu, A. Boroi, Drept penal. Partea speciala, Editura All Beck, Bucuresti, 2002, pag. 56 33 Vintila Dongoroz si altii, op. cit., vol III, pag 171.
30

18

dupa vointa sa, cu respectarea dispozitiilor legale; de apararea libertatii vietii domestice, mpotriva faptelor de violare a domiciliului; de ocrotirea libertatii psihice; de ocrotire a libertatii persoanei sub aspectul libertatii de a comunica prin corespondenta precum si sub aspectul dreptului sau de a i se respecta secretul ncredintat celor care exercita o profesie sau o functie la care este nevoit sa apeleze, mpotriva faptelor de divulgare fara drept a acestuia de catre persoanele respective. Aceste drepturi, denumite si drepturi personale nepatrimoniale, sunt inseparabil si indisolubil legate de persoana omului, prin ele este garantata si se ocroteste personalitatea omului, att sub aspect fizic, material mpotriva faptelor care aduc atingere existentei fiintei umane ori integritatii corporale, ct si sub aspectul drepturilor persoanei de a se manifesta n mod liber n societate cu respectarea atributelor personalitatii sale. n doctrina penala, de asemenea, se recunoaste ca n sfera protectiei penale sunt cuprinse acele drepturi absolute, legate intim de persoana umana, denumite si drepturi ale personalitatii, care sunt garantate prin relatiile instituite de stat pentru a apara diferitele atribute fundamentale ale omului 34. Obiect material n cazul infractiunilor contra libertatii persoanei poate exista n situatiile n care actiunea faptuitorului se ndreapta mpotriva corpului persoanei, locuinta sau corespondenta acesteia (acestea constituind obiectul material) ori poate lipsi n cazurile n care urmarile actiunii sau inactiunii faptuitorului se rasfrng asupra unui drept subiectiv (libertatea persoanei) - respectiv n cazul amenintarii, santajului sau n unele situatii n cazul divulgarii secretului profesional. 2. Subiectii infractiunilor Subiectul activ nemijlocit al infractiunilor contra libertatii persoanei poate fi, de regula, orice persoana responsabila deoarece legea nu prevede cerinta ca subiectul sa aiba vreo calitate (subiect activ necalificat); totusi la unele infractiuni, legea cere ca subiectul activ sa aiba o anumita calitate35, cum este cazul infractiunii de divulgare a secretului profesional, n care subiectul activ al infractiunii nu poate fi dect persoana care exercita o profesie sau o functie n virtutea careia poate sa afle (sau careia i se ncredinteaza) date privind viata sau interesele unei persoane. Infractiunile contra libertatii persoanei se pot comite si n participatie (pluralitate de subiecti activi) fie ca este vorba de participatie proprie sau improprie36. Subiectul pasiv este persoana fizica a carei libertate fizica sau psihica a fost lezata prin savrsirea faptelor incriminate (respectiv persoana care a fost privata de libertate, pusa n sclavie ori supusa regimului de munca fortata ori de munca obligatorie, persoana care foloseste locuinta care a fost violata, persoana fata de care sAlexandru Boroi, Pruncuciderea si uciderea din culpa, Editura Ministerului de Interne, 1992, pag. 12. 35 Gheorghe Nistoreanu, A. Boroi, Drept penal. Partea speciala, Editura All Beck, Bucuresti, 2002, pag. 57 36 Ibidem
34

19

au exercitat violente sau amenintari). Uneori si victima are un rol n producerea rezultatului infractional, nsa studierea acestui aspect revine victimologiei. De regula, subiectul pasiv poate fi orice persoana, indiferent de vrsta, sex, rasa, stare de sanatate, uneori calitatea subiectului pasiv constituie o agravanta a infractiunii - de exemplu calitatea de minor la infractiunea de lipsire de libertate n mod ilegal.

3. Latura obiectiva Sub aspectul elementului material, infractiunile contra libertatii persoanei se comit, de regula, prin actiune, aceasta constnd n punerea sau tinerea unei persoane n stare de sclavie ori de punere la o munca fortata sau obligatorie, patrunderea fara drept n locuinta ori refuzul de de a parasi locuinta la cererea persoanei care o foloseste, amenintare ori violenta etc. nsa n cazul infractiunii de lipsire de libertate n mod ilegal, elementul material se poate realiza att printr-o actiune ct si printr-o inactiune. n toate cazurile, infractiunile contra persoanei produc si o urmare imediata, prevazuta expres sau implicit n textul de incriminare. n raport de exitenta urmarii imediate, se vor deosebi infractiunile de rezultat de cele de simpla actiune. Mijloacele de savrsire a faptei sunt, n general, irelevante pentru existenta infractiunilor contra persoanei (incriminari cu continut deschis) dar, n unele cazuri, folosirea anumitor mijloace conditioneaza fie existenta infractiunii n forma simpla (violenta sau amenintarea n cazul infractiunii de santaj)37, fie existenta unor forme mai grave (mijloacele folosite n cazul infractiunii de lipsire de libertate n mod ilegal). De asemenea, uneori locul sau timpul savrsirii faptei conditioneaza existenta infractiunii ca atare sau a unei forme calificate (n timpul noptii - n cazul infractiunii de violare de domiciliu)38. nsa, de regula, nu se cer cerinte speciale cu privire la timpul si locul comiterii infractiunii. Cnd legea conditioneaza incriminarea de existenta unei urmari materiale invocate, va trebui sa se stabileasca raportul de cauzalitate ntre fapta si rezultat. n cazul infractiunilor de simpla actiune nu exista o asemenea necesitate. 4. Latura subiectiva Infractiunile contra libertatii persoanei, sub aspectul formei de vinovatie, pot fi savrsite att cu intentie directa sau indirecta, ct si cu praeterintentie (n cazul infractiunii de lipsire de libertate n mod ilegal). Stabilirea formei de vinovatie cu care a actionat faptuitorul si a modalitatilor acesteia corespunzatoare fiecarei forme prezinta
Gheorghe Nistoreanu, A. Boroi, Drept penal. Partea speciala, Editura All Beck, Bucuresti, 2002, pag. 57 38 Ibidem
37

20

importanta pentru ncadrarea juridica a faptei si uneori pentru individualizarea sanctiunii. De regula, mobilul cu care actioneaza infractorul sau scopul urmarit de acesta nu prezinta relevanta pentru existenta infractiunii, ci doar pentru dozarea pedepsei. Numai ca exceptie, uneori, legiuitorul cuprinde mobilul sau scopul fie ca cerinta a continutului incriminarii, cum este cazul infractiunii de santaj, fie ca circumstanta agravanta. 5. Forme. Modalitati. Sanctiuni. FORME. Infractiunile contra libertatii persoanei sunt susceptibile, de regula, de o desfasurare n timp, ca urmare, pot avea forme imperfecte, cum ar fi actele pregatitoare sau tentativa. Tentativa, desi este posibila la aproape toate infractiunile contra libertatii persoanei, nu se sanctioneaza dect la o parte dintre ele - respectiv n cazul infractiunii de lipsire de libertate n mod ilegal si a celei de sclavie. Consumarea infractiunilor contra libertatii persoanei are loc n momentul cnd se produce urmarea imediata descrisa n norma de incriminare (rezultatul vatamarilor sau starea de pericol). MODALITATI. Faptele contra persoanei pot fi incriminate sub numeroase modalitati normative: simple, calificate (atenuante sau agravante). Fiecare modalitate normativa poate cunoaste, la rndul sau, nenumarate modalitati faptice, de realizare concreta, determinate de mprejurarile concrete n care fapta a fost comisa, n raport cu mijloacele folosite, cu locul si timpul, cu relatiile dintre infractor si victima, cu mobilul, putnd defini savrsirea faptei. SANCTIUNI. Pedeapsa principala pentru infractiunile contra libertatii persoanei difera dupa importanta relatiilor sociale ocrotite de legea penala pentru fiecare incriminare. Pedeapsa poate fi nchisoarea alternativa cu amenda dar poate fi prevazuta si singura. Astfel, lipsirea de libertate n mod ilegal n forma s-a simpla se sanctioneaza cu nchisoare de la unu la 5 ani, iar daca fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, cu nchisoare de la 15 la 25 de ani; divulgarea secretului profesional se pedepseste cu nchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda. La unele infractiuni se prevede si pedeapsa complimentara constnd n interzicerea unor drepturi (cazul infractiunii de sclavie); la altele aceasta pedeapsa se prevede expres, n baza si n conditiile art. 65 Cod penal (pedeapsa complimentara a interzicerii unor drepturi poate fi aplicata daca pedeapsa principala stabilita este nchisoarea de cel putin 2 ani si instanta constata ca, fata de natura si gravitatea infractiunii, mprejurarile cauzei si persoana infractorului, aceasta pedeapsa este necesara). n situatiile n care legea prevede ca tentativa se pedepseste, se aplica regulile generale cuprinse n art. 21 C. pen. - tentativa se sanctioneaza cu o pedeapsa cuprinsa ntre jumatatea minimului si jumatatea maximului prevazute de lege pentru infractiunea

21

consumata, fara ca minimul sa fie mai mic dect minimul general al pedepsei. n cazul cnd pedeapsa prevazuta de lege este detentiunea pe viata, se aplica pedeapsa nchisorii de la 10 la 25 de ani.

CAPITOLUL II INFRACTIUNEA DE AMENINTARE - N SPECIAL

22

Sectiunea I: ASPECTE GENERALE

1.1. Continutul legal al infractiunii de amenintare Infractiunea de amenintare este incriminata n art. 193 Cod penal si consta n fapta de a ameninta o persoana cu savrsirea unei infractiuni sau a unei fapte pagubitoare ndreptate mpotriva ei, a sotului ori a unei rude apropiate daca este de natura sa o alarmeze. Actiunea penala se pune n miscare la plngerea prealabila a persoanei vatamate. mpacare partilor nlatura raspunderea penala. Infractiunea de amenintare are o reglementare ntructva diferit de cea din codul penal anterior (art. 494 C. pen. din 1864). Mai nti, pentru ca amenintarea proferata de autor poate consta nu numai din amenintarea cu savrsirea unei infractiuni (cum era prevazut n codul anterior), dar si cu a oricarei fapte pagubitoare; n al doilea rnd, amenintarea poate fi ndreptata att contra celui amenintat, ct si mpotriva sotului ori contra unei rude apropiate a acestuia, fata de reglementarea anterioara, cnd pericolul amenintarii trebuia sa priveasca numai persoana victimei. n al treilea rnd, noul cod penal nu mai prevede nici o forma agravata a infractiunii (corespunzator art. 494 pct. 1-6 cod penal anterior)39. n sfrsit, din punct de vedere procedural actiunea penala se pune n miscare la plngerea prealabila a persoanei vatamate, n toate cazurile de amenintare, iar mpacarea partilor nlatura raspunderea penala, fata de reglementarea anterioara cnd pentru amenintarea savrsita n conditiile prevazute n alin. 1 si alin. 2 pct. 3 (amenintarea cu moartea, cu vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii ori cu incendiul), partea vatamata se putea adresa numai instantei si numai dupa ndeplinirea procedurii prealabile n fata comisiei de mpaciuire (art. 280 C. proc. pen. anterior). Pentru aceste cazuri, mpacarea partilor ducea la stingerea procesului penal. Pentru celelalte cazuri de agravare, plngerea partii vatamate putea fi adresata direct instantei judecatoresti competente (tribunalul popular) sau organelor de urmarire penala, iar mpacarea partilor nu ducea la stingerea actiunii penale40.
T. Vasiliu, Doru Pavel, George Antoniu, Dumitru Lucinescu, Vasile Papadopol, Virgil Ramureanu, Codul Penal comentat si adnotat. Partea speciala, vol. I, Editura stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, 1975, pag. 183. 40 Ibidem.
39

23

Legea penala n vigoare nu defineste notiunea de amenintare, ceea ce nseamna ca legiuiorul a folosit-o n ntelesul ei obisnuit, de manifestare a intentiei de a face rau cuiva. Cu alte cuvinte, n general, prin amenintare se ntelege fapta de a inspira unei persoane temere ca este expusa unui pericol sau cauzarii unui rau. n practica judiciara s-a retinut ca, atta vreme ct activitatea inculpatului s-a limitat la amenintarea victimei cu moartea, fara ca el sa fi efectuat acte de natura sa nvedereze intentia sa de a suprima viata acesteia (n speta inculpatul a intrat n bucatarie cu un cutit, pe care l tinea n sus, spunnd sotiei sale ca o omoara, dar fara sa fi facut cu cutitul miscari care sa demonstreze aceasta intentie), n sarcina lui nu poate fi retinuta dect infractiunea de amenintare prevazuta la art. 193 Cod penal si nu tentativa la infractiunea de omor calificat prevazuta n art. 20 combinat cu art. 174, 175 lit. c, Cod penal41. 1.2. Conditii preexistente ale infractiunii de amenintare 1.2.1. Obiectul infractiunii de amenintare 1.2.1.1 Obiectul juridic Obiectul juridic generic este comun tuturor infractiunilor contra persoanei si l constituie relatiilor sociale care privesc apararea persoanei privita sub totalitatea atributelor sale (viata, integritatea corporala, inviolabilitatea sexuala, libertatea, demnitatea)42. Obiectul juridic special l formeaza acele relatii sociale nascute din diferite manifestari de ordin psihic ale persoanei, relatii sociale a caror existenta si normala desfasurare nu este posibila fara ocrotirea libertatii persoanei sub aspectul libertatii psihice (morale, interne), n sensul de a decide, de a lua nestingherit hotarri (fara sa fie influentata n hotarrea sa de altcineva) sau de a-si manifesta liber vointa. Libertatea individului de a se comporta dupa vointa sa fara a fi constrns n vreun fel are o mare importanta pentru esenta individului n statul de drept43. Aparitia unor motive care provoaca alarmarea sau temerea n procesul psihic al unei persoane restrnge libertatea acestea de a decide n raport de vointa si interesele sale, o obliga la precautiuni si limite pe care n alte conditii nu le-ar fi manifestat. De asemenea, faptele de amenintare creeaza o stare de temere, de neliniste persoanei amenintate mpiedicnd-o sa-si desfasoare n bune conditii activitatea obisnuita. Faptul ca exista si persoane n stare sa ramna indiferente la asemenea presiuni psihice, nu nlatura necesitatea - pentru imensa majoritate a cetatenilor - ca legea penala sa
Trib. Supr., Sect. pen. dec. nr. 1493/1976 n V. Papadopol, M. Popovici - "Repertoriu alfabetic de practica judiciara n materie penala pe anii 1976-1980", Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Buc.,1982, pag. 22. 42 Gheorghe Nistoreanu, A. Boroi, Drept penal. Partea speciala, Editura All Beck, Bucuresti, 2002, pag. 56 43 Gheorghe Nistoreanu si altii, op. cit., pag. 153.
41

24

ocroteasca libertatea psihica. Aceasta constituie o valoare sociala, interesnd nu numai pe individ,dar si societatea n ntregul sau44. 1.2.1.2. Obiectul material Aceasta infractiune nu are obiect material, deoarece activitatea autorului este ndreptata spre lezarea libertatii persoanei si nu asupra unui obiect material. 1.2.2. Subiectii infractiunii de amenintare 1.2.2.1 Subiectul activ Subiectul activ al infractiunii nu este determinat de lege, putnd fi orice persoana; fapta poate fi comisa si n participatie sub toate formele sale (coautorat, instigare, complicitate)45. Fapta inculpatului de a fi amenintat pe reclamant cu o furca constituie infractiunea de amenintare46. 1.2.2.2. Subiectul pasiv Subiectul pasiv al infractiunii este persoana amenintata cu savrsirea unui rau (infractiune sau orice fapta pagubitoare) ndreptat mpotriva ei, a sotului sau a unei rude apropiate. Daca amenintarea este cunoscuta ulterior si de sot sau de o ruda apropiata, subiecti pasivi vor fi si acestia. Subiectul pasiv trebuie sa aiba capacitatea naturala de a simti efectul psihic al amenintarii (imediat sau mediat) chiar daca nu are nca capacitate juridica. Sub acest aspect n literatura si n practica judiciara s-a apreciat ca nounascutul, bolnavul n stare de coma, persoana care sufera de o boala psihica si nu are capacitatea de a ntelege ceea ce se petrece n jurul sau, cel aflat n stare de betie completa (n afara de cazul n care au asistat si alte persoane care i-au comunicat amenintarea n momentul n care s-a trezit din betie) nu sunt susceptibili de a fi amenintati, neavnd capacitatea de a percepe efectul psihic al amenintarii. Va exista nsa amenintare daca pericolul cu care se ameninta se extinde cu necesitate asupra unor persoane normale, de pilda, amenintarea cu moartea a copilului nou-nascut este susceptibila sa alarmeze parintii, rudele copilului. Infractiunea de amenintare nu poate fi conceputa dect n cadrul unui raport personal (direct sau mediat) ntre autorul amenintarii si cel amenintat. Nu va exista,

T. Vasiliu si altii, Codul Penal comentat si adnotat. Partea speciala, vol. I, Editura stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, 1975, pag. 184. 45 Gheorghe Nistoreanu, A. Boroi, Drept penal. Partea speciala, Editura All Beck, Bucuresti, 2002, pag. 139 46 Trib. reg. Oltenia, dec. pen., nr. 1390/1965, "J.N." nr. 11/1966, pag. 154.
44

25

nsa, infractiunea de amenintare daca autorul se adreseaza unei colectivitati sau unor persoane nedeterminate47. n situatia amenintarii adresate unui grup de persoane vor fi tot attia subiecti pasivi si tot attea infractiuni cte persoane alcatuiau grupul. Daca subiectul pasiv are o anumita calitate determinata (de ex. politist, procuror) amenintarea va fi absorbita ca element constitutiv al altor infractiuni (de exemplu, al infractiunii de ultraj prevazuta n art. 239 Cod penal)48. n practica judiciara, s-a subliniat ca, fapta militarului care ameninta pe un superior ca l va mpusca daca va veni n control la postul unde va fi el santinela constituie infractiunea de insulta a superiorului prevazuta de art. 335 alin. 3 Cod penal. Aceasta solutie se impune - desi amenintarea este incriminata n art.193 Cod penal, ca infractiune distincta de infractiunea de insulta prevazuta de art. 205 Cod penal - ntruct, pe de o parte, potrivit dispozitiilor art. 205 Cod penal, insulta consta n atingerea adusa onoarei ori reputatiei unei persoane, prin cuvinte, gesturi sau alte mijloace, ori prin expunerea la batjocura, iar, pe de alta parte, amenintarea superiorului de catre inferior reprezinta o forma de atingere adusa onoarei sau reputatiei acestuia. Integrarea n continutul infractiunii de insulta a superiorului a oricaror forme de atingere aduse onoarei sau reputatiei superiorului, inclusiv amenintarea, este justificata de caracterul special pe care l au infractiunile contra ordinii si disciplinei militare, care impune ca orice modalitate de jignire la adresa superiorului sau sefului sa fie socotita atingere adusa disciplinei militare49. Sectiunea a II-a: CONTINUTUL CONSTITUTIV AL INFRACTIUNII DE AMENINTARE

2.1. Latura obiectiva 2.1.1 Elementul material Elementul material se realizeaza printr-o actiunea de amenintare a unei persoane, adica printr-o actiune prin care se insufla victimei temerea ca persoana sa, ori a sotului sau a unei rude apropiate, va fi expusa unui pericol ori prin care aceasta este anuntata de autor asupra unui rau care va fi cauzat persoanelor mentionate50.

Ibidem. Vasile Dobrinoiu, Drept penal. Partea speciala -Teorie si practica judiciara, vol I, Ed. Lumina Lex, 2000, pag. 181. 49 Trib. Suprem, Sect. pen., completul militar, dec.nr. 19/1973, R.R.D. nr. 3/1974. pag. 149 50 T. Vasiliu si altii, op. cit ,pag. 185.
47 48

26

Asadar, conduita nengaduita a faptuitorului rezulta din amenintarea (intimidarea) persoanei, care i face cunoscut ca o va supune unor consecinte neconvenabile. Actiunea de amenintarea poate fi savrsita oral sau n scris (o scrisoare anonima chiar daca se dovedeste ulterior cine este autorul, pseudonim, semnata) sau prin alte semne grafice (cap de mort) prin gesturi sau acte expresive (de exemplu, autorul arata revolverul, scoate cutitul etc.) nsotite sau nu de cuvinte. Amenintarea poate fi directa sau indirecta, explicita sau implicita, reala sau simbolica, fatisa sau ascunsa, esential este ca n raport de circumstantele concrete n care se produce, sensul lor sa fie nendoielnic. Nu intereseaza daca amenintarea este absoluta ("te voi ucide") sau conditionata ("te voi ucide daca mai apari n calea mea"). Amenintarea trebuie sa fie serioasa si credibila, adica susceptibila sa alarmeze victima, sa-i produca o temere serioasa, adica sa i provoace o restrngere a libertatii psihice. Nu este necesar ca amenintarea sa fie facuta n prezenta subiectului pasiv sau printr-un mijloc de comunicare directa, fiind suficient sa ajunga la cunostinta acestuia si n timpul necesar ca sa-si exercite efectul intimidant51. Cnd pentru instigarea la infractiune se foloseste amenintarea, faptuitorul va raspunde nu pentru amenintare, ci ca participant la infractiunea la care a instigat. Daca amenintarea nu a avut ca efect savrsirea infractiunii la care faptuitorul a instigat, acesta va raspunde pentru instigare neurmata de executare (daca sunt ndeplinite conditiile cerute n art. 29 Cod penal) ori numai pentru amenintare, daca aceasta fapta chiar daca nu a avut efectul urmarit de instigator a fost susceptibila de a alarma pe victima. Cerinte esentiale : actiunea de amenintare trebuie sa ntruneasca mai multe conditii (cerinte) prevazute de dispozitia incriminatoare52. O prima cerinta priveste cadrul faptelor, care pot face obiectul unei amenintari cu relevanta penala. Nu orice amenintare adresata unei persoane trebuie considerata ca avnd caracter penal. Numai amenintarea cu savrsirea unei infractiuni sau a unei fapte pagubitoare poate forma elementul material al infractiunii. Prin urmare, legea limiteaza obiectul amenintarii la doua categorii de fapte: cele infractionale si cele pagubitoare. Nu are relevanta, pentru existenta infractiunii de amenintare, gravitatea infractiunii cu care se ameninta nsa pedeapsa aplicata autorului nu va putea depasi pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea care a format obiectul amenintarii. Nu are nsemnatate nici daca raul cu care ameninta se va repercuta numai asupra persoanei celui amenintat sau si asupra sotului, ori unei rude apropiate. Ct priveste amenintarea cu o fapta pagubitoare, aceasta poate consta n orice actiune aducatoare de prejudicii materiale. Nu are relevanta marimea pagubei, de care se tine seama la individualizarea pedepsei. Legea se refera la o "fapta pagubitoare" ceea ce presupune existenta unui prejudiciu material.
Ibidem. Vintila Dongoroz si altii - Explicatii teoretice ale C.P. romn, Vol. III, Partea Speciala, Ed. Academiei R.S.R., Buc., 1971, Pag. 317.
51 52

27

A doua cerinta pentru existenta infractiunii este n legatura directa cu prima cerinta privitoare la cadrul faptelor care pot face obiectul unei amenintari si consta n eficenta intimidanta a actiunii de amenintare care trebuie sa fie susceptibila de a alarma victima. Asadar, amenintarea prin continutul si modul cum este savrsita trebuie sa fie virtual apta de a produce o temere serioasa, o temere grava n spiritul victimei. De aceea nu va exista infractiunea prevazuta n art. 193 daca faptuitorul ameninta cu interventia fenomenelor naturii ori cu o actiune pe care nu are posibilitatea sa o nfaptuiasca. Va exista nsa infractiunea, cnd victima, n raport de gradul sau de cultura, de experienta, putea crede n realitatea amenintarilor. De pilda, daca victima a fost amenintata cu un revolver stricat ori fals va exista infractiunea de amenintare daca se stabileste ca a avut efect intimidant. Daca amenintarile erau susceptibile sa alarmeze victima nu are relevanta daca aceasta a avut n mod efectiv un sentiment de temere sau nu. Este necesar, sa se constate daca statea n puterea faptuitorului (avea posibilitatea reala) sa realizeze activitatea infractionala sau faptele pagubitoare ce au format obiectul amenintarii victimei; apoi daca din atitudinea faptuitorului rezulta probabilitatea trecerii la realizarea amenintarii, deci seriozitatea actiunii faptuitorului; n al treilea rnd, trebuie sa se tina seama de mijloacele ntrebuintate spre a aduce amenintarea la cunostinta victimei si n fine, de momentul si locul cnd ea a luat cunostinta de amenintare. Toti acesti factori fiind susceptibili de a influenta ntr-o masura mai mare sau mai mica psihicul persoanei amenintate, pot determina un sentiment de temere, de alarmare, din care legea face o conditie pentru existenta elementului material. Pentru a fi susceptibila de a alarma victima, amenintarea trebuie sa se refere la un rau determinat si nu la consecinte generic mentionate ("am sa-ti fac un rau", ori "am sa comit o infractiune asupra ta"). Asemenea expresii pot avea cel mult caracterul unor declaratii de ostilitate dar nu reprezinta o amenintare. Daca, n raport de situatia concreta n care se rostesc aceste cuvinte, se poate determina raul la care face aluzie cel care ameninta, va exista infractiunea de amenintare53. Raul cu care se ameninta urmeaza sa se produca n viitor (imediat sau n curnd). Daca amenintarea se refera la un eveniment trecut, n-are nici o valoare (de exemplu: "daca te purtai cu mine asa cum ai facut cu X, ti-as fi zdrobit oasele"). Poate constitui nsa o amenintare implicita referirea la un rau care s-a produs n trecut (de exemplu: "ai uitat ce ti s-a ntmplat acum ctva timp n urma?"). Nu este de conceput amenintarea cu un rau prezent, deoarece n acest caz faptul de amenintare este absorbit n infractiunea comisa de faptuitor. Raul cu care se ameninta nu poate fi nici prea ndepartat, deoarece dispare seriozitatea amenintarii, aceasta nemaiavnd efect intimidant. Raul viitor nu exclude ca motivul amenintarii sa-si aiba izvorul n trecut, n prezent ori n viitor ("te voi omor pentru ceea ce mi-ai facut" ori " pentru ceea ce-mi faci" sau "daca o sa ma superi")54.
53 54

T.Vasiliu si altii, op. cit., pag. 186. Ibidem.

28

Raul cu care se ameninta trebuie sa fie injust. Nu va fi realizat elementul material al infractiunii daca faptuitorul ameninta cu exercitarea unui drept n conditiile ori cu mijloace oferite de lege si nici daca amenintarea a fost determinata de conduita celui amenintat, iar producerea raului cu care se ameninta depinde de modul cum se va purta n continuare acesta. De asemenea, nu va exista amenintare daca autorul ameninta victima ca i va deschide un proces, sau ca l va denunta pentru o infractiune, ori ca va introduce o plngere la autoritati. Va exista nsa elementul material al infractiunii chiar daca autorul, actionnd dintr-un motiv licit, de pilda, ca sa-si ncaseze o datorie, foloseste mijloace ilegale, de pilda, ameninta cu moartea pe victima. A treia cerinta priveste persoanele mpotriva carora poate fi ndreptata infractiunea sau fapta pagubitoare, care face obiectul amenintarii. Acestea sunt: persoana amenintata, sotul acesteia sau o ruda apropiata. Se considera ca sentimentul de temere este insuflat cuiva nu numai atunci cnd prin obiectul ei amenintarea este ndreptata mpotriva persoanei amenintate, dar si atunci cnd amenintarea este ndreptata mpotriva celor apropiati ei. Pentru realizarea acestei cerinte nu este necesar ca sotii sa duca menaj comun, ntruct o amenintare poate fi susceptibila de a alarma victima, chiar daca se refera la sotul de care victima s-a despartit n fapt. Calitatea de sot trebuie sa existe n momentul proferarii amenintarii, nu la data judecatii. Prin rude apropiate se ntelege ascendentii, descendentii, fratii, surorile, copii acestora, precum si persoanele devenite prin nfiere, potrivit legii, asfel de rude (art. 149 Cod penal). Asemanator situatiei existente ntre soti, este indiferent daca persoana amenintata cu savrsirea unei infractiuni sau a unei fapte pagubitoare ndreptate asupra unei rude apropiate este, la data amenintarii, n raporturi bune sau de conflict cu acea ruda, suficient fiind ca amenintarea sa fie de natura a-i prilejui o temere (alarmare). O amenintare care ar privi o ruda ndepartata sau un bun prieten nu va duce la realizarea elementului material al infractiunii, orict de mare ar fi afectiunea pentru acestia, deoarece nu este ndeplinita cea de a treia cerinta, referitoare la persoanele mpotriva carora poate fi ndreptata amenintarea: persoana direct amenintata, sotul ei sau o ruda apropiata. Pentru a exemplifica cele aratate mai sus, vom expune n cele ce urmeaza, cteva cazuri din practica judiciara: 1.Daca n cadrul unui schimb de cuvinte ntre doua persoane una dintre acestea i spune celeilalte ca o va omor, dar n conditii care nu sunt susceptibile de a inspira o temere temeinica si serioasa, fapta nu poate constitui infractiunea de amenintare. Aceasta fapta nu poate constitui nici infractiunea de injuri (cum n mod gresit s-a schimbat calificarea n speta), ntruct afirmatia facuta nu a fost adresata si nici nu a fost facuta n scopul de a o supune batjocurii55. 2.Nu exista infractiunea de amenintare daca fapta nu a constat din amenintarea cu producerea unui rau determinat, constnd n savrsirea unei infractiuni sau n cauzarea unui prejudiciu; de asemenea, nu exista aceasta infractiune daca fapta a
55

Trib. reg. Suceava, dec. pen. nr. 1813/1965, "J.N." nr. 7/1966, pag. 163.

29

constat n amenintarea folosirii unei cai legale n scopul de a obtine o anumita comportare din partea reclamantului sau daca amenintarea nu a fost susceptibila de a alarma56. 3.Amenintarea cu savrsirea unei infractiuni - lovire - n mod conditionat de repetarea unei anumite comportari necorespunzatoare, din partea victimei, nu este o amenintare susceptibila de a alarma si, ca atare, nu cade sub incidenta legii penale57. 4. Fapta inculpatului de a fi spus reclamantului, n cursul unei certe, ca l va omor, nu constituie infractiunea de amenintare, atta vreme ct - nefiind nsotita de gesturi sau de o anumita atitudine din care sa se poata deduce intentia inculpatului de a nfaptui cele afirmate - nu a fost susceptibila de a alarma, n sensul ca nu a putut inspira reclamantului temerea vreunui pericol pentru persoana sa58 . 5. O notificare facuta prin executorii judecatoresti, prin care inculpatul a somat partea vatamata ca, n caz de neplata a taxelor de ntretinere a apartamentului, i va ntrerupe curentul electric si i va opri apa, nu constituie infractiunea de amenintare"59. 6. Prin sentinta penala nr. 220/1999, Judecatoria Focsani a condamnat pe inculpat pentru infractiunea de amenintare, retinnd ca acesta s-a ntlnit cu partea vatamata pe strada, ca avea un briceag n mna si ca i-a aplicat o lovitura cu palma n zona cefei. Prin decizia penala nr. 223/1999, Tribunalul Vrancea a admis recursul inculpatului, a casat sentinta si a dispus achitarea inclpatului n baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod de procedura penala, retinnd ca n cauza nu sunt ntrunite elementele constitutive ale infractiunii de amenintare, atunci cnd inculpatul ameninta o persoana cu savrsirea unei infractiuni sau a unei fapte pagubitoare mpotriva ei, a sotului sau a unei rude apropiate, daca este de natura sa o alarmeze. n aceste conditii, nu se retine existenta infractiunii de amenintare atunci cnd inculpatul poarta n mna un briceag care nu este de natura sa alarmeze partea vatamata. 2.1.2. Urmarea imediata Actiunea de amenintare, care formeaza elementul material al infractiunii, pentru a ntregi latura obiectiva a acesteia, trebuie sa aiba ca urmare imediata producerea unei stari de alarmare, prin temerea insuflata victimei. Daca mijloacele folosite de faptuitor sunt apte sa produca o asemenea temere, urmarea este prezumata. Prezumtia este relativa putndu-se dovedi ca actiunea savrsita nu a provocat o stare de alarmare n spiritul persoanei amenintate, din moment ce aceasta nu a luat n seama amenintarea si nu a manifestat nici un moment un sentiment de ngrijorare sau temere.
Trib. reg. Timisoara, dec. pen. nr. 3614/1955, "L.P." nr. 10/1955, pag.1222 Trib. raion. Sighisoara, sent. pen. nr. 97/1962, "J.N." nr. 8/1962, pag. 162. n acelasi sens, Trib. reg. Bacau, dec. pen. nr. 1211/1962, "J.N." nr. 2/1963, pag. 150. 58 Trib. reg. Brasov, dec. pen. nr. 196/1963, "J.N." nr. 3/1964, pag. 166. 59 Trib. reg. Iasi, dec. pen. nr. 2145/1965. "J.N." nr. 6/1966, pag. 171.
56 57

30

2.1.3. Legatura de cauzalitate ntre actiunea faptuitorului si urmarea imediata trebuie sa existe o legatura de cauzalitate60. 2.1. Latura subiectiva Infractiunea de amenintare se savrseste cu intentie directa sau indirecta. n cazul amenintarii cu savrsirea unei infractiuni, nu are relevanta daca faptuitorul a luat sau nu hotarrea de a comite acea infractiune; este suficient ca faptuitorul sa fi avut reprezentarea ca prin fapta comisa va provoca victimei o stare de neliniste, ca o va alarma si urmareste sau accepta posibilitatea producerii acestei urmari61. Intentia nu exista n situatia n care amenintarea s-a facut n gluma, faptuitorul neprevaznd nici un moment ca actiunea sa ar fi de natura sa alarmeze si sa produca victimei o stare de temere. Eroarea asupra caracterului expresiilor folosite la adresa unei persoane, si anume ca acestea ar fi de natura sa-i insufle o temere, nlatura incidenta legii penale, chiar daca eroarea s-a datorat culpei autorului (de pilda, autorul necunoscnd sensibilitatea bolnavicioasa a unei persoane cu privire la anumite cuvinte, le foloseste provocnd fara voia sa victimei o stare de temere, de alarmare) 62. Nu are relevanta daca cel care ameninta, actioneaza n interes propriu sau n interesul altei persoane. Mnia nu exclude intentia nsa poate justifica n aceasta situatie, aplicarea dispozitiilor privind provocarea, daca aceasta stare se datoreste victimei, n conditiile art. 73 lit. b, c. Cod penal. Nu intereseaza scopul si mobilul urmarit de autor. n fapt se va putea constata ca lipseste intentia ceruta de lege daca autorul si retrage pe loc cuvintele amenintatoare, restabilind lucrurile, ceea ce dovedeste ca n-a urmarit si nici na acceptat producerea consecintelor cerute de lege pentru existenta infractiunii. Nu va exista vinovatia faptuitorului nici daca acesta profera amenintari pentru a preveni o agresiune, ori o infractiune sau din dorinta de a corecta o persoana63. Sub raportul laturii subiective se cere ca faptuitorul sa fi lucrat cu vointa de a savrsi activitatea de amenintare si cu stiinta ca aceasta este de natura sa provoace pe nedrept victimei o stare de alarmare64.

Gheorghe Nistoreanu, A. Boroi, Drept penal. Partea speciala, Editura All Beck, Bucuresti, 2002,pag. 140 61 Ibidem 62 T. Vasiliu si altii, op. cit., pag.187. 63 Ibidem. 64 Trib. reg. Maramures, dec. pen. nr. 783/1960, "L.P." nr. 6/1961. n acelasi sens, Trib. Suprem, Col. pen., dec. nr. 654/1960 (nepublicata).
60

31

Sectiunea a III- a: FORME. MODALITATI. SANCTIUNI. ASPECTE PROCESUALE.

A. FORME: a) Actele preparatorii adica actele care pregatesc aducerea la cunostinta victimei a unei amenintari nu cad sub incidenta legii penale si nu sunt sanctionate. Ele ar putea sa devina acte de participare, de instigare sau complicitate, n cazul n care amenintarea a fost savrsita65. Infractiunea de amenintare este o infractiune de pericol, deoarece incriminarea urmareste mpiedicarea autorului sa treaca la realizarea efectiva a amenintarii. b) Tentativa: desi este posibila atunci cnd faptuitorul a ales o modalitate de savrsire a amenintarii care implica o desfasurare n timp (de exemplu, prin trimiterea unei scrisori de amenintare) nu este pedepsita de lege. Infractiunea de amenintare este absorbita n infractiunea pe care autorul urmareste sa o realizeze prin amenintare. n acest caz chiar daca nu s-a realizat dect amenintarea, infractiunea ramnnd n faza tentativei n raport cu rezultatul pe care autorul urmarea sa-l realizeze (de pilda, autorul intentionnd sa jefuiasca victima prin amenintare ndreapta arma asupra acesteia, nsa executarea este ntrerupta) faptuitorul va raspunde pentru tentativa la infractiunea pe care urmarea sa o realizeze prin amenintare si nu pentru amenintare. Daca tentativa la infractiunea a carei realizare a fost urmarita de faptuitor nu se pedepseste, acesta va raspunde pentru infractiunea de amenintare. Daca faptuitorul a savrsit ulterior infractiunea cu care a amenintat victima, va raspunde deosebit, pentru aceasta infractiune66. c) Consumare: infractiunea de amenintare este o infractiune formala si de aceea ea se consuma chiar n momentul n care partea vatamata a luat cunostinta de continutul amenintarii, producndu-i-se starea de temere respectiva. Atunci cnd partea vatamata este prezenta, iar actiunea de amenintare se realizeaza direct de catre faptuitor, consumarea infractiunii se realizeaza instantaneu n chiar momentul savrsirii actiunii. Acesta este motivul pentru care tentativa nu se pedepseste. Infractiunea se consuma n momentul cnd, ca urmare a actiunii faptuitorului, sa produs cerinta legala, anume starea de temere victimei67.

Vintila Dongoroz si altii - Explicatii teoretice ale C.P. romn, Vol. III, Partea Speciala, Ed. Academiei R.S.R., Buc., 1971, pag. 320. 66 T. Vasiliu si altii, op. cit., pag.187. 67 Gheorghe Nistoreanu, A. Boroi, Drept penal. Partea speciala, Editura All Beck, Bucuresti, 2002,pag. 140
65

32

d) Epuizare: n cazul n care fapta a capatat caracterul de infractiune continuata, va exista si forma epuizarii. Epuizarea se va produce respectiv n momentul savrsiri ultimei actiuni de amenintare68. Daca ulterior amenintarii, faptuitorul trece la executarea infractiunii cu care ameninta, sunt aplicabile regulile concursului de infractiuni (art. 33 lit. a cod penal). Nu va exista concurs de infractiuni, ci infractiune complexa atunci cnd amenintarea constituie mijlocul de savrsire a unei alte infractiuni (de exemplu, cineva este lipsit ilegal de libertate, faptuitorul folosind ca mijloc de realizare a infractiunii amenintarea), fie un element constitutiv n continutul juridic al unei infractiuni (de exemplu la infractiunea de santaj prevazuta de art. 194 C.p. - "constrngerea ... prin ... amenintare" sau la infractiunea de tlharie prevazuta la art 211 C.p.- "furtul prin ntrebuintare de ... amenintari"), sau un element circumstantial care conduce la o modalitate agravata legal a faptei tipice (de exemplu infractiunea de tulburare a de posesie, n forma agravata prevazuta n art. 220 alin 2 C.p. - "daca fapta prevazuta la alin. 1, se savrseste prin amenintare" sau nerespectarea hotarrilor judecatoresti,art. 271 alin.3). n aceste cazuri infractiunea de amenintare si pierde autonomia infractionala. B.MODALITATI: Fapte de amenintare este incriminata sub doua modalitati normative: amenintarea cu savrsirea unei infractiuni si amenintarea cu savrsirea unei fapte paguboase69. Dispozitia din art. 193 nu prevede modalitati agravate legal pentru aceasta infractiune, dar savrsirea infractiunii de amenintare poate nsa prezenta modalitati de fapt extrem de variate. Exista numeroase circumstante care pot da un colorit diferit faptei si implicit determina o mai mare sau mai mica gravitate a acesteia. Astfel, o amenintare facuta n scris este de cele mai multe ori de o gravitate sporita fata de o amenintare verbala, dupa cum o amenintare insiduoasa sau facuta de o persoana care ramne n umbra alarmeaza mai intens n comparatie cu o amenintare fatisa sau al carei autor este cunoscut. De asemenea, o amenintare adresata n timpul zilei, ntr-un loc frecventat, are alta putere de intimidare fata de cea savrsita n timpul noptii si ntr-un loc anume ales. La evaluarea pericolului faptei trebuie avute n vedere procedeul si mijloacele de realizare a amenintarii (prin cuvinte, n scris, prin gesturi sau semne avnd aceasta semnificatie), felul cum a fost transmisa (nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directa, de pilda, prin telefon, de catre faptuitor ori mijlocit, prin comunicare facuta de altul), apoi gravitatea faptei ce formeaza obiectul amenintarii si de mprejuraile de loc si de timp70.
Vintila Dongoroz si altii - Explicatii teoretice ale C.P. romn, Vol. III, Partea Speciala, Ed. Academiei R.S.R., Buc., 1971, pag. 320. 69 Gheorghe Nistoreanu, A. Boroi, Drept penal. Partea speciala, Editura All Beck, Bucuresti, 2002,pag. 141 70 Vintila Dongoroz si altii, op. cit, vol III., pag. 320
68

33

C. SANCTIUNI: Infractiunea de amenintare se pedepseste cu nchisoarea de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda, fara ca pedeapsa aplicata sa poata depasi sanctiunea prevazuta de lege pentru infractiunea care a format obiectul amenintarii. D. ASPECTE PROCESUALE n cazul infractiunii de amenintare, actiunea penala se pune n miscare numai la plngerea prealabila a persoanei vatamate. Plngerea se adreseaza direct judecatoriei competente sa judece cauza daca faptuitorul este cunoscut. Daca faptuitorul este necunoscut, persoana vatamata se poate adresa organului de cercetare penala, pentru identificarea acestuia. Impacarea partilor, n orice faza a procesului penal, nlatura raspunderea penala.

CAPITOLUL III INFRACTIUNEA DE SANTAJ - N SPECIAL

34

Sectiunea I: ASPECTE GENERALE

1.1.Continutul legal al infractiunii Infractiunea de santaj consta, potivit art. 194 Cod penal, n constrngerea unei persoane prin violenta sau amenintare, sa dea, sa faca, sa nu faca sau sa sufere ceva, daca fapta este comisa spre a dobndi n mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul. Fapta este mai grava cnd constrngerea consta n amenintarea darii n vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromitatoare pentru persoana amenintata, pentru sotul acesteia sau pentru o ruda apropiata. Textul este asemanator cu cel din reglementarea anterioara a Codului penal de la 1936 (Codul regelui Carol al II lea) unde delictul de santaj era prevazut n art. 495 Cod penal, dar cu deosebirea ca santajul (n noua reglementare) n forma agravata, se comite si atunci cnd darea n vileag a unor fapte compromitatoare priveste, n afara de persoana amenintata, pe sotul acesteia sau pe o ruda apropiata (n loc de persoana fata de care victima era legata printr-o puternica afectiune, cum era prevazut n Codul penal anterior). Nu se mai sanctioneaza tentativa la aceasta infractiune71. n cazul infractiunii de santaj ca si n cazul infractiunii de amenintare obiectul ocrotirii l reprezinta libertatea individuala privita sub aspectul psihic. Legea a socotit ca aceasta libertate este grav atinsa atunci cnd se foloseste violenta sau amenintarea pentru a silui vointa cuiva n vederea obtinerii unor foloase materiale. n practica s-a retinut ca, s-a facut vinovat de savrsirea acestei infractiuni numitul I.V., care surprinzndu-l pe O.N. n momentul cnd sustragea unele bunuri din avutul public, i-a pretins acestuia din urma ca peste cteva zile sa-i dea o suma de bani pentru a nu-l denunta organelor de politie72. n legatura cu infractiunea de santaj este de subliniat faptul ca s-au facut unele propuneri privind continutul acestei fapte - prin Proiectul de lege pentru modificarea si completarea Codului penal initiat si depus de Guvernul Romniei la Senat sub nr. 394 din 11 octombrie 1999, se propune ca la articolul 194 dupa aliniatul 2, sa se introduca un nou alineat care devine alineatul 3 cu urmatorul cuprins: "daca faptele prevazute n alin. 1 si 2 au fost savrsite n scopul si conditiile aratate n art. 144' (crima organizata sau acte de crima organizata), pedeapsa este nchisoarea de la 5 la 15 ani"73.
T. Vasiliu si altii, Codul Penal comentat si adnotat , partea speciala, vol. I, Editura stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, 1975, pag. 190. 72 Trib. Jud. Galati dec. pen. nr. 850/1972 R.R.D. 1/1974, pag. 136. 73 Vasile Dobrinoiu, Drept penal. Partea speciala - Teorie si practica judiciara, vol. I, Ed. Lumina Lex, Buc, 2000, pag. 185.
71

35

1.2. Conditii preexistente ale infractiunii de santaj 1.2.1. Obiectul infractiunii de santaj 1.2.1.1. Obiectul juridic Obiectul juridic generic este comun tuturor infractiunilor contra persoanei si l constituie relatiile sociale care privesc apararea persoanei privita sub totalitatea atributelor sale (viata, integritatea corporala, inviolabilitatea sexuala, libertatea, demnitatea)74. Obiectul juridic special l constituie relatiile sociale a caror existenta si normala desfasurare sunt conditionate de apararea libertatii persoanei sub aspectul libertatii psihice (morale, interioare) mpotriva faptelor de ngradire a libertatii persoanei, a posibilitatii acesteia de a actiona dupa voia sa si a nu fi constrnsa prin amenintare sau violenta sa dea, sa faca, sa nu faca sau sa sufere ceva75. De asemenea, dar numai ca obiect juridic special adiacent, sunt ocrotite si relatiile sociale susceptibile a fi vatamate sau periclitate prin folosul injust urmarit de faptuitor. Aceste relatii pot fi legate de patrimoniul persoanei (avutul personal), daca constrngerea este exercitata n vederea obtinerii unui folos material care prejudiciaza victima, sau pot fi relatii sociale legate de un interes de alta natura (de serviciu, de familie, profesional etc.), folosul urmarit putnd fi si de ordin moral. Sfera relatiilor sociale aparate adiacent este deci mai larga, aceste relatii variind n functie de natura folosului ilicit76. n literatura juridica se arata ca santajul se aseamana, sub aspectul valorilor sociale lezate, cu infractiunea de amenintare, deoarece n ambele cazuri, se aduce atigere libertatii psihice a persoanei, cu deosebirea ca pe lnga starea de temere, de neliniste a victimei pe care o implica att amenintarea, ct si santajul, acesta din urma mai presupune si un scop ilicit urmarit de faptuitor, acela de a obtine un folos injust. Pe lnga aceasta, infractiunea de santaj prezinta o gravitate mai mare dect aceea de amenintare, ntruct se poate savrsi nu numai prin amenintare, dar si prin actiuni violente (loviri sau alte acte violente) exercitate asupra persoanei77. n practica judiciara s-a retinut ca constrngerea unei persoane prin amenintare cu bataia, sa dea la scurte intervale de timp bani si diferite bunuri constituie infractiunea de santaj78.

Gheorghe Nistoreanu, A. Boroi, Drept penal. Partea speciala, Editura All Beck, Bucuresti, 2002, pag. 56 75 T. Vasiliu si altii, op. cit., vol I, pag. 190. 76 V. Dongoroz si altii, Explicatii teoretice ale C.P. romn, Vol. III, Partea Speciala, Ed. Academiei R.S.R., Buc., 1971, pag. 324. 77 T. Vasiliu si altii, op. cit., vol. I,pag. 190. 78 C.S.J., sect. pen., dec. nr. 2878 din 6 iulie 1999, n B.J. Culegere de decizii ale C.S.J. pe anul 1999.
74

36

1.2.1.2 Obiectul material Infractiunea de santaj nu are, de regula, obiect material, libertatea psihica constituind un drept personal79. n anumite cazuri, nsa, cnd fapta se comite prin folosirea constrngerii fizice (prin violente), obiectul material l constituie corpul victimei asupra caruia a actionat faptuitorul sau bunurile materiale asupra carora s-a actionat. Obiectul material al infractiunii de santaj nu trebuie, nsa, confundat cu folosul (profitul), realizat prin savrsirea infractiunii; aceasta este consecinta, iar nu un aspect al infractiunii de santaj80. ntr-un caz din practica judiciara, inculpatii au fost condamnati pentru savrsirea infractiunii de santaj prevazuta n art. 194 al 1 C.pen., respectiv pentru complicitate la aceasta infractiune. S-a retinut, ca inculpatii au constrns persoana vatamata prin amenintari sa le dea suma de 3000 $. Cererea de despagubire formulata de partea civila a fost respinsa, cu motivarea ca infractiunea de santaj nu are obiect material, actiunea inculpatului fiind ndreptata spre lezarea libertatii psihice a victimei. Apelul partii civile a fost respins. Recursul declarat de partea civila este fondat. Potrivit art. 14 Cod de proc. pen. raportat la art. 998 C.civ. cel vinovat de comiterea unei infractiuni este obligat sa repare n ntregime prejudiciul cauzat prin acea infractiune. Cum suma scoasa din patrimoniul partii civile prin constrngerea ei, de catre cei doi inculpati, constituie o paguba n sensul art. 14 al Codului de procedura penala si art. 998 C.civ., se impunea ca acestia sa fie obligati sa o repare. n aceasta privinta, n raport cu cerintele textelor de lege mentionate, prezinta relevanta daca prejudicierea partii civile este urmarea actiunii faptuitorilor, iar nu mprejurarea ca infractiunea de santaj are ca obiect juridic un drept personal nepatrimonial, respectiv libertatea psihica a persoanei, cum gresit s-a apreciat prin considerentele cu care a fost respinsa cererea de despagubire81. 1.2.2. Subiectii infractiunii de santaj 1.2.2.1. Subiectul activ Subiectul activ al infractiunii poate fi orice persoana responsabila (subiectul activ nu este calificat). Fapta poate fi savrsita de o singura persoana sau prin contributia mai multor persoane, participante la comiterea infractiunii n calitate de coautori, instigatori, complici.
Gheorghe Nistoreanu, A. Boroi, Drept penal. Partea speciala, Ed. All Beck, Bucuresti, 2002, pag. 141 80 V. Dongoroz si altii, op. cit., vol III, pag. 324. 81 C.S.J, Sect. pen., dec. 1036/1999.
79

37

n practica juduciara s-a subliniat faptul ca, comite infractiunea de santaj acela care, pentru a obtine n mod injust o suma de bani, ameninta pe autorul unei infractiuni comisa n dauna sa ca, l va denunta organelor judiciare82. 1.2.2.2. Subiectul pasiv Subiectul pasiv al infractiunii este persoana fata de care se exercita actiunea de constrngere, pentru ca sa dea, sa faca, sa nu faca sau sa sufere ceva. Nici subiectul pasiv nu trebuie sa ndeplineasca o calitate anumita; orice persoana care are capacitatea psiho-fizica de a simti presiunea exercitata asupra sa poate fi subiect pasiv al infractiunii. n situatia n care sunt mai multe persoane vatamate printr-o fapta unica de santaj, exista tot attea infractiuni cti subiecti pasivi au fost victime83. n aprecierea gradului de pericol social al faptei savrsite, se vor avea n vedere raporturile existente ntre faptuitor si victima, precum si calitatile acestora, atunci cnd au influentat comiterea faptei, fara a-i schimba natura juridica. Pentru existenta faptei dispozitia legala nu prevede nici o cerinta de loc sau timp; totusi, la evaluarea gravitatii infractiunii comise se va tine seama unde si cnd a fost efectuata actiunea de constrngere84.

Sectiunea a II-a: CONTINUTUL CONSTITUTIV 2.1. Latura obiectiva 2.1.1. Elementul material Elementul material al laturii obiective la infractiunea de santaj consta n actiunea faptuitorului de a constrnge o alta persoana, prin acte de violenta sau amenintare sa dea, sa faca, sa nu faca sau sa sufere ceva. A constrnge o persoana nseamna a o sili (obliga) la un lucru, pe care de buna voie nu l-ar face. La santaj, constrngerea trebuie sa ntruneasca doua trasaturi (conditii)85: 1. Actiunea de constrngere, pentru a fi considerata ca atare, trebuie sa fie de natura a prilejui o stare de temere, sub stapnirea careia, persoana supusa actiunii de constrngere nu mai poate reactiona moralmente n sensul unei opuneri eficace la pretentiile faptuitorului.
Trib. reg. Oltenia, dec. pen. nr. 207/1995, L.P. nr. 4/1956, pag. 463. Vasile Dobrinoiu , op. cit., pag. 186. 84 V. Dongoroz si altii, op. cit., vol III, pag. 324. 85 V. Dongoroz si altii, op. cit., vol III, pag. 325.
82 83

38

Nu este necesar ca actiunea de constrngere sa fi produs o stare de temere; este suficient ca, prin natura si felul savrsirii sale, aceasta actiune sa fie obiectiv susceptibila de a conduce la o stare de temere. Daca nsa persoana mpotriva careia s-a ndreptat actiunea faptuitorului, nu a luat n seama nici un moment pericolul la care era expusa, aceasta mprejurare denota ca, n raport cu respectiva persoana, actiunea de constrngere nu era de natura sa provoace un sentiment de ngrijorare si deci ca fata de aceasta nu este realizat elementul material. 2. Actiunea de constrngere trebuie efectuata n vederea obtinerii unei anumite comportari din partea celui constrns (sa dea, sa faca, sa nu faca sau sa sufere ceva). Asadar, victima este pusa n alternativa sau sa reziste constrngerii si sa suporte eventualele consecinte nefavorabile la care se gaseste expusa prin aceasta atitudine sau sa consimta la ndeplinirea a ceea ce pretinde faptuitorul prin actiunea sa de constrngere. Aceste aspecte fac posibila constatarea daca ntr-adevar exista o ncalcare a libertatii psihice n situatiile cnd se pretinde ca s-a savrsit un santaj. Mijlocul cu ajutorul caruia se exercita n fapt constrngerea este violenta sau amenintarea. Prin violenta se ntelege exercitarea oricaror acte de violenta fizica, mpotriva unei persoane, de la simplele acte de lovire, imobilizare, legare, pna la producerea de vatamari corporale. Violenta trebuie sa se exercite asupra persoanei, dar n limitele prevazute n art. 180 C. pen.; daca prin folosirea violentei se produce o vatamare a integritatii corporale sau a sanatatii, mai grava dect cea la care se refera art. 180 alin. 2, va exista concurs de infractiuni. Violenta trebuie sa se exercite asupra persoanei. Exista o atare violenta si n situatia n care aceasta s-a exercitat indirect asupra persoanei santajate (de exemplu, prin lovirea unei persoane de care victima este legata printr-o puternica afectiune) ori prin violente directe asupra lucrurilor86. Deci, un act de violenta este savrsit atunci cnd faptuitorul - utiliznd forta fizica proprie sau a unei alte energii (nu au relevanta mijloacele folosite de faptuitor pentru exercitarea violentei) - nfrnge rezistenta victimei, fapt ce se reflecta n starea de temere, sub stapnirea careia subiectul pasiv nu mai este sau nu ar mai putea sa fie capabil de actiuni de mpotrivire la pretentiile faptuitorului. Amenintarea presupune efectuarea de catre faptuitor a unui act care sa inspire victimei temerea ca n viitor ea, sotul ei sau o ruda apropiata va suporta un rau, constnd n savrsirea unei infractiuni sau a unei fapte pagubitoare, temere care o pune n situatia de a nu mai avea resursele morale necesare pentru a se opunepretentiilor autorului faptei87. Deci, este comis un act de amenintare n cazul n care, datorita conduitei faptuitorului, un sentiment de alarmare (temere) a pus sau ar pune stapnire n cugetul
T. Vasiliu si altii, op. cit.,vol. I, pag. 191. Gheorghe Nistoreanu, A. Boroi, Drept penal. Partea speciala, Ed. All Beck, Bucuresti, 2002, pag. 142
86 87

39

victimei, speriata de pericolul la care ea, sotul ori o ruda apropiata vor fi expusi n viitor, victima nu mai are ori nu ar mai putea sa aiba libertatea psihica necesara, spre a opune rezistenta la actiunea abuziva a faptuitorului. Cnd actiunea de amenintare a faptuitorului nu a fost susceptibila de a produce victimei o asemenea temere, nu va exista elementul material al infractiunii de santaj. Violenta si amenintarea trebuie sa constituie mijloace de a exercita o constrngere asupra victimei. Nu intereseaza daca victima a cedat sau nu violentei ori amenintarii. Prin astfel de mijloace, autorul trebuie sa determine pe subiectul pasiv sa dea, sa faca, sa nu faca sau sa sufere ceva patrimonial sau nepatrimonial88. Cnd victima trebuie sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, ea este silita la o anumita comportare, pe care urmeaza sa o ndeplineasca. Cnd victima trebuie sa sufere ceva, ea este pusa n situatia de a suporta efectele unei actiuni pagubitoare, savrsita de un altul. A da ceva, nseamna a efectua un act de autodeposedare prin remiterea unui 89 bun . n practica judiciara s-a retinut, n acest sens, ca infractiune de santaj, fapta inculpatilor care au pretins sume de bani pentru a nu denunta persoanele pe care le-au surprins, cnd au sustras marfuri din magazin90. A face ceva, nseamna a actiona ntr-un anumit fel (de pilda, a semna un act, a evacua o ncapere sau imobil, a face o declaratie, a recunoaste un drept, a retrage o plngere, a anula o logodna, a-si da demisia din serviciu etc.) sau a lua o anumita atitudine impusa prin constrngere. A nu face ceva, nseamna a se abtine de a ndeplini o activitate, o prestatie, de a lua o atitudine (de exemplu, a nu face un denunt, a nu declansa un proces, a nu se prezenta la un concurs pentru ocuparea unui post, a nu face un act etc.) din cauza constrngerii91. n sfrsit, prin a suferi ceva se ntelege a suporta un prejudiciu, material sau moral (de exemplu, acceptarea sa i se distruga un bun, sa i se ocupe samavolnic locuinta, sa paraseasca o localitate, sa ndure o situatie umilitoare, sa piarda o suma de bani, sa fie insultat, etc.) indiferent de natura acesteia. Nu intereseaza daca victima putea sau nu sa se opuna constrngerii daca depunea eforturi mai deosebite. n acest sens, n practica judiciara s-a statuat ca exista infractiunea de santaj, daca victima este constrnsa la raport sexual sub amenintarea inculpatului ca va da publicitatii unele fotografii compromitatoare92. Prin aducerea la ndeplinire a conduitei la care victima a fost constrnsa, faptuitorul dobndeste un folos (avantaj). Acest folos capata caracter nelegitim, datorita mijloacelor folosite n vederea realizarii lui; este indiferent daca acest folos ar fi oferit de victima sau de un tert93.
T. Vasiliu si colab, op. cit., vol . I,pag.191. Gheorghe Nistoreanu, A. Boroi, Drept penal. Partea speciala, Ed. All Beck, Buc., 2002, pag. 142 90 Trib. jud. Galati, dec. nr. 850/1972, R.R.D. nr. 1/1972, pag. 136 cu nota de I.Lupu si I. Suceava. 91 Vasile Dobrinoiu, op. cit., vol. I, pag.187. 92 Trib. jud. Mures, dec. nr. 1905/1973, "Practica judiciara penala", vol. III, pag. 87. 93 V. Dongoroz si altii, Explicatii teoretice ale C.P. romn, Vol. III, Partea Speciala, Ed. Academiei R.S.R., Buc., 1971, Pag. 326.
88 89

40

n practica judiciara, s-a retinut infractiunea de santaj n numeroase spete. Vom prezenta cteva, n cele ce urmeaza. 1. n fapt, ntr-o speta s-a retinut ca n cursul lunii iunie 1993 inculpatul B.C. a cunoscut-o ntmplator pe numita P.A. pe care a ntrebat-o unde poate gasi o camera de nchiriat, ntruct este cetatean sirian si lucreaza ca medic la Spitalul judetean Bacau. Numita P.A. i-a propus inculpatului sa locuiasca la ea cu chirie, astfel ca dupa aproximativ o luna, l-a invitat pe inculpat n apartamentul sau pentru a-i arata camera n care urma sa locuiasca, prilej cu care cei doi au ntretinut relatii sexuale. n aceasta perioada, inculpatul a fost depistat ca purtator al unei boli venerice (sursa de contaminare nefiind cunoscuta), fiind supusa tratamentului adecvat, dupa care s-a rentors la locuinta lui P.A. careia i-a pretins suma de 5000 lei sub amenintarea ca n cazul n care nu-i va da banii ceruti, va sesiza organele de politie si medicale ca este purtatoare de boli venerice. Pentru a nu fi reclamata, P.A. i-a dat inculpatului banii, dupa care, inculpatul, folosind aceeasi amenintare, a revenit de mai multe ori la P.A. de la care a pretins si primit diferite sume de bani sau bunuri. n realitate s-a constatat, la un control medical, ca numita P.A. nu a fost contaminata cu boli venerice. n sarcina inculpatului s-a mai retinut ca n ziua de 14 ian. 1994 a mers la Magazinul "Tonora" din Bacau unde, intrnd n discutie cu vnzatoarea G.A., careia i sa recomandat ca fiind medic sirian, i-a promis procurarea unor medicamente n schimbul sumei de 2500 lei, pe care a primit-o, dupa care nu s-a mai ntors cu medicamentele. Prin sentinta penala nr. 348 din 23 ianuarie 1995 a Judecatoriei Bacau s-a dispus, ntre altele, condamnarea inculpatului B.C. la 1 an nchisoare pentru savrsirea infractiunii continuate de santaj prevazuta de art. 194 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal si la 1 an nchisoare pentru savrsirea infractiunii de nselaciune prevazuta de art. 215 alin. 2 Cod penal, anularea suspendarii conditionate a executari pedepsei de 1 an si 5 luni nchisoare aplicata pentru infractiunea de nselaciune prevazuta de art. 215 alin. 2 Cod penal prin sentinta penala nr. 2269 din 20 iunie 1994 a aceleiasi instante, aplicarea pedepsei celei mai grele de 1 an si 5 luni nchisoare, la care s-a adaugat un spor de 5 luni, potrivit art. 33 lit. a si art. 34 lit. a Codului penal, urmnd ca inculpatul sa execute, n total 1 an si 10 luni nchisoare 94. 2. Prin sentinta penala nr. 127 din 8 octombrie 1997, Tribunalul Vaslui a condamnat pe inculpat pentru infractiunea de santaj prevazuta de art. 194 Cod penal prin schimbarea ncadrarii juridice din infractiunea de trafic de influenta prevazuta de art. 257 Cod penal. S-a retinut ca inculpatul si partea vatamata sunt patroni ai unor societatii comerciale si faceau afaceri mpreuna ncepnd din luna octombrie 1995. Cu ocazia ncheierii unui contract prin care inculpatul se obliga sa livreze partii vatamate alcool n valoare de 650 milioane lei, inculpatul i-a relatat ca n aceasta afacere sunt implicate persoane importante printre care si comisarul-sef al Garzii Financiare Vaslui.
Curtea de Apel Bacau, sect.pen., dec. pen. nr. 106/R din 6 martie 1997, n Jurisprudenta penala a Curtii de Apel Bacau pe anul 1997, Ed. Lumina Lex, 1998
94

41

n ziua de 16 decembrie 1995, la societatea partii vatamate s-au constatat neregului, motiv pentru care partea vatamata a fost invitata la sediul politiei unde a ramas pna a doua zi n jurul orelor 14. n jurul orelor 19, la sediul firmei partii vatamate a venit inculpatul si i-a solicitat mprumut suma de 300 milioane sau cel putin 70 milioane lei, care i era necesara n afacere. Pentru a-l determina pe partea vatamata sa-i dea banii, inculpatul ia spus ca actele societatii sale au fost preluate de Garda Financiara si de modul cum cei de la garda vor ntocmi procesul verbal depinde soarta partii vatamate si a societatii. Prin aceste afirmatii, inculpatul i-a dat de nteles partii vatamate ca n cazul unui refuz de a-i da suma solicitata, va vorbi cu seful Garzii Financiare sa ntocmeasca actele n asa fel nct partea vatamata sa fie trasa la raspundere. Pentru a ntari convingerea partii vatamate ca el va proceda n acest fel, inculpatul a repetat de mai multe ori "asii sunt n mneca mea". Tribunalul Vaslui, ca instanta de fond, a ncadrat fapta inculpatului care, prin amenintare cu ntocmirea unui act constatator de catre comisarii Garzii Financiare Vaslui n urma caruia partea vatamata sa fie trasa la raspundere penala, n scopul de a obtine un mprumut de 300 milioane lei, ulterior de 70 milioane lei, n infractiunea de santaj prevazuta de art. 194 alin. 1 Cod penal si a schimbat ncadrarea juridica din infractiunea de trafic de influenta prevazuta de art. 257 alin. 1 Cod penal, ncadrare data prin actul de sesizare. Sentinta a fost apelata de Parchet, care a criticat sentinta pentru nelegalitate sub aspectul ncadrarii juridice a faptei. S-a retinut ca gresit instanta de fond a procedat la schimbarea ncadrarii juridice si ca fapta inculpatului ntruneste elementele constitutive ale infractiunii de trafic de influenta prevazuta de art. 257 alin. 1 Cod penal. S-a motivat ca inculpatul a pretins suma de bani pentru a-l determina pe comisarul-sef - pe lnga care a pretins ca are influenta - ca acesta sa avantajeze partea vatamata n controlul ce se efectua la firma; expresia "asii sunt n mneca mea" nu a fost perceputa de partea vatamata ca o amenintare ci ca o alternativa, ca el nu va interveni pe lnga comisar pentru a-l ajuta. Instanta de apel a retinut ca ncadrarea juridica facuta de prima instanta este corecta. Din situatia de fapt retinuta just de instanta de fond nu a rezultat ca inculpatul ar fi promis partii vatamate ca va interveni pe lnga comisarul-sef pentru a favoriza partea vatamata. n discutiile anterioare, inculpatul relatase partii vatamate ca se cunoste cu acesta si, profitnd de aceasta situatie, l-a amenintat ca va interveni pentru a-i crea o situatie defavorabila daca i va refuza mprumutul. Prin aceasta modalitate de actiune, inculpatul a urmarit sa creeze partii vatamate o stare de temere ca n situatia unui refuz al mprumutului solicitat, se va prevala de presupusa influenta pentru ca partea vatamata sa fie trasa la raspundere penala. Expresia folosita de inculpat a fost tocmai pentru a determina partii vatamate aceasta temere de raspunderea penala si nu contrariul, de a interveni n scopul exonerarii de raspundere, asa cum a sustinut Parchetul. Inculpatul l-a amenintat pe

42

partea vatamata cu producerea unui rau n scopul dobndirii unui folos - acela al mprumutului. Or, aceasta actiune a inculpatului, n conditiile n care partea vatamata fusese retinuta la politie 24 ore, a fost de natura sa creeze partii vatamate acea temere ceruta de dispozitiile art. 194 Cod penal, cu att mai mult cu ct n discutiile anterioare partea vatamata aflase ca inculpatul se cunostea cu comisarul-sef al Garzii Financiare. Cum partea vatamata a fost constrnsa prin amenintare sa acorde un mprumut inculpatului, ncadrarea juridica corecta este aceea de santaj prevazuta de dispozitiile art. 194 alin. 1 Cod penal, iar apelul Parchetului nu este fondat95. 3. Prin sentinta penala nr.1351/1998 a Judecatoriei Radauti, inculpatul U.P. a fost condamnat la o pedeapsa rezultata de 2 ani nchisoare, pentru savrsirea, n concurs real, n conditiile art. 33 lit. a si art. 34 Cod penal a doua infractiuni de santaj prevazute si pedepsite de art. 194 alin. 2 Cod penal, partii vatamate fiind C.D. si C.V. Hotarnd astfel, judecatoria a retinut ca la data de 25 aprilie si 13 mai 1997, inculpatul a trimis partilor vatamate, care ndeplinesc functia de padurar la Ocolul Silvic Putna, cte o scrisoare prin care pretindea sa i se puna la dispozitie 6000 si, respectiv 5000 de $ SUA, pentru a nu sesiza organele competente cu unele fapte penale, pe care aceste le-ar fi comis (sustragere si valorificare de masa lemnoasa). Apelul declarat de inculpat a fost respins de Tribunalul Suceava prin decizia penala nr. 296 din 22 martie 1999. mpotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, n motivarea caruia a aratat ca solutia tribunalului este gresita, reiternd motivul din apel si care se regaseste, ca motiv de casare, n prevederile art. 385 ind. 9 pct. 14 C. proc. pen. Investita cu judecarea recursului, Curtea de Apel Suceava, sectia penala, l-a admis, a casat decizia tribunalului si partial sentinta judecatoriei condamnndu-l pe inculpat pentru savrsirea a doua infractiuni de santaj, la cte un an nchisoare, urmnd sa execute pedeapsa cea mai grea de un an nchisoare, dar care executare a fost suspendata n temeiul art. 81 Cod penal n conditiile si cu consecintele prevazute de art. 82 si 83 Cod penal. S-au mentinut celelalte dispozitii ale sentintei. Instanta de recurs, n argumentatia solutiei, a retinut ca ntr-adevar inculpatul a savrsit infractiunile de santaj, dar sustinerea acestuia, ca partile vatamate ar fi comis unele acte reprobabile cum ar fi otravirea cinelui sau ca ar fi facut avansuri indecente sotiei lui, se justifica pe plan psihic, chiar daca n realitate nu s-au confirmat, iar inculpatul este cunoscut cu comportari bune si avnd n ntretinere 4 copii96. NOTA: Caracteristic infractiunii de santaj este faptul ca libertatea morala a persoanei este ncalcata pentru a obtine un folos. Sub aspectul laturii obiective, aceasta infractiune presupune, nainte de toate, o constrngere morala materializata n impunerea victimei de a face sau a nu face ceva mpotriva vointei ei.
Curtea de Apel Iasi, dec. pen. nr. 39 din 5 feb. 1998, n Buletinul Jurisprudentei - culegere de practica judicara, Curtea de Apel Iasi, 1998. 96 Curtea de Apel Suceava, dec. pen. nr. 643 din 22 oct. 1999, n B.J. culegere de practica judiciara, Curtea de apel Suceava, 1999.
95

43

n speta de fata, inculpatul, stiind ca cele doua victime sunt padurari si au posibilitati materiale, a trimis fiecaruia cte o scrisoare prin care i ameninta ca daca nu va primi de la acestia 6000 si respectiv 5000 $ SUA i va reclama la organele competente pentru asa-zisa infractiune de sustragere de material lemnos din acele scrisori nu rezulta ca victimele ar fi facut avansuri indecente sotiei inculpatului, aceasta aparare a aparut n timpul judecatii, situatie neconfirmata, de altfel recunoscuta ca neconfirmata de probe, de nsasi instanta de recurs. Cum sub aspect subiectiv, inculpatul a actionat cu intentia de a obtine un folos injust, cei 11.000 $ SUA, valornd aproximativ 200.000.000 lei, credem ca instanta de recurs a gresit retinnd n favoarea inculpatului circumstante atenuante si dispunnd suspendarea pedepsei. Sub aspectul pericolului social concret, pedeapsa trebuia sa fie ferma, numai asa rolul ei de preventie generala ar fi fost ndeplinit. 2.1.2. Urmarea imediata nfaptuirea actiunii de constrngere are ca urmare imediata crearea unei stari serioase de temere a victimei, constrngerea declansata asupra sa, punnd-o n fata alternativei de a ndeplini pretentiile faptuitorului, ori de a suporta alte consecinte, ceea ce echivaleaza cu o ngradire a libertatii psihice a persoanei vatamate de a actiona dupa vointa sa. 2.1.3. Legatura de cauzalitate ntre activitatea faptuitorului si urmarea produsa trebuie sa existe o legatura de cauzalitate. Nu exista o astfel de legatura daca persoana vatamata a simulat ca se afla ntr-o stare de temere serioasa, pentru a induce n eroare pe subiectul activ si a-l denunta. Santajul absoarbe prin vointa legiuitorului, faptele de amenintare sau de loviri ori alte violente, acestea facnd parte din continutul infractiunii de santaj. Cnd violentele comise de autor au ca urmare o vatamare a integritatii corporale sau a sanatatii, ne aflam n fata unui concurs de infractiuni (santaj, n concurs cu fapta prevazuta de art. 181 ori n art. 182 C.pen.)97.

2.2. Latura subiectiva Infractiunea de santaj sub aspectul formei de vinovatie nu se poate comite dect cu intentie directa (calificata prin scop). Autorul actioneaza avnd reprezentarea ca prin fapta sa va exercita o constrngere ilicita asupra victimei pentru a o determina sa dea, sa faca, sa nu faca sau sa sufere ceva si urmareste producerea acestui rezultat cu scopul de a dobndi un folos injust pentru sine sau pentru altul98. Aceasta nseamna ca
97 98

Vasile Dobrinoiu, op. cit., pag. 188. Gheorghe Nistoreanu, A. Boroi, Drept penal. Partea speciala, Ed. All Beck, Buc., 2002, pag. 142

44

infractiunea de santaj nu se poate savrsi dect cu intentie directa, ntruct actiunea de constrngere exercitata de faptuitor trebuie sa urmareasca, n mod obligatoriu, realizarea unui scop determinat, fata de persoana constrnsa, iar urmarirea acestui scop nu este posibila dect daca faptuitorul actioneaza cu intentie directa. Faptuitorul care si propune un scop precis, urmareste implicit si rezultatul prin care s-ar putea realiza scopul99. Aceasta nu exclude posibilitatea ca faptuitorul actionnd cu intentie directa asupra persoanei vizate prin actiunea de constrngere, sa provoace o stare de temere si altor persoane (asupra carora nu a exercitat nici o constrngere) si care sa satisfaca din proprie initiativa pe faptuitor, cu stiinta sau fara stiinta persoanei constrnse (de pilda, sotia aflnd despre constrngerea exercitata asupra sotului sau, satisface pretentiile faptuitorului). Aceasta nu nseamna ca infractiunea de santaj se poate comite si cu intentie indirecta, ci numai ca actiunea faptuitorului poate avea pe lnga urmarea imediata, a carei realizare o urmareste acesta, si alte consecinte. Neurmarind realizarea acestora din urma faptuitorul nu va raspunde pentru infractiunea de santaj, n raport de persoanele mentionate. O conditie importanta pentru existenta laturii subiective a infractiunii, este, prin urmare, scopul urmarit de faptuitor, si anume ca acesta sa vizeze dobndirea unui folos ilicit. Fara existenta acestui scop, actiunea faptuitorului va putea fi sanctionata numai ca amenintare, ori ca lovire sau alte violente etc100. Folosul pe care l implica infractiunea de santaj va putea consta fie n obtinerea unui lucru, n recunoasterea unei pretentii, din recunoasterea unui pretins prejudiciu, din ntocmirea unei declaratii pe baza careia autorul va obtine un profit, fie se va putea nfatisa sub forma unui folos nepatrimonial: obtinerea unei caracterizari nemeritate, a unei recomandatii pentru a participa la un concurs etc. Nu are relevanta daca folosul a fost obtinut chiar de la victima santajului sau de la o terta persoana (de pilda, oblignd victima sa nu faca o plngere fata de un tert, autorul va primi de la acesta un folos) si nici daca victima a suferit sau nu un prejudiciu, prin satisfacerea pretentiilor faptuitorului. Esential este ca autorul sa fi exercitat constrngerea n scopul aratat, indiferent daca acesta a fost sau nu realizat. Nu trebuie confundata vatamarea suferita de victima (prin aplicarea violentei) sau temerea insuflata acesteia cu privire la un pericol viitor pentru integritatea sa corporala pentru a-i constrnge vointa, cu prejudiciul suferit prin ndeplinirea dorintei autorului. Acesta din urma poate lipsi, pe cnd constrngerea este de esenta santajului101. Folosul trebuie sa fie injust (n literatura juridica, unii autori102 sustin ca cerinta legii este ndeplinita chiar daca folosul este just, dar modul de a-l obtine este injust). Se considera folos injust orice folos nedatorat de victima fie n ce priveste cuantumul (s-a obtinut mai mult dect victima datora ori de la o persoana care nu datora nimic), fie n privinta termenului (s-a obtinut mai nainte de scadenta), sau n legatura cu forma (s-a
T. Vasiliu si altii, op. cit.,vol. I, pag. 193. Ibidem. 101 T. Vasiliu si altii, op. cit., vol. I,pag. 194. 102 O. Loghin si T. Toader, op. cit., pag. 159.
99 100

45

obtinut fara ndeplinirea tuturor formelor necesare). Daca se stabileste ca victima datora efectiv folosul smuls de autor prin constrngere, nu se verifica conditia ceruta de lege existenta unui folos injust pentru autor - si ca atare, nu va exista infractiunea de santaj, ci am putea fi n prezenta infractiunii de amenintare ori de lovire. Folosul se poate referi la persoana autorului ori la alta persoana. Nu intereseaza ca atare cine a beneficiat de rezultatul santajului. De exemplu, sotul poate santaja pe cineva n beneficiul sotiei. Daca faptuitorul urmareste prin violenta sau amenintare sa determine victima sa faca ceva care reprezinta un folos chiar pentru acesta (de exemplu, constrngerea prin violenta a unui bolnav sa se supuna unui tratament chirurgical sau de alta natura) nu va raspunde pentru infractiunea de santaj ci, eventual, numai pentru aceea de lovire, ori amenintare, deoarece si n acest caz nu este ndeplinita cerinta legii ca folosul sa fie injust. Nu poate fi conceputa existenta consimtamntului victimei n cazul infractiunii de santaj, ntruct prin natura sa, infractiunea presupune o constrngere fizica sau morala exercitata asupra victimei. n lipsa acestei constrngeri nu exista infractiune103. Cu privire la forma de vinovatie, semnalam ca unii autori considera ca infractiunea se comite si cu intentie indirecta104. n acest caz, scopul urmarit de faptuitor s-ar referi mai degraba la modul de savrsire a actiunii de constrngere. Daca autorul nu a urmarit scopul prevazut n norma de incriminare, nseamna ca el nu a actionat cu vinovatia ceruta pentru existenta infractiunii de santaj; n acest caz constrngerea psihica ar putea constitui eventual o amenintare.

Sectiunea a III-a: FORME. MODALITATI. SANCTIUNI. ASPECTE PROCESUALE.

A. FORME: a) Actele preparatorii sunt posibile dar nu sunt incriminate la infractiunea de santaj. b) Tentativa: este posibil ca executarea actiunii de constrngere nceputa de faptuitor sa fie ntrerupta sau sa nu-si produca efectul (scrisoarea de amenintare a fost interceptata nainte de a ajunge la persoana amenintata sau amenintarea, desi ajunsa la cel amenintat, acesta nu a luat-o n seama asa ca nu a putut produce o tulburare sufletesca; acelasi lucru n cazul unei actiuni de constrngere efectuata prin violenta, a carei
103 104

T. Vasiliu si altii, op. cit., vol. I, pag. 194. V. Dongoroz, op. cit. , vol. III, pag. 326.

46

executare a fost ntrerupta din cauze independente de fapuitor sau nu a reusit sa creeze o stare de temere). Actele savrsite n aceste conditii nu cad sub incidenta legii penale, cu toate ca faptuitorul urmarea realizarea unui folos injust deoarece tentativa nu este incriminata la infractiunea de santaj. Ele pot eventual constitui alte infractiuni (loviri, amenintari, distrugeri etc.)105. c) Consumarea: are loc n momentul cnd, drept urmare a actiunii faptuitorului, s-a produs urmarea ceruta de lege, adica starea de temere n persoana celui constrns106.mprejurarea ca cel fata de care s-a efectuat actiunea a rezistat presiunilor sau a satisfacut pretentiile faptuitorului nu influenteaza momentul consumativ al faptei. Asemenea mprejurari trebuie nsa avute n vedere la constatarea gradului de pericol al faptei comise107. d) Epuizarea: se poate ntmpla ca faptuitorul sa repete pe baza aceleiasi hotarri infractionale actele de constrngere; n acest caz fapta capata caracterul de infractiune continuata si are implicit si un moment al epuizarii. Acesta are loc n momentul savrsirii ultimului act de constrngere. Dupa consumare si pna la epuizarea faptei pot surveni si alte urmari cu relevanta penala. Aceste urmari survenite sunt deseori prilejuite de ndeplinirea de catre victima a pretentiilor la care a fost constrnsa (de exemplu, victima se mbolnaveste sau sufera o vatamare corporala, atunci cnd da, face sau nu face ce i s-a cerut). Fiind vorba de mai multe urmari incriminate prin dispozitii penale diferite, se vor aplica regulile de la concursul de infractiuni. Daca faptuitorul cere ca victima sa savrseasca o fapta penala, nu va exista santaj, ci instigare la acea infractiune, iar daca victima savrseste fapta sub silnicia constrngerii, va beneficia de cauza de nlaturare a caracterului penal al faptei, prevazuta n dispozitiile art. 46 Cod penal; autorul constrngerii va raspunde potrivit dispozitiei de art. 31 alin. 2 C. p108. B. MODALITATI: a) Modalitati normative: n dispozitia din alin. 1 al art. 194 este incriminata forma simpla (tipica) a infractiunii de santaj, cu urmatoarele modalitati normative: santaj prin violenta, santaj prin amenintare, santaj cu cerere de a da sau cu cerere de a face, a nu face sau de a suferi ceva. n afara de modalitatile normative simple, n dispozitia din alin. 2 al art. 194 este prevazuta modalitatea agravata, existenta atunci cnd constrngerea consta n
V. Dongoroz si altii, op. cit., vol. III, pag. 327. Gheorghe Nistoreanu, A. Boroi, Drept penal. Partea speciala, Ed. All Beck, Buc., 2002, pag. 143 107 V. Dongoroz si altii, op. cit., vol. III, pag. 327. 108 V. Dongoroz si altii, op. cit., vol. III, pag. 328.
105 106

47

amenintarea darii n vileag a unei fapte reale sau imaginare compromitatoare pentru persoana amenintata, pentru sotul acesteia sau pentru o ruda apropiata. Legea a tinut seama de pericolul social sporit al faptei de santaj cnd se recurge la amenintari cu divulgarea unei fapte reale sau imaginare, care ar compromite pe victima daca ar fi adusa la cunostinta altor persoane. Folosirea acestei amenintari la comiterea faptei exercita o puternica intimidare asupra victimei, determinnd-o sa satisfaca pretentiile faptuitorului; cel amenintat prefera sa procure faptuitorului un folos, dect sa suporte consecintele greu de nlaturat ale unei compromiteri publice. Cu att mai grava apare fapta de santaj, cnd este savrsita prin amenintarea darii n vileag a unor fapte imaginare; tulburarea psihica n acest caz este adeseori mai mare dect atunci cnd amenintarea priveste un fapt real, iar recurgerea la acest procedeu evidentiaza gradul intimidant si perversiunea faptuitorului109. n practica judiciara s-a retinut ca este infractiune de santaj n forma agravata de exemplu - fapta inculpatului de a fi constrns victima la raport sexual, amenintnd-o ca va da publicitatii unele fotografii compromitatoare110. b) Modalitati faptice: n raport cu mprejurarile de fapt, infractiunea de santaj poate fi comisa n modalitati diferite, datorita fie procedeelor alese n vederea exercitarii constrngerii, fie situatiei victimei cnd s-a savrsit constrngerea, fie naturii si importantei folosului injust urmarit de faptuitor, sau raporturilor existente anterior ntre faptuitor si victima111. C. SANCTIUNI: n forma sa simpla (tipica) infractiunea de santaj se pedepseste cu nchisoare de la 6 luni la 5 ani. Sanctiunea prevazuta pentru modalitatea legala agravata este pedeapsa nchisorii de la 2 la 7 ani. D. ASPECTE PROCESUALE Actiunea penala se pune n miscare din oficiu. Urmarirea penala se efectueaza de catre organele de politie, iar judecata cauzei este de competenta judecatoriei.

Ibidem. Trib. jud. Mures, dec. 1903/1973, R.R.D. nr. 6/1975, pag. 26. 111 V. Dongoroz si altii, op. cit., vol. III, pag. 328.
109 110

48

Sectiunea a IV-a: CRITERII DISTINCTIVE NTRE INFRACTIUNEA DE SANTAJ SI CEA DE TLHARIE Datorita mijloacelor specifice de savrsire a infractiunii de tlharie, aceasta actiune se realizeaza, uneori si prin remiterea silita a bunului. n legatura cu aceasta, aparnd dificultati de ncadrare juridica, n literatura de specialitate au fost evidentiate diferentele fata de santaj. Infractiunea de santaj, sub aspectul laturii obiective, presupune o actiune de constrngere fizica si morala, sub imperiul careia se produce o temere persoanei vatamate, fiind astfel ncalcata libertatea morala a acesteia. Esenta acestei infractiuni, consta, tocmai, n modificarea partiala sau alterarea integrala a vointei altei persoane, care sa conduca la o actiune de a da, a face, a nu face, sau a suferi ceva. Constrngerea trebuie sa aiba ca obiect, n primul rnd, relatiile sociale cu privire la libertatea morala a persoanei si n subsidiar se refera la cele privind patrimoniul acesteia. Sub aceste aspecte, santajul este o infractiune de pericol (periculum in futurum), nefiind paralizata actiunea de mpotrivire a persoanei vatamate, datorita absentei faptuitorului112. Tlharia, infractiune de rezultat, presupune "o atingere adusa, n principal, relatiilor sociale patrimoniale"113 si n subsidiar, unor relatii sociale pe care le ntlnim ca elemente componente virtuale ale obiectului juridic al santajului.
A se vedea L. Biro, Criterii distinctive ntre infractiunile de santaj si tlharie, n R.R.D nr. 4/1971, pag. 83. 113 A se vedea O. Loghin, A. Filipas, Drept penal, Ed. Didactica si Pedagogica, Buc., 1983, pag. 120.
112

49

Infractiunea de tlharie, ca infractiune complexa, are n structura sa, dupa cum se stie, un element material - furtul - si un al doilea element - violenta (fizica sau morala), ntre care exista o stricta si imediata conditionare. Astfel, violenta (indiferent de natura acesteia), n cadrul tlhariei, se poate savrsi anterior, concomitent sau posterior furtului (indiferent de modalitatea deposedarii), dar n aceeasi mprejurare faptica, pe cnd, n cadrul infractiunii de santaj, de regula, violenta este savrsita ab initio, pentru a conduce, post hoc, la producerea starii de temere si de lezare a libertatii persoanei vatamate. Asa fiind, un prim si marcant criteriu de diferentiere ntre cele doua infractiuni l constituie perioada aferenta scopului infractional, delimitata ntre momentul savrsirii agresiunii sau amenintarii si momentul deposedarii victimei114. n acest sens, pentru a subzista infractiunea de santaj, este necesar ca ntre cele doua momente sa exite o perioada de timp mai ndelungata n care sa fie lezata libertatea, prin modificarea sau ngradirea vointei, "punnd-o n situatia de a nu mai avea resursele morale pentru a se opune pretentiilor faptuitorului"115, indiferent daca aceste pretentii au fost sau nu satisfacute. n cazul tlhariei, perioada dintre momentul savrsirii actelor de violenta si cel al deposedarii victimei este foarte scurta, asigurndu-i infractorului imposedarea nejusta. Un alt criteriu obiectiv de diferentiere, relevat n literatura juridica, l constituie puterea de dispozitie a victimei asupra bunului fiind ndeobste cunoscut ca, n cazul infractiunii de tlharie, "bunul aflat asupra victimei sau n imediata sa apropiere nceteaza de a se mai afla n puterea sa de dispozitie, infractorul putndu-l lua si singur, ca urmare a actelor de violenta executate"116 pe cnd la santaj, de regula, datorita violentelor, se creeaza partii vatamate o stare de temere n timp, iar imposedarea nejusta a inculpatului este virtuala.

A se vedea : Trib. Suprem, s. pen., dec. nr. 3404/1970 n Culegere de decizii 1970, pag. 351; Trib. Suprem, e. pen., dec. nr. 4948/1971 n R.R.D. nr. 2/1972, pag. 178; Trib. Jud. Constanta, dec. nr. 1000/1974 (cu nota de D. Clocotici), n R.R.D. nr. 10/1975, pag. 62 si Trib. Suprem, s. pen., dec. nr. 993/1977 n R.R.D. nr. 10/1977, pag. 58. 115 A se vedea O. Loghin, A. Filipas, op. cit., pag. 70. 116 D. Clocotici, nota la dec. pen. nr. 1000/1974 a Trib. jud. Constanta, n R.R.D. nr. 10/1975, pag. 62.
114

50

n literatura de specialitate117 si n practica judiciara118 s-a considerat ca delimitarea santajului de tlharie, n cazul n care are loc o remitere fortata a unui bun mobil, la cererea faptuitorului, prin violenta sau amenintare, se face din urmatoarele puncte de vedere119, si anume: I. Obiectul juridic - cele doua infractiuni au o natura juridica deosebita. Santajul este o infractiune contra libertatii persoanei (Titlul II, Cap. II Cod penal), iar tlharia este o infractiune contra patrimoniului (Titlul III al Codului penal). S-a decis ca daca cererea faptuitorului se refera la remiterea unui bun si este satisfacuta pe loc de catre cel constrns, ne aflam n prezenta unei tlharii, pentru ca s-a ncalcat n principal, patrimoniul si nu libertatea persoanei, iar daca cererea faptuitorului a fost satisfacuta n interval de timp mai ndelungat de la actul constrngerii, fapta va constitui infractiunea de santaj, pentru ca s-a ncalcat n primul rnd libertatea psihica a persoanei, starea de temere ceruta celui constrns prin violenta sau amenintare avnd o anumita durata120; II. Intervalul de timp care desparte constrngerea de remiterea bunului. Ceea ce deosebeste santajul de tlharie este si mprejurarea obiectiva ca n primul caz faptuitorul ntrebuinteaza violenta sau amenintarea pentru a obtine bunul la un anumit interval de timp, respectiv ulterior constrngerii, iar n cel de-al doilea caz, n acelasi
R.M. Stanoiu, Comentariu n Practica judiciara penala, vol. III, Editura Academiei Romne, Bucuresti, 1992, pag. 88; O. Loghin, A. Filipas, Drept penal romn, Partea speciala, Casa de editura si presa "Sansa" SRL, Bucuresti, 1992, pag. 67; O. Loghin, T. Toader, op. cit., pag. 158; L.Biro, Criterii distinctive ntre infractiunile de santaj si tlharie n R.R.D nr. 4/1971, pag. 82; V. Papadopol, nota la decizia nr. 421/1991, a Tribunalului mun. Bucuresti, sectia I-a penala, n Trib. mun. Buc. Culegere de practica judiciara penala pe anul 1991, Casa de editura si presa "Sansa" SRL, Bucuresti, 1993, pag. 249-250. 118 Trib. Supr., sect. pen., dec. nr. 993/1977 n Culegere de decizii pe anul 1977, pag. 272; Trib. Suprem, sect. pen., dec. nr. 1672/1971, n Repertoriu alfabetic de practica judiciara n materie penala pe anii 1971-1975, pag. 406; Trib. Supr., sect. pen., dec. nr. 2680/1978 n Culegere de decizii pe anul 1975, pag. 367; Trib. jud. Constanta, dec. nr. 1000/1974 cu nota de D. Cocotici, n R.R.D. nr. 10/1975, pag. 63; n sens contrar, Trib. mum. Buc., sect. pen., dec. nr. 421/1991 cu nota de V. Papadopol, n Culegere de practica judiciara penala, 1992, pag. 249. 119 Gheorghita Mateut, Drept penal special - Sineza de teorie si practica judiciara, vol. I, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1999, pag.234. 120 A se vedea, Trib. Supr., sect. pen., dec. nr. 4948/1971, n R.R.D. nr. 2/1972, pag. 178. (S-a decis ca fapta nu constituie santaj, ci tlharie daca inculpatul a determinat victima, pe care o ameninta cu moartea, sa-i dea un bun care i apartinea); Trib. Supr., sect. pen., dec. nr. 2686/1975 n Culegere de decizii pe anul 1975, pag. 367; (Instanta a retinut ca tlharie si nu ca santaj fapta inculpatului de a-si nsusi haina persoanei vatamate, prin amenintare cu cutitul). n sens contrar, Trib. mum. Buc., sect. Ia pen., dec. nr. 421/1991, cu nota de V. Papadopol, n Culegere de practica judiciara penala, 1992, p. 249; (S-a hotart ca fapta inculpatului care, sub amenintarea cu un cutit a determinat persoana vatamata sa-i remita o suma de 20.000 lei, pentru a nu o denunta organelor de politie cu privire la savrsirea unei infractiuni, constituie infractiunea de santaj, prev. n art. 194 C. pen.). Asa cum s-a subliniat n literatura (V. Papadopol, nota la decizia nr. 421/1991 a Trib. mun. Buc, sect. I-a pen., Idem , pag. 250), "mprejurarea ca inculpatul a amplificat starea de temere creata n acest mod, prin adaugarea unei noi amenintari, aceea ca va face un denunt organelor de politie, nu poate modifica ncadrarea juridica a faptei savrsite" care constituie infractiunea de tlharie prevazuta de art. 211 Cod penal.
117

51

timp, respectiv simultan. De aceea se remarca, n practica judiciara121, o simultaneitate a violentei sau amenintarii cu actul victimei de a remite bunul sau, n cazul tlhariei, spre deosebire de santaj, care presupune n mod necesar o stare de temere care sa persiste pe parcursul unui anumit interval de timp, ntre momentul exercitarii constrngerii si momentul n care satisfacnd cererea faptuitorului, victima si redobndeste libertatea psihica. III. Pericolul la care se expune victima - Atunci cnd constrngerea persoanei vatamate se realizeaza n modalitatea amenintarii, pericolul cu care se ameninta victima trebuie sa fie iminent n cazul tlhariei, pentru ca n acest caz victima nu are alta alternativa dect sa se conformeze de ndata cereri faptuitorului pentru a-si recstiga libertatea psihica. Spre deosebire de aceasta, n cazul santajului, pericolul la care este expusa victima trebuie sa fie un pericol viitor (in futurum) si nu unul iminent, faptuitorul urmarind, sub aspect subiectiv, producerea unui rezultat ulterior, distantat n timp fata de actul constrngerii122. Vom prezenta, n continuare, doua cazuri n care n practica, initial s-a gresit ncadrarea juridica a faptelor, infractiunile de santaj si hlharie fiind confundate. 1. Prin sentinta penala nr. 355 din 9 noiembrie 1998 a Tribunalului Bucuresti, Sectia I penala, inculpatul Ghe.V. a fost condamnat pentru savrsirea infractiunii de tlharie prevazuta de art. 211 alin. 2 lit. b si e, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal. Instanta a retinut ca, n zilele de 22 si 25 februarie 1998 inculpatul a deposedat, prin amenintare, pe partea vatamata T.F. de o suma de bani si unele bunuri. Curtea de apel Bucuresti, Sectia a II-a penala, prin decizia nr. 57 din 16 februarie 1999 a respins apelul inculpatului. n raport cu probele administrate se constata ca inculpatul, prin amenintarea cu bataia, a constrns pe partea vatamata sa-i dea o suma de bani, cu motivarea ca aceasta reprezinta taxa de protectie. Partea vatamata, sub presiunea exercitata de inculpat, cunoscut ca o persoana violenta, i-a dat la intervale scurte de timp, suma de 100.000 lei, un sacou si o jucarie teleghidata. Activitatea infractionala a inculpatului ndeplineste elementele constitutive ale infractiunii de santaj prevazuta de art. 194 alin. 1 din Codul penal si nu ale infractiunii de tlharie cum gresit au retinut cele doua instante. Constrngerea unei persoane prin amenintare cu bataia, sa dea la scurte intervale de timp bani si diferite bunuri constituie infractiunea de santaj, iar nu cea de tlharie123.

Trib. Supr., dec. nr. 993/1977 n R.R.D. nr. 10/1977, pag. 58; Trib. Supr., sect. pen., dec. nr. 1672/1971 n Repertoriu alfabetic de practica judiciara penala pe anii 1971-1975, pag. 406; n acelasi sens, V. Papadopol, op. cit., pag. 250; R.M.Stanoiu, Comentariu n op. cit., vol. III, pag. 88; n sens contrar, Trib. jud. Bacau, sent. pen., nr. 7/1970, n R.R.D. nr. 8/1970, pag. 165. 122 A se vedea, L. Biro, op. cit., pag. 83; Trib. jud. Constanta, dec. nr. 1000/1974, de D. Clocotici, n R.R.D. nr. 10/1975, pag. 63. 123 C.S.J., Sect pen., dec. nr. 2878 din 6 iulie 1999, n B.J. Culegere de decizii ale C.S.J. pe anul 1999.
121

52

2. Prin sentinta penala nr. 160 din 9 noiembrie 1998, Tribunalul Telorman a condamnat pe inculpatul M.B. pentru savrsirea unui numar de 27 tlharii prevazute la art. 211 alin. 2 lit. e din Codul penal, n concurs real. Instanta a retinut ca inculpatul, n perioada iulie-octombrie 1997 a savrsit infractiunile de tlharie, sustragnd prin amenintari si prin exercitarea violentei de la mai multi elevi ai unei scoli, sume de bani cuprinse ntre 500 si 70.000 de lei. Prin decizia nr. 252 din 2 iunie 1999, Curtea de apel Bucuresti, sectia penala a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat. Recursul inculpatului prin care se solicita schimarea ncadrarii juridice a faptelor n infractiunea de santaj prevazuta de art. 194 din Codul penal, este nefondat. Potrivit art. 211 din Codul penal, infractiunea de tlharie consta n furt savrsit prin ntrebuintarea de violenta sau amenintari ori prin punerea victimei n stare de inconstienta sau neputinta de a se apara, precum si furt urmat de ntrebuintarea unor astfel de mijloace pentru pastrarea bunului furat sau pentru nlaturarea urmelor infractiunii ori pentru ca faptuitorul sa-si asigure scaparea. Potrivit art. 194 din Codul penal, constituie infractiunea de santaj constrngerea unei persoane prin violenta sau amenintare sa dea, sa faca sau sa nu faca ori sa sufere ceva, daca fapta este comisa pentru sine sau mpotriva vointei sale. Asadar, santajul este o infractiune ndreptata n principal mpotriva libertatii morale a persoanei, libertate care este ncalcata prin faptul constrngerii acesteia sa faca sau sa nu faca ceva mpotriva vointei sale. Desi ntre infractiunea de santaj si infractiunea de tlharie exista asemanari, ambele avnd ca obiecte juridice speciale relatiile sociale referitoare la libertatea persoanei si cele referitoare la patrimoniul acesteia, totusi ele se deosebesc prin aceea ca, n cazul santajului sunt ncalcate n principal relatiile sociale referitoare la libertatea persoanei, pe cnd n cazul tlhariei sunt ncalcate, n principal, relatiile sociale referitoare la patrimoniul acesteia. n cazul santajului, infractorul ntrebuinteaza violenta sau amenintarea n scopul obtinerii ulterioare a unei sume de bani ori alte valori, n timp ce infractiunea de tlharie este caracterizata, de regula, prin simultaneitatea violentei sau amenintarii cu actul victimei de a da, ca n speta, bunul sau. Din probele administrate rezulta ca inculpatul acosta victimele cerndu-le banii si ca la refuzul acestora le imobiliza si le lovea, dupa care partile vatamate fie ca dadeau banii de teama, fie ca erau deposedati de faptuitor prin luarea cu forta a banilor. n consecinta, prin activitatile de amenintare, lovire si punerea partilor vatamate n imposibilitatea de a se apara, actionnd asupra lor cu intentia de a le deposeda de bani, inculpatul a savrsit infractiunea de tlharie, pentru care n mod corect a fost condamnat.

53

CAPITOLUL IV ASPECTE CRIMINOLOGICE Sectiunea I: CAUZE SAU CONDITII CARE FAVORIZEAZA SAVRSIREA DE INFRACTIUNI N GENERAL SI A CELOR DE AMENINTARE SI SANTAJ N SPECIAL "Crimele sunt determinate de lipsa de cultura, proasta educatie si gresita organizare a statului." (Platon) Stiinta ntelege prin cauza un fenomen care genereaza alt fenomen. Cauza, n acest sens, se deosebeste de conditie, care nseamna un fenomen care ajuta, care favorizeaza producerea unui alt fenomen. Specificul conditiei consta n aceea ca este un fenomen care nu determina un alt fenomen, ci numai ajuta la producerea lui. Cauzele (n literatura de specialitate se mai foloseste si termenul de factori) si conditiile actioneaza mpreuna, dar au contributii diferite124.
124

I. Oancea, Probleme de criminologie, Editura All, Bucuresti, 1994, pag. 152.

54

Privind n general, dar si la modul abstract, nu se poate vorbi de preponderenta vreunei categorii de factori. n concret, actiunea, influenta diferitelor categorii de factori si raportul dintre acestea, va varia de la caz la caz, de la individ la individ, combinatiile sub care se pot prezenta acesti factori fiind infinite. Constatam ca ntre ei exista interdependenta, interferenta sau intersectie, deoarece se creeaza unii pe altii sau se fortifica unii pe altii, se mpletesc si se ntretaie, dnd nastere la cele mai variate combinatii cu cele mai variate efecte125. n ceea ce priveste cauzele criminalitatii, Traian Pop (fost profesor de drept penal la Universitatea din Cluj, 1913-1949) afirma ca ele se caracterizeaza prin complexitate si prin interdependenta lor, dar ca aceste cauze diferite ntre ele, nu au o preponderenta anumita, unele fiind mai preponderene dect altele, dar ele sunt toate prezente, ntr-o masura sau alta. Autorul a afirmat ca, "crima a existat si va existat ntotdeauna; vor exista ntotdeauna criminali, precum exista saraci si neputinciosi. Aceasta inegalitate este inerenta n societate este o utopie a ne gndi la stapnirea absoluta a criminalitatii; tot ceea ce putem face este ca s-o reducem si s-o mblnzim. Criminalitatea este un fenomen natural al vietii sociale126. Trebuie sa subliniem, nca de la nceput ca, comportamentul criminal, ca si comportamentul uman n general, este de o mare complexitate si diversitate. Din aceasta cauza si cu privire la comportamentul criminal, o teorie superior generala este imposibil din punct de vedere logic127. Nu exista o conduita criminala n abstract, exista diverse conduite criminale concrete. Cum s-a remarcat de nenumarate ori, nici o crima nu seamana cu cealalta. Fiecare crima reprezinta un "univers n sine". Nici macar unul si acelasi individ, nu poate comite doua fapte identice, n conditii identice. Tocmai extraordinara diversitate a comportamentelor criminale, face ca nici o explicatie, fie n termeni cauzali, fie n termeni dinamici, sa nu fie universal valabila. Aceasta nu nseamna ca un secol de cercetare criminologica este inutil, ca nici o teorie nu este valabila si ca nu exista nici o posibilitate de ntelegere a fenomenului criminal, ci dimpotriva, pe baza lor, n conditiile n care se renunta la pretentiile de universalitate, comportamentul criminal poate fi partial nteles si explicat128.

1.1.FACTORI ENDOGENI 1.1.1. FACTORI PSIHOLOGICI


Gabriela Palitic, Criminologie, Ed. Fundatiei Chemarea, Iasi, 1996, pag. 64. Gabriela Palitic, op. cit., pag. 136. 127 V. Cioclei, Mobiluri n conduita criminala, ed. All Beck, 1999, pag. 157. 128 V. Cioclei, op. cit., pag. 158.
125 126

55

Cauzele psihologice au o mare greutate n etiologia crimei, alaturi de factorii fizici si sociali, acestia fiind prezenti n toate crimele, n proportii diferite, avnd ponderi diferite n cazuri particulare. Factorii psihici care pot duce la comportament criminal au fost clasificati n: factori motivationali (trebuinte, mobiluri, tendinte, emotii, dorinte, etc.) factori cognitivi sau de cunoastere (perceptivi, reprezentativi, imaginativi, intelectivi) care sunt factori orientativi, de recunoastere a situatiei si a mijloacelor de comitere; factori conativi sau de miscare, de punere n aplicare a dorintei si a ideii de comitere a crimei. Acesti factori au un rol important att n cazul savrsirii unor fapte permise, ct si n cazul comiterii de fapte criminale. n cadrul factorilor psihici un rol deosebit l au: caracterul (agresiv, achizitiv), temperamentul (impulsivitate, insensibilitate, inhibitia sau puterea de stapnire) si firea omului (sociabil, retras, etc.) precum si trasaturile psihopatice si nevrotice, patologia psihica (paranoia, schizofenia, epilepsia, encefalita) n cazul unor crime iesite din comun. 1.CARACTERUL Unii autori129 sustin, ca izvorul principal al tuturor comportamentelor infractionale este caracterul sau, mai bine zis, existenta n structura caracterului infractorului a unor trasaturi negative: invidia, ura, lenea, ipocrizia, minciuna. Si toate acestea sunt rezultate ale unei educatii morale insuficiente sau uneori inexistente. Absenta din tabloul valorilor morale ale infractorilor a trasaturilor pozitive (cinstea, omenia, demnitatea, etc.) determina n mare masura comportamentul infractional, antisocial si antiuman. La absenta valorilor morale pozitive, la infractor, se mai poate adauga si starea de frustrare. Persoanele frustrate de niste drepturi "trec la ofensiva" pentru dobndirea acelor drepturi si devin, astfel, agresive, fie n plan verbal (ameninta, njura), fie n plan motor, trecnd la agresivitate fizica. De obicei colericii trec cu repeziciune de la agresivitatea verbala la cea fizica130. 2.INTELIGENTA Este si ea un factor principal n etiologia crimei, avnd un rol important n procesul de adaptare sociala, de comportare, n practicarea profesiei, etc. Conduita criminala depinde de mprejurarile de viata, de dificultatile ntmpinate la tot pasul, dar depinde n mare masura si de capacitatea de gndire, de prevedere a consecintelor ce apar n cazul savrsirii unei crime. n criminologie, s-a subliniat ca cei care comit infractiuni nu au capacitatea de a evalua situatiile concrete si nici consecintele faptelor lor.
129 130

V. Popa, I. Dragan, L. Lapadat, Psiho-sociologie judiciara, Ed. Lumina Lex, 1999, pag.30. Ibidem.

56

n urma unor statistici s-a demonstrat ca procentul debililor mintali este mult mai ridicat printre delincventi (31%) dect printre nedelicventi (2,77%), procentul marginitilor este mai ridicat printre delincventi (24,90%) dect pentru nedelincventi (7,98%), deci caderea n criminalitate se produce mult mai mult printre cei cu nivel de inteligenta scazut. 3.TEMPERAMENTUL Fapta sau actiunea de savrsire a crimei poate lua forma unei actiuni energice, viguroase sau molatice, forma impulsiva, exploziva sau stapnita ori controlata. Toate aceste forme, care sunt de durata alcatuiesc aspecte de forma ale vietii psihice, de temperament131, manifestat n orice crima. Despre natura nsusirilor de temperament, stiinta psihologiei arata ca ele sunt, n ceea mai mare masura, de origine ereditara. Temperamentul nervos, exploziv ori temperamentul energic sau lent etc. sunt nascute si mai putin dobndite. De aici si caracterul lor constant si caracteristic fiecarui criminal, si manifestat n modul de savrsire a unei crime. nsusirile de temperament cele mai cunoscute si studiate, sunt: impulsivitatea, sensibilitatea, inhibitia sau puterea de stapnire de sine si altele - Impulsivitatea se caracterizeaza printr-un mod excesiv de reactii spontane, primitive si necontrolate de constiinta. Criminalii se caracterizeaza printr-o mare impulsivitate, mai ales criminalii agresivi si printr-o putere de inhibitie mai slaba. Puterea de inhibitie actioneaza mai ales n legatura cu momentele de actiune, de trecere la savrsirea unei crime. Lipsa puterii de inhibitie devine un factor care usureaza comiterea unei crime. Cercetarile ntreprinse n materie arata ca puterea de stapnire de sine este de doua ori mai redusa la delincventi fata de nedelincventi. Sensibilitatea consta n rezistenta la "stimulente suparatoare", la zgomot mare si suparator. Cercetarile facute dovedesc ca sensibilitatea delincventilor este mai redusa dect a nedelincventilor. 4.MOBILURI, MOTIVE Trebuintele, tendintele emotiile, la rndul lor constituie adevaratele mobiluri (motive) ale actiunilor umane, inclusiv ale actiunilor criminale. n psihologia romneasca prin mobil sau motiv se ntelege tot ce "dezlantuie , sustine si orienteaza o activitate". Amenintarea cu un atac provoaca frica, iar frica devine mobil sau motiv de dezlantuire a unei actiuni de aparare. n psihologie se sustine existenta a doua feluri de motive ale actiunilor umane, motive primare si motive derivate. Motivele primare sunt: a) trebuinta, tendinta conservarii de sine (foamea, setea) care mpinge la cautarea hranei, apei, odihnei; b) trebuinta, tendinta sexuala, care consta n cautarea sexului opus; c) tendinta, trebuinta combativa care consta n mobilizarea energiilor proprii n situatiile cnd apar piedici, obstructii n calea satisfacerii trebuintelor proprii. Aceasta trebuinta poate lua o forma brutala primitiva si devine mobil pentru o serie de infractiuni, cum sunt cele de violenta usoara sau violenta grava pna la omor; d) tendinta sau trebuinta parentala care consta n ngrijirea si paza
131

D. Todoranu, Psihologia temperamentului, Cluj, 1932

57

copilului propriu, n special n cazuri de pericol pentru copil, cnd parintele intervine cu pretul comiterii chiar si a unei infractiuni; e) trebuinta de afirmare de sine este datorata si unor stari emotive specifice, cum este invidia, vanitatea, ambitia, de la care se ajunge la conflicte si chiar la infractiuni; f) trebuinta achizitiva consta n cautarea si adunarea de bunuri, valori, bani. Motivele derivate sunt: emotii complexe, dorinte, sentimente, interese, atitudini, caracter si vointa. Este vorba aici de structuri psihice complexe care devin motive si mobiluri psihice n cauzarea de actiuni permise, dar si de actiuni nepermise, criminale. 1.1.2. FACTORI EREDITARI Despre rolul si contributia ereditatii la cauzarea crimei s-au facut mentiuni si sustineri nca de la nceputurile antropologiei si criminologiei132. Cercetarea rolului ereditatii asupra criminalitatii s-a facut prin doua metode mai importante si anume: metoda genealogica si metoda gemenalogica. Metoda genealogica n criminologie consta n cercetarea familiilor de criminali pornindu-se de la constatarea ca n multe familii de criminali se constata ca si parintii au fost criminali, ceea ce ar fi o dovada ca, dispozitia spre crima se mosteneste. n criminologie sau retinut multe exemple de familii criminale. n esenta ei, aceasta metoda este utila, prin folosirea ei s-au lamurit multe aspecte privind cauzele crimei si s-a cunoscut mai bine rolul familiei si al ereditatii n etimologia crimei. Exista, nsa, unele dificultati si neajunsuri n folosirea acestei metode. Metoda cercetarii gemenilor n materie de ereditate la criminali s-a aplicat mult n ultimele decenii, mai cu seama la gemenii monozigoti si a condus la cercetari ample, sub toate aspectele, ajungndu-se la constatari si concluzii mai sigure n cunoasterea ereditatii n acest domeniu. 1.1.3. FACTORI FIZICI Printre cauzele crimei cercetate de criminologie, primele au fost cele fizice, care se refereau la aspectele corporale propriu-zise cum, sunt: nfatisarea corpului (cap, trunchi, membre) ale criminalului. Au izbit ndeosebi, dimensiunile corpului (naltimea, grosimea) si sanatatea acestuia. Existenta unor defecte fizice la criminali nu pot fi trecute cu vederea din punctul de vedere al comiterii de infractiuni. La multi criminali, defectele fizice, cum ar fi, defecte de auz, de vaz, de temperament - ncetineala n miscari, sensibilitate slaba, pot contribui indirect la inadaptare sociala si la conduita criminala. Astfel de defecte fac dificile relatiile sociale cu alte persoane.

1.2. FACTORI EXOGENI

132

Mina Minovici, Ereditatea n criminologie, Bucuresti.

58

1.2.1. FACTORI ECONOMICI Una din teoriile economice general acceptate este aceea conform careia baza economica determina suprastructura sociala, politica, culturala, institutionala. n consecinta este de asteptat ca situatia economica a unui stat, ori a unei zone mai restrnse, sa determine anumite comportamente umane, inclusiv comportamentul infractional. Studiile efectuate au evidentiat faptul ca fenomenul infractional, poate fi generat n aceeasi masura dar n tipuri diferite, att de prosperitate ct si de saracie133. 1. INDUSTRIALIZAREA - este un factor de progres economic si social, oferind locuri de munca, posibilitati superioare de instruire si specializare, bunuri de larg consum de calitate tot mai buna si implicit, cresterea nivelului de trai al oamenilor, nsa statistic s-a constatat o crestere a criminalitatii. Pentru a se lega acest fenomen de industrializare s-a admis ca aceasta produce unele efecte secundare cum ar fi: cresterea masiva a mobilitatii orizontale a unei ntregi populatii rurale, care se deplaseaza spre zonele industrializate, n speranta unui trai mai bun si, mai ales, a unei mbogatiri rapide. nlocuirea mediului social specific localitatilor rurale n care individul era cunoscut si apreciat la valoarea sa, iar sistemul relational era foarte strns, cu un mediu impersonal, cel urban, n care individul a devenit un necunoscut oarecare, este de natura sa produca efecte negative asupra acestei categorii de oameni, provocnd grave mutatii n structura lor de personalitate, mai ales atunci cnd "transplantul" s-a soldat cu un esec134; Industrializarea, prin "masinismul sau", produce o specializare cu efecte de nstrainare, omul nemaiavnd posibilitatea sa-si manifeste spiritul creator; n general, industriile afecteaza grav echilibrul ecologic din zona n care sunt implantate, cu efecte care accentueaza starea de stres a muncitorilor si a populatiei de pe platformele industriale; ritmul industrializarii constituie si el un factor criminogen ca urmare a imposiblitatii asigurarii unor conditii socal-edilitare minime pentru populatia atrasa n acest sector135. 2. SOMAJUL - este unul dintre factorii care explica un anumit procent de actiuni infractionale, influenta sa se exercita nu numai prin scaderea brusca si excesiva a nivelului de trai ci si prin instabilitatea emotionala pe care o provoaca. Somajul provoaca un dezechilibru interior individului, punndu-l n imposibilitatea de a-si mai putea realiza, prin mijloace legale, aspiratiile sale136. El atinge grav structura familiala la baza sa137. Autoritatea tatalui se diminueaza considerabil, rolul sau de sustinator al familiei fiind alterat. Inversarea rolurilor familiale
Gheorghe Nistoreanu, C. Paun, Criminologie, Ed. Europa Nova, Buc., 2000, pag. 146. D. Szabo, Criminologie, Montreal, P.U.M., 1967, pag. 181. 135 Gheorghe Nistoreanu si C. Paun, op. cit.,pag. 146. 136 Ibidem. 137 D. Szabo, Criminologie, Montreal, P.U.M., 1967, pag. 200.
133 134

59

poate produce stari de confuzie, de dezechilibru interior, anxietate, alcoolism, dorinta de revansa mpotriva societatii. 3. NIVELUL DE TRAI - pe lnga saracie, la limitele sale alarmante, care i poate determina pe unii indivizi la comiterea de infractiuni, se mai adauga si dorinta de navutire sau de a avea un trai mai bun, care, la rndul sa, mpinge spre delincventa un numar mare de persoane. Alaturi de somaj sunt implicati n scaderea nivelului de trai si alti factori precum, angajarea sezoniera sau inflatia, care bulverseaza echilibrul economic, familial, spulbernd rapid economiile facute n timp, cu multa greutate138. 4. CRIZELE ECONOMICE - scaderea nivelului de trai al paturilor sociale defavorizate se accentueaza n timpul crizelor economice care afecteaza productia, nivelul salariilor si rata somajului. n lipsa unei protectii sociale corespunzatoare, persoanele afectate pot fi considerate la limita riscului comiterii faptelor antisociale139. 1.2.2. FACTORI DEMOGRAFICI Preocuparile pentru studierea relatiilor existente ntre factorii demografici si criminalitate sunt de data relativ recenta. S-a constatat statistic faptul ca exploziile n structura demografica, mobilitatea geografica si sociala a populatiei reprezinta factori criminogeni importanti140. 1. URBANIZARE-MOBILITATE SOCIALA Asa cum releva numeroasele date provenind din cercetari si studii efectuate n diverse tari ale lumii, industrializarea, urbanizarea si mobilitatea sociala atrag dupa ele si o crestere spectaculoasa a ratei criminalitatii, criminalitatea urbana cunoscnd o rata sensibil crescuta comparativ cu cea rurala. ntre factorii raspunzatori de aceasta diferenta sunt: a) controlul social scazut la oras unde oamenii nu se cunosc ntre ei n aceeasi masura ca n mediul rural si si "permit" mai des sa ncalce diverse norme, legi sau reguli stiindu-se protejati oarecum de anonimat; b) densitatea sporita a populatiei care limiteaza spatiul de actiune si libertate de miscare a indivizilor, cadru propice aparitiei unor conflicte si tensiuni n relatiile sociale; Dificultatile de adaptare la un nou sistem de norme si reguli pentru persoanele venite din mediul rural n cel urban este prin ea nsasi un factor de progres economic si social, dar, n acelasi timp, statistic, s-a constatat ca progresul social-economic a fost nsotit de cresterea criminalitatii141.
J. Pinatel, Criminologie, op. cit., pag. 97. UNSDRI, Economic Crisis, nr. 9/1974 si nr. 15/1976; Th. Sellin, Memorandum on Crime in the Depression, New York, 1937. 140 T.N. Ferdinand, Demografic Shifts and Criminality: an Inquiry, in British Journal of criminology, 1970, pag. 169-175. 141 M. Voinea, F. Dumitrescu, Psihologie judiciara, Ed. Sylvi, Buc., 1999, pag. 28.
138 139

60

1.2.3. FACTORI POLITICI Influenta factorilor politici n privinta criminalitatii apare ca deosebit de puternica n doua situatii: razboiul si revolutia. 1. RAZBOIUL - razboiul civil care constituie cea mai nalta expresie a unei crize politice pe teritoriul unui stat, produce efecte puternic criminogene. Indiferent de natura conflictului, n timpul razboiului civil se creeaza centri antagonici de putere, indivizii se polarizeaza, sistemul legislativ este ignorat complet, se instaureaza haosul si anarhia sociala si economica. n acest context, infractorii de profesie au un cmp de actiune ideal, iar starea de haos si anarhie ncurajeaza la comiterea infractiunii si persoane care nu au fost cunoscute anterior cu comportamente antisociale. 2. REVOLUTIA - constituie o forma a luptei pentru cstigarea puterii politice, iar momentul de criza se repercuteaza asupra sistemului legislativ care nu mai este respectat, precum si asupra organelor de control social, care, fie ca sunt eliminate, fie ca nu-si mai pot ndeplini atributiile. Att n timpul desfasurarii efective a evenimentelor revolutionare, ct si n perioada de tranzitie care urmeaza, criminalitatea cunoaste o adevarata explozie, revenirea la limitele normale de stabilitate fiind dificila. 1.2.4. FACTORI SOCIO-CULTURALI n criminologie acesti factori au un rol preponderent n socializarea pozitiva sau negativa a indivizilor si care, finalmente, i conduc la savrsirea faptelor antisociale142. 1. FAMILIA - reprezinta celula de baza a societatii fiind principala instanta de socializare al carei rol functional n structura sociala permite socializarea primara a copiilor si stabilizarea adultilor. Orice perturbare n interiorul structurii familiale are efecte importante asupra copilului, att la nivelul adaptarii sale la societate, ct si asupra structurii sale de personalitate. Conduita antisociala apare ndeosebi n acele familii lipite de preocuparea de a asigura o socializare corecta a copiilor - n general familiile divortate sau despartite - ori care n mod intentionat asigura acestora modele de socializare negative - familiile infractoare si implica copii n activitati infractionale ori i influenteaza pe calea imitatiei, mprumutndu-le percepte morale contrare eticii societatii. n acele familii n care parintii nu muncesc, duc o viata parazitara, unde predomina lacomia, egoismul, dorinta permanenta de navutire, riscul aparitiei unor manifestari antisociale la copii este mult mai mare. n toate aceste cazuri delincventa rezulta ca un conflict ntre cultura proprie familiei infractoare si cea a societatii.
142

Gheorghe Nistoreanu si C. Paun, Criminologie, Ed. Europa Nova, Buc., 2000, pag. 151.

61

2. NIVELUL DE INSTRUIRE SCOLARA - scoala este menita sa dezvolte aptitudinile, sa formeze, sa dezvolte si sa consolideze atitudinile pozitive, pregatind pentru viata generatia tnara. Corelatia dintre criminalitate si nivelul de instruire si educatie nu poate fi neglijata. Indivizii cu un volum redus de cunostinte, cu carente educationale pronuntate, fara o reprezentare exacta asupra valorilor si normelor sociale, nu discern binele de rau, licitul de ilicit. Pregatirea scolara redusa, nivelul precar al cunostintelor, anturajul necorespunzator, constituie o cale sigura spre delincventa. Rolul n educatie al scolii poate fi marcat de o serie de carente care contribuie la formarea unei personalitati neadaptate. Preocupata mai ales de rolul sau informativ, scoala poate scapa din vedere rolul formativ, menirea sa educativa. Se produce astfel o ruptura ntre functia educativa si functia instructiva a scolii, educatia fiind nlocuita cu scolarizarea. Elevii ajung sa se grupeze n relatii ierarhice, fragmentare care ndeparteaza de scoala pe cei mai putin dotati, care se ndreapta catre anturaje n care si pot satisface nevoia de apreciere143. 3. IMPACTUL ACTIVITATILOR DIN TIMPUL LIBER - o forma de petrecere a timpului liber o constituie si asocierea n "bande", grupuri care se angajeaza deliberat n comiterea de infractiuni. n anumite situatii se constata aderenta la spiritul violentei, cu efecte grave n plan social. Rolul cresterii delincventei ca urmare a impactului activitatilor din timpul liber este inseparabil legat de problemele sociale ale integrarii. n acest sens, neintegrarea economica si sociala conduce la stari de frustrare si dezechilibru care genereaza infractionalitaea. 4. IMPACTUL MIJLOACELOR DE INFORMARE N MASA - din studiile efectuate s-a revelat influenta deseori negativa exercitata de mijloacele de informare n masa: Cel mai ngrijorator fapt este acela ca detalierea unor acte agresive - prin intermediul presei scrise sau audiovizuale - nseamna contactul apropiat cu variate si ingenioase tehnici de lupta si mijloace de operare. La copii si tineri ndeosebi, caracterul spectacular al acestor scenarii este un element n plus ce trimite la reproducere lor n viata reala144. Conform opiniei psihologului David Myers, o ancheta efectuata ntr-o nchisoare americana pe 208 subiecti a revelat ca 9 din 10 detinuti au nvatat noi trucuri din programele TV si 4 din 10 afirma ca au ncercat sa aplice n practica medelele criminale oferite. Ilustrativ n acest sens este si un caz petrecut la noi n tara - este vorba despre Cornel Turcu, care rapeste pe fiul (n vrsta de 8 ani) unui patron, sufocndu-l cu
143 144

Gheorghe Nistoreanu, C. Paun, op. cit., pag. 153. I. Radu, I. Ilut, L. Matei, Psihologia sociala, Editura EXE SRL, Cluj-Napoca, 1994, pag. 284.

62

ajutorul unei pungi de plastic si scriind apoi cereri de rascumparare tatalui acestuia. La ancheta, el marturiseste ca a nvatat acest MODUS OPERANDI din programele TV. Un alt avertisment prin care mass-media poate influenta negativ l constituie desensibilizarea. Un organism specializat n comunicare de masa a numarat pe 10 canale ale televiziunii SUA n 18 ore de emisie nu mai putin de 1846 de acte de violenta. Astfel se stinge sau se reduce atitudinea empatica, de mila fata de semenii nostri. Ceea ce se ntmpla pe ecran - violenta fara ngradiri emotionale ori morale - are sanse sa se traduca n planul realului cotidian145. Un alt efect indezirabil l constituie dezinhibitia; ceea ce atrage atentia este ca, faptul reprobabil, desi finalmente sanctionat, apare ca mijloc de satisfacere a unor interese, ca aducator de cstiguri. Sa nu uitam ca, la noi, tranzitia este sinonima, n primul rnd, cu saracia. Or, n aceste conditii prezentarea unor cai rapide de mbogatire (jafuri, tlharii, omoruri) are dezavantajul de "a da idei" potentialilor infractori. O tendinta fireasca a individului uman este aceea de a imita - ori mass-media ofera modele. n acest sens, un exemplu edificator este cel al SUA, n care ntre anii 1947-1968, datorita relatarii cazurilor de suicid prin presa, acestea au crescut de peste 7 ori. Per a contrario, n Detroit se observa o scadere a cazurilor de suicid si crima cu 40% datorita lipsei informatiilor. 5. STAREA CIVILA - studiile efectuate dovedesc faptul ca dintre persoanele casatorite si cele necasatorite procentul cel mai mare de infractori l ofera cea de-a doua categorie. Din rndul casatoritilor comit mai frecvent infractiuni cei care nu au copii (copiii semnificnd un plus de responsabilitati care de regula sustrag individul de la alte preocupari). De asemenea, din rndul persoanelor divortate, si ndeosebi al celor care au divortat de mai multe ori, se recruteaza un procent mare de infractori. Ca o concluzie la aceste cteva aspecte se desprinde faptul ca familia reprezinta un puternic factor de echilibru pentru cei care o ntemeiaza. Totodata trebuie subliniat si rolul determinant pe care familia, ca prima structura sociala n care se afla individul, l are n cresterea, dezvoltarea si socializarea acestuia146. 6. ALCOOLISMUL - ca flagel al societatii moderne contribuie direct la cresterea morbiditatii, duce la nentelegeri, conflicte si stari tensionale ntre oameni, constituind si factorul criminogen care este cel mai frecvent invocat de catre cei ce comit infractiuni. Cercetarile legate de relatia directa dintre alcoolism si infractiune au demonstrat ca alcoolismul singur nu conduce n mod fatal la aceasta ci, numai cnd este asociat cu anumite personalitati anormale cum sunt persoanele accentuat colerice, impulsivii, napoiatii mintal, s.a. La instalarea si evolutia alcoolismului care este att de des ncriminat n etiologia comportamentului criminal se considera ca participa, deopotriva, doi factori: personalitatea alcoolicului si influenta mediului.
145 146

Ibidem. M. Voinea, F. Dumitrescu, op. cit., pag. 29.

63

Trebuie facuta distinctia ntre betia simpla si alcoolismul cronic. n primul caz, dupa ingerarea alcoolului apar tulburari psihosenzoriale: scaderea inhibitiei, cresterea excitatiei, ceea ce conduce la o stare specifica a individului si anume, devine: dispus, euforic, vorbaret, ncrezator n fortele lui fizice, paralel cu scaderea autocontrolului, cu exacerbarea unor sentimente si porniri instinctuale, aspecte care toate la un loc, constituie un fond propice comiterii unor infractiuni cum sunt insultele, jignirile, loviturile, viourile si alte agresiuni care pot merge pna la asasinat. Alcoolismul cronic duce, de regula, la diferite tipuri de psihoze cu caracter permanent ca deliruri sistematizate, halucinatii, epilepsie alcoolica sau asa-numita dementa etilica147. n Romnia, dupa 1989, n ceea ce priveste fenomenul criminalitatii, factorii traditionali de risc n producerea si reproducerea acesteia au devenit mai puternici, acestora alaturndu-li-se noi factori. Pe fondul unei profunde crize politice, economice, sociale si morale marcata de necompetitivitatea economiei, de prabusirea sistemului de protectie sociala, de scaderea nivelului de trai, de cresterea somajului si inflatiei, de confuzia sau chiar absenta unor norme si valori, de slabirea controlului social, riscul aparitiei si multiplicarii unui tip de comportament deviant - ca un fenomen "normal" de adaptare la stare de anomie asa cum l descrie Durkhein sau ca un comportament "inovativ" n viziunea mai pragmatica a lui Merton - creste foarte mult148. ncercnd sa explice ce ne leaga de comunism, Adam Michnic vorbeste de un sindrom al prizonierului. "Cnd te afli ntr-o nchisoare, cu portile si ferestrele ferecate, cazi n disperare. Cnd esti eliberat esti fericit. Dupa cteva ore esti cuprins de ngrijorare. n nchisoare aveai cteva lucruri de care erai sigur: aveai ce sa mannci, unde sa dormi, unde sa te speli. Dar cnd momentul libertatii, att de mult asteptat a sosit, nu mai stii nici ce vei mnca, nici unde vei dormi, nici cnd te vei spala. Comunismul asigura un minimum de siguranta cu pretul acceptarii fara conditii a servitutiilor. El propunea o imagine simpla a dusmanului. Propunea de asemenea egalitate n saracie. Sfrsitul comunismului si triumful libertatii au produs o viata plina de riscuri si amenintari... 149. Schimbarea care afecteaza, se pare, cel mai mult moralul individului este inegalitatea sociala, diferentele de statut, care sunt deja evidente ntre diferite grupuri si paturi sociale. Reactie ct se poate de fireasca dupa decenii de egalitate fie ea si n saracie. Discrepanta ntre mijloace si scopuri capata asadar astazi o alta dimensiune. nainte, cu exceptia unei categorii restrnse de privilegiati, nivelul foarte scazut de trai al majoritatii populatiei reducea aspiratiile la satisfacerea nevoilor minime de
M. Voinea, F. Dumitrescu, op. cit., pag. 35. R.K. Merton, Social structure and Anomie, n Social Theory and Social Structure, Glencoe, Free Press, 1957. 149 A. Michnic, Jirinovski, mon amour, Le Monde, 15 janvier, 1994, reprodus n Libertatea, 15/16 februarie, 1994.
147 148

64

alimentatie, caldura, mbracaminte. Lipsa de bunuri materiale, mpingea la gasirea unor alternative, cel mai adesea ilicite, dar tolerate. Or, n viata oamenilor de astazi a aparut o modificare sensibila a scopurilor. Aparitia de bunuri si produse nemaintlnite nainte pe piata romneasca a produs o schimbare n aspiratiile indivizilor. Vor mai mult dar au tot mai putin pentru a le achizitiona. Foarte multi "inoveaza", mai ales tinerii, apelnd cel mai adesea la furturi. Studiul statistic arata ca ponderea cea mai mare n volumul criminalitatii o au infractiunile mpotriva proprietatii150. Astazi, frica, ce constituia principalul instrument de control social, n regimul totalitar, a disparut. Societatea civila aflata n curs de refacere nu a reusit sa puna nimic n locul fricii. Legea nu numai ca nu si-a recapatat autoritatea, ba dimpotriva aceasta pare a fi n continua scadere. ncrederea n politie, parchet si justitie este foarte scazuta. La nivelul politicii penale s-a produs o relaxare (dezincrimunarea unor fapte, abolirea pedepsei capitale, introducerea cautiunii). La nivel micro social, se nregistreaza de asemenea o scadere a prestigiului si autoritatii instantelor de control social. Tipul de comportament deviant "la vedere" care sfideaza direct normele sociale este semnificativ n acest sens151. n prezent se remarca modificari n sensul cresterii sensibile a violentei de tip utilitar (tlhariile, omorul din interes material) sau asociate crimei organizate (n deosebi traficul de stupefiante, furturile de masini, proxenetismul). O noutate este si aceea ca a crescut numarul faptelor de violenta n care victima este necunoscuta pentru infractor, iar riscul de a deveni victima unor atare infractiuni s-a marit. Cu privire la infractiunile de amenintare si de santaj, se poate spune ca, n raport cu numarul relativ redus al acestor infractiuni care ajung n fata instantelor penale, n realitate numarul acestora este mult mai mare. Acest fenomen poate fi explicat prin faptul ca actiunea penala n ceea ce priveste infractiunea de amenintare se pune n miscare la plngerea prealabila a persoanei vatamate, iar persoanele amenintate, n cele mai multe cazuri, nu depun plngere la organele abilitate; de asemenea, infractiunea de santaj este destul de dificil de probat, iar n alte cazuri, de ce sa nu spunem, unii se lasa santajati pentru a nu se face cunoscute anumite fapte reprobabile (licite sau ilicite) pe care le-au savrsit. Pentru a ne putea forma o idee ct mai clara despre infractiunile contra libertatii persoanei savrsite n tara noastra, voi prezenta cteva statistici, n acest sens, pentru perioada 1998-1999). INFRACTIUNI CONTRA LIBERTATII PERSOANEI - anul 1998 Arestare Condamnati n Condamnati TOTAL preventiva prima instanta definitiv
Rodica Mihaela Stanoiu, Criminalitatea n Romnia: trecut, prezent, viitor, n Rodica Mihaela Stanoiu, Ortansa Brezeanu, Tiberiu Dianu, Tranzitia si criminalitatea, Ed. Oscar Print, Buc., 1999, pag. 27-28. 151 Ibidem.
150

65

B. F. Nr % Nr % . . 62 1.0

B. Nr. % 42 0. 6

F. Nr % . 1 0.0 1

B. Nr % . 33 0.9 5

F. Nr % . 7 0.0 2

Nr. 447

% 0.9

INFRACTIUNI CONTRA LIBERTATII PERSOANEI - anul 1999 Arestare Condamnati n Condamnati TOTAL preventiva prima instanta definitiv B. F. B. F. B. F. Nr % Nr % Nr. % Nr % Nr % Nr % Nr. % . . . . . 73 1.3 2 0.0 44 0. 31 0.8 10 0.03 442 0.9 4 8 3 n urma statisticilor efectuate, se poate observa o usoara crestere a ratei infractionalitatii, n anul 1999, fata de cel precedent (desigur n ceea ce priveste infractiunile contra libertatii persoanei). n ceea ce priveste starea criminalitatii, n anul 2001, procurorii au trimis n judecata 81.948 inculpati, fata de 68.483 n anul 2000 (n crestere cu 19,7%) . Rata criminalitatii a fost de 365,7 inculpati trimisi n judecata la 100.000 locuitori, mai mare fata de 305.2 n anul 2000. n anul 2001 au fost trimisi n judecata 11.089 inculpati, pentru infractiuni contra persoanei, fata de 9.953 n anul 2000, nregistrndu-se o crestere cu 11,4%152. Criminalitatea este pentru unii un mijloc de asigurare a existentei, n timp ce pentru altii ea constituie un mijloc de a simti placerea unei activitati intense care le aduce bogatie, inaccesibila altfel; poate fi o reactie de supravietuire n fata unui pericol sau poate fi o modalitate de afirmare a sinelui153. Totusi cu certitudine activitatea criminala este un raspuns la ceea ce oamenii au cautat din toate timpurile: placere, bogatie, securitate, putere si glorie. Aceasta este si explicatia mentinerii ei n toate societatile umane si tot de aici pleaca si importanta oportunitatilor pe care le ofera viata cotidiana154.

Sectiunea a II- a :
Comunicat privind activitatea Ministerului Public n anul 2001. Tudor Amza, Criminologie teoretica - Teorii reprezentative si politica criminologica, Ed. Lumina Lex, Buc., 2000, pag. 726. 154 Tudor Amza, op. cit., pag. 727.
152 153

66

PREVENIREA SI COMBATEREA INFRACTIUNILOR Preocuparea oricarei societati pentru prevenirea sau diminuarea criminalitatii este determinata de trei ratiuni fundamentale: 1. infractiunea submineaza ncrederea indivizilor n capacitatea autoritatilor de a le garanta securitatea si protectia; 2. infractiunile si delictele penale mpiedica functionarea deziderabila si predictabila a vietii sociale, atentnd la exigentele ei de ordine; 3. "costurile infractiunii sunt extrem de ridicate att din punct de vedere economic ct si social-uman155. Infractionalitatea, violenta si n special crima reprezinta trasaturi caracteristice incontestabile ale sfrsitului de mileniu, mbinate n mod paradoxal cu cibernetica, electronica si n general cu stiinta, care le favorizeaza propagarea, reverbernd concomitent ecoul spre milioane de spectatori156. Pe masura ce ne-am apropiat de sfrsitul secolului XX, am asistat la o vertiginoasa crestere a ratei criminalitatii. Cifrele sunt impresionante si n acelasi timp alarmante. Se observa ca, n mod paradoxal, n tarile foste comuniste schimbarile radicale la nivel economic si politic au avut ca efect negativ cresterea criminalitatii, care dobndeste o mai buna organizare si profesionalism are un caracter mai agresiv, creste numarul prejudiciilor cauzate. Se nregistreaza o crestere a numarului infractiunilor economice, pe lnga cele contra vietii. Controlul statului asupra lor este destul de slab n unele tari, asistnd n prezent la o "erodare constanta a imaginii institutiilor statului si a ideii de justitie n general"157. Comportamentele agresive vizeaza persoane, colectivitati sau entitati neselectate, au motivatii dintre cele mai bizare si s-au raspndit pe toate meridianele fara a mai fi corelate cu gradul redus de cultura, apartenenta etnico-religioasa ori cu ornduirea politica. Numarul persoanelor nclinate spre agresivitate accentuata este n crestere incluznd tineri sau maturi, analfabeti sau titrati, saraci sau bogati, atei sau sectanti, nsa se poate afirma ca proliferarea violentei este n strnsa relatie cu gradul de permisivitate morala si penala158. n ceea ce priveste prevenirea aceasta a reprezentat dintotdeauna unul dintre capitolele importante ale stiintelor penale. La nivelul deciziei de politica penala - n multe state apartinnd unor zone geografice dintre cele mai diferite - s-a nteles ca adoptarea unor masuri de prevenire a criminalitatii poate avea un impact mult mai puternic asupra evolutiei fenomenului, fiind
S.M.Radulescu, Sociologia deviantei. Teorii, Paradigme, Arii de cercetare, Ed. Victor, 1998. Medeanu Tiberiu-Constantin, Crime si criminalii, Geneza crimelor si descoperirea criminalilor, Ed. Lumina Lex, Buc., pag. 6 157 Rodica Mihaela Stanoiu, Criminalitatea n Romnia, trecut, prezent si viitor, n Rodica Mihaela Stanoiu, Ortansa Brezeanu, Tiberiu Dianu, Tranzitia si criminalitatea, Ed. oscar Print, Buc., 1999 158 Medeanu Tiberiu-Constantin, Crime si criminalii, Geneza crimelor si descoperirea criminalilor, Ed. Lumina Lex, Buc., pag. 6
155 156

67

totodata - n cadrul unei evaluari globale complexe - o solutie mai rentabila n raport cu costul general al crimei. n Romnia, dupa 1989, activitatea n cmpul prevenirii criminalitatii a stagnat. Fiind considerata ca un atribut al fostului regim comunist, ponderea sa n cadrul strategiilor de combatere a crimei a nregistrat o considerabila diminuare. Din nefericire, fenomenul criminalitatii a luat amploare, devenind organizat, specializat, manifestndu-se sub forma unor retele formale si informale de organizatii si indivizi. n acest context, elaborarea unui program eficient de reducere a criminalitatii se impune a fi impetuos adoptat. Ideea prevenirii criminalitatii apartine filozofilor antichitatii. Platon, marele filozof grec, a propus nlocuirea ideii retributive cu ideea de utilitate sociala a pedepsei, conform careia scopul sanctiunii trebuie sa fie prevenirea generala (prin forta exemplului) si prevenirea speciala (ca efect intimidant al pedepsei). Platon arata ..."caci nimeni nu pedepseste pe cei care savsesc nedreptatea numai si numai pentru acest lucru, anume pentru ca au gresit, cel putin n cazul ca cineva nu se razbuna ca un animal fara judecata; cel care nsa ncearca sa pedepseasca cu judecata nu pedepseste pentru greseala comisa - caci lucrul savrsit nu se poate ndrepta - ci pentru viitor ca sa nu mai repete greseala nici el, nici altul, vaznd ca acesta este pedepsit159. n opera sa asupra legilor Platon considera ca ..."oricine va face rau altuia prin furt sau violenta, va plati persoanei lezate... n orice caz o amenda ntotdeauna egala cu prejudiciul pna la indemnizarea completa. El va plati de asemenea, pentru acest delict, o penalitate suplimentara n scopul ndreptarii sale...160. Discipol al lui Platon, marele gnditor antic Aristotel, n lucrarea sa "Arta retorica si arta poetica, a evaluat importanta rolului preventiv al pedepsei, afirmnd ca o persoana comite o crima atunci cnd nu se asteapta la nici o pedeapsa, ori atunci cnd avantajele obtinute din fapta prohibita precumpanesc n fata pedepsei. Este foarte adevarat ca, cetateanul obisnuit, poate sa fie tentat de o activitate care prin particularitatile ei aduce celui care o desfasoara avantaje imediate cu un minim de costuri161. Beneficiul crimei este un fapt real si de aceea nu mai surprinde pe nimeni daca anumiti indivizi se pot lasa tentati de crima. De aceea, este absolut necesar ca, controlul social sa intervina cu fermitate si sa introduca pe lnga costurile intrinseci reduse si un cost extinsec care sa constea ntr-o descurajare eficienta. Reprezentnd preocuparea factorilor institutionali si neinstitutionalizati cu atibutii de socializare si control social, prevenirea si tratamentul criminalitatii urmaresc, pe de o parte, eliminarea si diminuarea cauzelor si conditiilor generatoare de delincventa, iar pe de alta parte resocializarea si recuperarea morala si sociala a persoanelor cu comportamente aflate n conflict cu legea penala. Ele se realizeaza printr-un ansamblu de masuri juridice si extrajuridice, menite sa previna si sa combata
Platon, Dialoguri, Protagoras, Paris, Ed. Les Belles Lettres, 1966, pag. 324 Platon, Oeuvres completes, Tome XII, Les lois, livres XI-XII, 993e traduit par A. Dies et des Places, Paris. Les Belles Lettres, 1956 161 Tudor Amza, op. cit., pag. 729
159 160

68

multiplicarea si proliferarea actelor criminale n diferite medii sociale, prin realizarea protectiei si apararii sociale a indivizilor, grupurilor si institutiilor fata de diferite acte delincvente, restabilirea ordinii sociale si normative perturbate prin delicte, repararea prejudicilor, recompensarea victimelor si sanctionarea si pedepsirea criminalilor. Pentru acest motiv, prevenirea si tratamentul crimei si criminalitatii presupune att elaborarea unor politici penale eficiente de combatere si neutralizare a diferitelor delicte si crime din societate, ct si aplicarea unor programe si solutii sociale, economice si culturale de sprijinire a indivizilor defavorizati social sau care sa diminueze, pe ct posibil, diferentele de inegalitate, status si putere dintre indivizi si grupuri sociale162. Conceptul de prevenire comporta doua delimitari: 1. prevenire predelictuala - proces social nentrerupt, ce implica un ansamblu de masuri sociale, luate n temeiul legii, de organele de stat n strnsa conlucrare cu diferite asociatii, n vederea prentmpinarii si eliminarii riscurilor eventuale de comitere de infractiuni, prin identificarea, neutralizarea si nlaturarea surselor socio-umane subiective si obiective, care sunt susceptibile sa determine, sa nlesneasca ori sa favorizeze, comiterea de fapte antisociale, masuri destinate sa contribuie n mod esential la educarea permanenta a tuturor membrilor societatii n spiritul respectarii neabatute a exigentelor legii penale, a ordinii de drept. 2. prevenire postdelictuala - care desemneaza ansamblul de masuri de resocializare a celor care au suferit o condamnare, luate n temeiul legii, fie de organele de stat competente sa puna n executare pedeapsa (cnd pedeapsa se executa n detentie) fie de colective de oameni ai muncii si conducerea unei unitati (cnd pedeapsa se executa prin munca) n vederea evitarii recidivei. Kaiser163considera prevenirea ca fiind "un ansamblu de masuri, care au ca obiect specific, limitarea amploarei si gravitatii fenomenului infractional, fie prin reducerea oportunitatilor de a comite infractiuni, fie prin influentarea delicventului potential ca si a publicului n general". Iar R. Gassin ntelege "orice activitate de politica penala care are ca finalitate exclusiva sau partiala limitarea posibilitatilor de aparitie a unui ansamblu de actiuni criminale, facndu-le fie imposibile, fie mai dificil de realizat, fie improbabile, cu excluderea a ceea ce decurge din amenintarea unei pedepse, ca si din aplicarea sa." Autorul francez, mai sus citat, identifica cinci limite principale n activitatea de control si prevenire. Astfel o prima limita tine de infractiuni n sensul varietatii acestora si a imposibilitatii de a putea fi toate prevenite doar prin procedeele criminologice preventive. Si n opinia altor autori,164 atunci cnd este vorba de o violenta, masurile de reprimare au prioritate fata de masurile cu caracter preventiv165.
Sorin Radulescu, Dan Banciu, Sociologia crimei si criminalitatii, Ed. Sansa S.R.L., Buc., 1996, pag. 224 163 G. Kaiser, Kriminologie:Ein Lehrbuch, Heidelberg, C.F. Mueller Juristischer Verlag, 1988 164 Vezi Westley, Violence and the Police. A Sociological Study of Law, Customs and Morality, Cambridge, Mass, Londres, Mit Press, 1965, citat de Grenat Stenhilper, La police et la prevention de la criminalite, Strasbourg, 1979, pag. 65-88
162

69

A doua limita tine de indivizi; de sensibilitatea lor la metodele preventive si, n anumite cazuri, de starea lor mentala sau de trasaturile personalitatii lor, care pot influenta si chiar determina hotarrea luata n momentul dat. A treia limita priveste tehnicile de prevenire utilizabile. n primul rnd, nu toate tehnicile sunt pertinente. n al doilea rnd, chiar daca sunt adecvate, unele tehnici au un cost care excede economia care se realizeaza prin aplicarea lor. n al treilea rnd, unele tehnici produc efecte perverse, n special prin initierea unor autori potentiali sau prin amplificarea artificiala a sentimentului de insecuritate n rndul populatiei166. A patra limita, identificata de Gassin, rezulta din nsasi conceptia pe care societatea o are fata de valori ori practicile sociale. Unele dintre aceste practici pot fi n contradictie cu preventia criminalitatii si pot duce, astfel, la recaderi criminogene. Preventia gaseste limite n ponderea acestor conceptii si nu face ctusi de putin altceva dect de a pune n loc procedee de neutralizare a acestor efecte criminogene (cum ar fi divortul, de exemplu, n anumite situatii conflictuale grave n familie). A cincia limita provine din aceea ca preventia nu este mare lucru daca ea nu este prelungita prin represiune. n caz de esec al prevenirii, societatea nu este dezarmata, deoarece ea dispune de ultima sa arma, si anume represiunea. Se poate spune, fara a forta lucrurile, ca nu exista prevenire fara represiune. Prevenirea fenomenului infractional este greu de realizat pentru ca ar nsemna, concret, interventia autoritatilor publice sau a Guvernului n sfera libertatii de actiune sau a vietii private. ncalcarea acestora va conduce la crearea de tensiuni n domeniul autodeterminarii si libertatii individuale a cetatenilor. Un control cuprinzator al comportarii sociale nu poate fi o forma eficace a prevenirii fenomenului. Este inutil sa mentionam ca orice apropiere de acest model de combatere nu si are locul ntr-o societate libera, constituita democratic - cu att mai mult dupa experientele din Europa de Est167. Trebuie sa se ia n considerare respectarea vietii personale a individului, dreptul la autodeterminare si responsabilitatea cetatenilor. De aceea, spre exemplu, statul si societatea pot numai sa influenteze raspunderea parintilor pentru educarea copiilor lor, atunci cnd exista riscuri evidente n ceea ce priveste comportamentul acestora. Masurile vor fi, mai nti, educative, de cooperare, ceea ce nseamna ca persoanele interesate trebuie sa fie implicate n acest proces si numai dupa aceea, n caz de esec, masurile pot deveni represive. Dar, trebuie sa fim constienti ca, sub nici o forma nu pot fi excluse toate riscurile pentru individ si societate. Prin urmare, aceasta nseamna ca prevenirea
ntr-un sens larg, acest termen include un ansamblu de acceptiuni diferite care acopera nu numai toate formele de delincventa, violenta, ci si orice potential de violenta n viata sociala. n acop preventiv, ar trebui examinate toate problemele cu care politia - n calitate de factor de control social se poate confrunta n materie de violenta. Sigur, se pune si problema posibilitatilor de care dispune politia pentru prevenirea delincventei. 166 Vezi, H. Lagrange, J.P. Bozonnet, B. Denni, P. Kukawka, Perception de la violance et sentiment d'insecurite, BDSP, IEP, Grenoble, 1983. 167 Gheorghe Mihai, Vasile Popa, Repere criminologice. Ipoteze, Teorii, Solutii, Ed. Lumina Lex, 2000, pag. 250.
165

70

fenomenului n totalitate, nu poate fi o politica rationala si rezonabila n domeniul combaterii starii criminale168 Criminalitatea face parte, cum se stie din societate, uneori patrunznd n cele mai adnci cute ale sale, nct prevenirea nu o poate suprima n ntregime, iar societatea nu poate ramne pasiva n fata acestor situatii. Se constata ca, n pofida bazelor teoretice, metodologice si tehnice, din ce n ce mai solide si sofisticate, legiuitorul penal n-a reusit sa impuna societatilor noastre democratice ansambluri legislative apte sa asigure un raspuns coerent, limpede si complet la problemele criminalitatii. Se pare ca progresul social n domeniul prevenirii si combaterii acesteia nu corespunde complexitatii si realitatii fenomenului care evolueaza foarte rapid si nu ntotdeauna n acelasi sens. Functionarea sistemului preventiv este legata de foarte strnsa colaborare reciproca dintre stat, populatie si institutiile guvernamentale locale, ca si de cooperarea dintre guvern, biserica si mass-media. Corelatia dintre crima si dezvoltarea economica indica dimensiunea problemei criminalitatii si semnalizeaza necesitatea unei politici flexibile. Astfel, politica prevenirii delincventei trebuie sa fie sub o constanta urmarire, evaluare si adaptare.

CAPITOLUL V

168

Ibidem.

71

STUDIU COMPARATIV NTRE INFRACTIUNILE DE AMENINTARE SI SANTAJ

Infractiunile de amenintare si santaj sunt incriminate prin art. 193 si respectiv art. 194 Cod penal, ambele reprezentnd infractiuni contra libertatii psihice a persoanei, ntre ele existnd unele asemanari dar si deosebiri, pe care vom ncerca sa le subliniem. Infractiunea de amenintare, incriminata n art. 193 C.P., consta n fapta de a ameninta o persoana cu savrsirea unei infractiuni sau a unei fapte pagubitoare ndreptate mpotriva ei, a sotului ori a unei rude apropiate, daca este de natura sa o alarmeze. Infractiunea de santaj consta, potrivit art. 194 C.P., n constrngerea unei persoane prin violenta sau amenintare, sa dea, sa faca, sa nu faca sau sa sufere ceva, daca fapta este comisa spre a dobndi n mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul. Fapta este mai grava cnd constrngerea consta n amenintarea cu darea n vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromitatoare pentru persoana amenintata, pentru sotul acesteia sau pentru o ruda apropiata. Din cuprinsul definitiei legale rezulta ca santajul, desi se ndreapta, n principal, mpotriva libertatii morale a persoanei ca si amenintarea, spre deosebire de aceasta din urma, aduce atingere n subsidiar, si altor valori cum sunt patrimoniul ori integritatea corporala sau sanatatea persoanei. Observam, de asemenea, ca spre deosebire de amenintare, santajul se mai caracterizeaza si prin aceea ca faptuitorul urmareste dobndirea n mod injust a unui folos169. Obiectul juridic generic, este comun tuturor infractiunilor contra persoanei si l constituie relatiilor sociale care privesc apararea persoanei privita sub totalitatea atributelor sale170. Obiectul juridic special (aseamanator n cazul acestor infractiuni) l formeaza valorile sociale a caror existenta si normala desfasurare sunt conditionate de apararea libertatii persoanei sub aspectul libertatii psihice, mpotriva faptelor care ar putea sa o ngradeasca, iar n cazul santajului a posibilitatii persoanei de a actiona dupa voia sa si a nu fi constrnsa prin amenintare sau violenta, sa dea, sa faca, sa nu faca sau sa sufere ceva. Cele doua infractiuni de aseamana, sub aspectul valorilor sociale lezate, n ambele cazuri se aduce atingere libertatii psihice a persoanei, cu deosebirea ca pe lnga starea de temere, de neliniste a victimei pe care o implica att amenintarea ct si santajul, acesta din urma mai presupune si un scop ilicit urmarit de faptuitor, acela de a obtine un folos injust. Pe lnga aceasta, infractiunea de santaj prezinta o gravitate mai

Gheorghita Mateut, Drept penal partea speciala - Sinteza de teorie si practica judiciara, vol. I, Ed. Lumina Lex,1999. 170 Gheorghe Nistoreanu, A. Boroi, Drept penal. Partea speciala, Ed. All Beck, Buc., 2002, pag. 56
169

72

mare dect aceea de amenintare, ntruct se poate savrsi nu numai prin amenintare dar si prin actiuni violente exercitate asupra persoanei171. Spre deosebire de infractiunea de amenintare, n cazul santajului sunt ocrotite, dar numai ca obiect juridic special adiacent si relatiile sociale care se refera la apararea avutului personal sau la apararea altor valori sociale dupa cum faptuitorul a urmarit obtinerea unui folos material sau de alta natura. Obiectul material - n principiu nici infractiunea de amenintare, nici cea de santaj nu au obiect material, actiunea faptuitorului fiind ndreptata spre lezarea unui drept personal si anume libertatea psihica a persoanei. nsa, n cazul n care infractiunea de santaj se produce prin actiuni violente, atunci va exista obiect material constituit din corpul victimei sau bunurile materiale asupra carora s-au exercitat actiunile violente172. Subiectul activ att n cazul infractiunii de amenintare ct si n cazul santajului, acesta nu este determinat de lege, putnd fi orice persoana responsabila (subiect necalificat); fapta poate fi comisa si n participatie, sub toate formele sale173. Subiectul pasiv - la infractiunea de amenintare, este persoana amenintata cu savrsirea unui rau privitor la persoana sa, a sotului sau a unei rude apropiate; daca amenintarea este adresate unui grup de persoane vor fi tot attia subiecti pasivi si tot attea infractiuni cte persoane alcatuiau grupul. Nu va exista, nsa, infractiunea de amenintare daca autorul se adreseaza unei colectivitati sau unor persoane nedeterminate. n situatia n care subiectul pasiv are o anumita calitate determinata (ex. politist, procuror) amenintarea va fi absorbita ca element constitutiv al altor infractiuni (de exemplu, al infractiunii de ultraj prevazuta n art. 239 Cod penal)174. n cazul infractiunii de santaj, subiectul pasiv este persoana fata de care s-a exercitat amenintarea sau violenta. n situatia n care sunt mai multe persoane vatamate printr-o fapta unica de santaj, exista, ca si n cazul infractiunii de amenintare, tot attea infractiuni cti subiecti pasivi au fost victime. n amndoua cazurile, trebuie subliniat faptul ca, subiectul pasiv poate fi orice persoana care are capacitatea psiho-fizica de a simti presiunea psihica exercitata asupra sa. Elementul material al laturii obiective a infractiunii de amenintare consta n actiunea de amenintare a unei persoane, de insuflare a temerii ca va fi supusa unui pericol sau ca sotul ori o ruda apropiata vor suferi un rau. Modalitatile si forma n care se produce amenintarea n-au nici o relevanta, amenintarea poate fi orala sau scrisa, prin semne grafice, prin gesturi sau acte expresive, poate fi directa sau indirecta, explicita sau implicita, reala sau simbolica, fatisa sau ascunsa, dar pentru a avea relevanta penala, actiunea de amenintare trebuie sa aiba ca obiect savrsirea unei infractiuni, oricare ar fi aceasta, sau a unei fapte pagubitoare, indiferent de gravitate175.
O. Loghin, T. Toader, op.cit, pag. 156. V. Dobrinoiu, op. cit., vol. I, pag. 186. 173 Gheorghe Nistoreanu, A. Boroi, Drept penal. Partea speciala, Ed. All Beck, Buc., 2002, pag. 139141 174 V. Dobrinoiu, op. cit., vol. I, pag. 186. 175 Gheorghe Nistoreanu, V. Dobrinoiu s.a, op. cit., pag. 153.
171 172

73

O alta cerinta pentru existenta infractiunii este ca obiectiv, actiunea cu care faptuitorul ameninta sa fie apta de a produce o temere serioasa, sa fie de natura sa alarmeze victima. Caracterul amenintarii de a fi susceptibila de a alarma, se apreciaza concret, n functie de mprejurarile cauzei, de natura raului cu care s-a amenintat, de natura alarmanta a expresiilor ntrebuintate, de personalitatea celui amenintat, de reactia acestuia n fata amenintarilor, etc. Raul cu care se ameninta trebuie sa fie injust. Nu va fi realizat elementul material al infractiunii daca faptuitorul ameninta cu exercitarea unui drept n conditiile ori cu mijloace oferite de lege si nici daca amenintarea a fost determinata de conduita celui amenintat, iar producerea raului cu care se ameninta depinde de modul cum se va purta n continuare acesta. De asemenea, nu va exista amenintare daca autorul ameninta victima ca i va deschide un proces, sau ca l va denunta pentru o infractiune, ori ca va introduce o plngere la autoritati. Va exista nsa elementul material al infractiunii chiar daca autorul, actionnd dintr-un motiv licit, de pilda, ca sa-si ncaseze o datorie, foloseste mijloace ilegale, de pilda, ameninta cu moartea pe victima176. n cazul infractiunii de santaj, elementul material al laturii obiective consta n actiunea de constrngere, prin acte de violenta sau amenintare, a unei persoane ca sa dea, sa faca, sa nu faca sau sa sufere ceva. Violenta si amenintarea trebuie sa constituie mijloace de a exercita o constrngere asupra victimei. Nu are importanta daca victima a cedat sau nu violentei sau amenintarii,177 este suficient ca actiunea faptuitorului n raport de conditiile concrete, de vrsta, experienta, de starea sanatatii victimei, sa fi fost susceptibila de a exercita o presiune ori de a inspira o temere acesteia. Prin constrngere autorul trebuie sa urmareasca si sa determnine pe subiectul pasiv sa dea, sa faca, sa nu faca sau sa sufere ceva. Nu are relevanta daca acel "ceva" are caracter patrimonial sau nepatrimonial178. n ceea ce priveste urmarea imediata - n cazul ambelor infractiuni - consta n nsasi savrsirea actiunii de amenintare si n crearea, prin aceasta, a unei stari de alarmare a victimei179, cu sublinierea faptului ca n cazul infractiunii de santaj, subiectul pasiv, prin constrngerea declansata asupra sa, este pus n fata alternativei de a ndeplini pretentiile faptuitorului, ori de a suporta alte consecinte, ceea ce echivaleaza cu o ngradire a libertatii psihice a persoanei vatamate de a actiona dupa voia sa. Att n cazul infractiunii de amenintare ct si de santaj ntre actiunea faptuitorului si urmarea imediata trebuie sa existe o legatura de cauzalitate. n ceea ce priveste infractiunea de santaj nu exista o astfel de legatura daca persoana vatamata a simulat ca se afla ntr-o stare de temere serioasa, pentru a induce n eroare pe subiectul activ si a-l denunta.

T. Vasiliu si altii, op. cit., pag. 186. Trib. Suprem, sec. pen., dec. nr. 883/1978, R.R.D. nr. 10/1978, pag.60. 178 T. Vasiliu si altii, op. cit., pag. 186. 179 Gheorghe Nistoreanu, A. Boroi, Drept penal. Partea speciala, Ed. All Beck, Buc., 2002, pag. 140142
176 177

74

Santajul absoarbe prin vointa legiuitorului, faptele de amenintare sau de loviri ori alte violente, acestea facnd parte din continutul infractiunii de santaj. Cnd violentele comise de autor au ca urmare o vatamare a integritatii corporale sau a sanatatii, ne aflam n fata unui concurs de infractiuni (santaj, n concurs cu fapta prevazuta de art. 181 ori n art. 182 C.pen.)180. Sub aspectul laturii subiective infractiunea de amenintare se poate savrsi att cu intentie directa ct si cu intentie indirecta. n cazul amenintarii cu savrsirea unei infractiuni, nu are relevanta daca faptuitorul a luat sau nu hotarrea de a comite acea infractiune; este suficient ca faptuitorul sa fi avut reprezentarea ca prin fapta comisa va provoca victimei o stare de neliniste, ca o va alarma si urmareste sau accepta posibilitatea producerii acestei urmari181. Intentia nu exista n situatia cnd amenintarea s-a facut n gluma, faptuitorul neprevaznd nici un moment ca actiunea sa ar fi de natura sa alarmeze si sa produca victimei o stare de temere182. Eroarea asupra caracterului expresiilor folosite la adresa unei persoane, si anume ca acestea ar fi de natura sa-i insufle o temere, nlatura incidenta legii penale, chiar daca eroarea s-a datorat culpei autorului (de pilda, autorul necunoscnd sensibilitatea bolnavicioasa a unei persoane cu privire la anumite cuvinte, le foloseste provocnd, fara voia sa, victimei o stare de temere, de alarmare)183. Nu are relevanta daca cel care ameninta, actioneaza n interes propriu sau n interesul altei persoane. Mnia nu exclude intentia nsa poate justifica n aceasta situatie, aplicarea dispozitiilor privind provocarea, daca aceasta stare se datoreste victimei, n conditiile art. 73 lit. b, c. Cod penal. Nu intereseaza scopul si mobilul urmarit de autor. n fapt se va putea constata ca lipseste intentia ceruta de lege daca autorul si retrage pe loc cuvintele amenintatoare, restabilind lucrurile, ceea ce dovedeste ca n-a urmarit si nici n-a acceptat producerea consecintelor cerute de lege pentru existenta infractiunii. Nu va exista vinovatia faptuitorului nici daca acesta profera amenintari pentru a preveni o agresiune, ori o infractiune sau din dorinta de a corecta o persoana184. Infractiunea de santaj sub aspectul formei de vinovatie nu se poate comite dect cu intentie directa185 (calificata prin scop) autorul actioneaza avnd reprezentarea ca prin fapta sa va exercita o constrngere ilicita asupra victimei pentru a o determina sa dea, sa faca, sa nu faca sau sa sufere ceva si urmareste producerea acestui rezultat cu scopul de a dobndi un folos injust186. Actiunea de constrngere exercitata de faptuitor
V. Dobrinoiu, op. cit., vol. I, pag. 188. Gheorghe Nistoreanu, A. Boroi, Drept penal. Partea speciala, Ed. All Beck, Buc., 2002, pag. 140 182 V. Dobrinoiu, op. cit., Vol. I, pag. 183. 183 T. Vasiliu si altii, op. cit., pag.187. 184 Ibidem. 185 Alti autori, vezi V. Dongoroz, op. cit., vol. III, pag. 326, considera ca infractiunea se comite att cu intentie directa ct si indirecta. 186 Gheorghe Nistoreanu, A. Boroi, Drept penal. Partea speciala, Ed. All Beck, Buc., 2002, pag. 142
180 181

75

trebuie sa urmareasca realizarea unui scop determinat anume, obtinerea unui folos pentru sine sau pentru altul187. Aceasta nu exclude posibilitatea ca faptuitorul actionnd cu intentie directa asupra persoanei vizate prin actiunea de constrngere, sa provoace o stare de temere si altor persoane (asupra carora nu a exercitat nici o constrngere) si care sa satisfaca din proprie initiativa pe faptuitor, cu stiinta sau fara stiinta persoanei constrnse (de pilda, sotia aflnd despre constrngerea exercitata asupra sotului sau, satisface pretentiile faptuitorului). Aceasta nu nseamna ca infractiunea de santaj se poate comite si cu intentie indirecta, ci numai ca actiunea faptuitorului poate avea pe lnga urmarea imediata, a carei realizare o urmareste acesta, si alte consecinte. Neurmarind realizarea acestora din urma faptuitorul nu va raspunde pentru infractiunea de santaj, n raport de persoanele mentionate188. Folosul trebuie sa fie injust (n literatura juridica, unii autori sustin ca cerinta legii este ndeplinita chiar daca folosul este just, dar modul de a-l obtine este injust189). Se considera folos injust orice folos nedatorat de victima fie n ce priveste cuantumul (s-a obtinut mai mult dect victima datora ori de la o persoana care nu datora nimic), fie n privinta termenului (s-a obtinut mai nainte de scadenta), sau n legatura cu forma (s-a obtinut fara ndeplinirea tuturor formelor necesare). Daca se stabileste ca victima datora efectiv folosul smuls de autor prin constrngere, nu se verifica conditia ceruta de lege existenta unui folos injust pentru autor - si ca atare, nu va exista infractiunea de santaj, ci am putea fi n prezenta infractiunii de amenintare ori de lovire190. Ambele infractiuni se consuma n momentul cnd, ca urmare a actiunii faptuitorului, s-a produs urmarea ceruta de lege, adica starea de temere a victimei191, iar n cazul santajului, va fi indiferent daca victima a rezistat sau nu actiunii de constrngere si deci daca s-a supus cerintelor faptuitorului de a da, a face, a nu face sau a suferi ceva. Desi, tentativa, este posibila att n cazul infractiunii de amenintare ct si de santaj, ea nu este pedepsita de lege. n privinta modalitatilor prin care se pot savrsi aceste infractiuni, acestea se deosebesc prin aceea ca, fapta de amenintare este incriminata sub doua modalitati normative: amenintarea cu savrsirea unei infractiuni si amenintarea cu savrsirea unei fapte pagubitoare, iar n ceea ce priveste santajul, n afara modalitatilor normative ale formei tipice (santaj prin violenta, santajul cu cerere de a da, a face, a nu face, de a suferi ceva), acesta are si o forma agravanta, care consta n amenintarea darii n vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromitatoare pentru persoana amenintata, pentru sotul acesteia sau pentru o ruda apropiata. n acest caz, constrngerea se realizeaza numai prin amenintare cu darea n vileag a unei fapte192.
C. Bulai, op. cit., vol. III, pag. 163. T. Vasiliu si altii, op. cit., pag. 194. 189 O. Loghin, T. toader, op. cit., pag. 159. 190 T. Vasiliu si altii, op. cit., pag. 194. 191 Gheorghe Nistoreanu, A. Boroi, Drept penal. Partea speciala, Ed. All Beck, Bucuresti, 2002, pag. 140-143 192 Ibidem.
187 188

76

Ratiunea agravarii a constat n faptul ca printr-o actiune josnica se urmareste obtinerea unor profituri si ca forta intimidanta a constrngerii exercitate asupra victimei este mai mare, stiut fiind faptul ca este aproape imposibil, de nlaturat consecintele unei compromiteri publice, indiferent daca este vorba de o fapta imaginara sau reala193. Sanctiuni - infractiunea de amenintare se pedepseste cu nchisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda, fara ca pedeapsa aplicata sa poata depasi sanctiunea prevazuta de lege pentru infractiunea care a format obiectul amenintarii; infractiunea de santaj n forma sa tipica se pedepseste cu nchisoare de la 6 luni la 5 ani, iar n forma agravanta se sanctioneaza cu nchisoare de la 2 la 7 ani. Cu privire la aspectele procesuale, cele doua infractiuni se deosebesc prin faptul ca, n timp ce n cazul infractiunii de amenintare, actiunea penala este promovata numai la plngerea prealabila a persoanei vatamate (care se adreseaza direct judecatoriei competente daca faptuitorul este cunoscut, iar daca faptuitorul nu este cunoscut se poate adresa organului de cercetare, pentru identificarea lui) iar mpacarea partilor, n orice faza a procesului penal, nlatura raspunderea penala; n cazul infractiunii de santaj actiunea penala se pune n miscare din oficiu, urmarirea penala efectundu-se de catre organele de politie, iar judecata cauzei este de competenta judecatoriei.

BIBLIOGRAFIE:

I. LEGISLATIE 1. Constitutia Romniei de la 1991; 2. Codul penal Carol al II-lea (1937); 3. Codul penal din Transilvania, tradus de Ioan I. Predovici judecator la Trib. OradiaMare, Editia a II-a, revazuta, 1923, Tipografia Adolf Somnenfeld Soc Anon., OradiaMare; 4. Codul penal de la 1969 cu modificarile si completarile aduse; 5. Noul Cod penal francez (Nouveau Code Penale entree en vigoeur le 1 mars 1994, Ed. Dalloz, 1994); 6. Codul penal italian (Codice Penale - Codice di procedura penale, Casa Editrice "Universale", Roma, 1964) 7. Codul penal spaniol; 8. Codul penal elvetian si Codul penal suedez; II. TRATATE, CURSURI, MONOGRAFII:
193

V. Dobrinoiu. op. cit., vol. I, pag. 181.

77

1. VINTILA DONGOROZ- Explicatii teoretice ale codului penal, vol III, Editura

Academiei R. S. R., Bucuresti 1971 2. TEODOR VASILIU si altii - Codul penal comentat si adnotat, Editura stiintifica si enciclopedica, Bucuresti 1975 3. VINTILA DONGOROZ - Codul penal "Regele Carol II" adnotat, partea speciala, vol III, Editura Librariei SOCEC & Co., S.A., Bucuresti, 1937 4. Prof. univ. dr.GEORGHE NISTOREANU, prof. univ. dr. ALEXANDRU BOROI, Drept penal. Partea speciala, Editura All Beck, Bucuresti, 2002 5. Prof. univ. dr. GHEORGHE NISTOREANU, prof. univ.dr. ALEXANDRU BOROI, prof. univ. dr. IOAN MOLNAR, prof. univ. dr. VASILE DOBRINOIU, prof. univ. dr. ILIE PASCU, prof. univ. dr. VALERICA LAZAR - Drept penal. Partea speciala, Editura Europa Nova, Bucuresti, 1999 6. Prof. univ. dr. VASILE DOBRINOIU, lector. univ. NICOLAE CORNEA - Drept penal. Partea speciala - Teorie si practica judiciara, vol I, Editura Lumina Lex 2000 7. OCTAVIAN LOGHIN, AVRAM FILIPAS - Drept penal romn - partea speciala, Casa de Editura si Presa "Sansa" S.R.L., Bucuresti 1992 8. OCTAVIAN LONGHIN, TUDOREL TOADER - Drept penal romn. Partea speciala, Bucuresti, Editura "Sansa", 1999 9. GHEORGHITA MATEUT - Drept penal. Partea speciala - Sinteza de teorie si practicajudiciara, vol I, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1999. 10.GHEORGHE DIACONESCU - Infractunile n Codul penal romn, Editura "Oscar Print", Bucuresti, 1997. 11.O. A. STOICA - Drept penal. Partea speciala, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1976. 12.LIDIA BARAC, Constantele si variabilele dreptului penal, Editura All Beck, Bucuresti, 2001. 13.Prof. univ. IOAN MURARU - Drept Constitutional si institutii politice, Editura Actami, Bucuresti, 1998. 14.Prof. univ. dr. GHEORGHE NISTOREANU si lector univ. drd. COSTICA PAUN, Criminologie, Editura Europa Nova, Bucuresti, 2000. 15.I. OANCEA, Probleme de criminologie, Editura ALL, Bucuresti, 1994 16.VALERIAN CIOCLEI, Manual de criminologie, Editura All Beck, Bucuresti, 1998. 17.VALERIAN CIOCLEI, Mobilul n conduita criminala, Editura All Beck, Bucuresti,1999. 18.Prof. univ. dr. RODICA MIHAELA STANOIU, ORTANSA BREZEANU, TIBERIU DIANU, Tranzitia si criminalitatea, Editura Oscar Print, Bucuresti, 1999. 19.ORTANSA BREZEANU, Prevenirea criminalitatii la nceput de mileniu, Editura Fundatiei Romnia de Mine, Bucuresti 2001. 20.GABRIELA PALITIC, Criminologie, Editura Fundatia Chemarea, Iasi, 1996.

78

21.MEDEANU TIBERIU-CONSTANTIN, Crime si criminali - Geneza crimelor si

descoperirea criminalilor, Editura Lumina Lex, Bucuresti. 22.TUDOR AMZA, Criminologie teoretica - Teorii reprezentative si politica criminologica, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2000. 23.GHEORGHE MIHAI, VASILE POPA, Repere criminologice. Ipoteze. Teorii. Solutii., Editura Lumina Lex, 2000. 24.SORIN RADULESCU, DAN BANCIU, Sociologia crimei si criminalitatii, Editura Sansa S.R.L., Bucuresti, 1996 25.SORIN M. RADULESCU, Sociologia deviantei. Teorii, Paradigme, Arii de cercetare, Editura Victor, Bucuresti, 1998. 26.C. PAUNESCU, Agresivitatea si conduita umana, Editura Tehnica, Bucuresti, 1994. 27.Prof. univ. dr. VASILE POPA, conf. univ. dr. I. DRAGAN, lector univ. drd LUCIAN LAPADAT, Psiho-sociologie judiciara, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1999. 28.Prof. univ. dr. STEFAN GEORGESCU - Filosofia dreptului - O istorie a ideilor. Parte I - Editura All Educational S.A. 1998 29.Prof. univ. dr. MARIA VOINEA si lector univ. dr. FLORIN DUMITRESCU Psihosociologie judiciara, Editura Sylvi, Bucuresti, 1999. 30.I. RADU, P. ILUT, L. MATEI, Psihologie sociala, Editura EXE SRL, Cluj-Napoca, 1994. 31.Prof. univ. dr. VICTOR DUCULESCU, lector univ. drd. CONSTANTA CALINOIU. GEORGETA DUCULESCU - Constitutia Romniei - comentata si adnotata, Editura Lumina Lex 1997

III. STUDII, Articole din Reviste de Specialitate:


1. Prof.

2.

3.

4. 5. 6.

univ. dr. ADRIAN NASTASE "Universalitatea, indivizibilitatea si interdependenta drepturilor omului", n Revista Drepturile omului nr. 3/1995 (editata de Institutul Romn pentru Drepturile Omului) DAN MARTIAN "Declaratia universala a drepturilor omului - Gnduri la un moment aniversar", n Revista Drepturile omului nr. 4/1998 (editata de Institutul Romn pentru Drepturile Omului) Prof. univ. dr. IRINA MOROIANU ZLATESCU " Un ideal comun pentru toate natiunile: Declaratia universala a drepturilor omului", n Revista Drepturile omului nr. 4/1998 Declaratia universala a drepturilor omului L. BIRO - Criterii distinctive ntre infractiunea de santaj si cea de tlharie, n Revista Dreptul nr. 4/1971 VALERIU CIUCA - Tlharie. Santaj. Deosebiri. Criteriul distantei n timp dintre momentul amenintarii si momentul traducerii n fapt a continutului amenintarii, n teza alin. 2 a art. 194 C.Pen., n Revista romna de drept.

79

IV. PRACTICA JUDICIARA:


1. TUDOREL TOADER - Drept penal romn partea speciala - Culegere de probleme

din practica judiciara, Casa de editura si presa "Sansa" S.R.L., Bucuresti 1996 2. V.PAPADOPOL , M. POPOVICI - Repertoriu alfabetic de practica judiciara n materie penala pe anii 1969-1975, Editura stiintifica si enciclopedica, Bucuresti,1977. 3. V.PAPADOPOL , M. POPOVICI - Repertoriu alfabetic de practica judiciara n materie penala pe anii 1976-1980, Editura stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, 1982. 4. Dr. GEORGE ANTONIU, dr. CONSTANTIN BULAI - Practica judiciara penala, vol.III, Editura Academiei Romne, Institutul de Cercetari Juridice, Bucuresti 1992 5. C. SIMA - Codul penal adnotat cu practica judiciara 1969-2000, Bucuresti, Editura Lumina Lex, 2000. 6. Revista Dreptul nr. 4/1997 7. Revista de Drept Penal nr. 1/2000, Curtea Suprema de Justitie, s. pen., decizia 1979/1998. 8. Revista Romna de Drept nr. 7/1966, Trib. Reg. Suceava, dec. pen. nr. 185/1965 9. Revista romna de drept nr. 1/1974, Trib. Jud. Galati dec. pen. nr. 850/1972 10.Revista romna de drept nr. 3/1974, Trib. Supr., Sect. pen., Compl. mil., dec. nr. 19/1973 11.Revista romna de drept nr. 10/1978, Trib. Supr., Sect. pen., dec. nr. 883/1978 12.Revista romna de drept nr. 6/1986 13.Revista romna de drept nr. 8/1987 14.Buletinul Jurisprudentei - Culegere de practica judiciara a Curtii de Apel Iasi pe anul 1998 15.Buletinul Jurisprudentei - Culegere de decizii ale Curtii Supreme de Justitie pe anul 1999 16.Buletinul Jurisprudentei - Culegere de practica judiciara a Curtii de Apel Suceava pe anul 1999. 17.Jurisprudenta penala a Curtii de Apel Bacau pe anul 1997, Editura Lumina Lex , Bucuresti,1998. 18.Tribunalul municipiului Bucuresti - "Culegere de practica judiciara penala pe anul 1991", Casa de editura si presa "Sansa" SRL, Bucuresti, 1993. 19.Tribunalul municipiului Bucuresti - "Culegere de practica judiciara penala pe anul 1992", Casa de editura si presa "Sansa" SRL, Bucuresti, 1993

80