RECOMANDARE Sunt tot mai putini cei ce l-au cunoscut pe Parintele Arsenie Boca.

Tot m ai putini sunt cei ce-si amintesc de Parintele Arsenie si pot sa dea marturie de spre el. Din toti aceia cti mai sunt, nu toti au competenta necesara, iar unii di ntre ei au un cerc prea restrns de actiune si de raspndire a cuvntului. Mai sunt si din aceia care, desi sunt bine informati, au ezitari cnd e vorba sa dea marturie despre cel ce a fost, este si va fi Parintele Arsenie, n cer si pe pamnt. n acelas i timp, sunt nsa multi, n vremea noastra, cei ce doresc sa afle si sa stie cte ceva despre Parintele Arsenie cel de odinioara, dar cu actiune si n vremea noastra, m ai ales prin lucrarea sa, intitulata Cararea mparatiei. Eu nsumi am fost ntrebat adeseori n mnastirea noastra, n alte mnastiri si n mul e orase: "Ce ne puteti spune despre Parintele Arsenie?" La fel, mi s-a cerut de multe ori: "Spuneti-ne ceva despre Parintele Arsenie." De fiecare data am raspun s cu placere la aceste solicitari si am pus n atentia ascultatorilor tot ce am so cotit mai important din cele ce le stiu despre acest om mare, ca si care nu stiu sa mai fi fost unul asemenea dintre cei cunoscuti de mine, ca lucratori n Biseri ca. Aceasta a fost pna acum. De acum nainte si deocamdata, cel mai bun raspuns, raspunsul cel mai autor izat la ntrebarea "Cine a fost, ce a facut si ce a gndit Parintele Arsenie?" ni-l da cartea de fata, pe care o recunoastem ca cea dinti carte competenta despre Par intele Arsenie, o carte serioasa si vrednica de a fi luata n seama, pe care o rec omandam cu toata inima, n vederea folosului duhovnicesc. Autorul cartii de fata a facut aceasta lucrare ca proiect de teza de lice nta n teologie. El a lucrat cu seriozitatea cuvenita, a adunat material, l-a sele ctat si l-a organizat cu rigorile cerute pentru o lucrare stiintifica. Lucrarea a fost apreciata ca foarte buna, iar autorul ei, pe nume Ioan Gnsca (Ionut, cum i zicem noi, prietenii) a fost declarat licentiat n teologie. Ea este a doua lucrar e de licenta a autorului, pentru ca ei i premerge licenta realizata la Facultatea de Arte Vizuale, cu care a obtinut titlul de licentiat la prima facultate. Cnd Ionut mi-a oferit un exemplar din lucrarea sa despre Parintele Arsenie , am aranjat lucrurile n asa fel ca aceasta lucrare sa-mi fie imprimata pe casete ca s-o pot studia, iar studiind lucrarea, mi-am dat seama de valoarea ei si l-a m ndemnat s-o tipareasca, spre a ajunge la cititori. La fel au gndit si alti priet eni ai nostri si, cu ajutorul lui Dumnezeu, iata ca s-a ajuns la aceasta carte, care porneste la propovaduire ducnd la cititori nu numai informatii despre Parint ele Arsenie, ci si multe din gndurile lui, cuprinse n partea de mijloc a cartii, i ntitulata "O sinteza a gndirii Parintelui Arsenie n 800 de capete". Sinteza gndirii Parintelui Arsenie este prezentata pe idei puse n ordine alfabetica, asa nct citit orul se poate orienta si si poate alege ceea ce-l intereseaza n primul rnd. Ca unul care am contribuit si eu la aceasta lucrare cu informatiile pe ca re le-am dat, dar si ca unul care am insistat pentru tiparirea ei, binenteles, o recomand din toate puterile mele. O recomand pentru toate categoriile de vrsta, d ar n mod special pentru tinerii intelectuali si, mai cu seama, pentru studenti. T inerii, care au viata n fata si se pregatesc pentru viitor, e bine sa porneasca n viata cu niste lucruri stiute, cu niste lucruri nvatate de la Parintele Arsenie, care le vorbeste din carte. Socotesc ca nu-i cazul sa insist asupra faptului ca recomand aceasta cart e, deoarece cartea se recomanda ea nsasi pe sine. Ceea ce trebuie sa fac eu, este doar sa spun cu apas ca aceasta carte nu este o carte de lectura, ci este o car te de studiu. O singura lectura, o lectura superficiala, este pur si simplu fara rost. Cartea fiind foarte densa, mai ales n partea n care se prezinta gndirea Pari ntelui Arsenie, ea nu poate fi asimilata si impropriata dect insistnd si revenind. Deci, cnd recomand cartea, recomand si aceasta staruinta asupra cuprinsului ei. Ionut Gnsca ne face un mare dar, prin cartea pe care ne-o ofera spre luare aminte, pentru binele nostru si al celor din jurul nostru si pentru nmultirea bi nelui din aceasta lume. i multumim si i suntem recunoscatori ca ne-a oferit aceast a carte, care nu-i o carte ca cele multe, ci este o carte de referinta, al carui folos l vor cunoaste toti cei ce vor lua aminte la cele scrise n carte si le vor m plini dupa a lor putere. Noua nu ne ramne dect sa mutam gndurile din carte n mintea noastra si sa le dam viata, prin mplinirea lor cu fapta. Daca vom face asa, va fi

ca si cnd Parintele Arsenie va fi ntre noi, cu povatuirile sale de odinioara. Lund aminte la gndurile Parintelui Arsenie, va fi ca si cum l-am fi ntlnit fiecare dint re noi, la Mnastirea de la Smbata, la Mnastirea Prislop, la Bucuresti si Draganescu , ori la Sinaia. Pentru noi, cei de azi, cartea de fata tine loc de orice loc pe unde a putut fi ntlnit Parintele Arsenie. Ea este Parintele Arsenie adus lnga noi, cu cuvntul sau, care e acelasi pentru noi, cum a fost pentru cei care l-au auzit rostit prin viu grai. Pentru toate acestea, "Sa multumim Domnului", "Sus sa avem inimile!" Arhimandrit Teofil Paraian Mnastirea Brncoveanu, Smbata de Sus ARGUMENT "Aduceti-va aminte de mai-marii vostri, care v-au grait voua cuvntul lui D umnezeu; priviti cu luare aminte cum si-au ncheiat viata si urmati-le credinta" ( Evrei 13, 7). Acest ndemn, pe care l pun ca nceput al lucrarii de fata, mi-a fost pus n ved ere n chip deosebit n urma cu ctiva ani de un pustnic, pe cnd ma aflam ntr-un pelerin aj la Muntele Athos. Eram mpreuna cu trei prieteni (dintre care unul - Ioan, Dumn ezeu sa-l odihneasca - s-a mutat la Domnul) si eram tare bucurosi de ntlnirea noas tra cu dnsul. Eram dornici de cuvnt de nvatatura, asa ca Parintele a fost bun si ne -a vorbit. Nu ne-a spus prea multe, desi noua poate ca nu ne-ar fi ajuns nici o noapte ntreaga sa-l ascultam. Au trecut anii, nsa retin si acum din acea ntlnire mai ales ndemnul din Evrei 13, ndemn cu care am nceput. De atunci ncoace, am ncercat, dupa puterile mele, sa mplinesc acest cuvnt, sa -l fac lucrator. Si, mpreuna cu ctiva prieteni, ne-am propus, pe lnga rnduiala si pr ofesia pe care o are fiecare n parte, urmatorul obiectiv: recuperarea si promovar ea gndirii si a scrierilor marilor parinti duhovnicesti ortodocsi, n special romni. Este un demers care si arata actualitatea si necesitatea mai ales azi, cnd lumea crestina a cam nceput sa orbecaiasca ea nsasi "n noaptea nestiintei si a lips ei de sfat, de unde vin toate relele care chinuiesc pe oameni, ntuneca vremile si prea adesea crunta pamntul" (Arsenie Boca). Deci motivele pentru care avem nevoie si trebuie sa ne ngrijim de acesti P arinti, pe drept cuvnt, "ca de ochii din cap", sunt evidente, ntruct ei sunt lumina torii trupului eclesial, ei sunt "luminatorii lumii" - "Luminatorul trupului est e ochiul; de va fi ochiul tau curat, tot trupul tau va fi luminat. Iar de va fi ochiul tau rau, tot trupul tau va fi ntunecat" (Matei 6, 22-23). Asa am ajuns, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa ne ngrijim de editarea ctorva ca rti de spiritualitate ortodoxa si de organizarea unor expozitii de fotografii, d ocumente si scrisori, acestea din urma, nchinate Parintelui Paisie Olaru de la Si hla. Prin urmare, si studiul de fata, nchinat si el unui Parinte, se nscrie n ace lasi demers, de redescoperire si promovare a gndirii parintilor duhovnicesti, pen tru ca, fara nici o ndoiala, Parintele Ieromonah Arsenie Boca este unul din mai-m arii nostri, caruia i se cuvine amintirea noastra, dupa cum se zice n Epistola ca tre Evrei. Asadar, sa aducem lui Dumnezeu jertfa de lauda, adica rodul buzelor, care preaslavesc numele Lui (cf. Evrei 13, 15). Ca absolvent al unei Academii de Arte Vizuale, pot afirma ca mi-ar fi mul t mai usor sa zugravesc, nu prin cuvinte, ci cu ajutorul penelului, sau sa model ez n lut chipul Parintelui Arsenie Boca. Dar, si n aceasta situatie, ma simt oarec um ca si Anania, zugravul Regelui Avgar al Edessei, care, cu toate ca era un "zu

grav iscusit", nu a reusit sa "isvodeasca" chipul Mntuitorului.1 Desigur, nu se pune problema ca as fi si eu un zugrav iscusit, dar mi-a v enit n minte aceasta comparatie pentru ca ma simt si eu neputincios din pricina c a, studiind personalitatea si scrierile Parintelui Arsenie, la cte am reusit eu s a ajung, mi dau seama ca dimensiunea spirituala a Parintelui Arsenie Boca e greu de cuprins n cuvinte (de "zugravit") si, pe lnga aceasta, mai marturisesc, ca mult i altii, ca "cunosc mult prea putin din tot ce Parintele Arsenie a reprezentat p entru neamul nostru".2 La toate acestea se mai adauga, sa-i zic asa, nca o dificultate, si anume faptul ca vorbesc despre un calugar, si-atunci s-ar putea pune ntrebarea: cum pot eu ntelege un calugar din afara acestei conditii, care, atta timp ct nu ai trait-o , ramne o taina, cum pot eu sa vorbesc (fara sa exagerez) si sa nteleg gndirea unui calugar pe care multi l socotesc un sfnt, sau unii chiar un geniu? Deci, se poate totusi vorbi, se poate scrie, fara a te afla n treaba si fa ra a aluneca n disertatii pietiste sau n aprecieri "suficiente si destepte"? Cnd ai un ndrumator, se poate. Iata de ce, n aceasta situatie aflndu-ma, m-am bucurat de sprijinul si calauzirea unui bun prieten, Parintele Arhimandrit Teo fil Paraian, care de la bun nceput m-a ajutat, m-a sfatuit si mi-a oferit cele ma i multe din materialele pe care le-am folosit n aceasta lucrare. Pe de alta parte, avnd n vedere prietenia mea cu Parintele Teofil (care l-a cunoscut pe Parintele Arsenie si ale carui ziceri, Parintele Teofil, se stie fo arte bine, le popularizeaza cu timp si fara timp) si avnd n vedere si faptul ca am facut si eu, ca oarecnd Parintele Arsenie, o Academie de Arte Frumoase, m-am sim tit oarecum dator sa studiez si, n cele din urma, sa "isvodeasc" chipul Parintelu i Arsenie Boca. Gndita si redactata initial ca lucrare de licenta, cartea de fata a ajuns n minile, si cred ca si n inimile, mai multor prieteni si cunoscuti ai mei, caci as a se explica faptul ca ei au insistat si m-au sprijinit ca s-o si tiparesc. Le m ultumesc tuturor, n special Parintelui Arhimandrit Teofil Paraian si dau slava lu i Dumnezeu, Caruia ma rog sa ma ajute sa nu gresesc. Ioan Gnsca VIATA SI LUCRAREA PARINTELUI ARSENIE BOCA Parintele Arsenie Boca s-a nascut la 29 septembrie 1910, la Vata de Sus, lnga Brad, judetul Hunedoara. Parintii sai, Iosif si Cristina, i-au pus la botez numele Zian.1 Scoala primara si liceul Zian Boca face scoala primara n satul natal (4 clase) si apoi intra la Lic eul National Ortodox "Avram Iancu" din Brad, al cincilea liceu romnesc din Transi lvania, dupa cele de la Blaj, Beius, Brasov si Nasaud, ctitorie a Mitropolitului Andrei Saguna, pe care-l absolva n 1929.2 Coleg de banca l-a avut pe viitorul preot Petru Boldor (ce semna cu pseud onimul D'or Uragan), autorul amplului poem Horia redivivus (poem care l face pe N ichifor Crainic sa exclame: "Onomatopee! n toata literatura universala nu cunosc o metafora de o asemenea amploare"), si autorul poeziei Sfntul, nchinata Parintelu i Arsenie. Marturiile colegului de banca, cuprinse ntr-un caiet (jurnal) ascuns cndva de Romulus Neag (absolvent si el al liceului mai sus amintit), l nfatiseaza pe Zia n ca "Exceptional de nzestrat, de-o vointa extraordinara, o memorie formidabila, o putere de munca si o tenacitate iesite din comun". "Manifesta nca de acum deschiderea spre universalitate; de o curiozitate i ntelectuala remarcabila, totul l intereseaza. ntocmai cum un fluviu aduna n albia s a afluentii dintr-un ntreg bazin hidrografic, se varsa n mare, de aici se pulveriz eaza n cosmos si din nou se revarsa pe pamnt sub forma ploii roditoare, refacnd "ci rcuitul elementelor", el asimileaza informatii din toate domeniile cunoasterii, pe care le trece prin filtrul personalitatii sale si le transfigureaza ntr-un mod de existenta, prevestindu-l pe teologul erudit si duhovnicul deschis spre sufle tul omului, ridicnd brate de energie spre tainele universului".3 Liceul National Ortodox din Brad, cu un corp didactic de elita, format la

universitatile din tara sau de la Viena, cu profesori mireni si teologi, si pune profund amprenta asupra receptivitatii intelectuale si sensibilitatii sufletest i a tnarului Zian Boca, liderul recunoscut si respectat de profesori si colegi. ""Statura pozitivista", exceleaza la matematica, fizica, chimie, biologie , are preocupari care depasesc nivelul programelor scolare n domeniul artelor: de sen, caligrafie, muzica. Munceste suplimentar la desen si pictura cu profesorul Krmendy, cnta la flaut, multiplica partituri pentru profesorul de muzica Gheorghe Prvu. De la aceasta vrsta, este extrem de interiorizat, solitar. Spre sfrsitul cl asei a VII-a, le-a facut colegilor marturisirea ca la orele de desen si pictura i s-a descoperit ideea potrivit careia "omul nu este numai carne, snge si oase, c i exista si altceva. Inspiratia nu tine de materie, de ratiune". Se prefigureaza de acum teologul din viziunea lui Nichifor Crainic preocupat sa aduca teologia n arena larga a vietii intelectuale care sa mbratiseze o misiune spirituala totali tara, universalitatea manifestarilor omenesti, asa cum Ieromonahul Arsenie Boca va confirma mai trziu n opera sa de valoare universala Cararea mparatiei: "... prec um urmarim o armonie ntre facultatile sufletesti, tot asa trebuie sa urmarim o ar monie si ntre cunostintele din ct mai multe domenii, precum si o sinteza a acestor a cu viata. Multa stiinta apropie pe om de Dumnezeu, putina stiinta l ndeparteaza si de stiinta si de Dumnezeu. Iar omul atta pretuieste cta apropiere de Dumnezeu s i-a cstigat n sine. Dumnezeu i-a dat o valoare mare, nsa trebuie si el sa si-o cstig e" (Cararea mparatiei, p. 210)".4 n doua momente deosebite se stie ca Parintele Arsenie a revenit la liceul din Brad: revederea cu colegii dupa 50 de ani de la absolvire si cu ocazia celeb rarii centenarului celui de al cincilea liceu romnesc din Transilvania, n 1969.5 Gorunul lui Zian n afara matricolelor scolare, alte documente care sa ateste trecerea prin liceul bradean a lui Zian Boca s-au pierdut, ramne nsa peste timp o marturie vie p e care Parintele Boldor o evoca cu emotie: "Era n primavara anului 1929, de 10 mai, dupa o serbare n piata orasului, cn d promotia de absolventi din acest an, n frunte cu dirigintele, profesorul Candin Ciocan, se deplaseaza n curtea liceului pentru a sadi un stejar, ca un simbol al biruintei, intrat n traditia poporului romn. Ma pregateam sa iau puietul, cnd diri gintele ma opreste: "Nu Boldor, ci Boca Zian planteaza pomul". M-am uitat cu ciu da la diriginte si cu aceeasi ciuda mi-am nfipt degetele n radacinile puietului. Z ian tinea si scutura puietul sa se taseze pamntul, eu l presam, apoi fiecare coleg stropeste cu stropitoarea la radacina, dupa care l-am legat de tutore. Cu totii atunci am hotart ca stejarul plantat sa poarte numele Gorunul lui Zian, seful pr omotiei de absolventi a liceului. El s-a dezvoltat frumos, ca un simbol al vigor ii, al trainiciei, al frumusetii, al naltimii idealului spiritual-moral pe care e ducatorii nostri ni le-au insuflat, ca sa faca din noi caractere tari, puternice , personalitati proeminente n slujba patriei si neamului".6 Institutul Teologic Cu zestrea intelectuala si spirituala dobndita la Brad, se nscrie la Instit utul Teologic din Sibiu (1929-1933) unde este "extrem de srguincios si studios", n ct ntre colegi are aureola unui "Sfnt". Cu toate ca au sezut pe aceeasi banca, vreme de patru ani, pe cnd faceau s tudiile de Teologie la Sibiu, Parintele Teodor Bodogae marturiseste despre Parin tele Arsenie ca n-a ajuns sa-i poata cunoaste toate adncurile sufletului. Totusi, Parintele Teodor Bodogae, n textul de pomenire pe care l publica n "Telegraful Romn ", la scurta vreme de la mutarea la cele vesnice a Parintelui Arsenie, socoteste concludente urmatoarele aspecte ale personalitatii colegului sau7: "Poate ca faptul ca nu s-a prea bucurat n tinerete de caldura unei vieti f amiliale explica firea sa putin sociabila, retrasa, introvertita. Vacantele le p etrecea adeseori la o rudenie a sa. Ne-a impresionat taria de vointa cu care rab da frigul, fiind mbracat adeseori n mbracaminte redusa. Tot astfel abtinerea de la bucate mai grele, renuntnd regulat la "portia" de carne din Institut. Nu l-a pasionat prea mult studiul limbilor straine. Cunostea totusi foart e bine limba franceza si citea cu aviditate studii de psihologie, de caracteriol ogie, de grafologie, cautnd sa se adnceasca n descifrarea tainitelor sufletului. A

iubit de mic desenul, sculptura si mai ales pictura. mi amintesc si acum de usuri nta cu care interpreta la flaut compozitii destul de pretentioase. Toate acestea erau tot attea dovezi care ne ajutau sa ntrevedem n el pe pictorul si pe duhovnicu l de mai trziu, care cauta sa redea n compozitii clare si n analize psihologice des tule adncuri ale sufletului omenesc. Se stie ca n aceasta privinta fostul Mitropolit Nicolae Balan l-a trimis c u bursa la Academia de Arte Frumoase din Bucuresti, unde a facut studii deosebit e cu profesorul Costin Petrescu. n acest context maestrul Costin Petrescu i-a ncre dintat pictarea la Ateneul Romn a scenei privitoare la Mihai Viteazul. Cine vrea sa se convinga ca n urma acestor studii Parintele Arsenie n-a pus n fresca de pe p eretii bisericilor la care a pictat doar scene si compozitii crestine remarcabil e, ci a sesizat, n linii si culori, adevaruri vii si luminoase ale vietii harice, cum putine s-au realizat la noi, acela n-are dect sa cerceteze pictura bisericea sca din Draganescu (Ilfov) ca sa nu mai vorbim de tot attea lucrari de coloristic a si de modelaj cunoscute att la Smbata, ct si la Prislop. Nu trebuie uitate nici c opertile minunate ale primelor patru volume ale Filocaliei si ale Vietii n Hristo s. n sfrsit, la "miscarea" de rennoire religioasa de la Manastirea Smbata, prin care s-a ncercat din totdeauna mai ales depistarea patimilor omenesti si vindecar ea lor prin lucrarea de nduhovnicire crestina, Parintele Arsenie si-a adus o cont ributie deosebita, care nu trebuie uitata, chiar daca n metodologia ei au mai ram as multe aspecte de ndreptat. Pentru toata stradania de bine, Dumnezeu sa-l odihneasca cu alesii Sai."8 "Extrem de rezervat, retinut, si solitar", continua sa studieze n particul ar pictura ntr-o camaruta rezervata n calitate de infirmier al Institutului. La interventia profesorului Nicolae Popovici, proaspat rentors de la studi i n strainatate, Parintele Arsenie (Boca Zian), dupa absolvirea Institutului Teol ogic (1933), este trimis cu bursa la Institutul de Belle-Arte din Bucuresti. Aic i urmeaza cursuri de medicina (n special cele de anatomie, ale Profesorului Raine r Francisc - cf. Pr. Nicolae Streza), participa cu interes la prelegerile de mis tica ale lui Nichifor Crainic, si frecventeaza si alte cursuri n domeniul culturi i si artei.9 Ucenicia la Muntele Athos La putina vreme dupa terminarea Institutului de Belle-Arte, urmeaza o scu rta perioada de ucenicie n monahism la Sfntul Munte Athos, cnd ar fi refacut, dupa spusele unora, total sau partial, "calatoria Sfntului Apostol Pavel din Grecia". Mitropolitul Nicolae Balan, care o restaurat Manastirea de la Smbata, mana stire Voievodala zidita de Constantin Brncoveanu, dar darmata si ramasa n ruina pna n 1928, cnd s-a ngrijit de restaurarea bisericii si de renfiintarea Manastirii, voia sa aiba acolo numai absolventi de Teologie. Cu gndul acesta a pornit. Asa ca "Ma nastirea a nceput cu trei oameni mari" (Arhimandritul Teofil Paraian), cu trei ca ndidati la calugarie, cu trei absolventi de Teologie, si anume cu: Parintele Ars enie, cu Parintele Nicolae Mladin, care a ajuns profesor la Teologie prin purtar ea de grija a Mitropolitului Nicolae Balan, iar din 1940 cu Parintele Serafim, c are venea de la studii din Grecia. Dar Mitropolitul Nicolae Balan si dadea seama ca ncepe cu oameni nepregatit i n alta manastire si atunci i-a trimis la Sfntul Munte. Parintele Arsenie a stat acolo trei luni, din 1939 din martie ncepnd, iar Parintele Serafim a ramas acolo 6 luni si un an scolar la Atena la Teologie. Se spune despre Parintele Arsenie ca la Sfntul Munte Athos a cautat sa fie sub ascultarea unui parinte aspru, care sa-l povatuiasca cu autoritate. Si se s pune ca ar fi ajuns la un duhovnic10 care i-ar fi zis de la nceput: "Mai, tu nu e sti n stare de nimic! Nici la maturat nu esti bun!". Si Parintele Arsenie s-a gndi t atunci: "Aici e de mine, la asta stau!". (cf. Arhimandritul Teofil Paraian) Sigur este ca, la rentoarcerea n tara, aduce cteva manuscrise ale Filocaliei pentru fostul sau profesor de la Sibiu, Parintele Dumitru Staniloae, cu care co laboreaza la realizarea n limba romna a acestei monumentale lucrari.11 Ctitor de frunte al Filocaliei romnesti Fiecare cititor poate afla din prefetele primelor 4 volume ale Filocaliei

romnesti (nu cele editate de Editura Harisma, unde, n mod surprinzator, prefetele primelor editii nu apar si deci nici mentionarea demersurilor Parintelui Arseni e) contributia nsemnata a Parintelui Arsenie la traducerea Filocaliei, prin care Parintele Staniloae, asa cum zicea Parintele Arhimandrit Serafim Popescu de la Sm bata de Sus, "a adus cerul ortodox pe pamntul romnesc". Contributia Parintelui Arsenie a fost mare si aceasta s-a concretizat asf el: Dnsul a adus cu sine de la Sfntul Munte Athos copii de pe manuscrise mai vechi si a insistat apoi pe lnga Parintele Staniloae pentru traducerea Filocaliei; Par intele Arsenie a scris dupa dictatul Parintelui Staniloae; a realizat coperta Fi localiei; a sustinut lucrarea de tiparire prin numarul mare de abonamente pe car e le-a procurat. De aceea, pe buna dreptate, Parintele Profesor Dumitru Staniloa e l-a numit "Ctitor de frunte al Filocaliei romnesti". Reproducem aici doua fragmente din prefetele volumelor 1 si 2 ale Filocal iei, pentru a sublinia mai bine eforturile Parintelui Arsenie la aceasta lucrare extrem de importanta pentru spiritualitatea ortodoxa: "La unele scrieri am folosit si copii de pe manuscrise romnesti mai vechi, de la Athos, aduse de P.C. Sa (Parintele Serafim Popescu) si de Parintele Arsen ie. (...) Un cald cuvnt de multumire trebuie sa aduc P.C. Parinte Ieromonah Arsenie, de la Manastirea Brncoveanu, bunul meu student de odinioara, care mi-a ramas mer eu aproape. P.C. Sa a binevoit sa scrie dupa dictatul meu cea mai mare parte din traducere, la prima ei redactare. n afara de aceasta, prin prezenta aproape neco ntenita si prin staruinta ce-a pus-o pe lnga mine de-a face aceasta traducere, mi -a alimentat curajul n mod considerabil ca sa pot duce pna la capat o munca att de ostenitoare, pe care altfel nu cred ca as fi savrsit-o. Tot P.C. Sa a executat si coperta."12 "Ajutorul hotartor la tiparirea acestui volum l-a dat nsa iarasi bunul meu fost student, Parintele Ieromonah Arsenie de la Manastirea Brncoveanu. Datorita a bonamentelor masive ce le-a procurat P.C. Sa, am putut face fata unor greutati c e se ridicau ca muntii n calea tiparirii acestui volum. P.C. Sa poate fi numit pe drept cuvnt ctitor de frunte al Filocaliei romnesti. Dupa imboldul ce mi l-a dat necontenit la traducerea acestei opere, acum sustine cu putere neslabita lucrare a de tiparire. Daca Dumnezeu va ajuta sa apara ntreaga opera n romneste, acest act va ramnea legat ntr-o mare masura de numele P.C. Sale si de miscarea religioasa pe care a trezit-o n jurul Manastirii de la Smbata de Sus, pe cele mai autentice baz e ale traditiei ortodoxe si cu mijloacele celei mai curate duhovnicii, ale nvatat urii staruitoare si ale dragostei de suflete."13 Intrarea n monahism la Manastirea Brncoveanu de la Smbata de Sus Zian Boca s-a nchinoviat la Manastirea Brncoveanu de la Smbata de Sus n iunie 1939,14 fiind deja diacon celib (probabil hirotonit n 29 septembrie 1935, cf. P arintele Veniamin Tohaneanu). Dupa aproape un an de zile, n 3 mai 1940, are loc tunderea n monahism la Ma nastirea Smbata de Sus, primind acum numele de Arsenie. Evenimentul este consemna t si de "Revista Teologica" din 1940, editata la Sibiu. "Pelerinajul de la Manastirea Brncoveanu a ntrunit la rugaciunea de obste s i n acest an, n Vinerea din Saptamna Luminata (deci de praznicul Izvorului Tamaduir ii n.n.), cler si popor din tot jurul. .P.S. Mitropolit Nicolae si P.S. Episcop N icolae Colan al Clujului, au slujit Sfnta Liturghie si au cuvntat nchinatorilor. Cu acest prilej - se spune mai departe - s-a savrsit impresionanta slujba a tunderii n monahism a Parintelui Ierodiacon Arsenie Boca. Despre nevointele si virtutile acestui prim cetatean al restauratei ctitorii voevodale de la Smbata de Sus, vorbim altundeva."15 Tot aici mai aflam urmatoarele: "Cu prilejul ndatinatului pelerinaj anual de la Sfnta Manastire Brncoveanu d e la Smbata de Sus, a fost tuns n monahism tnarul diacon Zian V. Boca, lund numele d e Arsenie. Cuviosul Ierodiacon Arsenie Boca este absolvent al Academiei noastre Teol ogice "Andreiane". Remarcat nca de pe bancile scolii pentru deosebitele-i nclinari spre viata monastica, a fost trimis de .P.S. Mitropolit Nicolae al Ardealului la Scoala de Arte Frumoase din Bucuresti, pentru a-si perfectiona marele sau talen

t de pictor, iar apoi la Sfntul Munte Athos si la Atena. ntors n tara, si-a petrecu t viata la Sfnta Manastire Brncoveanu, departe de forfota lumii, alternnd rugaciune a cu studiul picturii bisericesti. E un caracter integru si un monah de aspra ta rie duhovniceasca. Vechiul si statornicul gnd al .P.S. nostru Mitropolit Nicolae de a alcatui o trupa de calugari luminati, prin aceste intrari n cinul monahal, este pornit pe calea nfaptuirii".16 Si presa vremii tine sa vorbeasca despre "miscatoarea si emotionanta tund ere n monahism" a unuia din "luminatii absolventi ai Academiei Andreiane": "Duhul lui Brncoveanu se va fi bucurat mpreuna cu ngerii din ceruri ca n acea sta zi mare, "Vinerea" din Saptamna nvierii Domnului, "Isvorul tamaduirii", poporu l romn ortodox venit pe timp ploios, ca sa-si ntmpine ierarhul care i poarta bucurii le si necazurile n sufletul sau de mare romn si de mare crestin, a simtit nca o dat a cum se revarsa peste el binefacerile cerului la rugaciunile si binecuvntarile p e care cei doi ierarhi, .P.Sf. Mitropolit Nicolae, si P.S. Nicolae Colan al Cluju lui nconjurati de sobor de preoti, le ndreptau catre Cel Atotputernic. n adevar, savrsirea sfintei liturghii a fost pentru toti cei ce venisera la Smbata de Sus, prilej de bucurii care au facut sa stoarca lacrimi din ochi. Vrea u sa vorbesc de miscatoarea si emotionanta tundere n monahism pe seama acestei ct itorii voevodale, a unuia din multii si luminatii absolventi ai "Academiei Andre iane", parintele diacon Boca, diplomat al Scoalei de Belle-Arte din Bucuresti. M ot dupa locul de nastere, crescut si ndrumat n studiul teologiei, tnarul monah a nte les sa dea ascultare gndurilor marelui Ierarh al Bisericii noastre, consacrndu-si viata lui Hristos prin studiul picturii bisericesti, pe care s-o desfasoare acol o n linistea muntilor pe care Brncoveanu i alesese ca loc de retragere si de rugaci une. Iata de ce, cred ca duhul lui Brncoveanu a tresaltat de bucurie vazndu-si o pera renviata si mpodobita n chip att de minunat de Mitropolitul Ardealului din Romni a Mare, care se pare ca a fost nscris n planul Providentei sa reia si sa afirme n c hipul cel mai solemn testamentul Voevodului martir mpotriva tuturor gndurilor celo r rele att dinlauntrul, ct si din afara hotarelor tarii noastre."17 Preot-duhovnic la Manastirea Brncoveanu n 10 aprilie 1942 Parintele Arsenie a fost hirotonit preot.18 "n Vinerea Izvorului Tamaduirii din acest an (1942 n.n.) a avut loc la Man astirea de la Smbata de Sus obisnuitul pelerinaj. Pelerinii, veniti n numar destul de mare, fata de timpurile grele ce le st rabatem si de vremea ploioasa, au avut mari bucurii duhovnicesti. S-a slujit Sfnta Liturghie att la altarul manastirii, ct si n aerul liber. .P. S. Sa a hirotonit cu acest prilej pe Cuviosul prodiacon Arsenie Boca ntru ieromon ah, iar pe tnarul, absolvent de Teologie, Vasile Sortan ntru diacon pentru trebuin tele manastirii. Predica naltatoare si duioasa a .P.S. Sale a stors lacrimi pelerinilor. A urmat sfintirea apei la fntna tamaduitoare si un Sfnt Maslu cu mare sobor de preoti. Manastirea lui Constantin Brncoveanu a renviat n toata puterea duhovniceasca . Peste Tara Oltului sufla cu putere duhul lui Dumnezeu prin mijlocirea manastir ii renviate din mormntul n care o asezasera adversarii neamului si ai credintei dre pte".19 Curentul spiritual de la Smbata sau "Filocalia pentru toti" "n anii de ctitorie la Manastirea Brncoveanu de la Smbata de Sus, se remarca n chip stralucitor ca "pictor de suflete dupa modelul Domnului nostru Iisus Hris tos" (Nichifor Crainic). Se renvie acum o traditie a marilor pelerinaje la locuri le sfinte. La acea "bulboana spirituala uriasa", multimile nu mai contenesc, cum exclama cu admiratie Nichifor Crainic: "Ce vreme naltatoare cnd toata tara lui Av ram Iancu se misca n pelerinaj, cntnd cu zapada pna la piept spre Smbata de Sus, ctit oria voievodului martir"."20 Dupa numai un an de la hirotonia ntru preot a Parintelui Arsenie, deci n 19 43, Parintele Profesor Dumitru Staniloae marturisea, cu sufletul plin de bucurie , despre lucrarea duhovniceasca cu totul deosebita a fostului sau elev, "ncrestnd"

, cum zice chiar dnsul, "faptele care ilustreaza modul n care trebuie sa se lucrez e n zilele noastre si care pot influenta astfel asupra altora, preoti si credinci osi". "De mult ne simteam datori sa scriem n aceasta foaie despre lucrarea duhov niceasca ce se savrseste zi de zi la Manastirea Brncoveanu, cu largi si adnci efect e n viata poporului nostru. ntr-o foaie ca a noastra, nu se dau numai ndemnuri pentru ceea ce ar trebui sa se faca n scopul ntaririi credintei, ci se ncresteaza faptele care ilustreaza m odul n care trebuie sa se lucreze n zilele noastre si care pot influenta astfel as upra altora, preoti si credinciosi. Cu att mai mult eram datori sa vorbim despre o lucrare de proportiile cele i de la Smbata de Sus, care taie azi brazda adnca n viata sufleteasca a unor ntinse cercuri de credinciosi. Am evitat totusi pna acum sa scriem, mai ales pentru ca simteam ca miscare a de la Manastirea Brncoveanu e ceva care se situeaza deasupra ntmplarilor n jurul c arora se pot face exercitii gazetaresti; ea trebuie sa continue a se desfasura d incolo de zgomotul si de curiozitatea ntretinute n jurul unor realitati umflate de gazete, ca lucrurile sfinte si mari, ca cresterea grului, ca viata intima a fami liei, ca respiratia continua, ca rugaciunea zilnica.21 Dar precum se opreste omul macar cteodata din galopul atentiei spre attea l ucruri neesentiale si zgomotoase, privind ntr-o meditatie serioasa la ceea ce e c u adevarat plin de valoare pentru exitenta sa, tot asa era necesar sa aducem vor ba cndva despre ceea ce se petrece la Manastirea Brncoveanu, ca sa nu meritam banu iala de cine stie ce pacat. O facem deci cu riscul de a supara pe Parintele Arsenie, ostenitorul smer it de la Smbata, care considera vorba buna care i se spune ca cel mai mare rau ce i se poate face. Gndul .P.S. Mitropolit Nicolae de-a initia prin restaurarea manastirii mart ire a lui Constantin Brncoveanu nu numai renfiintarea monahismului din Transilvani a, ci, cu voia lui Dumnezeu, o refacere generala a duhului calugaresc ortodox, a tt de scazut n ultimele timpuri, a nceput sa-si arate rodul cel mai promitator. Manastirea de la Smbata de Sus nu e loc pitoresc de excursii si de distrac tii nramate n chenare arhaice, ci mediu de zguduiri sufletesti nnoitoare, de ntlniri serioase ale sufletelor cu vocea lui Dumnezeu care le obliga la o viata scoasa d in mocirla inconstientei si placerilor usoare. Pe pajistile manastirii si prin ncaperile ei se afla zilnic 200-300 de fii nte omenesti ngenuncheate pe sub streasinile ei n rugaciune si scrutndu-si trecutul de pacate a caror povara nu o mai pot suporta. Multi dintre ei, veniti de la sute de ilometri, stau acolo cte 2 pna la 5 saptamni, hranindu-se numai cu pine si apa, dar simtindu-se att de bine si de ntrema ti, nct nu le-ar mai veni sa plece, iar daca pleaca se ntorc la scurte intervale. Cine i urmareste dimineata n timpul predicilor Parintelui Arsenie, trecnd rnd pe rnd din starea de ncntare pentru frumusetile duhovnicesti care le sunt dezvalui te, la hohotele de plns pentru pacatele lor, nu mai poate fi n mod continuu omul c are a fost. Dar ceea ce te covrseste lnga acesti oameni este ncordarea cu care asteapta sa le vina rndul la marturisirea pacatelor, cnd fiecare stie ca Parintele va sta n umai cu el 4-5 ore n convorbire intima purificndu-i toate maruntaiele sufletului s i toate colturile trecutului de petele chinuitoare ale pacatului. Te nduioseaza s a-i auzi sarmanii alergnd n ntmpinarea Parintelui cu strigatul: "Parinte, dar de min e cnd vezi, ca nu mai pot purta povara pe mine". n ce consta taina acestor impresionante efecte ale lucrarii Parintelui Ars enie si care sunt elementele programului sau de lucru? Fara ndoiala ca mijlocul prin care lucreaza Dumnezeu n suflete este cuvntul pe care l rostim n numele Lui. Dar cuvntul are o eficacitate deplina numai cnd are a coperirea aurului care este viata celui ce-l rosteste. Atunci e un cuvnt ce se ru pe dintr-o fiinta care a devenit rug al credintei si muta focul la auzitori. Des pre viata Parintelui Arsenie nu e necesar sa vorbim, caci asprimea ei e cunoscut a si nu vrem sa-l suparam laudndu-l. Cuvntul sau porneste din neclintirea de stnca a celui ce nu se trguieste si

nu se clatina ca trestia batuta de vnt, ci e ntreg asa cum i este vorba: curat, opu s oricarei patimi si oricarui gnd de mndrie. Programul Parintelui Arsenie? Prin ceea ce a facut din sine si prin ceea ce propovaduieste, este o vie restaurare a celui mai autentic duh ortodox. La no i credeau multi ca traditia rasariteana, cu duhul ei de nfrnare, e prin definitie ceva pasiv, lipsit de forta. Cine vrea sa vada glgitul vietii celei mai cuceritoar e si forta cea mai coplesitoare, n-are dect sa mearga la Smbata de Sus. Predica de la Smbata de Sus are ca obiect principal combaterea pacatului p rin trezirea gndului la prezenta vie a lui Hristos. De aceea treapta n care culmin eaza pregatirea pelerinului este marturisirea. Te minuneaza acuta sensibilitate fata de povara insuportabila a pacatului ce se trezeste n oameni la Smbata. Parintele Arsenie arata ct de mult se poate nflacara prin traire tot tezaur ul dogmaticei si al disciplinei rasaritene. Hristos lucreaza numai prin Sfintele Taine si n Biserica. Fiecare credincios e obligat sa ramna ntre semenii sai, rugndu -se pentru ei, creznd pentru ei, fiind raspunzator pentru ei. Orice individualism sau mndrie dornica de afisaj, de nuanta sectara este lovit n cap. Smerenia si pur itatea vietii sunt conditiile sau mai bine zis conditia neaparata a mntuirii. Ne este imposibil sa redam macar schematic toate laturile propovaduirii d e la Smbata de Sus. Tinem doar sa mai accentuam importanta nationala pe care o are lucrarea d e acolo. Peste neamul nostru s-a abatut ca un adevarat flagel obisnuinta avortur ilor. Nimic nu poate zagazui revarsarea lui. Statul ca entitate impersonala l com bate. Dar organele personale ale lui l practica si l promoveaza. Numai o zguduire religioasa a constiintelor poate ajuta aici. Parintele Arsenie a identificat aic i o mare racila si a pus fierul rosu pe ea. Se cunosc deja numeroase cazuri de f amilii care, trezite la constiinta acestui pacat, s-au recules cu hotarre. E de a steptat ca aceasta trezire sa treaca de la om la om si sa putem nregistra nu pest e mult efecte remarcabile. n orice caz miscarea de nnoire, de radicalizare a vietii crestine n sensul r estaurarii ei sanatoase, chiar de va fi reprezentata numai prin elemente putine n satele noastre, va exercita o influenta binefacatoare asupra unor cercuri ct se poate de largi."22 Atras de miscarea de la Smbata, Petru Boldor (colegul de banca de la Liceu l din Brad) petrecea aici trei saptamni, cnd l-a auzit pe Parintele Staniloae afir mnd cu admiratie: "Parintele Arsenie e un fenomen unic n istoria monahismului romne sc".23 Prin urmare, retinem "importanta nationala" pe care o avea lucrarea de ac olo si faptul, pe care trebuie sa-l recunoastem si noi astazi, ca "Ne este impos ibil sa redam macar schematic toate laturile propovaduirii de la Smbata de Sus" ( Parintele Dumitru Staniloae). n anii aceia de profunda efervescenta spirituala, de traire n duhul Sfintil or Parinti, n lacasul de nchinaciune de la Smbata de Sus, Parintele zideste n suflet ul miilor de oameni care cauta aici raspuns la marile ntrebari existentiale. ntr-o scrisoare trimisa fostului sau coleg de banca de la liceul din Brad (Petru Bold or), Parintele Arsenie se destainuie: "M-am nhamat la carul unui ideal cam greu: Transformarea omului n Om, fiul mai mic al lui Dumnezeu si frate al Fiului Sau ma i mare. nsa toate idealurile mari au n ele ceva paralizant: nu te lasa sa te preoc upi de nimicurile acestei vieti".24 Manastirea Smbata, o alta "Filocalie" "Spatiul din jurul bisericii era o veritabila lucrare de arta, cu mici iz vorase, podete ca ntr-o lume de basm, mici bazine de apa cristalina de munte, lasn d sa se ntrevada reflexe diamantine de roci alese ca pietre semipretioase, totul n conjurat de boschete nflorite si pajisti ireale prin fragezimea lor."25 Parintele Arsenie nu se straduia numai cu cuvntul rostit sa mpodobeasca suf letele credinciosilor cu virtuti si sa-i faca pe acestia sensibili la armonie si frumos, ci si mprejurimile manastirii, pe care dnsul, ca un artist, le-a aranjat si ngrijit n asa fel nct totul sa arate ca un coltisor de rai (fotografiile din acea vreme sunt foarte graitoare n acest sens), marturiseau n chip tacut despre misiun ea doxologica si iconografica a omului, prin aceasta Parintele aratnd ca ndemnul " Fiti desavrsiti, precum si Tatal vostru Cel din ceruri desavrsit este" nseamna si:

"Fiti frumosi, precum si Tatal vostru Cel din ceruri este frumos".26 Legatura Parintelui Arsenie cu rezistenta anticomunista din munti ntre rezistenta anticomunista care exista n Muntii Fagarasului si Parintele Arsenie Boca, n acea perioada duhovnic la Smbata, s-a spus si se mai spune ca a f ost o legatura, si anume ca Parintele i-a ajutat "direct" pe luptatorii din munt i, "moral si material". Asa marturisesc supravietuitorii rezistentei anticomunis te, care, n 1995, au ridicat n fata Manastirii Smbata o cruce-monument "n memoria ce lor ce s-au jertfit n luptele cu comunismul ateu" si pe care monument, la "loc de cinste", au trecut numele Parintelui Arsenie Boca, din urmatoarele motive: "n ca litate de staret al Manastirii Brncoveanu, a tinut ca nimeni altul flacara credin tei, mpotriva comunismului ateu, aducnd lumea lnga altarele lui Hristos. Am evaluat aceasta rezistenta ca fiind mai importanta dect lupta politica sau armata antico munista; Parintele Arsenie Boca i-a ajutat direct pe luptatorii din Rezistenta f agaraseana, n anii 1945-1948, moral si material; Cu sprijinul sau s-au tinut aici , n anul 1947, consfatuirile ce au dus la o unitate de lupta a tuturor fortelor a nticomuniste din tara; Pentru atitudinea sa anticomunista, Parintele Arsenie a f ost alungat, arestat n mai 1948, torturat de Securitate si condamnat la nchisoare si Canal, peste tot fiind un exemplu de demnitate si un sprijin pentru fratii sa i de suferinta. A fost tinut apoi ct mai departe de Smbata, pna la moarte, umilit s i izolat, dar permanent cautat de napastuitii din regiune, carora le dadea sfatu ri si mbarbatare. Pentru toate acestea am socotit ca Parintele Arsenie Boca a fos t omul cu cel mai mare aport n lupta anticomunista. Si, ca un semn de nalta pretui re, i-am trecut numele pe crucea ridicata la manastirea unde a fost attia ani sta ret. Fie-i pomenirea nentinata!".27 Despre legatura Parintelui Arsenie cu rezistenta din munti, n afara de sup ravietuitorii rezistentei anticomuniste fagarasene sau de alti fosti detinuti po litici28 ne vorbeste chiar Mitropolitul Ardealului, .P.S. Parinte Antonie Plamade ala. "De rezistenta din munti se vorbea si n ziare, deci nu era un lucru de car e sa nu se stie. Se stia ca exista grupuri de ofiteri, se stia de grupul din par tile Timisoarei, de grupul din Carpatii Meridionali. Eu stiam chiar mai mult dect att. Am avut relatii cu Parintele Arsenie Boca, la acea vreme staret la Manastir ea Brncoveanu, care era mentor spiritual al ntregii Transilvanii si chiar dincolo de hotarele muntilor. Veneam si-mi petreceam vacantele aici. (...) Student la Bucuresti fiind am auzit de miscarea de la Smbata, dar nu numai eu, ci multi altii. Cu banii pe care am putut sa-i economisim din bursa, am ven it ntr-o prima vacanta la Smbata. (...) Dupa ce am facut o prima vacanta aici, dup a ce am avut o prima discutie cu Parintele Arsenie aici, el a pus cumva ochii pe mine. Desi aici veneau studenti de la Cluj si din alte parti, eu am devenit pre feratul lui. (...) n felul asta, el a capatat n mine o ncredere deosebita, att de mare, nct ieseam numai eu cu el uneori, la plimbare pe lac. O data a avut ndrazneala, dar si-a ma rturisit si ncrederea n mine, ncredere pe care eu nu am calcat-o niciodata, ca ne-a m ntlnit acolo cu cei din munti, carora el le umplea sacii cu mncare. Asta deja va poate spune ceva! Cel care a ridicat de curnd troita aceasta din fata Manastirii Brncoveanu n memoria celor care au murit n rezistenta din munti stie foarte bine aceste lucrur i. Delegati de-ai lor, mbracati n ciobani, veneau aici n manastire si Parintele Ars enie le umplea desagele cu pine, cu slanina si cu de toate. La multe din acestea am fost si eu martor. Nu se poate spune, cum a spus un anumit parinte, care a st ers numele Parintelui Arsenie de pe aceasta cruce, ca nseamna ca l-am politizat p e Parintele Arsenie. Nu este adevarat! Eu stiu lucrurile asa cum s-au petrecut s i nu nseamna ca-l politizez pe Arsenie si ca l scot din rndul sfintilor asa cum ncea rca el sa o faca... El apara atunci o cauza sfnta, care era a libertatii si a cre dintei si i ajuta pe cei din munti, indiferent de ce culoare politica erau ei. Deci, eu am fost martor cum Parintele Arsenie le transmitea si le dadea t raistele acestea pline cu alimente pentru cei din munti. Eu am fost martor, de m ai multe ori, la convorbirile Parintelui Arsenie cu Nicolae Patrascu, cel care a fost dupa Codreanu si dupa Sima, conducatorii Miscarii Legionare din Romnia, si

cel care a facut pactul cu Teohari Georgescu n legatura cu ncadrarea legionarilor n noua societate. Sigur, era un pact de forma, pe care nu l-au respectat si pentr u care Patrascu a fost dupa aceea arestat si a si murit n nchisoare, dar eu am asi stat la convorbirile lui Patrascu cu Parintele Arsenie Boca. Eu am asistat la co nvorbirile pe malul lacului ale Parintelui Arsenie cu cei parasutati prin anii a ceia din Germania, care venau sa organizeze rezistenta romneasca. Cred ca printre ei era si Vica Negulescu, cel care a scris, de curnd, o carte si nu spune ca Par intele Arsenie era legionar cumva. Nu! El o facea n numele credintei crestine si n numele datoriei lui i ajuta pe cei persecutati."29 Cu toate acestea nsa, "toti cei ce au participat la acele cursuri de spiri tualitate crestina din anii 1946-1948, care alcatuiesc Cararea mparatiei, stiu fo arte bine ca Parintele n-a ndrumat pe nimeni la rezistenta si nesupunere, ci tutu rora le-au spus ca n-au caderea si puterea sa mpiedice ce trebuie sa vina, mbiindu -le trairea cu toata sinceritatea a idealului crestin, sintetizat n Predica de pe Munte, pe care l-a marturisit pna n ultimele ceasuri ale vietii. Deci Dumnezeu es te Cel care rnduieste ce trebuie sa vina asupra oamenilor, n functie de purtarile lor, de ascultarea lor de Dumnezeu, si de ncrestinarea vietii lor cea de toate zi lele".30 Este foarte potrivit sa mentionam aici marturia realista a Parintelui Arh imandrit Teofil Paraian si sa luam aminte la ea: "Parintele Arsenie spune undeva, ntr-o predica de-a lui, este undeva scris , ca antisemitismul nu tine de crestinism, ca crestinul nu-i voie si nu poate sa fie antisemit. Pe monumentul de la Smbata scrie: "Mama tara, ei pentru tine au m urit". Si este scris (era) numele Parintelui: "Ieromonah Arsenie Boca". Ori Pari ntele nu a murit pentru tara. Parintele poate ca o fi avut o legatura cu vreunul dintre ei, dar nu avea nici un rost. Adica partizanii, n momentul n care au ajuns n munti, nu au mai putut face nimic pentru tara, pentru binele tarii, cu credint a religioasa. De ce? Pentru ca ei, din momentul n care s-au retras n munti, nu au mai facut altceva dect sa-si pazeasca pielea. Au rezistat ct au rezistat, dar, se stie, unii dintre ei au fost prinsi, iar altii au murit n luptele cu Securitatea. " Chilia din munte "Ct de frumoase sunt pe munti picioarele trimisului care vesteste pacea, a solului de veste buna, care da de stire mntuirea ..." (Isaia 52, 7). Parintele Arsenie a avut mereu n vedere nevointele ascetice si aceasta ncepn d nca de timpuriu, de cnd era student, nct ntre colegi era considerat un "sfnt". "Dintr-o autentica dorinta de traire spirituala, fara ndoiala si cu multa sinceritate, a nceput sa duca o viata foarte ascetica. Pleca dimineata la padure, avnd cu el o scndurica subtire pe care ngenunchea la rugaciune si medita ndelung."3 1 Prin urmare Parintele Arsenie avea deja o pregatire ascetica cnd s-a aseza t la manastire. Si atunci, dorinta construirii unei chilii n inima muntelui si do rinta retragerii ne pare fireasca. Dupa constatarile la fata locului ale Parintelui Boldor, la izvorul vaii Smbata, pe o muchie de "cleant", cu un povrnis aproape vertical, teraseaza stnca. n interiorul masivului, "scobeste" o deschizatura cu naltimea 1.65-1.75 m si latime a de 0.80 m, pe care o largeste n interior, cu intentia de a realiza o chilie n "i nima" muntelui. Ivindu-se fisuri n stnca, construieste o schela suspendata n fata, spre cursul vaii, si "ataca" frontal muntele printr-o deschidere boltita de circ a 2 m, nainteaza cam 1 m, dupa care lucrarea se opreste.32 "Parintele Arsenie a fixat un loc socotit de retragere, care pna la urma n u a fost de retragere, nici pentru el si nici pentru altcineva, pentru ca e n apr opiere o cabana turistica. Nu Parintele a sapat singur chilia, asa cum se crede. Parintele a lucrat cu oameni. (Parintele daca a vrut sa faca o treaba gasea tot deauna priza la oameni. Oamenii veneau si l ajutau. Daca gasea la ru o piatra mare care se potrivea undeva la manastire, imediat aranja cu cineva sa aduca piatra cu un car cu bivoli.) Chilia e un nceput, un hol din care urma sa se desfaca o camera n stnga. A r enuntat pentru ca a constatat ca se infiltreaza apa. Si atunci, a renuntat si di n motivul acesta, a renuntat si pentru ca el a plecat, si s-a renuntat si pentru

ca erau partizani pe munte si sa nu se faca o legatura ntre Parintele si partiza ni." (Arhimandritul Teofil Paraian) (Nu stim daca Parintele Arsenie ar fi vrut sa se retraga acolo cu totul s au numai n anumite perioade, nsa suntem convinsi ca daca s-ar fi retras, nu o face a de dragul senzationalului sau ca sa se pregateasca pentru vreo datorie oarecar e, ci ar fi facut-o cu convingerea, dragostea si dorinta pe care au avut-o si al ti oameni cu viata mbunatatita care "au fugit de lume" din dorinta, care-i mistui a, de a ramne singuri cu Dumnezeu.) Dar, n cele din urma, si cu Parintele Arsenie s-a ntmplat ca si cu alti pari nti duhovnicesti: Dumnezeu a primit iubirea lor si i-a trimis napoi n lumea din ca re doreau sa se retraga ca tamaduitori ai ei. "Chiar daca nu i-ar fi trimis napoi, fuga lor ar fi fost la fel de creatoa re si ar fi avut o nsemnatate uriasa pentru societate; fiindca monahul ajuta lume a nu prin cele pe care le spune sau face, ci prin nsasi existenta sa, prin stare de rugaciune nencetata care se identifica cu sinea lor cea mai launtrica. Daca An tonie cel Mare si Sfntul Serafim de Sarov n-ar fi facut nimic altceva dect sa se r oage n pustia n care se gaseau, ar fi fost la fel de mari facatori de bine pentru semenii lor. Dar Dumnezeu i-a menit din veci sa slujeasca celorlalti ntr-un mod m ai direct. Aceasta slujire directa si vazuta era nsa o consecinta esentiala a slu jirii nevazute pe care o aduceau prin rugaciunea lor."33 Chilia Parintelui a ramas pna astazi un loc de pelerinaj unde credinciosii se roaga, pun o floare sau aprind o lumnare. Ultimul mare praznic sarbatorit de Parintele Arsenie la Smbata Acesta a fost de Izvorul Tamaduirii (7 mai) din anul 1948, si, dupa spuse le unui martor, a fost cel mai naltator dintre toate praznicele la care participa se pna atunci la Smbata. Miscarea religioasa de aici avea deja anvergura nationala . "Am fost si n anul acesta n pelerinaj la Manastirea de la Smbata de Sus din jud. Fagaras. Cu toate ca sunt un vechi cercetator al manastirii, praznuirea de acum m-a covrsit cu desavrsire. Timpul era nehotart, pe alocuri plouase si-n alte parti se pregatea de plo aie. Vineri, n ziua praznicului, a nceput ploaia din zori la manastire, o ploaie m arunta si deasa, staruitoare. Cu toate ca ploaia era binevenita pentru pamntul nse tat, fiind o binecuvntare de la Dumnezeu, ne sageta totusi inima, ntruct ea avea sa mpiedice pe credinciosii pelerini din satele vecine de a veni la praznic. Si plo aia a tinut pna catre ora 8. Atunci, ca prin minune, norii s-au risipit si raze a urii de soare si lumina au nveselit faptura gingasa a manastirii. Cteva sute de nchinatori venisera din ajun, iar acum au nceput sa curga miil e din toate partile. Veneau cu carute pe drumul cel mare pietruit, siruri, sirur i. Veneau apoi cete, cete, pe jos, barbati si femei, batrni si tineri, fete si co pii. Tineretul din Dragus, Visti, Arpase, Smbete, Lisa si alte sate, n hainele de sarbatoare, maiestrit cusute si mpodobite n cele mai felurite si mai placute culor i. nchinatorii cei mai ndepartati au fost cei din partile Brasovului, ale Branului , ale Trnavelor, cu exceptia unor oaspeti distinsi si studenti de la Bucuresti. Liturghia arhiereasca La ora 9.30 clopotele manastirii au nceput sa sune ntr-un dangat prelung si ntr-o armonie cereasca. Doua zeci si patru de preoti n odajdii de mare sarbatoare au iesit ntru ntmpinarea .P.S. Sale Nicolae, Mitropolitul Ardealului, care venea ca n fiecare an sa slujeasca la altarul ridicat n mijlocul padurii de fag. Miile de n chinatori si aratau bucuria si multumirea sufleteasca si ngenuncheau cu evlavie n f ata naltului pastor, primindu-i binecuvntarea. n tot decursul Sfintei Liturghii, alte si alte cete de nchinatori soseau, a stfel nct la ceasul predicii am putea spune ca se aflau n jurul altarului cam 10.00 0 de suflete. ntreg acest popor pastra cea mai adnca reculegere si urmarea cu evla vie desfasurarea Sfintei Liturghii. Raspunsurile liturgice le-a dat si n anul ace sta corul din Fagaras, sub foarte iscusita conducere a D-lui Prof. Roseala, iar troparul nvierii, Hristos a nviat, rasuna ca un strigat de biruinta din miile de p iepturi ale nchinatorilor. Predicarea Evangheliei

Vatra Manastirii de la Smbata a ajuns astazi un puternic amvon de propovad uire. Obisnuit, pelerinii vin la Manastire pentru a se mpartasi cu Sfintele Taine si pentru a asculta cuvnt de nvatatura si zidire sufleteasca. Aceste daruri li se mpartasesc n toata vremea. Manastirea de la Smbata n aceasta privinta corespunde pe deplin cerintelor vremii de astazi: ea este o scoala de luminare a poporului, d e desteptare din somnul pacatelor, de orientare la o viata curata si de folos oa menilor si placuta lui Dumnezeu. Nu numai la marile praznice, ci duminica de dum inica si sarbatoare de sarbatoare, slujitorii manastirii, ieromonahi cuviosi ca: Arsenie, Mihail, Serafim, ierodiaconul Nicolae, toti licentiati si doctori n Teo logie, tin sus predicarea cuvntului Evangheliei, dnd cu putere nvatatura poporului. Ba unii din parintii manastirii au tinut cicluri ntregi de predici, pentru tot p oporul n general si pentru studenti si tineret n special. (Aici se face referire l a Parintele Arsenie, care, se stie, organiza acele "vacante spirituale" la care participau cu mult interes tineri si studenti din Bucuresti si din alte centre u niversitare.) n felul acesta predicarea Evangheliei la manastire e socotita ca ce va de sine nteles si asteptata cu sete de nchinatori. n ziua praznicului, rostirea cuvntului fu nceputa de catre .P.S. Sa Mitropoli tul nostru Nicolae. Multimea s-a strns si mai mult n jurul altarului. Era n fata no astra o mare de capete, mii de perechi de ochi atrnau de figura senina, impunatoa re, brazdata de cei 66 de ani, dar plina de parinteasca iubire, a .P.S. Sale Nico lae, Mitropolitul nostru. Predica .P.S. Sale curgea natural, ca o apa limpede din izvorul sau. A mnecat de la cuvintele Mntuitorului: "De nseteaza cineva, sa vina l a Mine si sa bea" (Ioan 7, 37), punnd n fata ascultatorilor icoana vie, plina de l umina si putere dumneziasca a Mntuitorului Hristos. Multimea asculta miscata si s orbea cu nesatiu din cuvintele vietii. Au urmat apoi la rnd alti 8 predicatori, protopopi, preoti si diaconi: Par intele Prof. Dr. Dumitru Staniloae, a vorbit cu adncime despre Hristos, fntna vieti i si a nemuririi. Parintele consilier Nanu din Sibiu, cu strafulgerari de lumina , a marturisit despre realitatea nvierii lui Hristos si despre datoria noastra de a nvia cu El. Protopopul Fagarasului, Traian Ciocanelea, a zugravit icoana duioa sa a unei cete de femei, n frunte cu o batrna de 70 de ani, care au tinut sa faca pe jos, refuznd de a se urca n camion, pelerinajul la manastire. Parintii ieromona hi: Arsenie, Serafim si Mihail au vorbit despre marile daruri ale manastirii si despre trebuinta nnoirii sufletesti a nchinatorilor. Parintele Mladin a evocat n cuvinte de foc mucenicia pentru Hristos a celo r credinciosi, aratnd ca ctitorii de la Smbata fac parte din ceata mucenicilor cre dintei lui Hristos. n ncheiere, Parintele consilier Secas din Sibiu a laudat rvna nchinatorilor, mai ales a femeilor, a caror rvna este deosebita. A ndemnat apoi pe ascultatori sa -si pastreze credinta si sa mplineasca cu sfintenie datinile stramosesti. n fine, a adus multumiri tuturora pentru osteneala ce si-au dat venind n pelerinaj. Cele noua predici, prin frumusetea si puterea lor, au nviorat pe ascultato ri, lucrnd adnc n sufletul fiecaruia. Fntna cea frumoasa Ca si alta data s-a facut sfintirea apei la fntna de lnga altarul bisericii si Taina Sfntului Maslu pentru bolnavi. Lucrul deosebit al acestui an a fost sfin tirea fntnii, botezata "cea frumoasa" din partea .P.S. Sale. Aceasta fntna, cladita n mijlocul gradinii de pomi este o noua nfaptuire dupa desenele si planurile Parint elui Arsenie. Este o lucrare de mare arta. Numele primit la Botez si l-a dobndit pe buna dreptate".34 Fireste ca regimul comunist nu putea tolera asa ceva si era de asteptat c a n cele din urma sa reactioneze. Avalansa poporului si a tineretului spre Manast irea Brncoveanu i-a speriat. Se banuia ca acolo unde este o asa de mare adunare d e oameni trebuie sa fie neaparat si instigatie. Si cine altcineva putea fi spion at si arestat dect "instigatorul", care devenea incomod si care, n mentalitatea lo r, putea ajunge oricnd periculos avnd n vedere popularitatea pe care a are.35 Otilia Radulescu Aroneasa marturiseste ca l-a rentlnit pe Parintele Arsenie n vara anului 1948 la Securitatea din Brasov, unde a fost dusa si dnsa pentru cer cetari. "Din spusele gardianului Raicu, un om n vrsta, care (dupa posibilitatile lu

i) m-a ajutat foarte mult, ocrotindu-ma, Parintele Arsenie era nchis n subsolul cl adirii. Datorita nsa entuziasmului enoriasilor din Schei care aduceau zilnic, n gr upuri compacte, mncare la poarta, sau poate altor interese, n ultima saptamna a lun ii iulie, Parintele era scos la soare timp de o ora pe zi, pe o terasa a cladiri i. La terasa aceasta aveam si noi acces. Eu si prietena mea Ita Tmpanaru, eram "c azate" ntr-un birou gol si la amiaza, cnd era ceva mai multa liniste, puteam iesi la aer. Parintele Arsenie era mbracat n alb si parea detasat de tot ce-l nconjura. Din cnd n cnd se uita nsa la noi, cu o privire patrunzatoare. Putinele cuvinte pe ca re ni le adresa erau pline de ntelepciune si ncurajare.(...) De altfel era stiut c a Parintele Arsenie, arestat ca legionar, nu era vazut cu ochi buni de guvern si , poate, nici de mai marii Ierarhiei Bisericesti. Totusi, harul sau le impunea respect si teama."36 Aceasta era starea lucrurilor cnd Parintele Arsenie a plecat la Prislop.37 Chemat la treapta arhieriei ntr-o cuvntare rostita (liber) la 5 iunie 1998 n aula Palatului Patriarhiei, cu prilejul comemorarii a 50 de ani de la ntronizarea Patriarhului Justinian, .P. S. Bartolomeu Anania, Arhiepiscopul Vadului Feleacului si Clujului, si aduce amin te ca Patriarhul Justinian se gndea sa-l cheme pe Parintele Arsenie la treapta ar hieriei. "n aceasta ordine de idei, surprinzatoare a fost aplecarea lui Justinian, fost preot de mir, nu numai pentru viata monahala, ci si pentru marile curente d uhovnicesti. Primul dintre acestea, ca amploare, a fost cel creat de Parintele A rsenie Boca, pe atunci n Manastirea Smbata de Sus, a carui puternica influenta spi rituala cuprinsese, practic, ntreaga tara. Stiu cu siguranta ca Patriarhul se gnde a sa-l cheme la treapta arhieriei, dar, precum se cunoaste, Arsenie a fost arest at, dus n lagare de munca fortata si apoi, practic, obligat sa ramna inactiv."38 Staret si duhovnic la Prislop "La 25 noiembrie 1948, mitropolitul de atunci al Ardealului, Dr. Nicolae Balan (1929-1955), a adus personal la Prislop pe Ieromonahul Arsenie Boca, licen tiat n Teologie de la Sibiu si absolvent al Academiei de Arte Frumoase din Bucure sti, pna atunci staret al renviatei ctitorii brncovenesti de la Smbata de Sus, care, cu doua veacuri n urma, avusese aceeasi soarta ca si Prislopul, fiind distrusa c u tunurile din ordinul generalului Bu ow. Au fost de fata noul vicar al Arhiepis copiei Sibiului, preotul Traian Belascu, cel care, cu cteva saptamni n urma, a cond us actiunea de revenire a preotilor si credinciosilor uniti la snul Bisericii str amosesti, arhidiaconul Ioan Circov de la catedrala mitropolitana din Sibiu si pr eotul Traian Faur din Silvasu de Sus. Manastirea era ntr-o stare jalnica, parasit a de ultimii trei vietuitori uniti - cu peretii tuturor cladirilor plini de igra sie si amenintati cu darmarea, cu portiuni mari din terenul aflat n preajma cladir ilor duse de torentele prului Silvut, cu acoperisurile cladirilor mncate de rugina, cu o gospodarie anexa foarte saraca si nengrijita."39 "Poate ca a fost o solutie pe vremea aceea, pentru ca Parintele ncepuse sa fie prigonit si urmarit de Securitate. Dar a avut loc si un eveniment care s-a numit atuncea "revenirea greco-catolicilor n snul Bisericii Ortodoxe". Si Parintel e Arsenie poate ca trebuia sa plece de la Smbata, sa nu mai fie n atentia multimii si n atentia Securitatii. n urma acestui eveniment al "revenirii", Manastirea de la Prislop, care a fost de fapt initial ortodoxa, dar a devenit greco-catolica, a fost parasita de calugarii greco-catolici. Erau ctiva si au plecat si a ramas m anastirea goala. Si Mitropolitul Nicolae Balan trebuia sa se ngrijeasca de reacti varea Manastirii, mai ales ca bunurile fostei Biserici Greco-catolice au trecut n patrimoniul Bisericii Ortodoxe. Si Mitropolitul l-a dus pe Parintele Arsenie sa organizeze Manastirea de la Prislop. Acesta este motivul stiut al mutarii. Parintele Arsenie, dupa ce s-a asezat acolo, a avut si el motivele lui ca sa nu se mai ntoarca la Smbata. n 1954 a fost o rebeliune la noi la Manastire. Cev a de nenchipuit: calugari sa se razvrateasca! S-au razvratit mpotriva Mitropolitul ui Nicolae Balan care a restaurat manastirea, care i-a facut calugari, care i-a hirotonit. A fost un preot si 4 monahi. Si parintele acela care a fost conducato rul acestei rebeliuni a fost sanctionat de Mitropolit, la fel ca si ceilalti pat ru. Preotul a fost caterisit si exclus din monahism si ceilalti au fost exclusi

din monahism. Si atunci, parintele acela, nainte de a fi depus din treapta a zis: "Parintele Arsenie nu a fost bun - l-a dat afara. Parintele Mihail nu a fost bu n - un parinte care s-a mutat la o alta manastire; Eu nu-s bun. Cine-i bun?!". S i atunci, un parinte de la Sibiu, Parintele Ieronim Grovu, care a fost conducato rul lucrarilor de restaurare de la Manastirea de la Smbata, fiind el pe atunci co nsilier la Mitropolie la sectia economica, avea niste scrisori. A scos din arhiv a Mitropoliei niste scrisori ale Parintelui Arsenie adresate Mitropolitului, scr ise de la Prislop, si niste scrisori adresate Parintelui Ieronim Grovu - pe aces tea le avea acasa, nu erau n arhiva Mitropoliei - si astea le-a adus la Manastire si le-a predat Parintelui Serafim sa le citeasca obstii si sa se stie de ce Par intele Arsenie nu a mai venit la Manastire, respectiv sa se stie ca Mitropolitul l-a chemat pe Parintele Arsenie napoi la Smbata. ntre timp ce s-a ntmplat: Manastire a Prislop a ajuns n Eparhia Aradului, deci Mitropolitul l-a chemat pe Parintele A rsenie, nemaifiind n Eparhia lui, l-a chemat la Smbata. "Parinte Arsenie, hai la Sm bata, ca esti din eparhia mea, nu ramne la Arad." Si Parintele Arsenie l-a rugat pe Mitropolit sa l lase n continuare la Prislop ca sa consolideze relatia ntre orto docsi si fostii greco-catolici si Parintelui Grovu i-a scris, rugndu-l sa intervi na la Mitropolit sa l lase la Prislop. Si cu acest prilej Parintele Arsenie i-a s cris Parintelui Grovu ca "Oamenii sunt tot oameni". Adica ct s-a straduit el sa r ealizeze ceva pentru ei (pentru cei de la Smbata), nsa oamenii au ramas tot oameni , nu i-a schimbat cu nimic. Asta era amaraciunea Parintelui." (Arhimandritul Teo fil Paraian) Dar si aici, cum vom vedea, Parintele a fost cautat de Securitate. Mutare a, asa cum s-ar putea crede, nu a fost si nici nu putea fi o rezolvare a acestei probleme. Deci, Parintele Arsenie, ndrumat de Mitrolopitul Nicolae Balan, a plecat l a Manastirea Prislop unde a fost numit staret apoi duhovnic, loc unde si va pune iarasi pecetea de ziditor de suflete si ziditor de asezaminte. Este cunoscut fap tul ca Parintele Arsenie a lucrat constant la Prislop, prin implicarea personala n restaurarea manastirii si n toate celelalte munci de aici: tencuiala pentru pre gatirea frescei, ridicarea schelei pentru pictura cu care dorea chiar dnsul sa mpo dobeasca biserica, icoanele de pe tmpla altarului, sculptarea iconostaselor si a stranelor - n general lucrarea ntregului mobilier liturgic, restaurarea bisericii si a cladirilor anexe, la care a adaugat altele noi, amenajarea si decorarea ntre gii curti, un adevarat parc natural (ce ne aduce aminte de cel de la Smbata), str ajuit de o clopotnita pe stnca, gndita si zidita tot de Parintele Arsenie.40 Primul hram la Prislop a fost n data de 8 mai 1949, de pomenirea Sfntului I oan Evanghelistul si a constituit "prima mare bucurie ortodoxa a manastirii, dup a doua veacuri de napastuiri".41 La 14 septembrie 1949, ziua naltarii Sfintei Cruci, Vladica Andrei a savrsi t, n curtea manastirii, prima liturghie arhiereasca ortodoxa. Cu acest prilej, Pa rintele staret Arsenie a fost hirotesit protosinghel. n cadrul aceleiasi slujbe a u fost tunsi n monahism: Stelian Manolache, cu numele de Dometie, si Leonida Plam adeala42, care a primit numele de Antonie.43 n curnd au fost hirotoniti tot de Episcopul Andrei, unul ca ieromonah, cela lalt ca ierodiacon. Cei doi tineri monahi nsa n-au ramas mult timp la Prislop.44 Activitatea Parintelui Arsenie ca staret se ncheie n 1950, pentru ca ntre ti mp Prislopul devenise manastire de maici cu viata de obste. n aprilie 1950, la de cizia episcopului Andrei, au ramas primele 6 surori, care au fost nchinoviate aic i n luna mai 1950, punnd nceputul vietii de obste. Dintre acestea, sora Julieta Con stantinescu, licentiata n Teologie si cu diploma de absolvire a Facultatii de Fil ozofie din Bucuresti, a fost tunsa n monahism la 6 august, de praznicul Schimbari i la Fata, primind numele de Zamfira, n amintirea celei de a doua ctitora a manas tirii. n 1951 Monahia Zamfira a fost numita stareta a manastirii. Parintele Proto singhel Arsenie Boca a ramas n continuare la Prislop ca preot-duhovnic, ajutat pe ntru o vreme si de Ieromonahul Dometie Manolache.45 Deci manastirea devenise ntre timp de maici, iar stareta lor era acuma Monahia Zamfira Constantinescu.46 Asa cum am amintit putin mai sus, Parintele Arsenie a fost n continuare ur marit de Securitate. Oamenii autoritatii de stat l "ridica" pe Parintele Arsenie pentru ancheta n noaptea de 15 spre 16 ianuarie 1951. ntr-o scrisoare din 26.01.19

51, Parintele Dometie scria catre Episcopia Ortodoxa Romna a Aradului: "...la ora 5 dimineata, parintele Arsenie Boca, staretul astei manastiri , a fost ridicat de un grup de 10 oameni din partea autoritatii. Nu ni s-a preze ntat nici un ordin. Procedeul a fost brutal. Au intrat n chiliile surorilor, vorb ind necuviincios. Toate acestea, fara nici o motivare."47 ntr-o alta scrisoare, scrisa tot n data de 26.01.1951, Parintele Dometie mpr euna cu maicile Prislopului solicita sprijinul ierarhului Aradului, pentru stare tul lor. Asa cum am zis, Parintele Arsenie s-a ntors la Prislop dupa un an, adica n 1952, de Buna Vestire. Ajuns acasa, i scrie episcopului Andrei al Aradului urma toarele: "De Buna Vestire, cu ajutorul lui Dumnezeu, am ajuns acasa, la Prislop: s anatos, mult folosit si tot atta de senin. Bucuria n-are multe vorbe, de aceea, dimpreuna cu obstea, V-o mpartasim as a cum e: cu recunostinta si smerita metanie, pentru ca faceti parte, n toate priv intele, din motivele ei. Am aflat ca dupa Pasti veniti la noi. Va asteptam, asa cum vechii crestin i si asteptau Parintii. Dar, pe lnga motivul stravechi, mai e si unul local, mai n ou: ndeplinirea ultimelor forme n conducerea obstei de aci, - ceea ce-mi va asigur a si mie ragazul preocuparii si de ceilalti talanti ce-i am, cu care nca n-am luc rat nimic pentru Iisus. Al Prea Sfintiei Voastre fiu duhovnicesc, Arsenie. Prislop, 3.04.1952."48 Se stie ca n aceasta perioada Parintele Arsenie a fost dus la Canal unde a stat 9 luni de zile. n cartea Vifornita cea mare a lui Dimitrie Bejan49 aflam ca Parintele Arsenie a fost dus, nainte de a fi la Canal50, si la Ocnele Mari. Nu s pune nsa n ce an. Parintele Arsenie a ramas duhovnic al Manastirii Prislop pna n 1959, cnd, pr in actul Episcopiei Aradului nr. 2407/1959 semnat si parafat de Prea Sfintitul E piscop Andrei Mageru, a fost ndepartat din manastire.51 La fel s-a procedat si n c azul staretei Manastirii Prislop, Monahia Zamfira Constantinescu, cu actul nr. 2 408/1959. Prin urmare maicile au fost alungate iar manastirea desfiintata.52 n in cinta ei s-a organizat un Camin de batrni.53 Dupa anul redeschiderii Manastirii Prislop, adica 1976 si pe parcursul a mai mult de doua decenii, toate lucrarile efectuate au respectat planurile Parin telui Arsenie, viata nsasi a manastirii fiind tributara rnduielilor pe care obstea ncropita n 1949 si transformata n manastire de maici n luna aprilie 1950, le-a resp ectat cu sfintenie.54 Pribegia n Bucuresti Dupa ce a fost alungat de la Prislop, Parintele Arsenie si-a nceput pribeg ia n Bucuresti. A fost angajat la Biserica Sfntul Elefterie ca pictor secund pe lng a pictorul Vasile Rudeanu, iar n 1961 a fost angajat la Atelierul de pictura al P atriarhiei de la Schitul Maicilor cu ncadrarea de muncitor pictor.55 Este foarte important sa amintim aici ca "Parintele Arsenie nu a voit sa n calce decizia unui ierarh, n semn de adevarata ascultare calugareasca, nemaisluji nd, ci doar participnd la slujbe, ca si cntaret de strana, ramnnd nca duhovnic, fara a spovedi, ci doar n ntelesul de ndrumator spiritual, pentru generatii de preoti si credinciosi, care i-au pastrat si i poarta o recunostinta aleasa".56 Pictarea bisericii din Draganescu Iesind la pensie, o pensie minora, n 1968 a nceput pictura bisericii parohi ale din Draganescu, de lnga Bucuresti, la care a lucrat vreme de 15 ani. Parintel e Arsenie a pictat-o de doua ori, aceasta pentru ca, pe alocuri, din pricina lumn arilor, pictura s-a "pangarit" (afumat), dupa expresia Sfintiei Sale. (La anumit e compozitii se observa cu usurinta cele doua straturi picturale.) Aici, cum chi ar dnsul spunea, a fost cautat de o "adevarata avalansa de oameni". Pictura de la Draganescu nu este una obisnuita, n ntelesul ca Parintele Ars enie nu s-a limitat strict la programul iconografic clasic. ncercnd sa actualizeze mesajul Evangheliei, Parintele a introdus n pictura d e aici, pe lnga scenele clasice, deja consacrate, si compozitii de-a dreptul soca nte care au un rol vadit catehetic si care se adreseaza oamenilor zilelor noastr e.

Daca i s-a interzis sa predice, o face acum ntr-alt chip, cu ajutorul pene lului si al culorilor. Oamenii care-l cautau aveau ce nvata doar din lectura pict urii, care le graia direct, fara ocolisuri si pe ntelesul tuturor, "ca sa nu mai orbecaiasca si ei n noaptea nestiintei si a lipsei de sfat, de unde vin toate rel ele care chinuiesc pe oameni, ntuneca vremile si prea adesea crunta pamntul".57 "Mica biserica de la Draganescu are norocul sa simta pe zidurile ei zugra vite predicile fierbinti, pe care miile de oameni le ascultau la Smbata de Sus. E o pictura noua ca si predica de atunci."58 Ca "predica" de acum sa fie ct mai convingatoare, Parintele, cu splendidai caligrafie, asterne pe ziduri, lnga scenele reprezentate, numeroase sentinte sc urte, lamuritoare, care reprezinta o sinteza a gndirii Sfintiei Sale. Ele nu sunt simple vorbe de spirit, ci mai degraba sunt aschiile tsnite din coerenta si vigo area unui trunchi cu radacini adnci.59 Ar mai fi foarte multe de spus si n ceea ce priveste felul n care Parintele Arsenie a gndit programul iconografic n ansamblul lui, adica dispunerea fiecarei compozitii n parte, nsa nu acesta este scopul lucrarii de fata. Totusi, nu se poat e trece cu vederea o ampla compozitie pe care Parintele a zugravit-o pe absida a ltarului. Ea ne prezinta momente "Din viata si patimile Cuviosului Stefan cel No u, pe vremea mparatului iconoclast Constantin Copronimul, care a tiranisit biseri ca ntre anii 741-775; Iar cuviosul primind mucenicia la 53 de ani ai vrstei sale n 28 ale idelor lui noemvrie, cu vina de pe urma: "Stefan mi-a facut temnita manas tire!"".60 Este stiut faptul ca n nici o alta biserica nu este zugravita pe absida al tarului mucenicia acestui Cuvios, care oricum este destul de rar reprezentata. D eci pictarea ei aici este firesc sa ridice semne de ntrebare, mai ales ca ocupa u n loc important n absida, att n ceea ce priveste dimensiunea ei, ct si n ceea ce priv este spatiul pe care se desfasoara, si anume cel din dreptul ochilor. Prin urmar e, este limpede ca Parintele Arsenie nu a pus ntmplator aceasta compozitie aici. Nu as vrea sa fiu nteles gresit si sa se creada ca, n cele ce urmeaza, dore sc sa accentuez doar latura profetica a personalitatii Parintelui Arsenie, nsa, c autnd un raspuns la semnificatia amplasarii compozitiei cu pricina n acel loc nsemn at, nu pot sa nu observ asemanarile dintre cele doua vieti - a Cuviosului Stefan cel Nou si a Parintelui Arsenie - si mai ales faptul ca amndoi s-au savrsit din v iata n 28 ale lunii lui noiembrie!61 Asezamntul de la Sinaia Dupa izgonirea fortata din manastire n anul 1959, obstea s-a reorganizat nt r-un Asezamnt manastiresc n orasul Sinaia, care acum este metocul Manastirii Prisl op. n acest asezamnt Parintele Arsenie si-a avut chilia si atelierul de pictura di n anul 1969 pna n anul 1989, cnd s-a savrsit din viata. Aici si-a lasat ntr-o rnduiala desavrsita si predici si meditatii si desene, dar si ultima dorinta de a nu-i fi date publicitatii.62 Scrierile Parintelui Arsenie Pe lnga faptul de a fi fost un mare propagator al gndirii patristice, al gnd irii filocalice, Parintele Arsenie a fost si un nzestrat scriitor bisericesc. Scrierile Parintelui Arsenie au circulat ntre credinciosi n mai multe varia nte. Cea mai cunoscuta dintre ele si cea mai raspndita a fost Cararea mparatiei. M ai erau apoi cunoscute si multiplicate (dactilografiate) si predici ale Sfintiei Sale si, o data cu acestea, mare cautare au avut si fotografiile Parintelui Ars enie din perioada de cnd era la Smbata, fotografii care erau si sunt puse de multi credinciosi lnga icoane. De viata si opera Parintelui s-au interesat si se intereseaza oameni si t eologi de seama, credinciosi care l-au cunoscut sau nu l-au cunoscut, care l-au cercetat sau nu l-au cercetat, care l-au ascultat sau nu l-au ascultat vreodata, asa nct, n acest context, scrierile Parintelui e firesc sa cunoasca o rapida raspn dire. Dar, vaznd cte variante ale scrierilor Parintelui Arsenie circula, cei care -i detin manuscrisele s-au gndit ca n cele din urma este mai bine sa le publice, c hiar daca Parintele Arsenie nu a dorit acest lucru. S-a nceput cu cteva cuvinte de nvatatura publicate n revista "Gndirea", Serie noua, iar n 1995 si n 2000 s-a ajuns sa se tipareasca (n doua editii deci) "forma definitiva a Cararii mparatiei, cum (

Parintele) a gndit-o si cum a lasat-o n 1949, dupa care vor urma predicile - care si ele circula n nu stiu cte variante -, pe care si le-a legat singur ntr-un volum - se pricepea sa lege foarte frumos cartile - dupa o anumita ordine si cu o cali grafie unica".63 S-au mai tiparit si se mai tiparesc si n continuare predicile si meditatii le Parintelui Arsenie cuprinse n manuscrisul numit Fiii nvierii, n "Foaia duhovnice asca pentru popor - Strajerul Ortodox". De o larga raspndire s-a bucurat si scrierea Pravila Alba, un manuscris ca re i s-a furat Parintelui Arsenie si care pe urma a fost modificat si rescris. I ata caracterizarea pe care o face Parintele pe un asemenea exemplar: "Pravila Al ba - model de strmbare a unui original furat".64 I s-a mai atribuit si scrierea numita Sundar Singh vorbeste globului pamnt esc, mai putin raspndita dect celelalte. Iata caracterizarea pe care o face Parint ele si asupra acesteia: "Sundar Sing - Ce frumos scrie Sundar Singh si de ce pro asta calitate e apocrifa aceasta, a unui fanatic, incult si mincinos".65 O alta scriere care o gasim deja publicata n cteva site-uri ortodoxe web es te Trepte spre vietuirea n monahism, care se adreseaza n special monahilor care do resc sa-si rnduiasca viata interioara n vederea urcusului duhovnicesc. n final lucr area mai cuprinde si o tlcuire a rnduielii tunderii n monahism. Trebuie amintite aici si zicerile Parintelui Arsenie, care si ele circula , si pe care mai ales Parintele Arhimandrit Teofil Paraian le popularizeaza cu t imp si fara timp. (Nu exista carte a Parintelui Teofil n care sa nu apara cel put in o zicere a Parintelui Arsenie. Cele mai frumoase si cunoscute cuvinte ale Par intelui Arsenie le-am cuprins n cartea Parintelui Teofil Veniti de luati bucurie, de editarea careia m-am ocupat personal.) La fel, nu trebuie uitat ca Parintele Arsenie a lasat acel program de ang ajare ntr-o viata duhovniceasca autentica n cinci puncte: "Oxigen, glicogen, somn, pastrarea hormonilor si conceptia de viata crestina", ndreptar de viata care nu a fost cuprins n vreo scriere publicata (de pilda Cararea mparatiei), ci a fost au zit de catre un tnar din gura Parintelui Arsenie, lucru care nu nseamna deloc ca n u ar fi si acesta foarte important. Tot aici trebuie sa amintim si scrisorile pe care Parintele Arsenie le-a trimis celor apropiati, pentru ca, sa nu uitam, scrisorile Parintilor sunt unele dintre cele mai frumoase opere din literatura patristica. Unele dintre ele au f ost deja facute cunoscute cititorilor, iar altele probabil ca vor urma a fi publ icate. Pna una alta, mai ales de cnd exista posibilitatea ca ele sa fie fotocopiat e (xeroxate), copii dupa scrisorile Parintelui au ajuns la foarte multi credinci osi. ndrumator al monahilor "De vrei sa te faci calugar, fa-te ca focul!" (Parintele Arsenie Boca) Parintele Arsenie a fost cercetat de multi doritori de viata monahala. Le spunea Parintele: "Mai, nu toti cei din lume se prapadesc, nici toti cei din ma nastire se mntuiesc". Era si un foarte bun psiholog. Dintr-o singura privire si schimbnd doua-tr ei cuvinte putea sa nteleaga si sa cntareasca exact ce-i de facut cu doritorul de calugarie ce-i statea n fata. Nimeni nu putea nsela ochiul sau ager cu prefacatori i sau viclesuguri. Nu statea sa se tocmeasca cu nimeni n privinta asta. Spunea ra spicat ce avea de spus. Dar, nainte de a da un verdict n ceea ce priveste recomand area pentru calugarie, Parintele Arsenie "cauta sa vada prin tine dincolo de tin e". Lua foarte n serios problema calugariei. Foarte elocventa n acest sens este re latarea despre ntlnirea din 1942 dintre Parintele Arsenie si pe atunci tnarul de 13 ani Ioan Paraian (azi Arhimandritul Teofil Paraian) care dorea sa ramna n Manasti rea de la Smbata: "Cnd m-am dus eu la Manastirea de la Smbata n 1942 sa ma fac calugar, aveam treisprezece ani si jumatate. Parintele era acolo. M-a luat la spovedit, am stat de vorba, mi-aduc aminte si de amanunte, de ntrebarile pe care mi le-a pus, ntre care o ntrebare care am spus-o eu de multe ori, prin care vroia sa intre dincolo de mine, prin mine dincolo de mine. Ma ntreba daca mi-a venit n gnd vreodata sa omo r un om. Mie mi s-a parut foarte curios la vrsta aceea ca m-a ntrebat daca mi-a ve

nit n minte sa omor vreun om, ca nu-mi venise niciodata un gnd de acesta, nici pna atunci, si nici de atunci ncoace, dar i-am mai auzit pe oameni zicnd: "Te omor, fi re-ai ..." si nu stiu ce. Si nu m-am gndit dect dupa aceea ca Parintele a vrut sa vada de unde vin, care sunt strafundurile existentei mele. De ce? Pentru ca Pari ntele avea n gndurile lui si dupa aceea n afirmatiile lui, zicerea aceasta ca copil ul e oglinda parintilor, ca mostenim din strafunduri de existenta lucruri poziti ve si negative, ca fiecare dintre noi aducem o ncarcatura n existenta noastra. A zis odata parintele catre unul: "Ma, tu esti sinteza harababurii din ca sa voastra". Deci, parintele si dadea seama de anumite lucruri, pe care ceilalti nu le observau, sau treceau pe lnga ele, sau, n orice caz, nu aveau posiblitatea s a le formuleze asa de fain: "Tu esti sinteza harababurii din casa voastra". Deci, daca vrei sa stii cine esti, cerceteaza-te si vezi de unde ai venit ! Si parintele, binenteles ca stia toate lucrurile acestea, ca noi nu ncepem propr iu-zis de la conceperea noastra, ci ncepem cu radacini, mai departe, Dumnezeu sti e de unde, i cumulam pe parintii nostri, pe bunicii nostri. Eu aveam o bunica, mama mamei, si cnd zicea cte cineva de un nepot al ei: " Seamana cu dumneata", ea raspundea: "Pai numai de-ar semana cu mine, ca-i bine". Vedeti, sunt niste lucruri pe lnga care noi trecem usor. Adevarul este ca fiecare dintre noi suntem o sinteza, a unei harababuri, a unei linisti, Dumnezeu stie cum suntem, cine suntem. Dar lucrurile acestea trebuie rezolvate, si daca nu le rezolvam noi, nu le rezolvam niciodata si nu le rezolva nimeni. Si atunci parintele stiind lucrul acesta, si avnd capacitatea aceasta de a intui esentialul n orice chestiune, ca si cnd ar fi zis catre mine: "Uite ce-i, tu vrei sa te faci calugar? Pai ti spun eu ce sa faci tu, daca vrei sa te faci calugar. Nu te faci calugar, dar faci ce fac calugarii: zici rugaciunea cu care se mntuiesc calugarii ". Si mi-a spus sa zic: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiestema pe mine, pacatosul". Mi-a zis asa: "S-o zici cu gndul, deci cu cuvntul gndit, nu cu cuvntul vorbit, desi se poate si cu cuvntul vorbit, e voie, dar s-o zici cu cu vntul gndit". Nu mi-a dat nici o explicatie, binenteles ca s-a gndit la asta, ca sa o zic cu cuvntul gndit, pentru ca lupta se da n gnd, si atunci, ca sa scoatem din lu crare gndurile negative, trebuie sa avem gnduri pozitive; nu mi-a facut nici un fe l de teorie, ci mi-a zis asa: "Zici n gnd, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumn ezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul", lipesti de respiratie rugaciunea, n felul urmator: ntre respiratii zici "Doamne", tragnd aerul n piept, o data cu asta zici "Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu", si dnd aerul afara din piept, o data cu as ta zici "miluieste-ma pe mine, pacatosul". Att mi-a spus, despre altceva nu mi-a spus nimic. Am mai vorbit noi de una, de alta, am plecat, mi-am vazut de scoala, am facut liceul, am facut Teologia si dupa unsprezece ani m-am facut calugar. D eci, nainte cu unsprezece ani de a ma face calugar, stiam rugaciunea cu care se mn tuiesc calugarii si foloseam rugaciunea ct o puteam folosi. Interesant, nsa, ca Parintele nu mi-a dat directiva sa iau legatura cu vre un practicant al rugaciunii, cu vreun duhovnic, cu cineva care sa ma ndrumeze, do ar mi-a spus sa ma angajez la rugaciune. Nu mi-a spus ct sa zic, de cte ori sa zic , ct timp sa stau n rugaciune, sa am o pravila, ct timp sa zic rugaciunea, dar s-o zic. Binenteles ca mi-am vazut de treaba, nu m-am gndit niciodata ca trebuie sa o fac cu exclusivitate, dar am stiut de rugaciune si de cte ori mi aduceam aminte zi ceam: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacato sul", cum m-a nvatat parintele: ntre respiratii: "Doamne"; tragnd aerul n piept: "Ii suse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu"; dnd aerul afara: "miluieste-ma pe mine, pacat osul". Binenteles, nu e absolut necesar sa se faca asa, dar asa m-a nvatat parinte le, si eu asa am facut."66 Au ales calea calugariei multi dintre tinerii care l-au cautat pe Parinte le Arsenie. Amintim aici pe cei mai cunoscuti: Leonida Plamadeala, viitorul Mitr opolit al Ardealului, Stelian Manolache, devenit vestitul duhovnic de la Rmeti, J ulieta Constantinescu, ajunsa stareta la Prislop, si lista ar putea continua.67 Petru tinerii de atunci, dar si pentru tinerii de azi care doresc sa urm eze calea monahala, ct si pentru cei care au facut deja acest pas, Parintele Arse nie Boca a lasat o scriere care se refera la cresterea duhovniceasca a doritoril or de desavrsire. Este vorba despre Trepte spre vietuierea n monahism, o lucrare d

estul de putin cunoscuta, din pricina ca nca nu a fost editata. Dar negrait mai importanta dect aceasta scriere este pilda vietii Parintel ui Arsenie68, care arata calugarilor ca pot trai ca Parintii din vechime, "ca le poate fi viata asa cum le este si numele" (Arhimandritul Teofil Paraian), adica pot fi "batrni frumosi", chiar si n mijlocul unei lumi plina de confuzie, dispera re si abandonare a adevarului.69 Conceptia Parintelui Arsenie despre monahism Parintele a vazut de-a lungul vietii sale si cazuri de calugari ratati. D espre ei zicea: "Unii dintre calugari nu sunt calugari, ci cuiere de haine calug aresti". Pentru a evita aparitia acestora, Parintele Arsenie i-a scris Episcopului Aradului, Prea Sfintitului Andrei Mageru, n eparhia caruia era n acei ani, spre a -i arata cu iubirea, experienta si competenta cu care scrisese Cararea mparatiei si Trepte spre vietuierea n monahism, ca nnoirea monahismului (att de dorita si atu nci, ca si acum), de care depinde si nnoirea mai generala a Bisericii si a societ atii, nu se face prin nmultirea numarului de manastiri si schitulete si nici prin simple directive venite "de sus". Alcatuita cu precizie, claritate, profunzime si cu o putere de discernamnt cu totul aparte, epistola lamuritoare a Parintelui Arsenie - o adevarata sintez a a gndirii Sfintiei Sale despre monahismul contemporan - poate fi socotita, pe b una dreptate, "un luminos punct de reper ntr-o eventuala ncercare de nviorare a mon ahismului". "Am vazut si rasaritul si apusul multor manastiri. Rasar, cnd graiesc constiintei poporului prin simpla existenta lor; si apu n, cnd aceasta existenta e patata de nevrednicia vietuitorilor lor. De rasaritul sau apusul acestora atrna ncrederea sau nencrederea ce le mai ramne oamenilor n forta de creatie a crestinismului. E destul sa pomenim bisericile si manastirile din Ardeal, nfiintate de ctitorii de peste munti, ai caror vietuitori au tinut treaza n constiinta unitatea ortodoxa a neamului. Iar cnd vitregiile trecutului - urzite de Vatican - le-a darmat si ars, s-au aratat mucenicii. E un apus frumos. Acesta ne-a ferit de cel rusinos, al decadentei actuale, cnd manastirile s i le desfiinteaza calugarii. Aci e cazul de popas. Ce renfiintam, care situatie? E frumoasa initiativa si trebuie apreciata, dar fara oameni ndeajuns forma ti, care sa conduca cuminte ceea ce se aduna la ntmplare, nu se ajunge dect la o si tuatie decadenta. Iata cteva decadente: Saracia, cu care uneori se ncepe o manastire, determina cersetoria, umblat ul cu "pantahuza", pretarea la slujbe pe rufarie, taxe pe slujbe - rusini. Din diferenta de zestre, pe care si-o aduce fiecare, se nasc n obste atitu dini umilitoare, ntietati nedrepte - destramare sufleteasca. Oamenii din afara, care ajuta prin donatii mai de seama, ba si care n-aju ta cu nimic, daca nu li se are grija, ncep sa se amestece n treburile interne ale manastirii, sa nvrajbeasca obstea si sa se nvrajbeasca si ntre ei nafara - smintelil e. Sanatatea fizica a fiecarui ins n parte trebuie medical si dinainte stiuta . Aci e un punct gingas, care nu mai trebuie neglijat. Nu pot fi primiti n aceast a nevointa de o viata a sfaturilor evanghelice, dect oameni perfect sanatosi cu p lamnii, inima, dar mai ales cu sistemul nervos, sngele si glandele endocrine. Aces tea din urma, pricinuind oarecare jena, ramn de obicei la voia ntmplarii si prada u nei pareri cu totul pe dos, mai ales ntre femei, ca ncetarea mai devreme a unor fu nctii de natura endocrina, ar fi o nvrednicire, un preludiu al sfinteniei. De fap t e o tragedie care bate la usa: dezorganizarea mintala, n diferite grade, de und e nclinatia spre exagerari, denaturari, habotnicii, nchipuiri, naluciri - toate tu lburari psihice din cauze netratate. De multe ori, "nclinatia spre manastire" nu e de fapt o nclinatie, ci o infirmitate de adaptare, din cauze organice sau din a lte cauze. Adevarata chemare nsa nu are nimic cu infirmitatea. Curajul de a alege liber acest mod de mntuire nu arunca ponoase pe celalalt mod de mntuire, al famil iei. Infirmii vad n manastire: vis, usurare, litanie, ca sa sfrseasca n deceptii si

sminteli. Adevaratii chemati vad limpede eroica nevointa a desavrsirii, fara isp ita sfinteniei. De asemenea e foarte bine sa se stie de la nceput care e punctul de vedere al fiecarui ins asupra raului. Multe structuri psihice sunt prada obsesiei raul ui, a pacatului, a diavolului, manihei asupra trupului si osnditori ai familiei obsesii si interpretari nesanatoase ca obiecte de cugetare, dovedind un climat nesanatos al mintii sau ducnd la el. Speriatii acestia se dedau de capul lor la n evointe care le ruineaza amndoua sanatatile - nu sunt de nici o treaba n manastiri . Iar daca totusi sunt primiti, sub influenta structurii lor, obstea poate ajung e prada mncatoriei, lucraturilor, viciilor, straini la trapeza si rugaciune, ba c hiar dusmani. Infirmii se fixeaza pe ngustimi neesentiale crestinismului, ca de p ilda pe amanunte de tipic, de calendar (stilismul), chiar de pravila, ngustimi ha botnice, care au pricinuit Bisericii numai suparari. ntotdeauna se gasesc vietuitori de manastire, dar foarte arareori se nasc povatuitorii: staretii si duhovnicii. Acestia trebuie sa fie minti luminate, ved eri largi, buni cunoscatori ai omului: limpezi n doctrina, mbunatatiti n smerenie s i iscusiti n dreapta socoteala si, pe deasupra, structuri cu o fericita mbinare ntr e iubire si autoritate. Din cte au ei de facut pomenesc doar una: Unificarea sufleteasca a obstii, ca toti sa fie ntr-un cuget. E att de anev oios lucrul acesta dar si att de mare, nct atrage prezenta nevazuta a lui Iisus ntro atare obste. Iubirea de Dumnezeu si de oameni, ntr-o obste de un cuget, e ridic ata de Noul Testament la valoarea de argument al existentei lui Dumnezeu. Aceast a este ultima Lui definitie, porunca si rugaciune. Iata rostul si sarcina povatu itorilor. Ziduri se pot face usor, gospodarie la fel, adunare de vietuitori foar te usor - greutatea-i la ales. Caci multi par buni, luati n parte, dar devin rai adunati laolalta - devin ceea ce erau de fapt. Obstile mari, mari din neprevedere, chiar de-ar avea povatuitori cu calit ati, cu ct sunt mai mari cu att au o viata mai scurta. Fiecare ins e o lume de nec unoscute. De aceea, a face unire ntre oameni, chiar putini, e o dovada de lucrare dumnezeiasca si, desavrsit, numai El o poate face. Deci, ca ncheiere a parerilor: dect realizari sortite decadentei, sub rapor tul asezarii, al nzestrarii si al componentei personalului, mai bine fara ele. Ca ci pietrele, pastrate asa: moment de culme al trecutului graiesc mai bine consti intei poporului, dect realizarile prezente fara nadejde. Nu multe manastiri, ci p utine: ct mai putine, dar cu att mai bune, si nu prea mari."70 Plecarea la cele vesnice Parintele Arsenie a murit la Sinaia, n 28 noiembrie 1989, acolo si-a dat s frsitul. "Se fac fel de fel de vorbe, fel de fel de aprecieri de catre oameni neco mpetenti, de catre oameni care nu stiu realitatea si care vreau sa l puna pe Pari ntele n atentia altora. Ca a vorbit cu Ceausescu, ca i-a spus lui Ceausescu ca va muri, si nu stiu ce ... Nu-i adevarat! Sunt niste lucruri care nu s-au ntmplat si pe care le inventeaza oamenii si pe care le citesc credinciosii si necredincios ii, dupa care trag niste concluzii care nu sunt adevarate. A suferit, a avut cev a cu rinichii si din aceasta i s-a tras si sfrsitul. Apoi, la 79 de ani, nu se ma i pune problema din ce pricina ai murit. Mori, ca moare lumea la 79 de ani si ma i devreme. Deci Parintele Arsenie s-a sfrsit n Sinaia, la ora 9 si ceva seara, n 28 noiembrie 1989."71 Prohodit de o multime impresionanta de credinciosi, Parintele Arsenie a f ost nmormntat n cimitirul Manastirii Prislop, n ziua de 4 decembrie 1989. "Mormntul Sfintiei Sale de la Manastirea Prislop, duhul Sfintiei Sale de l a Manastirea Smbata-Brncoveanu, ctitoria Sfintiei Sale de la Sinaia, pictura Sfint iei Sale de la biserica din Draganescu, vor vorbi si vorbesc chiar pentru foarte multa vreme, daca nu cumva pentru totdeauna, despre trairea n Hristos, credinta n Hristos, dragostea fata de Hristos, despre adevarul Bisericii Ortodoxe, mormntul Sfintiei Sale si crucea de la mormnt fiind dintre cele mai cunoscute si importan te n acelasi timp si discrete locuri de pelerinaj, unde vin crestini din toata ta ra si chiar si din alte parti. Vin, se roaga, aprind o lumnare, se nchina si cer m ijlocirea prin rugaciunea de foc a Parintelui Arsenie pentru ei, pentru familie, pentru tara, pentru lume, pentru Biserica, pentru noi toti."72

La parastasul de 12 ani, P.S. Parinte Daniil Partosanul, n predica rostita cu acest prilej, tlcuind duhovniceste viata si lucrarea Parintelui Arsenie Boca, a spus printre altele: "Am meditat si m-am gndit: Oare ce semnificatie, printre multe altele, a a vut pentru veacul nostru, pentru timpul nostru, pentru vremea noastra si persona litatea si activitatea si lucrarea duhovniceasca si cea scrisa si cea reprezenta ta estetic sau artistic, iconografic a Parintelui nostru Arsenie? Si am gasit o asemanare, am gasit o comparatie, cu ceea ce s-a petrecut n Babilon pe vremea mpar atului Belsatar, cnd la ospatul idolatru si pagnesc al acestuia, Dumnezeu trimite o mna care scrie pe tencuiala peretelui din interiorul palatului niste cuvinte. mp aratul s-a cutremurat. N-a stiut ce semnificatie au aceste cuvinte si nici altci neva din anturajul sau, dar, proorocul Daniel, chemat de mparateasa, a venit si a tlcuit cuvintele: "Mene, mene, techel ufarsin" - "Numarati, numarati, cntariti si mpartiti". Asa mi se pare ca a facut si Prea Cuviosul Parintele nostru Arsenie, n vea cul acesta, n Biserica noastra, n tara noastra, n poporul nostru, n familiile noastr e, n sufletele noastre: ne-a descifrat, ne-a tlcuit, ne-a talmacit mesajul lui Dum nezeu, cuvntul lui Dumnezeu, harul si darul lui Dumnezeu, ne-a citit chiar si nea descifrat parte din semnele timpului pe care noi le traim si cu care suntem ma rtori si contemporani, pentru ca astazi sa ne traim viata noastra crestineste, n duh curat ortodox, n fidelitate si credinciosie fata de Biserica noastra Ortodoxa , cea una singura, soborniceasca si apostoleasca. De aceea suntem noi astazi aic i, ca si femeia din Sunem pe Muntele Carmel, nu din curiozitate, nu din alte gndu ri, ci din necesitate sufleteasca si spirituala, pentru ca, repet, avem nevoie, ca si Sfntul Elisei, de pietrele Carmelului, avem nevoie de focul Carmelului, ave m nevoie de urmele pasilor Sfntului Ilie pe Carmel, avem nevoie de duhul si puter ea si rugaciunea si mijlocirea si binecuvntarea Prea Cuviosului Parintelui nostru Arsenie Ieromonahul."73 OMAGIU PARINTELUI DRAG Noi, cei ce l-am cunoscut, Si Parinte drag l-am avut, Simtim astazi adnca durere, Dar si mare mngiere. Caci noi stim ca si acum, Nu va nceta nici cum, Viu sa fie-n amintiri, Chipul sfintei lui iubiri. Si cu toti nadajduim, Cu Parintele sa fim, De vom mplini curat, Sfaturile ce ne-a dat. Iar acum la despartire, Cu smerenie si iubire, De la cel plecat n zare, Cerem binecuvntare...

Cu nemarginita recunostinta, Teodosia - Zorica Latcu, mpreuna cu toti credinciosii, copii ai Parintelui. Brasov, 3-4.XII.1989 O SINTEZA A GDIRII PARINTELUI ARSENIE BOCA Traditia vie a apoftegmelor "Din fericire, Parintii au vorbit iar unele din cuvintele lor au fost tra

nsmise posteritatii, prelungind de-a lungul veacurilor iradierea pe care au avut -o n timpul vietii lor. Pe drept cuvnt, zicerile lor sunt numite "Apoftegmele Pari ntilor", caci ele emana de la Parinti ca atare, n nsusi exercitiul paternitatii lo r. Nu sunt cuvinte rostite n vazduh, nici sentinte frumoase mai mult sau mai puti n pioase scrise de un autor duhovnicesc. Sunt cuvinte tsnite din viata si ntrupate n viata, pentru a raspunde unei ntrebari vitale, unei chestiuni staruitoare si pr esante. (...) Mai mult, trebuie remarcat ca transmiterea orala a acestor cuvinte a trebuit sa se faca cel mai adesea n acelasi context al ndrumarii duhovnicesti, fiii deveniti parinti transmitnd la rndul lor ucenicilor lor ceea ce primisera. Ap oi, cnd apoftegmele au fos asternute n scris, ele au continuat sa se transmita si sa se propage ntr-o traditie monastica vie. (...) ncepnd de la sfrsitul secolului V circula n Palestina o culegere ce aduna n or dine alfabetica cuvintele si faptele atribuite "batrnilor" celor mai faimosi. Era ca o galerie de portrete vii ale marilor stramosi, n care monahii si puteau regas i de acum, din generatie n generatie, portretele familiale ale celor pe care-i co nsiderau ntotdeauna drept parintii lor, ai tuturor. Corespondenta avvilor Varsanu fie si Ioan, faimosii zavorti din Gaza secolului VI, ne furnizeaza o marturie deo sebit de remarcabila asupra locului pe care, prin intermediul apoftegmelor, Pari ntii desertului l detineau n viata monahilor palestinieni ai acestor epoci, si nu numai ai monahilor, pentru ca vedem aici ca si laicii puteau discuta ntre ei asup ra Cuvintelor Parintilor. Monahi si laici rumegau apoftegmele ca pe cuvintele Sf intei Scripturi, gasind n ele o hrana pe gustul lor si potrivita gustului fiecaru ia, ca mana."1 Apoftegmele Parintilor contemporani Fireste, si zicerile si apoftegmele marilor duhovnici contemporani exerci ta asupra credinciosilor nostri o atractie evidenta. Cine nu cunoaste astazi, de pilda, cuvntul Parintelui Cleopa: "Mnca-v-ar Raiul!", sau zicerile Parintelui Pai sie: "Sa ne ntlnim la usa Raiului!", sau "Sa nu crezi tot ce auzi, sa nu faci tot ce poti, sa nu spui tot ce stii, sa nu dai tot ce ai"? Multi credinciosi le-au auzit si le-au tinut minte, n primul rnd pentru ca au n ele acea nota de spontaneitate, prospetime si dulceata specifica rostirii ma i mult dect scrisului. Cnd le citesc de prin carti parca si aud glasul Parintelui care le-a rosti t. Multi credinciosi marturisesc acest lucru. Cel mai adesea mi se ntmpla asta cnd citesc cuvintele Parintelui Teofil. Vocea inconfundabila a dnsului le nsoteste si parca le da o putere si mai mare. Acesta-i avantajul celor care "culeg" direct d e la sursa astfel de ziceri. La fel putem vorbi si despre cuvintele Parintelui Arsenie Boca, att de cit ite si citate n ultima vreme. Pe cti prieteni sau credinciosi nu i-am auzit rostin d ziceri de-ale Parintelui, sau n cte predici nu am auzit deja celebrele cuvinte: "Dragostea lui Dumnezeu pentru cel mai mare pacatos este mai mare dect dragostea celui mai mare sfnt fata de Dumnezeu."; "n mintea strmba si lucrul drept se strmba." ; "Mustrarea nvinge, dar nu convinge."; "Cine face curte nu face carte."; "Nu tot i din lume se prapadesc, nici toti din manastire se mntuiesc."; "Cea mai lunga ca le este calea care duce de la urechi la inima."? Poate mai mult dect oricare alt duhovnic de la noi, Parintele Arsenie Boca are o multime de astfel de cuvinte care au o expresivitate proprie celebrelor a poftegme din Pateric. Oricine a citit macar o predica a Parintelui, se poate con vinge de aceasta realitate. Zicerile, sentintele Sfintiei Sale, att de aparte for mulate, l arata pe Parintele Arsenie ca pe un om cu o putere de sinteza deosebita , o putere de intuitie si o putere de a cunoaste totdeauna esentialul ntr-o chest iune.1 Acesta este unul din motivele pentru care am socotit ca foarte binevenita realizarea, n partea a 2-a a lucrarii de fata, unei Sinteze a gndirii Parintelui Arsenie Boca, deci relizarea unei antologii, care sa cuprinda cu precadere acele cuvinte scrise ntr-un limbaj aforistic.2 Un alt motiv care m-a determinat sa fac aceasta selectie, este latura practica pe care am avut-o n vedere, adica folosul duhovnicesc al cititorilor. Zicerile si fragmentele cuprinse aici au fost selectate din mai multe sur se, pe care le voi enumera n cele ce urmeaza:

Cararea mparatiei; Predicile Parintelui publicate n revista "Gndirea" (Serie noua); Predicile din manuscrisul intitulat Fiii nvierii, publicate n "Strajerul Or todox"; Trepte spre vietuirea n monahism; Predicile din caietul Parintelui Ioan Farcas (predici copiate de Maica Mi runa de la Sinaia, care era ruda cu Parintele Ioan Farcas din Blaj, de pe un cai et al Parintelui Arsenie cu notite, cu binecuvntarea Parintelui Arsenie, cu speci ficatia ca sa nu schimbe nimic din text. Parintele Ioan Farcas a nregistrat Parin telui Teofil, cu care este prieten, aceste predici pe banda de magnetofon. ntre t imp acest caiet s-a pierdut, dar au ramas benzile magnetice.) Caietul cu predicile si zicerile culese de Parintele Petru Vanvulescu, un ucenic apropiat al Parintelui; Cuvintele culese de Parintele Arhimandrit Teofil Paraian, adunate n cartea Veniti de luati bucurie; Cuvintele culese de cei care l-au cercetat duhovniceste pe Parintele Arse nie. Scrierile Pravila Alba si Sundar Singh vorbeste globului pamntesc, atribui te de unii Parintelui Arsenie Boca, dar aspru caracterizate chiar de Parintele A rsenie, prima ca fiind "un manuscris furat, modificat si rescris", iar cea de-a doua ca fiind "o apocrifa a unui fanatic, incult si mincinos", nu le-am luat n di scutie. ntruct partea aceasta are structura unui dictionar, cititorii vor putea afl a, fara sa mai caute ei nsisi n ntreaga opera, ce anume i intereseaza din gndirea Par intelui Arsenie. Forta formativa si varietatea tintelor atinse de cuvintele Pari ntelui sper sa-i convinga pe toti de utilitatea acestui demers.

O SINTEZA A GDIRII PARINTELUI ARSENIE BOCA N 800 DE CAPETE ADEVARUL 1. Adevarul este fiinta vie. 2. Initiativa omului spre Adevar tot Dumnezeu o trezeste. 3. Oamenii sunt oile cele mai greu de pastorit. Nu sunt toate oi, mai sun t si berbeci si tapi; n veacul acesta oile sunt amestecate cu caprele. Nimic mai m partit pe lume dect parerea oamenilor asupra adevarului. Oare este vina adevarulu i? Dumnezeu a stiut aceasta infirmitate a omului, a aflarii adevarului curat , de aceea a dat Bisericii si slujitorilor ei legiuiti - lor singuri -, grija nva tarii lui curate. 4. "Scriptura nu se tlcuieste cum l taie capul pe fiecare", striga Sfntul Ap ostol Petru. Adevarul nu se nfatiseaza cum i se naluceste oricarei minti ntmplatoare. Cre stinismul nu este ceea ce poate strmba fiecare neputincios din el. 5. Cel mai greu pacat, vesnic fara iertare este starea omului mpotriva ade varului. ASCEZA

6. Termenul de curatire (asceza) are doua vrste si s-a ncetatenit sub numel e de purificare. Perioada ascetica cuprinde purificarea activa n care intra toate nevointele din partea omului si purificarea pasiva, adica de curatire a firii d e patimi dincolo de puterile omului, pe care o face Dumnezeu nsusi. El si face loc curat n cei ce-L cauta cu dragoste, dar puterile lor nu le mai ajung pentru acea sta si atunci ei trebuie sa sufere curatiri mai presus de fire, ca sa poata locu i n ei cu slava Cel mai presus de fire. 7. Faza de culminatie a ascezei si de adncire a trairii duhovnicesti se nu meste iluminare. n faza aceasta Darurile Duhului Sfnt primite la Botez se dezvolta n toata deplinatatea lor si ntaresc sufletul pentru si mai grele ncercari. n faza a ceasta pot aparea amagiri si daruri extraordinare si cine le are e sfatuit sa nu -si lipeasca inima de ele, pentru ca nu numai ca nu nainteaza, dar poate pierde s i tot ce a agonisit. Iar calea e din ce n ce mai subtire si tot mai mult trebuie sa te lepezi de toate. 8. Asceza are si un caracter hristologic. n nevointe nu e numai omul, e si Hristos prezent. n sfortarile noastre e prezenta forta din firea omeneasca a lui Hristos. 9. Partea ncepatorilor este nevointa de a seca izvoarele patimilor din pamn tul inimii, precum si grija de a nu se sui cu mintea n vazduhul parerii, caci aco lo bat furtuni mari si se rup aripile mintii. ASCULTAREA 10. Dintre cele trei fagaduinte (monahale) cea mai grea e ascultarea, pen tru ca are de biruit mai mult patimile mintii care discuta cu Dumnezeu n loc sa a sculte fara discutie. 11. Dintre cele trei fagaduinte monahale, ascultarea neconditionata s-a d ovedit cea mai grea, din doua motive cu totul opuse: unul infirmitatea firii, ia r celalalt personalitatea ei. 12. Disciplina ascultarii ridica firea din infirmitate precum scoate si mn dria din personalitate. Ascultarea face si pe lenesi si pe vicleni sa-si dezgroa pe talantul, precum acopera si pe cei talentati de jefuirea slavei desarte. 13. Chiar cnd se realizeaza sfintenia, nici aceasta nu dezleaga de acopera mntul ascultarii. 14. De Dumnezeu ascultam neconditionat toata viata si fara abatere. Daca n sa povatuitorii nostri dupa Dumnezeu, staretii si duhovnicii, devin eretici si, ca atare, se ncarca din partea Bisericii cu pedeapsa afurisirii sau caterisirii, atunci suntem dezlegati de ascultarea lor, pentru ca ei au strmbat dreapta credin ta si prin constiinta lor nu se mai exprima voia lui Dumnezeu. Dar ascultarea de Biserica nu nceteaza. 15. Manastirile cu viata de sine au slabit votul ascultarii si al saracie i si din pricina aceasta sunt o forma decadenta de monahism. 16. Spre folosul vietii duhovnicesti esti de mare cstig ascultnd pe oricine . 17. Ascultarea e lepadarea de sine, luarea crucii n fiecare zi (Luca 9, 23 ). 18. Ascultarea stinge orice framntare si opreste orice initiativa, deci to ata energia, cu vremea, trebuie sa se converteasca n virtuti duhovnicesti. 19. Ascultarea stinge personalitatea de pe planul lumii si, daca e ceva d e capul ascultatorului, toata nzestrarea lui se preschimba n sfintenie, pe care, d e multe ori, se poate ntmpla sa n-o stie nimeni fara numai Dumnezeu. 20. Asa creste ascultatorul o personalitate a spiritului, cnd izbuteste sa treaca peste gramada sa de oase ca si cum ar trece altul. ATEISMUL 21. Obrsia ateismului este n Templul din Ierusalim. 22. Ateismul este o infirmitate, o monstruozitate si o eroare fundamental a a naturii umane. 23. Daca ai bate pe un ateu cu dovezile ca pisalogul n piulita si tot nu v ei desface pe nebun de la nebunia sa. 24. Mintea care cugeta ca nu exista Dumnezeu cade n propria sa sentinta, c aci a te lupta din toate puterile mpotriva a ceea ce nu exista dovedeste nebunia acestei lupte, nonsensul, absurdul si prin urmare si (nebunia) mintii care o con

duce. 25. Necredinciosii, spre rusinea noastra, si cred necredintei lor mai mult dect credem noi credinta noastra. AVORTURILE 26. Alta durere pe care o aveti voi, mamelor, tatilor, sunt copiii lepada ti. Acesta este un pacat strigator la cer. Este uciderea la mijloc, nu este cu n imic mai usoara. Ascultati toti cu luare aminte: sngele lor cere razbunare. De asemenea, nu vei avea noroc cu ceilalti, ci numai plns si jale. Razbunarea sngelui varsat se f ace fara mila, ori ti ia Dumnezeu si pe ceilalti, ori vor cere nsusi capul mamei. Stiti bine ca aceasta se ntmpla la multe atunci pe loc. Iar aceasta asa se tocmeste ca alta suparare vei avea n casa, ca ti pierzi cumpatul si uiti de marea mila a lui Dumnezeu, ce o are cu toti pacatosii, si se apropie diavolul de tine si ti baga n cap gndul sa-ti iei lumea n cap si sa-ti faci capatul. Acesta este glas ul mpotriva tuturor celor care fac asa. 27. Mare ispitire patesc mamele care fac asa, care au ucis copii. Iar dac a vrei sa scapi tu si ceilalti copii, pe care i-ai facut, trebuie sa pui n loc to t atti copii, ai altor femei sarace si sa-i botezi, iar daca nu, ia-i si botezati gata si sa ngrijesti de dnsii ca de copiii tai, cu mbracaminte, cu ncaltaminte, fai na, bani de scoala, pna ce sunt n stare sa-si cstige pinea, si ce scoti din copiii t ai, sa iasa si din aceia. Iar toate necazurile pe care le vei avea n vremea aceas ta, fie pentru ei, fie de la ei, sa le rabzi pe toate, nadajduind n mila lui Dumn ezeu, ca ti va ierta pacatul, caci prin rabdare ispasesti pacatul. Milostenia cu osteneala, biruie naintea judecatii. 28. Vrei copii putini, nu lasa barbatul sa se atinga de tine. nsa ca sa pu teti face lucrul acesta, trebuie sa va nfrnati cu postul, iar eu zic cu foamea. Ca ci trupului acestuia de pe noi nu-i pasa daca ne baga n focul iadului. De aceea, ar trebui ca nici noua sa nu ne pese de poftele lui, ci sa le mai ucidem cu post ul. 29. Te sfatuieste barbatul ca sa ucizi copiii? Sfatul este ucigas, nu-l a sculta, ci mai bine rabda sa fii alungata de la casa lui si Dumnezeu va vedea os teneala ta si nu te va parasi, ci te va milui, de vei fi vrednica. n toate aceste a de pna aici se ncurca oamenii care nu postesc, caci acestia sunt izbiti de toate relele care de la stomac ncep, iar eu va spun ca si de la bru n jos. Prin urmare, sa va pocaiti si sa nu mai pacatuiti. Sa alergati la spoveda nie curata si la Sfnta mpartasanie, caci altfel nu vine ocrotirea lui Dumnezeu asu pra voastra si asupra avutului vostru. Nu uitati nsa, ca postul este poarta, iar patrafirul este usa. Iar, cu acestea, vine ocrotirea vie a lui Dumnezeu, fara de care nu putem face nimic, "Marturisi-voi Domnului faradelegea mea si ndata a rid icat pedeapsa pacatului meu" (Psalm 31). Asupra noastra atrna pedeapsa pacatului si urmeaza sa-l ispasim si sa-l scoatem din obicei. "De aceea, toata sluga sa se roage la vreme, chiar potop de ar veni, sa nu-l poata potopi". Vedeti cum trebu ie sa va fie asezamntul mintii, inimii si trupului vostru, curatite, caci Dumneze u nu pazeste trup spurcat, inima si minte cu viclesug, iar daca ne ndreptam, zile le se nsenineaza si ne vom bucura. 30. Din cauza avorturilor romnilor ne vor stapnii tiganii. BATRNETEA 31. Nu mai sunt batrni - batrni venerabili, adevarate chipuri ale lui Dumne zeu printre oameni. 32. Si batrnetea-i un cavou ajutator. 33. Rusine este batrnului plin de pofte. BETIA - CEI CE-SI BEAU MINTEA 34. Grozava expresie si adevarata cuvnt cu cuvnt. Ne reamintim efectul horm onilor asupra scoartei cerebrale: excita spre poftele genezice. Exact acelasi lu cru l face si alcoolul, sub orice forma si la orice grad de tarie; aprinde mintea spre aceleasi pofte. Nu suplineste nsa nici un hormon n rolul sau binefacator, ci pe oriunde trece ameteste, arde si atrofiaza. Omoara alte milioane de celule ne rvoase si fire telefonice. Toate ispravile se trec la activ, ntocmai ca mai sus s i se transmit zestre parinteasca la copii. Mai grav: daca prea din tinerete se dedau flacaii la must, se ntmpla ca aju

ng neroditori. Glandele lor genezice se vor atrofia si vor produce niste celule incapabile de rodire. Se apara si firea pe ct poate: nu ia n spate orice i se ncarc a. Chiar daca se dau la vin mai trziu si nca nu scapa de pedepse. Asa de pilda, ce rcetatorii n chestiune au gasit forme monstruoase de spermatozoizi, avnd ba doua c apete, ba doua cozi, ba alte forme, efecte ale betiei. Betia si nscrie urmarile pna si n celula genezica, mica de 60 de miimi dintr-un milimetru. Ceea ce e dureros e faptul urmator: daca se ntmpla vreo zamislire cu o atar e samnta beata, si care-i mai mult siluire dect iubire, urmasul va fi, cu maxima p robabilitate, epileptic - boala de nervi fara leac. Aceasta e cu att mai sigur, c u ct la scrba si spaima bietei mame, se mai adauga si bruftuluiala ctorva njuraturi de Dumnezeu. Deci, dezechilibru n toate partile, dezechilibru n mediul umoral, dez astre n patrimoniul erediar, dezechilibru moral, o mai fi avnd si mama ceva de ada us, daca nu alta, cel putin spaima ce-o mannca, si nca e de ajuns ca sa se arate p e lume, n loc de un chip senin, un chinuit de draci si martor la judecata mpotriva parintilor sai. Sfrsitul betivului e sau n sant sau n casa de nebuni; iar sufletul n iad nca d e aici. Urmasii lui - nu mai zic nimic, mila ma opreste; totusi, mai am si o mil a preventiva, pentru viitor, care ma face sa scriu. BISERICA 35. Ceea ce odinioara era corabia lui Noe peste puhoaiele potopului, acee a e Biserica lui Hristos - Cel cu cruce - peste puhoaiele pierzarii. Deosebirea e aceea ca corabia lui Noe a fost nchisa pe dinafara de Dumnezeu si nimeni n-a ma i putut intra (Facere 7, 16), pe cnd corabia Bisericii - coarbia cu crucea pe cat arg - are intrarea deschisa si mai pot intra oameni nvalmasiti de puhoaie. Acolo era Noe, aci Hristos, iar n valuri ucigasul, necnd pe oameni. Se ntmpla nsa ceva de nenteles: ca cei ce se chinuiesc n valuri, desi toti tin sa traiasca, totusi nu toti vor sa scape n coarbie. Mai mult chiar, scuipa minile ce li se-ntind de la intrarea corabiei. Iar minile sunt bratele parintesti: brat ele celor sapte Sfinte Taine ale lui Dumnezeu care izbavesc pe oameni din potop, nascndu-i din trup n Duh (Coloseni 2, 12), din amarta viata la viata cereasca. BLESTEMELE 36. Nu asculta Dumnezeu toate blestemele nebunilor, dar cei ce blestema s e osndesc. BOGATIA 37. Daca de fapt si de drept, proprietatea si stapnia lumii e a lui Dumnez eu, atunci omul e numai un fel de chirias, un fel de administrator si nicidecum proprietarul absolut al lumii. Ca, de se va crede stapn absolut al lumii, seamana cu credinta ngerului nebun. Pentru ca sa nfrneze pe om de la o caderea ca aceasta, Dumnezeu l-a numit iconom nedrept, pe de o parte, pe motivul ca n-are proprieta tea absoluta, ci numai proprietatea relativa; iar pe de alta parte, ca sa-l fere asca de caderea n nebunia ngerului rau. Asadar, de ndata ce se da pe sine proprieta r absolut al lumii, se ciocneste cu Dumnezeu, l tagaduieste, l nlatura, l expropriaz a, si cu asta crede ntocmai ca Lucifer. Nu-si da seama bietul om ca, primind ispi ta, va fi zdrobit sub darmaturile propriei sale iubiri nebune. Cnd omul se lipeste de faptura, de avutie, de slava, acestea i se fac mamo na, care nsemneaza bani sau bogatii. Deci nu poti sluji si lui Dumnezeu si lui ma mona. Cu toate acestea, Dumnezeu lauda pe iconomul prt, care si-a facut prieteni d in mamona nedreptatii, si-i fagaduieste ca-l va primi n mparatie cnd o va ispravi d e risipit, dupa legea dumnezeiasca a iubirii de oameni - se ntelege ca e vorba de risipirea mamonei. De aici putem scoate ntelesul bogatiei: nu saracia te mntuiest e, nici bogatia nu te osndeste; si precum nici bogatia nu te mntuieste, asa nici s aracia nu te osndeste, ci precum ai sufletul si fata de bogatie si fata de saraci e. 38. Esti sarac si zorit cu gndul dupa avutie, iata ca nu te mntuieste sarac ia. Esti bogat, dar desfacut cu inima de bogatia ta, iata ca nu te primejduieste bogatia ta. Faptul cum stai cu sufletul: si fata de una si fata de alta, de ast a atrna mntuirea sau osnda ta. 39. Nici bogatia, nici saracia n sine n-au calitatea de a osndi sau ferici pe planul vesniciei. Atitudinea sufletului fata de ele este cea care determina v esnicia. Pot fi bogati care se mntuiesc si pot fi saraci care nu se mntuiesc sau s

e osndesc. Dincolo de cele vazute, poate n fondul lor, este Raiul si Iadul, doua e ternitati paralele, cu o prapastie de netrecut ntre ele. 40. Bietul Dumnezeu, saracul, n-are unde sa-si plece capul, ca bogatii si pana cea vicleana a carturarilor (Ieremia 8, 8) lumii acesteia L-au expropriat din dreptul de proprietate si autor al lumii. Cine stie, daca nu cumva I-a ramas totusi dreptul sa se supere pe ei si sa le mature toate gndurile cu mamona lor c u tot. Caci dreptul de proprietate deriva din atributul de autor, mai mult ca di n actul de proprietate. Deci, cnd clatina Dumnezeu mamona, e semn ca n-a fost ico nomisita bine de oameni, si le cere socoteala; a zis doar: "Fii celor saraci ca un Tata!" (ntelepciunea lui Isus Sirah). Deci, fiind n drepturile absolute peste v aloarea economica, poate sa-si puna iconomi pe cine vrea, chiar si pe cei ce-L t agaduiesc. Cu aceasta ornduire atotputernica, prin care Dumnezeu si lucreaza voia Sa, ntrebuintnd chiar si pe vrajmasii Sai, ca sa-i trezeasca din mpietrirea inimii cu care tin Lazarii la poarta. 41. Cta vreme iconomisim averile dupa legea iubirii de oameni, Stapnul aver ii ne-o mentine. Dar, daca uzurpam dreptul lui Dumnezeu si punem alta lege n icon omia lumii, avutia se ia de la noi sau se risipeste. Cu orice alta lege dect cea a lui Dumnezeu avutia se risipeste. 42. Parintii au zis ca singura noastra avutie cu adevarat sunt pacatele. Caci, dupa ei, nu esti proprietarul dect al lucrului pe care l-ai facut din nimic . Iar, mplinind conditia asta, din nimic Dumnezeu a facut faptura, iar faptura a facut pacatul. 43. Nu poti propovadui mparatia Cerurilor cu plumbul materiei pe aripi. 44. Poate ca si de aceea mai clatina Dumnezeu bogatia bogatilor, ca totus i sa se mai mntuiasca unii din ei. 45. Noi nsa sa ne mbogatim n Dumnezeu: cugetndu-L, iubindu-L, mpartasindu-ne c u El, silindu-ne a gndi si a iubi ca El, ntre toate mprejurarile vietii. Iata adeva rata bogatie, care nu se va lua de la noi. 46. La doua feluri de oameni le-a zis Dumnezeu "nebuni": la cei ce "zic c a nu este Dumnezeu" (Psalmul 52, 1) si bogatilor, carora stomacul e tot dumnezeu l lor (Filipeni 3, 19). 47. Am bagat de seama umblnd ca aproape la toate portile bogatilor a pus D umnezeu cte un Lazar. La multi le-a aratat si le-a atras aminte de rostul lor. Bu bele lui Lazar si toata mizeria lui cutremura fireste, dar groaza ne cuprinde cnd sub stralucirea trupeasca a bogatului, vedem ascunsa neagra mizerie a unui sufl et fara nici o virtute, fara nici o bunatate, un om decazut al tuturor pacatelor , bubele spurcaciunii, pe care nu i le ling nici cinii. Pe acestea i le gdilau dra cii. BOLNAVII 48. Dumnezeu a pedepsit pna si cu lepra. Deci lepra si orice lepra, urmari te la obrsiile ei, arata ca pacatul sufletului atrage dupa sine pedeapsa trupului , dar i aduce sufletului smerenia, sanatatea mintii. Boala apare nti n psihic. Aceasta este o propozitie a medicinii moderne. Scr iptura vedem ca ntregeste cu lamuriri ceea ce spune medicina. Este o retragere a lui Dumnezeu din sustinerea sanatatii omului. Poate chiar o izgonire a Lui. 49. Cei bolnavi sa tina regimul bolii n loc de post. 50. La boli grave alearga la cel mai bun doctor. 51. Din trei pricini se mbolnaveste trupul: 1. De otravuri din lipsa postului. Carnea este o otrava si se mistuie tot cu ajutorul unei otravi care este fierea; 2. Din nastere, pentru ca fie mama sau tata nu a fost treaz cnd s-a zamisl it copilul. Fugiti de barbati cnd sunt ametiti de bautura, ca de foc; 3. Din desfrnare, pentru ca trec masura cuvenita si ncepe sa-i doara spatel e, spinarea, salele, slabesc nervii, devin iuti si nerabdatori. Toate acestea, p entru ca nu si-au nfrnat poftele (puterile). Este tocmai ca bogatul care saraceste . Asa si trupul care si-a mncat toata vlaga. BOTEZUL 52. E foarte semnificativa ntreita cufundare a celui ce se boteaza n numele Sfintei Treimi. Cufundarea aceasta totala nsemneaza att moartea Domnului pentru n oi ct si moartea omului vechi, omul pacatului. Numai cu pretul acestei morti ne nv

rednicim de ungerea cu Sfntul Mir, prin care ni se mpartasesc, dupa ornduirea lui D umnezeu, Darurile Duhului Sfnt si unirea cu Omul Cel nou, Cel venit din ceruri, p rin Taina Sfintei mpartasanii. 53. Mntuitorul nostru nevazut se mbraca cu noi, si pe noi ne mbraca cu Sine: "Cti n Hristos v-ati botezat, n Hristos v-ati si-mbracat" (Galateni 3, 27). 54. Omul cel dinti, luat din pamnt si pamntesc, se mbraca n omul cel de-al doi lea, care este din cer si se face ceresc (1 Corinteni 15, 47). Iar primul om cer esc este Iisus Hristos: Omul Cel nou, care este chipul si asemanarea lui Dumneze u (Efeseni 4, 24). Faptura noastra cea sufleteasca sau duhovniceasca se uneste c u Dumnezeu, iar El Se face - asa zicnd - duhul nostru. Iata pe scurt ce este tama duirea firii noastre sau nnoirea omului. 55. Toti crestinii sunt botezati si totusi nu toti se mntuiesc. De ce? Iat a de ce: Darurile Botezului stau nlauntrul fapturii noastre nevazute, asteptnd spo rirea vrstei si vremea mintii, cnd, prin propovaduirea Bisericii, aflam despre com oara cereasca cea ascunsa n tarina fiintei noastre. 56. Curatirea deplina a firii, ntmplata prin Botez, asteapta si vremea mint ii, cnd curatirea e aflata efectiv prin porunci. 57. Desi nzestrati cu darurile Botezului, totusi n-am scapat de razboiul m omelilor. Momeala nefiind pacat, e permisa de Dumnezeu sa cerce cumpana libertat ii noastre. (...) Sfntul Marcu Ascetul ne lamureste: Hristos prin cruce si prin Harul Botezu lui "slobozindu-ne de orice sila, n-a mpiedicat aruncarea gndurilor n inima. Aceast a pentru ca unele din ele, fiind urte de noi, ndata sa fie sterse; altele, fiind i ubite, n masura n care sunt iubite sa si ramna; si astfel sa se arate si harul lui Dumnezeu si voia omului, ce anume iubeste: ostenelile din pricina Harului, sau gn durile din pricina placerii". Aici sta pricina pentru care noi, desi botezati, t otusi mai avem trebuinta si de al doilea Botez, al pocaintei, ntruct nu suntem ca n gerii neschimbabili. 58. Darurile Sfntului Botez ne mbie, launtric prin constiinta, si dinafara prin cuvntul Bisericii, la mplinirea poruncilor lui Dumnezeu. 59. Cel cu un talant din Sfnta Evanghelie are numai botezul si talantul lu i i se va da celor fara botez, dar cu fapte. 60. Fiecare din noi, ori stim, ori nu stim, ori credem, ori nu credem, pu rtam pe Hristos Iisus si pe Duhul cel Sfnt n temelia fapturii noastre celei duhovn icesti. Hristos Iisus Cel cu Cruce, este asadar piatra unghiulara, temelia zidir ii noastre celei duhovnicesti. Aceasta e adevarat pentru toti cei botezati. 61. n veacul al VIII-lea al erei crestine a fost, printre altele, o mare l upta pentru icoane. A trebuit un sobor ecumenic, ultimul sobor, al VII-lea, sa a pere cinstirea sfintelor icoane. Atunci erau iudeii care prau icoanele la mparati, precum ca sunt chipuri cioplite si nchinare la lemne. Desi atunci s-a pus capat rautatii si multe veacuri icoanele au fost n cinste, astazi iarasi li se gaseste vina. Atunci li se zicea ca-s o nchinare gresita lui Dumnezeu. Azi vina lor e ca amintesc de Dumnezeu. Dar mai e o icoana n primejdie: icoana lui Iisus, pe care o avem n noi, n fi ecare - caci de la Botez fiecare suntem destinati sa fim o icoana a lui Iisus. mp otriva acestei icoane a lui Iisus n noi se da azi o lupta mai vrajmasa ca odinioa ra mpotriva sfintelor icoane. Se da o lupta mpotriva icoanei omului! Unde-i sunt aparatorii!? CALEA MNTUIRII 62. Calea mntuirii e chiar cararea pe care a mers Dumnezeu nsusi ca om adev arat, facndu-ni-Se pilda ntru toate (Ioan 13, 15) si dndu-ne ndrazneala. Pe cararea mntuirii nca merg doua feluri de calatori, caci de-atunci... un Tovaras nevazut si bun merge cu noi, cu fiecare, n toate zilele, cu fiecare rnd de oameni, pna la sfrs itul veacului (Matei 28, 20): Dumnezeu nsusi si cu sfintii Sai, ntovarasind nevazu t pe oameni. 63. Calea mntuirii, sau Cararea, ncepe cnd omul vine - de cele mai multe ori abia viu din glceava cu moartea - si intra n Biserica vazuta, cea adevarata, care e: "Una, sfnta, soborniceasca si apostoleasca Biserica". 64. Calea mntuirii o numim calea lui Dumnezeu, pentru ca, cel dinti, El a m ers pe ea.

65. Cine vrea sa vada pe Domnul n veacul fara de sfrsit, dupa nviere, trebui e sa mearga cu El toata calea, iar nu numai pna la un loc, sau numai pna la o vrem e. Ramasi n urma de frica (Apocalipsa 21, 8) sunt destui n toate vremile, dar mai ales n zilele noastre, temndu-se ca nu cumva din cauza credintei sa-si primejduias ca viata aceasta. Noi nsa zicem: unde e fericirea aceea, sa cadem si noi n "primej dia", n care a cazut Dumnezeu? Iar de nu ne primejduim pentru Dumnezeu, e semn ca nu suntem vrednici. 66. E bine de observat ca Iisus Hristos, ntrupat n om adevarat, a biruit pe diavolul ca om, iar nu ca Dumnezeu; caci cu puterea de Dumnezeu, ca fulgerul la aruncat din ceruri (Luca 10, 18). Iisus a venit sa se lupte cu diavolul, ca om adevarat, ntruct numai asa ne putea mpinge la toata ndrazneala cta trebuie; iar cstig d - ca om - o biruinta desavrsita asupra lui, biruinta ne-a dat-o noua, n dar, dar numai daca ne luptam si noi ca El. Cu biruinta Sa, Mntuitorul ne-a nvatat si pe n oi mestesugul razboirii, ne-a dat cunostinta si ne-a dat si puterea. Deci El e m estesugul, cunostinta si puterea; El e modelul de lupta, ct tine cararea. Mntuitor ul de aceea a si venit, ca sa sfarme lucrurile diavolului (1 Ioan 3,8) si sa surp e stapnirea lui n care tinea pe oameni. 67. Pe calea mntuirii nimeni nu poate merge singur de nu se va lasa condus de mna nevazuta a Mntuitorului, prin preotii Bisericii, slujitorii Sai vazuti. Ca ci zice: "Cine va primeste pe voi pe Mine Ma primeste" (Matei 10, 40). Deci, n ca lea Duhului, nu poti merge fara ucenicie la duhovnic. 68. Multimea ispitelor, vicleniile potrivnicului nevazut, razboindu-ne pr in lucrurile sau oamenii vazuti, oricnd ar putea scoate pe ucenicul Domnului din calea mntuirii si sa-l rataceasca, daca duhovnicul n-ar avea mestesugul, stiinta si puterea de la Dumnezeu, ca sa mprastie si mereu sa strice lucraturile potrivni cului. Pricepem, prin urmare, ca ucenicul sau credinciosul e dator cu ascultarea din dragoste catre duhovnicul sau, caci fara darul acestuia e cu neputinta izba virea de necazuri si mntuirea. 69. Ar trebui sa urmam Mntuitorului toata calea Sa pamnteasca, macar tot as a de zornic, pe ct ne zoreste foamea si setea dupa cele pieritoare. CANCERUL 70. De obicei, patimesc de cancer cei ce nu postesc niciodata. Cancerul nc a n-are leac si apare fara alte explicatii, dect ca o frna pedepsitoare a desfrnari i stomacului. Se vede ca prin el se pedepseste lacomia mncarilor si obrsia desfrnar ii. 71. Cancerul, aceasta misterioasa anarhie celulara, mi se pare ca vine to t cam din aceleasi pricini din care vine si o anarhie sociala, tot un dezechilib ru dovedeste n vreo zona necunoscuta a organismului, sau vreo slabire n serviciul de siguranta al sistemului nervos. Banuiesc despre roiul celulelor canceroase ca au chiar o alta forma cromozomica; n tot cazul recesivitatea e sigura. CALUGARIA 72. De vrei sa te faci calugar, fa-te ca focul! 73. Mantia (calugarului), desi e neagra, nu nseamna gndul mortii, desi cuvi osii adormiti se nfasoara n mantie. Mantia e o mbracaminte plisata, ceea ce amintes te o mbracaminte de raze a unei lumini necreate, tsnind ca fulgerele din fiinta lu i Dumnezeu asa cum s-au nvrednicit s-o vada pe Muntele Tabor Petru, Iacov si Ioan , si aceasta numai ct i este cu putinta firii omenesti. Aceasta este mbracamintea n estricaciunii si a sfinteniei, lumina dumnezeiasca n care au stralucit multi, "oa meni dupa fire si dumnezei dupa har" (Sf. Simeon Noul Teolog). 74. Camilafca (pe care o primeste candidatul la calugarie n.n.) e un val usor, aproape straveziu, care pogoara de pe cap la corp. Desi e negru si el, nu n seamna gndul mortii. E un simbol al mintii care, sub puterea curatitoare a Harulu i, devine stravezie, devine de culoarea cerului si se vede pe sine ca lumina ntel egatoare. Aici e o mare taina a vietii duhovnicesti. Altarul mintii n care s-a salas luit Hristos la Botez devine tot luminos si lumina dumnezeiasca din Iisus straba te catapeteasma, care este trupul n ntregimea lui, si astfel mintea noastra se une ste cu mintea lui Hristos - cum spune Sfntul Apostol Pavel - si tot trupul nostru se face primitor de lumina ntelegatoare. Iata unde are sa ajunga rugaciunea mint ii, sa strabata nu numai luptele, ci si nepatimirea.

ntr-o atare tarie si deplinatate de Duh mintea nu mai cugeta gresit sau ra tacit pe Dumnezeu ca obiect, ci ne ntlnim noi si Dumnezeu n acelasi subiect al unei altfel de cunoasteri, mai presus de firea de dincoace a mintii (Dumnezeu este s ubiectul universului vazut si nevazut si tot universul este obiectul cugetarii l ui Dumnezeu; deci Dumnezeu gndeste lumea, iar nu faptura l gndeste pe Dumnezeu; cnd face aceasta nu e de mirare ca nu-L gaseste, de vreme ce-L face ceea ce nu e: ob iect). n felul acesta El Se face hrana mintii noastre, caci n ea s-a sadit putinta unirii omului cu Dumnezeu. 75. nsemnatatea facliei n rnduiala calugariei vrea sa spuna ca noi nsine treb uie sa ne transformam ntr-o faclie. Noi suntem pietrele, lemnele sau jertfa de bu na voie pe altarul lui Ilie, altarul de dovedire al adevaratului Dumnezeu. Iar d e foc se va ngriji Dumnezeu. 76. Intrarea n calugarie se savrseste n vremea Sfintei Liturghii, ndata dupa intrarea cea mica cu Evanghelia. Spre stiinta, pe scurt, Sfnta Liturghie este slu jba de capetenie a Bisericii n care e prezentata viata si nvatatura Mntuitorului, p recum si lucrarea de mntuire a omului prin Jertfa de pe Golgota. Sfnta Liturghie e ste repetarea sau continuarea peste veacuri a aceleiasi jertfe si taine. Fratele care vine la calugarie este o roada a acestei jertfe. Bratele parintesti l astea pta deschise pe cruce. Aceasta e cea mai puternica chemare ce s-a putut face vre odata oamenilor. 77. Libertatea constiintei e cel mai adnc bun spiritual pe care-l avem la n demna n viata. Acesta este factorul de care Biserica tine seama si garanteaza seri ozitatea convingerii, alegerii si statorniciei. Sila mprejurarilor, sila neputint elor, sila nfrngerilor, daca nu se vor converti n convingere, nu stau garantie pent ru calugarie. Fagaduintele calugariei sunt, asadar, pe viata, viata petrecuta ntr -o manastire. 78. Oamenii prea legati de fire nu au nteles niciodata vietuirea cea mai p resus de fire, de aceea s-au temut de aceia cu o astfel de vietuire ca de un rau , ca de o mustrare si i-au facut mucenici. 79. Cel mai frumos dar pe care l putem face lui Dumnezeu e sa ne daruim Lu i pe noi nsine, pe viata. Dumnezeu primeste si mbratisaza, apara si ntareste un ase menea dar. Abia cu aceasta daruire a dragostei prindem putere asupra greutatii, asupra neputintei si capatam curaj n nevointe. Un duh nou se salasluieste ntru noi din clipa aceasta. l avem noi mai de demult, dar acum a prins el inima noastra n razele lui. Caci duh dumnezeiesc este dragostea care a facut sfinti. 80. Calugaria e o logodna cu modul mai presus de veac al vietuirii ngerest i. (...) Logodna aceasta ncepe nsa cu foarfecele, unelte care taie valul necunosti ntei de Dumnezeu de pe suflet sau mrejile patimilor de pe minte. La aceasta taie re nu numai ca te nvoiesti, dar saruti si foarfecele, mijloacele fizice sau moral e cu care se face aceasta rupere a sufletului si a mintii de patimi. Aceasta a f ost ultima zi din viata n care ai mai avut pareri personale si vointa proprie. De la logodna cu ngerescul mod de viata sub o noua lege, taierea voii si a toata pa rerea ti este lege. 81. De la darea numelui, monahul e un nou botezat, care si ntelege personal Botezul. Aceasta nu e repetarea primului Botez, ci nnoirea lui. Viata lui viitoa re, desi continuata pe pamnt, va avea sa fie o slava a Sfintei Treimi. ntreaga Sfnt a Treime si face salas ntr-un ales. Chematii sunt multi, dar vin numai cte unii car e se aleg. Cu acestea ncepe noua mbracare n Hristos. 82. Pe aceasta cale nu poti calatori fara primejdie dect condus de mna neva zuta a lui Dumnezeu, prin constiinta unei calauze. 83. Calugaria se ntemeiaza pe sfaturile evanghelice. 84. Cinul monahal urmareste trairea crestinismului pna la masurile desavrsi rii. Dar ca sa faca firea omeneasca o cale att de lunga trebuie ntelese bine mijlo acele si foarte bine cunoscuta calea. 85. Fiti de-a dreptul ucenicii lui Iisus, cum au fost apostolii; dar pute m fi niste ucenici mai smeriti ai unui slujitor al lui Iisus, cum este duhovnicu l. Calugaria nu se nvata att din carti, ct din aceasta ucenicie. 86. Stiind Iisus ca patimile opresc sufletul de la calea Sa, ntruct l lipesc de viata aceasta, ne-a cerut sa ne lepadam de tot ce avem, sa urm familia, ba sa urm si propria noastra viata n conditiile lumii acesteia (Luca 14, 26). Calugaria

stabileste o alta nrudire ntre oameni: rudenia cea dupa Duh. Casatoria si copiii i parasesti nainte de a-i avea si n-o iei pe calea aceasta. 87. Nici o patima nu vrea sa paraseasca firea fara nevointe, adica silint e ale constiintei ntarite de vointa. Din pricina acestei lupte ntre convingeri si patimi calugaria e datatoare de har si e numarata la Taina Pocaintei. 88. Drepte sunt caile Domnului si cei drepti merg pe ele, dar ndaratnicii pe aceleasi cai se poticnesc si cad. Pentru calea calugariei trebuie, prin urmar e, sanatate deplina si majoritate de minte. 89. Multi vin la calugarie cu o parere buna despre ei nsisi, parere pe car e nemarturisit si-o pastreaza si n manastire. Parerea sau iubirea de sine e o for ma subtire a mndriei. n manastire viseaza sfintiri si litanii si viata fericita, i ar cnd aici dau de severitatea luptelor cu patimile, de taierile dureroase ale pe depsirii ntru toata fapta buna, visul se destrama si ncepe dezamagirea si nemultum irea, camuflarile mndriei. Daca cel n cauza si nchide sufletul de catre povatuirea d uhovniceasca, pentru ca aceasta taie amagirea de sine din care creste dezamagire a, bobul de gru se schimba n taciune si se crede gru nedreptatit. Aceasta este iubi rea de sine pe care o mentine mndria si punctul de vama al diavolului. 90. Sufletele slabanogite de mndrie stau totusi pururea ncordate n legitima aparare de catre orice ndregatori, gata sa-si apere dreptatea si sa-si justifice n tristarea, sa-si explice ei mai bine cauza si niciodata nu simt trebuinta sa asc ulte si sa urmeze, daca este o cale mai presus de ce pot ei pricepe. Asa se expl ica ndepartarile, mputinarile si chiar ntunecarile de la rostul luminos al calugari ei. 91. Monahul lenes de mntuirea sa ncepe sa uite ntelesul celor ce are de facu t, se multumeste numai cu intrarea n calugarie, ca si cum cu aceasta si-ar fi aju ns scopul. Potoleste rvna de razboire cu slabiciunile firii patimilor, mbracaminte a sa de luptator al duhului pierde nsemnatatea ei de la nceput. Sandalele nu mai a learga pe calea gatirii evangheliei pacii, calea duhului, ci o iau iarasi pe cal ea pamntului. Nici nu observa monahul molatic de minte cnd a fost scos din lupta s i redus la un simplu cuier de haine calugaresti. Cu alte cuvinte nu vede ca a aj uns o mizerie cazuta ntre tlhari, un mincinos al Domnului Hristos. 92. Daca monahul se complace ntr-o calugarie de uniforma si nu-l doare sti ngerea luminilor sufletului sau - ntristarea e chipul unui suflet cu luminile sti nse - nseamna ca a dat n micime de suflet si a ajuns un om de nimic. Potrivit aces tei ndreptari el cauta alta hrana sufletului sau: lauda oamenilor, aprobarea voil or sale. De povatuitorii sai se desparte sufleteste, judecndu-i si gasindu-le tot felul de pricini. Asa se cuibareste viclenia n suflet si l face pe monah om cu do ua fete, morminte varuite pe dinafara, nengrijit pe dinauntru, ipocrit. 93. Cnd monahul a realizat fatarnicia, a ajuns pe punctul de a parasi calu garia. n ochii lui toti sunt fatarnici, e o victima nevinovata a nedreptatilor, d e aceea, osndindu-i, iese dintre ei. De aici se vede destul de limpede ca mndria s ingura, chiar sub cea mai subtire forma a sa, cum e parerea de sine, daca nu e t aiata din radacini, e n stare sa risipeasca din suflet toata viata dupa duh. Nu e mndria urciunea pustiirii? De aceea, cnd te crezi bun, sa stii ca esti nebun si sa astepti ocara ca sa te curatesti. ntunecarea aceasta nsa ne aduce aminte de nvinui rile pe care le-a adus Iisus peste capul celor ce fatarniceau virtutea. 94. Astazi pentru obrazele celor din ndaratnicie parasesc lupta calugarii. Biserica ncearca pedepsirea, scoaterea din monahism, afurisirea sau caterisirea. Crestinii nu au de nvatat nimic bun de la acesti dezertori si mincinosi. Biseric a, prin slujitorii ei, nu face degraba lucrul acesta, dar ce nu poate rugamintea poate pedeapsa. Plata neascultarii de Biserica este pierderea mntuirii. ndaratnicii dau, as adar, de primejdia pierzarii, ca sa se dezmeticeasca. Asa se ntmpla cnd se ntareste fariseul si slabeste vamesul. 95. Prinderea sufletului ntr-o viata dinafara de duh prin tartele vietii, e totuna cu ducerea lui iarasi n temnita patimilor. 96. Calugaria nu creste visatori ai mparatiei lui Dumnezeu, ci oameni hota rti care duc trairea crestinismului pna la ultimele lui consecinte de disciplina s i frumusete. Altfel Hristos nu ne-ar fi spus ca "mparatia lui Dumnezeu" - chiar a ceasta launtrica - "se ia cu navala si navalitorii pun mna pe ea" si "ndrazniti, E

u am biruit lumea". 97. Calugaria cere smerenie si curaj. Smerenia si curajul s-ar parea doi termeni opusi. Cu toate acestea, n viata duhovniceasca ei se armonizeaza, ba se s i completeaza. Absenta sau mputinarea unuia slabeste pe celalalt si ntre ei trebui e tinut un echilibru. Caci viata crestina orientata numai spre umilinta ia o nfat isare de sclavie spirituala, de pipernicire la litera si pierde curajul. De asem enea, orientarea numai spre ndrazneala personala si spre profetism distruge biser icitatea si sobornicitatea crestinismului, provocnd fie erezie, fie schisma, deci pierde smerenia. 98. Calugaria slabeste n suflete slabe si se ntareste n suflete mari. 99. Manastirile cu viata de sine au slabit votul ascultarii si al saracie i si din pricina aceasta sunt o forma decadenta de monahism. 100. Cea mai buna justificare a monahismului o fac cele trei rosturi cu c are a strabatut el istoria: rostul spiritual, rostul cultural si rostul social. 101. Acesta este rostul de capetenie al monahismului: trairea crestinismu lui pna la tensiunile desavrsirii, cnd existenta lui Dumnezeu devine un fapt de nat ura evidentei absolute pentru toti. Calugarii care realizeaza monahismul sunt n l ume facliile aprinse ale lui Dumnezeu. Ceilalti, care nu-l realizeaza, umbla cu ele stinse, iar pentru nfrngerile lor morale Dumnezeu este hulit printre oameni (R omani 2, 24). Dar nu acestia califica monahismul, ci cei dinti. 102. Calugaria dezleaga pe monahi de obligatiile ngrijirii familiei n lume. Cu toate acestea, legatura nu e rupta, ci ramne n dreapta cumpanire a situatiilor si a celei mai bune solutii. Daca dai staretului toata grija ta, o dai si pe ac easta, si cum va rndui, asa va ramne. Prea multa ntlnire cu rudele nu e buna, pentru ca ele aduc grijile lumesti, tnguirea ca au fost parasite si felul de a gndi dupa lume. Sunt totusi rude care se bucura cu adevarat de calea noastra. O viata mbun atatita a noastra le-ar fi singura mngiere si bucurie care ar cntari n sufletul lor mai mult dect amaraciunile. Acesta-i primul folos sufletesc ce se asteapta de la noi. Iar al doilea e acela al rugaciunilor pentru mntuirea lor. 103. Precum cnd merg la oaste, oamenii lumii lasa toata grija de acasa, ca sa nu-i nclceasca n vremea ostasiei, asa si nevoitorii mntuirii lasa toata grija lu mii pentru mparatul cerurilor. 104. Lepadarea de lume e o convingere, pe care poti s-o ai si-n mijlocul lumii stnd, precum poti sa n-o ai n mijlocul pustiei petrecnd. CALUGARII 105. Viata monahului este launtrica, duhovniceasca, pe cnd viata n lume e na fara. Una cu alta nu seamana. 106. Mirenii mai vin la manastire pentru rugaciune, calugarii nu se mai d uc n lume sa se odihneasca. Toate profesiunile au vacanta sau concediu, numai cal ugaria nu. Asa ceva ar nsemna ncetarea calugariei. 107. Calugarul trebuie sa se fereasca n sufletul lui de cel ce-l iubeste, ca sa nu fie ranit de slava desarta, precum trebuie sa se fereasca si de cei cel ocarasc, ca nu cumva poate din nepasarea lui sa fie hulit Dumnezeu. De aceea c alugarii nu umbla printre oameni cu ochii pe ei, catnd cunoscuti sau dorind sa st ea de vorba, ci si vad de cale cu gndul la Dumnezeu. 108. Toti calugarii care pentru neaparata trebuinta au mers prin orase au simtit trebuinta ocrotirii lui Dumnezeu. Rugaciunile celor din manastire i-au ns otit ca o mna de aparare. Un drum n lume ti face dovada statorniciei n calea cea duh ovniceasca. De altfel nici nu se trimit din manastire dect cei mai statornici n ca lugarie. n ce consta primejdia? Firea omeneasca a fost asemanata cu cltii, patimil e cu focul. Daca te atingi cu focul, clti fiind, patimile amortite prin nfrnare se aprind prin simpla vedere. Calugarii traiesc ntr-un altfel de foc al Duhului Sfnt. Acesta se stinge cnd se apropie de ei ntinaciunea prin simturi. 109. Chipul monahului a trezit ntotdeauna si n tot locul mncarimea de limba a mirenilor. Ei cauta oarecum fie sa defaime modul acesta de viata, fie sa-l fer iceasca pe al lor. 110. Mirenii stiu toate nfrngerile calugarilor, dar nu stiu niciodata pe vr eunul din sfintii care sa fi biruit el aceste nfrngeri. 111. Mirenii vad pe calugari prin patimile de care sunt stapniti ei si nu le vine a crede ca-i cu putinta si o viata de virtute. Virtutea e nenteleasa, ba

uneori e numita fatarnicie. Asa frate calugare, nvaluie pe oameni n dragostea ta c ea din multa rugaciune si vei vedea trezindu-se n necunoscutii cu care stai de vo rba si o scnteie dumnezeiasca, pe care nu si-o pot exprima, ci numai o suspina. 112. Calugarii, prin viata lor de obste, sunt o icoana straveche a lumii noi. 113. De la asezamntul inimii n duhul lui Dumnezeu izvoraste toata purtarea monahului catre cele dinafara, iar cele dinafara, dupa modul cum le face, spores c duhul celor dinlauntru. 114. Un calugar trist, este un calugar cu luminile stinse. CARTURARII 115. Sunt multi carturari "aproape de mparatia lui Dumnezeu". Sunt toti ce i care cred n Dumnezeu, dar nu cred n Iisus Hristos. Acestia au simplificat tot ap aratul religiei, ca odinioara carturarul cu care a vorbit Iisus. Au ramas cu un Dumnezeu abstract, care nu le cere mai mult dect sa-i recunoasca existenta. Se mu ltumeau foarte bine cu un Dumnezeu pe Care l deduc ei, creat de ei, chiar un Dumn ezeu al lor, desi absolut, inaccesibil, daca nu chiar inexistent. Fara revelatia lui Dumnezeu n Iisus Hristos si fara angajarea n toate conse cintele concrete ale acestei Revelatii, carturarii ramn aproape pe "dinafara de mp aratie". CASATORIA 116. La casatorie nu ajunge numai numarul anilor, ngaduiti de lege, ci se cere si vrsta credintei n Dumnezeu, prin care, "pazind hotarele legii", sa se asig ure stapnirea acestei patimi. Majoratul partilor l decide mintea, nu instinctul; c redinta, nu necredinta; nfrnarea nu desfrnarea. 117. Viata noastra are trei faze n dezvoltarea ei: faza vegetativa - pna la nastere; faza bio-psihica, fara limite precise; si faza spirituala. Multi nu tr aiesc dect primele doua faze ale vietii, iar mai sus nici n-au de gnd s-ajunga. Tr aind ntr-o casatorie cu acestia, nu poti fi dect ntr-un permanent dezechilibru cu c erintele spiritului. Viata acestora e o njuratura continua la adresa spiritului, iar pentru partea crestina e un fel de mucenicie fara nadejde sigura. 118. n opera recreatiunii omului n Hristos, cele doua parti trebuie sa se s imta ca sunt chemate la cinstea de colaboratori ai lui Dumnezeu (1 Corinteni 3, 9), care urmareste printr-nsii o intentie divina, mbracata n pui de om. O casatorie cu o asa socoteala o binecuvinteaza Dumnezeu cnd ridica nunta de la instinct la rostul ei spiritual, la cinstea de Taina. E singura garantie a unei casatorii du rabile si placute lui Dumnezeu. 119. Prin Isaia proorocul, Cuvntul se tnguie: "Piere dreptul si nimeni nu i a aminte; se duc oamenii cinstiti si nimanui nu-i pasa ca din pricina rautatii a pierit cel drept" (Isaia 57, 1). Cum pier dreptii si nimeni nu ia aminte? Foarte simplu: ca nu se mai nasc. Si e de vina omul? Trebuie sa se ntrebe omul, de ce nu se mai nasc dreptii ? Iata ca trebuie, de vreme ce-i aflat de vina; iata ca disparitia dreptulu i e o problema, de care suntem trasi la raspundere. Casatoria are cuvntul. 120. De multe ori haosul l anunta prima celula a mediului: familia necresi na. 121. Tinerii sa se mute de la batrnii care le strica casa. 122. Daca nu-i da pace la copil n vremea sarcinii, va avea precocitate sex uala. 123. n timpul sarcinii, mama sa nu stea n fum si sa nu ia medicamente. 124. Copiii nascuti numai dupa distractii si destrabalari au iesit rai. 125. Femeia (luata din barbat) are nevoie de completare endocrina prin co ntact de la barbat. 126. Copiii nefacuti strica pe cei facuti. 127. Iobagii aveau cte 16 copii si erau slugi. 128. Din 3 familii, 2 divorteaza. 129. Casatoria pentru mntuire si prunci, nu pentru placeri. 130. Abstinenta sexuala da vigoare, dar din cnd n cnd, si mai rar, trebuie s

otii sa se mpreuneze, n afara de posturi (Sfntul Pavel). CRMUITORII DE NEAMURI 131. Din toate timpurile se stie ca, atunci cnd puternicii vremii ridicau mna asupra slujitorilor lui Dumnezeu, n-a mai dainuit puterea lor. 132. Crmuitorii de neamuri, abia daca mai pot fi vazuti ca muritori. Pe vr emuri, iubirea i trecea printre zeii nemuritori. 133. Crmuirea neamurilor tot de sus se face. CHEMARILE LUI DUMNEZEU 134. Dumnezeu si cheama copiii prin mai multe graiuri, prin mai multe surl e. Iata cteva dintre ele: 1. Chemarea launtrica a constiintei; 2. Chemarea din afara a cuvntului; 3. Chemarea prin necazurile vietii; 4. Chemarea prin necazurile mortii; 5. Chemarea prin semnele mai presus de fire; 6. Chemarea prin chinurile de pe urma de la Antihrist; 7. Chemarea la judecata. 135. Dumnezeu ne cauta, ne cheama, ne striga, dar daca nu vrem sa ntelegem , ncepe sa ne urmareasca cu primejdii si napaste. 136. Cnd nu mai raspund oamenii la chemarea dragostei lui Dumnezeu, dau de asprimea dreptatii Sale, cnd, spre pedepsirea rautatii, ngaduie razboaiele. Atunc i viata oricui se afla n primejdie de moarte, si a celor de acasa si a celor de p e fronturi. CONCEPTIA DE VIATA CRESTINA 137. Asa suntem noi n conditiile vietii acesteia: o candela cu untdelemn s i fitil, dar nca neaprinsa. Cnd ajungem la cunostinta a ceea ce suntem de fapt, ca avem o nrudire cu Du mnezeu, ca locuieste chiar n structura noastra spirituala, ca suntem n pragul libe rei alegeri a unei conceptii de viata de care sa ne tina chiar de n-om fi pe pla cul lumii, atunci Dumnezeu aprinde candela si lumineaza toata viata noastra cu c onceptia crestina despre lume si viata. 138. Obisnuit, conceptia crestina nu prea e dusa, nici chiar de credincio si si nici chiar de cei ce o cunosc teologic destul de bine, pna la finalitatea s a - mai pastrnd si pentru egoism o buna parte de "viata". Cu alte cuvinte sunt pu tine exemplarele omenesti care si "risca" toata viata lor pentru Dumnezeu, pentru cauza lui Dumnzeu n lume. CONSTIINTA - GLASUL CONSTIINTEI 139. E un grai tacut, o chemare lina, pe care o auzi sau o ntelegi ca vine dinlauntru, dar totusi de dincolo de tine, de la Dumnezeu. nsusi cuvntul con-stii nta nsemneaza a sti mpreuna, la fel. Iar cei ce stiu mpreuna, la fel, sunt Dumnezeu si omul. Prin urmare cugetul sau constiinta e ochiul cu care vede Dumnezeu pe o m si acelasi ochi cu care vede omul pe Dumnezeu. Cum l vad asa ma vede - asa simt ca ma vede - vedere deodata dinspre doua parti. 140. Patimile, reaua vointa si peste tot pacatele, dar mai ales nebagarea n seama a acestui glas, ngramadesc niste valuri peste ochiul acesta, niste solzi, care-i sting graiul, nct abia se mai aude. Atunci si Dumnezeu se stinge din ochiu l nostru nct ne pare ca nici nu mai este Dumnezeu. Prin pacatele noastre, capatul omenesc al constiintei noastre s-a mbolnavit. ntelegem prin urmare, cum se face ca s-a ntunecat Dumnezeu asa de tare n ochii pacatosilor, nct acestia ajung de buna cr edinta, n rautatea necredintei care i-a cuprins si li se pare ca abia acum au aju ns la "adevar". 141. Glasul constiintei nsa, fiind si capatul lui Dumnezeu din fiii Sai, p rin firea Sa, nu va putea fi nabusit mereu, toata vremea vietii noastre pamntesti. Odata si odata ncepe sa strige la noi, prndu-ne naintea lui Dumnezeu si naintea noas tra de toate faradelegile facute; iar daca nu ne mpacam cu prsul acesta, cta vreme s untem cu el pe cale (Matei 5, 25), drumeti prin viata aceasta, avem cuvntul lui D umnezeu, ca El va asculta pra si-i va da dreptate, si ne va baga n chinurile iadul ui. 142. Sunt oameni care s-au nvechit n rele - nevrnd sa stie de Dumnezeu - si, mai catre capatul zilelor, cnd ndaratnicia firii s-a mai stins, s-au pomenit cu o

rabufnire napraznica a constiintei bolnave, rupnd toate zagazurile faradelegilor si azvrlindu-le pe toate n fata lor, nct si somnul le-a fugit, iar la unii le-a fug it si mintea. Caci cu adevarat a fugit mintea omului care o viata ntreaga nu face altceva dect sa stinga glasul constiintei. De aceea nu vrea Dumnezeu sa iesi din viata aceasta, fara sa stii si tu ca ti-ai omort sfatuitorul cel mai bun, ce-l a veai la ndemna pretutindeni, si nu te lasa sa pleci fara sa vezi, nca de aici, unde te vei duce. Asa sunt tocmite lucrurile, ca odata sa vada fiecare, vrnd-nevrnd, c eea ce trebuia, prin credinta, sa vada totdeauna. 143a. Constiinta, prin natura ei, nu aproba niciodata viciul si pacatul, prin natura ei e de a nu se lasa nvinsa, chiar daca frna ei nu e luata n seama si f irea decazuta savrseste pacatul peste oprelistea ei. De aici vin mustrarile de co nstiinta - "prsul tau, cu care trebuie sa te mpaci pe drum", care "nu tace" pna ce o mul nu-si revizuieste nfrngerile sale si nu se ntoarce de la pacat, ca sa poata pri mi iertarea lui Dumnezeu. n cazul cnd nfrngerile morale se tin lant prin desimea sau gravitatea lor, urmeaza sanctiuni ale constiintei, mai grele dect mustrarea: dez echilibrul mintii - mai usor sau mai profund, din care se mai poate reveni - si celelate forme mai grave, schizofrenia, paranoia, nebunia acuta si, n final, sinu ciderea. Toate acestea sunt urmarea n organic a capitularii constiintei, ca organ s piritual al omului, si, ca urmare, cufundarea lui n ntuneric si n munca. Aceasta-i perspectiva lugubra a vietii n pacat. 143b. Cnd ai constiinta curata sa nu te temi niciodata de nimic. COPIII 144. nsusirile copilului atrna de gradul de pervertire la care a ajuns inst inctul maternitatii la femeie. Daca i-a fost strnita senzualitatea - ceea ce e o decadere de la rostul firii sale, o pervertire convenabila pentru mascul - evolu tia embrionului n atari conditii de viata intrauterina aduce pe lume un copil uso r aplecat spre onanie precoce si trzie, si va fi un copil artagos, ereditar nervo s, si predispus spre boli nervoase. Toata aceasta povara si are radacina numai n a ceasta trezire afara de cale a senzualitatii mamei. Invers, daca mama n-a fost nca mpinsa n acea aprindere a senzualitatii, nici n vremea dezvoltarii intrauterine n-a fost tulburata de barbat si nici n vremea a laptarii copilului, noul venit va fi un copil prea putin nclinat spre trezirea ge nezica prematura, neatras spre onanie si aproape deloc dispus spre nervozitate. Daca mama si perverteste rostul maternitatii sale, aduce pe lume copii pre dispusi unor pervertiri sporite care le va distruge sistemul nervos sau, de se v or casatori, vor mari decaderea si necazurile. Asta-i ocolul de cercuri si se so ldeaza cu stingerea neamului celui ce apuca pe panta pervertirii rosturilor firi i. 145. Toata vremea sarcinii si a alaptarii barbatul trebuie sa se nfrneze, c a sa nu tulbure viata viitoare a celui ce vine n lume cu un anumit rost de la Dum nezeu. 146. Omul care se ntuneca despre Dumnezeu si suflet, despre morala si orndu irea spirituala a venirii copiilor pe lume, omul care n-are nici un Dumnezeu si nu-l intereseaza nimic dect desfrul lui, sigur ca roada sa va nsuma n sine toata lip sa lui de echilibru cu marele mediu divin, n care ne miscam, traim si suntem (Fap te 17, 28). 147. Nasterea de fii, deodata cu o petrecere de acest fel, e ceva care co ntravine instinctului poligamic si fara alta socoteala al barbatului fara Hristo s; deci nu e cu putinta mplinirea intentiei divine, dect cu un sot n stare de aceea si credinta si petrecere. Convingerea ca se poate si ceea ce ni s-ar parea ca nu se poate, e o putere nebanuita; un fel de amplificare a vointei omului cu voint a lui Dumnezeu. Avem probe unde nici n-am banui: n fizica moderna, despre puterile sufletu lui asupra lumii fizice, deci si asupra trupului. Prin simpla atingere a unui ob iect structura acestuia s-a schimbat ntructva. Prin simpla ndreptare a energiei cun oscatoare a sufletului asupra unui lucru, acesta se influenteaza si se schimba nt ructva, nct nu e identic n mod absolut cu el nsusi de mai nainte de experienta. De aici retinem faptul ca organismul viu nregistreaza cu att mai usor un bo mbardament al energiei sufletului si-i pricinuieste mutatia infinitezimala, dupa

dorinta. Iar o mica schimbare n microbiologie dezlantuie, prin amplificare, proc ese uriase n configuratia persoanei, uneori chiar si n macrobiologia societatii. Deci, cum sa nu fie n stare blestemul unei babe, aproape cojita de materie , zvrlit cu urgia cea mai mare pe urma unui vinovat, ca vointa ei sa nu-l ajunga si sa nu-i schimbe configuratia fizica si psihica? Gndirea ndreptata ca o sageata poate pricinui la tinta leziuni organice. Si iarasi: cum sa nu fie n stare rugaci unea cu iubire sa-l foloseasca si sa-l schimbe, din rau n bun? Cu ce sa fie mai p rejos rugaciunea unei mame pentru mugurele sau, zisa cu tot focul fiintei sale, ca aceasta sa nu-l foloseasca n chipul pe care l doreste? Mai mult: toate starile trupesti si sufletesti ale celor doi parinti, iar mai cu deosebire ale mamei n vr emea celor noua luni, se ntiparesc n copil, cu tendinte sau predipozitii, pe care copilul le va avea pentru toata viata. Suparari, amaraciuni, dureri, predispun c opilul la tristete, melancolie, nesanatate. Deci toate acestea trebuie ocolite. n vremea aceea, daca mama fura oarece, copilul va fura toata viata. Se mbata mama o data, copilul se va mbata toata viata - mai ales betia are si suport ereditar. Se roaga mama lui Dumnezeu, se va ruga si copilul. 148. Nota sufleteasca dominanta n familie, cu deosebire din vremea aceea, si mai ales a mamei, va fi caracteristica ntregii vieti a urmasilor. Acum e vremea cnd sa faci ce vrei din copilul tau, acum esti cu deosebire datoare sa-l pazesti de toate relele, cu care n-ai vrea sa te supere, fiindca nu mai acum poti si te asculta cu desavrsire. 149. ndreapta purtarile tale, mama, catre Dumnezeu, Care savrseste prin tin e minunea mbinarii unui pui de om cu un pui de cer, rasplata de fericire pentru o stenelile tale. n atari stradanii, orice mama se va mntui. Iata faza spirituala a vietii de familie, rabdnd pentru un rost divin o pr avila sfnta, despre care zice Sfnta Scriptura: "Cei ce au pazit pravila sfnta sfint i-se-vor si cei ce-ar nvata-o vor sti ce sa raspunda" (ntelepciunea lui Solomon 6, 10). Iata de ce vin: Iisus la nunta si nuntasii la judecata. 150. n copiii veniti dintr-o vietuire curata a casatoriei, precumpanesc ncl inarile bune si nu-i biruie mprejurarile rele ale mediului, ce eventual l-ar gasi si, poate ca, chiar mpotriva acestui mediu sunt rnduiti. Ei sunt de mici mai stra vezii pentru Dumnezeu si prin aceasta se vede ca au chemare sa-I fie ucenici, ia r, daca vremea le-o va cere, i vor fi si mucenici. 151. mparatia lui Dumnezeu este fagaduita copiilor, oamenilor ce o primesc fara discutie, asemenea copiilor, oamenilor ce au venit la Iisus de copii. Deci , cum sa nu Se supere mparatul, cnd copiii sunt opriti de a veni la Iisus, cnd Iisu s este interzis? 152. Iata o suparare a lui Iisus. Supararea ca copiii nu sunt lasati, de mici sa vina la Iisus. 153. Cei care opresc copiii de la credinta sunt osnditi mai rau ca sinucig asii. 154. Indiferent cum este dirijata educatia copiilor, tot Dumnezeu este Ta tal sufletului si cele ce lucreaza educatia pe dinafara, pot fi zadarnicite de c ele dinlauntru. 155. Lui Iisus lucrurile, ntmplarile, oamenii de tot felul, pna si copiii i p rilejuiau motive de revelatie. De la toate lucrurile lumii Iisus ridica oamenii la ratiunile supranaturale ale Providentei. Pe copii, de pilda, Iisus i-a gasit modelul sufletului deschis spre Dumnezeu. Ei, desi nu nteleg nimic si nu schiteaz a nici o mpotrivire dialectica, cred totul si pun ntrebari uimitoare de credinta. Pentru ei existenta lui Dumnezeu si prezenta divina este un lucru de la sine ntel es. Nu n zadar s-au alaturat aceste doua cuvinte: copilarie si sfintenie. De fapt , omul ncepe viata cu sfintenie, apoi o pierde: devine pacatos, devine "ntrebatoru l complicat al veacului acestuia". 156. O natura buna (mbunatatita) si simplifica de la sine principiile si ma rginile. S-ar apropia de natura originara, a carui icoana, printre noi, numai co piii o au. 157. Daca nu poti vorbi cu copiii despre Dumnezeu, vorbeste cu Dumnezeu d espre ei.

158. Copiii nefacuti strica pe cei facuti. COPIII NDRACITI, NEASCULTATORI, NECREDINCIOSI SI DESFRNATI 159. Toti parintii, luati aminte, ceilalti, de asemenea, fiti cu mare bag are de seama, ca sa nu cadeti n astfel de greseli, cnd va va veni rndul. Copiii ndra citi vin din urmatoarele pricini: 1. Parintii nu au pazit postul si nu s-au putut nfrna de la poftele trupest i si asa au calcat zilele si timpurile nengaduite care sunt: Miercurea, Vinerea, Duminica, sarbatorile de peste an si posturile ntregi. Toti copiii care rezulta, sunt neascultatori, ndaratnici, pentru ca nici parintii lor nu au ascultat de por uncile lui Dumnezeu de a pazi zilele sfintite. ntrebati-va cugetele si va vor spune ce este ngaduit. Astfel, i veti vedea p lngnd si veti plnge si voi si asa veti ispasi pacatul n care i-ati zamislit. Desigur ca va doare, daca nu le-ati fi facut, nici nu v-ar fi durut. 2. Mamele nu s-au pazit pna la curatenie deplina si asa se nasc copii plin i de bube si pot muri. Si daca n vremea aceea tata a mai fost si beat, se naste u n copil ce va fi slabanog, fie cu mintea, fie cu trupul, fie cu amndoua. Si iata cum vei avea pocania de la Dumnezeu cu propriul tau rod. 3. n vremea sarcinii nu te-ai pazit de barbat, de aici multi copii se nasc morti, sau mor de tineri, sau, daca traiesc aluneca n curvie, pentru ca s-a ntipa rit pecetea curveasca pe ei nca din pntecele mamei lor. Se gasesc acestea n Sfnta Scriptura, caci toate prin cte trece mama, n vremea celor 9 luni de sarcina, fie bune, fie rele, se ntiparesc si n copil. Cnd va crest e mare, toate i vor rasari n oale. COPIII NASCUTI N LANTURI 160. Presupunem ca un copilandru, la primele anuntari ale instictului, ca de n viciul onaniei. Nu-l afla parintii, face excese, e din ce n ce mai retras, ma i tacut, mai obosit, nu mai nvata la scoala; memoria - scoarta cerebrala a mintii - e atinsa; nu mai e agerita de hormonii ce izvorau din sectorul respectiv, ncle stat de viciu. Cu alte cuvinte, mintea se tmpeste si nca repede. Cresterea corpulu i ncetinita, cearcanele vinete pe lnga ochi l dau de gol - pentru cine stie sa vada . Imaginatia nu mai e vioaie, nu-i mai place joaca, parca e batrn, serios, si, min ile - cu care a gresit - i tremura. Iarasi dovada ca nervii sunt ntr-o primejdie. Daca n-are norocul sa dea de un sfat, sau macar de o carte, sporind cu vrs ta, sporesc si urmarile viciului, dupa cum urmeaza. Pomeneam ca glandele genezice au o dubla functiune: una endocrina, varsnd hormonii n snge, si alta externa, formnd celule genezice. De ndata ce viciul sau des frnarea de orice fel, si la orice vrsta - cazul e acelasi - nclesteaza pe om, atunc i tesuturile glandelor masculine sau feminine, sunt peste masura de mult solicit ate si silite sa furnizeze material extern si, prin urmare, nu mai pot secreta s i mediul endocrin. Acest dezechilibru se rasfrnge asupra sistemului nervos, n felu l ca celulele nervoase, nemaiavnd agenti simulatori cuveniti, degenereaza, mai nti functional, si insul respectiv ncepe sa fie un flescait; iar daca desfrnarea conti nua, celula nervoasa moare. Desfrnarea omoara milioane de celule nervoase. Mai trebuie stiut si aceasta ca toate tesuturile se refac, afara de celul a nervoasa. Omorta o data, nu mai nvie niciodata. Presupunem ca tnarul-batrn vrea sa fie si el n rnd cu lumea, vrea sa se nsoare . Nu izbuteste. Nici pe el nu-l prea atrage femeia si nici fetele nu se simt atr ase spre el. Ce e la mjloc? Viciile instinctului i-au stins vioiciunea, i-au ste rs farmecul, l-au flescait cu totul, nu mai aprinde dragoste, ci mila. De mila, ca de sila, nu faci casa. Doctorii sfatuiesc: femeile sau casatoria. Fireste, un viciu nu va iesi c u alt viciu, - chestiunea ramne mereu ntr-un cerc vicios. Dar casatoria, chiar dac a se face, poarta ponoasele trecutului si mustrarile viitorului. Astfel barbatului, de pe urma viciilor de tot felul si de pe urma dezechi librarii functionale totale sau locale a sistemului sau nervos, i se ntmpla ca pie rde frna nervoasa a ritmului sau functional si nu se va potrivi poate niciodata c u ritmul femeii sale - neostenita n astfel de vicii. Osteneala si scrba ei abia ac um ncep, caci mereu va ramne nemultumita, ceea ce i va pricinui nevroze, dureri reg ionale si gnduri de cautare n alta parte. Nu e ea de vina ca-l va parasi, ci trecu tul barbatului se razbuna. Barbatul, asa cum l-au desfrnat viciile, nu mai coresp

unde instinctului maternitatii femeii sale, si asa trebuie sa-si traga plata: ra mne fara urmasi si fara sotie. Dar, sa presupunem ca, totusi-totusi, i se va nimeri ca sa aiba si urmasi . Acestia vor purta urmatoarele poveri parintesti: o sanatate subreda, un chip mb atrnit, diferite neputinte fara leac, iar de scapa cu zile vor fi niste chinuiti ai soartei si slabi de minte. Cum si de ce? Iata cum si de ce: stim de adineaori ca toate faptele insului se nseamna n doua locuri: undeva ntr-o contabilitate neva zuta, si al doilea, ceva mai vazut, n grauncioarele de cromatina, n genezele cromo zomilor, adica n factorul biologic al ereditatii. Si-a distrus parintele cu vicii le lui milioane de celule nervoase? Acestea, nemairefacndu-se niciodata, ci total ul celor distruse si sanatatea la care se gasea n momentul cnd si chema un urmas pe lume, reprezentnd situatia lui, se si nsemnase n stocul de cromozomi, cu attea gene ze recesive mai mult, ceea ce n-ar fi patit daca ar fi avut o purtare mai buna. Vreti dovada la ndemna oricui? Iat-o, nu lovesc pe nimeni, dimpotriva simt alature a cu durerea oricui. Sa zicem ca o pereche de oameni n-au avut pacoste cu viciile tineretii, d eci n-au sistemul nervos subrezit dintr-o vina ca aceea. Totusi, nevoile vietii ostenesc nervii oricui. Aceasta ostenire a vietii e de fapt o ostenire a elanulu i, a agerimii, a vioiciunii rezistente a sistemului nervos si a celorlate tesutu ri si umori. Acestea toate se nscriu numaidect n patrimoniul genetic al ereditatii, n vreme si pe masura ce se adauga. Factorul biologic al ereditatii rezuma starea oricarui moment, precum si situatia biopsihica a parintilor, fie aparte, fie an gajati n procesul rodirii. Proba o dau copiii, care vin la intervale mai mari de vreme. Cei din tinerete sunt mai vioi, mai sprinteni, mai sanatosi, mai ageri la minte; pe cnd copiii veniti mai la batrnetea parintilor sunt mai moli, mai mpiedica ti, mai batrni. Nu au nici o vina si nici un leac. Asa sunt construiti genetic si ireversibil, realizndu-se armonia ce se vede, cu materialul ce li se dete, n rast impuri de vreme. Revenind la corespondenta, pricepem mecanismul dupa care apare n lantul cromozomilor roiul boabelor de neghina, genezele recesive si ravagiile c e le pot face ele, daca nu sunt scoase din lucru de perechea mai sanatoasa a cel uilalt parinte. Mai sunt si urmari ale desfrnarii si destul de grele nca din tinerete. Poat e s-a banuit din cele de pna aici, ca organismul ntreg se piperniceste, glandele n totalul lor ramn atrofiate, scoase din lucru si cu toate urmarile acestui dezechi libru umoral. Asa se ajunge pe rnd la atrofierea diferitelor organe n iconomia gen erala a corpului si asa apar sterilitatea, nevrozele si o stare generala de boal a, sau o predispozitie spre tot felul de boli. Nu mai vorbesc de starile sufletesti: frica, slabirea mintii, obsesii, id eile fixe, rastalmacirea ntelesurilor si o continua muncire de constiinta. E reac tiunea sufletului la starea mizerabila n care i-a ajuns casa prin patimi. CREDINTA 161. Credinta e un risc al ratiunii; Dar nicidecum o anulare ci dimpotriv a, o iluminare a ei. E o absorbire a sufletului ntr-un dincolo al lumii acesteia, n modul divin al existentei. 162. Credinta are revelatia cu care omul credintei nu se tocmeste. 163. Dumnezeu ne nsoteste mereu si, pe masura ce-L cunoastem, viata noastr a biologica si psihologica se strabate tot mai tare de adevar si de lumina cunos tintei. Asta e ceea ce poseda credinciosul printr-o cale mult prescurtata, cunos tinta pe care savantul n-o poate prinde prin stiinta, ci numai daca si-a mpins st iinta pna la toate marginile si i-a recunoscut neputinta. 164. Religia se ntemeiaza pe grauntele de credinta. Grauntele de credinta este, de fapt, grauntele de comuniune n care suntem cu Dumnezeu. 165. Iisus raspunde odata ucenicilor Sai care-I "cereau mai multa credint a", le-a spus cam asa: sa nceapa din a crede ca au credinta si vor sfrsi prin a av ea de fapt. 166. La temperaturile la care se alege aurul fiintei noastre de zgura ace stei fiinte, n firea noastra apare modul divin de a fi, de a voi si de a gndi. 167. Credinciosul n Dumnezeu depaseste limitele omului, care este creator numai n ordinea conceptelor si nu intervine, ca Dumnezeu n ordinea realului.

168. Credinta este un risc: mpotriva ratiunii, mpotriva vietii, mpotriva lim itelor omenesti, cteodata si mpotriva normalului. De aceea, sfintii se si fereau d e a face minuni, desi doar n multe cazuri era doar dovada iubirii de oameni si al inarea suferintei omenesti. Este un factor de purificare. 169. Grija zilei de mine este o grija presanta. Cnd conducea pe israeliteni n pustie, Dumnezeu nu le ngaduia asigurarea zilei de mine: mana se strica. Pinea cea de toate zilele o cerem pentru astazi. Asa suntem sfatuiti, chia r nevrnd, sa traim prin credinta. Sfintii pustnici au trait numai n conditia credintei. Ei au crezut cuvntulu i lui Iisus, avnd mai nti grija de mntuire si pe al doilea plan grija vietii. De ace ea crinii au ajuns pna la stralucirile lumii divine. 170. Iisus era chemat de durerea unui tata, ca sa ntoarca la viata o copil a de 12 ani. Iisus iubea copiii, de aceea mergea la ei cu durerea iubirii. Totusi o fe meie bolnava L-a mai zabovit, ba L-a chiar furat pe drum. Staruim putin asupra a cestui furt, unic n viata lui Iisus. Oare de unde stia femeia aceasta, ca atingndu -se, chiar pe furis, de marginea hainei lui Iisus, se va tamadui? O stia din cre dinta si femeia nu s-a nselat. Desi puterea de tamaduire era de natura spirituala , totusi, bolnava a furat-o printr-o atingere materiala. Sluga sutasului este un caz de tamaduire de la distanta, prin credinta, adusa de doua delegatii si e pu r spirituala. Aici Iisus "n-a simtit puterea care a iesit din El". Aceasta nseamn a ca boala a ncetat, ndata ce organismul s-a refacut la plinatatea lui spirituala. Sfintenia este o energie, pacatosenia - o degradare. Una reface organismul, alt a darma. Darmarea se opreste ndata ce organismul mprumuta, sau chiar fura, pe firul credintei, acea energie rara a sfinteniei. Iisus nsa, a vrut sa dea pe fata credi nta femeii si sigur ca a privit cu dragoste acest furt original. 171. Iisus doreste de la toti credinciosii lumii o liniste de adncime: lin istea credintei n Dumnezeu. Aceasta ar da sa se nteleaga ca n jurul unui om linisti t (din cauza radacinilor lui n cer) se face liniste pe pamnt. 172. Pamntean fiind, a te hotar sa-L marturisesti pe Dumnezeu cu orice pret si luare n derdere e o si mai mare bucurie ce te poate duce pna la deschiderea och ilor credintei: sa ti se descopere Iisus, Fiul lui Dumnezeu. El, Care e cu noi n toate zilele, pna la sfrsitul veacurilor. A vedea pe Iisus e o fericire ce nu se aseamana cu nici o bucurie pamnteas ca, iar aceasta se ntmpla din cnd n cnd si din neam n neam, ca sa nu se stinga dintre oameni siguranta existentei lui Dumnezeu. Credinta n Dumnezeu si marturisirea Lui sunt iesirea sufletului din ntuneri c n lumina dumnezeiasca, iesirea n lumina veacului viitor. 173. Ct asculti de Dumnezeu, att asculta si Dumnezeu de tine. CRESTINISMUL 174. Crestinismul nostru ar fi n mare parte de nenteles, daca n-am consider a si realitatea personala a demonului, a ngerilor cazuti. Credinta noastra ar fi incompleta si s-ar dizolva cu usurinta, dintr-o religie revelata, ntr-o doctrina umanitara, sau, n cazul cel mai bun, ntr-un rationalism protestant, fara nimic sup ranatural si personal. 175. Crestinismul e a doua creatie a lumii, a doua creatie a omului, o cr eatie din nou a firii. 176. Focul iubirii divine, de dragul Adevarului, ntre potrivnici se aprind e si se mentine. Acesta-i paradoxul. Crestinismul renvie n raport invers proportional cu ncer carile de a-l stinge. 177. Tintele ultime ale crestinismului nu sunt absorbite total de forma a cestei trecatoare vieti, ci trec dincolo de moarte. Sfntul Apostol Pavel frneaza e xagerarea accentului transcendent, care uneori dezorganizeaza normalul social. U nii crestini, contemporani cu Sfntul Apostol Pavel, din cauza nostalgiei dupa mpar atia spirituala, nu voiau sa mai lucreze si nu voiau sa mai aiba copii. Drept ac eea, apostolul ridica la rangul de imperativ si nasterea copiilor la conditia de mntuire a femeii casatorite. De asemenea a pus capat pentru totdeauna alarmismul ui omului si oricarei fantezii aprinse spre apocaliptic, descalificndu-le din cin stea unei minti sanatoase.

178. Misterul crestinismului este misterul unitatii n dualitate gasindu-si solutia n Unitate-Trinitate. Iata de ce crestinismul are ca baza dogma hristolog ica a naturii teandrice a Fiului si dogma Trinitara. 179. Crestinismul este o conceptie de viata, este stilul de viata a lui I isus, conceptie pe care nu a zdruncinat-o nimic din cele ce s-au petrecut mpotriv a crestinismului, vreme de 2000 de ani. Toate celelalte ntelegeri ale lumii s-au n vechit si s-au stins. Singur crestinismul este mereu nou, mereu divin. 180. Crestinismul nu e numai o afacere de Dumineca, ci o stradanie de toa te zilele, toata viata, de a ajunge stilul de viata si conceptie pe care ni le-a dat Iisus. Daca crestinismul nostru nu e stradania aceasta, care naste fii lui Dumne zeu, el ramne o simpla formalitate si ne putem trezi fara ea. 181. Sa bagam de seama ca nu cumva crestinismul sa se ia de la noi. Pe si mplul motiv ca noi, crestinii, nu aducem roadele acestui crestinism: oameni dupa chipul lui Iisus. CUNOSTINTA MNTUIRII 182. Cunostinta mntuirii (1 Timotei 2, 4), de unde odata lumina ca soarele ntre noroade, azi abia se mai zareste ca o stea, caci gloatele sed n ntunerec (Mat ei 4, 6) si n umbra mortii. 183. Cunostinta mntuirii trebuie, cu orice pret, reaprinsa ntre oameni. CUNOSTINTELE 184. Precum urmarim o armonie ntre facultatile sufletesti, tot asa trebuie sa urmarim o armonie si ntre cunostintele din ct mai multe domenii, precum si o s inteza a acestora cu viata. CUVINTE INTERZISE 185. Cuvntul "nebun" este un cuvnt interzis. Cine zice fratelui sau "nebunu le" se pedepseste cu matca focului. De ce? Fiindca si numai simpla alunecare a a cestui cuvnt n obrazul unui om este n stare sa-i desfigureze fizionomia mintii. Este cunoscuta experienta mai multor insi care au organizat odata urmator ul complot psihologic: si-au ales victima si s-au prezentat, pe rnd, la intervale neregulate si-au nceput a se nedumeri naintea omului: Ce-i cu tine, parca te-ai s chimbat cumva! Si s-au dus. Alta data, al treilea i spune marea sa uimire, ca-l g aseste asa de schimbat si nu ndeajuns normal. Urmatorul l gaseste cu totul curios la minte. Si asa si ceilalti, pna cnd ultimul i-a propus sa se duca la un spital d e boli nervoase si sa-si repare deranjurile la minte. Si biata victima, pierzndusi treptat linistea si nestiind capcana, a ajuns la nebuni. A trebuit sa vina ap oi toti ca sa-si descopere complotul si cu mare greutate i-a revenit omului mint ea la loc. Adevarul, abia a putut limpezi mintea zapacita sistematic de minciuna . 186. Cuvintele interzise orienteaza gresit sau dezorienteaza. Deci, trebu ie sa fii mai presus de cuvintele oamenilor: sa nu te atinga nici lauda, nici oc ara din ele. Cuvintele sunt fiinte vii, capabile sa faca treaba la care au fost trimise. Si fiindca sunt fiinte vii, viata din viata, pe cel care le-a creat ele -l nsotesc pna la judecata de apoi, ca niste copii ai lui, cu toate consecintele l or. Marturisirea lor cu pocainta mai poate schimba situatia. Taina pocaintei est e o judecata milostiva. Aici, ce opreste aceasta nu mai ajunge la cealalta. "Zec e porunci are ntelepciunea: de 10 ori sa taci si o data sa vorbesti si atunci put in". DESFRNAREA 187. Scurtarea vietii a venit neamului omenesc ca o plata pentru caderea n desfrnare. Nici ca se poate mai drept. L-a nzestrat Dumnezeu pe om cu attea daruri minunate, ca el sa renunte la ele si sa se coboare satisfacut la singur rolul d e mascul si femela? Asta-i toata aspiratia lui? Nenvatat la un ideal mai nalt, sau nevrnd sa osteneasca mai sus, asa dupa cum a rnduit Dumnezeu o institutie, Biseri ca, tocmai cu acest scop, ca sa-l ndrepte si sa-l ajute spre mparatia spiritului, sigur ca se afla n disonanta si n dezechilibru cu Dumnezeu. De Dumnezeu nu scapi p e simplul motiv ca nu-L asculti sau i tagaduiesti existenta, si-I nesocotesti Bis erica, pentru ca El are o rnduiala si-ti cere s-o urmezi. Solomon, ca unul ce avea s-o pateasca, a ntrevazut acestea: "Cei nelegiuit i pedepsiti vor fi... Femeile lor sunt fara minte si copiii lor stricati, iar sp

ita lor blestemata" (ntelepciune 3, 10-12). 188. Preotii vremurilor noastre, cu aceeasi datorie ca Pavel, nu mai urma resc desfrnarea ca pe un pacat care darma alcatuirea omeneasca, n ntindere si n adncim e, ci o lasa sa-si faca de cap. Ei nu mai au ndrazneala sa o mature afara din tai na casatoriei crestine, de aceea se ajunge la saracirea roadelor ei, copiii. Asa se ntmpla ca: "lipsind preotului cunostinta legii si batrnului sfatul", cum se tngu ia Iezechiil (Iezechiil 7, 26), oamenii orbecaie n multimea nestiintei si a lipse i de sfat, care s-au ntins ca o noapte de osnda peste bietii oameni. Acesta este u n semn de primejdie, din amndoua partile. Caci scrie: "Dormind oamenii, a venit v rajmasul si a semanat neghina printre gru si s-a dus" (Matei 13, 25). Deci nu fara rost atragem luarea-aminte ca neghinele vrajmasului vor salb ataci oile mpotriva pastorilor... 189. Pacatul desfrului si a toata faradelegea ntrzie sau face cu neputinta a ratarea si desavrsirea vietii lui Hristos n noi. Ca numai de se va arata viata lui Hristos n noi, vom cunoaste tinta spre care trebuie sa tindem si ne vom ntelege r ostul pe pamnt. DEZNADEJDEA 190. O mare parte din oameni cad n deznadejde n privinta mntuirii lor. Dezna dejdea e un chip gresit de meditatie asupra relelor facute; chipul bun e, dimpot riva, nadejdea. Raul, nimicul, pacatul, diavolul nu sunt subiecte sanatoase de gn dire, caci mbolnavesc mintea prin asociatii de idei. Pocainta trebuie sa fie o nse ninare din ce n ce mai mare a sufletului si a sanatatii ntregi. 191. Vrajmasul, care pustieste prin patimi, cnd afla ca mintea, mpinsa de s trigarea constiiintei, vrea sa faca rascoala mpotriva robiei sale, vine cu asupri re mare, dovedind sufletului ca n-are chip de scapare. Iar ca pedeapsa, precum c a sufletul a ndraznit una ca aceasta, diavolul umbla sa-l dea legat la un chinuit or mai greu: duhul deznadejdii. 192. Asa e de grea robia duhului acesta, nct sufletul, adunndu-si cele mai d e pe urma puteri, da lupta deznadejdii. Atunci se afla sufletul ntre viata si moa rte. Cte unii mai scapa, altii o duc asa, mai mult morti dect vii; iar altii, nema iputnd suferi, li se ntuneca mintea si fac si pacatul cel mai de pe urma: omorrea d e sine. Si n sfrsit, altora, de durere, li se rataceste mintea cu totul, dnd n nebun ie. DISCIPLINA 193. Pastrarea capacitatii de ncadrare n disciplina a unui suflet face dova da armoniei si valorii sale. DREAPTA SOCOTEALA 194. Dreapta socoteala-i mai mare ca postul. DREPTATEA LUI DUMNEZEU 195. Legea nestramutata a dreptatii lui Dumnezeu aduce peste capul tau ce ai adus si tu peste capul aproapelui tau. Ce ai facut ti se va face; ce ai zis ti se va zice; ce ncarci pe altul ai sa duci si tu. Cnd dreptatea lui Dumnezeu se ntoarce asupra noastra a sosit vremea de plat a sau ispasirea. Ispasirea nu-i o pedeapsa de la Dumnezeu, ci un mijloc de ntelep tire, o ndreptare mai aspra. Iar fiindca dreptatea lui Dumnezeu mereu tine cumpan a ntre fapta si rasplata, putem vorbi chiar de legea dreptatii, ca o lege milosti va, prin care ne curatim de petele faptelor rele. n vremea ispasirii, cnd vin asup ra noastra strmtorarile, daca le rabdam de bunavoie, neumblnd cu ocolirea, ne ajut a Dumnezeu; iar de nu vrem sa primim cele ce vin peste noi, ca nu le ntelegem, nu ne ajuta Dumnezeu, desi El ar fi vrut. 196. Dumnezeu nu pedepseste toata rautatea tuturor, aici, si numaidect; pr ecum nici nu slaveste bunatatea tuturor, aici, si numaidect. Chiar daca ar face a sa, atunci si oamenii ar face binele de frica; mntuirea ar fi de sila, iar nu o f apta a libertatii si a dragostei. Apoi, daca repede ar pedepsi tot raul, Dumneze u ar fi un fricos, un neputincios, micit la o masura omeneasca sau cel mult ngere asca, si ne-ar da sa ntelegem ca se teme de rau si-si apara stapnirea, - cum fac o amenii. Ci tocmai pe faptul ca ngaduie railor sa-si faca de cap, si-i lasa pe oam eni nenfricati de pedeapsa naprasnica, ne dovedeste atotputernicia Sa, vesnic lin istita asupra raului, - atotputernicie asupra careia, prin virtutea credintei, s tam linistiti si noi, primind palmele si scuiparile raului, ca pe niste marturii

ale neputintei aceluia, n fata atotputerniciei lui Dumnezeu, Care ne ntareste cu linistea Sa. Cu aceea ca nu pedepseste rautatea numaidect, i ntinde ispita puternica, sa se desavrseasca si ea, spre pedeapsa sigura n ziua judecatii. Iar daca, totusi, un eori pedepseste naprasnic vreo faradelege, o face ca sa mai puna fru rautatii ntre oameni, si mai ales sa nu scada n credinta ncepatorii, si sa nu se piarda dintre oameni cunostinta rasplatirii dupa fapte. Deci, ori ca rasplateste, ori ca nu rasplateste, fie binele, fie raul, un lucru e sigur: ca vine o rasplata sigura si vesnica, si ca biruieste binele asu pra rautatii. Apoi, prin rabdarea multor nestiuti de oameni, atotputernicia si d reptatea lui Dumnezeu, sfarma mereu portile iadului, cu puterea Bisericii vazute si nevazute. 197. Cnd cineva, cu faptele sale pacatoase, cade din dragostea Tatalui sau , da de dreptatea Lui, care, ca pe un rob, l va readuce la cale cu sila. i da si t imp, doar va simti sa vina de buna voie; daca nsa nu baga n seama, i ia si timpul s i cade fara de veste urmarit de dreptate. DUHOVNICUL 198. Multimea ispitelor, vicleniile potrivnicului nevazut, razboindu-ne p rin lucrurile sau oamenii vazuti, oricnd ar putea scoate pe ucenicul Domnului din calea mntuirii si sa-l rataceasca, daca duhovnicul n-ar avea mestesugul, stiinta si puterea de la Dumnezeu, ca sa mprastie si mereu sa strice lucraturile potrivn icului. Pricepem prin urmare ca ucenicul sau credinciosul e dator cu ascultarea din dragoste catre duhovnicul sau, caci fara darul acestuia e cu neputinta izbav irea de necazuri si mntuirea. 199. Toata slujba lamuririi ucenicului n ale duhului, n ale celor nevazute legi, de unde vin peste oameni toate cele vazute, n-o poate face dect duhovnicul. Lui i s-a dat mestesugul, cunostinta si puterea ca sa ajute omului n ncercari, sa vrea si el leacul ce i-l mbie Dumnezeu, dupa felul si trebuinta bolii sale. 200. "Cine nu se leapada de sine, nu poate sa vie dupa Mine." (Luca 9, 23 ). Cine nu poate sa ntrebe si nu se poate pleca sfatului unui parinte duhovnicesc , sau nici macar nu-l cauta, nu gaseste pe Iisus. 201. De aceea-s rnduiti duhovnicii sa cumpaneasca duhurile ce strabat mint ea, sa cunoasca masurile fiecarui ins, si ncotro i nclina cumpana. 202. Rvna fara ntrebare si parerea sar masura. 203. ntre cei trimisi de Dumnezeu, sunt si oameni ce au darul sa vada dinc olo de zare, sa auda graiul si cuvintele mai presus de fire. Dar acestia, la vre me de mare nsemnatate pentru ei, cnd li se deschide ochiul vederii si urechile auz irii celor de dincolo, sa nu ntrzie a cauta povatuirea unui duhovnic, care le va f eri inima si mintea de bucurie straina si care i va ocroti cu dulama smereniei. 204. Aratarea si mplinirea n firea noastra a tuturor darurilor nasterii noa stre de sus, din Duhul Sfnt, e ceea ce numim desavrsirea, cea la masura fiecarui i ns. Fiecare e nzestrat si trimis sa mplineasca un rost al lui Dumnezeu ntre oame ni. Dezvelirea si ntelegerea acestui rost sau destin ascuns n noi, n fiecare, dupa atotstiinta de mai nainte (Romani 8, 29) a lui Dumnezeu, nu poate fi dezgropat fa ra cunostinta si luarea-aminte a unui duhovnic iscusit. 205. Duhovnicul sau staretul ajuta si dezvaluie toate intentiile lui Dumn ezeu din fiii Sai, daruite lor dupa masura credintei, ce vor avea s-o aiba. 206. Toti nevoitorii trebuie sa-si gaseasca duhovnic, deoarece n cele duho vnicesti, tot ce nu e din povatuire ornduita si sub ocrotirea smereniei duce la ns elare si la mai mare ratacire, dect nsesi patimile. 207. Prin acea prietenie a duhovnicului cu Dumnezeu, despre care nu ne ma i tocmim, el va ntoarce sau va atrage voia omului la voia lui Dumnezeu, facndu-l s a vrea si el ce vrea Dumnezeu. 208. Duhovnicul va ntoarce si mintea noastra de la atta umblare pustie n afa ra si o va face scaun al lui Hristos-Dumnezeu, n care sunt ascunse toate comorile cunostintei si ale ntelepciunii (Coloseni 2, 3). 209. Sotul preot poate fi si duhovnicul sotiei. DUMNEZEU 210. Pe Dumnezeu l ai sadit, "inoculat", latent, n structura ta spirituala.

Tu esti altoit cu un Om-Dumnezeu, absolut superior conditiei tale pamntesti. Pri n aceasta si tu est fiu al lui Dumnezeu. (...) Ne-a dat si noua puterea sa fim f iii lui Dumnezeu. Daca cineva e constient si traieste aceasta evidenta interioar a si pe celalalt plan al existentei, unuia ca acela nici un rau nu i se mai poat e ntmpla. Nici omorti nu pot fi, pentru ca ntr-nsii prezenta divina e forta care face desarta orice zvrcolire a raului asupra lor. 211. Singura conceptie fara greseala si izbavita de relativitate o are nu mai Dumnezeu - Absolutul -, nceputul si finalitatea lumii. El e Singurul a Carui conceptie face din haos, cosmos. 212. Dumnezeu ne nsoteste mereu si, pe masura ce-L cunoastem, viata noastr a biologica si psihologica se strabate tot mai tare de adevar si de lumina cunos tintei. 213. Dumnezeu se reveleaza smereniei. 214. Pe cnd dreptul cunoaste un Dumnezeu personal, plin de iubire si aprop iat oamenilor, pacatosul simte un Dumnezeu aspru, ascuns, amenintator, atotputer nic si tare departe. 215. Despre Dumnezeu nimenea nu poate grai cu competenta absoluta dect num ai El nsusi, cnd straluceste slava Sa pe chipul fiilor Sai, sfintii. 216. Dragostea lui Dumnezeu fata de cel mai mare pacatos e mai mare dect d ragostea celui mai mare sfnt pentru Dumnezeu. 218. Dumnezeu nu uita de om cum uita omul de Dumnezeu. 219. Cel mai frumos dar pe care l putem face lui Dumnezeu e sa ne daruim L ui pe noi nsine, pe viata. Dumnezeu primeste si mbratisaza, apara si ntareste un as emenea dar. Abia cu aceasta daruire a dragostei prindem putere asupra greutatii, asupra neputintei si capatam curaj n nevointe. Un duh nou se salasluieste ntru no i din clipa aceasta. l avem noi mai de demult, dar acum a prins el inima noastra n razele lui. Caci duh dumnezeiesc este dragostea care a facut sfinti. 219. Dreptatea lui Dumnezeu, desi cu mila, plateste fapta. 220. Dumnezeu este pretutindeni, cu toata puterea, mila si ajutorul, pent ru cei ce-L cauta. 221. Dumnezeu ne poarta de grija n toate amanuntele vietii. 222. Dumnezeu nu ne cere minuni. Acelea le face El. 223. Este nenchipuit de mare nepotrivire ntre ce cer oamenii lui/de la Dumn ezeu si ntre ce cere Dumnezeu oamenilor. 224. Cred ca cea mai deformata fiinta n capul oamenilor este Dumnzeu. 225. Lumea ntreaga condusa dupa legi mpotriva lui Dumnezeu tot la Dumnezeu ajunge, dar la Dumnezeu ca "sfrsit" al lumii. 226. Grija omului de Dumnezeu simplifica grija omului de om. 227. Ct asculti de Dumnezeu, att asculta si Dumnezeu de tine. 228. Dumnezeu a facut totul din partea Sa, mai urmeaza si partea din part ea noastra. Deciziile acestea sau fuga de ele hotarasc vesnicia noastra. 229. Marturisirea lui Dumnezeu cu pretul vietii este pretul nvierii oameni lor ntru sfinti. ENDOCRINOLOGIE, NEUROLOGIE SI PSIHOLOGIE 230. Glandele care izvorasc hormonii si se afla n sectorul cel mai de jos al corpului au, pe lnga alte rosturi, si pe acela de a da o configuratie specific a, foarte energica si neta, corpului ntreg, fie ca barbat, fie ca femeie. Mai au pe urma rostul sa stimuleze functiunea celorlalte glande, ale caror hormoni nca a u misiunea sa agereasca si sa activeze alte functiuni, printre alte zone ale cor pului. Toate mpreuna au rost si influenta cu deosebire asupra sistemului nervos s i a capitalei sale, creierul. 231. Instinctul, desi e fara minte, totusi nu poate trece la fapta, fara n voirea mintii si fara ncuviintarea ctorva cenzuri. (Ce bine! Si ce rau, cnd nsasi st apnirea mintii e corupta si cenzura cumparata!) Apoi, ca hormonii, gloantele inst inctului, iau la tinta capitala sistemului nervos, creierul, nu pe vreo cale a l or aparte, ci, aflndu-se n orice moment n toata structura sngelui, la cel dinti motiv semnalat de ochi, deodata se si reped n poarta forului de judecata, anuntnd ocazi a si poruncile instinctului. De altfel, ochii, urechile, narile si gura sunt zon

e erogene; Tot attea porti de cremene si iasca n care mediul din afara loveste cu amnarul n mediul dinlauntru si-l aprinde cu scnteile poftelor spre vapaia faptelor . Functiunile genezice se desteapta nca din vremea copilariei, cnd mintea nu stie sa nfrneze unele ca acelea. De ce oare e rnduiala de-a-ndoaselea? Daca socotim datoria parintilor de a-si supraveghea si de a-si preveni co piii la vreme, despre aceste noutati gingase, fireste ca raspunderea caderilor n u ramne numai n seama copiilor sau a lui Dumnezeu, ci parintii au sa dea seama. Co piii se reazima pe mintea parintilor. n privinta neurologica si endocrina, deci dupa fire, asa trebuie sa fie: nc a din copilarie sa izvorasca aceasta energie interzisa, ca, sub actiunea ei, sa se dezvolte si sa se agereasca ntreg organismul si cu deosebire sistemul nervos. Deci hormonii se dovedesc izvornd cu rost, dar actiunea lor trebuie ntovarasita de nfrnare, altfel cresterea sanatoasa a organismului si a sistemului nervos ar fi p rofund alterata, att organic ct si functional, fie ca ar lipsi hormonii, fie ca ar lipsi nfrnarea. EREDITATEA 232. Intram n crestinism de mici, tare de mici, prin Botez. Atunci ni se " inoculeaza" crestinismul. Atunci suntem nascuti a doua oara din apa si din Duh Botezul (...) Si trec anii, pruncul se face copil, tnar, student, asistent... Si vin mprejurari neprevazute, spontane, care trezesc strafunduri, sau fac apel la strafunduri cu care nca nu facusem cunostinta. Aceste mprejurari pot decl ansa adevarate crize ale ratiunii sau ale constiintei. Nerezolvate la timp n lumi na unei ratiuni supreme a existentei, pot duce la dezechilibru, la sinucidere, l a nebunie, sau la o blazare care nu mai deosebeste binele de rau, ceea ce tot un dezastru sufletesc este. Atentie! Suntem invitati de o nevazuta ornduire a lucrurilor sa facem apel , sa aducem n sfera luminoasa a cunostintei si resorturile latente ale fiintei no atre, care, actualizate, depasesc prin frumusete si putere tot ce agonisisem pna aici si prin frumusetea si puterea lor intrinseca, sa ne redea listea si echilib rul pe care ratiunea noastra omeneasca - orict ar fi de antrenata cu stiinta sau filosofia - nu le-ar putea restabili. 233. n realitate mprejurarile, orict de curioase ar fi - si poate cu att mai mult -, nu sunt dect excitantii din afara care declanseaza mecanismul nostru meta fizic: cresterea noastra spirituala - devenim practic si real, constienti si de cealalta dimensiune a existentei, al carei umil suport bilogic putem fi si noi, cei n cauza. 234. Daca omul calatoreste neatent cu tranzitul sau, poate ajunge la criz e, la dezechilibru, la ndracire: prada a unui duh rau sau a unor puteri rele, car e-l scot clinic dintre oameni. 235. Ereditatea, mediul si destinul sunt factorii de capetenie care confi gureaza diferentialele persoanei omenesti. 236. Forma, ritmul si durata; astea dau tonul n materie de ereditate. 237. Problema ereditatii mai are un capat, dincolo de biologie si probabi litate. Chiar numai factorul ereditatii, ca sa fie cunoscut ndeajuns, depaseste l imitele stiintei pozitive. 238. Iata Genetica moderna, data n nucleu lui Moise de Mntuitorul nsusi prin revelatie, acum 3500 ani pe muntele Sinai. Nu e nici o mirare: Iisus avea condu cerea spirituala si nainte de venirea Sa n trup omenesc. Pe urma, ca initia pe Moi se n tainele ereditatii nu este nici o mirare, ntruct cine poate sa cunoasca mai bi ne omul, dect Cel ce l-a facut si i-a dat legile vietii? Cuvntul acesta ramne adeva rat chiar daca Dumnezeu ar fi facut numai prima celula vie si n ea ar fi comprima t toate posibilitatile ulterioare de dezvoltare, pna la formele prezente si viito are, nca nebanuite de noi. Daca va fi fost creatia asa, Dumnezeu e cu att mai mare . 239. Staruim asupra faptului ca Iisus e creatorul omului si ca gen aparte si ca persoana ndeosebi pna la sfrsitul vremii. n aceasta creatie conlucra cu parin tii pamntesti, menajndu-le libertatea, dar prevenindu-i ca, n cazul cnd i calca legil

e, calca viata propriilor lor copii. "Eu, Domnul Dumnezeul tau, sunt Dumnezeu rvnitor, Care pedepseste vina par intilor n copii pna la al treilea si al patrulea neam - pentru cei ce Ma urasc. .. . Si Ma milostivesc pna la al miilea neam, catre cei ce Ma iubesc si pazesc porun cile Mele (Deuteronom 5, 9-10). 240. Dupa textul Scripturii e clar ca toata recesivitatea apare n parinti de pe urma vreunui pacat. Stiinta, neavnd termenul, nu poate da raspunsul la ntre barea: Cum au aparut n ascendenti genezele defective, prin ce accident, sau dupa care legi? Sau, mai pe larg: Prin ce mprejurare, independenta si anterioara proce sului ereditatii, apar n cromozomi, de unde nu erau, aceste granule infinitezimal e degenerative si cu urmari dezastruoase, pentru o eventuala progenitura? Ca sa raspund pe scurt, genezele recesive apar n ascendeti n chip independent, nu dupa l egile probabilitatii, ci dupa legile care atrna peste faradelegi. 241. Toate faptele omului, toate miscarile lui se nseamna undeva, ntr-o nev azuta carte si se nseamna si n samnta sa si cu aceasta si trage urmasii sub povara i spravilor sale. 242. nainte de a exista ca persoane pamntesti, existam ca gnd, ca intentie a lui Dumnezeu. 243. De faptul ca suntem oarecumva anteriori fata de forma noastra pamntea sca, Dumnezeu ne spune, nvatndu-l pe Ieremia, cnd acesta ncerca sa se apere de misiu nea cu care-l rostuise pe pamnt: "nainte de a te urzi n pntece... te-am sfintit si t e-am rnduit prooroc printre popoare" (Ieremia 1, 5). 244. Cine stie, daca nu El are de adus n viata pamnteasca, n fluviul timpulu i, attea fete omenesti, nct numarul lor sa mplineaca toate posibilitatile de configu ratie cte le ofera structura noastra genetica? (Numarul combinarilor ce se pot fa ce cu cele 24 de perechi de cromozomi, se ridica la astronomica cifra de 282.429 .536.481 de posibilitati.) 245. Ereditatea nu fixeaza pozitii fatale, din care nu putem iesi, ci lim ite mai mult sau mai putin fixe, dupa cum e vorba de o nsusire sau alta, n cadrul carora mediul ne fixeaza pozitia. 246. Cnd mediul interior sau exterior e favorabil genezelor recesive, ener gia lor latenta nu ntrzie sa rabufneasca prin subconstient asupra constiintei, si astfel s-o nlature, s-o ntunece, s.a.m.d. Tot ntr-o situatie de contrast e si trupul ce se roaga. De aceea unii, nes uferind contrastul, rezolva situatia gresit: nu se mai roaga. Sfintii nsa, purifi cndu-si trupul de patimi, au izbutit sa-l aduca n armonie cu tintele superioare al e constiintei, nct trupul lor prezenta multe din caracterele sufletului. Dincoace, multe din patimile trupului se fac si nsusiri ale sufletului. 247. E cu putinta, pentru fericite exceptii, despovararea de sub o mosten ire mizerabila? Da, e cu putinta, cu pretul si cu osteneala unei vieti curate. 248. Iisus Hristos decide, n infinitul mic, ce calitati sau defecte sa fie expulzate prin cele doua globule polare, care cuprind jumatate din numarul crom ozomilor, si nicidecum hazardul. El nclina sa fie una sau alta din configuratiile probabile pentru noi si sigure pentru Dumnezeu; El formeaza destinul nostru n as a fel nct o asezare specifica n infinitul mic sa aiba urmari imense n configuratia s i n faptele noastre viitoare. Toate acestea le face contabilitatea absoluta a lui Dumnezeu, care creeaza n dependenta cu omul si potrivit cu faptele sale, ajungndu -l cu rautatile lui din urma si ntorcndu-i-le n brate, sau iertndu-l de ele, daca sa silit, prin lupta cu sine nsusi, sa-si dobndeasca iertarea. 249. Iesirea din nghesuirea aceasta nu e cu putinta dect traind prezenta ne vazuta a lui Hristos n noi, traind nvatatura crestina n toate fibrele fiintei, ceea ce face cu putinta lui Dumnezeu sa scoata afara, prin mecanismul ereditatii, ne ghina recesiva si, n vremea straduintei celui n cauza, sa faca sa revina multime d e geneze recesive n geneze dominante, ceea ce lui Dumnezeu i este foarte cu putint a. Puterile credintei, amplificate de puterea si binecuvntarea lui Dumnezeu, au i nfluenta nebanuit de mare asupra eventualelor noastre infirmitati. 250. Dumnezeu pe toti i trimite nzestrati si n stare sa fie drepti. Dar, tre cnd ei prin poarta nasterii pamntesti, iau n spate poveri parintesti, care-i spetes c si-i ncovoaie spre pamnt. Pe urma, slabiti de osteneala vietii si de mediul nconj urator, greu se vor decide sa reprezinte cauza lui Dumnezeu.

EREDITATEA SI MEDIUL 251. Ereditatea nu fixeaza pozitii fatale, din care nu putem iesi, ci lim ite mai mult sau mai putin fixe, dupa cum e vorba de o nsusire sau alta, n cadrul carora mediul ne fixeaza pozitia. 252. Energia de crestere si ornduire a configuratiei nu apare n mod automat n cromatina, ci ca o reactie a cromatinei fata de un diferential al mediului. Vi ata si organismul nu sunt o simpla actualizare a virtualitatilor native date n si stemul genezelor, ci un rezultat al interferentei dintre aceste virtualitati si mediu, n care configuratia genezelor se dezvolta. Surprindem la mijloc si un mic cerc vicios, dar real: structura genezelor atrna de mediul - de toate mediile - n care s-au configurat; iar dezvoltarea lor n filogeneza atrna, pe lnga acestea, si d e toate configuratiile mediilor viitoare, din tot parcursul cresterii. Desigur c a si ideea aceasta nu poate fi mpinsa pna la absurd; dintr-un ou de musca nu poti ajunge la un pui de gaina. Actiunea mediului nu e fara fru; are margini, si nca bi ne definite, totusi destul de elastice ca sa ne permita - zic specialistii - ca printr-un mediu dirijat sa obtinem o musca numai cu un ochi, sau cu trei ochi. A denatura firea e usor, mult mai usor, dect a scoate denaturarea introdus a n fire. Cu alte cuvinte, putintele de dezvoltare, pe care le nchide sistemul gen etic, nu se reduc niciodata numai la una singura, ci la mai multe, chiar foarte multe. Din acestea foarte multe, mediul totdeauna alege una singura. 253. De multe ori haosul l anunta prima celula a mediului: familia necresi na. EXTREMELE 254. Au zis Parintii ca ntotdeauna extremele sunt ale diavolului. Adica si prea mare iubire de Dumnezeu - nainte de vreme - poate fi pricina de cadere: o i ubire oarecum pamnteasca, patimasa, nelinistita, nesenina, necurata si pironita. FAPTELE BUNE 255. Omul nu se poate odihni n fericirea contemplatiei pna nu a biruit n sin e contradictiile, tendintele rele, pna nu si-a unificat si consolidat fiinta ca s a iubeasca numai binele. Iar aceasta nu se poate realiza dect prin actiune prelun gita, prin fapte convergente spre bine, prin cstigarea deprinderilor neclintite n savrsirea binelui. Caci simpla gndire la bine si chiar simpla vointa de a face bin ele, fara trecerea deasa - si aceea o vreme regulata - la facerea binelui, nu nu mai ca e departe de a realiza aceasta armonie, unitate si siguranta, ci, dimpotr iva, trezeste opozitia tendintelor contrare. Un om de teorie se stie ca e un om slab, macinat de contradictii interne, mereu sporite prin reflexiunea care nu tr ece la fapte. 256a. Abia fapta arunca o decizie n cumpana acestor balansari si care, mai ales prin repetare, aduce definitiv cstig la cauza tendintelor bune. Nu degeaba virtutea nsemneaza etimologic barbatie. 256b. Cnd un om face ceva cu intentii bune trebuie sa iasa bine. 257. Iisus vrea ca fapta buna sa izvorasca natural dintr-o natura buna n c hip dezinteresat, cum creste bobul de gru si cum izvoraste apa din stnci, fara sa se preocupe de bunatatea lor. 258. Faptele graiesc mai tare si-s mai decisive sus. Sa le avem ca dar, n u ca blestem. Iata conditia sine qua non a termenului "o turma si un pastor". FIREA OMENEASCA - CADEREA EI 259. Oameni suntem toti; om nsa, numai din cnd n cnd cte unul: acela care nu-s i dezminte obrsia divina; iar Om (cu "O" mare) numai Unul, Iisus Hristos, Care pe ntru oameni, Dumnezeu fiind, S-a facut Om. 260. Stiam si pna la El ca avem o obrsie divina, ca suntem nemuritori cu su fletul, ca este un singur Dumnezeu, spiritual, nevazut - stiau aceasta si dacii lui Zalmoxis de pe meleagurile noastre -, dar cu venirea lui Iisus Hristos ca Om ntre oameni, n istorie, se repara structural firea omeneasca. 261. Omul dinti, zidit dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, avea toata faptura sa ntoarsa spre Dumnezeu, Care se rasfrngea ntr-nsul ca soarele ntr-un bob de roua. Mintea, pofta si iutimea, sau cugetarea, iubirea si vointa, erau unite ntr eolalta si n aceeasi vedere sau contemplare a lui Dumnezeu. Iar trupul, desi pamnt , neavnd n sine pofta patimasa, ntovarasea - asa zicnd - contemplarea aceasta. Asta

era temelia cea straveche, n care avea sa creasca de la chip la asemanare cu Dumn ezeu. 262. Potrivnicul a dat primul razboi cu Adam n rai si prin el, cu noi cu toti, ntruct toti eram n Adam (Romani 5, 12). E primul razboi pierdut de om. nfrngere a lui nsa o repeta ntreg neamul omenesc, mii de ani de-a rndul; iar ceea ce a facut Adam facem si noi, fiecare. E limpede ca la mijloc a fost o neascultare, o ncovo iere a unei meniri data omului de Dumnezeu (A se vedea si Sfntul Maxim Marturisit orul, Raspunsuri catre Talasie, Filocalia vol. 3). 263. Iata cercul vicios pe care-l strngeau cu putere asupra firii omenesti , Domniile si Stapniile ntunericului, mbracndu-se pe ascuns n simtirea cea dupa fire si povrnind-o spre o lucrare contra firii si contra ascultarii de Dumnezeu. 264. Caderea firii n ispita e totuna cu o sfarmare, care l-a facut pe om b ucati. Astfel: Mintea i-a fost amagita de mndrie si slava desarta, creznd ispititorului, c a va fi ca Dumnezeu, cunoscnd binele si raul; Simtirea sau dragostea i s-a ntors spre trup, care s-a aprins de pofta pat imasa; Vointa sau iutimea n spaima si rusine s-a ntors si, vazndu-se gol, s-a ascun s de Dumnezeu. Iar cnd l-a strigat Dumnezeu pe nume, nu L-a mai vazut, ci numai L-a auzit , de vreme ce vederea constiintei sale era acum ntoarsa de la Dumnezeu la sine, c aci s-a vazut gol. Deci, cnd sa-si recunoasca greseala, mintea i era slabita, inim a ranita cu iubirea de sine, nct cunoasterea lui decazuta scoase vinovat pe Dumnez eu pentru pustiirea sa. 265. De atunci firea noastra se afla n ndoita nvrajbire: I. nvrajbrea launtrica: cu Dumnezeu; cu sine nsusi; II. nvrajbirea n afara: cu semenii; cu firea toata. nvrajbirea aceasta ne urmareste ca o lege de pedeapsa data firii; ea ntunec a chipul nostru cel dupa Dumnezeu. Dar sufletul nu s-a ntunecat de tot, caci a ma i ramas constiinta, ca o stea ce nu s-a stins de pe cerul Raiului si mereu ne ad uce aminte de obrsia noastra dumnezeiasca si ne mbie o refacere. 266. Rautatea e o osnda, o moarte anticipata, care chinuieste firea, dar n u e naturala, e o venetica n fire. Pe aceasta vrea Dumnezeu sa o izgoneasca din f ire, dar cu ajutorul omului, care a introdus-o n fire. I-a dat omului apostolia a cestei misiuni: "Iata eu va trimit pe voi ca pe niste miei n mijlocul lupilor". Firea perversa si firea curata, originara, stau laolalta n raportul n care se afla un miel care bea apa dintr-un ru, fata de lupul care se afla mai la deal si i baga mielului de vina ca-i tulbura apa, gasindu-i acestuia motivul "ntemeiat" sa-l mannce. E absurditate multa si variata lipita pe fire. Misiunea lui Iisus, data si mieilor, e descojirea firii de absurditate, de salbaticie, de caricatura existentei: demonicul. Aceasta nsemneaza ca Iisus conteaza pe un miez originar necontaminat, exis tent nca n fire, desi comprimat, dar capabil sa-si recstige dimensiunile si valoare a paradisiaca: miezul capabil de Har. Precum ca acestea sunt asa, ne stau martur ie mieii lui Dumnezeu, sfintii n preajma carora se mblnzeau fiarele. 267. Pacatul, sau decaderea firii, ne-a facut sa pierdem: pacea cu Dumnez eu, pacea dinlauntrul nostru, pacea cu oamenii si pacea cu toata firea. Ne-am sa lbaticit n toate partile, ct aproape "sa se teama" si Dumnezeu de noi. Iata de ce si fiarele fug de om. 268. Firea omeneasca a fost asemanata cu cltii, patimile cu focul. Daca te atingi cu focul clti fiind, patimile amortite prin nfrnare se aprind prin simpla v edere. 269. Nu suntem din maimuta, dar mergem cu pasi repezi spre ea. FUMATUL 270. Fumatul slabeste nu numai plamnii, ci si mintea omului, nct credinta nu o mai vezi att de curat. 271. Nu-l judeca pe cersetor ca fumeaza. GADARENII SI SUFLETUL 272. Nimic n-a facut Iisus la ntmplare. Astfel S-a suit n corabie, cu un sco p bine determinat: acela de a dezlega un suflet de muncile legatorului de demoni

, care se chinuia n tinuturile gadarenilor. Pe mare s-a strnit fara veste o furtuna. Iisus a certat pe cine avea de ce rtat din spatele vntului si valurilor apei si s-a facut liniste mare. De cealalta parte a marii, l ntmpina pe Iisus alta furtuna, ntr-un suflet n ca re dracii strnisera viforul cel mai de pe urma al pustiirii si decaderii. Facuser a dintr-un om o fiara care rupea lanturile si un criminal care pustiise aceea pa rte a gadarenilor. Diavolii i dadusera n locul nsusirilor de om, fioroasa libertate de a fi ntre oameni un drac. Ei bine, totusi, omul acesta avea un suflet, Iisus propovaduise n multe locuri ca "sufletul este mai de pret dect toata lumea, si cear da omul n schimb pentru sufletul sau?". De aceea, cu prilejul ndracitului din G adara, Iisus o ia pe alta cale: arata cu o minune pretul unui suflet. A pus n cum pana un suflet, al celui mai decazut dintre oameni cu pretul, deocamdata, al une i turme de 2000 de porci, nu nca cu toata lumea. Si a dat pierzarii turma de porc i a gadarenilor, pentru mntuirea unui suflet. Cumpana aceasta, ntre pretul unui suflet n ochii lui Dumnezeu si pretul tur mei de porci n ochii gadarenilor a iesit cu scandal. Si poate tocmai scandalul ce a urmat pune mai bine n cumpana valoarea sufletului, ntruct gadarenii au trebuit s a minta pretul sufletului pe care l pierdusera ei n porci. Rai de paguba cum erau, tot orasul iesi ntru ntmpinarea Lui si vazndu-L l ruga ra sa Se duca de pe hotarele lor (Matei 8, 34; Luca 8, 37). Cu alte cuvinte, pen tru paguba pe care le-a facut-o "L-au dat pe Dumnezeu afara din hotarele lor". E i s-au declarat pentru porci, nu pentru suflet! Iisus S-a conformat: "Intrnd n cor abie, S-a napoiat". Atta avea de facut: gadarenilor le-a dat un misionar. Si un fo st ndracit nu este un misionar de rnd. GNDURILE 273. E stiut ca pentru a scoate un gnd rau din mintea cuiva, trebuie sa io nvalui de foarte multe ori cu cuvntul bun, ca s-o izbavesti din robia gndului str ain. Asta-i calea cea mai lunga: de la urechi la inima. 274. Gndurile patimase nemarturisite sau simplu spuse au nsusirea ca se ntar esc si se fac funii, cum zic parintii, si trag mintea la nvoire si la fapta, care este pacat. 275. Pacatul acesta este: nfrngerea morala a sufletului de catre un gnd rau. De aceea toate gndurile trebuiesc spuse nainte de a se ntari si de a birui mintea, caci dendata ce sunt spuse le piere puterea de a obseda, asupri, stapni mintea. 276. Si gndurile bune trebuie controlate cu o alta constiinta, mai limpede . Controlul tuturor gndurilor e lege n calugarie. Nentrebat nimic nu e bine, nici c e e bine, pentru ca singur nu te poti apara de sagetile slavei desarte. 277. "Gndurile", orict de "nebune" ar fi, nca nu sunt nfrngeri si pacat, orict "se impun", muncind mintea. Pacatul ncepe de la nvoirea spre fapta si fapta propri u-zisa. 278. Toate patimile sau lucrarile mpotriva firii se ivesc mai nti n minte, n p artea cea mai subtire a fapturii noastre nevazute. Aici vine un chip sau un gnd a l lumii acesteia si sta ca o momeala. Iar mintea, daca e nenvatata sau neprevenit a despre lucratura straina, ca un miel nestiutor, vede lupul si se duce la el, c reznd ca e oaie. Iar daca lupul mai e si viclean, se mbraca n piele de oaie si biet ul miel neavnd mirosul oii cercat, tot de-a zburda se duce n coltii lupului flamnd. 279. Prima ntlnire ntre minte si diavol e la linia momelii, pe care o flutur a el n vazul mintii. Daca mintea nu baga momeala n seama, vrajmasul staruie cu ea, o arata mai sclipitoare, ca sa o faca iubita mintii. Aceasta e a doua naintare a razboiului, sau asupreala. Daca la asupreala a izbutit sa fure mintea cu momeal a si sa o faca sa vorbeasca mpreuna, avem naintare la unire. Mintea nsa se trezeste c-a fost furata de gnd strain si ca se afla n altceva dect n ceea ce-i era dat dupa fire; iar cnd si da seama de ea nsasi si de cele n care se afla, avem lupta cea de gnd la o clipa hotartoare. Se va nvoi mintea sa mearga dupa momeala mai departe, sau se va ntoarce de la dnsa? Aici e lupta si clipele su nt scumpe; si de cele mai multe ori viata ntreaga a unuia sau a multime de insi a trna de lupta nevazuta a ctorva clipe. Daca ntrziem sa ne luptam, se poate ntmpla ca f ara veste sa fim nvaluiti la minte din partea poftei sau a iutimii, asupra carora nca arunca vrajmasul aprinderea sa. Prin urmare, ostas al lui Hristos, lupta tre

buie data grabnic si dupa lege. 280. nca din Vechiul Testament se cunoaste razboiul cel de gnd, despre care David scrie acestea: "Fiica Babilonului (ntelegeti: "satana, satana"), dornica d e pustiire, ferice de cel ce-ti va plati dupa fapta ce ne-ai facut tu noua; feri ce de cel ce va lua si va lovi de piatra pruncii tai" (Psalmul 136, 8). 281. Gndurile celui rau, nalucirile lui (ideiile fixe ale lui), momelile s ale, acestia sunt pruncii vavilonesti sau "puii de drac", dupa cum i numeste Sfntu l Maxim Marturisitorul. Iar piatra este Hristos sau credinta n El, temelia cetati i sufletului, piatra cea din capul unghiului, pe care zidarii vremii de atunci n -au bagat-o n seama (Matei 22, 42). (...) De piatra aceasta trebuie sa lovim prun cii vavilonesti. (...) De aceea Sfntul Ioan Scararul zice: "Ca numele lui Iisus H ristos, arma mai tare, n cer si pe pamnt nu este!". Cerul este mintea si pamntul in ima, n care trebuie sa se depene rugaciunea nencetata a preasfntului nume: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul", ntorcndu-se ca o arma mereu ntinsa asupra vrajmasului. 282. Navala de gnduri sa nu descurajeze pe ncepatori; toata grija sa le fie sa nu se nevoiasca cu gndurile. A nu avea gnduri e tot asa de cu neputinta ca si a crede ca poti opri vntul, dar, cu ornduire dumnezeiasca, vin si vremuri fara fur tuna. 283. Ferice de cel ce lupta duhovniceste cu gndurile, lovindu-le de Piatra unghiulara a fiintei omenesti Iisus. IERTAREA 284. Iertnd, stergi ce ierti. Ce ierti la altul, tie ti se sterge. Judecat a aceasta te scoate de sub judecata. 285. Iertarea noastra de la Dumnezeu e pusa, deci, n atrnarea de noi. Dumne zeu consfinteste pentru noi decizia noastra pentru altii. n cazul cnd, faptic, noi nu iertam, rugaciunea noastra e ntoarcere pe dos de faptele noastre si suna cam asa: Doamne, nu ne ierta noua, caci nici noi nu iertam altora! IISUS - CINE ESTE IISUS? 286. Pentru noi Iisus e Sensul vietii si al Istoriei; reazemul ei n ispite le si furtunile timpului. Iisus e asemanarea dupa care tnjim si nsetam de-a lungul desertului lumii: originalul nostru, autenticitatea noastra, dar, mai mult dect acestea, Iisus este Prietenul nostru, singurul Care ne ramne credincios si nu ne paraseste niciodata. Si mai mult: e Sfnta noastra mpartasanie cu desavrsirea: foame a noastra metafizica. 287. Iisus formuleaza o noua ordine spirituala n om. Iisus S-a integrat na turii omenesti, de aceea El e mereu viu: si vine ca fiinta suprema, si e vie n no i, ca fiinta suprema si posibilitate nesfrsita de desavrsire. "Nu stiti ca Hristos e n voi? Afara, cumva, daca sunteti crestini netrebni ci." (II Cor. 13, 5). "Nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste n mine. Pentru voi, fiii mei, traiesc durerile de mama, pna ce Hristos va prinde chip n voi" (Galaten i 4, 19). Deci, cum spune Clement Alexandrinul: "Dumnezeu S-a facut om, ca de la om sa nvete cum se face omul Dumnezeu". Acesta e omul cel nou, faptura cea noua, omul nascut de sus, omul cu reflexul vesniciei lui Iisus, rasfrnt n afara de chip , simplu n toata fiinta Sa. Fiindca Iisus e omul cerului si S-a tesut pe Sine n fi rea cea omeneasca, de aceea, El Se impune tuturor oamenilor si tuturor veacurilo r, cu att mai mult cu ct ar vrea unii sa scape de El. Iisus cere istoriei decizia existentei Sale. Dar istoria s-a aratat neput incioasa din primele ei zile. Asa a ramas si mai ramne. Prin faptul ca Iisus S-a tesut destinului omenesc si prin faptul ca omul trebuie sa se decida ce face cu Iisus, se explica de ce istoria omului e asa de zbuciumata si vesnicia lui e asa de hartuita si muscata de serpii ndoielilor si ai contrazicerilor. Asa se explic a de ce pentru Iisus oamenii s-au iubit si s-au urt, s-au macelarit si s-au ajuta t, au cunoscut extremitatile pasiunii si ale jertfei. De El a atrnat roata consti intei, a frumosului si a ratacirii. El este forta interioara pe care forta veacu rilor n-au putut-o istovi. Amintirea Lui e vie pretutindeni, pe zidurile biseric ilor si ale scolilor, pe vrful clopotnitelor, pe toate drumurile, la capatiul patu rilor si al mormintelor. Distrugeti ferestrele de biserici, luati icoanele din a ltare si de pe la case! Viata lui Iisus umple muzeele si bibliotecile. Dati foc Liturghierelor, ceasloavelor si cartilor de rugaciune; l veti descoperi pe El si

toate cuvintele Lui n toate cartile literaturilor, ba chiar si cei care-L blestem a nu fac altceva dect sa-L marturiseasca fara sa vrea prezenta Lui. Rasunetul tuturor romanilor, stapni ai lumii, a ncetat o data cu zilele lor si cine se mai gndeste sa moara pentru faima lor postuma? n jurul multora s-a fac ut mai multa galagie ca n jurul lui Iisus; iar dupa mii de ani, numai n jurul lui Iisus si pun oamenii problema si astazi, pe viata si pe moarte, ca-n primele zile . Numai cineva mai viu ca romanii si care e cu adevarat un idol nemincinos al omului, poate nteti lupta aceasta permanenta ntre oameni. Si astazi, ca n ziua N asterii Sale, unii l iubesc, iar altii l urasc. Oamenii sunt antrenati nsisi ntr-o p atima pentru Patima Lui, iar altii ntr-o patima pentru iubirea Lui. Unii sunt n de stinul lui Iisus, iar altii fara destin, nici sens. Deci, daca ntrebarea: "Cine e ste Iisus?" a crescut n veacuri si cere fiecarei generatii un raspuns decisiv, no i nu putem raspunde dect ntr-un glas cu Tatal, ntr-o rostire cu ngerii, ntr-o propova duire cu apostolii, ntr-o marturisire cu mucenicii si cu toti sfintii si ntr-o afi rmare cu toata crestinatatea a doua milenii: "Acesta este Fiul lui Dumnezeu, Mntu itorul lumii". Salutul permanent al fiecarui Toma, din ndoiala omeneasca si certi tudinea dumnezeiasca. Daca cineva a ajuns la siguranta aceasta si poate acoperi cu viata, n acel a s-a nascut Iisus, nastere care deschide calea vesniciei, nca fiind n veac. Cu Ii sus se naste si explicatia omului si explicatia lumii. Cine este Iisus? - s-a ntrebat Irod, care aflnd de la magi cine-I, L-a osndi t la moarte, creznd ca omornd 14.000 de prunci, va scapa de Iisus. S-a ntrebat Irod Tetrarhul, care auzind toate cte facea Iisus, nu se dumirea ce sa creada despre Dnsul. Se ntrebau carturarii si fariseii, smintindu-se pentru formalitati nfrnte; s e ntrebau cine-I acesta de iarta si pacatele? Se ntrebau pna si apostolii cine-I acesta ca asculta de El vnturile si marea ? Si s-a ntrebat un sir ntreg de nedumeriti. S-a ntrebat puterea lumeasca. S-a ntrebat toata trufia mintii. S-a ntrebat toata necredinta. Toti acestia L-au refuzat, L-au osndit si L-au omort pe Iisus si aceasta sa ntmplat permanent n istorie. Cine este Iisus pentru noi? Pe contemporanii lui Iisus i ntelegm ca le era greu sa-L creada pe Dumnezeu . Dar dupa dovada nvierii Sale, dupa dovada dumnezeirii Sale, dupa aparitia Sa ma i presus de fire, prin usi ncuiate, petrecere nevazuta cu oamenii, aratndu-Se lui Pavel si altora din veac n veac, nu mai putea fi fara raspuns. Raspunsurile teologice sunt stiinta. De aici, pentru noi, Iisus e sensul vietii, reazimul si n ispite si n furtu ni. Asemanarea dupa care tnjim si nsetam de-a lungul desertului vietii. Originalul nostru, autenticitatea noastra. Dar mai mult dect acestea este prietenul nostru Care sigur nu ne paraseste niciodata; e Sfnta noastra mpartasanie, cu desavrsire si foamea noastra metafizica . (...) 288. mparatul nsusi Se va face slujitorul celor ce L-au asteptat cu toata f iinta. De altfel, acesta e Iisus: mparatul slujitor al destinului omenesc. Iisus a rentors sensul existentei iarasi n Tara de obrsie: mparatia Sensului si a explicat iei depline. Atunci se va odihni sufletul omului de nelinistea sa. Dar ntructva se linisteste sufletul omului si pna atunci: stiindu-le acestea precis. Iata o faclie (cunostinta n parte) pna vine Lumina. IMAGINATIA 289. Riscurile imaginatiei sunt ocolite n duhovnicia rasaritului (naluciri le false). De aceea, Rasaritul mediteaza fara imagini, chiar contra imaginilor, chia r vedeniile reale le refuza, nu din rea credinta sau din mpotrivire, ci din grija de a nu gresi, primind orice. Si se stie ca Dumnezeu nu se supara cnd se sta pe

acest punct de vedere. Singura pomenire ortodoxa este aceea care nu pune nici un tipar pe minte, care nu statorniceste nici o imaginatie sau imagine. Exemplu: " Adevar", "Duh", Numele lui Iisus din rugaciunea calugarilor: "Doamne, Iisuse Hri stoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul". (Exemple practice: fiindca noi nu putem fi contemporanii lui Iisus, este Iisus contemporanul nostru peste veacuri. Inspiram atotprezenta Sa n Prea Sfnt Num ele Sau si expiram aerul stricat al pacatelor noastre. Inspiri Duhul Sfnt, Duhul lui Dumnezeu si expiri duhul rau din tine.) INSTINCTELE 290. Ca neamul oamenilor sa dainuiasca si peste triajul mortii, Dumnezeu a sadit n fire cteva legi fundamentale numite instincte (...) care sunt norme fixe de viata. Numai omul poate interveni cu vointa, cu libertatea si cu functia con stiintei sa modifice natura acestor norme fixe. Aceasta modificare a functiei instinctelor, cnd nu e pastrata n starea lor originara, poate fi facuta n doua sensuri opuse: nspre dereglarea lor, cnd devin pa timi si, n sens opus, nspre convertirea sau sublimarea lor, prin virtute, prin lup ta metodica, prin nevointa. 291. Cum devine "patima" un instinct sadit ca lege de existenta a firii? Iata raspunsul unui profesor crestin de medicina: "mplinirea oricarui instinct al firii e nsotita de o placere. Omul, numai omul, din toate vietuitoarele, vrea sa desparta functia biologica a instinctului n doua: vrea sa separe rostul instinct ului de placerea ce-l nsoteste, alegndu-si placerea si refuzndu-i rostul". Omul reuseste aceasta denaturare, cautata intentionat - arbitrar - dar n d auna sanatatii, cu pretul pierderii libertatii, a dereglarii altor instincte sup erioare, cu inevitabile urmari ereditare s.a.m.d. 292. n creier functioneaza un centru de cenzura (medical "inhibitia") care are la dispozitie tot mecanismul bio-chimic necesar (neuro-psihic, neuro-endocr in, neuro-motor, neuro-static), capabil sa aprobe sau sa frneze tot ce obligatori u trebuie sa treaca pe la acest centru de informatie. 293. ntre cenzura mintii (centrul inhibitor al creierului) si ntre puterea de impunere a fortei oarbe se creeaza o tensiune, o lupta, razboi chiar, sau dez echilibru total. Instinctele, cta vreme cineva nu iese din rnduiala lor, nu-i dau omului lup te, pentru ca acestea primesc aprobarea, satisfacerea si rostul lor concret. Cum nsa marea majoritate a oamenilor au dereglat rostul normal al acestor forte oarb e ale firii - urmarind exclusiv placerea ce-o confera, dar refuznd rostul -, oame nii au ajuns n robia patimilor. n cazul robiei, cenzura mintii a slabit considerab il si patimile conduc mintea, iar omul si-a pierdut libertatea. Omul care a ajun s rob patimilor sale nu mai are marturia constiintei pentru faptele sale - care a ajuns ntr-un fel de "adormire", ca n somn, desi constiinta nu doarme; e ntr-o sta re de necredinta, de uitare de Dumnezeu, omul traieste n stare de pacat. Caci "pa cat" aceasta nsemneaza: nfrngerea morala a constiintei de catre satana, prin patimi le trupului. 294. Forta instinctelor - fortele oarbe ale firii, altfel n serviciul viet ii rnduite -, creste cnd degenereaza n patimi, ntruct ele au slabit stavila cenzurii ratiunii, iar de acum cauta sa o surpe cu totul si lumina constiintei sa o sting a. 295. O mare dizarmonie consta n faptul ca instinctul barbatului e n conflic t cu instinctul femeii. Instinctul barbatului vrea mereu femeia, ca prilej al de scarcarilor sale genezice. Instinctul femeii nsa e maternitatea. Copilului pna se desprinde de mama, i trebuie doi ani, deci, dupa rnduiala firii, trebuie sa fie la sata n pace. Deci, ce va face barbatul? Sau si va perverti sotia, facnd-o sa umble si ea dupa placerea patimasa, cautnd sa scape de rostul firii sale, sau o va face crim inala, punnd-o sa-si ucida n pntece fiinta fara aparare, sau va practica scrba onani ei cu femeia sa (Facere 38, 9), pazind-o de rostul zamislirii, dar necinstind-o, cum nu se mai poate spune. Altii recurg la sterilizare, altii la aventuri, sau la lupanare. Un atare barbat nu-si va mntui sotia prin nasterea de fii (1 Timotei 2, 15), ci o va osndii cu ucigasii si curvarii, printre care si el de asemenea v a fi (Apocalipsa 21, 8).

Prea putini sunt barbatii care-si stapnesc instinctul irational, prin pute rile rationale ale sufletului, reglementndu-l potrivit cu rostul sau originar. Si iarasi, si mai putini sunt cei ce convertesc energia prin nfrnare, saltnd sensul f irii la rosturi mai presus de fire. 296. Placerea, cautata numai pentru ea nsasi, cheama repetarea din ce n ce mai deasa a actului, pna ce ajunge la distrugerea sistemului nervos. Mai mult chi ar: ea aprinde organismul si-l mpinge pna dincolo de posibilitatile sale functiona le; ea provoaca frngerea oricarei cenzuri morale si-si duce supusii pna la doaga n ebuniei. ISPASIREA 297. Cnd dreptatea lui Dumnezeu se ntoarce asupra noastra a sosit vremea de plata sau ispasirea. Ispasirea nu-i o pedeapsa de la Dumnezeu, ci un mijloc de n teleptire, o ndreptare mai aspra. Iar fiindca dreptatea lui Dumnezeu mereu tine c umpana ntre fapta si rasplata, putem vorbi chiar de legea dreptatii, ca o lege mi lostiva, prin care ne curatim de petele faptelor rele. n vremea ispasirii, cnd vin asupra noastra strmtorarile, daca le rabdam de bunavoie, neumblnd cu ocolirea, ne ajuta Dumnezeu; iar de nu vrem sa primim cele ce vin peste noi, ca nu le ntelege m, nu ne ajuta Dumnezeu, desi El ar fi vrut. 298. Pe cnd dreptul cunoaste un Dumnezeu personal, plin de iubire si aprop iat oamenilor, pacatosul simte un Dumnezeu aspru, ascuns, amenintator, atotputer nic si tare departe. Dar sunt pacatosi cu totul vrajmasi lui Dumnezeu, care nici nu ngaduie sa li se zica pacatosi. Acestia nu sunt mpreuna-lucratori cu Dumnezeu. Peste lucrul lor trebuie sa vina corecturi divine. Asa se face ca simtim un Dum nezeu atotputernic, care restabileste, peste vointele oamenilor, echilibrul crea tiei si echilibrul vietii, stricat de faradelegile oamenilor. Actiunea aceasta a lui Dumnezeu, prin care constrnge faptele oamenilor cu urmarile lor, o numim isp asire. Ispasirea e un chip de veghe a lui Dumnezeu n destinul insului si n destinu l neamurilor. Dar cu toate ca raul se pedepseste prin sine nsusi, iubirea divina da totusi putinta de iesire din nfundatura rautatii ce se pedepseste pe sine nsasi : de se va gasi cineva sa stea bun pentru fratii sai naintea lui Dumnezeu. 299. De obicei oamenii strnesc cu faptele lor anumite furtuni nevazute: ac estea tot n capul lor se ntorc, dar n chipul cel mai vazut cu putinta. Dumnezeu, st iind de mai-nainte sfrsitul tuturora, rnduieste fiecaruia ispasiri n lumea aceasta. ISPITELE 300. Vrajmasul, ca sa-si ajunga tinta faradelegii, mbie sufletului ispita n ti, cea prin placere, aducndu-i momeli placute la vedere si bune la gustare, potri vite cu fiecare putere frnta a sufletului n parte. 301. Desi nzestrati cu darurile Botezului, totusi n-am scapat de razboiul momelilor. Momeala nefiind pacat, e permisa de Dumnezeu sa cerce cumpana liberta tii noastre. 302. Sfntul Marcu Ascetul ne lamureste: Hristos prin Cruce si prin Harul B otezului "slobozindu-ne de orice sila, n-a mpiedicat aruncarea gndurilor n inima. A ceasta pentru ca unele din ele, fiind urte de noi, ndata sa fie sterse; altele, fi ind iubite, n masura n care sunt iubite sa si ramna; si astfel sa se arate si Harul lui Dumnezeu si voia omului, ce anume iubeste: ostenelile din pricina Harului, sau gndurile din pricina placerii". Aici sta pricina pentru care noi, desi boteza ti, totusi mai avem trebuinta si de al doilea Botez, al pocaintei, ntruct nu sunte m ca ngerii neschimbabili. 303. ncercarile si nelinistile vremii au si ele un rost: ne provoaca la ga sirea sensului ce-l avem n Dumnezeu, ca ultim reazim etern al linistii, iar pe de alta parte ne conduc la gasirea de noi nsine, ca fapturi renascute n Dumnezeu si ajunse la libertatea spiritului. 304. Cta vreme mergem n voia valurilor, n voia firii povrnite spre pacat, n-a vem nici o lupta, nu ne trezim din cursele vrajmasului (2 Timiotei 2, 26); stam de buna credinta ca mergem bine, ne ispravim zilele n fe ricire si coborm cu pace la iad! Dar dendata ce aflam ce nzestrare avem si ne trezi m spre ce trebuie sa fim, puterile iadului vor sari sa ne ceara socoteala pentru nesupunere. Dar nu vor sari cu toata urgia rautatii, ca nu le lasa Dumnezeu, ci

cu viclesuguri si curse, cu minciuni si cu nfricosare si cu alte nemaipomenite z avistii. Pe de alta parte, se vor folosi de unelte ale lor (Ioan 8, 44), oameni amagiti de ei, care le-ar face toate cte-i nvata dracii - daca ar fi dupa ei. De a ceea zice nteleptul: "Fiule, cnd vrei sa te apropii sa slujesti Domnului, gateste sufletul tau spre ispite" (ntelepciunea lui Isus Sirah 2, 1). 305. Zice un Sfnt Parinte: "Ia ispitele si ndata nu mai e nimeni care sa se mntuiasca". Razboiul ispitelor e focul care lamureste ce suntem fiecare: lemne, pietre, arama, paie, clti sau "pamnt si cenusa" (Facere 18, 27), aurul smereniei dulama lui Dumnezeu. 306. Razboiul duhovnicesc seamana ntructva cu razboiul lumii. Si unul si al tul te desface de viata aceasta. Numai ispitele, necazurile si tot felul de ncerc ari ale razboiului nevazut izbutesc sa ne toceasca pe deplin gustul de lumea ace asta si sa ne duca la un fel de moarte fata de lume, care-i smerenia deplina si conditia de capetenie a rugaciunii nencetate. 307. Daca mintea se va afla iubind o momeala straina si sfatul viclean, v a nclina cumpana liberei alegeri spre momeala si sfatul strain. Asa se deschide s partura n cetate si se napustesc puhoaie de vrajmasi care asteptau ascunsi afara. Si repede urmeaza jalnica pustiire n cetatea sufletului: mplinirea cu lucrul si r epetarea faptei aceleia, pna ajunge deprindere sau obicei. 308. De unde atta pustiire? De la o clipa fara de Dumnezeu a mintii, clipa n care vrajmasul i-a furisat undita iadului pe gt, nvaluita mestesugit ntr-o momeal a a unui lucru sensibil al lumii de aici. Potrivnicul ispiteste cu momeala place rii pe tot omul spre patima spre care-l prinde ca are povrnire mai mare: pe cel a plecat spre trup, cu desfrnarea; pe cel nclinat spre gnduri, cu ntelepciunea veaculu i acestuia (1 Corinteni 1, 20), care pe multi i-a ratacit de Dumnezeu si pe puti ni i-a ntors; pe cei dornici de Cuvntul lui Dumnezeu i ispiteste cu Biblia (2 Petru 1, 20), nct n zilele noastre se vad multi calatori la iad cu Scriptura n mna. Toti c ei ce umbla dupa placeri, de orice fel, nu vor scapa de primejdii, caci sub oric e placere e ncolacit un sarpe. 309. Vicleanul are doua feluri de momeli, dupa iubirea omului, care nclina fie spre pierzare, fie spre mntuire. Este si o "ispita a mntuirii" n care au cazut multi nselati, zicnd ca-s mntuiti, cnd de fapt ei n-au savrsit nici alergarea si nic i dupa lege n-au luptat. Este si ispita sfinteniei, este si ispita misiunii sau a trimiterii de la "Dumnezeu", precum este si ispita muceniciei. n toate aceste i spite cad cei ce ocolesc osteneala, mintile nguste, care spun ca nu mai au nimic de facut, dect sa creada si sa se socoteasca a fi si ajuns sfintenia, misiunea, m ucenicia si celelate naluci ale mintii nselate. 310. Cte unii mai aprinsi la minte, fie de la fire, fie de la boli, neavnd cercarea dreptei socoteli, scncesc n inima lor dupa daruri mai presus de fire, mbul ziti nu de vreo virtute, ci de iubirea de sine. Avnd acestia iubire fara minte pe care vor sa o cinsteasca cu daruri mai presus de fire, Dumnezeu ngaduie duhului rau sa-i amageasca desavrsit (2 Tesaloniceni 2, 11) ca pe unii ce ndraznesc sa se apropie de Dumnezeu, necurati la inima. De aceea, pentru ndrazneala, i da pe seama vicleanului sa-i pedepseasca. Astfel, cnd atrna de la Dumnezeu o atare pedeapsa p entru oarecare, l cerceteaza satana lund chip mincinos al lui Hristos si, graindui cu mare blndete, i trnteste o lauda cu care-l cstiga fulgerator si poate pentru to tdeauna, ca pe unul ce, pe calea cea strmta (Matei 7, 14) si cu chinuri ce duce l a mparatie, umbla dupa "placeri duhovnicesti". Iata-l cu momeala pe gt. De-acu, du pa oarecare scoala a ratacirii, cnd ncrederea i va fi cstigata desavrsit si i va fi nt rita, prin potriviri de semne prevestite ajunge ncrezut n sine si n hristosul lui, n ct si moarte de om e n stare sa faca, ntemeindu-se pe Scriptura. 311. Iubind cele rele, pe firul acestei iubiri, intra vrajmasul n cetate; adica prin cele de-a stnga, relele. Cnd nsa vede ca nu poate amagi pe om cu cele de -a stnga, sare n cealalta margine, de-a dreapta de tot, cautnd sa-l amageasca, ca s a-i dea omul crezare. i trnteste o lauda pentru multimea credintei n Dumnezeu si a iubirii virtutii, si-l ndeamna ca fara masura si fara ntrebare sa se sileasca n ace stea. Pe unul l trezea la rugaciune, silindu-se sa-i strecoare n minte si n inima p arere mare despre sine, precum ca pe "el" l trezesc "ngerii" la pravila. Sau daca cel ochit spre nselare nu-i chiar asa de virtuos, i mai ngaduie sa fumeze, sa bea, zicndu-i gndurile ca-i trebuie putere si nu-i pacat. Pe unul l-a sagetat aratndu-se

n chipul lui "Hristos" si spunndu-i: "Pentru dumneata mai rasare soarele!". Douaz eci si cinci de ani pe urma l-a mai dascalit, ca sa ajunga sa se creada pe sine ca el e fiul omului din Scriptura si dreptul judecator, care va desparti oile de capre si va ntemeia mparatia lui Dumnezeu pe pamnt, si ca n zilele lui va fi sfrsitu l si judecata, care se va face prin el. (De fapt era sfrsitul judecatii sale, pe care o vedea, nu la sine, ci n afara, la toata lumea.) De fiecare data cnd l zorea credinta aceasta trecea, dupa cte o isprava, si pe la casa de nebuni. 312. De aceea sunt ngaduite ncercarile, fiindca numai ele coc samnta pe pamnt , a "dumnezeilor" dupa har. IUBIREA 313. Iubirea de Dumnezeu si iubirea de oameni n care atrna toata Legea si P roorocii (Matei 22, 37-40), mplinindu-le Iisus ca nimeni altul, prin aceasta se v edea limpede ca Iisus e Dumnezeu si Dumnezeu este iubire (1 Ioan 4, 8). Pe acest ea doua ni le-a dat ca porunci. Aci sta taina pentru care poruncile lui Dumnezeu bat pe vrajmasul, cnd are cine le trai. Caci iata: Dumnezeu Se ascunde n poruncil e Sale, dupa cum ne asigura Sfintii Marcu Ascetul (Sfntul Marcu Ascetul, Despre l egea duhovniceasca, Filocalia, Sibiu, 1946, ed.I., vol.1, p.249; si ed.II, vol.1 , Sibiu, 1947, p. 247) si Maxim Marturisitorul (Sfntul Maxim Marturisitorul, Cape te gnostice, Filocalia, Sibiu, 1947, ed.I, vol.2, p.193). Trairea acestor porunci arde pe diavol asa de cumplit, nct acesta rascoala puterile iadului si cu ele atta pe oamenii lumii, care-s biruiti de el, si-i napu steste mpotriva lui Iisus si a oricarui ucenic al Lui. 314. "Daca doi dintre voi se vor nvoi pe pamnt n privinta unui lucru (mntuire a) pe care l vor cere: se va da lor de catre Tatal Meu, Carele este n ceruri. Ca u nde sunt doi sau trei adunati ntru numele Meu, acolo sunt si Eu n mijlocul lor" (M atei 18, 19-20). Cuvintele acestea, pe lnga ntelesul literei, mai au si urmatorul nteles: pamn tul este trupul, iar mai cu deosebire inima; cei doi sau trei sunt puterile sufl etului care, daca se vor nvoi pe pamnt, adunndu-se ntr-un gnd, va fi si Dumnezeu n mij locul lor. Unirea puterilor sufletului pe pamntul inimii, nsemneaza iubirea, caci numai ea uneste cele nvrajbite. Iar iubirea, cernd ceva de la Dumnezeu, Tatal rasp unde celor doi sau trei de pe pamnt, daruindu-le iubirea Sa din ceruri, care este Fiul Sau, si asa ne aflam avnd pe Dumnezeu, Carele este iubire, n mijlocul nostru . 315. Minunea adunarii puterilor sufletului, nvrajbite de fapta ucigasa a pacatului, nu e cu putinta dect n numele lui Dumnezeu. Rugaciunea nencetata a fericitului nume: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul l ui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul", dupa ndemnarea Sfntului Pavel: "Nentr erupt va rugati", savrseste minunea unirii n dragoste a celor nvrajbite ntreolalta d e pacat. 316. Iubirea nclina libertatea ca pe o cumpana. 317. "Asa a iubit Dumnezeu lumea nct si pe singurul Sau Fiu L-a dat, ca tot cel ce crede ntr-nsul, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica" (Ioan 3, 16). E mai mare iubirea aceasta dect iubirea care a creat lumea. De data aceasta stavilarel e dragostei se ridica si aceasta se naste pe pamnt, n persoana lui Iisus, prjol de Cer n inimile oamenilor. 318. Dragostea n Duhul lui Hristos, n trei vrste se vede: n iubirea aproapelui ca pe tine nsuti (Matei 19, 19); n iubirea mai mult ca pe tine nsuti - iubirea de vrajmasi (Matei 5, 44); n iubirea ca jertfa pentru oameni (Ioan 15, 13). Pna la masura iubirii de vrajmasi sunt datori sa ajunga toti crestinii, ca re au de gnd sa se mntuiasca; pe cnd la vrsta a treia a iubirii, foarte putini ajung . 319. Iubirea n-are marginile omului, nici spatiul, nici timpul; nu piere niciodata, e puternica, nct strabate dincolo de mormnt si ajunge pe cel iubit; stra punge iadul care nu-i poate sta mpotriva si strabate cerul. 320. Iubirea e nsusirea lui Dumnezeu prin care a creat lumea vazuta si nev azuta si toata faptura care-L cunoaste de Tata e strabatuta de iubire. Daca am s tarui cum trebuie n iubirea aceasta fara margini, s-ar rasfrnge si n noi obrsia noas tra divina, chipul si asemanarea fiilor cu Tatal, am avea si noi multime de nsusi

ri dumnezeiesti, prin har nu prin natura, n primul rnd n-am fi asa de marginiti ntr -o multime de privinte. 321. Iubirea e calea cea mai scurta si mai presus de orice cale, spre des avrsire (1 Corinteni 12, 31); printr-nsa avem nlauntrul nostru mparatia Cerurilor. 322. Focul iubirii divine, de dragul Adevarului, ntre potrivnici se aprind e si se mentine. IUBIREA DE SINE 323. Sfntul Maxim Marturisitorul numeste iubirea de sine "primul pui al di avolului". Ea e cealalta parte din piedica a doua ce ne-o strneste potrivnicul n n oi nsine: iubirea trupeasca de sine, ncepatura mndriei. mpotriva ei ne-a cerut Mntuit orul sa ne hotarm pentru lepadarea de sine, zicnd: "Oricine voieste sa vie dupa Mi ne sa se lepede de sine, sa-si ia crucea sa n fiecare zi si sa-Mi urmeze Mie" (Lu ca 9, 23). Lepadarea aceasta nsa o poate face numai cine s-a ridicat cu mintea ma i presus de cele desarte si s-a desfacut din toata dragostea lumeasca si si-a st ramutat puterea dragostei sale, toata, catre Dumnezeu. Sau, cu alte cuvinte: pe cine l-a ajutat Dumnezeu sa iasa din legaturile iubirii de lume, l ajuta sa iasa si din legaturile dinlauntru ale iubirii de sine. 324. Iubirea trupeasca de sine si plina de trufie, numai dragostea aprins a a lui Dumnezeu o poate scoate si desavrsit s-o faca scrum, prin umilintele cu c are o arde. 325. Noi nu prea putem sti n cta primejdie ne baga iubirea de sine, dar o p utem deduce din purtarea de grija a lui Dumnezeu, Care, cu iubire de oameni, aju ta mntuirea noastra, ngaduind ncercari, certari si ocari peste capul nostru, cu ros tul ca sa ne scrbim de noi nsine si sa ni se toceasca tot gustul de cele de aici, caci altfel nu putem muri noua nsine ca sa viem lui Dumnezeu (Galateni 2, 19). De aceea toti Parintii au fugit de lauda si au iubit ocara si toata napastuirea, c a pe unele ce ucid puii vicleni si aduc mult folos de la Dumnezeu. 326. Cei ce prin darul lui Dumnezeu se izbavesc si de legaturile dinlaunt ru ale iubirii de sine, se poarta si se marturisesc pe ei nsisi straini si calato ri (Evrei 11, 13) aici pe pamnt. De aceea "suspinam n acest trup, dorind sa ne mbra cam cu locuinta noastra cea din Ceruri" (2 Corinteni 5, 2). 327. "Puiul de drac" al iubirii de sine, facndu-se barbat si ajutat prin v edenii mincinoase de tatal sau, tatal minciunii, strmba mintea bietului om, nct i s e va parea pacatul virtute dumnezeiasca. Ba nca, omornd pe cei ce nu cred ca el, i se va parea ca face slujba lui "Dumnezeu" (dumnezeul care l-a nselat pe el) (Num erii 25, 7-13). 328. Cu ngaduirea lui Dumnezeu, Satana i cerne si i culege pe toti cei ce ma i umbla n lumea aceasta dupa placeri, chiar duhovnicesti, numai sa-i prinda, ca nc a nu s-au lepadat desavrsit de iubirea de sine si de orice spurcaciune a vietii, dupa atta si atta propovaduire a Bisericii: caci patima aceasta face pe om sa cada , lovit de sagetile laudei si sa se trezeasca cu mintea nselata si sarita din soc oteala smereniei. 329. Precum n viata pamnteasca lucra Harul asupra celor ce se sfinteau si s porea n ei iubirea, iar la dezlegarea lor din trup, ramnnd n mparatia Harului, acesta sporeste, desavrsind n ei iubirea; asa prin contrast, n starea de iad a constiinte i, n mparatia fara de Har, lucreaza demonii asupra sufletelor chinuite si sporesc n ele ura. Ura aceasta care nu poate face nimic, zvrcolirea neputintei furioase, u ra demonilor care chinuiesc sufletele si vad ca nu ispravesc nimic, ura aceasta arde, ura aceasta infernala e focul nestins, care nu lumineaza nimic. Sufletele acelea, care s-au amagit de poftele lumii, de slava desarta si de trufia vietii (1 Ioan 2, 16), nselate de iubirea de sine care le-a povatuit la toate poftele, i ata-le necndu-se n ura care le arde si care s-a ntarit peste ele ca o mare mparatie a raului. n aceasta mparatie infernala i-a dus iubirea de sine, primul pui al diavo lului si tata a toata amagirea. ntr-o asa mparatie au sa sufere toti cei ce n-au scos cu desavrsire iubirea de sine din launtrul lor, ci au mngiat-o cu toate placerile si i-a surprins moarte a nca nenteleptiti la minte si necuratiti la inima. Au plecat cu nadejde, le ramne nadejdea. Si daca se va afla cineva dintre rudenii sau urmasi, ca sa mplineasca p entru ei faptele iubirii, cu acestea acopar multime de pacate si-i scot din moar te (Tobit 4, 10). Iar daca Dumnezeu nu pune nimanui n gnd sa mplineasca mila si poc

ainta pentru ei, e semnul ca nu are planul sa-i scoata din munca. IUDA - IUDELE 330. Structura lui era o dezarmonie, un haos. De aceea satana ntru ale sal e a intrat. 331. Iuda nu mai este un anonim, de acum Iuda este o mare putere: a deven it o minte satanica. "Marele Iuda". Iata oamenilor mici, o cale de a ajunge "mar i". De acum Iuda va fi prototipul tuturor tradatorilor. Iuda va avea ucenicii lui pna la sfrsitul lumii, care aceeasi treaba o vor face-o: vnznd, reclamnd, tradnd, dnd la moarte: parinti, frati, surori, barbati, preo ti, sfinti... Iuda multiplicat, vinde pe Iisus mereu. Fiii diavolului i cumpara lui Iuda ucenici. Si cu preturi derizorii fiindc a se mbie multi. MPARATIA LUI DUMNEZEU 332. mparatia lui Dumnezeu are doua vrste. Prima vrsta a mparatiei lui Dumnezeu e deodata cu venirea lui Iisus ntre oam eni. El e Fiul si energia spirituala a mparatiei. El, nascut n fiecare suflet prin Duhul Sfnt, n suflete devenite fecioare, se multiplica - asa zicnd - dar nempartind u-se, locuind deodata ntre o multime de frati, facndu-i oameni ceresti, chiar daca dupa omul dinafara acestia sufar toate umilintele si necazurile veacului acestu ia - si mai ales daca le sufar multumind si binecuvntnd pe Dumnezeu ntru necazuri. mparatia, n vrsta ei prima e nevazuta; e mai mult dedusa din "rabdarea sfint ilor". Ea nu are dect o evidenta interioara pentru cel ce o traieste si, n lipsa d e argumente decisive, el nu are dect afirmarea ei prin jertfa vietii - ultimul cu vnt. n acest interval al mparatiei nevazute crestinul se bucura ntru necazuri, ar de ntr-nsul focul aruncat de Iisus pe pamnt: focul iubirii de oameni. n rezumat, mparatia lui Dumnezeu e oriunde se afla un om centrat launtric d e Iisus. Nu e o mparatie de vedenii - cum cer oamenii. Aci se pune accentul pe vi rtute, nu pe daruri neobisnuite sau viziuni. "Cea mai minunata viziune e un om c are se distinge prin puritatea si smerenia sufletului sau" (Hal iu, Sancti Pahom ii, Vitae Graecae, Bruxeles, 1932, Vita prima 48). A fi luminat de cunostinta de Dumnezeu, curat si smerit cu inima, e singu rul argument valabil al mparatiei. ntr-un asa suflet se stravede Iisus. El nu treb uie sa vorbeasca, e destul sa existe; existenta lui graieste mai tare dect cele c e ar spune. A doua vrsta a mparatiei lui Dumnezeu va veni pe vazutele: ca fulgerul de l a rasarituri pna la apusuri, fiindca e deodata cu a doua venire a lui Iisus, n sla va si marire. Pna atunci mparatia lui Dumnezeu e contestata; - vinovatia o purtam si noi "crestinii netrebnici" (2 Corinteni 13, 5) -, dar atunci va fi afirmata de nsusi m paratul Cerurilor. Nu numai afirmata: ci de istov desfasurata, din nevazuta ce e ra, n slava ei orbitoare si transformatoare de eon, n Cer nou si pamnt nou (Matei 1 9, 28). Crestinismul e vazut ca a doua creatie a omului. Cnd va veni mparatia lui D umnezeu, ntru slava ei orbitoare, toata faptura se va nnoi - dar "ca prin foc" - s i va deveni spirituala, nghitita de slava si statornicita pentru nesfrsitul vesnic iei. Si cnd te gndesti ca n fiecare om - luat la ntmplare - e ascunsa mparatia lui D umnezeu, n graunte nevazut: desavrsirea, nici unul din "necazurile de fata", (fie ele mii de ispite, fie si cercarea cu moartea), nu pot sa ne desparta pe noi de dragostea lui Iisus, Cel ce ne lucreaza desavrsirea, destinul si obrsia noastra de fii ai lui Dumnezeu. O astfel de zare a destinului nu se desluseste nsa omului care nu vrea sa sufere nimic. 333. mparatia cerurilor, comprimata ntr-o samnta mica, a luat-o un Om si-a a runcat-o n gradina Sa, lumea si s-a facut (crestinul) copac mare si pasarile ceru lui s-au salasluit n ramurile lui. mparatia cerurilor nu este pentru pasari, ci pentru oamenii care traiesc " ca pasarile" - mai desprinse de pamnt si firea pamnteasca, traind mai dupa firea l or cereasca traind mai "n grija lui Dumnezeu" dect n grija vietii. Pasarile aceste

a sunt "vulturii" care se vor aduna ca sa judece lumea (I Cor. 6, 2), cnd pamntul va fi strv. 334. mparatia lui Dumnezeu este un aluat pe care l-a luat o femeie (Sfnta F ecioara Maria) si l-a pus n trei masuri de faina (n firea omeneasca de acum ntreita ): sufletul, trupul si Duhul, pna a dospit toata. 335. Pentru vesnicia noastra n mparatia lui Iisus nici pretul vietii si nic i un alt pret nu este prea mare. 336. Necazurile de acum nu sunt vrednice de a fi n cumpana cu slava noastr a viitoare. 337. Sunt multe chipuri de a intra n mparatia lui Dumnezeu, dar numai o sin gura usa: Iisus. 338. Daca nu puteti ntelege mparatia lui Dumnezeu, cel putin primiti-o ca u n copil n care nu se ntmpla nici o ravasire dialectica. 339. Iisus nu ne lasa numai cu presimtirea - chiar ntarita - a Paradisului pierdut, nu ne lasa cu o simpla certitudine a inimii - pe care de fapt o are or icine care-si vinde averea (marea avere "eul", "constiinta eului", constiinta de "sine") si o da saracilor -, ci ne vorbeste de faclia aprinsa a cunoasterii ace stei mparatii si a asteptarii ei staruitoare. NDUMNEZEIREA 340. Firea ntreaga suspina dupa aratarea fiilor lui Dumnezeu (Romani 8, 19 ), adica dupa ndumnezeirea omului. n cale sta infirmitatea firii si o putere potri vnica nevazuta care cauta sa nfrneze sufletul de la un zbor mai nalt dect viata veac ului acestuia. NFRNAREA 341. Este o corespondenta ntre trup si suflet, ntre calitatea trupului si c alitatea sufletului; o ntrepatrundere ondulatorie. Presupuneti o noapte cu luna s i un lac linistit, n care cineva arunca doua pietre n puncte diferite; se vad valu rile apei, ntretaindu-se n cercuri si, pe ele, miscndu-se, petece de luna. Cam asa ceva ar fi atingerea sufletului cu undele trupului, desi sufletul e de alta natu ra, nu mai putin deosebita de trup dect oglindirea de luna pe valurelele apei. Si totusi se rasfrng ntreolalta. 342. Hormonii, prin trup, influenteaza spiritul; ntr-un fel al barbatului si ntr-alt fel, al femeii. Astfel barbatul dobndeste, pe lnga configuratia vigorii anatomice si sentimentul virilitatii sale. Intelectualitatea biruie asupra sensi bilitatii; puterile mintii se dovedesc creatoare. Cu altii e activ; nclinat mai m ult spre tiranie, dect spre supunere; mai curnd spre brutalitate, dect spre bunatat e. Cu ct notele diferentiale sunt mai accentuate, cu att avem de-a face cu un cara cter mai agresiv. Mi se pare ca tot aici trebuie cautat si suportul trufiei. Poate de aici si are obrsia faptul ca, mai ales barbatii, nici lui Dumnezeu nu vor sa se supuna, iar cnd se aprind la mnie, nu gasesc cuvnt mai expresiv ca nju ratura de Dumnezeu si de toate cele sfinte. Caracterul agresiv al masculului se observa ca o nota comuna si n firea animala. Omul gndeste cu toate organele sale. 343. Foliculina, hormonul feminin, are o actiune cu totul diferita. Astfe l, pe lnga configuratia anatomica, proprie destinului de mama, i pastreaza totusi n susirile copilariei: voce subtire, nfatisare de copil, prietena copiilor; mai mul t sensibila dect intelectuala, mai mult primitoare dect creatoare. Presimte prin i nstinct, nu prin judecati. Mintea ei e inima. E nclinata mai bucuros spre suferin ta si supunere, dect spre asuprire si dominatie si, dupa Scriptura, vesnic atrasa (preocupata) spre barbat (Facere 3, 16). Deci, daca am socoti numai capatul fiziologic al deosebirii barbat-femeie , gasim o mare disonanta. Tot rostul fiziologic al barbatului - ca de altfel al n tregului regn animal - nu e altul dect aventura, cu prima ntmplata n cale. Barbatul e poligam din fire - asa ca evreii de odinioara si ca turcii de daunazi. nteleptul Solomon avea o mie de femei, nsa i-au platit femeile bine - ca l-au smintit la minte, nct s-a lepadat de Dumnezeu (3 Regi 11, 3-4). Tot rostul si configuratia femeii e maternitatea. Chiar si mntuirea ei e c onditionata de nasterea de fii - daca staruie cu deplina ntelepciune n credinta, n iubire si n sfintenie (1 Timotei 2, 15). ntre instinctul poligamic si instinctul maternitatii e un adevarat conflic t biologic si pricina de tragedii. Ce vrea unul, nu corespunde cu ce vrea altul.

Drept aceea, li s-au dat oamenilor normele divine si minte, ca sa traiasca ntr-o rnduiala dupa fire - rnduiala morala si spirituala, dispuse ierarhic - iar nu sasi faca de cap, traind mpotriva firii, mpotriva moralei, mpotriva spiritului, cu to tul anarhic, ceea ce de multe ori au sa platesca cu capul, sau ei, sau urmasii l or. 344. Organismul ntreg si ndeosebi sistemul nervos se dezvolta bine datorita si hormonilor genezici - nsa numai sub o cenzura de nfrnare. De aceea, pna la casat oria legala, toti tinerii trebuie sa fie curati, cu fecioria pazita, si baieti s i fete. Minunea e si cu putinta si cu trebuinta. 345. Barbatii cu un sistem nervos rezistent sunt capabili de nfrnare. Pe cnd slabii, nervosii, dezechilibratii devin si mai anormali n urma nfrnarii poftelor l or genezice. Persoanele tari se fac mai tari prin aceasta forma de asceza. NJURATURILE 346. Asa sunt gndurile de hula: rabufniri de pacura n raza de soare. 347. Faptul dragostei trupesti lasa o puternica impresie n toata pivnita f iintei, n acea zona de noua zecimi a subconstientului. Aci, fapta, rezumata n simb ol, se sedimenteaza ca un conflict cu constiinta. Cenzura morala astupa un depoz it de dinamita, dupa ce n-a reusit sa-l refuze. O njuratura de Dumnezeu e explozi a acestui depozit. Iata de ce, cnd njura barbatii folosesc cuvntul - ce nu se scrie - al iubirii trupesti. Partea de njosire si pacat a acestei iubiri pe care o sim t n trupul lor, le izbucneste din subconstient si, cu ea, izbesc furios cenzura m orala si idealul de dragoste - pe Dumnezeul celui pe care-l njura. O njuratura e u n moment de ndracire a mniei, o clipa de ntunecare a mintii - asa plateste cenzura constiintei negrija de mai nainte. njuraturile dovedesc, prin urmare, ca aceasta iubire ntre trupuri a fost nch isa ntr-un blestem, ntr-o rusine si ntr-o necesitate. Totul, schematizat n simboluri , coboara n ntunericul subconstientului. Cnd deci pe unii cu cenzura slaba - ntelege ti genetic slabiciunea aceasta - i scoate din sarite vreo mprejurare oarecare, afl uxul de snge si fiere la creier face de li se ntuneca orice constiinta si ncep rafa lele njuraturii. 348. Unii njura pe Dumnezeu pe fata. Altii l njura cnd se roaga. Situatia ngro zeste pe cei ce patimesc neputinta asta. Ea vine, din ct se poate vedea, din pove ri ereditare, din fapte consumate, din auzire, din continutul memoriei constient e sau inconstiente, printr-un mecanism al suprapunerii de imagini, si anume, pes te cele cuvioase, cele necuvioase, strnite de hormoni, sau, n sfrsit, prin mecanism ul de contrast. 349. njuraturile au aceeasi obrsie ca hulele; numai ca unele sunt nvoite de minte, celelalte sunt cenzurate. De aceea vinovatia celor de pe urma e neasemana t mai mica. Hulele dovedesc o vinovatie mai veche nu una de acum. Ele sunt o ped eapsa, nsa nu duc la nebunie, cum se tem cei mai multi. njuratura nsa l dovedeste pe respectivul ca, cel putin n momentul acela, e un iresponsabil, deci dezechilibra t n structura genetica, n mediul umoral, n serviciul de cenzura si n sistemul nervos . Temnita i deschide portile si-l va lua n brate, de nu va fi cu luare-aminte. 350. Mai bine o rugaciune pentru cel care njura dect observatie. NTRISTAREA 351. ntristarea e chipul unui suflet cu luminile stinse. NVIEREA 352. Iisus ne aduce nvierea - firul transcendentei noastre, pe care ni-l l eaga de inima. 353. nvierea este noul stlp de foc, care conduce de doua mii de ani neamul crestinesc prin pustia acestei lumi. Din lumina lui este facut destinul care ne atrage Acasa. JERTFA 354. Nici Dumnezeu n-a avut alt cuvnt mai tare dect jertfa. Jertfa e maxima apropiere a vointei si iubirii lui Dumnezeu de libertatea omului. Ea e hotarul de atingere ntre vointa divina si libertatea omului. JUDECATA DREAPTA A LUI DUMNEZEU 355. Dumnezeu nu pedepseste toata rautatea tuturor, aici, si numaidect; pr ecum nici nu slaveste bunatatea tuturor, aici, si numaidect. Chiar daca ar face a sa, atunci si oamenii ar face binele de frica; mntuirea ar fi de sila, iar nu o f

apta a libertatii si a dragostei. Apoi, daca repede ar pedepsi tot raul, Dumneze u ar fi un fricos, un neputincios, micit la o masura omeneasca sau cel mult ngere asca, si ne-ar da sa ntelegem ca se teme de rau si-si apara stapnirea, - cum fac o amenii. Ci tocmai pe faptul ca ngaduie railor sa-si faca de cap si-i lasa pe oame ni nenfricati de pedeapsa naprasnica, ne dovedeste atotputernicia Sa, vesnic lini stita asupra raului - atotputernicie asupra careia, prin virtutea credintei, sta m linistiti si noi, primind palmele si scuiparile raului, ca pe niste marturii a le neputintei aceluia, n fata atotputerniciei lui Dumnezeu, Care ne ntareste cu li nistea Sa. Cu aceea ca nu pedepseste rautatea numaidect, i ntinde ispita puternica, sa se desavrseasca si ea, spre pedeapsa sigura n ziua judecatii. Iar, daca, totusi, u neori pedepseste naprasnic vreo faradelege, o face ca sa mai puna fru rautatii ntr e oameni si, mai ales, sa nu scada n credinta ncepatorii si sa nu se piarda dintre oameni cunostinta rasplatirii dupa fapte. Deci, ori ca rasplateste, ori ca nu rasplateste, fie binele, fie raul, un lucru e sigur: ca vine o rasplata sigura si vesnica si ca biruieste binele asup ra rautatii. Apoi, prin rabdarea multor nestiuti de oameni, atotputernicia si dr eptatea lui Dumnezeu sfarma mereu portile iadului, cu puterea Bisericii vazute si nevazute. 356. O judecata dreapta si vesnica nu se face dect chemndu-se toti martorii , toti oamenii, din toate vremile, sa-si vada toate faptele si sa-si cunoasca to ate urmarile lor si pe dreptate sa-si ia plata vesnica. Atunci matelotii lui Col umb vor vedea turma de nebuni pentru care au sa dea seama, ca le-au adus cu fapt a lor germenele nebuniei. Luther se va vedea pricinuitorul puzderiei de secte, i ar nselatii lui se vor apara si ei de urgia judecatii, zicnd: "Doamne, Doamne, au nu n numele Tau am profetit si cu numele Tau am scos demoni si n numele Tau multe minuni am facut?" Dar capata raspunsul: "Niciodata nu v-am cunoscut pe voi. Duce ti-va de la Mine, cei ce lucrati faradelegea!" (Matei 7, 22-33) si vor merge cu lucratorii faradelegii toti cei ce-au ascultat de ei. Si asa mai departe, fiecar e va vedea si va culege roadele, nebanuit de mari, ale faptelor sale, fie bune, fie rele. Caci viata pamnteana era vremea semanatului, iar viata viitoare, vremea secerisului. 357. Pe pamnt sunt adeseori puzderii de legi omenesti; la judecata lui Dum nezeu sunt numai doua: legea iubirii de Dumnezeu si legea iubirii de oameni, n ca re se cuprinde toata Scriptura. n loc de dosare, sunt cartile mortii si Cartea Vi etii, n care-s scrise toate faptele oamenilor. 358. n ziua judecatii se mplineste desavrsit cuvntul "Mila si adevarul merg na intea Ta" (Psalm 88, 15), caci atunci oamenii vor fi ntrebati despre: 1. faptele iubirii si 2. marturisirea dreptei credinte, dupa cuvntul: "Cine se va rusina de Mine si de cuvintele Mele n neamul acesta preacurvar si pacatos, si Fiul Omului s e va rusina de el cnd va veni ntru marirea Tatalui Sau, cu sfintii ngeri" (Marcu 8, 38). Mila si adevarul, iubirea si curajul marturisirii lui Dumnezeu, iar pe de alta parte, ura si minciuna, acestea i despart pe oameni n doua, n buni si rai, pr ecum desparte pastorul oile de capre; oile de-a dreapta si caprele de-a stnga. 359. Pentru o greseala vremelnica, o pedeapsa vesnica? ntrebarea aceasta zvcneste aproape n toate mintile. ntr-adevar, pentru ca n-a i fost milostiv cu saracii, fratii mai mici ai lui Dumnezeu, pentru ca nu le-ai dat sa mannce, nu i-ai mbracat, nu i-ai primit cnd erau straini, nu i-ai cercetat cn d erau n temnita, numai pentru atta vina, facuta ntr-o viata scurta, se poate ca Du mnezeu sa te dea focului si diavolilor sa te munceasca n vecii vecilor? Ce taina ar putea raspunde si la ntrebarea aceasta? Totusi este raspuns: Cel flamnd si nsetat, gol, strain si bolnav si, peste toate acestea, n temnita, n ntelesul tainic, nu sunt numai saracii, ci Mntuitorul Ii sus Hristos nsusi, pe Care l avem noi, n fiecare, de la Botez. 360. Fata de Hristos Iisus din noi si de Duhul Sau cel Sfnt, temelia si vi ata noastra cea dupa Dumnezeu, putem avea n vremea vietii noastre pamntesti una di n cele doua atitudini: fie tradarea lui Iuda, fie iubirea lui Ioan. De la aceste a se decide soarta noastra n vecii vecilor. Daca am trai anii lui Matusalem tot a sa am face.

Prin urmare: "Nu este nedreptate la Dumnezeu", cnd ne da o plata vesnica p entru o mica decizie. 361. Multi oameni, mai puternicii veacului, sunt refractari propovaduirii cuvntului, dar unii din ei se biruiesc de ultimul cuvnt al sfintilor, cel acoperi t cu pretul vietii. La urma tuturor este dreapta judecata a lui Dumnezeu si este dreapta pentru ca la toti Dumnezeu le-a prilejuit o marturisire a cuiva si deci nu vor avea cuvnt de scuza ca n-au auzit de Dumnezeu. Aceasta este ratiunea ascunsa a Providentei: toata lumea ispitita sa se c iocneasca de Iisus. LEPADAREA DE LUME 362. Lepadarea de lume are doua trepte. nti ne lepadam de lumea din afara s i de tot ce ne-ar putea tine legati de ea. n al doilea rnd ne lepadam si de toate asemanarile noastre launtrice cu lumea. Acestea sunt patimile, naravurile si toa te slabiciunile noastre personale. 363. Sa desavrsim lepadarea de lume cu lepadarea de sine. 364. Lepadarea de lume e o convingere, pe care poti s-o ai si-n mijlocul lumii stnd, precum poti sa n-o ai n mijlocul pustiei petrecnd. LEPADAREA DE SINE 365. Lepadarea de sine nu este cu neputinta sau nfrngere. Dimpotriva, e des catusarea unei foarte mari puteri sufletesti. Marturie la ndemna ne stau nsasi pril ejurile. Daca le cstigam, adica ne comportam prin ele dupa Duhul lui Dumnezeu, si mtim n suflet o pace si o crestere sufleteasca. Pe cnd, daca le pierdem, adica ne comportam dupa om sau dupa patimi, simtim o tulburare, o mustrare de constiinta si o mputinare sufleteasca. Lepadarea de sine dovedeste credinta si dragostea pe care o avem catre Iisus. Din aceasta izvoraste o mare traire sufleteasca. Lepada rea de sine trebuie sa ne-o facem a doua natura, ca sa ne nsoteasca toata calea c alugariei si sa caracterizeze calugaria. n felul acesta seaca izvorul si radacina patimilor. 366. Lepadarea de sine nu se realizeaza dintr-o data sau o data pentru to tdeauna, ci trebuie timp si rabdare. Timp pentru deprindere si rabdare pentru gr eutatea ei. Rabdare trebuie sa avem mai nti cu noi nsine, ca sa nu cadem n ntristare, apoi trebuie sa aiba si altii rabdare cu noi, pna deprindem desavrsit lepadarea d e sine. Daca nvatam practic lepadarea de sine si sporeste dragostea n inima noastr a, rabdarea nceteaza de a mai avea nfatisarea negativa, de necaz si se schimba n bu curie, cu toata ntristarea mea sunt covrsit de bucurie. 367. Cnd avem lepadarea de sine si dragostea, ocara ni se face ca lauda si lauda ca ocara. Rabdarea mai este si nevointa, adica pedepsirea de buna voie a firii cu tot felul de osteneli. 368. Bobul care nu vrea sa moara, fie chiar si de gru, nu mai aduce nici o roada. 369. Mntuirea se lucreaza numai pe ruinele egoismului. LIBERTATEA OMULUI 370. Libertatea omului nclina orientarile sale, undeva n centrul timpului, iar urmarile acestei nclinari sunt mai neprevazute ca ale unei linii ce descrie d iferite unghiuri mici, la centru, dar nemasurat de mari la infinit. 371. Omul are nevoie de Dumnezeu, garant al libertatii sale si Care are l ibertatea absoluta, a armonizarii totului. De aceea libertatea omului este ngradi ta "n soroacele" timpului. Numai a lui Dumnezeu este nengradita n nici un fel de ti mp, ci ntructva de libertatea omului. 372. Libertatea omului cu libertatea lui Dumnezeu stau n acelasi raport ca timpul cu eternitatea. 373. Dumnezeu ntruct prevede miscarile libertatii omenesti, singur El stie si detine etapele timpului ct va mai fi timp. 374. Ce usor poate face Dumnezeu ochi sanatosi. Scuipa pe cei bolnavi, pu ne minile pe umerii orbului si-l ntreaba: "vezi?". Si vede. Evidenta divina n-are nevoie de nici o sprijinire. Totusi vedem ca necred inta i stavileste evidenta. Deci credinta este o decizie a libertatii. Caci numai despre libertatea omului stiu ca se hotaraste numai pna la un punct atotputernic ia lui Dumnezeu. Decizia de a crede n Dumnezeu sau de a fi ateu, fireste este o fapta a lib

ertatii - sensul pozitiv al libertatii. Cu nonsensul, sub orice forma l-a ntlnit Iisus, dar n-a putu face nimic. Ap arent lucrurile aratau pe Iisus neputincios. n schimb Iisus si ascundea atotputern icia slavei, rezervata pentru a doua venire, cnd deciziile negative ale libertati i omenesti, nu-I mai sunt stavila. Atunci acestea nu mai au ngaduire. 375. Cine nu se va lepada de sine nu va fi liber. LUMEA - LUMESCUL 376. Omul care s-a hotart sa iasa din calea pacatelor sau din glceava farad elegilor, se va trezi deodata ca i se vor ridica mpotriva (2 Timotei 3, 12) trei vrajmasi, unul dupa altul. Iar vrajmasii mntuirii sunt acestia: lumea, trupul si diavolul. Pe acestia i arata ca atare toti Sfintii Parinti. Prin "lume" se ntelege categoria pacatului, adica turma oamenilor necredin ciosi (Ioan 1, 10), cei ce din toata voia s-au unit cu sfaturile dracilor (1 Ioa n 3, 8). E lumea pentru care nu s-a rugat Mntuitorul (Ioan 17, 9). E gura satului , gura vecinului si, de multe ori, gura si faptele celor dintr-o casa cu tine (M atei 10, 36). Acestia, sau lumea, ti iarta orice ticalosie ai face, orict ai ndarap ta cu sufletul, dar nu te iarta nicidecum sa le-o iei un pas nainte si sa te faci mai bun. Oamenii acestia ai lumii au o ciudata rusine de a fi buni. Bunatatea t a i arde si se trudesc sa te scoata de vina cu tot felul de ponoase. "Lumea" e ve acul viclean (Galateni 1, 4), placul oamenilor (Efeseni 6, 6) si slava desarta ( 1 Ioan 2, 16). Gura lumii graieste ale stapnitorului ei (1 Ioan 5, 19). De aceea avem porunca: "Nu iubiti lumea, nici cele din lume: pofta trupului, pofta ochilo r si trufia vietii, care nu sunt de la Tatal" (1 Ioan 2, 15-16). Cine vrea sa biruie aceasta prima piedica n calea mntuirii, are la ndemna ace ste trei: rabdarea, iertarea si rugaciunea. 377. Cine vrea sa biruie lumea e dator sa ia arma rar folosita a iertarii , oricte necazuri ar patimi de la oamenii lumii acesteia, ca unul ce vede ca frat ii sai stau legati ntr-o robie straina, n ntunericul necunostintei de Dumnezeu si d e ei nsisi. 378. Cine vrea sa biruie lumea se roaga Tatalui sau n ascuns sau n gnd, pent ru orice fiu al lui Dumnezeu, orict de ntunecata purtare ar avea si oricte rele i-a r face. Caci rabdarea raului, iertarea fratilor si rugaciunea n ascuns au mare pu tere naintea lui Dumnezeu, caci pentru ele biruie El n locul omului, ntorcnd spre bi ne cele pornite de la lume cu rautate. Staruind n acestea te-ai facut pricina de mntuire si pentru fratele tau din lume. MAICA DOMNULUI 379. Maica Domnului este crinul neamului omenesc. MARTIRII 380. Crestinului nu-i poate face rau nici cel care-l omoara. 381. Sa ne ngrijim mai ales de cei care vor primi mucenicia n prigoana de l a sfrsit. MNDRIA 382. Neascultatori, oamenii tari de cap si betegi la minte de fumul mndrie i, nu au parte de darurile sfatului. Caci, parasind sfatul cel bun dat la vreme si Dumnezeu i paraseste si-i lasa n sfatul cel rau. 383. Viata duhovniceasca are multe greutati de nvins, mai ales din partea mndriei. 384. Partea importantei, boala locului de cinste sau a numelui de cinste, boala obrazniciei, neascultarea, grairea mpotriva, posomorrea, groaza de umilinta , toate acestea sunt forme n care se dezvolta si se nmulteste mndria n suflet. 385. Mndria si toti puii ei sunt pricini de conflicte, de nemultumiri, de fatarnicii. Din racirea dragostei si a umplerii sufletului de rautate sub influe nta acestei patimi, mintea aluneca pe panta nebuniei. 386. Sufletele slabanogite de mndrie stau pururea ncordate n legitima aparar e de catre orice ndregatori, gata sa-si apere dreptatea si sa-si justifice ntrista rea, sa-si explice ei mai bine cauza si niciodata nu simte trebuinta sa asculte si sa urmeze, daca este o cale mai presus de ce pot ei pricepe. Asa se explica nd araptarile, mputinarile si chiar ntunecarile de la rostul luminos al calugariei. 387. Mndria singura, chiar sub cea mai subtire forma a sa, cum e parerea d

e sine, daca nu e taiata din radacini e n stare sa risipeasca din suflet toata vi ata dupa duh. Nu e mndria urciunea pustiirii? De aceea cnd te crezi bun, sa stii ca esti nebun si sa astepti ocara ca sa te curatesti. ntunecarea aceasta nsa ne aduc e aminte de nvinuirile pe care le-a adus Iisus peste capul celor ce fatarniceau v irtutea. 388. Ispita sfinteniei e cea mai rafinata capcana a mndriei. De aceea cnd A vva Macarie era dus de ngeri din lumea aceasta si pe drum l ntmpinau dracii, zicndu-i : ai scapat de noi, Macarie, sufletul lui, raspundea: nca n-am scapat. 389. Cea mai primejdioasa este mndria sfntului, de aceea sfintii adevarati sunt cei ce nu stiu ca sunt sfinti, ce tin mortis ca-s pacatosi. MNTUIREA 390. Mntuirea e fapta milostivirii lui Dumnezeu, prin care ne scoate din p acat, daca vrem si ostenim si noi. Daca nsa nu vrem, cu sila, nu ne mntuieste nime ni. Asa voieste Dumnezeu, ca darul mntuirii (Efeseni 2, 8) Sale sa fie totodata s i roada cunostintei, a vointei si a dragostei noastre. Dar Dumnezeu e asa de mil ostiv, ca tot El ne ajuta si sa vrem si sa lucram. 391. Omul care s-a hotart sa iasa din calea pacatelor sau din glceava farad elegilor, se va trezi deodata ca i se vor ridica mpotriva (2 Timotei 3, 12) trei vrajmasi, unul dupa altul. Iar vrajmasii mntuirii sunt acestia: lumea, trupul si diavolul. 392. Noi nu stim tainele lui Dumnezeu: pe cine mntuieste din lume si pe ci ne osndeste. Daca pe cel ce se salbaticeste asupra ta, din pricina ntunecimii sale , l stie Dumnezeu ca se va mntui, mntuirea lui o va face si cu ajutorul tau, prin a ceea ca-ti da darul rabdarii, al iertarii din inima (Matei 18, 35) si al rugaciu nii. Astfel pentru smerenia ta l va birui Dumnezeu si va alunga duhul potrivnic d intr-nsul. Daca nsa fratele acela mai are de chinuit n robie straina, sau chiar si v a pierde sufletul, la purtarea ta cea dupa Dumnezeu, rautatea lui va creste si s e va salbatici cu totul mpotriva oamenilor si mpotriva lui Dumnezeu. Prin urmare, nicidecum sa nu uitam ca ostasi (2 Timotei 2, 3) ai lui Dumnezeu suntem. Deci fi i destoinic, suflete, stiind cui crezi (2 Timotei 1, 12), cu ale cui arme bati r azboi (2 Corinteni 10, 4), cine ti ajuta, - ca sa nu piarda Dumnezeu pe cineva pe ntru neiscusinta ta. De aceea au zis Parintii ca pricina mntuirii este aproapele. 393. Mntuirea nu se cstiga cu o fapta razleata, ci presupune si o fata soci ala; nimeni nu se mntuieste singur; de mntuirea sa se mai leaga o multime de oamen i. 394. Darul mntuirii se dobndeste chiar ca dar, cu mare lupta. 395. Pna la judecata din urma, mntuirea se poate dobndi oriunde, si pe cmpuri de bataie; si se poate dobndi si din iad; si se poate pierde oriunde, si n manast iri, si n ceata sfintilor Apostoli, si s-a pierut si n Rai. 396. Tlharul, rastignit pentru faptele sale, a sarit de pe cruce n Rai si L ucifer ca fulgerul a cazut din Ceruri. Orbul din nastere capata vederea si a vaz ut pe Dumnezeu si a vorbit cu El, iar fariseii templului o pierdeau zicnd ca-i pa catos si are drac (Matei 9, 34). Cereau semn (Luca 11, 29) si umblau sa omoare p e Lazar, cel nviat a patra zi din morti. Orbia rautatii, stnd de-a pururi mpotriva Adevarului, nu are leac, dar are pedeapsa. Inima nfrnta si smerita nsa, Dumnezeu nu o va urgisi. De aceea, nfruntnd mndria, a zis ca vamesii si pacatoasele vor lua-o n aintea "dreptilor" (celor ce se cred drepti n.n.) (Matei 21, 31), n mparatia Cerur ilor si ca se face bucurie n Ceruri pentru un pacatos ce se ntoarce (Luca 15, 7). 397. Mntuirea se lucreaza numai pe ruinele egoismului. 398. Mntuirea noastra nu e numai un dar de la Dumnezeu, ci si o fapta a li bertatii noastre. 399. Mntuirea este prin Hristos, Care trebuie cunoscut istoric, dogmatic s i mistic. Mntuirea este un har al locuirii lui Dumnezeu n om, dar si rezultatul un ui efort al libertatii si cunoasterii omului. 400. nsemnez aici cugetul unei femei simple, dar plin de tlc. "De m-ar lasa Dumnezeu sa ma uit putin n Rai si-mi ajunge". N-avem siguran ta mntuirii n noi, n puterea noastra. Aceasta i este omului cu neputinta: sa-si asig ure eternitatea sa. Dar este cu putinta si totul este cu putinta numai la Dumnez eu. Dar, chiar de am fi siguri ca Dumnezeu ne mntuieste si nca n-am scapa de prime jdie, fiindca aceasta siguranta nu s-a dat nimanuia.

401. Cstigam mntuirea sufletului cnd punem pret pe ea. Pretul pe care l-a pu s Iisus si toti sfintii. MINCIUNA 402. Minte cte unul, n chipul cel mai firesc cu putinta, de sta soarele n lo c; iar dupa ce-i trece unda aceasta, nici macar nu-si mai aduce aminte, iar daca -i aduci probele n obraz, nu recunoaste nimic. O putere dinlauntru l mpinge sa mint a mereu si sa i se para ca e omul cel mai cinstit. E ca si cnd o noapte s-ar fi l asat peste mintea lui, ca si cnd o alta persoana ar fi njurat, ar fi mintit sau ar fi furat, asa sunt cte unii de nfundati n contraziceri. Acesta e un alt neajuns al casatoriilor gresite, n care nu s-a tinut seama si de calitatile sufletesti ale celeilalte parti. Acestea se pot vedea mai bine n parintii celor ce se casatoresc , ntruct vremea le-a scos la iveala toate scaderile sau nsusirile, si aschia nu sar e departe de butuc. 403. Minciuna n treptele ei usoare, de gluma poate fi daunatoare. Experien ta urmatoare mi-a dovedit-o. Aveam n meditatie un scolar. ntmplndu-i-se odata ca sa doarma dupa amiaza cam mult, era si toamna si ziua scazuse. Cnd s-a trezit, era sapte seara. Cum era so mnoros, l-am luat prin surprindere: repede la scoala ca-i trziu! Dar parca este nt uneric afara, zise el. Da, dar n dimineata aceasta este eclipsa de soare. S-a con format, creznd situatia descrisa. Lund ceva n gura, da sa plece la scoala. Stai, Gi cule este seara. A, rzi de mine si da repede sa plece. Au trebuit si alte ajutoar e sa-i dovedeasca evidenta, ca este seara si nu dimineata. Atunci am vazut chipu l dezorientarii pe fata unui copil. MINTEA 404. De la crma mintii atrna ncotro pornim si unde sa ajungem. 405. O minte nebuna nu mai ntelege cele bune; nu se mai poate sui sa price apa din cele vazute pe cele nevazute. O minte ntunecata n-o mai poti crede, chiar cnd graieste de bine nu mai are statornicie. 406. Mintea care cugeta ca nu este Dumnezeu cade n propria sa sentinta: va trebui sa se tagaduiasca si pe sine. Caci a te lupta din toate puterile mpotriva a ceva ce nu exista, dovedeste nebunia acestei lupte; dovedeste non-sensul, abs urdul ei si, prin urmare, si a mintii care o conduce. 407. Ascultarea cea straina a ncovoiat dragostea noastra spre lumea aceast a si spre trup. Iutimea sau vointa, care dupa fire aveau rostul sa ndrepte spre D umnezeu ca un ac dragostea, iar catre diavol mnia, ca pe o sageata, a aprins-o co ntra firii si a transformat-o n ura, nct fiara de om, ca fulgerele zvrle sagetile n o brazul fratilor si n fata Sfntului Dumnezeu, blestemnd si dnd dracului pe toate si c hiar pe sine nsusi. Iar pe biata minte, de unde - dupa fire - avea sa fie oglindi rea sau rasfrngerea lui Dumnezeu, tronul lui Dumnezeu n om, locul sau cel sfnt, fie ca o ntuneca, afumnd-o cu mndria, fie ca o aprinde sa stea mpotriva adevarului, sau ntr-alte chipuri o sfarma si pune ntr-nsa urciunea pustirii sau idolul (ideea fixa a) pacatului. 408. Mintea obisnuita, chiar a celei mai nzestrate si cultivate firi, nu p oate face dovada decisiva nici ca este, nici ca nu este Dumnezeu, pentru ca mint ea firii acesteia e tot att de dibace de a dovedi si afirmatia si negatia unuia s i aceluiasi lucru. 409. Camilafca (pe care o primeste candidatul la calugarie n.n.) e un val usor, aproape straveziu, care pogoara de pe cap la corp. Desi e negru si el, nu nseamna gndul mortii. E un simbol al mintii care, sub puterea curatitoare a Harul ui, devine stravezie, devine de culoarea cerului si se vede pe sine ca lumina nte legatoare. Aici e o mare taina a vietii duhovnicesti. Altarul mintii n care s-a salas luit Hristos la Botez devine tot luminos si lumina dumnezeiasca din Iisus straba te catapeteasma, care este trupul n ntregimea lui si astfel mintea noastra se unes te cu mintea lui Hristos - cum spune Sfntul Apostol Pavel - si tot trupul nostru se face primitor de lumina ntelegatoare. Iata unde are sa ajunga rugaciunea minti i, sa strabata nu numai luptele, ci si nepatimirea. ntr-o atare tarie si deplinatate de Duh, mintea nu mai cugeta gresit sau r atacit pe Dumnezeu ca obiect, ci ne ntlnim noi si Dumnezeu n acelasi subiect al une i altfel de cunoasteri, mai presus de firea de dincoace a mintii (Dumnezeu este

subiectul universului vazut si nevazut si tot universul este obiectul cugetarii lui Dumnezeu; deci Dumnezeu gndeste lumea, iar nu faptura l gndeste pe Dumnezeu; cnd face aceasta nu e de mirare ca nu-L gaseste, de vreme ce-L face ceea ce nu e: o biect). n felul acesta El se face hrana mintii noastre, caci n ea s-a sadit putint a unirii omului cu Dumnezeu. 410. Toate patimile sau lucrarile mpotriva firii se ivesc mai nti n minte, n p artea cea mai subtire a fapturii noastre nevazute. Aici vine un chip sau un gnd a l lumii acesteia si sta ca o momeala. Iar mintea, daca e nenvatata sau neprevenit a despre lucratura straina, ca un miel nestiutor, vede lupul si se duce la el, c reznd ca e oaie. Iar daca lupul mai e si viclean, se mbraca n piele de oaie si biet ul miel, neavnd mirosul oii cercat, tot de-a zburda se duce n coltii lupului flamnd . 411. Mintea, care odinioara vedea pe Dumnezeu ntr-nsa, acum e templu al ido lilor, avnd n loc de un singur Dumnezeu, multe chipuri ale patimilor necurate (Sfnt ul Maxim Marturisitorul). Deci, mintea, nemaidepannd n sine vederea lui Dumnezeu, stapnitorul lumii acesteia (Ioan 14, 30) s-a nclcit n nfatisarile cele supuse simturi lor. Mintea, fiind o putere arzatoare, ca una ce avea sa salasluiasca ntr-nsa pe Dumnezeu, care nca este foc arzator (Ieremia 20, 9), acum nascoceste si aprinde placerile trupului, ea nsasi fiind retinuta astfel n legatura patimasa cu simturil e! Iata cum s-a furisat n sfatul mintii legea pacatului, care este placerea simtu rilor si pentru care s-a hotart moartea trupurilor, ca nu cumva rautatea sa fie n emuritoare (Facere 3, 22). 412. O minte nnebunita de simturi si de poftele contra firii - prin care l ucreaza toata pofta vrajmasa "vrajmasia mpotriva lui Dumnezeu" (Romani 8, 7) - ce sfaturi poate ea sa dea, dect sfaturile tlharilor care casapesc pe cei ce coboara din Ierusalim n Ierihon: copiii ce vin n lumea aceasta? 413. Lucrul cel mai imposibil din lume ar fi o unificare a mintilor. MOARTEA 414. Rar sa gasesti un om care sa dea sens religios mortii, adica s-o ast epte cu bucurie, ca pe-o izbavire sigura din mparatia pacatului. 415. Cnd sora moarte ne dezleaga de trup, ne face un mare bine, fara sa st im si fara sa vrem. Tot ce e rau n lumea asta: nestiinta, neputinta, ntunerecul, p acatul cu miile lui de gheare, prin moarte nceteaza. Raul e osndit de moarte, deci moartea ni-i un ajutor. Nu trupul este raul, dar prin moarte se omoara raul cu desavrsire, de aceea, la vreme, trupul va nvia din morti. n moarte-i nvierea. 416. Oamenii fug, ct pot mai mult de fiorul cunoasterii - a unei cunoaster i de ei nsisi n relatie cu Dumnezeu, n relatie cu nemurirea sufletului, n relatie cu binele si cu raul. Cu un cuvnt, fug pna la moarte de orice cunoastere existential a. Astfel, ceea ce nu cunosc ei, fiind stapniti de o lege biologica, li se pare c a nu exista de fapt si dorm vremea vietii pamntesti pe urechea aceea. Situatia se schimba brusc n momentul mortii. Toate lucrurile pe care trebu iau sa le cunoasca n vremea vietii, dar au fugit de ele sau le-au tagaduit, napad esc peste ei cu o evidenta de nenlaturat. n vremea vietii pamntesti cunoasterea ramn e la libertatea omului: daca voia sa cunoasca, putea cunoaste; nu voia sa cunoas ca, ramnea n necunostinta. ndata dupa moarte nsa, libertatea aceasta se suspenda, si sufletul cunoaste fara sa vrea ceea ce s-a ferit sa faca, pe cnd era mbracat n tru p. 417. Cunoasterea are doua momente mari: momentul mortii, cnd sufletul se d ezleaga de necunostinta si momentul nvierii, cnd se dezleaga si trupul de necredin ta. Caci necredinta si are obrsia mai mult din convietuirea sufletului cu trupul. Ori si el trebuie sa ntovaraseasca si cunostinta si credinta. Moartea dezleaga su fletul de trup si astfel sufletul ajunge la cunostinta spiritualitatii si a nemu ririi sale; nvierea dezleaga trupul desavrsit de moarte si de necredinta. Moartea si nvierea mplinesc, n privinta constiintei si a izbavirii de rau, ceea ce nu pot mp lini nici cele mai impresionante nevointe ale sfinteniei. Pna ce nu trecem si pri n portile acestea, cunostinta noastra e numai frntura. 418. Cnd a sunat ceasul iesirii din lume, sufletul se retrage din trup si se aduna nspre cap. De aceea, pentru cei ce au dus o viata duhovniceasca intensa, li se nsenineaza fata cu o lumina neobisnuita. La multi dintre sfintii nevoitori

ai pustiei, n vremea iesirii sufletului le straluceau fetele ca soarele. Sufletu l e o faptura spirituala care nu are ngradirea pe care o are trupul si nici nu-i stau n cale piedicile trupului. n vremea aceea, o constiinta mpacata rasfrnge o fata senina, pe cnd o constiinta nempacata rasfrnge o fata ngrozita. MUNCA 419. n vremea noastra, constiinta fata de munca ncepe sa fie un factor de m are pret n construirea viitorului oamenilor. Munca iese din stadiul pedepsei si t rece n cel al consacrarii, capata o sfintenie pentru constiinta cu care e facuta. NEAMURILE 420. Pe locuitorii cu o viata stricata, cnd i sorteste Dumnezeu pedepsirii, nu-i apara nici o granita si nici o arma, dar pentru o viata curata, i apara Dum nezeu, cum nu-i apara nimic pe lume. Neamurile au un destin ascuns n Dumnezeu. Cnd si urmeaza destinul, au apararea lui Dumnezeu, cnd l tradeaza, sa se gateasca de p edeapsa. NEASCULTAREA 421. Au zis Parintii ca plata neascultarii e pierderea mntuirii; dar si ac eea au mai zis, ca pentru nmultirea neascultarii a ridicat Dumnezeu sfatul dintre oameni. Iar Scriptura, pentru aceeasi pricina, marturiseste ca: "Preotului i va lipsi cunostinta legii si batrnului sfatul" (Iezechiil 7, 26). Si iarasi marturisim: ca Dumnezeu n-are pe nimeni de pierdut. NECAZURILE 422. Cunostinta cea din patanie sau nvataturile din durere - singura cale care poate nvata ceva pe oameni. 423. Noua toate necazurile ne vin de la greseli, nu de la Dumnezeu. El nu mai le ngaduie si spala cu ele vinovatiile noastre. Oamenii nsa tare greu pricep c a ndreptarea prin necazuri dovedeste nu parasirea lui Dumnezeu, ci milostivirea L ui. Ba chiar prin aceea stim ca Dumnezeu are grija de noi, daca vom avea necazur i. 424. Fiind atotbun si atotntelept, ne poarta de grija si ne spala cu milos tivire, ori vrem, ori nu vrem, ori pricepem acum, ori vom ntelege pe urma. Caci: "Dumnezeu este ndelung rabdator si mult milostiv, dar nepedepsit nimic nu lasa" ( Naum 1, 3). El asteapta o vreme sa vada: ne grabim noi cu pocainta de bunavoie s au nu; nvatam din necazurile altora sau asteptam sa ne spargem si noi capul de el e, ca si ei? 425. Dumnezeu vrea sa ajute pe toti, dar nu toti primesc purtarea Sa de g rija. Asa se face ca sunt oameni pacatosi care n-au necazuri. Pe acestia i-a lep adat Dumnezeu. Caci stiindu-le firea, precum ca nu au leac si nu pricep nimic di n ocrmuirea Sa, i lasa n pacatele lor. 426. Nu fericiti, asadar, pe cei ce n-au necazuri n lumea aceasta. Caci, c unoscndu-i Dumnezeu ca n-au minte sa-I nteleaga caile, nu le mai rnduieste o ndrepta re prin ncercari n lumea aceasta, ci osnda n cealalta. 427. Calea cea mai lunga pe pamnt e de la urechi la inima, nct ani de zile n u ajung, ca sa-i dai de capat. De aceea, fiindca ochiul constiintei si-a mai pie rdut vederea si nici urechea nu ntelege chemarea cuvntului ce-si are obrsia dincolo de vorbe, Dumnezeu Milostivul, ca sa nu piarda pe oameni, le rnduieste o chemare mai tare, chemarea care ustura, necazurile. (...) Necazurile vietii nsa iau pe o ameni mai aspru dintr-o alta parte, silindu-i sa-L caute pe Dumnezeu. Necazurile nu sunt fapta lui Dumnezeu, ci urmarea greselilor noastre, urmare pe care ngadui e Dumnezeu s-o gustam spre nteleptirea noastra. 428. Omul se roaga de Dumnezeu sa-l scape de necazuri si Dumnezeu se roag a de om sa-si schimbe purtarile. Socotiti acum, care de cine sa asculte mai nti? 429. Necazurile vietii sunt un grai mai aspru al lui Dumnezeu catre oamen ii mai grei sau mai vicleni la minte. 430. Necazurile spala petele pacatelor de pe haina noastra nevazuta. 431. ncercarile si nelinistile vremii au si ele un rost: ne provoaca la ga sirea sensului ce-l avem n Dumnezeu, ca ultim reazim etern al linistii, iar pe de alta parte ne conduc la gasirea de noi nsine, ca fapturi renascute n Dumnezeu si ajunse la libertatea spiritului. 432. Necazurile de acum nu sunt vrednice de a fi n cumpana cu slava noastr a viitoare.

433. Sa nu crtim la necazuri. NEPUTINTELE 434. Nici unul dintre sfinti nu a scapat desavrsit de vreo frna oarecare a neputintei, ca nu cumva tocmai la urma sa piarda totul. NEVOINTA 435. Vremea nevointei pentru unii e mai scurta, pentru altii mai lunga, p entru unii mai usoara, pentru altii mai grea si pentru foarte multi tine toata v iata. Dar pentru cei care nu judeca pe nimeni, Mntuitorul zice ca fara nevointa i ntra n mparatie (Luca 6, 37). OMUL 436. Dupa cum unii ridica pna la Cer valoarea omului, altii cauta sa-i cob oare pna la pamnt toata nsemnatatea sa. Realizarile sale fizice sunt toata valoarea si nemurirea sa. 437. Omul, n ntregul lui, e din ce n ce mai necunoscut. De aceea, cei ce se marginesc numai la cunostinta unilaterala, inevitabil ajung n nfundatura arogantei care nu stie nimic - ceea ce patesc numai peticarii stiintei. 438. Ceea ce se petrece n mic, ntr-un om, se petrece si n mare, n omenirea ntr eaga. Ceea ce se petrece n microbiologie se petrece si n macrobiologie, n societate a omeneasca; cu deosebirea ca o mica strmbare dintr-un ins, cu ntinderea si lungim ea de vreme, poate da ntre oameni o ratacire cum nu s-a mai pomenit. De la faptul nensemnat ca unuia, nvestit cu putere, i s-a strmbat mintea, e cu putinta sa se aj unga la izgonirea a milioane de oameni de sub ascultarea lui Dumnezeu. 439. Faptul ca din partea Sa Dumnezeu a facut totul pentru om, pna si jert fa Sa de pe cruce, dovedeste ca omul are pret imens, necrezut de mare. Omul are dimensiunile intentiei divine; centrul si sinteza creatiunii Sale: lumea vazuta m binata cu lumea nevazuta. Iata de ce suntem datori a vietui potrivit acestei intentii divine; adica sa traim deodata, si ca persoane vazute, si ca persoane nevazute; caci omul are valoarea aratata de jertfa de pe cruce. Cnd omul traieste n adevarata lui valoare , e subiect de istorie, pe cnd, daca renunta la dimensiunile sale divine, ajunge obiect de istorie, n rnd cu oricare dintre obiecte; nu mai poarta un nume, ci poar ta un numar. Deci, ce poate sa nsemneze coborrea omului la simpla valoare economica, dect o degradare a lui n rndul vitelor, care se vor salbataci ntreolalta si-si vor mping e conducatorii pna la marginile nebuniei. Asta nseamna treaba unuia, care ar ncovoi a crinii n gunoi, pretuind mai mult gunoiul dect mirosul crinului. Pentru o alunecare a omului de la nume la numar, au sa dea seama toti nzes tratii lui Dumnezeu, cei cu daruri, cu raspunderi, cu mariri, cu puteri si cu to t felul de haruri. 440. Oamenii sunt oile cele mai greu de pastorit. Nu sunt toate oi, mai s unt si berbeci si tapi; n veacul acesta oile sunt amestecate cu caprele. PACEA 441. Pacea pe pamnt e conditionata de marirea care se da sau se refuza lui Dumnezeu. De asemenea si pacea sufletului atrna de aceeasi conditie. Autonomia r atiunii, autonomia societatii omenesti nu se poate constitui ca atare dect cu pre tul pierderii pacii; - ceea ce e de fapt o nfrngere sau, mai sincer, o marturisire a neajunsului, a tragediei inerente constructiilor fara Dumnezeu. 442. Precum nu se afla vrajba n Dumnezeu, asa sa nu se afle nici ntre cei c e-L au pe El ca temelie a vietii. Starea de pace cu toata faptura e o minune asa de mare, nct uimeste lumea si o sileste sa recunoasca ntr-aceasta fapta lui Dumnez eu. 443. Dumnezeu, trait din toata sinceritatea fiintei, e singura cale care mai poate aduce pace ntre oameni si buna nvoire; toate celelalte rezolvari, alatur i de trairea crestinismului, grabesc apocalipsul. 444. Pacea este o idee specific crestina si se conditioneaza de obrsia ei divina. 445. Pacea de frica e o reala pierdere a pacii. Iisus aduce omului pacea care vine de la Dumnezeu. Aceasta e un bun spiritual, care nu poate fi creat sau mentinut de arme. PAGUBELE ASUPRA AVUTULUI

446. Iata pricinile pentru care Dumnezeu trimite pocania (pagubele) asupr a avutului vostru: 1. Unii din stapni le dracuie si atunci sa nu se mire daca i se mplineste c uvntul, caci da Dumnezeu dupa cuvntul lui. 2. Lucreaza Duminica. Daca Dumnezeu n-a lucrat Duminica, nici tie nu ti es te ngaduit ca sa lucrezi si, daca vei lucra, vei pierde nu numai ceea ce ai lucra t Duminica, ci si ceea ce ai lucrat n cursul saptamnii. Sa nu ascultati de sfatul nimanui cnd este vorba de cinstirea Duminicii. (...) 3. Si mai are paguba cel ce se uita la agoniseala sa ca la ochii din cap. Si-a lipit inima lui de lucruri pieritoare. Pentru altceva a dat Dumnezeu inima , nu ca sa ti-o mpotmolesti cu gunoiul lumii, ci ca sa ti-o ndrepti spre Tatal Cel din ceruri. Pe El sa-L iubim, de El sa ne lipim inima, caci neasemanata este pl ata pe care ne-o da Dumnezeu, fata de cea data de lume. De aceea, nu-ti lipi ini ma ta nici de proprii tai copii, caci, de-i patimi durere n cele iubite peste mas ura, cine te va mngia? 4. Ai cumparat din mna rea, din mna patimasa, din mna care a furat sau de la unul care a curvit. De aceea, mai nainte de a o amesteca cu ale tale, da-i putin a apa sfintita, cu faina, caci sa stiti, pacatele trec si asupra pamntului pe car e-l calci si asupra vitelor. Cnd a fost izgonit Adam din Rai, Dumnezeu a blestemat pamntul: spini si pal amida sa dea si prin sudoarea fetei sa ti cstigi pinea, iar femeia n dureri mari sa nasca". O greseala a noastra atrna asupra ntregii averi. 5. Cineva se tine de vraji asupra ta, iar tu n-ai ocrotirea lui Dumnezeu asupra ta. Cineva lucreaza cu diavolul asupra ta si asupra vitelor tale si atunc i tu tnjesti si vitele tale. De ce pot lucra aceste puteri? Pentru ca tu n-ai ocr otirea lui Dumnezeu. Si ca sa nu mai poata lucra duhurile rele, curateste-ti tru pul tau prin post, fa sfestanie, pune-ti o cruce n curte si roaga-te lui Dumnezeu sa te ocroteasca. 6. Mai poti avea necazuri si din cauza ca, n curtea n care stai tu, sau pe pamntul pe care-l lucrezi apasa juraminte, blesteme sau nedreptate: sa luati seam a, sa nu taiati o brazda din pamntul care nu este al vostru, caci aduce moarte, d ar se mai poate sa ai asupra curtii si alte pacate. Poate ca ai cumparat aceasta curte cu bani munciti ntr-o vreme cnd poate traiai n desfrnare. De acesti bani, des i i-ai muncit nu te vei putea folosi, caci si asupra lor atrna si apasa pacatele, de cnd i-ai muncit si te urmareste Dumnezeu pna n pnzele albe. Pentru ce? Pentru ca nu te marturisesti, pentru ca tii serpii n sn si Dumnezeu lasa sa te muste. 7. Apasa blestemele parintilor sau ale altuia asupra casei tale si asupra ta, sau ce este si mai des, copii lepadati si ngropati ici, colo. Ba n gunoi, ba lnga o altoaie. Si lepadarea copiilor sunt pacate strigatoare la cer. 8. Stapnii au pacate nemarturisite din tinerete sau mai pe urma si nu le-a u ispasit, ca nu-i destul sa le spui sub patrafir, trebuie sa le si ispasesti de buna voie. De aceea vine bataia lui Dumnezeu asupra voastra, peste tot, pe cmp, peste vite si peste tot lucrul minilor voastre. PATIMILE 447. Sfintii Parinti au numit "draci" patimile de capetenie (Sfntul Ioan S cararul n Scara numara 7 sau 8 patimi de capetenie), din cauza caracterului lor c onstrngator, al obrsiei lor adamice, a capacitatii lor de a strica echilibrul mint ii si de a o ntoarce stricata mpotriva lui Dumnezeu: dracul lacomiei, dracul desfru lui, dracul trufiei, si alti "draci" ai nervilor. 448. Un neurolog psihiatru a identificat pentru fiecare patima descrisa d e Sfintii Parinti o glanda endocrina. Adevarat este ca o baza biologica a patimi lor si a urmarilor lor o formeaza si glandele endocrine al caror echilibru sau d ezechilibru functional se rasfrnge n toata fiinta omeneasca. 449. n creier functioneaza un centru de cenzura (medical "inhibitia") care are la dispozitie tot mecanismul bio-chimic necesar (neuro-psihic, neuro-endocr in, neuro-motor, neuro-static), capabil sa aprobe sau sa frneze tot ce obligatori u trebuie sa treaca pe la acest centru de informatie. 450. ntre cenzura mintii (centrul inhibitor al creierului) si ntre puterea de impunere a fortei oarbe se creeaza o tensiune, o lupta, razboi chiar sau deze chilibru total.

Instinctele, cta vreme cineva nu iese din rnduiala lor, nu-i dau omului lup te, pentru ca acestea primesc aprobarea, satisfacerea si rostul lor concret. Cum nsa marea majoritate a oamenilor au dereglat rostul normal al acestor forte oarb e ale firii - urmarind exclusiv placerea ce-o confera, dar refuznd rostul -, oame nii au ajuns n robia patimilor. n cazul robiei, cenzura mintii a slabit considerab il si patimile conduc mintea, iar omul si-a pierdut libertatea. Omul care a ajun s rob patimilor sale nu mai are marturia constiintei pentru faptele sale - care a ajuns ntr-un fel de "adormire", ca n somn, desi constiinta nu doarme; e ntr-o sta re de necredinta, de uitare de Dumnezeu, omul traieste n stare de pacat. Caci "pa cat" aceasta nsemneaza: nfrngerea morala a constiintei de catre satana, prin patimi le trupului. 451. Diavolul prezinta patimile din om ca placute si usoare. 452. Fiecare din patimile de capetenie pot duce zidirea lui Dumnezeu pna l a decaderea cea mai de pe urma, fie ea omorrea de sine, fie nebunia, fie chiar ndr acirea. De pilda, lacomia de avere, lacomia de putere si fumul mndriei, pe cti nu i-a luat de minte si s-au omort! Bolile de pe urma desfrului, pe cti nu i-au adus s a-si puna capat zilelor? Care a sfrsit bine dintre betivi, care n-au vrut nicidec um sa se lase de patima lor? Dar si lenea poate face nebunii cnd se vede n primejd ii. 453. Toata stradania potrivnicului aceasta este: sa desfaca dragostea si cunostinta noastra de Dumnezeu si sa le dea, prin patimi, ca obiect de preocupar e nimicul si absurdul. De aceea, vicleanul nu se da la o parte de a reduce la ni mic si la absurd chiar si virtutile. Drept aceea, e destul sa izbuteasca o mutar e mai ncoace, mai aici, a scopului ultim al virtutilor, si cu asta a redus la nim icul slavei desarte si la absurd toata stradania virtutii. Iata-ne, printr-o sin gura ntorsatura maiastra a vicleanului, desertnd virtutile n sacul spart al patimil or si culegnd, n schimb, vorbe goale de la oameni si rnjetul lui sinistru. Trebuie, deci, multa si adnca deosebire a gndurilor. 454. Sunt patimi trupesti care nruresc sufletul si sunt patimi sufletesti c are se rasfrng asupra trupului. 455. n veacurile de aur ale crestinismului, trairea n Hristos era mai puter nica si mai ntinsa ntre crestini; aceasta le facea usoara lupta cu patimile; n veac ul nostru nsa, cnd Dumnezeu a ajuns de rs (Ieremia 6, 10) chiar ntre crestini, a mai vorbi de lupta cu patimile nsemneaza sa-ti aprinzi paie n cap. De aceea, azi, ori ct ne-ar costa ndrazneala aceasta, trebuie sa nduplecam pe oameni la o viata mai cu rata - caci de ea atrna o credinta mai luminata si, deci, mntuirea. Drept aceea, i au n ajutor propria lor mizerie, precum si nfricosarea de urmari, ca si mai mari m izerii. Calea aceasta e treaba de crpaci, pentru ca o traire n Hristos ne-ar scuti de vorba. De acestia care nsa sa traiasca viata n Hristos, rar daca se mai afla; trebuie nascuti, alta cale nu ramne; caci cu ce vine, cum vine, credinta va ajung e sa se strmbe si n tot felul sa se stinga. PACATELE 456. Atta vreme ct tinem pacatele nemarturisite, ascunse cu voia, atta vreme atrna pedeapsa lor asupra noastra, ca o sabie care sta sa cada peste viata noast ra. De ndata nsa ce marturisim pacatele si vinovatia, primejdia mortii o nlatura Du mnezeu de deasupra noastra. 457. Cu obisnuinta de a pacatui trebuie sa ne luptam noi, uneori, toata v iata. Aceasta vreme de amaraciune care ne nvata minte ca sa nu ne mai ntoarcem la cele dinti e chiar vremea de ntarire a sanatatii noastre sufletesti. Aceasta ne nva ta cel mai bine calea lui Dumnezeu. 458. mpatrit gresim: mpotriva lui Dumnezeu, mpotriva noastra nsine, mpotriva a proapelui si mpotriva firii ntregi. 459. Pacatul, sau decaderea firii, ne-a facut sa pierdem: pacea cu Dumnez eu, pacea dinlauntrul nostru, pacea cu oamenii si pacea cu toata firea. Ne-am sa lbaticit n toate partile, ct aproape "sa se teama" si Dumnezeu de noi. Iata de ce si fiarele fug de om. 460. Nu Dumnezeu este Cel ce nu ne mai iubeste si nu ne mai vede, ci noi suntem cei ce nu-L mai iubim si nu-L mai vedem, caci ntre noi si El e zidul pacat ului, iar dincoace de zid, noi: o gramada de cioburi mereu zdrobindu-ne de zid s i n tot mai mare sfarmare aflndu-ne.

461. Pacat aceasta nsemneaza: nfrngerea morala a constiintei de catre satana , prin patimile trupului. 462. Pacatul este nfrngerea morala a sufletului de catre un gnd rau. De acee a, toate gndurile trebuiesc spuse nainte de a se ntari si de a birui mintea, caci d endata ce sunt spuse, le piere puterea de a obseda, asupri, stapni mintea. 463. Pacatele se nregistreaza n codul genetic al fiecaruia. 464. nradacinarea obiceiului pacatuirii duce ntocmirea sufleteasca si trupe asca a omului pna la neputinta de a se mai mpotrivi, sau chiar pna la a nu vrea sa se mai mpotriveasca. 465. Lucrarea mpotriva firii i se face omului "a doua fire" - firea farade legii sau legea pacatului (Romani 7, 7). Asta e tot una cu pierderea darului lib ertatii vointei. 466. Totusi, omul, slabindu-i puterile, si da seama ca robeste vrajmasului , caci de unde odata pruncii vavilonesti erau micuti si i lua n gluma, acum s-au f acut barbati si i simte cum i fura puterile, iar lui, din multa pacatuire, i s-a s tins puterea vointei de a se mpotrivi. Cnd avea puterile ntregi n-asculta povata, i ar acum, cnd nu le mai are, le-ar ntoarce lui Dumnezeu, dar nu le mai are de unde. Toata vigoarea tineretii o da cui nu trebuie, iar batrnetea hrbuita umbla sa o de a lui Dumnezeu. 467. Pacatul este o calcare a legilor vietii; introducerea n viata a unui dezechilibru consimtit de minte. Daca urmeaza mereu asa, mintea slabeste si nu m ai poate stavili dezechilibrul din ce n ce mai mare care invadeaza spatiul vietii cu spectrele sinistre ale mortii pe picioare (Apocalipsa 3, 1). 468. Pacatul nu e o realitate cu suport propriu, ci sunt ghearele haosulu i n grumazul realitatii, o pndire a nimicului care vrea sa nghita n sine toate cte su nt. 469. Parintii au zis ca singura noastra avutie cu adevarat sunt pacatele. Caci, dupa ei, nu esti proprietarul dect al lucrului pe care l-ai facut din nimi c. Iar mplinind conditia asta, din nimic Dumnezeu a facut faptura, iar faptura a facut pacatul. 470. Deci, de drept, omul nu e al lui nsusi, nici al altui om, ci al lui D umnezeu. Pe de alta parte, pacatul, al carui autor este, l reclama pentru el si i se tine de urma, ca proprietate de drept - balast de accident - care poate duce pe om pna la starea sa se lepede de Dumnezeu si sa-I stea mpotriva, ca un creator al unei teribile noutati - pacatul - fara sa bage de seama ca printr-asta se nto arce, cu isprava cu tot, sub amara tiranie a neantului, adica a haosului de tot felul si n toate privintele si poate ca pentru totdeauna. 471. Asta-i noutatea grozava, ca omul a putut sa faca ceea ce Dumnezeu nu poate, adica raul. Faptul ca, dupa judecata tuturora, pe cei pacatosi i nchide n c hinurile haosului vesnic, nu e o razbunare din partea lui Dumnezeu, ci o consfin tire a libertatii si a deciziei viciate a omului, pentru ca acesta sa fie mpreuna cu creatia sa iubita - pacatul - n infinitul eternitatii. Pacatul, aceasta mamona cu adevarat nedreapta a omului, trebuie risipit; trebuie sa cerem iertare de la Dumnezeu pentru atare agoniseala, precum si ajuto rul ca s-o mprastiem. Preotii sunt acei iconomi ai tainelor lui Dumnezeu, care sc ad pentru semenii lor aceasta mamonica agonisire, iertndu-le din datorie. De acee a, Lucifer ridica pra mare asupra lor naintea lui Dumnezeu zi si noapte si le rasc oala mpotriva toate urgiile mpotrivirii. "Ci ei l-au biruit prin sngele Mielului si prin cuvntul marturiei lor, si n u si-au iubit viata lor, pna la moarte"(Apocalipsa 12, 11). De aceea, avea dreptate Sfntul Ioan Gura de Aur, zicnd ca: "Mai multe sunt furtunile care zbuciuma sufletul preotului, dect talazurile care bntuie marea" (Sfn tul Ioan Gura de Aur, Despre preotie, Craiova, 1941, Cartea III, cap. VIII, p. 6 1). Iconomii tainelor, slujitorii Sfintei Liturghii, sunt si ei n masura iubirii, jertfa nencetata, arsa n lumea aceasta, pentru mntuirea lumii. 472. Acum securea sta la radacina pomilor si focul alaturea pentru toti p omii care nu aduc roada buna. Valoarea unui pom o hotarasc roadele ce le face, n icidecum numele pe care l are. Marturisirea de credinta fara ndreptarea vietii nu are nici o valoare. Pen tru pacat Dumnezeu este foc mistuitor. Deci, sau te desfaci de pacat sau vei fi

ars cu pacat cu tot. 473. Pacatosii au un prieten, pe Iisus. Din momentul n care cunosti ca est i pacatos, te-ai schimbat din vrajmasul lui Dumnezeu n prietenul lui Dumnezeu. 474. Cnd crezi despre tine ca esti drept, ai nchis toate posibilitatile tal e de desavrsire. Cnd stii ca esti pacatos, cnd esti convins de nedesavrsirea ta, est e semn ca Cel desavrsit este lnga tine si constiinta ta striga diferenta ntre El si tine. 475. Prietenul pacatosilor asteapta pe toti cei ce au sa se mntuiasca, i ca uta, alearga dupa ei si face aceasta pna la ultimul om al mparatiei Sale. Iata o n evazuta dimensiune a crucii. 476. Cel mai greu pacat, vesnic fara iertare: starea omului mpotriva adeva rului. 477. Asa-i firesc omului pacatos, cnd i lovesti dracii, zice ca tu esti dra c. PERSONALITATEA 478. Personalitatea este o nzestrare sufleteasca neobisnuita. ntr-o persona litate chipul lui Dumnezeu este mult mai puternic si mult mai limpede. Toti cres tinii au sigur cte un talant, dar unii au si cte doi, iar altii si cte cinci. Talan tii sunt talente, energii de lucru, ca de pilda o minte mai stravazatoare, o ini ma mai larga, o mare capacitate de dragoste, o vointa mai puternica, o memorie m ai buna, o ingeniozitate nascuta. Aceste energii ale chipului prind mai bine, ca niste antene mai bune, energiile Harului care le sfinteste. Personalitatea are, de asemenea, de facut calea de la chip la asemanare. Dar, datorita nzestrarii suf letesti mai puternice, personalitatea ar putea strabate calea ntr-un timp mai scu rt sau ar putea realiza o neasemanata asemanare. E destul sa ne gndim la Sfntulita de la Arges, o copilita numai, dar cu o capacitate de dragoste care a ridicat-o ntre sfinti. PILDA SAMARINEANULUI MILOSTIV 479. Pe lnga omul cazut ntre tlhari treceau pe rnd, neputincioase: Legea si p reotia Vechiului Testament. Nici una nu i-a putut ajuta nimic. A venit Samarinea nul milostiv (Luca 10, 33), om de alt neam; omul fara de pacat, Iisus, care l-a luat pe cel ranit si l-a pus pe dobitocul Sau. Ceea ce, ascuns, nsemneaza ntrupare a lui Dumnezeu n firea de om; omul fara de pacat, adevaratul nostru aproape, n sta re sa ne care n spate dintre tlhari, Acasa. Cel cazut ntre tlhari a fost ncredintat Bisericii, ca slujitorii ei sa poart e grija de dnsul, spalndu-i ranile, din neam n neam, cu vin si untdelemn. Bisericii i-a dat cheltuiala doi bani: Vechiul si Noul Testament, adica dupa trebuinta, l egea, povatuitoare la pocainta aspra ca vinul pe rana si Harul celor sapte Taine , izvornd din Hristos, pomul vietii, ca un untdelemn ce unge ranile, curatite cu asprimea pocaintei. Amndoua tamaduiesc deplin pe om. 480. Pilda samarineanului nu este numai o pilda, este totodata si revelat ia misiunii viitoare a Bisericii, este si angajarea omului n asemanarea cu samari neanul, cresterea lui n neamul samarineanului, (caci samarineanul era de alt neam dect cel cazut ntre tlhari). Pogorrea din Ierusalim n Ierihon, adica caderea omului din starea de rai a constiintei n starea din lumea aceasta, ranita si mai moarta de tlharii cei din gnd. Legea si prorocii, neputnd sa-l ajute, au trecut pe alaturea: asemenea si levitii nu i-au ajutat nimic. A venit un strain, i s-a apropiat de rani, le-a sp alat cu vin (usturimea pocaintei) le-a uns cu untdelemn (celelalte Taine), i-a l uat firea sa n spate (ntruparea lui Dumnezeu). A petrecut mpreuna cu omul, l-a dat n grija Bisericii. Dar a doua zi dupa nviere, pecetluind cu aceasta unul din cei d oi bani de cheltuiala, Noul Testament, a dat Bisericii grija de om, precum si ce le doua testamente Legea si Harul. Toata bataia de cap cu omul si tamaduirea constiintei sale o are Biserica , pna la a doua venire a Samarineanului cnd i se va rasplati osteneala. Iata adeva rata mplinire a legii n iubire. Iata Samarineanul, adevaratul aproape al constiint ei cazute ntre tlhari. Iata cu cine sa fim asemenea si ce sa facem, ca sa avem raspuns la proble ma vietii vesnice. PLACERILE

481. Stie vrajmasul ca placerea pamnteasca, pentru cine umbla dupa ea, are draceasca putere sa desfaca pe om de dragostea lui Dumnezeu si sa i-o ntoarca sp re placerea a orice altceva afara de Dumnezeu. Prin urmare, daca mai avem inima prinsa de ceva de pe pamnt, stapnitorul lumii acesteia nca ne mai tine legati n mpara tia lui, de vreme ce dragostea noastra catre Dumnezeu nca n-a ars si ata aceea. 482. Toti cei ce umbla dupa placeri, de orice fel, nu vor scapa de primej dii, caci sub orice placere e ncolacit un sarpe. 483a. Placerea e momeala cu care "hotul" nseala pe om sa se pogoare din Ie rusalim la Ierihon. 483b. Sa renunti la placerile tale spre a face bucuria altuia. PLNSUL 484. "Bucuria minunilor te poate pierde n slava desarta" (cf. Matei 7, 2223). Pe cnd n Cartea Vietii se scriu, mai ales, faptele pe care le-ai facut plngnd. Cu puterea de a izgoni duhurile cureti pe altii si te poti primejdui pe t ine; pe cnd cu lacrimile te curatesti pe tine si-i folosesti si pe altii. Iisus n -a pus accentul pe minuni, ci pe cunostinta de Dumnezeu si pe curatia inimii; ia r la acestea se ajunge, de cele mai multe ori, plngnd. POCAINTA 485. Pocainta trebuie sa fie o nseninare din ce n ce mai mare a sufletului si a sanatatii ntregi. 486. Mare este Taina pocaintei, nu numai fiindca te face din rau, bun, di n vrajmas al lui Dumnezeu, prieten al Lui, ci si pentru ca un lucru asa de mare e acoperit cu chip smerit. Mila cea fara de margini a Tatalui, ca sa scape pe fi ii Sai de judecata cea aspra, a dreptatii dupa fapte, le trimite, cobornd din cer uri, pe Fiul Sau Cel Unul Nascut, sa le faca o judecata milostiva si fara nici o nfricosare si iarasi sa-i mpace cu Sine. Poate tocmai pentru ca e asa de smerita judecata aceasta milostiva, nu po t sa vie la mntuitoarea ei binefacere aproape nici unul dintre cei cu mintea plin a de "stiinta" si afumata de mndrie. Cum sa poata veni, ei care stiu totul, ei ca re stapnesc peste oameni, sa vie n genunchi naintea unui simplu preot si sa-si nsire toate faradelegile si necazurile lor?! Nu, asta mndria n-o poate face, sa vie de buna voie la smerenie. De aceea, ei dau de asprimea dreptatii care-i fierbe n ze ama lor, pna li se moaie oasele trufiei. 487. Cei vechi se rugau pentru cei ce-i schingiuiau si le cuprindeau pici oarele, binecuvntnd pe cei ce-i duceau la moarte; iar altii ziceau ca ar trebui sa cumparam cu aur ocarile si necazurile ce le patimim de la oameni. Totul e sa te nvoiesti asa pentru Dumnezeu si El ti ajuta; caci e adevarat: nu e dupa fire sa i ubesti din toata inima pe cel ce te ucide n tot felul, ci e mai presus de fire. A cesta e ntelesul si capatul acestei judecati milostive a lui Dumnezeu: redobndirea iubirii fara margini, ntoarsa de la toate pacatele spre Dumnezeu unul si spre to ti oamenii. Ct se poate prinde de minunea acestei sfinte taine, iata spunem ca ea lucreaza revenirea oamenilor la nerautatea pruncilor. POPORUL IUDEU 488. Trebuia re-crearea acestei zidiri, povrnita iremediabil spre plata pa catului, spre nendurata moarte. Prin poporul iudeu era prevazuta era crestina, ce a din urma stradanie a lui Dumnezeu n persoana, cea din urma dintre masurile ce m ai ramneau. Singura rezolvare, care face viata neamurilor cu putinta, nu afla ntre iudei dect fapta cea mai ucigasa a lor, cea din curtea lui Pilat si de pe dealul Capatnii. Crinul Bunei Vestiri, pe care dragostea L-a cobort din Cer ntre oameni, iud eii l rastignira pe cruce. Cu fapta aceasta ucigasa, ei iesira din destinul lor, pentru care ostenise Dumnezeu cu ei atta amar de vreme, si-si bagara neamul sub r otile blestemului. 489. Pna la plinirea vremii atrna peste ei blestemul pe care si l-au cerut n curtea lui Pilat: "Sngele Lui asupra noastra si asupra feciorilor nostri" (Matei 27, 25). De aceea sunt urti de toate neamurile - ca si asta e ponosul blestemului, pe care s inguri si l-au cerut peste urmasi. Blestemul acesta i zoreste sa ia n brate pe tot i antihristii vremurilor, pna la cel mai de pe urma, pe care si-l vor pune rege. Le va sosi si vremea aceea mult dorita, dar chiar pentru ei ivirea antihristilor

e un destin blestemat. Cnd se vor convinge de aceasta, vor veni nfricosati la cre dinta crestina. 490. Ei n-au nteles ca de aceea petrec acele "zile fara numar", zile de fo amete: "Nu foamete de pine si nu sete de apa, ci de auzit cuvintele Domnului. Si ei se vor clatina de la o mare pna la cealalta si de la Miaza-noapte la Rasarit, si vor cutreiera pamntul, cautnd cuvntul Domnului, dar nu-l vor afla" (Amos 8, 11-1 2). Asta-i foametea lor de mii de ani: Dumnezeu nu le mai vorbeste! 491. Toata tragedia acestui popor, ce se vrajmaseste de moarte cu Iisus H ristos, e o mare lectie a lui Dumnezeu pe care o arata neamurilor crestine pna la sfrsitul zilelor. Istoria se va repeta cu oricare dintre neamurile care vor face ce-au facut ei. Aceleasi fapte aduc aceleasi urmari, deci pricinuiesc aceeasi i storie; pentru asta nu trebuie sa fii prooroc deloc. 492. Neam fara semn. Neam fara nviere. Neam fara Dumnezeu. Neam mpotriva lu i Dumnezeu. Pentru ei Iisus a trecut pe cealalta parte a marii ntelesurilor. Ei a u ramas dincoace, dar fara idealul care i-a parasit. ... Plata i asteapta. Vor mbr atisa pe omul trufiei absolute! Omul care n numele sau se va proclama Dumnezeu! A cela-i Antihrist - Semnul Sfrsitului! 493. Evreii urau de moarte stapnirea romana, dar ca sa termine cu Iisus, e rau dispusi ca sa apeleze la oricine. Astfel, au fost n stare de data aceasta sa se faca aparatorii cei mai ascutiti n slujba celor mai mari dusmani ai lor, roman ii, numai si numai ca acestia sa-i scape de cel mai ngrozitor cosmar al istoriei lor: Iisus. Au facut-o si pe aceasta. Cosmarul acesta al lor s-a marit cu veacurile, de proportiile lumii, nct pr etutindeni dau de Iisus. Nici portile iadului nu le-au putut ajuta sa scape de El. Nu le-a ramas d ect aruncarea lumii n Apocalipsa. Si aceasta o vor face. PORUNCILE LUI DUMNEZEU 494. Lucrarea poruncilor, care pazesc viata curata si dau viata celui ce le mplineste (Neemia 9, 29), tocmai slujba aceasta o are: dezgroparea comorii, sa u desteptarea puterilor sadite n noi la a doua nastere, trezirea la viata cea dup a Hristos si Duhul Sfnt. Dumnezeu se gaseste n poruncile Sale si prin porunci vine la noi si pe noi ne stramuta n Sine; precum si ntors: prin faradelegi se strecoara vrajmasul si aj ungem de-o asemanare cu el. Deci cei ce ajung la hotarul mortii n nelucrarea poru ncilor, nu se vor mntui, ca unii ce n-au aflat comoara, ba si talantul de negusto rie l-au ngropat n pamnt. 495. Asa vrea Iisus sa ne nsusim mplinirea poruncilor: precum nu multumesti servitorului tau care te serveste, iar acela n-are nici un motiv sa se supere t ot asa si noi fata de Dumnezeu, nu vom avea pretentia ca Dumnezeu sa ne multumea sca precum ca I-am mplinit poruncile. POSEDATII 496. Daca omul calatoreste neatent cu tranzitul sau, poate ajunge la criz e, la dezechilibru, la ndracire: prada a unui duh rau sau a unor puteri rele, car e-l scot clinic dintre oameni. 497. Mai sunt si cazuri cnd posedatii sunt filosofi. Exemplu: Nietzsche, r evoltat mpotriva lui Dumnezeu, voia sa scrie osndirea crestinismului pe toate gard urile, pentru ca slabeste n om puterea de revolta a supra-omului, creatia sa. POSTUL 498. Postul e vechi si ncepe odata cu omul. E prima porunca de stapnire de sine. 499. Postul si rugaciunea sunt doua mijloace prin care curatim firea de patimi. Toti oamenii care s-au apropiat de Dumnezeu si-au smerit sufletul cu rug aciune si post. Si Iisus a postit 40 de zile, punnd postul ncepatura a vestirii mpa ratiei lui Dumnezeu, desi Lui nu-I trebuia, fiind nepatimas. 500. Temeiurile mai adnci ale postului si rugaciunii le gasim la Botez. Adn cul fiintei noastre se mbraca n Hristos. n acest adnc al mintii, sau n altarul inimii , dupa expresia Parintilor, Se salasluieste Hristos, izgonind afara pe satana, c are se retrage n simtiri. De aici puterile potrivnicului, patimile, se silesc sa n valuie si sa prinda vointa din nou n mrejile sale. 501. Cu trupul nu putem trata dect prin post. El nu stie si nu recunoaste

convingeri. De aceea el trebuie uscat, ncet si cu socoteala, fiindca, n mocirla us cata, porcii patimilor nu mai vin sa se scalde. 502. Un organism topit cu postul nu mai are putere sa schimbe convingeril e constiintei. 503. Mai bine de jumatate din numarul patimilor sunt ale mintii. Postul l ucreaza si asupra acestora. E lucru de mirare, zice Ioan Scararul, ca mintea fii nd netrupeasca, de la trup se spurca si se ntuneca si ca, dimpotriva, cea nemater ialnica de la tarna se subtiaza si se curata. Ochii vad lucrurile, mintea vede gnd urile. POVATUITORII 504. E bine ca povatuitorii sa graiasca totdeauna din constiinta slujirii lui Hristos, ca n fata lui Hristos si atunci vor fi blnzi ntru dojana si smeriti nt ru mustrare, altfel mustrarea lor nvinge, dar nu convinge. PREJUDECATILE 505. Zice un filosof: e destul sa primesti n minte o singura prejudecata, ca apoi sa nu fie prapastenie la care sa nu ajungi n chipul cel mai logic cu puti nta. De aceea, Biserica nsira printre pacatele mintii si prejudecatile. PREOTII 506. Larma vietii si galagia grijilor desarte striga oamenilor n urechi ne voile lor pamntesti, mai tare dect le striga glasul constiintei trebuintele lor ve snice. Oamenii abia mai aud cele de dincolo si li se par departe: surzenia tot m ai mult se ntareste si chemarea lina nu se mai aude. Dar Dumnezeu, Milostivul, ca sa nu-i piarda n faradelegile lor, le rnduieste si chemare dinafara prin glasul s lujitorilor Sai. Prin preoti nu te cheama omul, ca sa-ti pui nadejdea n om, ci te cheama Domnul ca sa-ti stramuti viata ta de om. 507. Preotii poarta preotia lui Hristos; prin iertarea lor, Dumnezeu te i arta, prin graiul lor, Dumnezeu ti vorbeste. Prin ei, Dumnezeu te cheama, orict ai fi de pacatos. 508. Preotia este, prin Sfntul Snge al Mntuitorului, ca o noua filiatiune. 509. Preotia Bisericii urmareste ca nici unul din fiii Tatalui sa nu se nv rajbeasca n sine nsusi, sau sa se rupa din obste si din duhul dragostei lui Hristo s. Caci El e Cel ce uneste obstea laolalta, deci nimeni nu se mntuieste razletind u-se de Biserica, orict ar crede ca ntr-nsul salasluieste Duhul lui Hristos. 510. Preotii vremurilor noastre, cu aceeasi datorie ca Pavel, nu mai urma resc desfrnarea ca pe un pacat care darma alcatuirea omeneasca, n ntindere si n adncim e, ci o lasa sa-si faca de cap. Ei nu mai au ndrazneala sa o mature afara din Tai na casatoriei crestine, de aceea se ajunge la saracirea roadelor ei, copiii. Asa se ntmpla ca: "lipsind preotului cunostinta legii si batrnului sfatul", cum se tngu ia Iezechiil (Iezechiil 7, 26), oamenii orbecaie n multimea nestiintei si a lipse i de sfat, care s-au ntins ca o noapte de osnda peste bietii oameni. Acesta este u n semn de primejdie, din amndoua partile. Caci scrie: "Dormind oamenii, a venit v rajmasul si a semanat neghina printre gru si s-a dus" (Matei 13, 25). Deci nu fara rost atragem luarea-aminte ca neghinele vrajmasului vor salb ataci oile mpotriva pastorilor... 511. Preotii au grija de-a ndupleca pe oameni n vremea rnduita ntoarcerii, ca sa nu cada din milostivire sub strivirea dreptatii. Lor li s-a dat marele dar s a ierte n numele lui Dumnezeu. Mare, covrsitor de mare dar! Oare de ce nu-l pricep oamenii? 512. A osndi pe preoti e lucrul cel mai usor si cel mai fara rost. Sa fim drepti: slujba preotilor e sfnta, darul lor e de la Dumnezeu, e sfnt. Ca firea lor pamnteasca mai da uneori prilej de sminteala, iar sa fim drepti: neavnd cum sa vi na altfel dect prin nastere din trupuri pamntesti n care misuna pornirile faradeleg ilor ca serpii si rod nclinarile patimilor ca viermii, sigur ca ei vor fi covrsiti de mostenirea aceasta si nu-si vor putea ndeplini fara umbra trimiterea lor de l a Dumnezeu. Chemarea le este nvaluita, vor sovai n hotarri (Isaia 28, 7), biruinduse de lume, n loc ca ei sa biruie lumea. Sigur ca acestia, prin viata lor, nu vor lasa poporul sa creada si asa se vor salbatici oile asupra pastorului si vor fa ce bucurie lupilor. n jurul lor se va ntari ntunerecul a toata nestiinta si va ncepe foametea, nu de pine, ci de Cuvntul lui Dumnezeu, pinea cea din Cer. Sarea pamntulu i o vor calca-o oamenii n picioare si asa vine ca: "Si preotului i se va ntmpla ca

si poporului" (Isaia 24, 2). Dar, de toata starea asta rea a lucrurilor are sa d ea seama si poporul, caci toata decaderea e de la parinti ncepatura. 513. Preotul, si n general dreptul, si are slujba de a talmaci tainele icon omiei divine, nduplecnd spreolalta amndoua partile, si pe om si pe Dumnezeu. De mul te ori dreptul o pateste, ca primeste sageti din amndoua partile. "Dreptul care m oare osndeste pe nelegiuitii care traiesc... vedea-vor sfrsitul nteleptului, dar nu vor ntelege ce sfat a avut Dumnezeu cu el..." (ntelepciunea lui Solomon 4, 16-17) . 514. Preotii sunt acei iconomi ai tainelor lui Dumnezeu care scad pentru semenii lor aceasta mamonica agonisire (pacatele), iertndu-le din datorie. De ace ea, Lucifer ridica pra mare asupra lor naintea lui Dumnezeu, zi si noapte si le ra scoala mpotriva toate urgiile mpotrivirii. "Ci ei l-au biruit prin sngele Mielului si prin cuvntul marturiei lor, si n u si-au iubit viata lor, pna la moarte "(Apocalipsa 12, 11). De aceea, avea dreptate Sfntul Ioan Gura de Aur, zicnd ca: "Mai multe sunt furtunile care zbuciuma sufletul preotului, dect talazurile care bntuie marea" (Sf . Ioan Gura de Aur, Despre preotie, Craiova, 1941, Cartea III, cap. VIII, p. 61) . Iconomii tainelor, slujitorii Sfintei Liturghii, sunt si ei n masura iubirii, j ertfa nencetata, arsa n lumea aceasta, pentru mntuirea lumii. 515. Multa paguba face un preot n averea de pacate a oamenilor, stergndu-le cu darul datoriile agonisite diavolului, capitalizate n om. 516. Este un duh vrajmas care ntuneca mintile oamenilor si i rascoala pe un ii mpotriva neputintelor omenesti ale pastorilor, dndu-le impresia ca nu sunt obli gati sa asculte de ei (de preoti), fiindca au pacate. Iisus nu a avut nici un pa cat si, cu toate acestea, ce putini L-au ascultat! Este un cerc vicios, n care se ncurca sufletul multora, a prea multor oamen i: cercul ratacirilor. Acestia din anumite "motive" nu vor sa asculte de preotii Bisericii. Drept aceea, neascultnd nvatatura dreptei credinte si a vietii n Dumnez eu, si strica mintea cu parerile lor. Asa se cufunda n pacate, din neascultare. Om ul se ntuneca dinspre adevar si ia ratacirea de buna. Unii se trezesc ca au trait n ratacire. Vrajmasul, de care prin amagire au ascultat, nevrnd sa-i piarda din g heare, le pune nainte neputintele oamenilor, ale slujitorilor legali ai Bisericii , acoperindu-le darurile si harurile. Si asa i duce de minte, sa-si faca singuri "credinta", care trece peste taina pocaintei, administrata valid exclusiv prin p reoti si arhierei, indiferent de neajunsul lor de oameni. 517. Fratilor, ascultati de Biserica, fiindca cei ce asculta de preotii e i, asa cum sunt, de Dumnezeu asculta. PROOROCII SI HRISTOSII MINCINOSI 518. Proorocii mincinosi din zilele noastre sunt de o ndrazneala nemaipome nita si palmuiesc smerenia, dndu-se pe ei de ceva mai mare: Ilie, Ioan, Hristos, Fiul Omului, Dreptul Judecator si asa mai departe. Pretind ascultare de la oamen i pentru ca "Dumnezeu" i-a trimis sa spuna la lume lucruri de care ti tiuie urech ile, si-ti ngheata inima auzindu-i. 519. Pe semnele urmatoare se pot cunoaste ca nu mai sunt ntregi la minte: 1. Se dau pe sine de ceva mare, cum s-au dat, de altfel, toti ereticii (r atacitii) vremurilor pe care nsa i-a afurisit Biserica, prin sfintele soboare. 2. Cad la lauda, avnd smerenie mincinoasa. 3. Se tin pe sine mai presus de Scriptura (unul chiar mi-a rupt-o), mai p resus de Biserica si sfinti. 4. Mor dupa a fi ascultati si crezuti de oameni. 5. Fierb de mnie cnd nu sunt luati n serios. 6. Adesea au "graire n duh", cu "duhul" care i poarta si i nvata. 7. Nu vor nici n ruptul capului sa-si controleze prin preoti cele auzite d e la duhul lor. 8. Cte unii, cu toate acestea, arata o evlavie neobisnuita: marturisind pe Hristos, pe Maica Domnului, facndu-si si Sfnta Cruce, batnd metanii, sarutnd icoane le, ba si Sfnta mpartasanie lund-o!; si jurndu-se ca-s oamenii lui Dumnezeu, iar ei sunt nselati. 9. Fac pe proorocii si mprastie spaima ntre oameni. Multe proorocii li se mp linesc, dar multe nu. Asta atrna de puterea de stravedere a "duhului" care le spu

ne ce le spune, ca unul ce n-are nvelitoarea trupului si de aceea prinde cu oarec are vreme nainte cele ce le apropie Dumnezeu de oameni. Dar asta nu e proorocire. 10. n numele "dumnezeului" lor sunt n stare sa omoare om, ntemeindu-se pe Sc riptura ca si Avraam a fost n stare de o atare ascultare, iar Finees a si facut a ceasta si i s-a socotit acestuia rvna pentru Dumnezeul sau (Numerii 25, 7-13). (C u amagirea ascultarii pna la ucidere de om, a cercat vrajmasul pe multi, n toate v remurile, chiar si pe pustnici, de cum pe oamenii lumii.) Prin urmare fiind asa de saritori cu ascultarea si credinta la povetele "duhului" lor, pe care-l cred ca e Hristos, sunt o adevarata primejdie pentru oameni; teroristi ai sufletelor simple. 11. Sar de la un lucru la altul si leaga lucruri fara nici o legatura. Ta lmacesc gresit, strmba adevarul si se propovaduiesc din Scripturi, mai mult pe ei nsisi dect pe Dumnezeu, mergnd grabit spre cea mai de pe urma sfarmare si sarire a mintii. 12. n preajma lor simti tulburare si primejdie, caci multi dintre ei au fo st pe la casa de nebuni sau vor trebui sa se duca. Nu-i blndete pe chipul lor. Nu -i ocarm, ci ne pazim si i nvatam si pe altii sa se pazeasca si ne nfricosam ct de gr oaznic si-au taiat mintea n Scripturi (2 Petru 1, 20). 520. Ceea ce odinioara era corabia lui Noe peste puhoaiele potopului, ace ea e Biserica lui Hristos - Cel cu cruce - peste puhoaiele pierzarii. Astfel, dupa trecere de vreme, ngaduind Dumnezeu, vrajmasul mntuirii oameni lor s-a iscusit tot mai mult n rele: a scornit si el corabii si cu ele da trcoale peste apele potopului, ca sa culeaga el pe cei ce-ntind minile sa scape, dar scui pa Biserica. Pentru ei, pentru fiii pierzarii, ngaduie Dumnezeu amagirea nelegiui ta a Satanei (2 Tesaloniceni 2, 10), care li s-a facut pna acum n peste 800 de hri stosi mincinosi (Matei 24, 24), care de fapt sunt diavoli. Caci pna acum nelegiui tul a scornit peste 800 secte (800 n 1946, acum cca. 3000), luntri sau biserici m incinoase, n care pe multi i ia de minte si-i duce cu el. nselaciunea e usor de pri ns: corabierul vrajmas si hristosii mincinosi nu au crucea pe catarg, iar nlauntr u nu au cele sapte Taine. nselaciunea e si mai vadita, ntruct oricare din hristosii mincinosi, luat n parte, nu e fiul Tatalui; dovada ca nu-si lasa ucenicii sa zic a "Tatal nostru", desi scrie: "Asa sa va rugati" (Matei 6, 9). Prin urmare, hris tosii mincinosi si scot ucenicii dintre fiii Tatalui si-i fac fiii pierzarii. 521. Raspunznd celor ce se tin mai presus de Biserica si sfinti, e destul sa le aducem aminte de nselaciunea n care au cazut iudeii, ucigasii dreptilor, pri mii calatori la iad cu Scriptura n mna, ntrebndu-i: Nu dupa scripturi (Ioan 19, 7) a u rastignit ei pe Dumnezeu ? PROVIDENTA 522. Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul, (...) umbla nevazut de oamenii cu ochi de lut, cautnd mereu pe fratii Sai (Matei 28, 10), pndind si alergnd dupa fiecare ins, "pna-i va prinde pe toti cei ce se vor mntui, ca pe Pavel" (Sfntul Maxim Martu risitorul, Capete despre dragoste, Filocalia, Sibiu, 1947, ed.I, vol.2, p.77), s i neavnd odihna pna nu-i aduna pe toti Acasa. Si aceasta o face mereu, n fiecare ve ac de oameni, pna la sfrsitul lumii. Asta nu se poate tacea. Iar cine L-a si vazut pe Domnul si neasemanata-I Cruce, pe care nca o tot duce printre oamenii ce-L pa lmuiesc cu ura de fiara pna la sfrsitul veacului de-acum, unul ca acela sare ca ar s din orice iubire conservatoare de sine si se roaga, strignd sa aiba n lumea acea sta soarta lui Dumnezeu. Unul ca acesta traieste ca un dezlegat de viata si nici o urgie a vremii nu-i poate face nimic, dect a-l desavrsi, lamurindu-l ca aurul. 523. Daca simtim suferinta fara asemanare a lui Dumnezeu Mntuitorul nostru , cea din iubirea de oameni, aceasta curateste si viata noastra; caci acesta-i f ocul azvrlit de Dumnezeu pe pamnt (Luca 12, 49): prjolul dragostei, care aprinde lu mea, arde puterile raului si straluceste cu lumina dumnezeiasca pe smeritii Sai urmatori, ce se ntorc Acasa. 524. Dorul lui Dumnezeu dupa cel mai mare pacatos este neasemanat mai mar e dect dorul celui mai sfnt om dupa Dumnezeu. 525. Cnd cineva se ncumeta sa se lase n conducerea Providentei, printr-un el an de iubire de Dumnezeu, adica sa-si depaseasca constient conditia sa umana - s ub actiunea harului de sus, binenteles -, poate vedea nca de aici arvuna desavrsiri i sale, ntr-un sentiment de liberare, ca o nviere din morti.

Timpul, cauzalitatea, lumea, viata si toate vamile cunoasterii, pline de chinul contrazicerilor, ramn la pamnt, ca o gaoace de ou cnd iese din ea un pui viu sau, cnd dintr-o omida paroasa - trecuta aparent prin moartea unei crisalide - i ese si zboara un fluture n culorile curcubeului. Asa suntem si noi n conditiile vietii acesteia, o candela cu untdelemn si fitil, dar nca neaprinsa. 526. Cnd ajungem la cunostinta a ceea ce suntem de fapt, ca avem o nrudire cu Dumnezeu, ca locuieste chiar n structura noastra spirituala, ca suntem n pragul liberei alegeri a unei conceptii de viata de care sa ne tina chiar de n-om fi p e placul lumii, atunci Dumnezeu aprinde candela si lumineaza toata viata noastra cu conceptia crestina despre lume si viata. 527. n cazul cnd omul cel vechi mereu se obrazniceste cu "drepturile" sale biologice asupra omului ceresc si biruie, atunci, deosebirea celor doua naturi c are traiesc ntretesute n noi, ajungnd ntr-un contrast nelimitat, Duhul lui Dumnezeu Se retrage din om si vin pedepse colective multiple asupra vietii pacatoase. Asa avem motivarea potopului: "Nu va ramne Duhul Meu pururea n oamenii aces tia, pentru ca sunt numai trup. Deci zilele lor sa fie o suta douazeci de ani" ( Geneza 6, 3). De asemenea, perversiunea sodomiei, care "striga naintea Domnului" (Geneza 19, 13) a atras asupra Sodomei si Gomorei prapadul focului, care a ars p amntul 400 m sub nivelul marii, formnd Marea Moarta, radioactiva pna astazi. 528. Toata cararea de la porunci la cunoastere, de la ascetica la mistica , nici un pas nu o facem singuri. 529. Dumnezeu vrea sa stavileasca navala anarhiei n faptura, nsa, respectnd libertatea omului, nu poate, dect daca va cstiga si convingerea omului pentru inte ntia Sa. Pe drepti i are cstigati pentru aceasta cauza. Pe nedrepti, pierznd acesti a libertatea lor - de vreme ce robesc pacatului - nu-i mai poate cstiga prin libe rtatea pe care n-o mai au, de aceea pentru acestia nu-i mai ramne dect sabia. Prin sabie se ntelege aici: asprimea dreptatii, legea, autoritatea, stapnirea, pedeaps a, pna chiar si pedeapsa cu sabia. 530. Iubirea si sabia lui Dumnezeu lucreaza nentrerupt si deodata ntre oame ni: pentru fiecare, dupa cum i trebuie; asta nu numai fiindca oamenii sunt ameste cati, dar si pentru ca fiecare ins si are vremile sale cnd i straluceste milostivir ea, precum si vremi cnd l prigoneste sabia - ca sa vie iarasi la starea de milosti vire. 531. Dumnezeu taie para focului n doua; cu puterea arzatoare, dar nelumino asa arde pacatosii, iar cu puterea luminoasa, dar nearzatoare straluceste pe sfi nti. Asa ca pe unii i lumineaza nearzndu-i, ca un Soare neapus n vecii vecilor; iar pe altii i arde neluminndu-i, ntunecati si la ntuneric, n vecii vecilor... 532. Multi oameni, mai puternicii veacului, sunt refractari propovaduirii cuvntului, dar unii din ei se biruiesc de ultimul cuvnt al sfintilor, cel acoperi t cu pretul vietii. 533. La urma tuturor este dreapta judecata a lui Dumnezeu si este dreapta pentru ca tuturor Dumnezeu le-a prilejuit o marturisire a cuiva si deci nu vor avea cuvnt de scuza ca n-au auzit de Dumnezeu. 534. Aceasta este ratiunea ascunsa a Providentei: toata lumea ispitita sa se ciocneasca de Iisus. 535. Providenta bate timpurile n functie de om. Iar fiindca omul are dorul exceptional al fapturilor spirituale, al libertatii deciziei si timpul are o fu nctie variabila n Providenta. 536. Stiind Dumnezeu slabiciunea credinciosilor si desfrul rautatii, mai i ntervine din cnd n cnd cu ntmplari nfricosatoare ntre oameni. 537. Dumnezeu nu pedepseste toate relele aici si imediat, precum nu raspl ateste tot binele aici si numaidect. 538. Daca Dumnezeu ar pedepsi toate relele aici, ar putea nsemna ca lumea aceasta este singura care exista. Daca ar pedepsi toate relele imediat, ar nsemna ca se teme de puterea raul ui, care nepedepsit imediat ar putea periclita stapnirea lumii. 539. Daca Dumnezeu ar rasplati tot binele aici ar nsemna acelasi lucru, ca exista numai lumea aceasta. Daca ar rasplati tot binele imediat ar nsemna ca sufletul exista numai n lu

mea aceasta, n care Dumnezeu trebuie sa se achite urgent de ndatorirea ce i-a facu t-o omul. Ca uneori Dumnezeu pedepseste raul si uneori rasplateste binele, este ca sa stie ca raul se pedepseste si binele se rasplateste. Daca o face rar n lumea a ceasta este semn ca o trece sigur n cealalta. 540. Daca Dumnezeu uneori nu pedepseste raul este ca asteapta pocainta pa catosului. Daca uneori nu rasplateste binele dreptului este semn ca-i lucreaza rabda rea. n amndoua cazurile Dumnezeu asteapta sfrsitul omului, n ce sfrseste omul, fie ca a fost multa vreme bun, fie ca a fost multa vreme rau, cele de pe urma au ultim ul cuvnt. 541. O rasplata aici si imediata pentru toate faptele ar dauna libertatii omului. Raul nu s-ar face de frica pedepsei, iar binele s-ar face din interesul r asplatii. S-ar micsora ceva din slava lui Dumnezeu si s-ar micsora si prestigiul fiintei omenesti. Iata, prin urmare, la ce climat de libertate si dragoste dezinteresata vr ea Dumnezeu sa-si ridice fiii, la sensul lor metafizic cel ascuns n Dumnezeu, car e este Duh, este iubire si Adevar. Si aceasta fac si oamenii liberi si cunoscuti si lor nsisi ca atare. PSALTIREA 542. Toate cuvintele Psaltirii dovedesc cunostinta cea din patanie, sau nv ataturile din durere, singura cale care poate nvata ceva pe oameni. 543. Asa e toata Psaltirea: o marturie stralucitoare a bunatatii lui Dumn ezeu, tinuta n mna de David, ca o faclie, mngind orice suflet zdrobit de pe urma pac atelor. Lumina ei atrage luarea-aminte la crmuirea lui Dumnezeu asupra vietii ome nesti, ndeamna sufletul la ascultare si smerenie, cu care oricine poate birui toa te potrivniciile din calea mntuirii si poate rabda toate patimile ispitelor. RAPORTUL CONJUGAL DESPRE RELATIILE SEXUALE DINTRE SOTI 544. Femeia (luata din barbat) are nevoie de completare endocrina prin co ntact de la barbat. 545. O mare dizarmonie consta n faptul ca instinctul barbatului e n conflic t cu instinctul femeii. Instinctul barbatului vrea mereu femeia, ca prilej al de scarcarilor sale genezice. Instinctul femeii nsa e maternitatea. Copilului, pna se desprinde de mama, i trebuie doi ani, deci, dupa rnduiala firii, trebuie sa fie l asata n pace. Deci, ce va face barbatul? Sau si va perverti sotia, facnd-o sa umble si ea dupa placerea patimasa, cautnd sa scape de rostul firii sale, sau o va face crim inala, punnd-o sa-si ucida n pntece fiinta fara aparare, sau va practica scrba onani ei cu femeia sa (Facere 38, 9), pazind-o de rostul zamislirii, dar necinstind-o, cum nu se mai poate spune. Altii recurg la sterilizare, altii la aventuri, sau la lupanare. Un atare barbat nu-si va mntui sotia prin nasterea de fii (1 Timotei 2, 15), ci o va osndi cu ucigasii si curvarii, printre care si el de asemenea va fi (Apocalipsa 21, 8). Prea putini sunt barbatii care-si stapnesc instinctul irational, prin pute rile rationale ale sufletului, reglementndu-l potrivit cu rostul sau originar. Si iarasi, si mai putini sunt cei ce convertesc energia prin nfrnare, saltnd sensul f irii la rosturi mai presus de fire. 546. Placerea, cautata numai pentru ea nsasi, cheama repetarea din ce n ce mai deasa a actului, pna ce ajunge la distrugerea sistemului nervos. Mai mult chi ar: ea aprinde organismul si-l mpinge pna dincolo de posibilitatile sale functiona le; ea provoaca frngerea oricarei cenzuri morale si-si duce supusii pna la doaga n ebuniei. 547. De ce nu-s parintii la fel de grabiti si cu nsurarea baietilor, pe ct sunt de grabiti cu maritarea fetelor? Fapta lor gresita ncurajeaza tainuit si pe fata frauda neomaltusiana - onania cu femeie, fereala, pazirea - ceea ce e o pla ga de o nebanuita ntindere n toate mediile sociale. Iata ca, dupa scurta vreme, se arata si pedepsele acestei fraude, cu deosebire la femei: tulburari grave ale s anatatii, fenomene dureroase ale pntecelui, tulburari ndeosebi nervoase si mintale

, cu desavrsire necunoscute nici chiar medicilor. Asa zic medicii. De la pntece du rerile se ntind la rinichi si n josul pntecelui, uneori n membrele inferioare. Durer ile se strnesc si cresc n vremea mersului, n vremea ridicarii si asezarii pe scaun, a ridicarii vreunui lucru si peste tot n vremea intimitatii - lucru care aduce u neori grave nentelegeri conjugale. Deodata cu durerile acestea, apar tulburarile nervoase, care schimba profund starea psihica si mintala a bolnavelor. Caracteru l schimbator ajunge iritabil, irascibil pna la exces. Din nimicuri, explozii viol ente, furii, adevarate sincope ale judecatii, care nu mai pot fi nfrnate sau stapni te. E un adevarat dezechilibru umoral, care face biata victima sa treaca de la e xplozia violentei, pna la tristetea si melancolia cea mai profunda, si uneori, pna la ideea sinuciderii. Asta-i frauda si isprava. De aceea nu tacem, ci demascam, mpinsi de mila si de stiinta. 548. ntr-un raport conjugal normal, organele genitale feminine trec succes iv printro faza de congestie intensa si o faza de slabanogire brusca, ce stabile ste cursul regulat n circulatia sngelui. Actul conjugal falsificat, neispravit, fa ra concluzia naturala, lasa sa persiste n vase o stare de necare ce, cu vremea, ia un caracter permanent. Urmeaza o tulburare a nutritiei tesuturilor, pe urma alt erarea lor anatomica. 549. Multimea firisoarelor nervoase ale plexului hipogastric, firisoare c are pleaca de la uter si se unesc cu sistemul cerebro-spinal, ndura apasari, irit atii, care, la obrsie sunt dureri locale, dar cu tulburari reflexe la distanta; i ar cu vremea, arunca pe bolnave n plin domeniu psihiatric. 550. Congestiile acestea cu repetitie produc alterari intense si profunde n snul tesuturilor, care-si pierd functiunea lor normala. Asa se instaleaza, cu v iclesug, sterilitatea definitiva, incurabila, dupa cte o lunga perioada de steril itate voita. Atunci n zadar mai doresti copii, mugurii vietii, caci firea te pede pseste cu aceasta cruda ntoarcere a lucrurilor: ti califica fapta si ti condamna ne amul la moarte. Ultimul efect: denatalitatea, depopularea etc. Asa se stinge nea mul... RATIUNEA 551. Cnd mprejurarile te aduc n situatia sa vezi limitele ratiunii, cataclis mul n fata, puterile raului dezlantuite, nu tremura caci nu esti singur: este Cin eva nevazut cu tine, n tine, care stavileste haosul, iar pe tine te creste mai pr esus de om, mprumutndu-ti si tie nimbul divinitatii. 552. O iluminare a ratiunii, datorita "locuirii" lui Hristos n suflet, nu este de nici o mirare, ntruct Iisus Hristos este numit nca n terminologia greaca: "l ogos", Cuvnt, ratiune absoluta a lui Dumnezeu. RABDAREA 553. Cu aratarea rabdarii suntem datori n primul rnd pentru ca, mai nainte d e a veni la calea lui Dumnezeu sau la ostenelile mntuirii, faceam si noi ale lumi i, umblnd n faradelegi si chinuind pe altii si, astfel, ne-am bagat datori; deci a cum trebuie sa platim ale noastre cele de atunci, ca pentru rabdare sa dobndim mnt uirea de la Dumnezeu. Asa trebuie sa platim acum cu durere cele ce le-am facut o dinioara cu placere. 554. Cei ce biruie lumea (1 Ioan 5, 4) nu sunt nicidecum o adunare de nep utinciosi, o turma de inactivi, orict s-ar parea rabdarea raului o slabiciune a b inelui, ci ei sunt ostasii mparatului, care prin rabdarea Crucii a biruit nu numa i lumea, ci si toata stapnia mortii. Mntuirea e cununa acestei biruinte. Iar despr e nevointa care dovedeste rabdarea si credinta sfintilor (Apocalipsa 13, 10), pu tem spune ca e singura cale ngaduita si n stare sa mistuie puterea raului si sa o faca fara rost si fara vlaga n lume. 555. Rabdarea raului sau umilinta, n credinta lui Dumnezeu, este cea mai u riasa putere asupra raului n lumea aceasta. 556. Chip de umilinta desavrsita ne-a dat Mntuitorul pe cruce: El, Fiul si slava Tatalui, Dumnezeu adevarat, nu S-a mpotrivit, ci a primit sa treaca prin ce a mai de pe urma umilire cu putinta pe pamnt, caci stia ce putere are umilinta. R abdnd batai, scuipari n obraz, cununa de spini, piroanele si spnzurarea pe cruce, i ar peste suflet hulirea celor faradelege, toate acestea nca nu erau crucea cea ma i grea; pe aceasta o avea la spate. Crucea cea mai grea, pe care era rastignit c u fata, era neasemanata durere a milei Sale fata de oameni.

557. Nu le trebuie potrivnicilor pustiire mai mare n lucraturile lor, dect rabdarea cu dragoste a necazurilor, caci ea arde datoriile noastre si toata stra dania lor. 558. Prin rabdarea multor nestiuti de oameni, atotputernicia si dreptatea lui Dumnezeu, sfarma mereu portile iadului, cu puterea Bisericii vazute si nevaz ute. 559. Lepadarea de sine nu se realizeaza dintr-o data sau o data pentru to tdeauna, ci trebuie timp si rabdare. Timp pentru deprindere si rabdare pentru gr eutatea ei. 560. Rabdare trebuie sa avem mai nti cu noi nsine, ca sa nu cadem n ntristare, apoi trebuie sa aiba si altii rabdare cu noi, pna deprindem desavrsit lepadarea d e sine. Daca nvatam practic lepadarea de sine si sporeste dragostea n inima noastr a, rabdarea nceteaza de a mai avea nfatisarea negativa de necaz si se schimba n buc urie, cu toata ntristarea mea sunt covrsit de bucurie. 561. Rabdarea mai este si nevointa, adica pedepsirea de buna voie a firii cu tot felul de osteneli. 562. La ncepatori, deprinderea rabdarii ncepe cu ocara. nceputul trebuie ntar it cu rabdarea, pentru ca n lupta cu mndria si cu slava desarta, acestea au obicei ul sa-l arunce n deznadejde ca sa paraseasca lupta. Cine rabda (ndreptarea) pna la sfrsit se va mntui (Matei 10, 22). 563. Rabdarea este o conditie a mntuirii, cu conditia ca sa nu fie pentru vinovatii, ci pentru "vinovatia" de a fi crestin. n lumea aceasta nu poti sa crezi n Iisus fara sa fii pedepsit. Scriptura a prevazut de mult cenzura mpotrivirii zicnd: "Fiule, cnd vrei sa te apropi si sa slu jesti Domnului, sa-ti pregatesti sufletul de ispite" (Cartea ntelepciunii lui Sir ah). Iar, Sfntul Pavel de asemenea ne previne: "Toti cei ce vor sa traiasca cucer nic vor fi prigoniti" (2 Timotei 3, 12). 564. Multi tirani s-au ngrozit de rabdarea mai presus de fire a sfintilor, prin a marturisi si ei pe Hristos, de asemenea, cu acelasi pret al vietii. 565. Rabdarea sfintilor n ncercari are rostul iubirii de oameni, ai lui Dum nezeu. 566. Atta am nteles din taina rabdarii sfintilor. Este ascunsa n ea o mare b ucurie. RAUTATEA 567. Nimic mai greu, mai periculos dect sa te lupti cu ngustimea si cu form alismul. Nimic mai primejdios, dect a combate rautatea, care crede ca are dreptate, ca apara adevarul si ca slujeste lui Dumnezeu. Aceste forme ale relei vointe au nfrnt si pe Iisus. Desi Dumnezeu n-a revelat o Scriptura mpotriva Sa, formalismul iudaic a ntors-o mpotriva lui Dumnezeu. Nu dupa Scriptura L-au cstigat pe Iisus? Ia ta ce poate rautatea: sa stea mpotriva iubirii de oameni si de Dumnezeu; mpotriva ei, nu poate nimic, nici Iisus. De aceea, rautatea, pentru ca nu se poate schimb a n bucurie nicidecum, nu are iertare, ea este mpotriva iertarii si a oricarei tam aduiri, dar are judecata. Rautatea a nfrnt pe Dumnezeul iubirii, dar se va nfrnge de Dumnezeul Judecatii. 568. Iisus a tamaduit orbirea ochilor, dar n-a putut tamadui orbia rautat ii. Orbia rautatii nu are leac, dar are pedeapsa. 569. Rautatea e o osnda, o moarte anticipata, care chinuieste firea, dar n u e naturala, e o venetica n fire. Pe aceasta vrea Dumnezeu sa o izgoneasca din f ire, dar cu ajutorul omului, care a introdus-o n fire. I-a dat omului apostolia a cestei misiuni: "Iata eu va trimit pe voi ca pe niste miei n mijlocul lupilor". Firea perversa si firea curata, originara, stau laolalta n raportul n care se afla un miel care bea apa dintr-un ru, fata de lupul care se afla mai la deal, si i baga mielului de vina ca-i tulbura apa, gasindu-i acestuia motivul "ntemeiat " sa-l mannce. E absurditate multa si variata lipita pe fire. Misiunea lui Iisus, data si mieilor, e descojirea firii de absurditate, de salbaticie, de caricatur a existentei: demonicul. Acesta nsemneaza ca Iisus conteaza pe un miez originar necontaminat, exist ent nca n fire, desi comprimat dar capabil sa-si recstige dimensiunea paradisiaca: miezul capabil de Har. Precum ca acestea sunt asa ne stau marturie mieii lui Dum

nezeu, sfintii n preajma carora se mblnzeau fiarele. 570. Relele pe pamnt asa de mult vor strnge oamenii, nct nu mai ramne istoriei alta solutie dect sfrsitul ei. RAZBOAIELE 571. Cnd nu mai raspund oamenii la chemarea dragostei lui Dumnezeu, dau de asprimea dreptatii Sale, cnd, spre pedepsirea rautatii, ngaduie razboaiele. Atunc i viata oricui se afla n primejdie de moarte, si a celor de acasa si a celor de p e fronturi. 572. Dumnezeu, cel milostiv ntru drepti, pe cei nebagatori n seama sau potr ivnici - dar totusi oameni cumsecade - abia cu ajutorul primejdiei i ndupleca sa v rea si ei ce vrea Dumnezeu, adica mntuirea, singurul lucru cu adevarat de trebuin ta. Al doilea gnd de ajutor e primirea de mai nainte ca bun, a ceea ce ornduieste s i face Dumnezeu, si stiind ca nimic nu se ntmpla fara voia lui Dumnezeu, sa ne buc uram de hotarrea Lui, chiar daca nu pricepem aceasta. Iar gndul al treilea e ca n s uferinte fara de voie s-au mntuit mucenicii, n suferinte de bunavoie s-au mntuit cu viosii; tot asa si cu suferintele razboaielor, mult mai multi se mntuiesc pe fron t, dect s-ar fi mntuit acasa. 573. Obisnuit, lumea crede ca mor n razboaie cei rai si scapa cei buni. Es te si nu este asa, pentru ca numai singur Dumnezeu stie si tine socoteala fiecar uia. Unul din sfinti a zis: "Caprele eu sunt; iar oile Dumnezeu le stie". Pe urm a, numai singur Dumnezeu stie - si precum stie si face - daca pentru cineva e ma i de folos viata, sau mai mult i foloseste mutarea din viata aceasta. Apoi, Dumne zeu, n atotputernicia Sa, foloseste si pe cei rai, pe necredinciosi, pe cei fara nici un Dumnezeu, ba chiar si pe draci, ca printr-nsii sa aduca la mntuire pe cei de mntuit. 574. Lupta ncepe abia n cei ce s-au hotart la o viata mai conforma cu porunc ile dumnezeiesti. 575. Cta vreme mergem n voia valurilor, n voia firii povrnite spre pacat, n-a vem nici o lupta, nu ne trezim din cursele vrajmasului (2 Timiotei 2, 26); stam de buna credinta ca mergem bine, ne ispravim zilele n fe ricire si coborm cu pace la iad! Dar, dendata ce aflam ce nzestrare avem si ne trez im spre ce trebuie sa fim, puterile iadului vor sari sa ne ceara socoteala pentr u nesupunere. Dar nu vor sari cu toata urgia rautatii, ca nu le lasa Dumnezeu, c i cu viclesuguri si curse, cu minciuni si cu nfricosare si cu alte nemaipomenite zavistii. Pe de alta parte, se vor folosi de unelte ale lor (Ioan 8, 44), oameni amagiti de ei, care le-ar face toate cte-i nvata dracii - daca ar fi dupa ei. De aceea zice nteleptul: "Fiule, cnd vrei sa te apropii sa slujesti Domnului, gateste sufletul tau spre ispite" (ntelepciunea lui Isus Sirah 2, 1). 576. Razboiul duhovnicesc seamana ntructva cu razboiul lumii. Si unul si al tul te desface de viata aceasta. Numai ispitele, necazurile si tot felul de ncerc ari ale razboiului nevazut izbutesc sa ne toceasca pe deplin gustul de lumea ace asta si sa ne duca la un fel de moarte fata de lume, care-i smerenia deplina si conditia de capetenie a rugaciunii nencetate. 577. Cei ce nu urmaresc n viata aceasta nimic mai mult dect sa fie fericiti n lume si tihniti n trup, acestia n-au razboi cu diavolul: pe acestia i are fara d e razboi. (...) Caci cea mai primejdioasa temnita e aceea n care te simti bine: n u vei iesi din ea niciodata. 578. Prima ntlnire ntre minte si diavol e la linia momelii, pe care o flutur a el n vazul mintii. Daca mintea nu baga momeala n seama vrajmasul staruie cu ea, o arata mai sclipitoare, ca sa o faca iubita mintii. Aceasta e a doua naintare a razboiului, sau asupreala. Daca la asupreala a izbutit sa fure mintea cu momeala si sa o faca sa vorbeasca mpreuna, avem naintare la unire. Mintea nsa se trezeste c-a fost furata de gnd strain si ca se afla n altceva , dect n ceea ce-i era dat dupa fire; iar cnd si da seama de ea nsasi si de cele n car e se afla, avem lupta cea de gnd la o clipa hotartoare. Se va nvoi mintea sa mearga dupa momeala mai departe, sau se va ntoarce de la dnsa? Aici e lupta si clipele s unt scumpe; si de cele mai multe ori viata ntreaga a unuia sau a multime de insi atrna de lupta nevazuta a ctorva clipe. Daca ntrziem sa ne luptam, se poate ntmpla ca fara veste sa fim nvaluiti la minte din partea poftei sau a iutimii, asupra caror a nca arunca vrajmasul aprinderea sa. Prin urmare, ostas al lui Hristos, lupta tr

ebuie data grabnic si dupa lege. 579. Daca la ceasul de razboi, mai bine-zis n clipa de lupta, lovim momeal a cu numele lui Dumnezeu, depannd rugaciunea, vom vedea lucru minunat: pentru ost as luptndu-se mparatul - tocmai ntors de cum e razboiul vazut. Caci mparatul nostru s-a luptat pna la moarte, si nca moarte pe cruce (Filipeni 2, 8), si printr-nsa tre cnd, a rupt zavoarele si a spart portile iadului, biruind pentru ostasii Sai si s lobozindu-i. Iar de atunci biruie ca un Dumnezeu, oriunde e chemat pe nume. Si: l cheama dragostea. 580. Vremea de lupta are o mare cumpana, si anume: daca mintea nu-si aduc e aminte cu credinta de "Doamne Iisuse...", i se ntmpla ca ncuviinteaza momeala vra jmasului. Aici e granita ntre lupta dupa lege si caderea n faradelege. 581. Daca mintea se va afla iubind o momeala straina si sfatul viclean, v a nclina cumpana liberei alegeri spre momeala si sfatul strain. Asa se deschide s partura n cetate si se napustesc puhoaie de vrajmasi care asteptau ascunsi afara. Si repede urmeaza jalnica pustiire n cetatea sufletului: mplinirea cu lucrul si r epetarea faptei aceleia, pna ajunge deprindere sau obicei. 582. De unde atta pustiire? De la o clipa fara de Dumnezeu a mintii, clipa n care vrajmasul i-a furisat undita iadului pe gt, nvaluita mestesugit ntr-o momeal a a unui lucru sensibil al lumii de aici. Potrivnicul ispiteste cu momeala place rii pe tot omul spre patima spre care-l prinde ca are povrnire mai mare: pe cel a plecat spre trup, cu desfrnarea; pe cel nclinat spre gnduri, cu ntelepciunea veaculu i acestuia (1 Corinteni 1, 20) care pe multi i-a ratacit de Dumnezeu si pe putin i i-a ntors; pe cei dornici de Cuvntul lui Dumnezeu i ispiteste cu Biblia (2 Petru 1, 20), nct n zilele noastre se vad multi calatori la iad cu Scriptura n mna. Toti ce i ce umbla dupa placeri, de orice fel, nu vor scapa de primejdii, caci sub orice placere e ncolacit un sarpe. 583. ncepatorii pot sa vada cum numele Mntuitorului i izbaveste de asuprirea momelilor vicleanului - ceea ce-i ndatoreaza cu o mare smerenie naintea lui Dumne zeu, stiind ca se lupta El n locul lor. 584. Partea ncepatorilor este nevointa de a seca izvoarele patimilor din p amntul inimii, precum si grija de a nu se sui cu mintea n vazduhul parerii, caci a colo bat furtuni mari si se rup aripile mintii. RAZBOIUL NEVAZUT SI RAZBOIUL MOMELILOR 585. Grija la minte! Caci razboiul nevazut cearca pe toata lumea si n-a c rutat nici iubirea de Dumnezeu a Apostolilor! 586. Cine are darul dragostei, al rabdarii si al gndului smerit, n vremea d e lupta - daca lupta dupa lege (2 Timotei 2, 5), iar legea este dragostea - poat e vedea lucruri minunate, ntoarceri neasteptate la Dumnezeu. 587. Desi nzestrati cu darurile Botezului, totusi n-am scapat de razboiul momelilor. Momeala nefiind pacat, e permisa de Dumnezeu sa cerce cumpana liberta tii noastre. Sfntul Marcu Ascetul ne lamureste: Hristos prin cruce si prin Harul Botezului "slobozindu-ne de orice sila, n-a mpiedicat aruncarea gndurilor n inima. Aceasta pentru ca unele din ele, fiind urte de noi, ndata sa fie sterse; altele, f iind iubite, n masura n care sunt iubite sa si ramna; si astfel sa se arate si haru l lui Dumnezeu si voia omului, ce anume iubeste: ostenelile din pricina Harului, sau gndurile din pricina placerii". Aici sta pricina pentru care noi, desi botez ati, totusi mai avem trebuinta si de al doilea Botez, al pocaintei, ntruct nu sunt em ca ngerii neschimbabili. 588. Raul, nebunia si haosul nu sunt literatura: sunt realitati care uneo ri izbesc frontal si cauta sa nghita relativul tau echilibru. Vezi clar, uneori c u luciditate unica n viata, ca "dintr-asta" numai Dumnezeu te poate scapa. 589. Biruinta Mntuitorului e unica. Fara El nimeni nu mai poate cstiga o a doua biruinta asupra raului. Dar cu Hristos da; nsa nu e nici atunci alta biruint a, ci tot aceeasi, prelungindu-se n vreme si nmultindu-se cu luptatorii. 590. Cnd mprejurarile te aduc n situatia sa vezi limitele ratiunii, cataclis mul n fata, puterile raului dezlantuite, nu tremura caci nu esti singur: este Cin eva nevazut cu tine, n tine, care stavileste haosul, iar pe tine te creste mai pr esus de om, mprumutndu-ti si tie nimbul divinitatii. 591. Pe Dumnezeu l ai sadit, "inoculat", latent, n structura ta spirituala.

Tu esti altoit cu un Om-Dumnezeu, absolut superior conditiei tale pamntesti. Pri n aceasta si tu est fiu al lui Dumnezeu. (...) Ne-a dat si noua puterea sa fim f iii lui Dumnezeu. Daca cineva e constient si traieste aceasta evidenta interioar a si pe celalalt plan al existentei, unuia ca acela nici un rau nu i se mai poat e ntmpla. Nici omorti nu pot fi, pentru ca ntr-nsii prezenta divina e forta care face desarta orice zvrcolire a raului asupra lor. (...) Lumea nu se mai poate atinge dect de temnita ta biologica. Noua ta realitate de o evidenta absoluta, scapndu-i cu desavrsire. Acestea sunt cuprinse n cuvntul lui Iisus: "Eu, Adevarul, va voi fac e liberi!". Si "Nu va temeti de cei ce ucid trupul - care nu plateste nimic (n si ne) - si mai departe nu pot sa faca nimic!" 592. Tot intervalul de vreme pna la moartea fizica a fiecaruia n parte, pre cum si toata istoria acestui mod de existenta decimat de moarte, e un continuu r azboi nevazut ntre binele si raul din om. (...) Cnd n om se ntareste aceasta alterna tiva, a trupului, care acapareaza pentru sine si fortele naturale ale sufletului , mintea - constiinta chiar - atunci razboiul nevazut ntre binele si raul din om ia o forma clinica, psihanalitica. 593. Potrivnicul are doua feluri de ispite: prin placere si prin durere. Cu primele umbla sa ne amageasca. Dar cu celelalte umbla sa ne constrnga sa socot im placerea ca bine si durerea ca rau. Cu aceasta mestesugire ar restrnge nazuint ele sufletului numai la o viata comoda n veacul acesta. 594. Daca vede vicleanul ca nu ispraveste surparea cu ispitele atunci aru nca n minte hule mpotriva lui Dumnezeu. Covrsirile acestui mndru sa nu sperie pe nim eni caci nu spurca pe om, nici sa nu le bagam n seama. 595. Nici o viata sporita nu e crutata de bntuieli: fie cu vederi amagitoa re si tragnd catre slava desarta, fie cu nfricosari grozave ducnd catre iesirea din minti. n calea celor dinti avem lepadarea de vederi, caci mai de folos este a ne vedea pacatele dect a vedea ngerii, iar n calea celorlalte avem lepadarea de sine n grija lui Dumnezeu. Pe putini credinciosi si molateci vicleanul i scoate din lupt a cu evidenta neputintei cu care i arunca n deznadejde, iar catre smerenie le nchid e calea prezentndu-le-o ca umilire. Pe calea aceasta le macina sufletul ntre dezna dejde si nemultumire, de unde ajung la mania persecutiei. Aduna la conflict, se n chid sufleteste n prejudecati si asa aluneca din calea sfnta n calea profana sau ch iar clinica. La acestia lepadarea de sine a fost mereu un lucru de sila sau fara convingere. 596. Sa stii ca a ramne n picioare nu e treaba ta, nici a virtutii tale, ci a harului Aceluia Care te tine n bratele Sale ca sa nu cazi n ntristare. 597. Deplin izbavit de lupte nu este om pamntean, nici nu trebuie sa fie. Altfel nu ar mai fi lupta, nici ucenicie, nici sporire, nu ar mai trebui nici Ha rul nencetat de la Dumnezeu. Omul nu si-ar mai cunoaste slabiciunea si nici de sm erenie nu ar mai avea trebuinta. E mai de pret lupta, ca vezi ajutorul lui Dumne zeu si te smeresti si te umpli de dragoste, caci biruinta pe multi i-a pagubit. 598. Suntem n furtuna cu sufletul numai atta vreme ct traim la suprafata, la expresia cea mai dinafara a vietii. Cnd nsa ne mai adncim sufletele acolo unde ne asteapta Hristos de la Botez, sau de la oricare alta Taina, primim cuvntul Lui ca re mprastie furtuna. El este izvorul smereniei care reechilibreaza sufletul din bn tuielile mndriei. De la aceasta experienta ncepnd, iubim Crucea lui Hristos si cruc ea noastra, cu firea primim si credem ca taierea voii proprii e ntr-un cuvnt curat irea de patimi. 599. ncercarile si nelinistile vremii au si ele un rost: ne provoaca la ga sirea sensului ce-l avem n Dumnezeu, ca ultim reazim etern al linistii, iar pe de alta parte ne conduc la gasirea de noi nsine, ca fapturi renascute n Dumnezeu si ajunse la libertatea spiritului. Rabdarea nsasi a razboiului e ultima ta rugaciune. RECUNOSTINTA 600. Astazi, cnd mila lui Dumnezeu vine n Persoana sa caute si sa curete pe pedepsitii Sai, iata ca nu gaseste recunostinta n Israel. Dar, a gasit-o ntre str aini, la un samarinean. Iata de ce se spune ca binefacerea si cu recunostinta su nt doua virtuti care nu s-au ntlnit amndoua pe pamnt. Iata nca o amaraciune a lui Iis us. Noua, din zece, iarasi se vor fi apucat de rele. RELIGIA

601. n istoria Egiptului, cta vreme faraonii respectau religia, dinastiile lor dainuiau multe mii de ani. ndata ce si-au ridicat mna asupra preotilor, s-a is pravit cu ei; templele si-au nchis luminile stiintei, piramidele au ramas monumen te ale mortii si dinastiile s-au stins. Unul dintre faraoni sfrseste cu toata oas tea n fundul Marii Rosii (Iesire 14, 28). 602. Religia nu face stiinta, ci constiinta. RENUNTAREA 603. Toata lumea este a ta cnd ai renuntat la ea. Atunci, esti mai tare ca ea si te asculta. Aceasta renuntare totala asigura "pentru veacul viitor viata vesnica". RESPONSABILITATILE 604. Cu ct cineva sta mai sus pe scara raspunderilor obstesti, cu att i poar ta si Dumnezeu o iubire si o grija mai mare. 605. Pentru cei ce nsa au o raspundere ntre oameni, e neaparat de trebuinta sa-si cunoasca atrnarea lor de Dumnezeu si Lui sa-I ntoarca cinstea si slujba, pe care le au ei ntre oameni. RUGACIUNEA - RUGACIUNEA MINTII SAU A INIMII 606. O unificare a vointei, ba chiar a tuturor facultatilor noastre sufle testi izbuteste s-o ajunga abia rugaciunea. 607. Rugaciunea nu judeca, ci se smereste, aducndu-ne aminte greselile noa stre, nu ale lumii. Rugaciunea adevarata cere iertarea lumii, nu osndirea ei. Iar asupra smereniei vrajmasul nu poate nimic. 608. Postul curateste ochiul, rugaciunea curateste mintea. Aici nu vorbim de rugaciuni care cer lucruri materiale, nici de rugaciunea care da drumul nchip uirii, dupa cum nu vorbim nici de rugaciunea liturgica, ci numai de rugaciunea m intii. La intrarea n calugarie rugaciunea vamesului, completata poate chiar de Ii sus, e numita deodata cu metaniile "Sabia Duhului Sfnt". Rugaciunea mintii este " Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul". 609. Cu numele lui Iisus spus nti cu gura, apoi cu mintea, patrundem din af ara spre nlauntrul nostru catre Iisus, Care la rugaciunea noastra bate razboi cu potrivnicul din gnduri si ne izbaveste de asupririle patimilor. 610. Rugaciunea mintii sau rugaciunea inimii are temeiul acesta, descoper it de nsusi Iisus, ca "fara Mine nu puteti face nimic" n privinta izbavirii de pat imi, deci n privinta mntuirii. 611. Rugaciunea mintii are si stari superioare, cnd izbavindu-se patimile, se deapana de la sine fara cuvinte, ntr-o nesfrsita dragoste de Dumnezeu, de oame ni si de toata faptura. 612. Rugaciunea mintii este sabia Duhului, care taie gndurile rele cu Nume le lui Iisus. Propriu-zis, Iisus ne izbaveste nencetat de lupta potrivnica: Cu Nu mele lui Hristos Iisus batem pe vrajmasi. Caci arma mai puternica asupra diavolu lui ca Numele lui Dumnezeu n cer sau pe pamnt nu este (Sfntul Ioan Scararul). 613. Rugaciunea nencetata a fericitului Nume: "Doamne, Iisuse Hristoase, F iul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul", dupa ndemnarea Sfntului Pavel: "Nentrerupt va rugati", savrseste minunea unirii n dragoste a celor nvrajbite ntreola lta de pacat. 614. Sfntul Ioan Scararul zice: "Ca Numele lui Iisus Hristos, arma mai tar e, n cer si pe pamnt nu este!". Cerul este mintea si pamntul inima, n care trebuie s a se depene rugaciunea nencetata a preasfntului nume: "Doamne, Iisuse Hristoase, F iul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul", ntorcndu-se ca o arma mereu ntin sa asupra vrajmasului. 615. Daca la ceasul de razboi, mai bine-zis n clipa de lupta, lovim momeal a cu numele lui Dumnezeu, depannd rugaciunea, vom vedea lucru minunat: pentru ost as luptndu-se mparatul - tocmai ntors de cum e razboiul vazut. Caci mparatul nostru s-a luptat pna la moarte, si nca moarte pe cruce (Filipeni 2, 8), si printr-nsa tre cnd, a rupt zavoarele si a spart portile iadului, biruind pentru ostasii Sai si s lobozindu-i. Iar de atunci biruie ca un Dumnezeu, oriunde e chemat pe nume. Si: l cheama dragostea. 616. Ne trebuie mai multa inima n minte si mai multa minte n inima, caci al tfel, fara lucrarea de unire a preafericitului nume, o iau razna si inima si min

tea. 617. Fiindca noi nu putem fi contemporanii lui Iisus, este Iisus contempo ranul nostru peste veacuri. Inspiram atotprezenta Sa n Prea Sfnt Numele Sau si exp iram aerul stricat al pacatelor noastre. Inspiri Duhul Sfnt, Duhul lui Dumnezeu s i expiri duhul rau din tine. 618. Cine stie, daca nu marturiile unor vazatori Parinti despre stlpul de foc ce urca la cte un sporit duhovniceste pna la cer, nu era tocmai aceasta concen trare a personalitatii fericitului: a mintii n inima si a amndorura n Dumnezeu, cap atnd forma unui stlp de foc. SCRIPTURA 619. Sfnta Scriptura, Cartea lui Dumnezeu, are litera si are duh. De aceea si citiri sunt doua. Daca-ti dezleaga Dumnezeu taina ascunsa n litere o pricepi; daca nu ti-o dezleaga, nu pricepi dect litere. 620. O masura de ajutor n biruinta asupra firii ne-o da si citirea dumneze iestilor Scripturi. Este Duhul lui Dumnezeu n cartile Sfintei Scripturi, de aceea citirea ei zideste duhovniceste. Dar si pentru aceasta trebuie putina preocupar e. Mai nti trebuie nvatata aceasta carte a lui Dumnezeu catre oameni, adica nteleasa n rostul ei de revelatie, nteleasa n cadrul ei istoric, n sfortarea ei de a mentine n constiinta poporului ales asteptarea descoperirii desavrsite n Iisus Hristos. 621. Valoarea spirituala a Scripturii nu se pierde n istoria pe care o cup rinde. De aceea Biblia e si singura carte a careia date istorice au si o neistor ie pe care o cuprinde. De aceea, Biblia e singura carte ale carei date istorice au si o memorie duhovniceasca. 622. Citirea cu socoteala a Dumnezeiestilor Scripturi aprinde si hraneste sufletul cu gndurile lui Dumnezeu, care nu sunt ca gndurile omului. 623. n zilele noastre se vad multi calatori la iad cu Scriptura n mna. SECTARII 624. Nu da cu bta n viespile sectare. SFNTA CRUCE 625. N-ai sa gasesti Sfinte Moaste mai sfinte ca Sfnta Cruce. SFNTA MPARTASANIE 626. Spre schimbarea omului din raza naturii n raza supranaturii avem treb uinta mereu nu numai de pinea naturala, ci mai ales de pinea supranaturala a Sfint ei mpartasanii. 627. Trupul si Sngele Lui Hristos din Sfnta mpartasanie se lupta cu trupul s i sngele nostru mpotriva patimilor, sfintind trupul si arznd patimile. 628. Unde sunt lacrimile cnd venim sa ne mpartasim? SFNTA LITURGHIE 629. Dumnezeu coboara ntre oameni si suie oamenii la Sine, pe scara Sfinte i Liturghii. 630. Precum Taina pocaintei sau marturisirea este judecata milostiva a lu i Dumnezeu, ascunsa sub chip smerit, si iubitorii de smerenie dau de darul acest a, asemenea si Sfnta Jertfa a Mntuitorului, din Sfnta Liturghie, ascunde, iarasi su b chip smerit, o taina a ocrmuirii lumii. 631. Cei vechi stiau pricina pentru care nu se arata Antihrist n zilele lo r, caci Sfntul Pavel vorbeste despre taina aceasta n chip ascuns, dar n-o numeste (2 Tesaloniceni 2, 6). E Sfnta Liturghie, sau Jertfa cea de-a pururi, despre care a grait Domnul prin Daniil (Daniil 12, 10) si apoi nsusi ne-a nvatat. Ea este ace ea care opreste sa nu se arate Antihrist, sau omul nelegiuirii (2 Tesaloniceni 2 , 3) dect n vremea ngaduita lui de Dumnezeu. Caci pentru multimea faradelegilor, de mult ar fi trebuit Dumnezeu-Tatal sa sfrseasca lumea, nsa Dumnezeu-Fiul, Cel ce es te iubirea de oameni si de toata firea, mereu Se aduce pe Sine Jertfa Sfnta nainte a lui Dumnezeu-Tatal, mijlocind milostivirea de la El. 632. Sngele Mielului din Sfnta mpartasanie mai tine sufletul n oase si lumea n picioare. Precum Taina Pocaintei e un dar al Cerului, sub chip smerit, pentru mn tuirea fiecarui suflet n parte, asa Sfnta Liturghie, marea taina, ascunsa iarasi s ub chip smerit, mntuieste lumea, sau o fereste de urgiile Antihristului. Iata de ce, toata lumea ar trebui sa vie la Sfnta Liturghie, ca pentru dainuirea lumii e darul acesta pe pamnt. 633. Deci, cta vreme mai sunt oameni ce cauta pocainta si Sfnta mpartasanie,

Satana n-are putere: l opreste Dumnezeu. Dar cnd oamenii se vor ntuneca la minte a sa de tare, nct vor mpiedica Sfnta Liturghie, cu toata voia lor, vrnd necredinta, n zi lele acelea va nceta si Jertfa cea de-a pururi, si va ncepe urciunea pustiirii, pre cum zice la Daniil: "Si din vremea cnd va nceta Jertfa cea de-a pururi si va ncepe urciunea pustiirii, vor fi 1290 de zile" (Daniil 12, 11). 634. Sfnta Liturghie mai tine lumea. SFNTUL NICOLAE 635. Suferinta pe care o aduna de la toti i facea iubirea mai stralucitoar e - si acestea laolalta - ard ca o faclie n viata sfntului, care apoi, mai multa s uferinta atrage, sporind focul iubirii sale de oameni. Suferinta si iubirea se cresc n progresie una pe alta. Asa se face ca inim a lui era mare n care se revarsau toate lacrimile si durerile pamntului si gaseau a linare. Cred ca aceasta este taina "luminatorilor lumii". De fapt toate minunile pe care le-a facut Dumnezeu oamenilor, dupa mutarea Sfntului nu au alta explicati e, dect ca sunt un raspuns pe care l-a dat Dumnezeu pentru iubirea lor de marele ierarh. Caci Dumnezeu este facatorul de minuni n Sfintii Sai, indiferent daca sun t n lumea aceasta sau nu. Dar, marea minune si din ce n ce mai rara ntre oameni este tocmai aceasta l umina a inimii, careia Dumnezeu nu-i poate pune hotar mormntul. De aceea, Dumneze u o lauda cu fapte mai presus de fire, cinstind cu ele pomenirea iubitilor Sai, iubitori de oameni sfinti. Dumnezeu o lauda cu fapte mai presus de fire. Sa o la udam si noi macar cu vorba. SFRSITUL LUMII 636. Cnd faradelegile vor nclesta mintea si inima oamenilor si-i vor salbat ici asa de tare, nct vor zice ca nu le mai trebuie Dumnezeu si Biserica si Preoti, nct va fi salbaticirea si nebunia urii (Luca 6, 11) peste tot pamntul, atunci vine sfrsitul. SFINTELE TAINE 637. Biruinta Mntuitorului e unica. Fara El nimeni nu mai poate cstiga o a doua biruinta asupra raului. Dar cu Hristos da; nsa nu e nici atunci alta biruint a, ci tot aceeasi, prelungindu-se n vreme si nmultindu-se cu luptatorii. 638. Iisus Hristos mplineste ceea ce ne lipseste noua: ne-a daruit o a dou a nastere, iertndu-ne de prima; ne-a ntarit firea pentru refacerea virtutii si nea luminat mintea pentru refacerea cunostintei - amndoua de trebuinta pentru a ne lipi cu dragostea mai tare de adevar dect de viata aceasta. Astfel, ne-a daruit s i noua biruinta asupra mortii, ntruct - celor ce traim viata n Hristos - nu ne mai este o groaza, ci o dezlegare definitiva de pacate. Moartea pentru noi nu mai es te o nfrngere a firii, ci omorre a pacatului si izbavirea firii. n felul acesta zice m ca biruim si noi, dar de fapt e Iisus Hristos, Cel ce locuieste n noi prin Tain e, care cstiga razboiul si se osteste pentru mntuirea noastra; si, staruind si noi cu dragoste n nevointa lui Dumnezeu, razbeste asemanarea Sa peste chipul vietii noastre. 639. Asa ni s-a mpartasit pe Sine, n primele trei Sfinte Taine, fiecaruia, n data dupa venirea noastra n lume (Ioan 1, 9). Acestea sunt: Sfntul Botez, Ungerea cu Sfntul Mir si Sfnta mpartasanie, iar la vrsta priceperii, cunostinta de Dumnezeu (Ioan 17, 3). 640. Prezenta lui Hristos n Sfintele Taine ramne un adevar dogmatic. Aici v orbim de traire, de desfasurarea lui Hristos din Taine n viata noastra reala. Dac a Domnul este ascuns de la Botez n Sanctuarul cel mai dinlauntru al fiintei noast re, ca un naintemergator ndemnndu-ne spre mplinirea poruncilor, printr-nsele apar pe obrazul nostru spiritual trasaturile Domnului. 641. Ceea ce odinioara era corabia lui Noe peste puhoaiele potopului, ace ea e Biserica lui Hristos - Cel cu cruce - peste puhoaiele pierzarii. Deosebirea e aceea ca corabia lui Noe a fost nchisa pe dinafara de Dumnezeu si nimeni n-a m ai putut intra (Facere 7, 16), pe cnd corabia Bisericii - coarbia cu crucea pe ca targ - are intrarea deschisa si mai pot intra oameni nvalmasiti de puhoaie. Acolo era Noe, aci Hristos, iar n valuri ucigasul, necnd pe oameni. Se ntmpla nsa ceva de nenteles: ca cei ce se chinuiesc n valuri, desi toti tin sa traiasca, totusi nu toti vor sa scape n coarbie. Mai mult chiar, scuipa minile

ce li se-ntind de la intrarea corabiei. Iar minile sunt bratele parintesti: brat ele celor sapte Sfinte Taine ale lui Dumnezeu care izbavesc pe oameni din potop, nascndu-i din trup n Duh (Coloseni 2, 12), din amarta viata la viata cereasca. SFINTENIA 642. Iisus Hristos e Calea si naturala si supranaturala a desavrsirii. 643. Sfintenia nu e tristete, e bucurie. Sfintenia trista e o trista sfin tenie. 644. Toti stim ca nlauntrul nostru stau ascunse margaritarul, comoara, tal antul si altarul mparatiei lui Dumnezeu. nlauntrul nostru avem asadar posibilitate a sfinteniei. Dar posibilitatea nca nu e realitatea. De la sine numai, posibilita tea sfinteniei nu se transforma n sfintenie. 645. n viata duhovniceasa credinta hotarta poate face ca posibilitatea sfin teniei sa se transforme n realitatea sfinteniei. Este nevointa monahului. Fara ne vointa ntinsa, sustinuta de convingere, orice posibilitate reala va ramne numai po sibilitate sau chiar se va transforma n imposibilitate. 646. O sfintenie constienta ar putea cadea ca fulgerul n ispita sfinteniei , care e cea mai rafinata capcana a mndriei. 646. Sfintii Parinti nu au recunoscut desavrsirea dect dupa semnul desavrsit ei smerenii. 647. Cei ce si ntorc mnia si pofta de la cele de aici, unde altfel ar fi zac atorit n contra firii, aceia scapa de barbatul sau de femeia dintr-nsii si vin la starea unui suflet de fecioara. Sufletul ajuns la starea de fecioara are parte de crinul Bunei-Vestiri a nasterii lui Hristos ntr-nsul. 648. Lui Iisus lucrurile, ntmplarile, oamenii de tot felul, pna si copiii i p rilejuiau motive de revelatie. De la toate lucrurile lumii Iisus ridica oamenii la ratiunile supranaturale ale Providentei. Pe copii de pilda: Iisus i-a gasit m odelul sufletului deschis spre Dumnezeu. Ei, desi nu nteleg nimic si nu schiteaza nici o mpotrivire dialectica, cred totul si pun ntrebari uimitoare de credinta. P entru ei existenta lui Dumnezeu si prezenta divina este un lucru de la sine ntele s. Nu n zadar s-au alaturat aceste doua cuvinte: copilarie si sfintenie. De fapt, omul ncepe viata cu sfintenie, apoi o pierde: devine pacatos, devine "ntrebatorul complicat al veacului acestuia". 650. Limitele omului sunt limitele sfinteniei sale. Iar sfintenia este de la Dumnezeu. De altfel, singurul leac al vietii, s-o scape de naruire numai sfi ntenia ramne. Sfintenia este si efectiva si preventiva. Datori de a o cstiga sunt toti oamenii care vor sa se mntuiasca. 651. Sfintenia, tare seamana a sanatate originara, o stralucire lina a sp iritului. Unde sunt acestea si Dumnezeu Se odihneste, unde lipsesc si Iisus si pi erde rabdarea. Este lucrul cel mai greu sa ndupleci omul sa urmareasca realizarea sfinteniei. SFINTII - DREPTII 652. Oamenii vointei sunt eroii credintei si sfintii crestinismului. 653. Sfintii sunt convinsi de pacatele lor. De aceea, judecndu-se pe ei nsi si vrednici de iad, primesc de la Dumnezeu Raiul si, n dar, mntuirea. 654. Cei desavrsiti nu simt numai spinul pacatelor lor, ci gasesc ntr-nsii m urmurnd toate pacatele oamenilor. Caci prin cei desavrsiti se rasfrnge sfintenia lu i Dumnezeu, ca printr-o oglinda si ntr-nsii iarasi toata firea omeneasca-si simte durerea si pacatul. 655. Abia lor le ngaduie Atotstiutorul Dumnezeu sa bata razboi cu stricato rul firii omenesti si cu sabia Duhului nentrerupt sa-l arda. Dar nu spre el le e privirea, ci avnd toata faptura lor absorbita de dar, s-au facut ca un prjol ntr-un rug nearzator si, stramutati de dragostea lui Dumnezeu, chiar si numai cu atta, ca sunt n lumea aceasta, ard pe "stapnitorul" ei n inima, ca o sabie de vapaie. 656. Acesta e focul celei mai mari nevointe prin care au sa treaca cei ce ajung desavrsirea, ca Dumnezeu nsusi se ascunde din fata lor, si se pravalesc asu pra lor puhoaie de ura, cautnd cum sa-i nghita. Dar de dragostea lui Dumnezeu nimi c nu-i mai desparte (Romani 8, 38-39): nici suferinta, nici ngerii, nici viata, n ici moartea, nici iadul, de care se dovedesc mai presus, caci desavrsirea dragost ei nu mai are pe acestea ngradire si hotar.

657. n Biserica se nasc de sus si cresc pe pamnt, cstignd n razboaie, oamenii mai presus de fire sau dumnezeii dupa Dar. 658. n stiinta e savantul care sondeaza necunoscutul prin teorii si le ver ifica pe urma, daca aduc lumina si corespund realitatii sau ba. n credinta, n religie este sfntul, care are alte mijloace de aflare a adevar ului. Sfntul nu cerceteaza. Viata lui curata e mijlocul de cunoastere a unei rea litati pe care cercetatorul savant n-o poate prinde niciodata. Stiinta nu angajeaza viata, de aceea nici n-o poate pricepe si nici n-o p oate crea. 659. Cu toate ca raul se pedepseste prin sine nsusi, iubirea divina da tot usi putinta de iesire din nfundatura rautatii ce se pedepseste pe sine nsasi: de s e va gasi cineva sa stea bun pentru fratii sai naintea lui Dumnezeu. 660. Acestia, prevazuti de Dumnezeu cu slujba aceasta nca mai nainte de-a s e naste (Galateni 1, 15; Ieremia 1, 5) si trimisi sa o mplineasca, sunt slugile S ale, carora le-a dat avutia Sa pe mna. 661. Sa nu se creada ngust ca dreptul apare numai n religie. Dreptul poate sa se arate n oricare dintre valorile sau talantii lui Dumnezeu. Daca nsa abia apa re n religie, asta se datoreste faptului ca numai aici se mai stie ceva despre atr narea omului de Dumnezeu. 662. Purtatorul oricarei valori, daca va ajunge la cunostinta atrnarii sal e de Dumnezeu, va ajunge drept. 663. Dreptul e omul lui Dumnezeu, ori de poarta slujba preotului, ori pea mparatului, ori pe-a artistului, ori pe-a vistiernicului, ori pe-a bogatului, o ri pe-a saracului. Un singur lucru i se cere pentru aceasta: sa se cunoasca pe s ine ca avndu-si obrsia spirituala si toata nzestrarea de la Dumnezeu. Sunt multi dr epti care nici nu stiu despre ei ca sunt drepti. Pentru ei nestiinta e o mare ac operire de primejdii si anume, primejdia caderii n mndrie a celor constienti de vi rtutea lor. n sfnta lor nestiinta ei sunt simpli ca florile, nu stiu nimic de frum usetea lor. 664. Sfintii, dreptii prin excelenta, pe masura credintei si a curatiei l or mostenita din parinti si sporita cu propria lor osteneala sunt o cuvntare vie, pentru ca au ntr-nsii pe Dumnezeu - Cuvntul, Cel ce striga printr-nsii voia Sa catr e ceilalti oameni. n jurul acestora se ntareste si se ntinde credinta, si multi se mntuiesc. Prin ei se potoleste anarhia, prin ei se restabileste echilibrul si arm onia si prin ei si ceilalti ntrevad pe Dumnezeu. Sfintenia e tocmai aceasta trans parenta a lui Dumnezeu n faptura Sa, prietenia aceea de mare cuviinta a sufletulu i cu Tatal sau - singura situatie normala si de la sine nteleasa a omului si a oa menilor. 665. Dreptii fac cumpana ntre Dumnezeu si oameni: dobndind de la oameni poc ainta si de la Dumnezeu, milostivirea. Cnd lipsesc dreptii dintre oameni, iubirea nu se poate mplini, ci trebuie sa se mplineasca dreptatea. 666. Preotul, si n general dreptul, si are slujba de a talmaci tainele icon omiei divine, nduplecnd spreolalta amndoua partile, si pe om si pe Dumnezeu. De mul te ori dreptul o pateste, ca primeste sageti din amndoua partile. "Dreptul care m oare osndeste pe nelegiuitii care traiesc... vedea-vor sfrsitul nteleptului, dar nu vor ntelege ce sfat a avut Dumnezeu cu el..." (ntelepciunea lui Solomon 4, 16-17) . 667. Oare de ce nvinuieste Dumnezeu pe oameni de faptul ca nu se mai naste dreptul printre dnsii si ca ei nu baga de seama? Raspunsul e urmatorul: dreptii sunt uneltele lui Dumnezeu, prin care sfat uieste neamurile si, prin rostul lor, face cu putinta milostivirea Sa peste oame ni; pe cnd daca nu-i are, oamenii vor da peste urgia dreptatii Sale, dupa faptele lor. Familia, cu roadele ei mpovarate de faradelegi, l aduce pe Dumnezeu la impas ; drept aceea, oamenii sunt trasi la raspundere si se afla n aceeasi primejdie cu smochinul fara roada (Luca 13, 6; Marcu 11, 13). "Cautat-am printre ei, sa gasesc un om ca sa se poarte cu dreptate naintea fetei Mele pentru tara aceasta, ca sa nu o pierd, si n-am gasit" (Iezechiil 22, 30). 668. "Dumnezeu este ndelung-rabdator si mult milostiv, dar nepedepsit nimi

c nu lasa"(Naum 1, 3). nsa nimic nu face fara sa arate taina Sa slujitorilor Sai (Amos 3, 7). Iata dreptul ca vestitor al vointei lui Dumnezeu, ca vazator nainte, dincolo de zarea dimensiunii a patra, timpul. Sfnta Scriptura ar fi o copie de p e nevazuta Carte de la crma lumii. Dreptul ajunge la obrsia Scripturii. 669. Slujba cea anevoioasa si plina de primejdii o au nsa dreptii, cnd treb uie sa dea pe fata pacatele poporului (Plngeri 2, 14; Ieremia 14, 10; Isaia 58). "Prin stiinta lui, dreptul, sluga Mea, va ndrepta pe multi" (Isaia 53, 11). De ac eea trebuie sa fie deodata si stlp de fier si zid de arama (Ieremia 1, 18) si fat a de cremene (Isaia 50, 7); si, pe deasupra, tuturora, trebuie sa fie pastorul c el bun, care-si pune viata pentru oile sale (Ioan 10, 11). ntr-adevar, slujba aceasta n-o poate face dect un lepadat de viata si un ndr agostit de Dumnezeu. De aceea zice Petru, ca si dreptul abia se mntuieste (1 Petr u 4, 18), socotind greutatea sarcinii. Caci nimeni nu e drept fara vreun rost de la Dumnezeu, fara vreo treaba de facut. Mntuirea dreptului e conditionata de mplinirea destinului sau de la Dumneze u si e primejduita de crutarea vietii proprii, cnd o face n dauna intentiei divine . SIFILISUL 670. Acum cinci veacuri, la 1492, Columb aduce n Europa vestea descoperiri i Americii, iar matelotii lui aduc Europei sifilisul. Isprava lor a luat proport ii, nct, pentru stavilirea urmarilor dezastruoase ale spirochetei, facultatile de medicina au creat catedra de sifiligrafie. (...) E recunoscuta de toti extraordinara repeziciune si putere de adptare a or ganismului la orice accident si mprejurare; adaptare aproape automata. De pilda, unui taietor de lemne i aluneca mna n pnza fierastraului sau, cu cteva sute de turati i pe secunda. De-abia a simtit grozavia si cade n nesimtire. Un soc nervos oprest e afluenta sngelui la creier, ceea ce aduce caderea n nesimtire, organismul sta as tfel locului, fara vreo miscare, caci altfel ar conturba lucrul zorit al aparari i automate. Un val de snge nvaluie rana care se coaguleaza n atingere cu aerul si f ormeaza un nvelis izolator. Ca la o comanda, fibrina din snge se si transforma n mi ci ate, pe care le ghemuie ca un dop, n corpul taieturii, unde se si apuca sa rep are, lipind, completnd etc. Temperatura locala se ridica, atingerea devine durero asa, ca sa fie asigurata linistea apararii organice. Toata aceasta adaptare la n oua situatie dovedeste un serviciu automat de siguranta a vietii. (...) Fata de bacilul sifilisului, atitudinea serviciului de siguranta e cu tot ul stranie: nu se apara, nu da alarma, i lasa deschise toate caile, i ngaduie sa um ble n inspectie prin ntreg organismul si-l lasa sa "mannce" ce pofteste, pna si scoa rta de pe creier. De aceea a trebuit stiinta sa ia masuri mpotriva lui, fiindca n atura nu vrea sa se apere. Nu cumva Treponema asta e o pedeapsa nendurata, aruncata ca o frna mpotriva destrabalarii? Nu cumva, n fata acestei pedepse i s-a luat firii dreptul de apar are? De ce nu se apara? (...) Tare-mi vine-a ma gndi la locul din Ieremia proorocul, unde zice: "Iata, v oi trimite asupra voastra serpi si scorpii, mpotriva carora nu-i descntec si va vo r musca, zice Domnul" (Ieremia 8, 17). (...) Iata, dar, pedeapsa nendurata peste care da mintea cnd nu-si nfrneaza poftele : e data jos de pe tronul conducerii si, cu totul, trup si suflet, pravaliti, le gati n casa de nebuni. SMERENIA 671. Primirea umilintei e cea mai mare putere a dreptului; pe cnd razboiul pentru mndrie e dovada celei mai mari neputinte. 672. Suferinta mai are si un alt rost. Prin ea ngaduie Dumnezeu oricui, nen semnat la slujba sau chip, sa-ti sara n obraz si sa ti-l palmuiasca cu ocarile ce le mai de pe urma. Si cine ar putea sa faca mai bine o treaba de asta, dect un om de nimica, dar totusi de vreo treaba lui Dumnezeu. 673. ngaduie Dumnezeu sa-ti auzi faptele pe nume. Caci foarte mari trcoale da vrajmasul n jurul celor ncercati, pentru pacatele lor trecute, ca sa-i scoata d in calea mntuirii, ispitindu-i sa nu se smereasca, ci sa-si apere "onoarea". 674. Ne-am putea ntreba: de ce ngaduie Dumnezeu palme peste fata dreptului? Raspundem ca nu este alta cale de sfintire si ca, naintea lui Dumnezeu, nici cer

ul nu este destul de curat (Iov 15, 15); iar sfintire fara smerenie nu este. Pe noi nsa, cei pacatosi si grei la pricepere, Dumnezeu nu are cum ne aduce aminte d e pacatele noastre, stiute sau nestiute, ca sa ni le cunoastem si sa ni le martu risim - de vreme ce nu luam aminte la predica Bisericii - dect lund, cu att mai vrto s, prajina ocarilor. Daca ne-am cunoaste ct suntem de pacatosi, ne-ar fi mult mai usoara ispasirea vinovatiilor. Dar cnd nu ne cunoastem vinovatiile, ne nselam dup a parerea noastra cu "dreptatea" pe care n-o avem, si necunoscndu-ne, nu rabdam c ele ce vin peste noi, cu rnduiala lui Dumnezeu. Drept aceea, cnd auzi pe cineva fa cndu-te toba de ocari si blesteme, nu te pripi cu mintea si nu sari cu gura, rasp unzndu-i ce nu trebuie. Nu-l ntreba pe el: de ce ma ocarasti, ci ntreaba-te pe tine oare de ce ma ocaraste omul acesta? n orice caz, raspunde ca David: pentru pacat ele mele Domnul i-a poruncit sa ma ocarasca si sa ma blesteme; dar nadajduiesc, pentru napastuirea ocarii, mila lui Dumnezeu. 675. Sa zicem ca, dupa parerea ta, ai avea o viata buna dupa voia lui Dum nezeu, sot si copii cumsecade si, totusi, asa din senin, la o ntmplare oarecare, u n vecin sau propriul tau copil sau sot, sa-ti arda obrazul zvrlindu-ti vorbe grel e: prapadita, ucigasa, hoata. Iar tu, nestiindu-te de vina cu nici una din acest ea si nepricepnd ce se lucreaza la mijloc, se poate sa sari, ca muscata de sarpe, cu si mai grele vorbe, aparndu-te si ndreptndu-te, iar pe cel ce te cearca, apasndu -l si ucigndu-l cu mnia. Nu e bine, nu te grabi, ci socoteste cum trebuie: poate c a nu ti-ai marturisit, asupra ta, vreo greseala cu propriul tau sot, nainte de vr eme, iar sotul tau ti aduce aminte acum, ntr-un suvoi de mnie, fara sa stie ca paca tul o data tot rabufneste, oricta uitare s-ar fi asternut peste el. Poate ca si c opilul si striga n ocara sa vreun pacat al parintilor, de care trebuia crutat, fie cu fapta, fie cu gndul. Poate ca vreun gnd rau asupra vietii sale, el la vreme ti aduce aminte, sub forma de necuviinta, greseala ce era s-o faci asupra-i. Uitase si sa ti le marturisesti, sa te dezlegi de vina lor si iata, ti se aduc aminte. Caci, prin cei apropiati primim arsurile cele mai curatitoare, - stiut fiind ca nu este nedreptate la Dumnezeu. Iar pe de alta parte, poate ca putine zile mai a vem si, din ngaduirea lui Dumnezeu, se rastesc la noi viclenii, cei ce ne-au ndemn at la pacate, si, prin vreo gura slaba, ne striga vinovatiile uitate pe care mar turisirea si lacrimile noastre nu le-au sters. Drept aceea, cu lumina cunostintei fiind, n necazuri bucurati-va (1 Tesaloniceni 5, 16). Caci celui lamurit n caile lui Dumnezeu tot ce i se ntmpla spre mai multa lumina i se face, ori pricepem, ori nu pricepem aceasta. Grija no astra sa fie: de-a nu strica ce tocmeste Dumnezeu. 676. Vremea de amaraciune tine de obicei ct tine aplecarea spre mndrie; cac i celui smerit nimic nu-i poate sta mpotriva: nici lucrurile, nici oamenii si nic i dracii. naintea lui Dumnezeu adevarata virtute e smerenia care tamaduieste, curata , apara si ntoarce toate spre pace. Deci, cnd amaraciunea ncercarii si-a mplinit luc rul, iarasi ntoarce Dumnezeu toate spre bucurie. 677. Multi, pna nu-si nteleg greselile, se cred curati aparndu-se: ca n-au o mort, n-au dat foc si asa mai departe. De fapt ei sunt nchisi si legati la minte c u un val de ntuneric care nu se rupe altfel, dect numai cnd le izbesti pacatele pes te obraz. 678. "Cui i se pare ca sta, sa ia aminte sa nu cada". De aceea, stam impr ovizat, n nesiguranta, n atrnarea milostivirii lui Dumnezeu. Firea noastra, nca nu e ste ntarita ca sa poata "sta". "A sta" este naltarea care se corecteaza cu caderea . Depresiunea de asemenea nu este stare de masa. O cadere n umilinta, convins de binefacere si pe multi i-a folosit si la mai mari masuri i-a adus dect pe multi d intre nevoitorii constienti de calea sfinteniei. 679. Necertat nu te smeresti. Si nesmerit nu apare nrudirea ta cu crucea, ca sa o iubesti, ca pe ceva n care esti smerit (smerenia, iubirea si crucea sunt din aceeasi familie a desavrsirii). Si crucea - cu nvierea care-i urmeaza - era punctul de vedere al lui Dumne zeu. Omul voia sa-l scape pe Dumnezeu de cruce. Dumnezeu se cearta cu omul... n n umele dragostei. Satana i era milostiv lui Dumnezeu prin Petru si ucigas prin Iuda. Satana, prin frica de suferinta a trupului si prin ignoranta ratiunilor mntuirii, tine o

mul n ngustime, n nedezvoltare, n nonsens, cu un cuvnt: n sminteala cu Dumnezeu. 680. Mare este acela care numai de marimea lui nu se ocupa. Este cel ce c reste fara sa stie, ca bobul de gru n stralucirea soarelui. Daca este o crestere naturala este si o crestere supranaturala, caci adev arata dimensiune a desavrsirii este smerenia. Drept aceea, daca nu puteti ntelege mparatia lui Dumnezeu, cel putin primit i-o ca un copil n care nu se ntmpla nici o ravasire dialectica. SMERENIA SI CURAJUL 681. Smerenia si curajul s-ar parea doi termeni opusi. Cu toate acestea, n viata duhovniceasca ei se armonizeaza, ba se si completeaza. Absenta sau mputina rea unuia slabeste pe celalalt si ntre ei trebuie tinut un echilibru. Caci viata crestina orientata numai spre umilinta ia o nfatisare de sclavie spirituala, de p ipernicire la litera si pierde curajul. Deasemenea, orientarea numai spre ndrazne ala personala si spre profetism distruge bisericitatea si sobornicitatea crestin ismului, provocnd fie erezie, fie schisma, deci pierde smerenia. SMERENIA (CHENOZA) MNTUITORULUI 682. Ziditorul fapturii, Mntuitorul nostru, ndura o micsorare a Sa n Duh, pe potriva masurilor noastre omenesti, cu fiecare vrsta, cu fiecare rnd de oameni pna la sfrsitul veacului. Si se sileste, ca un mare smerit sa ne nduplece, prin alege rea cea de bunavoie, sa suim la masura Sa dumnezeiasca. Se micsoreaza pe Sine la masura omeneasca, dndu-se mintii noastre sa-i semuiasca pretul, si, daca l va afl a, sa ridice firea omeneasca la masura dumnezeiestii Sale smerenii, adica sa fim dumnezei dupa Har. 683. Iata pe Dumnezeu crmuind lumea si, totusi, cu mare smerenie, batnd si asteptnd la poarta zidirii Sale sa I se deschida si sa fie primit... ntr-unii Se n aste, ntr-altii sporeste cu vrsta si cu ntelepciunea, ntr-altii propovaduieste, ntr-a ltii minuni savrseste si n sfrsit ntr-unii Se schimba la fata n lumina dumnezeiasca; iar ntr-altii - foarte multi de acestia - neasemanat Se chinuieste. SPIRITISMUL 684. Faradelegea vorbirii cu mortii, sau spiritismul, are vechime mare. n zilele noastre, a ajuns o adevarata moda de lume mare, si, fiind cea mai subtire dintre amagiri, e si cea mai primejdioasa ratacire. (...) Biserica nu tagaduieste spiritismul, ci-l opreste. Iata de ce: Spiritul care vine nu poate aduce nici o proba ndeajuns de convingatoare d espre fiinta sau identitatea sa. Poate nsira dovezi dupa dovezi, aratnd ca stie lu cruri, pe care, ni se pare noua, numai raposatul putea sa le stie. Dar si ngerii rai sau spiritele pot sa le stie tot asa de bine. n nici un chip nu putem fi sigu ri de identitatea celui ce vorbeste sau scrie ntocmai ca raposatul. Se-ntmpla, adi ca, cea mai mestesugita substituire a persoanei, care e nlocuita si copiata ntocma i ntru toate, cum o stiam si noi, ca amagirea noastra cea din buna credinta sa fi e desavrsita: iar noi sa credem o lucrare de amagire, ca pe cea mai adevarata des coperire de dincolo. Si, vaznd ca cele mai multe descoperiri se mplinesc mai pe ur ma, primesti fara control cea mai de pe urma nselare. Iar aceasta o patesc mai al es cei ce ocolesc sfintele Predanii ale Bisericii si umbla dupa maiastra nselare ca sa-i povatuiasca aceia catre lumea de dincolo. E si mai usor: spiritismul nu cere lupta cu sine nsusi, nu cere sfintirea vietii, nu cere recunoasterea dumneze irii Mntuitorului, nu opreste ispitirea de Dumnezeu - caci tocmai asta e spiritis mul. Ba, daca tii neaparat la acestea, de teama sa nu te afli n greseala, ti le c ere si pe-acestea, dar numai ca, pe lnga toate acestea, sa mai crezi si n spiritis m, adica si n altceva pe lnga Biserica ntemeiata de Dumnezeu. Iar cu vremea, cstigndu -ti ncrederea, te poti pomeni cu sfaturi mpotriva mntuirii, sau prada nalucirilor c are clintesc mintea din dreapta socoteala. Am putea fi ntmpinati de adeptii spiritismului cu cuvntul ca dintre sfinti m ulti au grait cu ngerii, iar unii cu adevarat au grait si cu cei mutati de aici, ba si la viata i-au ntors; dar asta a fost din ngaduinta lui Dumnezeu, ca o martur ie a nemuririi sufletului si a nvierii celei de obste, si ca o slava cu care i-a cinstit pe sfinti. Din cnd n cnd se arata ntre oameni ct asculta Dumnezeu de sfinti cn d arde ntr-nsii iubirea de oameni si voiesc sa-i scape de vreo mare nedreptate nap astuita peste dnsii: ei cer de la Dumnezeu marturia celui de dincolo de mormnt. Da r de la minunile lui Dumnezeu prin sfinti si pna la descoperirile spiritiste e to

t atta departare, cta de la sfinti la ispititorii de Dumnezeu. Viata Sfntului Cipri an, care nainte de a fi crestin era mare vrajitor si nselator de oameni, ne poate sta marturie si n privinta spiritismului. Alta pricina, pentru care Biserica si opreste fiii de la calea laturalnica a spiritismului si a vrajitoriei de toate treptele e si aceasta: s-a bagat de s eama ca practica spiritismului duce la nebunie. Facndu-se cercetare undeva, ntr-o casa de nebuni, s-a gasit ca 70 de insi la suta facusera spiri-tism. Cum se ajun ge la nebunie e usor de priceput: fiecare sedinta se poate face numai daca toti cei din adunare se nvoiesc sa mprumute din ei o anumita putere nervoasa, trebuitoa re spiritului de dincolo, care scrie sau vorbeste printr-unul din cei adunati. A cela si pierde constiinta de sine n vremea sedintei, cade n transa. mprumutarea pute rii nervoase pe care o solicita spiritele spre a putea comunica dincoace e mai m ult o nvoire la jaf pe socoteala sanatatii nervilor, jaf care duce, ncetul cu ncetu l, pe unii mai repede, pe altii mai trziu la a nu se mai putea sluji de minte si de nervi, caci tlharite de spirite slabesc si, oarecum zicnd, si schimba firea, nct t oate le vad printr-un duh strain, altfel dect cealalta lume normala. Asa ncepe pe n cetul sa se arate nebunia, de cele mai multe ori fara ntoarcere. 685. Biserica e datoare sa-si crute fiii de ispita caderii ntre tlharii cei de duh; de aceea opreste lucrul acesta si-si previne credinciosii cu sfatul Sfnt ului Pavel, dat Tesalonicenilor, iscoditori si ei de taine: "Taina faradelegii se nfiripeaza... Ivirea "aceluia" va fi prin lucrarea lui Satan, nsotita prin tot felul de puteri si de semne si de minuni mincinoase, si de amagiri nelegiuite, pentru fiii pierzarii, fiindca n-au primit iubirea ade varului, ca sa se mntuiasca. Pentru aceea Dumnezeu le trimite amagiri puternice, ca sa dea (dar) crezamnt minciunii, si sa cada sub osnda toti cei ce n-au crezut a devarul, ci au ndragit nedreptatea" (2 Tesaloniceni 2, 7-12). Caci cale nedreapta ndragesc toti acei ce iscodesc laturalnic tainele lui Dumnezeu, cele nchise n zile viitoare. SPOVEDANIA 686. Atta vreme ct tinem pacatele nemarturisite, ascunse cu voia, atta vreme atrna pedeapsa lor asupra noastra, ca o sabie care sta sa cada peste viata noast ra. De ndata nsa ce marturisim pacatele si vinovatia, primejdia mortii o nlatura Du mnezeu de deasupra noastra. 687. Sa nu uitam nsa ca una e lupta si suferinta omului marturisit si alta e suferinta omului nemarturisit. Unul e luminat la minte, linistit si cstiga din nou nevinovatia; celalalt e ntunecat, ndaratnic si mai rau se afunda. Unul e ascu ltator de duhovnic, - asta-i usureaza rabdarea ncercarilor; celalalt nu asculta d e nimeni, ceea ce-i face ndreptarea cu neputinta. 688. Spovedania deasa trebuie tinuta nsa la pretul ei. Tinta sufleteasca a monahului fata de taina trebuie ndreptata atunci cnd se dovedeste usuratate la mi jloc. De aceea, o prea deasa spovedanie, n sufletele neadncite, se banalizeaza. De aceea ne ajutam de cercetarea constiintei sau de spunerea gndurilor, care poate fi orict de deasa. 689. Spovedania deasa si cercetarea constiintei au rostul de a slabi din fire deprinderile patimilor si a pune n loc deprinderile bune sau virtutile contr are patimilor. 690. Gndurile patimase nemarturisite sau simplu spuse au nsusirea ca se ntar esc si se fac funii, cum zic parintii si trag mintea la nvoire si la fapta, care este pacat. 691. Pacatul acesta este: nfrngerea morala a sufletului de catre un gnd rau. De aceea toate gndurile trebuiesc spuse nainte de a se ntari si de a birui mintea, caci de ndata ce sunt spuse le piere puterea de a obseda, asupri, stapni mintea. 692. Si gndurile bune trebuie controlate cu o alta constiinta, mai limpede . Controlul tuturor gndurilor e lege n calugarie. Nentrebat nimic nu e bine, nici c e e bine, pentru ca singur nu te poti apara de sagetile slavei desarte. STAPNIREA 693. Apostolul Pavel, tlcuieste autoritatea lumii acesteia, ca provenita d in autoritatea lui Dumnezeu, si cine se mpotriveste stapnirii, lui Dumnezeu se mpot riveste. Reactionarismul este un pacat, este o atitudine fals religioasa. Din ac est motiv, crestinii trebuie sa dea ascultare cezarului, sa se roage pentru el,

si sa-i plateasca dajdia. Supunerea fata de stapnire este din ratiuni divine: din iubire universala de oameni si nu din oportunism sau din frica. STRUCTURA GENETICA SI CONSTIINTA 694. Situatia, ispravile si tendintele ce le avem, toate se rasfrng, se re zuma si se nscriu n structura noastra genetica, dar si n sfera constiintei. Aci, n c onstiinta, se rasfrng ispravile pamntului, si, peste ele, n aceeasi sfera, tot atun ci, sau mai trziu, lumineaza seninul cerului, sau fulgerele dreptatii divine. 695. n iconomia organica, genezele recesive, desi latente, sunt ca si inex istente, daca sunt dublate de perechea genezelor dominante. Nu tot asa e cazul s i n ce priveste sfera constiintei. Iarasi o mica asemanare: de cnd undele hertziene ale posturilor de radio-d ifuziune circula n jurul nostru, ne strabat fara sa prindem nimic, oriunde ne-am afla, vestile si povestile din lumea ntreaga. Le prind nsa aparatele de receptie, care le transforma pe ntelesul nostru. Cam asa ceva se ntmpla si cu energia germeni lor infirmi ai structurii noastre genetice: organismul nu nregistreaza aceasta en ergie, dar o nregistreaza sfera constiintei, si ne-o talmaceste printr-un conflic t strafund n temelia noastra. 696. nsusirea sufletului de a-si cunoaste si recunoaste pe Tatal, sau de a se lepada de El, e dependenta si de constructia genetica a trupului, n care va a vea sa petreaca o vreme. 697. nclinarea sufletului face interferenta cu nclinarea trupului n care a f ost trimis. Deci, daca vine ntr-un trup n care gaseste numai dezechilibru, nu-si v a putea manifesta nclinarea sa catre cele de sus, ci va asista neputincios lnga un aparat stricat, care nu cnta, ci huruie. Toate chinurile constiintei izvorasc din simtirea acestor infirmitati, ce zac n strafunduri, si de unde ele rabufnesc pna n suprafata faptelor vazute. Ca sa usureze Dumnezeu povara unui suflet, de multe ori l cruta de cunostinta infirmit atii n care trebuie sa petreaca. Asa vedem seninatate si la idioti. STUDIUL 698. Profesorii ascund solutiile temelor, ca sa ia banii elevilor si stud entilor. 699. Nu te raspndi cu multe carti. 700. Cine face curte nu face carte. SUFERINTA 701. Sa nu uitam ca una e lupta si suferinta omului marturisit si alta e suferinta omului nemarturisit. Unul e luminat la minte, linistit si cstiga din no u nevinovatia; celalalt e ntunecat, ndaratnic si mai rau se afunda. Unul e asculta tor de duhovnic, - asta-i usureaza rabdarea ncercarilor; celalalt nu asculta de n imeni, ceea ce-i face ndreptarea cu neputinta. 702. Cunostinta cea din patanie, sau nvataturile din durere - singura cale care poate nvata ceva pe oameni. 703. E bine sa luam aminte nsasi marturia proorocului David - "Marturisi-v oi Domnului faradelegea mea! Si ndata ai ridicat pedeapsa pacatului meu" (Psalmul 31, 6) -, precum ca ndata dupa marturisire Dumnezeu ridica pedeapsa pacatului; t otusi nduri ncercari si de multe ori ani de zile n sir. Sa fim ntelesi: ncercarile ac estea nu-s pedeapsa, ci scoala, lumina pentru minte si mila de la Dumnezeu. Ca l e simtim ca suferinte? De nu le-am simti ca atare, n-am nvata nimic. Precum placerea e dascalul pacatelor, asa durerea e dascalul ntelepciunii; iar din odihna, pna acuma nca n-a iesit ceva de folos. 704. Toate darurile nchise n destinul nostru sunt ngradite cu suferinte, si numai la attea daruri ajungem, prin cta suferinta putem razbi cu bucurie. Numai att a bine putem face, cta suferinta putem ridica de pe el. Numai atta mngiere putem adu ce ntre oameni, cta amaraciune putem bea n locul celor ce vrem sa-i mngiem. Atta stral ucire va arata iubirea de Dumnezeu si de oameni n noi, sau att de puternice vor fi mila si adevarul n noi, cta vapaie de ura nfruntam bucurosi pentru Dumnezeu si oam eni. 705. E bine de stiut si faptul ca darurile lui Dumnezeu dau o mare putere de a suferi, cu seninatate, orice potrivnicie n calea darului si, rabdnd cu linis te, toate piedicile cad pe rnd, printr-o nevazuta rnduiala dumnezeiasca. 706. Fara libertate si fara har, nici o suferinta nu plateste nimic, cu a

tt mai putin suferinta din iad. Suferinta aceea, desi foarte mare, nu rodeste nic i o nadejde de pe urma ei. Dar libertatea, iubirea si harul celor de pe pamnt pot ndupleca pe Dumnezeu sa scoata din munca sufletul ce n-a ajuns la sfintenie depl ina. 707. Suferinta si iubirea se cresc n progresie una pe alta. 708. Durerea nu e obiect sanatos de meditatie. De durere trebuie sa scapi , sa o depasesti, sa fii deasupra ei. Dar trebuie sa vina cineva sa te scoata di n cercul tau chinuitor de ngust. Caci durerea ta te ia n vrtejul ei si te nchide din spre toata lumea si dinspre orice lume. E parca o prelungire a iadului dupa tine . Cu ct orizontul tau e mai ngust si mai ngustat de durere, cu att nelistea ta e mai mare si poate sa fie mai mare ca n toata lumea. SUFLETUL 709. Sufletul are si el o parte patimasa, care, prin negrija, naravindu-s e cu viata cea trupeasca, asa se nvoieste si se leaga de tare cu placerea din lum ea aceasta, nct n-ar mai vrea sa-i moara trupul, ci ar vrea sa fie vesnica viata a ceasta vremelnica. Poate ca si de aceea a lasat Dumnezeu viata aceasta asa de ne cajita, ca sa ne mai si saturam de ea. 710. Si sufletul are patimile lui: parerea, slava desarta si mndria - iar daca scapa de aceste bucurii mincinoase, daruindu-le Dumnezeu n schimb adevarate bucurii duhovnicesti, cad n primejdie de a se ndragosti asa de tare de propriul lo r suflet, pentru faptul ca se face curat, nct sufletele lor se sting si se pierd. Bucuria nenfrnata, chiar cea pentru daruri cu adevarat duhovnicesti, te poate face sa uiti ca nca n-ai iesit cu totul din mparatia ispitelor. 711. Sufletul care se mntuieste este acela care nu mai traieste pentru sin e, ci pentru Dumnezeu - sufletul care s-a izbavit de sine si petrece ca un dus d in lumea aceasta. Viata si dragostea lui ntreaga este numai Dumnezeu, Care-L face sa uite de sine, iar cnd revine n lumea aceasta, se uraste pe sine. Evanghelistul Ioan prinde tocmai aceasta a treia treapta a luptei cu sine nsusi, dupa cuvntul D omnului, care zice: "Cine-si iubeste sufletul sau l va pierde; iar cine-si uraste sufletul sau, n lumea aceasta, l va pazi spre viata vesnica" (Ioan 12, 25). Deci, de-am straluci duhovniceste ca soarele, ceea ce la putini se ntmpla, de una sa ne tinem: ca nu suntem din lumea aceasta si nu trebuie tintuita "aici" dragostea n oastra. 712. Daca mbinarea sufletului cu trupul n-ar fi strunita din voia lui Dumn ezeu, nsusirile sufletului ar fi ca niste fulgere, care ar prli ntr-o clipa farma de tarna a trupului n care zaboveste suflarea lui Dumnezeu. 713. Trupul traieste, daca e locuit de suflet; iar sufletul traieste, dac a e locuit de Dumnezeu. Asadar, sunt oameni care au ntr-nsii suflete vii, si sunt oameni care au suflete moarte (Apocalipsa). 714. Starea sufletului dincolo de mormnt este continuarea starii sale pamnt esti, fie de viata, fie de moarte. 715. Cel ce a nviat n sufletul sau cunostinta si iubirea lui Dumnezeu, cta v reme era pe pamnt, acela a nviat pentru vesnicie; iar cel ce a omort acestea n sufle tul sau si moartea l-a prins n acestea, acela a murit pentru vesnicie. Acela a om ort mparatia lui Dumnezeu dinlauntrul sau si a nlocuit-o cu mparatia chinurilor vesn ice, n care a intrat nca din viata pamnteasca. 716. Sufletul, amagit de convietuirea cu animalitatea trupului, are sa po arte chinurile rasturnarii rolurilor de ndata dupa despartirea sa din robia unelt ei sale. 717. Orice fapta trupeasca a fost mai nti o fapta sufleteasca. O cadere n cu rvie e mai nti o cadere n spirit. n spirit e nclinarea si caderea. Iar aceasta e de l a convietuirea cu trupul n care s-a retras ispititorul si-l munceste cu pofte. Da r ispititorul nu poate face nimic fara consimtirea sufletului. Aceasta consimtir e nsa nnegreste sau spurca fata sufletului; l face din ce n ce mai mnjit de poftele mp otriva firii. 718. Dupa ncetarea trupului, poftele, stropii acestia de noroi mproscati di n trup pe suflet, strnesc n sufletul desfacut de trup o vapaie de pofte, care-l mu ncesc cel putin tot atta ct l-ar chinui setea pna la moarte, pe unul care ar trece Sahara si n-ar gasi apa.

719. Sufletul, izgonit din trup de moartea acestuia, are sa se chinuiasca n felul fiecarei patimi, care l-a ros n viata pamnteasca. 720. Un iubitor de argint, un lacom de avere, un lacom de mncare, un betiv , un curvar, nu scapa de tirania poftelor sale, ci acestea l chinuiesc fara de sfr sit si se maresc pe masura ce nu pot fi satisfacute - lipsind trupul, iar consti inta i striga mereu osnda lui Dumnezeu si zadarnicia suferintei sale. 721. Dumnezeu a pedepsit pna si cu lepra. Deci lepra si orice lepra, urmar ite la obrsiile ei, arata ca pacatul sufletului atrage dupa sine pedeapsa trupulu i, dar i aduce sufletului smerenia, sanatatea mintii. 722. Oare n Templul sufletului nostru se va gasi vreun copil sau macar vre un orb sa-L primeasca pe Iisus? 723. Aspiratia sufletului dupa realizarea desavrsirii sale, asta este toat a istoria omului. STIINTA 724. Multa stiinta apropie pe om de Dumnezeu, putina stiinta l ndeparteaza si de stiinta si de Dumnezeu. Omul atta pretuieste cta apropiere de Dumnezeu si-a cstigat n sine. 725. Stiinta, filosofia, medicina si celelalte discipline ale preocuparil or omenesti, chiar si dreptul, care pune crucea pe masa de judecata, toate la un loc nu pot sa dovedeasca, nici ca exista Dumnezeu, nici ca nu exista. Toate ace ste discipline ale stiintei sunt nsa folositoare cnd si cunosc marginile si cnd nu t rec ntr-o alta zona a existemtei, unde nu au competenta si nici mijloace de cerce tare. 726. n stiinta e savantul care sondeaza necunoscutul prin teorii si le ver ifica pe urma, daca aduc lumina si corespund realitatii sau ba. n credinta, n religie este sfntul, care are alte mijloace de aflare a adevar ului. Sfntul nu cerceteaza. Viata lui curata e mijlocul de cunoastere a unei real itati pe care cercetatorul savant n-o poate prinde niciodata. Stiinta nu angajeaza viata, de aceea nici n-o poate pricepe si nici n-o p oate crea. 727. Omul, n ntregul lui, e din ce n ce mai necunoscut. De aceea, cei ce se marginesc numai la cunostinta unilaterala, inevitabil ajung n nfundatura arogantei care nu stie nimic - ceea ce patesc numai peticarii stiintei. 728. A nu sti si a recunoaste aceasta, nu e totdeauna o vinovatie - uneor i e chiar virtute; nsa a sti putin, si a face glceava ca stii totul, asta e descal ificare si rusine, si totdeauna o vinovatie. 729. Problema ereditatii mai are un capat, dincolo de biologie si probabi litate. Chiar numai factorul ereditatii, ca sa fie cunoscut ndeajuns, depaseste l imitele stiintei pozitive. 730. Daca stiinta ar putea prinde momentul cnd apare n parinti o geneza (ge na) defectiva, ar nsemna pentru ea un adevarat triumf. 731. Medicul, care crede ca, povatuind pe oameni, n-are trebuinta de sufl et si de Dumnezeu - autorul si stapnul vietii - e, pna la un loc, un bun veterinar . 732. Stiinta fara Dumnezeu si mpotriva omului, s-a apucat sa faca si nebun ia ei cea mai de pe urma: desfacerea si aprinderea stihiilor. 733. Oare stiinta nu asteapta si ea, fara sa stie, si nu gateste venirea zilei Domnului? TALANTII 734. Sufletul dus n robie e jefuit pe data de toata agoniseala sa duhovnic easca. Aceasta-i contabilitatea fricosului: zarafii cu banii lor falsi fura tala ntii nostri buni. 735. Cel cu un talant din Sfnta Evanghelie are numai botezul si talantul l ui i se va da celor fara botez, dar cu fapte. 736. ntre cei trimisi de Dumnezeu sunt si oameni ce au darul sa vada dinco lo de zare, sa auda graiul si cuvintele mai presus de fire. Dar acestia, la vrem e de mare nsemnatate pentru ei, cnd li se deschide ochiul vederii si urechile auzi rii celor de dincolo, sa nu ntrzie a cauta povatuirea unui duhovnic, care le va fe ri inima si mintea de bucurie straina si care i va ocroti cu dulama smereniei. 737. Darurile lui Dumnezeu ascunse n noi nu le stim, dar satana le vede; s

i, ca un tlhar viclean, pndeste vremea darului de sus sa se deschida n viata noastr a si de nu-l va afla acoperit de smerenie si dreapta socoteala, varsa el, ca pe un jgheab, pustiirile lui pe fagasul lui Dumnezeu. 738. Ce ti-a dat Dumnezeu dar, asigura-l cu ntrebarea si ocroteste-l cu sm erenia si cu att mai vrtos nu iesi din sfatul unuia dintre nebagatii n seama slujit ori ai lui Dumnezeu. 739. n fiecare om este nchisa o masura a lui, dupa cum ne asigura si Sfntul Pavel (Romani 12, 3); peste aceasta sa nu treaca nimeni, dar nici sa nu se lovea sca nimeni a o ajunge. 740. Toate valorile, talentele, ar trebui sa se negustoreasca ntre oameni, n favoarea lui Dumnezeu, caci precum este o ierarhie a valorilor, tot asa este u n Ierarh al lor. 741. A nu lucra cu valorile, n sensul n care le-a rostuit Dumnezeu, nseamna a iesi din ierarhie si a face anarhie. 742. Purtatorul oricarei valori, daca va ajunge la cunostinta atrnarii sal e de Dumnezeu, va ajunge drept. 743. Un barbat de stiinta, care marturiseste n mediul sau pe Dumnezeu, ade seori e mucenic; un conducator de neamuri, daca se declara atrnator de Dumnezeu, de asemenea e mucenic, ca si cum atrnarea de Dumnezeu ar fi o mare slabiciune si vinovatie. Si asa patesc pe rnd toti daruitii lui Dumnezeu cnd nu se nvoiesc la sfa tul lumii, sa tlhareasca pe Dumnezeu de darul ce li-l dase spre tot lucrul bun, c e au sa-l mplineasca n lume. 744. Pentru o alunecare a omului de la nume la numar, au sa dea seama tot i nzestratii lui Dumnezeu, cei cu daruri, cu raspunderi, cu mariri, cu puteri si cu tot felul de haruri. Regele David, nzestrat deodata cu darul stapnirii si cu darul proorociei, a capatat o strasnica pedeapsa, numai fiindca a ndraznit sa numere poporul (2 Regi 24). Darul proorociei i s-a luat o vreme, iar din popor i-au murit 70.000 de oa meni - si doar el gresise, nu poporul (2 Regi 24, 17). Deci, naintestatatorii si detinatorii puterii au sa dea seama, chiar de ve nirea sabiei dupa dreptate. 745. Cu talantul Botezului sunt daruiti crestinii, talantul ngropat si de putini dezgropat si sporit. 746. Convertirea talentelor este un mare talent. nzestrarile lui Dumnezeu nu sunt date ca simple ornamente, de care sa ne bucuram numai noi. Talentele sun t nzestrari de energie divina, spre scopurile ei anumite, energie pe care lumea n u o cunoaste. Aceasta da ndrazneala mucenicilor, rabdare pustnicilor, darul cunos tintei, curajul adevarului, nebunia pentru Hristos, interpretarea vietii n perspe ctiva luminii divine. 747. Prezenta lui Iisus n toate fragmentele timpului este ceea ce da talan tilor valoarea lor de energii divine. 748. Cel ce recunoaste Providenta de la Dumnezeu a talentelor sale va mai primi si celui ce i se pare ca nu le are de la Dumnezeu, i se va lua si ceea ce i se pare ca are. TENSIUNEA DINTRE MINTE SI PATIMI 749. Sa ne apropiem de o analiza concreta a tensiunii dintre minte si pat imi. Care este mecanismul biologic al instinctului de reproductie? Instinctul acesta are ca obrsie materiala o glanda endocrina, care varsa o substanta chimica n snge, care la nivelul creierului, erotizeaza scoarta cerebral a. Aceasta erotizare consta n aparitia pe ecranul mintii a gndurilor si a imaginil or n favoarea satisfacerii acestui instinct. Ele cer nvoirea. Cenzura rezista, le respinge. Constiinta - care ocroteste viata omului si sub perspectiva trans-cendent a - aduce "Numele lui Dumnezeu care arde pe draci" si aduce Crucea Domnului: Jer tfa - lepadarea de sine, lepadarea de placere. Cnd aceste gnduri de rezistenta, puternice si luminoase, sunt afirmate cu t oata credinta si stiind cu certitudine ca nsusi Iisus Se lupta cu Satana n locul n

ostru, atunci n organic se petrece o reactie chimica n care substantele endocrine din snge, care erotizau scoarta cerebrala, se neutralizeaza printr-o aparitie de anticorpi, care fac aceasta neutralizare. n felul acesta "gndurile" si "imaginile" si "reprezentarile", toate pier si se restabileste un echilibru si o liniste n m inte, asemenea cu linistea pe care a restabilit-o Iisus cnd a venit pe mare la uc enicii Sai nvaluiti de talazurile nfuriate ale marii, care apoi s-au linistit. (.. .) Marturisirile strafunde de credinta n Dumnezeu, de pe urma unei evidente d ivine, au ca urmare convertirea, stramutarea fortei oarbe neutralizate ntr-o ener gie de o alta calitate si de o nalta valoare: a iubirii de Dumnezeu si de oameni n genere si nicidecum nu mai ramne de veun om, ca trup. Asa prinde putere viata religioasa din chiar neputinta omeneasca. Iata pr ilej de cstigat la nivel nalt. (...) Si totusi, talazurile marii, nfuriate de patimi, iarasi vin si izbesc n per etii corabiei si n digurile portului... Trupul e indiferent; fortele sale sunt oarbe. Chimismul endocrin nu e bir uit - asimilat, neutralizat - dect dupa o ciocnire, criza; la obrsie, n glande, hor moni, se produc iarasi si iarasi. Satana nu e definitiv biruit pe pamnt; abia n mpa ratia ce va sa vie oamenii nu se mai nsoara si nu se mai marita. Lupta "de gnd" ia rasi ncepe. Omul, ca om, osteneste; Luarea prin surprindere poate fi apriga; nevo itorul se sperie. Se vede nvaluit, deznadajduit chiar. Dar Dumnezeu nu te-a paras it, chiar daca pe ecranul mintii au aparut gnduri si imagini de hula mpotriva lui Dumnezeu si te vezi n imposibilitate de a te mai ruga chiar. Rabdarea nsasi a razb oiului e ultima ta rugaciune. TRINITATEA 750. Revelatiile lui Dumnezeu cu altul se mplinesc ntr-un al treilea. Subie ctul iubitor si iubitul gasesc deplinatatea vietii n mparatia iubirii, care este a treia mparatie a lui Dumnezeu. mparatia omului si a cosmosului iluminat nu se rea lizeaza dect prin Sfntul Duh, n care se ncheie drama, se ncheie cerul. Numai n aceasta "Trinitate" ne este data viata divina perfecta, n care subiectul iubitor si obie ctul iubit, creeaza mparatia lor, gasesc continutul definitiv si deplinatatea vie tii lor. Trinitatea este un numar sacru, divin, un numar care simplifica, plenitud inea, victoria asupra luptei si diviziunii, ecumenismul si societatea perfecta, n care nu este opozitie ntre personalitati, ntre ipoteze si fiinta unica. Misterul crestinismului este misterul unitatii, n dualitate gasindu-si sol utia n Unitate - Trinitate. Iata de ce crestinismul are ca baza dogma hristologic a a naturii teandrice a Fiului si dogma Trinitara. TRUFIA 751. Dezechilibrul mintal al trufiei a contaminat aproape toate valorile si le-a pus n conflict. n valoarea politica trufia strneste tirania, terorismul, di ctatura; n religie, inchizitia, despotismul, protestantismul; n stiinta si economi e, materialismul; n arta, senzualismul; n toate a bagat anarhia fata de Dumnezeu, Ierarhul lor de drept. TRUPUL 752. Cnd potrivnicul mntuirii noastre se vede batut la prima piedica - cea mai usoara - ce o ridica n calea robilor lui Dumnezeu prin lume, mndria nu-l lasa sa se dea batut, ci le strneste a doua piedica prin viciile trupului, sau o iubir e trupeasca de sine. La o atare naintare a luptei pentru mntuire se tnguie trupul, ca sa te milostivesti de el; e tnguirea vicleana a stricaciunii, care nu trebuie ascultata, ci scoasa din radacina si firea facuta iarasi curata. De aceea, Parin tii i-au zis trupului: vrajmas milostiv si prieten viclean. 753. Fiecare ducem un ateu, necredincios, n spate - trupul de pe noi. De l a starea asta si pna la a-l face sa fie templu sau Biserica a Duhului Sfnt (1 Cori nteni 3, 16) e de luptat de cele mai multe ori viata ntreaga. 754. Firea trupului fiind surda, oarba si muta, nu te poti ntelege cu el d ect prin osteneala si foame, acestea nsa trebuie conduse dupa dreapta socoteala, c a sa nu dauneze sanatatii. Acestea l mblnzesc, nct nu se mai tine vrajmas lui Dumneze u. Rugaciunea si postul scot dracii poftei si ai mniei din trup. Foamea mblnzeste f iarele.

755. Cu tot dinadinsul se atrage luarea-aminte ca toata lupta aceasta sa nu se duca fara ndrumarea unui duhovnic iscusit, care stie cumpani pentru fiecare ins aparte: masura, trebuinta si putinta fiecaruia. Postul, adica, sa fie masur at dupa vrsta, dupa sanatatea ramasa - desi postul pe multi i-a facut sanatosi si dupa taria si felul ispitelor. Asa cere dreapta socoteala. Cei ce s-au grabit fara sfatul dreptei socoteli, toti au ntrziat sau, ndaraptnd, au pierdut. De aceea, au zis Parintii, gndindu-se la cei grabiti sa stinga patimile, ca mai multi s-au pagubit din post, dect din prea multa mncare, si preamareau dreapta socoteala, ca virtutea cea mai mare (Sfntul Ioan Casian, Cuvnt despre Sfintii Parinti din S it, Filocalia, Sibiu 1946, ed. I, vol.1, p.130; Si ed. II, vol.1, Sibiu, 1947, p.12 9). Pretuirea patimasa a trupului pe multi i ntoarce mpotriva duhovnicului, desi nvr ajbirea nu-i tine mult, boala i ntoarce; pe altii, nsa, muscati la minte de mndrie, nici nu-i lasa sa mearga vreodata la duhovnic, desi le tnjeste cugetul. La vreme de umilinta - care cearca pe toti - si acestia biruie piedica si intra n lupta mnt uirii. 756. E de nenteles cum de nu simte omul cu sufletul ca a iesit din omenie, ci abia simte cu trupul ca s-a departat de Dumnezeu si a ajuns o gramada de doa ge. E de nenteles ca durerea trupului l face pe om sa ceara ajutorul lui Dumnez eu, pe cnd durerea sufletului, de strmbatatea si amortirea lui, nici ca se misca. E de nenteles cum oamenii alearga dupa sanatatea trupului, dar dupa iertar ea pacatelor asa de putin! URA 757. Acestor doua feluri de oameni le-a zis Dumnezeu nebuni: celor ce lea pada pe Dumnezeu si celor ce leapada pe oameni din inima lor. De fapt, nu mai su nt buni dect sa faca din viata celorlalti un iad. Ura, aceasta desfigurare spirit uala, face mii de victime, caci stinge pe Dumnezeu si din ochii celorlalti. Ura s i ridica mpotriva si mai mare ura, att a oamenilor ct si a lui Dumnezeu. Ea un e un climat al mediului viciat, o vifornita, o boare a haosului. Ea face din viata a ceasta o anticamera a iadului. 758. Precum n viata pamnteasca lucra Harul asupra celor ce se sfinteau si s porea n ei iubirea, iar la dezlegarea lor din trup, ramnnd n mparatia Harului, acesta sporeste, desavrsind n ei iubirea; asa prin contrast, n starea de iad a constiinte i, n mparatia fara de Har, lucreaza demonii asupra sufletelor chinuite si sporesc n ele ura. URMAREA LUI HRISTOS 759. Iisus Hristos e Calea si naturala si supranaturala a desavrsirii. 760. Ar trebui sa urmam Mntuitorului toata calea Sa pamnteasca, macar tot a sa de zornic, pe ct ne zoreste foamea si setea dupa cele pieritoare. 761. Noua, neputinciosilor, desi cugetam ale lumii si umblam n calea pacat elor, nca nu ne-a ndesat nimeni cununa de spini pe frunte si nu ne-a batut piroane le n talpi. Zic nsa: cine vrea sa urmeze pe Domnul si sa se asemene cu El, n cruce sa se asemene si, ct poate sa cuprinda firea omeneasca, asemenea cu El va fi. 762. E lucru de mirare ca, pentru pricini pamntesti se gasesc mii si milio ane de oameni care merg cntnd la moarte, dar pentru mparatul Cerurilor abia se mai gasesc putini, din cnd n cnd, care sa fie linistiti si bucurosi de moarte. 763. Ce folos, ca urmarit de o fiara, scapi pna la usa unei case n padure, dar n-ai avut grija ca sa iei cheia de acasa. Dar, Iisus e nu numai Cheia, ci si Usa mparatiei de scapare. 764. Sunt multi carturari "aproape de mparatia lui Dumnezeu". Sunt toti ce i care cred n Dumnezeu, dar nu cred n Iisus Hristos. Acestia au simplificat tot ap aratul religiei, ca odinioara carturarul cu care a vorbit Iisus. Au ramas cu un Dumnezeu abstract, care nu le cere mai mult dect sa-I recunoasca existenta. Se mu ltumeau foarte bine cu un Dumnezeu pe care l deduc ei, creat de ei, chiar un Dumn ezeu al lor, desi absolut, inaccesibil daca nu chiar inexistent. Fara revelatia lui Dumnezeu n Iisus Hristos si fara angajarea n toate conse cintele concrete ale acestei Revelatii, carturarii ramn aproape pe "dinafara de mp aratie". 765. Toti care nu cred si nu urmeaza lui Dumnezeu sunt morti naintea lui D umnezeu.

La acestia s-a referit Iisus cnd descurca pe al doilea spre rostul sau: "l asa mortii sa-si ngroape mortii lor". Ar fi surprinzator raspunsul vreunuia: "Doamne, lasa-ma sa-mi ngrop necred inta mea!" 766. Cnd ti-a gasit Dumnezeu vreo treaba pentru mparatia Sa ntre oameni, ai ispravit toate obligatiile lumii. 767. A fi ucenicul lui Iisus nu nsemneaza a te opri la mijlocul uceniciei. A fi ucenicul lui Iisus nsemneaza o prevedere, un razboi si a-ti zidi o cetate. A nu-ti face socoteala aceasta nsemneaza a te face de rs. Iar a nu te face de rs nse mneaza a-L urma pe Iisus n toata calea vietii Sale pamntesti, chiar daca ultimul p as al caii l vei avea de facut rastignit pe o cruce. "Dumnezeu poarta pasii omulu i", iar acestea sunt marile hotarri spre El. 768. Vecinul tau bate crsmele, verisoara ta a fugit necununata, feciorul t au fuge de biserica, copiii tai umbla la joc seara si scuipa dupa preot. N-ai pe nimeni de adus la Iisus? Poate ai de gnd sa te aduci pe tine. 769. O ntlnire cu Iisus nseamna o misiune, nseamna chemare la apostolie si la toate riscurile trairii de Dumnezeu ntre irozii neamurilor, pe care, de asemenea , trebuie sa-i iubesti. Nu cumva sunteti si voi cautnd pe Iisus? Voi stiti despre Iisus o multime de lucruri, dar nu-L stiti pe El. Si pna nu-L gasesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ti gasesti nici sensul tau , nici sensul lumii. Este la mijloc o revelatie tripartita, care trebuie sa aiba loc. Omul este vesnic n cautare dupa ceva, ce nseamna mai mult dect haina si mncare a. El este n cautarea lui nsusi. Aspiratia sufletului dupa realizarea desavrsirii s ale, asta este toata istoria omului. Marginirea ta, te doare, stiu. Dar cnd aceasta a ajuns un dar al constiint ei, este semn ca Dumnezeu, nemarginitul vrea sa cresti spiritual pe dimensiuni d ivine. Aceasta tsnire n constiinta a darului nemarginirii, este pentru tine argume ntul decisiv al existentei Sale si a rudeniei tale cu El, daca te gasesti pe tin e n functie de Dumnezeu - nasterea ta n adevar. Toti marii mistici, fara deosebire de confesiune, au nvatat ca, n demnitate, n adncul lumii spirituale se savrseste un proces divin, n care apar relatiile lui Dumnezeu cu omul: nasterea lui Dumnezeu n om si nasterea omului n Dumnezeu, adnc n care se ntlnesc iubitorul si iubitul. Acolo sunt adevarurile experientei spirituale, adevarurile vii, nu categoriile metafiz ice sub substante alegorice. 770. O traire a vietii lui Iisus, a primejdiilor la cte te expune aceasta, grabeste sfrsitul. VEDENIILE 771. Predania Bisericii Rasaritene se fereste de vedenii si si fereste si fiii, ntruct acestea nu sunt neaparat trebuitoare mntuirii si, desavrsirea, la care suntem chemati, lasa n urma orice vedenie. Revelatia e deplina, iar cele ce mai l ipsesc le asteptam la a doua venire. 772. Riscurile imaginatiei sunt ocolite n duhovnicia Rasaritului (naluciri le false). De aceea Rasaritul mediteaza fara imagini chiar contra imaginilor, chiar vedeniile reale le refuza - nu din rea credinta sau din mpotrivire, ci din grija de a nu gresi, primind orice. Si se stie ca Dumnezeu nu Se supara cnd se sta pe a cest punct de vedere. Singura pomenire ortodoxa este aceea care nu pune nici un tipar pe minte, care nu statorniceste nici o imaginatie sau imagine. Exemplu: "A devar", "Duh", Numele lui Iisus din rugaciunea calugarilor: "Doamne, Iisuse Hris toase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul". VICLENIA 773. Dumnezeu iarta nestiinta, dar viclenia ba. Iar omul cu socoteala vic leana e acela care-si da cu voia toata tineretea dracilor, ramnnd ca lui Dumnezeu sa-I dea o batrnete distrusa. Nu-i va fi zvrlita si batrnetea laolalta cu tineretea ? VIRTUTILE 774. Daca Domnul e ascuns n poruncile Sale, fireste ca este si n stradania pentru dobndirea virtutilor. El este puterea sau sufletul nevointelor virtutii. 775. Daca prin porunci Domnul ni Se mbie, asa zicnd, dinafara, ca principiu atractiv, prin virtuti Domnul se manifesta dinlauntru, ca principiu impulsiv. P

orunca ar fi Cuvntul lui Dumnezeu ca ndemnare din afara, iar virtutea ar fi Cuvntul lui Dumnezeu ca ndemnare dinlauntru. VOTURILE MONAHALE 776. Dintre cele trei fagaduinte (monahale), cea mai grea e ascultarea, p entru ca are de biruit mai mult patimile mintii, care discuta cu Dumnezeu, n loc sa asculte fara discutie. 777. Obligativitatea voturilor monahale poate nceta numai n cazul extrem de rar cnd se ntmpla din motive clinice a personalitatii omenesti, deci si a constiin tei n cazul deplinatatii de constiinta, nsa fagaduintele ramn obligatorii iar lepad area lor pacat. 778. ncetarea voturilor e ncetarea calugariei. 779. Manastirile cu viata de sine au slabit votul ascultarii si al saraci ei si, din pricina aceasta, sunt o forma decadenta de monahism. VRAJBA CONFESIONALA 780. Numai sila unei prigoane peste tot pamntul mpotriva crestinilor i va ho tar sa lase la o parte orice vrajba confesionala si sa fie una, cum au fost la nce put. Nu vor scapa de sub tavalugul urgiilor istoriei pna nu vor veni si la mintea aceea sa asculte si sa mplineasca, macar la sfrsit, rugamintea cea mai de pe urma a Mntuitorului n lume. Poate ca n vremile acelea abia vor mai fi crestini, dar oricti vor ramne, ac eia trebuie sa treaca peste ceea ce ar fi foarte bine sa treaca crestinatatea vr emii noastre si sa fie una. Primejdia comuna s-a aratat n lume, unirea crestinatatii ntrzie Doamne, pna cn d? VRAJBA N CASA 781. Vrajba n casa vine din pacate. Toate si au izvorul n pacate. Neaparat v ine vrajba n casa, daca: 1. Casatoria s-a nceput cu stngul, adica cu desfrnarea; 2. Mai vine apoi, daca sotii traiesc n casatorie nelegitima, sau fara cunu nie bisericeasca. Este un prim pacat, pe care toti l platesc cu vrajba. De aceea, toti trebuie sa intre la cumintenie si sa se legiuiasca daca sunt asa; 3. Din curvii nemarturisite, facute nainte sau dupa casatorie. Astfel au i ntrat ntr-o casa noua, cu o pecete draceasca pe trupul si pe sufletul lor si pent ru ca nu si-au marturisit acel pacat, are sa le sparga casa, tocmai pentru ca nau omort pe diavolul, care este cel care facea acest lucru; 4. Lacomia de avere a unui parinte cnd si-a maritat sau si-a casatorit fe ciorul. O asemenea casatorie nu tine, pentru ca s-a facut cu o lucrare a diavolu lui. De vei marita fata ta numai pentru avere, casatoria lor va sfrsi cu vrajba s au cu spargerea casei aceleia. Prin urmare, cumintiti-va parintilor cu sfaturile , cnd va maritati fetele sau va nsurati feciorii! 5. Nepotrivirea de vrsta. Sunt parinti care-si marita fetele la 14-16 ani, iar la 18, 19 ani fata lor este vaduva si nca cu copil. Aceasta din cauza nepotr ivirii de vrsta, caci ce poate face o fata asa tnara n fata unui vlajgan, om n toata firea. Aceasta diferenta mare de vrsta este un pacat naintea lui Dumnezeu. Si din cauza aceasta, casa aceea nu tine, ci se sparge si n aceste cazuri parintii treb uie sa recunoasca ca au dat un sfat prost. 6. Din negrija de suflet a celor din casa, din negrija de spovedanie, de Sfnta mpartasanie si de rnduielile Bisericii, care sunt poruncile lui Dumnezeu, car e daca nu se pazesc, pazesc pe ale diavolului si nu pot sa aiba liniste; 7. Din petrecere fara post. Cei ce se umplu de mnie sunt cei plini de fier e, care se nmulteste n corpul omului atunci cnd mannca carne multa si nu posteste. P lin de fiere fiind, te umpli de mnie si astfel si sar n cap unii la altii. Asa, pen tru o vorba ct de nensemnata, pentru o bucata de lemn ce nu e la locul ei, i sare n cap celuilalt; 8. Si o ultima pricina este desfrnarea sotilor. Dar sotii cum desfrneaza, cn d sunt legiuiti? Asa bine, caci nu mai tin seama de miercuri, de vineri, de zile le postului si de sarbatori. Nu mai tin nici o rnduiala. Si bate Dumnezeu nernduia la ca sa se faca rnduiala. VRAJMASUL - ANTIHRIST 782. Potrivnicul a dat primul razboi cu Adam n rai si, prin el, cu noi cu

toti, ntruct toti eram n Adam (Romani 5, 12). E primul razboi pierdut de om. nfrngere a lui nsa o repeta ntreg neamul omenesc, mii de ani de-a rndul; iar ceea ce a facut Adam facem si noi, fiecare. E limpede ca la mijloc a fost o neascultare, o ncovo iere a unei meniri, data omului de Dumnezeu (A se vedea si Sfntul Maxim Marturisi torul, Raspunsuri catre Talasie, Filocalia vol. 3). 783. Mntuitorul a nfrnt nti pe potrivnicul n duh, n aparitia lui personala din ustie, biruind prin dragostea de Dumnezeu ispita aceluia cnd l mbia cu momeala plac erii din materia lumii. Noi, muritorii n-avem de a ncepe lupta de la aratarea fat isa si personala a potrivnicului; caci, dupa unii, ne-ar fugi mintea de spaima a ratarii lui nfioratoare. E lucru stiut ca sistemul nostru nervos, ravasit de attea vicii savrsite de noi sau de un sir ntreg de parinti naintasi, nu suporta impresii prea tari, ca peste toate acestea sa ramna sanatos. Noi trebuie sa ncepem urmarea Mntuitorului de la purificarea de patimi, ca sa ajungem dupa multa vreme la o sa natate, fizica si psihica, n stare de a ne apropria, fara primejdii grave, acolo de unde doar Iisus a nceput lupta. E lucru stiut si probat de medicina ca spaimel e (traumatismele) peste puterea de rabdare a sistemului nervos l dezechilibreaza si, dupa slabiciunea la care-l gaseste, poate sa-l duca pna la boala epilepsiei, care seamana mult cu ndracirea, descrisa de Evanghelii. Fireste ca si noi n lupta cu patimile - treaba de ncepatori, dar care poate tine o viata ntreaga - trebuie sa dam cu el o lupta n duh. n aceasta lupta nca sunt em scutiti prin rnduiala dumnezeiasca de a-l vedea n toata fioroasa lui prezenta. De la aceasta deosebire ncolo, lupta pentru mntuire, att a Mntuitorului, ct si a ucenicului, urmeaza aceeasi carare si stadii. Astfel, dupa ce Iisus l-a batut pe potrivnic n pustie, a venit sa-l bata si n lume, n societatea omeneasca stapnita de acela. De aceea, urmnd pe Domnul, spunem ca mntuirea nu se cstiga cu o fapta ra zleata, ci presupune si o fata sociala; nimeni nu se mntuieste singur; de mntuirea sa se mai leaga o multime de oameni. 784. Mndria lui nu poate rabda bataie; acesta-i chinul pacatului sau ca, t otusi, trebuie s-o capete. Deci, daca a fost batut cnd se lupta cu noi din afara, prin gura lumii, daca a trebuit sa fuga rusinat, dupa zeci de ani de lupte dinl auntru, din trup si din suflet, atunci sufletul si mintea, facndu-se curate, l pri nd n prezenta nevazuta. Atunci, nemaiavnd ce face, vine n persoana sa se razboiasca cu noi. De acum ncepe razboiul mintii omului cu mintea cea vicleana, sau razboiu l nevazut. Spre razboiul acesta nsa sa nu ndrazneasca nimeni, de n-a fost chemat d e Dumnezeu cu rost de a rusina puterea vrajmasa si a mai ntari neputinta oamenilo r spre razboi, caci nu e un razboi de gluma. 785. Asupra diavolului avem aceste trei arme: Numele Domnului si al Maici i Domnului, despre care zice Sfntul Ioan Scararul ca: "Arma mai tare n cer si pe p amnt nu avem, ca numele lui Dumnezeu". Iar a doua arma pe care o avem mpotriva put erii vrajmase este Sfnta Cruce (1 Corinteni 1, 18). (As ntreba pe cei ce nu au cruce: cu ce semn va aparati voi de diavol ?) Ei nsa nu au semn, ca nu-i lasa (diavolul n.n.) sa-l faca. Nu n zadar semnul Crucii l numeste Biserica: "Arma nebiruita asupra diavolului, Crucea Ta n e-ai dat". Iar a treia arma de aparare este smerenia sufletului. Deci, chiar n ce asul tulburarii tale, sa zici n adncul inimii: "Pentru pacatele mele patimesc aces tea, Doamne, izbaveste-ma de cel rau". Si ntoarce-te cu inima buna catre Dumnezeu , orice gnduri rele ai avea, palmuindu-ti mintea, caci vede Tatal osteneala fiulu i si nicidecum nu-l lasa. 786. ngaduie Dumnezeu ispititorului sa se apropie, ca un vames al vazduhul ui, de robii lui Dumnezeu ca sa-i cerce nu cumva sa se mai afle la ei ceva iubir e de sine, ceva mndrie, sau parere nalta, si prin aceasta sa-i ntineze iarasi n cele dinti, sau n mai mari sa-i cufunde. 787. El e "acela" care va veni n numele sau - nu al lui Dumnezeu - evreu d e neam, care va tirani sub ascultarea sa tot pamntul. Caci "acela" va primi sa fi e mparat peste stralucirea tuturor mparatiilor pamntului (Matei 4, 8-9). 788a. Diavolul da sfaturile lui la toti, dar nu are putere peste cei ce n u-l asculta! 788b. Sa nu vorbesti niciodata despre proiectele tale, caci cel rau stie doar ce vorbesti nu si ce gndesti si ti le nimiceste. 789. Diavolul stie si el Scriptura, nsa diavoleste, deoarece mintea lui fi

ind nebuna, strmba ntelesul oricarui cuvnt, de vreme ce el nu sta n adevar, ci n minc iuna. 790. "Acela" nu se multumeste numai sa nsele pe oameni cu amnarea pocaintei pe mine, pe poimine, la batrnete, ci lupta nebun cernd: 1. moarte lui Dumnezeu; 2. moarte nvataturii Sale; 3. moarte crestinilor, ucenicilor Sai; 4. pustiire Biseri cii Sale si oprirea Sfintei Jertfe celei de-a pururi, care este Sfnta Liturghie. 791. Vrajmasul, ca sa-si ajunga tinta faradelegii, mbie sufletului ispita n ti, cea prin placere, aducndu-i momeli placute la vedere si bune la gustare, potri vite cu fiecare putere frnta a sufletului n parte. 792. Diavolul prezinta patimile din om ca placute si usoare. 793. Toata stradania potrivnicului aceasta este: sa desfaca dragostea si cunostinta noastra de Dumnezeu si sa le dea, prin patimi, ca obiect de preocupar e nimicul si absurdul. De aceea, vicleanul nu se da la o parte de a reduce la ni mic si la absurd chiar si virtutile. Drept aceea, e destul sa izbuteasca o mutar e mai ncoace, mai aici, a scopului ultim al virtutilor si cu asta a redus la nimi cul slavei desarte si la absurd toata stradania virtutii. Iata-ne, printr-o sing ura ntorsatura maiastra a vicleanului, desertnd virtutile n sacul spart al patimilo r si culegnd, n schimb, vorbe goale de la oameni si rnjetul lui sinistru. Trebuie, deci, multa si adnca deosebire a gndurilor. 794. Diavolul stie ct iubeste Dumnezeu pe om, de aceea l praste nencetat naint ea lui Dumnezeu, ca-I risipeste avutiile. 795. Cel rau vrea sa ocupe scaunul lui Dumnezeu. 796. Cu trecere de vreme, satana s-a mai iscusit n rele. Pe cine poate sal ntoarca mpotriva lui Dumnezeu, o face, rnjind (1 Petru 5, 8) bucuros; pe cine iub este pe Dumnezeu, dar calatoreste fara sfat si ntrebare, l nvata si el sa iubeasca pe Dumnezeu si-l lauda, ca face bine - fara sa priceapa unul ca acesta ca a cazu t la lauda straina si ca n credinta lui s-a nclcit un fir subtire de putere vrajmas a. 797. Vicleanul baga de seama ce face Dumnezeu si face si el la fel. Trimi te Dumnezeu slujitori, trimite si el; trimite Dumnezeu vedenii, se arata si el. Propovaduieste Dumnezeu iubirea de oameni fara deosebiri si margini, propovaduie ste si el. Cu un cuvnt: contraface tot ce face Dumnezeu si da de rpa pe oameni cu multimea nselaciunilor. S-a facut de-o ndrazneala nemaipomenita, nct si lumina dumnezeiasca o contra face, nu n ntelesul ca s-ar putea apropia sa strmbe adevarata lumina, caci l-ar fac e scrum si nu poate sta ntr-nsa, ci naluceste si el o lumina, cu care amageste pe cine poate si pe cine vede ca umbla cu ndrazneala dupa daruri dumnezeiesti, nainte de dobndirea smereniei statornice. Asa se preface n chip mincinos si n nger al lumi nii (2 Corinteni 11, 14) si n hristos mincinos (Matei 24, 24) si nseala pe multi, zicnd: "Eu sunt hristos!" (Luca 21, 8). Si te trimit sa propovaduiesti si sa faci cutare si cutare... 798. Stiti cum sunt nebunii: se dau pe sine de ceva mare si pretind sa li se supuna oamenii, se cred pe sine stapni si mparati, ca asa cere boala lor; cu a tt mai vrtos o cere Lucifer, ncepatorul nebuniei. Deci, orice iubire, n paruta lui mp aratie, e o risipire; si orice ura - dupa voia lui cea rea - o mare fapta buna. Dar, mparatia fiind de drept a lui Dumnezeu, care este lumea ntreaga, chivernisita de oameni cu ura, nu cu iubire, ngramadeste pe cheltuitorii ei cu o mare datorie de plata lui Dumnezeu. Orice ascultare de Stapnul adevarat al lumii e o dauna n mp aratia "stapnului" nebun si orice ascultare de stapnul nebun al pamntului ngramadest e pe oameni sub povara unei datorii sau greseli facute lui Dumnezeu. 799. Cum zice un Parinte, Antihrist - care nu se multumeste numai cu necr edinta sa, ci vrea necredinta tuturora - nu va avea astmpar dect n ziua cnd ar izbut i sa ucida pe Dumnezeu si sa-L azvrle din inima si mintea celui din urma credinci os ramas pe pamnt; si nu rvneste, nebunul la o mndrie mai mare, dect aceea de a term ina o data cu Dumnezeu, iar n locul Lui sa-si mplnte n sufletul omului ca pe o sabie a iadului, chipul sau de fiara. 800. Chinurile cele de pe urma, cele de la Antihrist, n care va lucra toat a puterea Satanei, vor ntrece toate prigoanele cte s-au ntetit asupra crestinilor, de la nceput pna n zilele acelea. CELE MAI FRUMOASE CUVINTE ALE PARINTELUI ARSENIE BOCA EXPLICATE DE PARINTELE

TEOFIL Parintele Arsenie a fost un om cu o capacitate sufleteasca deosebita si c red ca Parintele, orice ar fi fost, ar fi fost un om deosebit. Adica daca era in giner, nu era un inginer comun; daca era profesor, era un profesor exceptional; daca era un doctor, era un doctor deosebit. El a avut o nzestrare nativa deosebit a si cnd l-am cunoscut eu, n '42, avea 32 de ani si deja avea un nume mare. Cum a ajuns la aceasta Parintele nu a spus niciodata, nsa eu, personal, cred ca a avut o nzestrare de la Dumnezeu pe care daca nu o ai nu poti fi niciodata ceea ce a fo st Parintele Arsenie. Apoi el a studiat mult, nu numai Teologie, ci a studiat si arta, a facut Scoala de Belle Arte, sectia pictura, a facut si ceva Medicina, c unostea si chestiuni de medicina, si toate acestea la un loc i-au dat capacitate a de a lucra ca un om bine nzestrat si cu o cultura bine pusa la punct. Cndva stateam n fata unei icoane facute de Parintele Arsenie la Bucuresti p entru manastirea noastra, o icoana cu Adormirea Maicii Domnului, care se gaseste acum n Muzeul manastirii noastre. Stateam n fata acestei icoane si o prezentam un ui cadru universitar de la Sibiu, si zic: "Eu cred ca Parintele Arsenie este un geniu". Si respectivul spune: "Asta nseamna ca are o cultura perfecta si nca ceva" . Si zic eu: "Nu stiu daca are o cultura perfecta, dar sunt sigur ca are nca ceva ". Asta a fost Parintele Arsenie. Avea o putere de sinteza deosebita, o putere de intuitie si o putere de a cunoaste totdeauna esentialul ntr-o chestiune. Cnd i puneai o problema, el imediat avea raspunsul. Si de la el au ramas si cuvinte scrise, n manuscrisele lui. De p ilda, cnd l-am ntlnit eu pentru prima data, mi-a si spus un cuvnt, o formula. Zice: "Ma, nu toti din lume se prapadesc, nici toti din manastire se mntuiesc". Deci av ea o posibilitate de a formula ceva. Sau cndva spunea el asa: "n mintea strmba si l ucrul drept se strmba". Asta le place la multi, am bagat de seama ca le place. Cnd le spun ca Parintele a zis ca: "n mintea strmba si lucrul drept se strmba", oameni i rd, n general. De ce rd? Pentru ca si dau seama ca asa e. Numai ca e greu sa stii cnd ti-e mintea strmba. Sau zicea Parintele ca: "Cea mai lunga cale e calea care d uce de la urechi la inima", adica de la informatie la convingere. Si zicea Parin tele ca: "Mustrarea nvinge, dar nu convinge", sau ca: "Bobul lui de gru se preschi mba n taciune, iar el se crede gru nedreptatit". Din cti oameni am cunoscut eu lucratori n Biserica, Parintele Arsenie a fos t unic. Unic prin gndirea lui, prin stilul lui de lucru. Dragostea lui Dumnezeu pentru cel mai mare pacatos este mai mare dect drag ostea celui mai mare sfnt fata de Dumnezeu. Parintele Arsenie a zis o vorba ct lumea asta de mare - ba mai mare dect lu mea asta! Si anume a zis asa: "Iubirea lui Dumnezeu fata de cel mai mare pacatos i mai mare dect iubirea celui mai mare sfnt fata de Dumnezeu". Nu poate iubi un sfn t pe Dumnezeu, ct ar fi sfntul de mare, ct iubeste Dumnezeu pe cel mai mare pacatos ; si-l asteapta; si vrea sa-l primeasca; si alearga naintea lui, dupa cum citim n pilda cu fiul risipitor, unde se spune ca tatal nu l-a asteptat pe fiul care se n torcea; l-a asteptat ntr-un fel, dar cnd l-a vazut ca vine, nu l-a mai tinut locul : a alergat naintea lui, ca sa-l primeasca, sa-l mbratiseze, sa-l sarute, sa-l aju te, sa-l aseze iarasi n starea din care a plecat. Pentru ca din inima lui, fiul n -a plecat niciodata! El a ramas n inima tatalui, asa cum ramnem noi n inima lui Dum nezeu, n inima Mntuitorului nostru Iisus Hristos, n inima Maicii Domnului, orict de departati am fi, oricte rele am face. Pna traim n aceasta viata Dumnezeu nu ne para seste. Noi putem sa parasim pe Dumnezeu, dar Dumnezeu nu poate sa ne paraseasca pe noi. Cu o astfel de afirmatie, Parintele ne da ncredere n bunatatea lui Dumneze u, n iubirea lui Dumnezeu fata de noi, pacatosii, caci se afirma si n rugaciunile de dezlegare ale sfintei noastre Biserici, ca mila lui Dumnezeu este tot att de m are, tot att de infinita, cum este de infinita si marirea Lui, de vreme ce se spu ne: "Ca precum este marirea Ta, asa este si mila Ta". Cuvntul spus de Parintele A rsenie, n formularea de mai sus, ne aduce aminte si de ceea ce spune Psalmistul, prin cuvintele acestea: "Ct e de sus cerul deasupra pamntului att de mare e bunatat ea Lui (a lui Dumnezeu) spre cei ce se tem de Dnsul. Ct de departe e Rasaritul de Apus, atta a departat El de noi faradelegile noastre. Cum miluieste un tata pe co

piii sai, asa miluieste Domnul pe cei ce se tem de Dnsul" (Psalmul 102, 10-13). Sa-ti feresti capul de frig si de prostie! E un cuvnt care merita sa fie stiut si urmat, el putnd fi de folos tuturor celor ce nu iau aminte la ei nsisi, tuturor celor care vor sa braveze si nu se gnd esc la urmarile pe care le pot avea, spre raul lor, niste atitudini care nu sunt destul de bine gndite si controlate. Sa luam, deci, aminte la cuvntul de mai sus si sa-l mplinim n cele doua laturi ale lui. n mintea strmba si lucrul drept se strmba. Asa obisnuia sa spuna Parintele Arsenie, care urmarea pentru oameni o min te dreapta si lucruri drepte si ndreptare spre mintea cea buna. Valoarea acestui cuvnt o intuiesc toti cei ce l aud, si asta se ntmpla des, caci noi l aducem naintea v izitatorilor si nchinatorilor nostri, mai ales atunci cnd au prilejul sa vada o pi ctura a Parintelui Arsenie reprezentnd Adormirea Maicii Domnului, pictura n fata c areia se opresc cu admiratie multi dintre cei ce viziteaza Manastirea Brncoveanu de la Smbata. Mintea se strmba n urma patimilor si se ndreapta pe masura curatirii d e patimi. Cnd mintea se ndreapta, vede lucrurile drept, deci asa cum sunt ele. "n m intea strmba si lucrul drept se strmba". Asta le place la multi, am bagat de seama ca le place. Cnd le spun ca Parintele a zis ca "n mintea strmba si lucrul drept se strmba", oamenii rd n general. De ce rd? Pentru ca si dau seama ca asa e. Numai ca e greu sa stii cnd ti-e mintea strmba. Cea mai lunga cale este calea care duce de la urechi la inima. Cea mai lunga cale este calea care duce de la urechi la inima, adica de l a informatie la convingere. Oameni de informatie religioasa sunt mai multi dect c ei ce au convingeri religioase. E necesara si informatia, care adeseori se face prin auzire. Dar a ramne la informatie nseamna doar a fi la nceputul drumului, "la urechi". Pna la inima mai e o cale lunga, "cea mai lunga cale". Un suflet trist este un suflet cu luminile stinse. Cuvntul acesta ne aduce aminte de un cuvnt asemanator, cu circulatie mai al es n lumea din Apus: "Un sfnt trist este un trist sfnt". Parintele a fost ntotdeauna pentru optimism, pentru bucurie, credinta noastra fiind "izvor de bucurie", cre stinismul fiind "religia bucuriei". Domnul Hristos le-a spus ucenicilor Sai: "Ac estea vi le spun, ca bucuria Mea sa fie ntru voi si ca bucuria voastra sa fie dep lina" (Ioan 15, 11). Bobul lui de gru se preschimba n taciune, iar el se crede gru nedreptatit. Asa caracteriza Parintele Arsenie pe omul care se abate de la cele bune s i care nu cauta si nu primeste ndreptarea, ci si explica el mai bine cele pentru s ine condamnnd pe cei ce vreau sa-l ndrepte. nceputul oricarei ndreptari este sa-ti r ecunosti greseala. "Cnd greseala s-a facut n tine asezare si adevar", cnd o ai ca d eprindere si o mai si justifici, atunci "nu mai e greseala, ci e pacat de moarte ". ntr-o astfel de situatie, cel ce se crede a fi drept, fara sa si fie de fapt, nu mai e bob de gru, ci doar taciune. Mustrarea nvinge, dar nu convinge. Este si aceasta o cugetare la care e bine sa luam aminte. Are si mustrare a rostul si puterea ei, dar ea, ca si constrngere, doar nvinge, nsa de convins nu c onvinge. De la nvingere pna la convingere e o cale lunga, poate tot att de lunga, ct cea de la informatie la convingere, ct cea de la urechi la inima. Ajutati-ma sa va pot ajuta. Asta nseamna ca nu cel care vrea sa te ajute te ajuta cel mai mult, ci tu esti cel care poti sa fii ajutat. Daca esti deschis spre ajutor te poate ajuta o mul de lnga tine si omul superior tie; dar daca nu-l recunosti superior, ba, dimp otriva, l judeci si-l calci n picioare, atunci nu te poate ajuta, pentru ca omul e ste fiinta care poate zice nu, si zice nu! Daca tot trebuie sa suferim, macar sa nu suferim zadarnic. Pentru a putea folosi suferinta spre binele sau, omul trebuie sa creada c

a suferinta are un sens pentru el, chiar daca pe moment nu ntelege. De fapt, cel care ntelege si stie cum sa suporte suferinta, nu mai sufera. Sa ai ntelegere fata de neputinta omeneasca. Parintele Arsenie, Dumnezeu sa-l odihneasca, mi-a spus cndva un cuvnt; de f apt, nu mie, ci unui parinte, pe atunci student la teologie, un cuvnt pe care eu l socotesc cel mai important cuvnt pe care l-am auzit de la el din cte stiu ca le-a spus si le-a scris, anume: "Sa ai ntelegere fata de neputinta omeneasca". Ma, nu toti din lume se prapadesc, nici toti din manastire se mntuiesc. Avea o putere de sinteza deosebita, o putere de intuitie si o putere de a cunoaste totdeauna esentialul ntr-o chestiune. Cnd i puneai o problema, el imediat avea raspunsul. Si de la el au ramas si cuvinte scrise, n manuscrisele lui. De p ilda, cnd l-am ntlnit eu pentru prima data, mi-a si spus un cuvnt, o formula. Zice: "Ma, nu toti din lume se prapadesc, nici toti din manastire se mntuiesc". Deci, a vea o posibilitate de a formula ceva. Nici abuzul, nici refuzul. n legatura cu sexualitatea n familie, Parintele Arsenie zicea: "Nici abuzul , nici refuzul". Fiecare dintre noi ducem un necredincios n spate. Zicea Parintele Arsenie referindu-se la trup: "Fiecare dintre noi ducem u n necredincios n spate". Nasteti-va sfinti! Parintele Arsenie i ndemna pe oameni sa nasca sfinti. Binenteles ca pentru a naste sfinti trebuie sa fii sfnt sau trebuie sa tragi de tine spre idealul sfint eniei. Si cnd ncepem sa ne ocupam de noi nsine, putem sa ne cunoastem, sa aflam neg ativele noastre, sa cunoastem ncarcatura data de altii si pusa n noi, s-o rezolvam ; dar aceasta cere timp si osteneala. Cu mine de doua ori trebuie sa se ntlneasca omul... Parintele zicea ca de doua ori trebuia sa se ntlneasca omul cu el: o data cn d i spune si a doua oara la moarte, sa-i spuna daca a facut ce i-a spus. Foarte c orect! Ce rost are sa mearga, cum merg unii, ca sa-i spuna unul, ca sa-i spuna a ltul, ca un cuvnt de folos, ca nu stiu ce... si-apoi aduna la cuvinte de folos si nu mplineste nimic! Oxigen, glicogen, somn, sa-ti pastrezi hormonii si sa ai conceptie de via ta crestina. A trecut pe la mine un tnar care a fost la Parintele Arsenie. Si stiind eu ca a fost la Parintele Arsenie, zic: "Mai, ce ti-a spus Parintele Arsenie?". Si tnarul acela spune: "Stiti ce mi-a spus? Oxigen, glicogen, somn, sa-ti pastrezi hormonii si sa ai conceptie de viata crestina". Se cunoaste ca Parintele a nvatat medicina si ca de fapt el si dadea seama ca omul este si trup, nu e numai suflet. Eu am dat un ndrumar pentru suflet. Pari ntele vine si da ceva pentru trup si zice: Oxigen. Ce nseamna asta? Aer ct mai bun , sa traiesti n aer ct mai bun. Glicogen: sa ai o hrana rationala, caci numai asa poti sa ai un echilibru organic. Sa ai glicogen, adica zahar din ficat. Cum? Pri ntr-o hrana rationala, nici mai mult nici prea putin. Dupa aceea somn. Sunt unii care spun ca e destul calugarului sa doarma un ceas. Daca m-as ntlni cu acela car e a spus asa, i-as spune ca nu are dreptate. Stiti de ce? Pentru ca somnul e o b inecuvntare de la Dumnezeu si Parintele si-a dat seama de lucrul acesta. De curnd, am gasit n volumul XI din Filocalie ca trebuie sa dormi cel putin sase ore, e ma i rational Sfntul Varsanufie dect cel care a scris n Pateric ca e destul sa dormi n umai un ceas. Si Parintele Arsenie zicea ca cel putin sase ceasuri de somn conti nuu. Cel putin, adica nseamna si mai mult. Binenteles, nu vreo zece ceasuri, cum d orm unii acuma, vara, se culca pe la zece si se scoala a doua zi tot pe la zece. E cam prea mult.

Al patrulea punct: sa-ti pastrezi hormonii, adica sa nu faci risipa de en ergie sexuala. Si Parintele si noi care spovedim, ntlnim oameni darmati prin abuzur i si, de aceea ndraznim sa spunem: fiti atenti, nu faceti abuz, nu faceti risipa de energie sexuala. Si al cincilea punct: sa ai conceptie de viata crestina, adica sa nu umbl i dupa alte conceptii de viata, stiu eu, yoga, zen si altele. Conceptia de viata crestina, cta o avem, ne statorniceste n gndul si dorinta de a ne ridica mai presus de fire, de a ndumnezei firea, prin harul si ndurarile si iubirea de oameni a lui Dumnezeu. Tocmai de aceea folosim si resursele firest i, cte le avem la ndemna: aerul (aerul bun), hrana rationala, somnul si energia vit ala, pe care nu vrem sa o risipim pe placeri, ci vrem s-o canalizam spre binele nostru material si spiritual. Asa dorea Parintele Arsenie, care a formulat ndrept arul de viata, pe care l-a predat tinerilor si oricui care vrea sa ia aminte la el. Domnul Hristos a fost rastignit cu spatele pe crucea materiala si cu fata pe crucea spirituala. Unii dintre calugari nu sunt calugari, ci cuiere de haine calugaresti. Cine face curte nu face carte. Pe o pictura facuta de Parintele Arsenie cu Judecata de Apoi e scris: "Tu esti noi". "Tu esti noi", ca si cnd ar spune faptele oamenilor: Fii atent ca tu cum esti acum, sa stii ca esti noi, tu esti ceea ce ai facut, tu esti ceea ce ai gndit, tu esti ceea ce ai vorbit, tu esti ceea ce ai simtit, tu esti ceea ce ai citit. Tu esti noi. Noi ne-am alcatuit n tine. Cartea vietii tale esti tu nsuti. MARTURII P.S. Daniil Partosanul Parintele Arsenie Boca - o abordare simpatetica a relatiei tnar-duhovnic1 "Parintele Arsenie stia c la tinerete se pune temelia vietii omului, a dez voltrii omului pentru mai trziu si pentru totdeauna si de aceea era si nconjurat de tineri; l cutau tinerii si l ascultau si-i primeau povetele si sfaturile, venite c a din partea lui Dumnezeu. Simteai, cnd ti vorbea Parintele Arsenie, ca ti vorbeste Dumnezeu prin Sfintia Sa". Prea Sfintitul Dr. Daniil Partosanul, Episcop vicar al Mitropoliei Banatu lui cu atributii n administrarea Episcopiei Romne din Iugoslavia Dupa 160 de ani, credinciosii romni ortodocsi din Banatul Iugoslav au epis cop, n persoana P. S. Sale Daniil Partosanul. Nascut la 23 septembrie 1957 n Hatag el, com. Densus (jud. Hunedoara), P. S. Sa este unul dintre cei ce au lasat frum oase urme n spiritualitatea Tarii Hategului. La 25 martie 1984 (dupa absolvirea I nstitutului Teologic din Sibiu si a cursurilor postuniversitare ale Faculta!ilor de Teologie Ortodoxa din Bucuresti si Tesalonic-Grecia) intra n monahism la Mana stirea Hodos-Bodrog, fiind hirotonit preot la 10 aprilie 1984. Din 1991 este cad ru universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Arad, disciplina Patrologi e si literatura postpatristica. ntre 1986 - 1999 este preot la Prislop si Densus. ntre 1999-2000 ctitoreste schitul Retezat. La 31 martie-1aprilie 2001 este hirot onit episcop vicar al Mitropoliei Banatului, cu atributii n administrarea Episcop iei Romne din Iugoslavia (cu sediul la Vrset). - Prea Sfintite Daniil, sunteti unul dintre putinii care l-au cunoscut, m ai ndeaproape, pe Parintele Arsenie Boca, pe acest "ctitor al Filocaliei romnesti" , cum l numea un alt mare ctitor al iubirii de Frumos - si l-am amintit aici pe P arintele Dumitru Staniloae. - Astazi, aici, la Timisoara, ca episcop vicar si administrator al Episco piei Ortodoxe de Vrset, marturisesc naintea lui Dumnezeu si naintea tuturor cititor ilor ca pentru patru lucruri, n mod deosebit, petrecute n viata mea, nu sunt si nu voi fi niciodata vrednic a multumi ndeajuns lui Dumnezeu. n primul rnd, pentru faptul ca, la 15 ani, mi-a ndrumat pasii spre Teologie, respectiv spre Seminarul Teologic din Caransebes, apoi spre Institutul Teologic

din Sibiu, dupa aceea spre cursurile de doctorat de la Bucuresti si, mai apoi, spre Facultatea de Teologie din cadrul Universitatii Aristotelice din Tesalonic - Grecia. n al doilea rnd, pentru faptul ca, la nceputul celui de-al doilea an de stud entie la Sibiu, Dumnezeu mi-a rnduit pasii, n ziua de 26 octombrie, sarbatoarea Sfn tului Mare Mucenic Dimitrie Izvortorul de Mir, spre Parintele Arsenie Boca, pe ca re l-am ntlnit ntia data n casa parohiala a bisericii sale ortodoxe din Draganescu, c omuna Mihailesti, din apropierea Bucurestilor, unde Sfintia Sa, de mai multi ani , picta si lucra n semiclandestinitate la biserica ce astazi i poarta pictura expr imata si reprezentata ntr-un mod deosebit n stil neobizantin curat ortodox, pedago gic, duhovnicesc si chiar profetic. n al treilea rnd, trebuie sa-I multumesc lui Dumnezeu pentru faptul ca mi-a ndrumat pasii nspre viata monahala, mai nti spre manastirea Smbata Brncoveanu unde am fost frate, mai apoi spre manastirea Hodos-Bodrog unde am fost calugarit si n ce le din urma spre sfnta manastire Prislop unde am putut sa fiu mai mult n apropiere a Parintelui Arsenie, n ultimii ani ai vietii Sfintiei Sale. n al patrulea rnd, trebuie sa multumesc lui Dumnezeu si sa-mi plec capul cu nevrednicie pentru harul arhieriei la care m-a chemat si pentru slujba de ierar h si de episcop n Biserica Sa, Biserica Ortodoxa, acum, pentru fratii nostri romni ortodocsi din Banatul Iugoslav, care, dupa 160 de ani, au n persoana mea un iera rh, silindu-ma si straduindu-ma sa-i calauzesc, sa-i pastoresc si sa-i conduc sp re Mntuitorul nostru Iisus Hristos. n viata mea personala, mai multi oameni au avut roluri deosebite. n primul rnd parintii mei. Apoi preotul care m-a botezat si mi-a ndrumat pasii spre seminar ul teologic, profesorii de la Caransebes, Sibiu, Bucuresti, Tesalonic, colegii p rofesori si studenti de la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Arad unde predau n continuare Patristica, .P.S. Sa Mitropolitul Nicolae al Banatului, care m-a prop us pentru alegerea si hirotonirea ntru arhiereu, fratele Traian Dorz, conducatoru l spiritual al Oastei Domnului n anii '70 si '80, pe care l-am cunoscut de asemen ea. Dar n mod cu totul si cu totul aparte, cu totul si cu totul deosebit n viata m ea, un rol crucial l-a avut si-l are persoana si personalitatea duhovniceasca, h arismatica, de statura neopatristica, a Parintelui Arsenie Boca, att de cinstit, de cunoscut, de apreciat, de cautat si de recunoscut chiar si ca sfnt de catre o multime urias de credinciosi. - Mai vorbiti-ne putin despre prima ntlnire cu Sfintia Sa! - Eram student la Sibiu, n toamna anului 1979, cnd, auzind de la maicile de la manastirea Prislop - unde petreceam vacantele de vara, satul meu natal fiind la aproximativ 7 m spre sud de sfnta manastire Prislop, din jud. Hunedoara - de spre Parintele Arsenie. Am ajuns la Sfintia Sa, dupa ce am calatorit cu trenul o noapte, de la Sibiu spre Bucuresti. Prima ntlnire cu Parintele, ca si toate celel alte, m-a marcat profund, m-a rascolit, m-a remontat, m-a zidit sufleteste si du hovniceste. Parintele Arsenie, din nefericire, era atunci civil, ntruct fusese pe nedrept scos din manastirea Prislop prin Decretul 410 din 1959 (Parintele Arseni e a plecat din Prislop la nceputul lui mai '59, si nu datorita Decretului 410 n.n .). Dupa ce a lucrat o vreme n Schitul Maicilor la Bucuresti, dupa ce a pictat pa rtial biserica "Sfntul Elefterie" din Bucuresti, iesind la pensie - o pensie mino ra, n 1968 a nceput pictura bisericii parohiale ortodoxe din Draganescu, unde a lu crat vreme de 15 ani cu multa dragoste, cu rabdare, prin multe ncercari, si unde - cum spunea Sfintia Sa nsusi - a fost cautat si cercetat duhovniceste de o adeva rata "avalansa de oameni". Pun aceste cuvinte n ghilimele pentru ca i apartin si e u nsumi l-am auzit zicnd aceasta. Pe Parintele Arsenie l-am frecventat discret si clandestin n toti anii ct am fost apoi student la Sibiu. Dupa aceea, fiind doctora nd la Bucuresti, am avut prilejul mai mult si mai ndeaproape sa-l ntlnesc, tot acol o, n biserica la Draganescu. De asemenea, cu Sfintia Sa am avut fericirea sa fiu de doua ori n calatorii si drumetii n Muntii Retezat, o data la Sinaia, la Ghelar si n alte parti. - ntlnirile cu oamenii mari ramn, pentru totdeauna, marcate de amintirea si prezenta lor. Ce "urme" a lasat Parintele Arsenie n viata Prea Sfintiei Voastre? - De fapt, Sfintia Sa este cel care m-a ndrumat spre studii si cursuri de doctorat. ntlnirea cu Sfintia Sa a fost decisiva n a lua hotarrea de a intra n monahi

sm. Pe Parintele Arsenie l-am rentlnit de mai multe ori la Manastirea Prislop - un de am ajuns preot slujitor, la sfatul si povatuirea Sfintiei Sale, ntre 1986 si 1 988, 17 decembrie, cnd l-am ntlnit pentru ultima data - Sfintia Sa trecnd la cele ve snice n 28 noiembrie 1989. - Cuviosul Arsenie a fost - o spun cei ce l-au cunoscut si i-au recunoscu t Cararea mparatiei - unul din cei mai mari teologi-duhovnici ai neamului romnesc. Care e "pozitia" Prea Sfintiei Voastre fata de aceasta consideratie? - Parintele Arsenie a fost un om exceptional, un om extraordinar, un om a l lui Dumnezeu, un mare parinte al Bisericii noastre. Pentru mine personal, cel mai mare din veacul nostru si din vremea noastra. Nenteles de multi, neiubit de m ulti, neapreciat de multi, a fost nsa cautat, iubit, stimat, cinstit si n timpul v ietii, si mai ales dupa moarte, de o multime de credinciosi, de o multime de oam eni ai lui Dumnezeu, crestini care sunt deschisi mai mult spre acel simt al sacr ului, al sfinteniei, care radia si pe care-l transmitea personalitatea Parintelu i Arsenie. Despre Parintele Arsenie trebuie sa vina vremea, ct mai curnd posibil, sa s e scrie mai mult, sa se vorbeasca mai mult; si eu sunt absolut sigur, si marturi sesc cu toata responsabilitatea mea de episcop si membru al B.O.R., ca mai devre me sau mai trziu va veni timpul rnduit de Dumnezeu cnd Parintele Arsenie Boca va fi canonizat. Sfintia Sa a fost un mare duhovnic, a fost un pictor bisericesc, a f ost un zugrav de suflete, a fost un predicator de statura patristica, ne-a lasat Cararea mparatiei ca pe o calauza pentru viata duhovniceasca, si sunt sigur ca, de acolo de unde este, ne povatuieste, ne calauzeste, mijloceste pentru noi, ne ocroteste. Iar mormntul Sfintiei Sale de la Manastirea Prislop, duhul Sfintiei Sa le de la Manastirea Smbata-Brncoveanu, ctitoria Sfintiei Sale de la Sinaia, pictur a Sfintiei Sale de la biserica din Draganescu vor vorbi si vorbesc chiar pentru foarte multa vreme, daca nu cumva pentru totdeauna, despre trairea n Hristos, cre dinta n Hristos, dragostea fata de Hristos, despre adevarul Bisericii Ortodoxe, m ormntul Sfintiei Sale si crucea de la mormnt fiind dintre cele mai cunoscute si im portante n acelasi timp si discrete locuri de pelerinaj, unde vin crestini din to ata tara si chiar si din alte parti. Vin, se roaga, aprind o lumnare, se nchina si cer mijlocirea prin rugaciunea de foc a Parintelui Arsenie pentru ei, pentru fa milie, pentru tara, pentru lume, pentru Biserica, pentru noi, toti. - Ce sfaturi deosebite va dadea Parintele? - Legatura dintre un ncepator, cum am fost si am ramas eu, si Parintele Ar senie nu poate fi exprimata si explicata n cuvinte. Am o multime de cuvinte, de nv ataturi, de povatuiri, de sfaturi, dar si mustrari; si multumesc lui Dumnezeu si Parintelui Arsenie, n mod deosebit, pentru aceste cuvinte care m-au zidit launtr ic, care ma tin launtric, care sunt pietrele de temelie ale vietii mele duhovnic esti, atta cta este. Am multe cuvinte de la Parintele Arsenie, am auzit multe cuvi nte, mi placea sa stau n apropierea Sfintiei Sale, ascultndu-l cum vorbea cu oameni i, cum le asculta necazurile, cum le explica problemele si necazurile si cum i po vatuia si i sfatuia. Parintele Arsenie a purtat si a mentinut aprinsa n veacul nos tru o constiinta crestina, duhovniceasca, filocalica, apostolica si patristica d e cel mai nalt nivel si de cea mai adnca si profunda simtire si traire. Eu sunt si gur ca pentru neamul romnesc, pentru poporul romn, pentru ortodoxia romneasca, asta zi, dar mai ales mine si, cu siguranta, poimine, n viitor, Parintele Arsenie va fi pentru noi, romnii, ceea ce Sf. Serafim de Sarov a fost pentru ortodocsii rusi s au Sf. Grigore Palama pentru greci si pentru ortodoxia ecumenica sau alti si alt i sfinti din istoria crestinismului, a ortodoxiei si a Bisericii. - Ce credeti ca ar spune lumii de azi Parintele Arsenie (si o spune, cu s iguranta!)? - Atunci cnd Parintele Arsenie si-a ispravit de scris si de redactat Carar ea mparatiei, a cautat un subtitlu acestei carti, acestei scrieri-testament a Sfi ntiei Sale, si l-a ales pe urmtorul: Un raspuns crestin la nelinistile vremii. Pr in urmare, mesajul Parintelui Arsenie pentru noi, toti, n mod deosebit pentru cei care l-am cunoscut, ca si pentru cei care nu l-au cunoscut, ca si pentru cei ca re nu l-au recunoscut si nu-l recunosc, este credinta n Dumnezeu, n Mntuitorul Iisu s Hristos, n Ortodoxie, n Biserica, n Harul si Darul Sfntului Duh si al Sfintelor Ta ine, prin rugaciune, prin citirea Sfintelor Scripturi, prin umilinta si pocainta

, prin citirea si studiul Sfintilor Parinti si prin ntreaga noastra traire si con ceptie de viata crestina. Parintele Arsenie punea foarte mult accent pe viata du hovniceasca, pe constiinta atotprezentei lui Dumnezeu, pe dezvoltarea n fiecare o m, n fiecare suflet, a acestei constiinte, a atotprezentei lui Dumnezeu. Adica om ul, crestinul, credinciosul, monahul, preotul, ierarhul sa fie constienti de ato tprezenta lui Dumnezeu, de faptul ca Dumnezeu este n orice loc si n orice timp si ne vede, ne aude, ne simte si ne stie tot ceea ce facem, gndim sau vorbim. Si, st iind de acest lucru, traind acest adevar dogmatic, altele vor fi vorbele noastre , gndurile noastre, simtirile noastre, trairile noastre. n explicarea necazurilor si a problemelor oamenilor, a crucilor pe care oamenii le au de purtat, fiecare n tr-un fel sau altul, de la Dumnezeu, Parintele Arsenie promova ideea legii ispas irii, a faptului ca pacatele noastre sunt cauzele durerilor noastre. Si, cum spu nea si scria Sfintia Sa: "Am vrut sa pun mna pe radacina durerii care nu este alt a dect pacatul", pacatul savrsit sau urmarile pacatelor mostenite de la mosii si s tramosii nostri, de la parintii nostri, au urmari si n viata noastra sau lasa urm ari si n viata urmasilor. De aceea, pacatele se cuvine sa fie ispasite, spovedite , iertate, dezlegate si stinse n harul, puterea si iubirea lui Dumnezeu, prin poc ainta noastra, prin umilinta, prin lacrima, prin rugaciune, prin smerenie. Aflndu-te n prezenta si n apropierea Parintelui Arsenie, simteai prezenta lu i Dumnezeu si l simteai pe Hristos traind si vorbind n Parintele Arsenie. Era si e ste un lucru extraordinar - cum spunea cineva - n viata noastra, n viata oamenilor sa ntlnim un sfnt. Eu pot sa spun ca acest lucru l-am simtit si l-am trait si sunt absolut convins si responsabil de ceea ce spun acum. - Sa abordam putin relatia tnar-duhovnic: Prea Sfintia Voastra - Parintele Arsenie. Cum se raporta Parintele la tineretea si tinerii vremii Sfintiei Sale? - Parintele Arsenie aprecia, fara ndoiala, foarte mult pe tineri si cauta sa-i ndrume ca sa-si nchine tineretea lui Hristos si Bisericii Sale. Parintele Ars enie stia ca la tinerete se pune temelia vietii omului, a dezvoltarii omului pen tru mai trziu si pentru totdeauna si de aceea era si nconjurat de tineri; l cautau tinerii, si nu numai, si l ascultau si-i primeau povetele si sfaturile, venite ca din partea lui Dumnezeu. Simteai, cnd ti vorbea Parintele Arsenie, ca ti vorbeste Dumnezeu prin Sfintia Sa. Si acesta este un lucru foarte important si foarte nec esar si-n vremurile de astazi, ca sa se ridice oameni ai lui Dumnezeu, adevarati , care sa fie calauze si care sa fie povatuitori pentru ceilalti. - Amintiri, experiente singulare... - n legatura cu amintirile si experientele si trairile deosebite n preajma Parintelui Arsenie, nu-mi ngadui acum sa vorbesc despre ele sau despre toate aces tea, pentru ca este imposibil. Poate va rndui Dumnezeu o vreme cnd voi scrie acest e lucruri ntr-o carte despre viata Parintelui Arsenie si despre semnele pe care D umnezeu ni le-a trimis prin viata si lucrarea duhovniceasca a Sfintiei Sale. nsa pot sa amintesc doar faptul ca simteai n prezenta Parintelui Arsenie ca te vede, te cunoaste, ca-ti stie nu numai prezentul, dar si trecutul, si ti intuieste viit orul. Cu doisprezece ani nainte de a ajunge printr-o bursa sa studiez n Grecia, Pa rintele Arsenie mi-a spus si mi-a dat de nteles acest lucru. Si multe alte lucrur i care s-au mplinit la vremea potrivita conform spuselor si cuvintelor duhovnices ti ale Sfintiei Sale. nsa nu vreau sa fiu nteles gresit si sa accentuez doar faptu l si latura profetica a personalitatii Parintelui Arsenie. Si aceasta a fost si este esentiala, dar aceasta se leaga de cea duhovniceasca, de cea neopatristica, de cea neofilocalica, de cea crestina si ortodoxa. - Un cuvnt de mngiere si de alinare? - As aminti cuvntul Sfntului Ignatie Teoforul, purtatorul de Dumnezeu - mut at la Domnul n anul 107 d. Hr., fost episcop al Antiohiei, martirizat la Roma si sfsiat de fiarele salbatice n arena romana - scrise si adresate n epistola Sfntului Policarp catre acest episcop al Smirnei, ucenic oarecum si parinte apostolic, di scipol al Sfntului Ioan Evanghelistul: "Tos airos atamntane!" - Citeste vremurile! Datori suntem si noi, crestinii, astazi, preoti, duhovnici, monahi, ierarhi mai ales, sa citim, sa descifram, sa cautam sa ntelegem vremurile pe care le traim s i mesajul lui Dumnezeu n vremurile acestea destul de tulburi, destul de instabile , destul de pline de incertitudine. Cunoastem cu totii cuvintele celebre de pe m ormntul lui Kant: "Cerul nstelat deasupra mea si constiinta morala din mine". Eu a

s adauga: "Cerul nnorat deasupra noastra si credinta crestina din noi". Aceasta n e tine, aceasta ne mentine si aceasta ne va duce si ne va trece n vesnicie. Sa ca utam sa fim crestini ct mai mult, ucenici ai lui Hristos, ucenici ai Sfintilor Pa rinti, ucenici ai parintilor duhovnicesti si fiecare, dupa masura noastra, sa ad ucem unul treizeci, altul saizeci, altul o suta din roadele duhovnicesti. Iar n ncheiere as dori sa amintesc un cuvnt pe care Parintele Arsenie mi l-a spus ntr-una din primele ntlniri. Eram un grup restrns de studenti teologi de la Si biu si ne-a zis urmatoarele: "Sa va ntariti convingerea n credinta nct sa fiti gata sa va puneti capul pe butuc, daca timpul o va cere". Arhimandritul Teofil Paraian2 Despre Parintele Arsenie am auzit pentru prima data n anul 1942 prin april ie. Mi l-a pus n atentie Parintele Ioan Opris, care era paroh n satul meu, satul T oprcea, din judetul Sibiu, un om cult, un preot tnar. Stia despre Parintele Arseni e Boca, stia despre Manastirea de la Smbata. El mi-a dat si ideea sa ma fac calug ar. Dupa ce am aflat despre Parintele Arsenie Boca i-am scris o scrisoare. Am nva tat n iunie 1942 sa scriu la masina de scris, notarul din sat mi-a dat voie sa fo losesc masina de scris de la Primarie si i-am scris o scrisoare la care am primi t raspuns prin intermediar. Parintele Arsenie Boca l-a delegat pe un diacon de l a Manastirea Brncoveanu de la Smbata de Sus sa-mi scrie el un raspuns ca din parte a Parintelui, adica sa-mi atraga atentia asupra rugaciunii cu care se mntuiesc ca lugarii. E vorba de diaconul Vasile Sortan care n cele din urma n-a mai ramas la Manastire. Mi-a scris ca din partea Parintelui si mi-a atras atentia asupra ruga ciunii "Doamne Iisuse Hristoase...". Eu am staruit nct m-am ntlnit cu Parintele si n 30 august 1942. Am ajuns la Smb ata n dimineata zilei de 30 august. Era o zi de Duminica si era Duminica n care sa citit din Evanghelie Pilda cu Nunta fiului de mparat, dupa Evanghelia de la Mat ei, cu adaosul care este numai n Sfnta Evanghelie de la Matei, cu omul care neavnd haine de nunta a intrat totusi la nunta si care a fost scos afara legat de mini s i de picioare si aruncat n ntunericul cel mai dinafara. Atunci Parintele o tinut s i o predica. Eu de fapt pe Parintele Arsenie Boca nu l-am auzit vorbind altadata dect n Duminica aceea si a doua zi dimineata, luni, n 31 august 1942, tinnd un fel de cuvnt ndrumator pentru credinciosii care erau de fata la Manastire. Prima predica pe care am auzit-o, prima si ultima la drept vorbind, tinut a de Parintele Arsenie Boca avea trei teme - mi-aduc aminte foarte bine de predi ca aceea, am tinut-o minte poate pentru ca stiam ca o tine un om deosebit - anum e, mai nti Parintele o vorbit despre haina de nunta. Si a spus ca pentru el cuvntul din Sfnta Evanghelie despre cel care o intrat fara haina de nunta a fost un cuvnt de care s-o poticnit el de multa vreme, n ntelesul ca la un moment dat si-a vazut haina cu care era mbracat, ca rezultat al vietii pe care a dus-o probabil Parint ele Arsenie, si zicea Parintele ca si-a vazut haina, expresia este a lui "ca o s palatoare", murdara ca o spalatoare. Si-atuncea, dupa ce si-o vazut haina murdar a ca o spalatoare, o fost preocupat de curatirea hainei, ca sa ajunga sa aiba "h aina de nunta". Si spunea el ca ar fi facut orice numai sa-si vada haina curata, orice lucru de jos din lumea aceasta din cte se pot face l-ar fi facut, a zis at unci: "As fi mutat si ceea ce nu se poate spune aici". Dupa o vreme, nu o spus ct a vreme o trecut de atunci, fiind la Manastire la Smbata, n-o spus unde o avut in tuitia hainei de nunta, adica a hainei pe care o purta, dar la Smbata fiind, dupa ce s-a ncadrat n Manastire, o avut o vedenie. Se facea ca e n biserica Manastirii, n locul acela unde se trece din pronaos n naos, n locul acela mai strmt, a vazut un copil care plutea n aer. Nu se sprijinea de pereti zicea Parintele, plutea n aer si copilul i-a aratat cu mna spre Parintele. El atunci s-o uitat la el nsusi si si -o vazut haina cu care era mbracat, de data aceasta curata, cu o pata pe ea cam d e o jumatate de metru, si asta reprezenta un pacat. Nu a spus ce pacat, doar ca copilul i-a atras atentia ca el mai are un pacat pe lnga cel care se arata n pata de pe haina si pacatul acela, si-o dat Parintele seama ca e din pricina ca o ntmpi nat vedenia cu "Doamne", si-atunci o spus el ca cuvntul "Doamne" se adreseaza num ai lui Dumnezeu si Domnului Hristos, nici macar Maicii Domnului, si si-o dat sea ma ca el o facut acest pacat, pacat care atunci cnd si-o dat seama ca l-o facut, copilul o zmbit, ceea ce nsemna ca o nimerit. Adevarul este, fac aici o paranteza, ca de cte ori l-am ntlnit pe Parintele,

sau de cte ori am vorbit despre Parintele, sau am vorbit cu el, sau o venit vorb a despre el, niciodata nu m-am gndit ca Parintele Arsenie este omul cu doua pacat e, sau cu mai putin de doua pacate, poate fara nici un pacat la drept vorbind. E l s-o prezentat pe sine atunci public n fata credinciosilor care erau de fata ca un om cu doua pacate. Unul reflectat pe haina, ca o pata, despre care el n-a spu s ce este, si celalalt care a fost de pe urma faptului ca a ntmpinat vedenia cu "D oamne". Mai fac o paranteza, sau n continuarea aceleiasi paranteze, as zice eu ca nu stiu daca cineva poate sa fie vinovat de pe urma faptului ca ntmpina o vedenie cu un cuvnt, ca acel cuvnt nu l caracterizeaza la drept vorbind si nu stiu daca ex ista ntr-adevar o vina n chestiunea aceasta. A doua tema pe care a tratat-o Parintele a privit responsabilitatea preot ului, responsabilitatile ndrumatorului de suflete; o citit din cartea Proorocului Iezechiel, cuvntul adresat stajerului, cnd i spune Dumnezeu proorocului: Fiul omul ui, daca esti pus strajer si i anunti pe oameni despre iminenta pericolului ei vo r muri pentru pacatele lor daca nu te vor asculta, dar tu vei fi nevinovat. Iar daca nu-i vei anunta, atunci sngele lor se va cere din palma ta. A treia tema a fost n legatura cu Sfnta mpartasanie. A citit din Sfnta Script ura a Noului Testament, din Epistola I catre Corinteni cap. 11, la sfrsitul capit olului, unde sunt cuvintele Sfntului Apostol Pavel: "Sa se cerceteze omul pe sine si numai asa sa mannce din aceasta pine si sa bea din acest pahar, ca cine mannca si bea Trupul si Sngele Domnului cu nevrednicie mannca si si bea siesi osnda. De ace ea printre voi sunt multi slabi si bolnavi si buna parte mor". Ma gndesc eu acuma ca cuvintele acestea ale Sfntului Apostol Pavel se refer a mai ales la o boala si la o slabiciune sufleteasca, pentru ca bolnavi nu sunt numai ntre crestini si nu sunt numai ntre crestinii nevrednici sa zicem, ci sunt s i nafara de crestinism, respectiv toti oamenii pot fi bolnavi si slabi si morti. Da' Parintele a interpretat chestiunea aceasta cumva si n nteles fizic, ca si boli le fizice de multe ori sunt de pe urma faptelor rele pe care le fac oamenii. Ast a a fost predica Parintelui. Am vorbit putin cu el dupa Slujba. El nu vorbea Dum inica cu oamenii pentru ca era mpresurat de multi credinciosi si atuncea el vroia sa faca deosebire ntre o zi de lucru si o zi de Duminica. Vroia sa se odihneasca , sa se retraga. Deci nu o fost posibil sa stau de vorba cu el dect Duminica sear a. Si Duminica seara mi-o spus un cuvnt care mi-o ramas de atuncea: "Nu toti cei din lume se prapadesc, nici toti cei din manastire se mntuiesc". nca ceva: dupa ce o tinut cuvntul catre credinciosi, predica, s-o ocupat pu tin si de niste copii care erau acolo de fata si le-o vorbit despre constiinta s i o formulat definitia cugetului sau constiintei ca fiind: "Glasul lui Dumnezeu care vorbeste n noi si arata ce este bine si ce este rau". A doua zi o tinut un cuvnt de ndrumare pentru credinciosii care erau de fat a, desi el o si exceptat pe unii, erau niste copii, pe mine nu m-o exceptat, era vorba despre necazurile care le vin parintilor prin copii. Le-o zis despre cazu ri cnd parintii sunt responsabili pentru copiii lor care vin n lumea aceasta cu de fecte. O atras atentia asupra faptului de a fi oamenii cununati la biserica, de avea slujba cununiei, o pus n atentie faptul ca sotii nu trenuie sa consume bautu ri alcolice, caci chiar si un pahar de vin pe care l bea cineva care dupa aceea s e angajeaza la conceperea unui copil este daunator pentru copilul care urmeaza s a se nasca. O atras atentia ca atta vreme ct cineva care a fost n razboi si se ntoar ce acasa si nca mai are visuri cu groaza pe care o trait-o pe front n timpul razbo iului, cta vreme mai are astfel de traume sa zicem, nu are voie sa se angajeze la conceperea copiilor, deoarece copiii pot sa aiba neputinte de pe urma faptului ca parintii nu sunt destul de linistiti. Asa ca Parintele era de atunci, din 194 2, preocupat de chestiuni de felul acesta, de responsabilitatea parintilor pentr u copiii lor. Lucruri pe care dupa aceea le-o dezvoltat si le-o prezentat n Carar ea mparatiei, n special n capitolul Ereditate si spirit si n subcapitolele Copii caz uti ntre tlhari si Copii nascuti n lanturi. Dupa aceea Parintele o spovedit n ziua a ceea de 31 august 1942, o spovedit nti pe un tnar, pe un student n medicina care urm a sa mearga pe front. L-o tinut foarte mult, sau mie mi s-o parut ca l-o tinut f oarte mult. Dupa aceea m-o spovedit si pe mine. A fost singura spovedanie pe car e am facut-o la Parintele. Aveam 13 ani si jumatate. Dorinta mea era sa ma fac c alugar. De fapt am avut, as putea zice vocatie pentru asta, n sensul ca ntotdeauna

mi-o parut bine sa aud despre calugari, mi-as fi dorit sa vorbesc cu calugari, as fi vrut sa stiu ce fac calugarii, cum traiesc, ce mannca, ct dorm, cum dorm, cu m se roaga. Niste lucruri de felul acesta le-am avut n vedere de pe atuncea si mam prezentat la manastire la Smbata cu dorinta sa ramn la Manastire. Nu s-o putut. De fapt chestiunea a tratat-o Parintele Arsenie. N-o trebuit sa mergem mai depa rte, sa mai ntrebam pe cineva. Dar, pentru ca Mitropolitul Nicolae Balan care o r estaurat manastirea de la Smbata, manastire Voevodala zidita de Constantin Brncove anu, dar darmata si ramasa n ruina pna n 1928 cnd Mitrpolitul Nicolae Balan s-o ngriji t de restaurarea bisericii si de renfiintarea Manastirii, Mitropolitul voia sa ai ba acolo numai absolventi de Teologie. Cu gndul acesta a pornit. Binenteles ca nu si l-a putut duce la ndeplinire dect n parte, pentru ca nu s-au prezentat multi abs olventi de Teologie. Manastirea a nceput cu trei oameni, cu trei candidati la calugarie, si anu me: cu Parintele Arsenie, cu Parintele Nicolae Mladin, care a ajuns profesor la Teologie prin purtarea de grija a Mitropolitului Nicolae Balan care s-a interesa t foarte mult de Academia Andreiana pentru care o format profesori, si dupa acee a n 1940 s-a asezat si Parintele Serafim care venea de la studii din Grecia. Pari ntele Serafim si cu Parintele Arsenie au fost trimisi de Mitropolitul Nicolae Ba lan la Sfntul Munte ca sa cunoasca realitatile de acolo. Mitropolitul si dadea sea ma ca ncepe cu oameni nepregatiti n alta manastire si atunci i-o trimis la Sfntul M unte. Parintele Arsenie o stat acolo trei luni, din 1939 din martie ncepnd si s-o n tors si s-a asezat la Smbata. Si Parintele Serafim o ramas acolo 6 luni la Sfntul Munte si un an scolar la Atena la Teologie. Parintele Serafim o adus de la Athos un caiet cu texte ascetico-mistice d ar nu numai din Filocalie. De exemplu un cuvnt al Sfntului Ioan Gura de Aur despre rugaciunea de toata vremea, care de fapt nu e autentic, asa se zice ca nu e aut entic, nici nu a fost publicat n Filocalia. Parintele Arsenie, dupa ce a terminat Teologia, pentru ca era talentat la pictura, a fost trimis de Mitropolitul Nicolae Balan la Bucuresti unde o urmat Scoala de "Belle Arte". O facut pictura si sculptura. Si tot atuncea o frecventa t si cursuri de medicina, n special de genetica. De aceea Parintele o lucrat cu t oata capacitatea lui. El, dupa cum ziceau oamenii, si aveau si dreptate, a fost un om cu dar de la Dumnezeu. Mitropolitul nostru, zilele trecute, Duminica trecuta, o sfintit o troita la intrarea n Manastirea noastra. Si cu ocazia asta o spus de cteva ori ca Parint ele Arsenie a fost un calugar mare. Si la sfintirea monumentului, acea cruce de marmora, a pomenit Mitropolitul de Parintele Arsenie ca de un "mare duovnic al v remii sale" si ca de un "Zalmoxis al neamului romnesc". Sunt cuvintele Mitropolit ului Antonie, care i-o fost ntr-un fel ucenic, n sensul ca o fost calugarit de Par intele Arsenie la Prislop. De aceea, Parintele, avnd si cunostinte de arta, putea sa-si dea seama si de pe figura omului despre starea lui sufleteasca. Chiar si de pe fotografii. Ve neau oamenii la el cu fotografia cuiva si ziceau: uite, asta este fata cu care v reau sa ma casatoresc si Parintele zicea: Nu-i buna. Sau i buna, contnd, cred, si pe ceea ce i spunea figura. La noi la Manastire o fost o carte n biblioteca, nu stiu pe unde o mai apu cat sau pe unde mai este, o carte intitulata: Revelation du visage - cum descope ra fata starea interioara. Din 1949 stiu de cartea aceasta. Era si cu desene exp licative. Deci Parintele nu a lucrat numai cu asta, ca i descoperea Dumnezeu, ci el o lucrat si cu niste lucruri stiintifice. De exemplu, n ceea ce priveste cunos tintele medicale. El si dadea seama de tarele ereditare si le explica. i trimitea pe unii dintre credinciosii care veneau la Parintele sa se duca sa-si faca anali za sngelui si sa vina cu rezultatul la el. Si-apoi el tragea niste concluzii. Sau o fost un caz n Smbata de Sus, o fata, care vroia sa se casatoreasca cu un baiat din Hrseni. Baiatul din Hrseni avea un tata care gngavea. Parintele nu stiu daca lo trimis sau nu sa-si faca analiza sngelui, dar si-o dat seama ca ceva nu-i n regu la. Cnd vorbea, gngavea. Si Parintele si-o dat seama ca e o tare ereditara, ca e u n snge bolnav. Si sotia respectivului, deci mama baiatului, la fel, nu era ea ca toti oamenii, nu era ea destul de luminata la minte. Si Parintele, fara sa-i dea o explicatie i-o spus fetei: "Sa nu te casatoresti cu Gheorghe, ca nu o sa avet

i copii sanatosi". Dar ea totusi s-a casatorit si-o avut un copil. Si copilul, d e la o vreme, de la trei ani, o nceput sa aiba ndaraptari fizice si, binenteles, si spirituale. De la o vreme, nu o mai putut nici sa vorbeasca si la sapte ani o m urit. Binenteles ca persoana respectiva o spus: o avut dreptate Parintele, Parint ele are dar de la Dumnezeu, ca o stiut ca nu o sa am copii sanatosi si ca vor mu ri. Ori Parintele putea stii asta si fara sa aiba dar de la Dumnezeu. Dar el o l ucrat cu toate mijloacele lui. Au mai fost si alte cazuri, un caz din Ludisor. Un barbat o vrut sa se ca satoreasca cu o fata. Fata avea ceva la un ochi. Parintele si-o dat seama ca cev a nu e n regula si i-o spus baiatului: "O iubesti?". Si el o zis: "Da". Si atunce a Parintele o zis: "Ia-o". Si o luat-o. Si dupa ce s-au casatorit ei sau dus la Cluj, la o clinica si s-a constatat ca femeia e bolnava, are sngele contaminat. S i omul nu o mai vrut sa stea cu ea. Si asta s-a socotit un esec al Parintelui Ar senie. n realitate, nu o fost un esec al Parintelui, de vreme ce i-o spus ca, dac a o iubeste, sa o ia. Ca el, daca ar fi iubit-o, ar fi sustinut-o si n suferinta si nu ar mai fi facut nici un caz. Ori, el s-a despartit de ea, s-a recasatorit, el traieste si acuma, are vreo 80 de ani. nsa acuma o ajuns si el n declin. Nu ma i recunoaste oamenii, nu mai are tinere de minte. Copiii i sunt sanatosi. Ceea ce facea Parintele, si asta e interesant de stiut si de retinut, nic iodata nu calcula un raspuns. Ce i venea prima data n minte aceea spunea. Si cu as ta rezolva o chestiune sau nu o rezolva dar, n orice caz, si spunea punctul de ved ere. O fost si nereusite multe n viata Parintelui n sensul acesta. Sa amintesc un caz: un preot din Sibiu, i-am spus de multe ori: mai, tu esti un esec al Parinte lui Arsenie. n sensul ca l-a ndrumat sa se casatoreasca cu fata cu care s-a casato rit si nu o duce bine, nu o duc bine. Traiesc totusi mpreuna, au un baiat, sotia este functionara la o banca... Parintele i-a pus-o n vedere odata cnd s-a dus el a colo la Draganescu, unde lucra Parintele pe atuncea, si o zis ca l-ar interesa o fata, ca ar vrea sa se casatoreasca. Si atuncea Parintele i-o zis: "ia-o pe ast a". I-a aratat-o si dupa aceea el a fost preocupat de chestiunea aceasta. A luat -o n casatorie, dar acum nu-i bine. Realitatea este ca nu e bine si i-am zis eu c a e un esec al Parintelui Arsenie. Dumnezeu stie pna la urma daca e esec sau nu-i esec, dar te-ai gndi asa, ca daca te duci la cineva sa te ndrumeze, ar fi cazul s a te ndrumeze sa te casatoresti, cnd e vorba de casatorie, nu sa suporti o casator ie, ci sa te fericesti n casatorie. Este un preot n apropierea noastra si tot asa s-a dus la Parintele si tot asa i-o pus n atentie o fata, dar o fata infirma. A d us-o foarte greu, pentru ca ea era infirma nu numai fizic, n sensul ca nu putea m erge foarte bine, avea un fel de schiopatare, avea un picior mai scurt, sau ceva de felul acesta, si Parintele i-a spus sa se casatoreasca. Ea nu l-a nteles pe P arintele, n orice caz nu l-a nteles pe Parintele ca Parinte si poate nici ca sot. Parintele se socotea ntotdeauna asuprit de sotia lui. Si au 5 copii totusi, dintr e care unul e calugar la noi la Manastire, Parintele Casian. Parintele Arsenie era ntotdeauna la ndemna oamenilor. Eu, personal, am impre sia ca uneori si cauta sa faca pe omul care stie multe si ca stie bine ce stie. Dar, n orice caz, cu pregatirea pe care o avut-o si cu cunostintele pe care le-a avut a lucrat mai bine dect am fi lucrat ceilalti care nu aveam astfel de cunosti nte si pe care nici nu trebuie sa le ai neaparat ca sa fii ndrumator de suflete. La spovedania mea Parintele m-a ntrebat un lucru care mi s-a parut curios ca ma ntreba. Si anume, m-a ntrebat daca mi-a venit vreodata n minte sa omor vreun om. Acuma, poate ca la vrsta aceea, de 13 ani si jumatate nu era cazul sa mi puna o astfel de ntrebare, desi, dupa aceea mi-am dat seama de ce mi-a pus-o. Pentru c a Parintele stia ca copilul este oglinda parintilor, ca fiecare dintre noi aduce m o ncarcatura din strafunduri de existenta, ca fiecare dintre noi suntem sinteza naintasilor nostri - parinti, bunici, strabunici, pna unde ajunge spectrul vital al existentei noastre. Si, binenteles ca, chiar daca m-am mirat, i-am dat raspuns ul care era de fapt, nu i-am dat un raspuns evaziv, i-am spus ca niciodata nu mi -a venit sa omor un om. Parintele vroia sa intre n legatura cu naintasii mei, sa v ada eventual din ce tlhari am aparut eu n aceasta lume. Probabil s-a gndit la aceas ta ca, fiind un nevazator, fiind un "copil nascut n lanturi", fiind un "om nascut ntre tlhari", a vrut sa stie daca parintii mei sunt, ntr-adevar, ceea ce gndea el c a sunt. Multumesc lui Dumnezeu, am avut niste parinti, nu pot zice ca Sfnta Terez

a de Lisieux: "Sa stiti ca eu am avut niste parinti sfinti". Nu pot zice lucrul acesta, dar, n orice caz, au fost oameni de treaba si-au vazut de ndatoririle pe c are le-au avut, ne-au crescut, ne-au ndrumat bine. Ca or fi avnd si ei vreo vina.. . ma rog, Dumnezeu stie de toate. Nu ne alegem noi parintii si nici parintii nu ne aleg pe noi si venim n lume n contextul fizic, fiziologic si social n care am ve nit n lume. M-a ndrumat Parintele atuncea sa fac rugaciunea cu care se mntuiesc calugar ii. Si asta arata ca Parintele, de fapt, avea o putere de sinteza si o putere de patrundere si scotea niste concluzii bune, n ntelesul ca el, daca si-a dat seama ca eu nu pot ramne acolo, nefiind absolvent de Teologie si neavnd vrsta la care se poate hotar cineva sa se faca calugar si avnd si deficienta cu care am strabatut p rin viata, Parintele si-o dat seama de asta si atuncea a zis, totusi, ca as pute a face eu ceea ce fac calugarii, adica sa zic: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul l ui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul". Am luat aminte la ce mi-a zis Par intele. Adica el ce mi-a zis de fapt sa zic "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul", mi-o spus ca aceasta e rugaciunea cu care se mntuiesc calugarii, mi-o spus ca aceasta rugaciune sa o zic n gnd, nu cu c uvntul vorbit, ci n gnd, s-o lipesc de respiratie n felul urmator: ntre respiratii, d eci fara sa inspir si fara sa expir, acolo unde se ntlneste o respiratie cu cealal ta, sa zic "Doamne", tragnd aerul n piept, odata cu aceasta, sa zic "Iisuse Hristo ase, Fiul lui Dumnezeu", si dnd aerul afara din piept "miluieste-ma pe mine pacat osul". Altceva nu mi-a mai spus n legatura cu asta. De aceasta pot sa zic eu ca P arintele Arsenie a fost un ctitor la existenta mea. Cnd l-am ntlnit a doua oara, dupa 23 de ani, nu-si mai aducea aminte de mine si nici de ndrumarile pe care mi le-a dat. Important nsa este ca eu mi-am adus am inte si ca am folosit ndrumarile pe care mi le-a dat. Si nu mi-a zis sa iau legat ura cu un ndrumator, cu un om care practica rugaciunea, cu cineva care stie ce is pite pot veni, care, avnd o experienta, ar putea trage niste concluzii si ar pute a sa ma directioneze. Doar mi-a spus ceva care zic eu ca nu a fost o ndrumare foa rte bine gndita. Si anume, eu am zis ca daca nu pot sa ramn aici la Manastire, eu ma duc sa fac scoala. Si Parintele nu a zis sa fac scoala. A zis: "Da, dar scoal a nu te duce la mntuire". Acuma a avut dreptate, ca daca eu m-as fi ocupat de rug aciunea de toata vremea cu exclusivitate, poate ca as fi ajuns la niste performa nte sau la niste rezultate pe care le presupunea Parintele. nsa eu nu am putut fa ce lucrul acesta si eu i-am spus Parintelui ca nici parintii mei nu ar fi de aco rd sa renunt la scoala. Acuma nu ma mai pot gndi ce ar fi fost daca ar fi fost al tceva, pentru ca eu am mers pe directia scolii si eu ma bucur ca am mers pe dire ctia scolii. Chiar n toamna aceluiasi an, n 1942, am plecat la Timisoara, la o Sco ala Speciala. Aveam cinci clase facute la Cluj si am continuat clasa a sasea la Timisoara la o Scoala Speciala si dupa aceea am fost elev la Liceul Loga, un lic eu de vazatori, nsa am facut mai mult la fara frecventa. Dupa aceea m-am dus si l a Teologie si asta m-a favorizat si pentru preotie. Daca ma duceam la manastire, cred ca n-ajugeam eu niciodata mai mult dect un calugar simplu si calugar simplu simplu. Adica, nu numai simplu ca forma, ci simplu si ca gndire. Eu nu am tinut seama de ce mi-a zis Parintele si am facut scoala, care chiar daca nu m-a adus l a mntuire, m-a dus totusi la ceva, la ceea ce sunt prin scoala. Cu Parintele nu m-am mai ntlnit 23 de ani. n 1949 cred, pe la nceputul anului , fiind deja student la Teologie n anul I, am auzit ca Parintele a venit la Sibiu si ca e la Profesorul Nicolae Mladin. Mi-a spus un student care l cunostea de la Smbata. Parintele a avut o activitate deosebita si Parintele a fost o personalita te puternica de atuncea, din 1941, 1942 a intrat n atentia oamenilor si oamenii e rau sensibilizati atuncea, plecau pe front si Parintele i ndruma. Spunea cineva ca i-a spus: "Mai, niciodata sa nu tragi la tinta! Tragi n gol". Mergeau oamenii sa se roage pentru ei, sa le dea binecuvntare. Mergeau parintii copiilor, mergeau c opiii mpreuna cu parintii. Era o situatie speciala, care i-a sensibilizat pe oame ni. Parintele a lucrat si n niste conditii care au favorizat stilul lui de luc ru. Dar a avut o activitate cu rasunet n constiinta oamenilor. Nu prea erau perso nalitati de seama Parintelui pe vremea aceea... Nici atunci si nici dupa aceea.

La Smbata te puteai duce la doi duhovnici: la Parintele Arsenie sau la Par intele Serafim. Dar toata lumea l prefera pe Parintele Arsenie, nu pe Parintele S erafim. Desi, eu, ca om, l-am pretuit mai mult pe Parintele Serafim dect pe Parin tele Arsenie. Mi-a convenit mie personal mai mult Parintele Serafim dect Parintel e Arsenie. Dar niciodata nu as fi putut zice ca Parintele Arsenie e mai mic dect Parintele Serafim. Fiecare era mare n felul lui. Dar nici ei, ca temperament si c a formare nu s-au potrivit. S-au nteles n sensul acesta ca nu s-au exclus. Nu s-au completat, ci fiecare a avut stilul lui de lucru. Parintele Arsenie a fost un om cu o nzestrare deosebita, n sensul ca orice lucru pe care l-ai fi ntrebat, si lucruri tehnice, cum se face o casa, orice stia . Ori, Parintele Serafim, saracu', daca batea un cui trebuia sa-l scoata apoi ci neva si sa-l bata cumsecade. Nu putea asa ceva. De aceea el nu a avut niciodata o naintare, n sensul acesta, ca el e un om deosebit. Desi era deosebit si era mai bun ca Parintele Arsenie ca inima, era mai de inima, mai cald la suflet, nu pute a sa bruscheze pe cineva. Ori, Parintele Arsenie era dintr-o data, ca din pleasn a bicului, te pocnea si ramneai pocnit. Nu l interesa, nu a avut o caldura suflete asca. Totusi, a si avut. De pilda, Maica Teodosia Latcu a avut doua iubiri: pe P arintele Arsenie si pe maica Veronica. Ea a cosiderat ca Parintele a fost extrao rdinar. Dar, zic eu, nu pentru oricine. Si, cum ziceam, n timpul ct a fost Parintele la Smbata, a venit lume multa. Pai veneau studenti de la Teologie din Bucuresti. Mitropolitul nostru Antonie, c a student la Teologie n anul 2 a venit la Smbata mpreuna cu colegi de-ai lui, cu co lege de-ale lui. S-au organizat la Smbata ntlniri cu Parintele Arsenie, Parintele i primea la spovedanie, Parintele Arsenie le tinea cuvntari n care punea n valoare cr edinta crestina, punea n valoare rezultatele stiintei. Era un om cu o cultura bin e pusa la punct. Miscarea asta s-a stins repede dupa aceea. Asta e necazul. Adica eu as zi ce ca, si m-am ntrebat de multe ori, unde sunt oamenii aceia multi care veneau la Parintele? Ce a nsemnat pentru ei ntlnirea cu Parintele, n viata lor de toate zilel e, n societatea n care au trait? Ce a nsemnat influenta Parintelui n existenta lor, n progresul lor spiritual? Deci, Parintele Arsenie i-a fascinat, pur si simplu, i -a facut sa fie coplesiti n fata lui. Unii s-au spovedit la Parintele. nsa, n gener al, oamenii, asa cum a zis si Parintele odata: "Oamenii ramn tot oameni". Atunci, n 1942, nu era chiar asa multa lume n jurul Parintelui. Desi era, pentru ca n acea Duminica n care am fost eu erau multi la manastire, mai ales din patura taraneasca. Intelectuali erau mai putini, pentru ca intelectuali sunt mai putini si n societate. Cei mai multi oameni sunt oameni simpli. Pe atuncea, domi na omul simplu. Si astia erau cei care veneau. Parintele tinea o predica hotarta si cu fiecare vorbea asa, de la egal la egal. Nu zicea "dumneavoastra". (...) Av ea asa o prestanta, o autoritate, o siguranta a cuvntului, o siguranta a verdictu lui. Si asta a durat la Smbata pna n 1948. Veneau oamenii de la 40 de m pe jos la manastire, de la Poiana Marului. Un grup de oameni de 20 sau 50 de persoane porn eau din Poiana Marului dimineata si seara erau la Smbata, venind pe jos, sa-l vad a pe Parintele Arsenie, sa-l asculte, sa-l admire. Veneau si de mai departe. Par intele le vorbea la fiecare pe limba lui. (...) Eu, pna n 1949, nu am mai ajuns la Smbata. Parintele Arsenie era plecat cnd a m mai ajuns eu la Smbata. Plecase n 1948, la sfrsitul lui octombrie. Eram student l a Teologie si eram n vacanta de Pasti. Parintele Serafim era atuncea conducatorul manastirii. Cu dnsul m-am nteles eu foarte bine de atuncea si am ramas n legatura toata viata, pna la sfrsitul vietii Parintelui si si dupa aceea. Ori, cu Parintele Arsenie nu stiu daca as fi reusit sa formez o legatura din asta. n 1949, sa continui ce am nceput, eram student la Teologie si am aflat ca P arintele Arsenie era la Sibiu. Am trimis vorba printr-un student care mergea la Smbata, care l cunostea de cnd era elev de liceu si care mergea mpreuna cu parintii la Sambata, si l-am rugat sa-i spuna Parintelui Arsenie ca sunt si eu acolo si c a as vrea sa vorbesc cu el. De fapt nu atata doream eu sa vorbesc cu el, ct mi-as fi dorit sa vorbeasca el cu mine. Si Parintele nu mi-a dat-o n buna, ca hai sa v orbim. Desi eu am gasit asta, asa cumva, o lipsa a Parintelui. Poate nu l-a lumi nat Dumnezeu, poate nu am fost eu vrednic, nu stiu ce interpretari se pot da. Da ' realitatea asta este: nu a vrut sa stea de vorba cu mine. No bine, nu a vrut,

nu a vrut. Nu aveam ce sa fac. Mi s-a mai ntmplat o situatie dintr-aceasta n 1987. n 1987 Parintele Arsenie era la Prislop. Acolo era plecat de la Smbata. (...) ntre timp Manastirea de la Prislop a devenit manastire de maici prin staru inta Maicii Zamfira, care era absolventa de Teologie, care l cunostea pe Parintel e Arsenie, care s-a dus si ea la Prislop mpreuna cu Parintele Arsenie si s-au ara njat lucrurile n asa fel nct manastirea de la Prislop sa devina manastire de maici. Si Parintele a ramas acolo ca duhovnic la obstea din Manastirea Prislop, obste care a durat pna n 1959. Parintele a avut acolo o ntrerupere, n sensul ca n 1951-195 2, cam pe atuncea, a fost arestat si dus la Canal. Se facea pe atuncea Canalul D unare-Marea Neagra, care dupa aceea s-a parasit si la care au lucrat multi detin uti politici. Si Parintele a fost ntre cei care au lucrat acolo. A stat acolo cam vreo 9 luni. Apoi s-a ntors la Prislop, a fost foarte mult urmarit de Securitate si maica Zamfira l-a ajutat pe Parintele, n sensul acesta de a-l scuti pe Parint ele de relatiile cu oamenii. A fost foarte dura. Chiar si calugari care se ducea u sa-l vada pe Parintele aveau de suferit. i baga ntr-o magazie acolo, si i tinea d e seara pna dimineata si dimineata le dadea drumul. Eu nu stiu daca si Parintele Arsenie cumva nu a avut o amestecare n toata treaba aceasta. n sensul acesta ca el nu a dorit sa mai aiba treaba prea mult cu oamenii, ca sa fie scutit de deranju l Securitatii. Si atuncea, maica Zamfira a fost cerberul care l-a ajutat pe Pari ntele sa fie scutit de relatiile cu oamenii. Bine, mai vorbea el cu cte cineva, m ai ales cu oamenii mai cunoscuti, cu cei cu care avea ceva relatii sau care erau mai deosebiti, dar, n general, facea n asa fel nct sa nu se ajunga la el. Si asta a mers pna n 1959. n 1959 a primit ordin din partea Episcopiei Aradului, asta a fost n mai, sa paraseasca Manastirea Prislop. A fost o dispozitie pe care, de fapt, a dat-o st apnirea, Guvernul, prin Departamentul Cultelor, si nu numai pentru Parintele. Si de la noi de la Smbata au plecat atuncea vreo patru insi. Si apoi toamna a fost u n decret care a golit manastirile. n 1959 a fost decretul si s-a aplicat n 1960, n primavara. Ori, Parintele, n 1959, n mai, a parasit Manastirea Prislop si s-a dus la Bucuresti. Si avnd el pregatire de pictor si de sculptor s-a angajat la Ateli erele Patriarhiei si a lucrat acolo vreme de 10 ani. A pictat icoane, n special p e email. n 1969 a nceput pictura de la Draganescu. Cum s-a ajuns la asta? Maica Za mfira, care a fost stareta la Prislop, s-a retras si ea de la Prislop, o data cu Parintele. Manastirea s-a desfintat atuncea, maicile si surorile s-au dus la Si biu, au stat n Sibiu si apoi n Rasinari, unde au lucrat la Arta Manuala. Maica Zam fira s-a dus cu Parintele. Parintele a stat n Bucuresti pna n 1980, 1981. n 1982 par ca, s-a sfintit biserica de la Draganescu, pe care Parintele a pictat-o de doua ori. A pictat-o n tempera prima data si s-a "pangarit", cum zicea el, adica s-a a fumat de lumnari. Dupa aceea, a gasit modalitatea sa scoata lumnarile din biserica si s-a apucat Parintele si a mai pictat-o o data. n 1982, cred, s-a sfintit bise rica de la Draganescu. Pentru ca a venit vorba de pictura Parintelui Arsenie, prin 1970 si ceva, n legatura cu epitaful pictat de Parintele si care se putea vedea de vizitatori n holul staretiei vechi, stateam de vorba cu un cadru universitar din Sibiu, pe n ume Bologa. Si zic si eu n legatura cu epitaful: Epitaful acesta este unul deoseb it, facut de un Parinte despre care zic eu ca este un geniu. Si domnul respectiv a zis: "Asta nseamna ca are o cultura perfecta si nca ceva". Si am zis: Nu stiu d aca are o cultura perfecta, dar, sigur, pe lnga cultura pe care o are, are "nca ce va". Parintele, dupa ce a terminat pictura la Draganescu, s-a retras, a stat p rin Bucuresti, la Sinaia. Pentru ca la Sinaia grupul acela de surori si de maici care au fost n subordinea Parintelui cndva la Prislop si-au cumparat o vila, din munca lor. Ele au muncit la Munca Manuala, mai nti n Sibiu, apoi n Rasinari si apoi s-au mutat la Sinaia. Acolo este un fel de asezamnt cvasi-monahal. Parintele a av ut acolo o chilie, a stat acolo, acolo a si murit n 1989 si grupul acesta mai exi sta. Maica Zamfira e conducatoarea acestui grup, care nu ai putea zice ca e o un itate monahala. E o unitate monahala doar n sensul acesta, ca stau acolo niste vi etuitoare care traiesc cum traiesc calugarii. (...) Parintele la Sinaia a murit. S-au facut multe vorbe n legatura cu moartea Parintelui. De fapt, el a murit de moarte naturala. A avut ceva cu rinichii.

Nu stiu daca am continuat ideea aceea ca Parintele, n 1949, nu a vrut sa v orbeasca cu mine. Desi eu zic ca ar fi trebuit sa vorbeasca cu mine si pentru ca l-am rugat, dar si pentru ca, fiind eu ntr-o situatie speciala, zic eu, aveam ne voie de un ajutor mai mult dect cineva care este ntr-o situatie obisnuita. Nu vrea u eu sa ma prevalez de niste lucruri. De exemplu, Parintele Soima, un parinte ca re a fost profesor de muzica si de tipic la Teologie, odata nu mi-a prea conveni t mie treaba aceasta, dar dupa aceea mi-am dat seama ca a avut dreptate, vroiam sa plec acasa. Si Parintele Soima se gndea ca e mai bine sa ramn, era de Rusalii, era o festivitate la Sibiu n legatura cu Mitropolitul Nicolae Balan. Nu mai stiu eu cum a fost, cum n-a fost, dar stiu ca a fost vorba de asta ca vreau sa plec s i ca o mai vrut cineva sa plece si nu l-a lasat Parintele Soima. Da' zice: "Dumi tale zice ti dau voie, ca dumneata nu ai asa de multe bucurii cte avem noi". Mie n u mi-a prea convenit treaba asta, ca a zis el vorba asta, dar dupa aceea mi-am d at seama ca a avut dreptate. Adica, domnule, ntr-o situatie speciala trebuie si u n tratament special. Nu asa ca nu vorbesc, lasa-l ncolo de Teofil, nu vorbesc cu el. Si apoi nu am mai ajuns sa vorbesc cu Parintele dect n 1965. La Prislop nu am fost. I-am mai scris o scrisoare la care a raspuns Parintele, dar nu mie mi-a sc ris, ci Parintelui Serafim, ca o sa-mi scrie. Da' nu mi-a mai scris. Cnd m-am ntlni t cu el n 1965, mi-a spus: "Mai, mi aduc aminte de scrisoarea aceea" si a cautat e l o modalitate de a se scuza, ca tocmai de aceea ca nu mi-a scris m-a avut el n v edere mai mult dect daca mi-ar fi scris si m-ar fi uitat. Dar, n sfrsit, sunt lucru ri pe care Dumnezeu le stie, nici nu are rost sa le mblatesti de pe-o parte pe ce alalta, ca tot alea-s. n 1965 cnd m-am ntlnit cu Parintele, ntr-adevat a fost o ntlnire cu rost si cu olos. Parintele mi-a pus n atentie un lucru care, zic eu, este bine sa l aiba n ved ere oricine. Si anume despre cunostinta de Dumnezeu prin Dumnezeu sau despre cun ostinta de Dumnezeu prin studiu. Si zicea Parintele: "Teologie pot sa faca si pa gnii si necredinciosii". Dar noi trebuie sa cautam o cunostinta pe care ne-o da D umnezeu, cumva prin limpezimea sufletului. Mi-a pus n atentie Catavasia I din Cat avasiile naltarii: "Cu dumnezeiescul nor fiind acoperit, gngavul a spus legea cea scrisa de Dumnezeu. Caci scuturnd tina de pe ochii mintii vede pe Cel ce este si se nvata cunostinta Duhului, cinstind cu dumnezeiesti cntari". Binenteles ca am ret inut catavasia, pentru ca o stiam si a facut niste referiri la asta si mi-au pla cut foarte mult referirile. Adica, aici este vorba despre Moise, despre Duhul Sfn t Care-l nvaluie pe Moise, Dumnezeu Care i vorbeste, despre conditia de a-ti vorbi Dumnezeu, n ntelesul ca trebuie sa-ti scuturi tina de pe ochii mintii - pentru ca avea Parintele vorba: "n mintea strmba si lucrul drept se strmba". Sa izvorasca di n sufletul tau niste cntari spre slava lui Dumnezeu, cntari din intuitia maretiei lui Dumnezeu. Atunci eu am fost la Parintele Arsenie cu un student care a plecat n oras n tre timp. Parintele m-a dus ntr-un birou si se ducea si lucra si dupa aceea mai v enea si mai stateam putin de vorba. Si cnd sa plecam, Parintele o luat bagajul s tudentului acela si am iesit. El o iesit naintea mea si nu m-a condus, asa ca sal aud eu pe unde merge si sa merg dupa el. Nu mi-a fost foarte comoda treaba si ma miram eu asa. Poate mai avea el si niste dorinte de a face el niste experient e... ce stiu eu? Dar, atunci cnd am fost eu n 1965 la Bucuresti cu baiatul acela, care acum e preot si e consilier la Sibiu, Parintele Simion Sasaujan era student n anul 3 la Teologie. Si a zis Parintele catre el: "Sa fii ntelegator fata de nep utinta omeneasca". Mi-a placut foarte mult cuvntul acesta si eu l socotesc cel mai important cuvnt dintre cuvintele rostite de Parintele Arsenie. "Sa ai ntelegere f ata de neputinta omeneasca". M-am gndit de foarte multe ori la lucrul acesta, l-a m spus de foarte multe ori si, mai ales, am constatat ca neputinta omeneasca est e o realitate din care multi nici nu pot iesi. Chiar si noi nsine, de multe ori s untem limitati cu posibilitatile de a ne manifesta, asa ca e de mare importanta sa fii ntelegator fata de neputinta omeneasca. Binenteles, toate cuvintele Parinte lui, cte le stim si cte le putem sti, sunt importante, dar cred ca de masura asta nu este nici unul. Deci, n cazul nostru, sa-l ntelegi si pe acela care te vorbeste de rau, sa-l ntelegi si pe acela care nu-si poate tine gura, sa-l ntelegi si pe a cela care vrea sa faca un lucru peste tine, ca vrea el sa-l faca, chiar daca nu vrei tu sa-l faca, toate lucrurile acestea sa le categorisesti ca neputinta omen

easca si sa-ti dai seama ca altfel nu se poate. Eu m-am mai ntlnit cu Parintele si de alta data. Parintele a fost cum a put ut el sa fie fata de mine. Eu nu am fost un admirator al Parintelui Arsenie, des i m-am bucurat de toate afirmatiile lui care au ajuns la mine. Mi-ar fi parut ta re bine daca se putea face un om din doi, si anume: un om cu mintea Parintelui A rsenie si un om cu inima Parintelui Serafim. Ar fi fost ceva exceptional. Nu se poate, fiecare este cum este. Eu l-am preferat pe Parintele Serafim totdeauna, c hiar daca mi-au placut verdictele date de Parintele Arsenie. L-am considerat tot deauna o personalitate puternica, ca si care nu a mai existat altcineva n Biseric a, din cti stiu eu, din ct cunosc eu, contemporani cu noi. Nu ma gndesc ca nu au fo st n istorie personalitati cu mai multa priza la oameni dect Parintele Arsenie. Di n cti oameni am cunoscut eu, care au lucrat n Biserica, consider ca Parintele Arse nie a fost cel mai de vrf, Culmea vietuitorilor si propovaduitorilor n contemporan eitatea noastra. A avut si autoritate, a avut si cultura. Sa ne gndim numai la ndr eptarul acela de viata cu oxigen, glicogen, somn, sa-ti pastrezi hormonii si sa ai conceptie de viata crestina, deja vezi ca este un om de exceptie, un om care tine seama si de lumea aceasta, nu numai de lumea de dincolo. Daca ne gndim la to ate lucrurile acestea ne dam seama ca Parintele a fost, ntr-adevar, un om mare. A fost un duhovnic mare, a fost si un om cu patrundere, a fost si om cu dar de la Dumnezeu, a fost si om cu perspectiva, cu largime de gndire, de ntelegere. Si-a d at el seama ca nu poti sa schimbi multe n lumea aceasta, dar, n orice caz, a fost omul care si-a dat seama de niste realitati la care noi astialalti nu ajungem. C u toatea acestea, s-a impus n constiinta multor credinciosi, n asa fel nct nu numai cei care l-au cunoscut l-au avut n seama, ct si cei care nu l-au cunoscut, care au aflat de la altii de Parintele Arsenie, au fost ndrumati. Se ndemnau unii pe alti i sa mearga pe la Parintele Arsenie. Unii dintre ei au retinut anumite lucruri, cum am retinut eu rugaciunea de toata vremea, cum am retinut Catavasia de la nalt area Domnului, cum am retinut faptul ca Teologie pot face si pagnii, cum am retin ut ca trebuie sa ai ntelegere fata de neputinta omeneasca. Sunt niste lucruri car e au ramas dupa Parintele. Si apoi gndurile lui din Cararea mparatiei. Doar atta mi pare rau, ca sunt gnduri de nceput, nu sunt gnduri de catre sfrsit, adica gnduri de c atre sfrsitul vietii. Binenteles ca l caracterizeaza - cu gndurile cu care a nceput c u acelea a si lucrat n general. Desi am impresia ca Parintele si-a mai si schimba t din idei, din gndurile lui. De exemplu la nceput i ndruma pe multi sa se faca calu gari. Catre sfrsitul vietii ndemna sa nu se mai faca calugari, probabil si pentru motivul ca si-a dat seama ca multi dintre cei care s-au facut calugari nu au rea lizat ceva deosebit n viata lor, n viata manastirii si n viata Bisericii. Fntnita Parintelui Arsenie Fntnita de lnga manastire nu Parintele a descoperit-o. Era acolo un izvor na tural. Parintele a fost atentionat despre existenta acelui izvor de catre un fra te de la manastire. Si fratele respectiv a spus: Parinte, sa stiti ca eu stiu un deva un izvor cu niste apa foarte buna. Si Parintele a zis ca vrea sa-l vada si el. Si asa s-a dus Parintele la izvor si a vazut ca e apa buna. Ani si ani izvor ul acesta a ramas asa, fara sa se ngrijeasca cineva sa faca acolo niste banci si o masa. Acestea le-a facut Parintele Efrem, un parinte care a murit n 1984. Nu el personal, ci a angajat niste oameni. Si s-a facut ceea ce este acolo. Acolo s-a vindecat o fata care 17 ani a fost n carucior si dupa 17 ani i-a venit puterea acolo, la fntnita. Parintele Ieromonah Dionisie Ignat de la Manastirea Albac povesteste mprej urarea cum Maria Silaghi si-a capatat ntregimea trupului la "Fntna Parintelui Arsen ie". "Eram student n anul I la Teologie la Sibiu, sunt si sibian, de loc din Ci snadie si fiind n vacanta de vara am primit ascultare de la .P.S. Serafim acuma, a tuncea era duhovnicul Institutului de Teologie, "sa te duci sa stai 2 saptamni la Smbata". Fiind prieten cu Maria Silaghi, fiindca o ajutam tot mereu la biserica, i duceam caruciorul sau o purtam n spate, pentru ca avea scleroza n plagi de 17 an i. Si avea tot mereu nevoie de ajutor sa o duca cineva, sa o urce, sa o coboare scarile, sa o duca la biserica. Cu vreo doua zile naite de a merge la Smbata am tr ecut pe la ea si i-am zis: uite, m-a trimis P.S. Serafim sa stau acolo la Smbata vreo doua saptamni si zice: si noi ne-am gndit sa venim, dar stim ca e mai greu...

da' zic eu, haida sa mergem ca daca sunt si eu acolo va mai ajut si eu sa va ma i duc cu caruciorul. Si a zis ca tare ar vrea sa ajunga la izvor. Si eu am zis c a haide sa mergem. Era ntr-o vineri cnd am ajuns acolo. S-a pregatit pentru spoved anie si pentru Sfnta mpartasanie, chiar n vinerea aceea dimineata s-a spovedit, a f ost la Sfnta Liturghie, s-a mpartasit, dupa mpartasanie a stat la Sfntul Maslu, iar dupa Sfntul Maslu, pe la ora 15 ne-am nteles ca, dupa ce se odihneste, sa o duc eu cu caruciorul pna la izvor acolo, erau vreo 2 m. Era 3 august 1990. Si pe la or a 14.30 s-au ridicat niste nori de ploaie foarte mari si dadea napoi sa nu mai me rgem. Da' am spus: haide sa mergem, ca ajuta Dumnezeu, ne ajuta Parintele Arseni e. Si am pornit ncet, ncet. La priasul acela, peste care a trebuit sa trecem, erau a colo niste muncitori care s-au mpotmolit cu masina si zice: trebuie sa ne ntoarcem napoi, ca mi-e rusine sa nu ma vada ca ma treci n spate. Si am zis ca nu-i nimica , trecem printr-alta parte. Si am ocolit putin masina aceea si ne-am dus pe mai n jos putin si am trecut si am mpins caruciorul pna acolo sus, la izvor. La izvor l -am tras n sus, ca era mai usor de tras, dect de mpins si l-am lasat lnga drum acolo sus. Apoi am dus-o n brate pna la izvoras. S-a spalat pe picioruse, pe mini, pe fa ta, am spus "Cuvine-se cu adevarat" si am mai spus niste rugaciuni. Apoi au venit niste turisti mai galagiosi si am zis ca hai sa megem, ca n u mai i de noi aicea. Si zice: ma tin de tine, pna cnd ne departam, ca sa nu vada a stia ca ma duci n spate. Si zic, bine, tine-te. Si s-a tinut, a mers si am ajuns pna la carucior. La carucior zice: simt asa o putere n picioare hai sa mergem pna l a drum, ca am vazut ca ai tras greu caruciorul n sus, ca era pietris, erau bolova ni. Si cnd a ajuns la drum, tot asa a zis: sa stii ca nu ma dor picioarele. De ob icei, cnd mergea mai mult de 10 metri i se ntorceau picioarele, minile i se suceau. Si cnd am ajuns la drum am spus ca acuma, daca tot mergem, sa mergem pna la manas tire. Si atuncea a mers pna la manastire, a intrat n manastire pe picioarele ei. E ra sora Iuliana, era sora Ana, adica Aurica acolo, care au vazut si s-au minunat . nsa facuse febra musculara si smbata nu s-a mai putut ridica din pat. Dar Dumini ca la Liturghie s-a ridicat si de atunci nu s-a mai asezat n carucior. Acuma este n obstea Schitului din Retezat, mpreuna cu sora ei, care o mai ngrijeste."3 DESPRE "FNTNI" (DUHOVNICI) "Cei saraci si lipsiti cauta apa, dar nu o gasesc; limba lor este uscata de sete" (Isaia 41, 17), din pricina ca Izvorul apei celei vii L-au parasit si " si-au sapat fntni sparte, care nu pot tine apa" (Ieremia 2, 13). De toata starea asta rea a lucrurilor are sa dea seama si poporul, caci t oata decaderea e de la parinti ncepatura - "Si preotului i se va ntmpla ca si popor ului" (Isaia 24, 2). Asta le spunea Parintele Arsenie credinciosilor atunci cnd v eneau la dnsul sa se plnga de preotii lor. i ndemna pe oameni sa nu se mai vaicareas ca, ci sa nasca sfinti, sa nu mai sape "fntni sparte", daca ntr-adevar sunt nsetati. Deci, cu alte cuvinte spus: "Sapa, frate, sapa, sapa, Pna cnd vei da de apa . Ctitor fii fntnilor, ce Gura, inima ne-adapa." (Lucian Blaga) "Cele mai multe lucruri au loctiitori: cnd n-ai la ndemna un ciocan si vrei totusi sa bati un cui, pot fi de folos o piatra sau tocul de la pantof. Cnd ti lip seste masa pe care sa-ti asezi hrana, un placaj poate face si el destul de bine treaba. Un scaun poate fi nlocuit de un bolovan, un cutit - de un ciob de sticla ascutit, cutia de chibrituri - prin cremene si iasca. Daca vrei sa faci o groapa n pamnt si n-ai sapa, poti ncerca cu un bat, daca n-ai oglinda sa-ti vezi chipul, poti folosi un lighean cu apa. La nevoie, cnd te prinde furtuna si n-ai casa, te poti adaposti ntr-o coliba sau chiar sub buza unei stnci, iar un bustean poate une ori servi drept barca, asa cum doua-trei pietre ncinse bine n foc pot fi ntrebuinta te drept plita. Si asa mai departe. Dar o fntna cu ce sa o nlocuiesti? Fntnile nu au loctiitori. Cte deosebiri nu ntlnesti la fntni! Unele sunt extrovertite, precum cele artez iene; Ele si risipesc cu profunzime si generozitate apa. Cele mai multe dintre ac estea arata un clar dezinteres pentru util; cu un vadit temperament de artist, e le ne desfata prin nenumaratele curcubee stralucitoare. Fntnile de tara sunt mai r etinute si mai introvertite. Unele, totusi, semete, cele cu cumpana, ti fac semn

de departe, te atrag, te ndeamna sa te servesti de ele. Pe altele, modeste, pitul ate sub cte un copac, avnd un mic acoperis conic, o palarie de protectie deasupra, trebuie sa stii sa le gasesti. Exista fntni princiare, cu grifoni, delfini, scoic i si naiade, toate cioplite n piatra. Exista fntni cazone, cenusii, plasate exact n centrul curtii nchise a unei cazarmi. Exista fntni serioase, grave, cu mecanismele bine unse, dar si fntni glumete, care te mproasca si te stropesc atunci cnd te strad uiesti sa ntrebuintezi apa pe care ai scos-o din ele. Unele scrtie de batrnete din t oate ncheieturile si au ghizdurile antice si acoperite de muschi, altele si procla ma, cu trufie, printr-o inscriptie, vrsta si cine le-a sapat. Exista fntni care astm para de ndata setea, altele, care ti-o sporesc pe ce bei mai mult. De unele n-ai vrea sa te mai ndepartezi si le tii minte toata viata. Pe altele le parasesti rep ede si le uiti de ndata ce nu le mai vezi n preajma. Fntnile au, fiecare, fire, temp erament, caracter si obiceiuri proprii, neasemenea. Daca n-ar avea apa, ai spune ca nu exista nimic comun ntre ele. Dar au. (...) Fntnile au si reputatii cum nu se poate mai diferite ntre ele: despre unele se spun povesti de spaima, cum ca, spre pilda, si-ar fi gasit n ele sfrsitul vreo fata nemngiata. Despre altele se zice ca mijlocesc ntlniri, cum fusese cea dintre Is aac si Rebecca. Unele au renumele de a avea o apa cu virtuti curative si de acee a atrag n jurul lor o multime de oameni n zilele de sarbatoare, iar cnd renumele le este nca si mai mare, se fac ntr-acolo veritabile procesiuni. ntlnesti fntni despre c are circula attea calomnii nct, desi sunt puse n mijlocul pietei orasului, pe unde t rec zilnic mii de oameni, nimeni nu vrea sa se uite la ele. Despre altele, dimpo triva, se crede ca sunt n stare, contra unui banut aruncat n apa lor, sa-l faca pe drumetul ce l-a azvrlit acolo sa revina la ele. Reputatiile fntnilor se fac si se desfac: fntni importante cndva si pierd, nu prea se stie exact de ce, mai tot credit ul si ajung sa fie de-a dreptul abandonate, parasite. Stau, de aici nainte, pierd ute, cu trupul pradat de buruieni, cu cumpana prabusita, cu galeata mncata de rug ina, nnamolite si uitate de Dumnezeu. (...) La unele fntni, orict te-ai roti n jurul lor, vezi numai zidarie, tevi si lan turi. La altele, orict te apleci deasupra ghizdurilor, nu zaresti dect tenebrele a dncului. Dar mai sunt si fntni din care, atunci cnd te uiti n penumbra lor, te prives te, luminos si albastru, un ochi de cer."1 Prin urmare, frate, "Sapa numai, sapa, sapa, Pna dai de stele-n apa!" (Luc ian Blaga) CONCLUZII Am nceput lucrarea de fata cu ndemnul cuprins n Epistola catre Evrei, n capit olul 13. Pna aici am avut n vedere prima parte a acestuia, si anume: "Aduceti-va a minte de mai-marii vostri, care v-au grait voua cuvntul lui Dumnezeu; priviti cu luare-aminte cum si-au ncheiat viata...", si am vazut si cu acest prilej ca Parin tele Arsenie Boca este unul dintre mai-marii nostri, caruia i se cuvine amintire a noastra. Dar, de-acum, ar trebui sa ne gndim si la ultima parte a ndemnului de m ai sus si anume la: "urmati-le credinta". Ar trebui, deci, sa ne ntrebam ce s-a ntm plat n acest timp care a trecut de la moartea Parintelui Arsenie. I-am urmat cred inta? Generatia tnara de teologi sau monahii, mai ales cei pe care i-a ndrumat per sonal, au transformat mostenirea Parintelui Arsenie ntr-un punct de plecare ntru m arturisire? Cei care au simtit contemporaneitatea cu Parintele drept o binecuvntare, mp reuna cu cei care-l descopera acum pe Parintele, citindu-i scrierile sau ascultnd marturii despre dnsul, dupa cuvntul Epistolei amintite, sunt ndemnati sa o faca. Unii nsa, din pricini numai de ei gndite, sunt de parere ca despre activita tea si lucrarile Parintelui Arsenie "se cuvine mai mult si mai bine sa se taca, dect sa se vorbeasca..."1. Acesta este si principalul motiv pentru care, despre P arintele Arsenie nu au aparut carti, asa cum au aparut despre toti marii duhovni ci ai Romniei. n afara de Cararea mparatiei, care a disparut de mult de pe piata (de fapt eu nu am vazut-o niciodata ntr-o librarie de carte religioasa2), mai sunt multe p redici, meditatii, schite si desene care nca nu au fost tiparite, poate - zic uni i - pentru a respecta ultima dorinta a Parintelui Arsenie, anume aceea de a nu-i fi date publicitatii. Cu ele nsa sau fara ele, tot exista un interes crescnd fata de personalitat

ea Parintelui Arsenie. Este stiut, de pilda, fapul ca dintre toate mormintele duhovnicilor romni, mormntul Sfintiei Sale este cel mai cautat, devenind unul dintre cele mai cunosc ute locuri de pelerinaj la care merg crestini din toata tara, an de an tot mai m ulti. Tot n acest sens, un exemplu concret si foarte concludent si el este acela ca, pe Internet, n cazul vizitatorilor de Pagini de spiritualitate ortodoxa, cel e mai cautate nume sunt "arsenie" si "boca", lucru pe care l ilustreaza ct se poat e de limpede Statistica unui astfel de Site, pe care o reproducem n Anexa III. Dar, n legatura cu Parintele Arsenie Boca constatam, cu parere de rau, ca exista si extreme: pe de-o parte, unii l nvinuiesc si l suspecteaza de tot felul de lucruri3, iar pe de alta parte altii, cei nsetati de legende mai mult sau mai pu tin miraculoase4, exagereaza n ceea ce priveste viata si activitatea Sfintiei Sal e. Din 1989 ncoace am tot ntlnit asfel de atitudini sau marturisiri aparute n divers e publicatii, semnate fie de gazetari aflati n treaba, fie de omeni care se preti nd destepti, cu aere de intelectuali5, fie de fete bisericesti, care au dat dova da ca nu au nteles ca sunt si lucruri care se situeaza deasupra ntmplarilor n jurul carora se pot face exercitii gazetaresti, lucruri care trebuie sa se continue a se desfasura dincolo de zgomotul si de curiozitatea ntretinute n jurul unor realit ati umflate de gazete, ca lucrurile sfinte si mari, ca si cresterea grului, ca vi ata intima a familiei, ca respiratia continua, ca rugaciunea zilnica6. Cu toate acestea nsa si acestia, asemenea celor care l-au surghiunit pe Pa rintele Arsenie, nu i-au stins slava, ci, dimpotriva, i-au naltat-o si mai mult, au facut-o mai stralucitoare. "Asa e cu natura faptelor duhovnicesti. Nici o piedica materiala nu le op reste! Dimpotriva, nfloresc si cresc n fiecare zi. Nu le vestejeste nici timpul si nu le opreste nici departarea."7 n acest nteles numea Sfntul Ioan Gura de Aur trupurile sfintilor si izvoare, si radacini, si miruri duhovnicesti. "Pentru ca izvorul, radacina si mirul, adica parfumul, nu-si ngradesc nsusi rile lor numai la ele, ci le raspndesc la mare departare n jurul lor. De pilda, iz voarele izvorasc multa apa, dar nu tin apele n snul lor, ci dau nastere la ruri car e curg mai departe si se ntlnesc cu marea. Si asa, izvoarele, ca o mna ntinsa, mbrati seaza prin prelungirile lor apele marilor. La fel, radacinile plantelor si ale a rborilor stau ascunse n snurile pamntului; dar puterea lor nu ramne jos n pamnt; mai a les aceasta este nsusirea vitei de vie care se agata de copacii nconjuratori. Cnd c oardele vitei de vie se agata de ramurile de sus ale copacilor, trndu-se pe ele, s e ntind pna la mare departare si fac prin desisul frunzelor un acoperis ntins. Asta e si nsusirea mirurilor, a parfumurilor. Parfumurile sunt pastrate n casa, dar ad eseori mirosul lor placut se raspndeste prin ferestre pe ulite, pe strazi, n piata si vesteste trecatorilor calitatea parfumurilor din casa. Daca izvorul si radac ina, daca natura plantelor si a aromatelor au atta putere, apoi cu att mai mult tr upurile sfintilor."8 Ca spusele acestea nu-s minciuni l arata marile pelerinaje de la mormntul Parintelui Arsenie. ANEXA I Cuvnt lamuritor n privinta unor afirmatii din anexa la "Cararea mparatiei", pr ezentata sub titlul "Nota asupra editiei", semnata de Monahia Zamfira Constantin escu1 Moto: "Daca certi pe cersetorul, caruia o pine-i dai, Raiul nu e pentru tine, nici tu nu esti pentru rai. Miere chiar de i-ai da astfel, nu e fapta de crestin, Caci pna sa-ti guste mierea, i-ai turnat pe ea pelin". Vasile Militaru: Vorbe cu tlc Consideratii generale

Cartea Parintelui Arsenie, Cararea mparatiei, aparuta recent n Editura Epis copiei Aradului, este urmata de o postfata, scrisa de Prea Sfintitul Timotei Sev iciu al Aradului, de o scrisoare adresata Parintelui Arsenie de Nichifor Crainic si de niste marturisiri facute de Parintele Profesor Universitar Simion Todoran . Toate acestea sunt scrise decent si odihnitor, iar atmosfera creata de ele se potriveste cu cartea pe care o prezinta. Nu tot asa stau lucrurile n privinta Not ei asupra editiei, semnata de Monahia Zamfira Constantinescu, n care nu se prezin ta observatii asupra cartii - cum era de asteptat, ci se dau si unele lamuriri care, pna la urma, au si ele nevoie de lamurire, iar aceasta se face ntr-o forma care tulbura "calea senina", pe care ne-o indica lucrarea Parintelui Arsenie. Es te "veninul" si "pelinul" turnat peste "mierea" cartii si a marturisirilor care o nsotesc. Toti cei cu care am venit la vorba despre Cararea mparatiei si-au expri mat nemultumirile, pentru aprecierile din Nota asupra editiei, care nu privesc e ditia, ci lucruri n afara ei. Toti apreciaza negativ afirmatiile la care ne este luarea-aminte si de care ne vom ocupa mai jos. Bietul Parinte Bodogae! ndata dupa trecerea la cele vesnice a Parintelui Arsenie, fostul sau coleg de Teologie si chiar de banca, Parintele Teodor Bodogae, s-a simtit ndemnat sa s crie cteva rnduri n amintirea Parintelui Arsenie, pe care le-a publicat n "Telegrafu l Romn", din luna ianuarie 1990 . Nu-mi pot nchipui ca Parintele Bodogae s-ar fi p utut gndi ca articolul sau de pomenire a Parintelui Arsenie va fi considerat cndva , dupa aproape sase ani, ca fiind scris "la comanda", cu scopul precis de a "min imaliza si caricaturiza" "aceasta complexa, harica si marcanta personalitate a m onahismului din Ardeal". Lund aminte la o astfel de apreciere sau supozitie, gndul mi se duce la cuvn tul Domnului Hristos: "De va fi ochiul tau curat, tot trupul tau va fi luminat, iar de va fi ochiul tau rau, tot trupul tau va fi ntunecat. Si daca lumina din ti ne este ntuneric, ntunericul cu ct mai mult?" (Matei 6, 22-23). Ma gndesc, de asemen ea, la ceea ce i-a spus stapnul din pilda cu lucratorii tocmiti la vie (Matei 20, 1 si urm.) unui nemultumit: "sau ochiul tau e rau, pentru ca eu sunt bun?" (Mat ei 20, 15). Sa nu uitam apoi ca "Din prisosinta inimii graieste gura" (Matei 12, 34). Un monah simplu, traitor odinioara n manastirea noastra de la Smbata, spunea : "Pe om, daca l cauti de bun, bun l gasesti, iar daca-l cauti de rau, si rau l gas esti". Eu am citit si recitit si am analizat articolul Parintelui Bodogae despre Parintele Arsenie si n-am gasit n el nimic "minimalizat si caricaturizat". L-am n teles ca pe un articol de aducere aminte si atta tot. Cum stau lucrurile n legatura cu numele Parintelui Arsenie nscris pe crucea -monument a luptatorilor din rezistenta anticomunista, monument ce se gaseste n c urtea manastirii noastre? n toamna anului 1995 s-a ridicat n curtea Manastirii de la Smbata o cruce mo nument, pe care se afla scrise numele celor ce au murit pentru tara, facnd parte dintre cei ce au luptat n Muntii Fagarasului, n rezistenta anticomunista. Drept cap de lista a fost scris numele Parintelui Arsenie. Spun "a fost s cris", pentru ca acum nu mai este scris, deoarece n seara zilei de 21 noiembrie a fost sters, n mod abuziv, de catre un fanatic aparator al numelui Parintelui Ars enie. Si cnd te gndesti ca acel fanatic este n rosturi de ndrumator de oameni si mai ales de tineri! Ni se reproseaza ca nu ne-am opus noi, "Prea Cuviosii Parinti de la Manas tirea Smbata, cu stirea carora s-a facut acest lucru, ba mai avnd si binecuvntarea arhiereasca". Cine poate face o astfel de afirmatie, anume ca lucrurile s-au pet recut cu stirea noastra si cu binecuvntarea arhiereasca, nseamna ca stie mai bine dect noi. Ori, asa ceva nu se poate. Parintii de la Smbata s-au vazut n fata faptului mplinit. Fara ndoiala ca bin ecuvntare si aprobare pentru monument a fost, si pentru asezarea lui n curtea mana stirii. Nu cred ca s-au discutat si chestiuni de amanunt, cum ar fi aceea daca s a fie sau nu scris si numele Parintelui Arsenie pe monument. Parintii de la Smbat a au luat la cunostinta ca numele Parintelui Arsenie e scris pe monument abia at unci cnd monumentul a fost ridicat si cnd, la drept vorbind, nu se mai putea face nimic. Si mai e ceva: personal, cnd am aflat ca numele Parintelui e scris pe monu ment, mi-am zis: "Cei care l-au scris vor fi stiind mai bine dect mine, dect noi,

de ce l-au scris". Si mai departe, mi-am zis: "Cine stie ce actiuni va fi desfas urat Parintele, de care noi nu stim, dar de care stiu cei ce l-au pus cap de lis ta". n sfrsit - si asta nu trebuie sa fie trecuta cu vederea -, la festivitatea de sfintire a monumentului, .P.S. Mitropolit Antonie, n legatura cu prezenta numelui Parintelui Arsenie pe cruce, a spus: "Am vazut pe cruce si numele Parintelui Ar senie Boca, vestitul mare duhovnic al vremii, un Zamolxis al neamului romnesc, si nu m-am mirat deloc; m-as fi mirat sa nu fie... Ctitorii acestei cruci monument ale stiu desigur de ce au trecut pe cruce si numele Parintelui Arsenie. Ne vor s pune ceva. Pentru istorie, voi putea completa si eu unele lucruri, n memoriile me le; n ceea ce poate vor fi cndva memoriile mele". (Cuvintele acestea au fost impri mate pe caseta, de unde le-am redat). n aceasta perspectiva au stiut cei de la Smb ata de prezenta numelui Parintelui Arsenie pe cruce si nu s-au opus. Cine s-a op us, n-a stiut sau n-a vrut sa stie de acestea. Avnd n vedere toate acestea, ne putem da seama ca nscrierea numelui Parintel ui Arsenie pe monumentul de la Smbata n-a fost - cum se afirma - "o ultima ncercar e de a rastalmaci rostul si sensul profund crestin al activitatii Parintelui Ars enie". E bine ca s-a pus n atentie faptul ca Parintele Arsenie n-a fost scos de l a Smbata de autoritatile locale, ci a primit ascultare de la Mitropolitul Nicolae Balan sa organizeze Manastirea Prislop, nsusi Mitropolitul ducndu-l pe Parintele la Prislop. La acestea se mai poate adauga ca Parintele a fost chemat de Mitropo litul Nicolae sa se ntoarca la Smbata cnd Manastirea Prislop a trecut n perimetrul e parhiei Aradului, dar Parintele Arsenie i-a cerut Mitropolitului sa-l lase n cont inuare la Prislop. Cunosc, n aceasta privinta, cteva scrisori ale Parintelui, adre sate Mitropolitului Nicolae Balan si Parintelui Grovu, pe cel din urma rugndu-l s a intervina pentru a i se da binecuvntarea sa ramna la Prislop. "Nici mort nu ma mai ntorc la Smbata" n ceea ce priveste cele n legatura cu locul de nmormntare, cu deshumarea si c u o eventuala mutare a osemintelor Parintelui Arsenie la Smbata, despre toate ace stea am luat la cunostinta din cele afirmate n expunerea anexa la "nota asupra ed itiei". Nu mai stiu de unde si prin ce mprejurare mi s-a mplntat n minte ideea ca Par intele va fi nmormntat la Manastirea de la Smbata. Abia la moartea Parintelui am nte les ca gndul meu nu se potriveste cu realitatea si abia de curnd am aflat ca Parin tele si-a ales loc de nmormntare si ca a zis: "Nici mort nu ma mai ntorc la Smbata", si cu alt prilej: "Pecetluit sa-mi fie mormntul pna la a doua venire". Nu-mi amin tesc sa se fi vorbit vreodata n manastirea noastra despre o renhumare la manastire a la care si-a nceput activitatea. Este de mirare deci ca n alta parte s-a putut v orbi despre asa ceva si ca asta ncepe sa se stie abia acum, din informatiile semn ate de Maica Zamfira. Multumim de informatii. Nu ne deranjeaza cu nimic. Un acatist contestat si un om defaimat Am lasat la urma cele doua scrieri ale Parintelui Ieromonah Dometie Moian , Acatistul Prea Cuviosului Parinte Arsenie si Viata Sfntului Prea Cuvios Parinte Arsenie, n privinta carora a fost si mai este atta zbatere. Din referirile facute la aceste scrieri reiese ca ele au fost scrise si r aspndite "cu ncuviintarea Prea Cuviosilor Parinti de la Smbata si cu binecuvntare ar hiereasca". Sa stiti ca nu-i asa! Eu am aflat de acatist atunci cnd se dactilogra fia. L-a dactilografiat un Parinte, licentiat n Teologie, mplinind rugamintea auto rului. Stiind aceasta, nu mi-am facut nici o grija n ceea ce priveste continutul, caci mi-am zis ca Parintele, fiind licentiat n Teologie, daca va fi necesar, va face corecturile de rigoare. Astfel, acatistul nu m-a interesat, asa ca n-am avu t curiozitatea nici sa-l cunosc. n ce-l priveste pe autor, nu-l stiam a fi "mania c si exaltat religios" - cum este nfatisat n rndurile la care ne este luarea amint e -, ci l stiam om inteligent, chiar daca nu avea pregatire scolara, si l mai stia m cu multa evlavie la Parintele Arsenie. n cuvntul meu de la nmormntarea Parintelui Ieromonah Dometie, am spus despre el urmatoarele: "Parintele Dometie, cu rosturi le pe care le-a avut, s-a facut placut oamenilor. Si sa stiti ca ceea ce l-a car acterizat cel mai mult si mai mult - poate mai mult dect pe oricare dintre noi -, a fost evlavia lui la Parintele Arsenie. A fost coplesit de maretia Parintelui

Arsenie, pe care l-a vazut ca pe un om mare, ca pe un prooroc, ca pe un om cu da r de la Dumnezeu, si tot timpul cauta prilej sa spuna ceva frumos despre Parinte le. Si asta l-a dus sa alcatuiasca un acatist pentru Parintele Arsenie. Acatistu l a nceput sa circule chiar de la nceput. E drept ca nu-i la masurile la care ar t rebui sa fie un acatist. Oamenii totusi au evlavie la Parintele Arsenie si la fo rma aceasta de revarsare de suflet. Si asta i-a adus Parintelui Dometie niste ne cazuri: a avut si are niste mpotrivitori ... La Parintele Dometie au rascolit uni i si au gasit si anumite rele, ntre care vina aceasta ca a facut un acatist Parin telui Arsenie. Si acum se continua nca, sa zicem asa, "defaimarea lui". Iubiti cr edinciosi, noi nu suntem chemati sa spunem ce-i bine si ce-i rau. n Pateric se sp une ca un calugar a judecat pe cineva si l-a socotit ca este rau. ngerul s-a dus cu sufletul celui judecat la cel ce-l osndise si a zis: "Unde sa-l pun pe acesta pe care l-ai judecat, la bine sau la rau?". Daca ar veni ngerul acum, la noi, sa ne ntrebe: "Unde sa pun sufletul Parintelui Dometie?", toti am raspunde: "Sa-l pu i la bine. Sa-l pui la bine, pentru ca a fost un om n care s-au odihnit oamenii, un om de care noi ne-am bucurat; a fost un om util manastirii; un om care si-a v azut de treaba, un om cu evlavie. Si daca a facut totusi si ceva rau, dar nu se poate zice ca alcatuirea acatistului pentru Parintele Arsenie este ceva rau, dac a a avut umbre si pete pe suflet, iata ca Biserica ne-a adunat sa ne rugam ca Du mnezeu sa-i ierte toata greseala ce a facut, cu voie si fara de voie; sa-l aseze cu dreptii si cu sfintii. Noi l tinem unde-l avem, adica n inima noastra, n cinsti rea noastra, n iubirea noastra, si ne ducem mai departe viata purtndu-l n sufletele noastre". Punnd acum fata n fata afirmatiile celor ce-l defaima si cele ale cinstitor ilor, Parintele Dometie, Dumnezeu sa-l odihneasca, apare, pe de o parte, ca fiin d numai "cu patru clase" - desi a facut ntreaga scoala primara, precum si o scoal a de ucenici -, "maniac si exaltat religios", iar pe de alta parte, "om intelige nt si evlavios, nvrednicit de harul preotiei, e drept, la vrsta naintata, dar dupa mai mult de zece ani de diaconie si dupa aproape patruzeci de ani de calugarie". Cine are dreptate? Caci prezentarea e diferita. Ma uimeste afirmatia ca acatistul a fost scris "cu ncuviintarea Prea Cuvio silor Parinti de la Smbata" si ca aceasta ncuviintare i s-a dat Parintelui Dometie , "probabil, fiind (se ntelege, Parintii de la Smbata) de acelasi nivel cu autorul , iar altii ca sa-l denigreze". E groaznic sa constati la ce se poate gndi cineva pus pe defaimare. Adica, de ce sa-l denigram pe un coleg al nostru? Ct priveste raspndirea acatistului, la care ne este luarea aminte, aceasta n-are nici o legatura cu manastirea si nici cu Parintele Dometie, care doar l-a scris. Raspndirea au facut-o credinciosii, care au evlavie la Parintele Arsenie s i care si revarsa sufletul cinstitor, prin acatistul pe care l au la ndemna. Daca ar fi unul mai bun, l-ar folosi pe acela; cum acesta este singurul pe care l au, pe acesta l si folosesc. Si apoi, asa cum se citesc si alte carti apocrife - cum e Visul Maicii Domnului - spre nmultirea evlaviei, de ce nu s-ar putea citi si aces t acatist, tot spre nmultirea evlaviei sau spre manifestarea evlaviei? Orice ncercare de denigrare a Parintelui Dometie, ca sa se puna n umbra aca tistul scris de el, este fara rost, deoarece credinciosii nu citesc acatistul di n evlavie fata de autor sau raportndu-se la autor - despre care unii nu stiu nimi c sau aproape nimic, iar altii stiu prea putin -, ci din evlavie fata de Parinte le Arsenie, pentru care este alcatuit. Pe mine nu ma deranjeaza cu nimic existen ta acestui acatist, si n-am de gnd sa-l opresc pe cineva de a-l citi, desi eu nsum i nu-l citesc, pentru ca, desi am respect fata de Parintele Arsenie, nu am un cu lt pentru el. Cteva nedumeriri Acestea fiind zise, mi-au mai ramas si cteva nedumeriri, n legatura cu rndur ile pe care le am n vedere, n expunerea de fata. Citind cele scrise spre informare si lamurire, constati ca de cte ori e vo rba despre Mitropolitul Nicolae Balan, el este pomenit ca "Mitropolitul Balan". Astfel, n nota la scrisoarea lui Nichifor Crainic, adresata Parintelui Arsenie, e scris: "Nichifor Crainic e ocrotit de Parintele Arsenie, cu ncuviintarea Mitropo litului Balan". Mai departe, n aceeasi expunere, citim: "Parintele a fost dus cu

masina de Mitropolitul Balan". Nu stiu pe ce se ntemeiaza acest fel de a spune, d ar fie-mi ngaduit sa afirm ca e o necuviinta. E ca si cnd ar afirma cineva ca lucr area Cararea mparatiei a fost scrisa de Parintele Boca sau ca nota asupra editiei e semnata de Monahia Constantinescu. De ce sa nu se spuna, cum e corect: "Mitro politul Nicolae Balan?". Si ar fi cazul sa se vorbeasca corect, mai ales cnd ne gn dim ca Mitropolitul Nicolae Balan l-a hirotonit pe Parintele Arsenie diacon si p reot si ca l-a facut calugar. Tot Mitropolitul Nicolae Balan i-a dat bursa pentr u Scoala de Arte Frumoase si l-a trimis si la Sfntul Munte. n sfrsit, Mitropolitul Nicolae Balan este ctitorul Manastirii Brncoveanu, la care si-a nceput Parintele A rsenie viata de manastire si unde si-a desfasurat activitatea vreme de noua ani, chiar daca "nici mort nu se mai ntoarce la Smbata". Este vreo deosebire ntre savrsire si moarte? A doua nedumerire este aceea ca, de fiecare data cnd a venit vorba de trec erea la cele vesnice a Parintelui Arsenie, se exprima aceasta prin cuvntul: "savrs irea din viata", n timp ce, cu privire la Parintele Bodogae, e scris: "nainte de a muri...". E vorba cumva de vreo nuanta? Unii mor si altii se savrsesc? Ceva ce nu-ti poti nchipui n sfrsit, cea de-a treia nedumerire mi vine de pe urma constatarii ca o calu garita, "Monahia Zamfira Constantinescu", cu mai bine de patruzeci si cinci de a ni de calugarie si cu aproape tot attia ani de vietuire n preajma Parintelui Arsen ie, la vrsta de 70 de ani de viata, poate purta n suflet atta rautate, cta emana din rndurile pe care le semneaza, ca un ultim cuvnt nsotitor al cartii Cararea mparatie i. Si cuvntul, asa cum ne apare, este "pelinul" si "veninul", turnat peste mierea celor pe care le pecetluieste. E ultima impresie si nu e cea buna... Arhimandritul Teofil Paraian Nota: Aceste rnduri le-am scris n zilele de 8 si 9 februarie 1996. Le-am scris di ntr-o necesitate sufleteasca, ca un fel de despovarare de greutatea ce o purtam pe suflet, de pe urma celor scrise, cu atta rautate, n ultimul cuvnt nsotitor al Car arii mparatiei. N-am vrut sa fiu polemic si cred ca nici nu sunt. Unele observati i trebuiau totusi sa fie facute si le-am facut, fara sa fiu incisiv. N-am cu nim enea nimic, asa cum lumina n-are nimic cu umbrele si cu petele pe care le descop era. ANEXA II n pelerinaj la Smbata de Sus1 Niciodata nu mi s-au aratat mai profunde si mai pline de nteles crestin cu vintele psalmistului care zice: "Ridicat-am ochii mei la munti de unde-mi va ven i ajutorul meu, ajutorul meu de la Domnul Cel ce a facut cerul si pamntul", ca la ocazia pelerinajului la altarul ctitoriei marelui mucenic al Legii stramosesti si al neamului romnesc, Voevodul Constantin Brncoveanu, de la Smbata de Sus, la car e m-am nvrednicit si eu sa iau parte anul acesta. Cu parere de rau de a nu fi putut sa zabovesc mai mult n jurul acestui sfnt altar, dar cu inima plina de harul binecuvntarii pe care Marele Ierarh al Ardeal ului .P.S. Mitropolit Dr. Nicolae Balan, l-a revarsat asupra tuturor fiilor sai d uhovnicesti, voi ncerca totusi sa astern aci cteva gnduri ce m-au facut sa retraies c clipele n care si-a desfasurat viata Brncoveanu Constantin. n adevar, Mnastirea de la Smbata de Sus a fost si va fi pentru neamul romnesc , dar mai ales pentru cel din Tara Oltului si din ntreg Ardealul, simbolul ortodo xiei noastre si a fiintei noastre nationale. Asezata chiar la picioarele muntilo r Fagarasului, acest loc de nchinare a fost pentru poporul romnesc din Ardeal o ci tadela a rezistentei lui n veacul 18-lea, cnd urgia habsburgica, sustinuta de ura de nenteles a fratilor uniti, n frunte cu episcopul de la Blaj, se abatuse asupra Bisericii Ortodoxe si a poporului romn ortodox din Ardeal. Cnd a fost ridicata aceasta manastire, Brncoveanu Constantin a nteles ca num ai acolo n muntii cari-i dau atmosfera prielnica trairii intense cu Dumnezeu, est e cu putinta ca romnul de amndoua partile Carpatilor sa se desbrace de haina pacat

ului si sa se ridice pe culmile cele neprihanite de unde sa ceara ajutorul lui D umnezeu n primejdii si nevoi. Caci ca unul care traia n nentrerupta comuniune cu Hr istos Domnul si Isbavitorul nostru, el a nteles ca sfnta ortodoxie a neamului a ma i fost pastrata mai cu deosebire pentru neamul nostru n manastiri. Manastirile au fost acelea care au asigurat neamului nostru n timpurile de mare vitregie izvoru l de la care se adapa el pentru a-si pastra nealterata constiinta ca apartine un ei natiuni care n Biserica ortodoxa si numai prin aceasta Biserica Ortodoxa are a -si afirma drepturile lui la o viata mai nalta, mai demna si mai independenta. Manastirile au fost oazele unde se odihnea sufletul neamului nostru romnes c pentru ca refacut si ntarit cu forte noi, sa reia lupta si s-o duca la bun sfrsi t. Dar aceste mnastiri sunt tot attea pilde de traire crestineasca n mijlocul u nei lumi prinsa n mrejele secularismului veacului nostru, ucigator de suflete si ratacitor de constiinte. n ele omul modern gaseste chipul cel mai sigur si cel ma i autentic al trairii n nentrerupta legatura cu Creatorul sau, Dumnezeu. Caci n atmosfera de evlavie, de reculegere si de minunata meditatie, el re useste sa nteleaga ca viata nu este data sa o petrecem pentru a sluji pamntului, c i traind pe pamnt sa avem certitudinea ca alta viata va ncepe pentru noi dincolo d e mormnt, catre care trebuie sa tindem ca spre binele nostru suprem. Ruperea lega turilor vietii noastre cu climatul pe care mnastirile au au stiut sa-l pastreze n entinat, duce la o nfricosatoare saracie sufleteasca care mai devreme sau mai trziu se arata n toate manifestarile noastre att ca insi, ct si ca societate. Si de aici isvorasc cele mai mari desordini sociale pe care a putut sa le nregistreze istor ia. Poporul nostru nsa, nascut si crescut de duhul Ortodoxiei n Biserica, dar m ai ales de mnastirile noastre, a nteles ca simtul sau legat mai mult de adevaruril e lui Dumnezeu dect de ceea ce este schimbator si trecator, ca puterea, taria si curajul lui n vremurile de cumplita nclestare ntre popoare, i-a venit numai din lum inata traire cu Dumnezeu n jurul altarelor acestor sfinte mnastiri, ctitorii voevo dale sau particulare. n jurul lor si la snul lor el a stiut sa desprinda voia lui Dumnezeu si sa simta cum bratul atotputernic al Ziditorului l ocrotea si-l ducea la biruinta. Toate acestea le-a daruit - si le va darui si n viitor dupa restaurare, poporului romn din Ardeal altarul sfnt al ctitoriei lui Brncoveanu Constantin. Duhul lui Brncoveanu se va fi bucurat mpreuna cu ngerii din ceruri ca n aceas ta zi mare "Vinerea" din saptamna nvierii Domnului, "Isvorul tamaduirii", poporul romn ortodox venit pe timp ploios, ca sa-si ntmpine ierarhul care i poarta bucuriile si necazurile n sufletul Sau de mare romn si de mare crestin, a simtit nca odata c um se revarsa peste el binefacerile cerului la rugaciunile si binecuvntarile pe c are cei doi ierarhi, .P. Sfintitul Mitropolit Nicolae, si P.S. Nicolae Colan al C lujului nconjurati de sobor de preoti, le ndreptau catre Cel atotputernic. n adevar, savrsirea sfintei liturghii a fost pentru toti cei ce venisera la Smbata de Sus, prilej de bucurii care au facut sa stoarca lacrimi din ochi. Vrea u sa vorbesc de miscatoarea si emotionanta tundere n monahism pe seama acestei ct itorii voevodale, a unuia din multii si luminatii absolventi ai "Academiei Andre iane", par. diacon Boca, diplomat al scoalei de Belle-Arte din Bucuresti. Mot du pa locul de nastere, crescut si ndrumat n studiul teologiei, tnarul monah a nteles s a dea ascultare gndurilor marelui Ierarh al Bisericii noastre, consacrndu-si viata lui Hristos prin studiul picturii bisericesti, pe care s-o desfasoare acolo n li nistea muntilor pe care Brncoveanu i alesese ca loc de retragere si de rugaciune. Iata de ce cred ca duhul lui Brncoveanu a tresaltat de bucurie vazndu-si op era renviata si mpodobita n chip att de minunat de Mitropolitul Ardealului din Romnia Mare, care se pare ca a fost nscris n planul Providentei sa reia si sa afirme n ch ipul cel mai solemn testamentul Voevodului martir mpotriva tuturor gndurilor celor rele att dinlauntrul, ct si din afara hotarelor tarii noastre. Toate acestea si-au gasit expresia nsemnatatii lor att religioase ct si nati onale n predica pe care .P.S. Mitropolit Nicolae a binevoit s-o rosteasca dnd-o ca pe o hrana isvortoare de tarie si de curaj mai ales n vremurile tulburi prin care trecem. n adevar, cuvintele .P. Sfintitului Mitropolit au fost prinos de recunostin

ta adus memoriei Voevodului Brncoveanu, mort pentru Legea si pentru Neamul romnesc , afirmarea drepturilor noastre milenare pe aceste meleaguri, scaldate de rurile harului ceresc prin aceste locasuri de nchinare care ne-au crescut si pastrat ca neam, si n sfrsit, un sfnt legamnt pentru viitor, cum ca n strnsa legatura cu duhul na ntasilor nostri cari au stiut sa-si jertfeasca viata pentru apararea altarelor l ui Hristos, vom fi si noi n stare sa le urmam pilda creznd si traind ca si ei n Bis erica. ntr-o totala daruire dezinteresata n minile lui Dumnezeu, facndu-i voia, att n zile de pace ct si n zile de sbucium, ca si printr-o profunda vietuire cu Hristos, adapndu-ne de la altarul acestor lacasuri de nchinare, vom avea siguranta ca nime ni si nimic nu ne va smulge pe viitor mostenirea pe care naintasii nostri ne-au t ransmis-o. Chiar atunci cnd suferim, Dumnezeu urmareste curatirea noastra de sgur a pacatului. Dar daca pna acum avem pace, apoi este aceasta tot voia lui Dumnezeu care ne-a lasat ragazul necesar pentru a ne ntoarce la El. Timpurile prin care t recem cer de la noi, att de la cei de la tara, ct mai ales de la cei din orase, re venirea pe cararile lui Dumnezeu, la credinta n El si la trairea cu El. Numai n felul acesta vom putea sa fim una n jurul Majestatii Sale Regelui C arol II-lea, care poarta sarcina conducerii destinelor neamului nostru. n jurul l ui, spune .P.S. Mitropolit Nicolae, avem datoria a ne uni pentru a fi tari si n du hul lui Hristos se cade a purta sarcina unii altora pentru a asigura tarii maxim um de munca si de roade bogate. Caci daca mosii si stramosii nostri au putut rez ista de-a lungul veacurilor, apoi cu att mai mult noi datori suntem sa le urmam p ilda si sa stam ca si ei n vecinatatea lui Dumnezeu. Nu mai putin miscatoare au fost cuvintele pe care P.S. Episcop Nicolae al Clujului le-a rostit poporului aratnd ct de naltatoare si graitoare este aceasta z i a Isvorului Tamaduirii. ntreaga regiune de la Smbata de Sus si-a mbracat haina de sarbatoare pe care lumina nvierii Domnului o luminase si o sfintise. Bucuria nvierii s-a revarsat si asupra ei, iar apa din isvorul care a fost sfintit se va fi prefacut n isvor de apa vie care va tamadui toate boalele si toate neputintele trupesti si sufletest i. Dar mai presus de toate ramne reactualizarea testamentului lui Brncoveanu C onstantin, pe care .P. Sf. Mitropolitul Nicolae a stiut, cu maiestria oamenilor c are vad peste veacuri, sa o faca o vie realitate ortodoxa si nationala, rascumpa rnd prin jertfe de tot felul caderea celui care pe drept cuvnt a fost numit de pop or "Satanasie" si afirmnd sus si tare drepturile noastre de popor crestin ortodox si romn pe aceste meleaguri. Diacon Haralambie Cojocaru ANEXA III NOTE ARGUMENT 1. La Manastirea Ciucea n 2000, si la Biblioteca Facultatii de Teologie Or todoxa din Cluj-Napoca n 2001. INTRODUCERE 1. O relatare mai detaliata a acestei ntmplari ne ofera Mineiul lunii augus t, care se reduce la urmatoarele: Suferind de lepra, Regele Avgar a trimis la Hr istos pe arhivarul sau Hannan (Anania), cu o scrisoare n care-I cerea lui Hristos sa vina la Edessa pentru a-l vindeca. Cum Hannan era pictor, Avgar i-a recomand at sa faca portretul lui Hristos si sa i-l aduca n cazul n care Acesta ar fi refuz at sa vina. Aflndu-L pe Hristos nconjurat de mult popor, Hannan s-a urcat pe o pia tra pentru a-L vedea mai bine. A ncercat sa-I faca portretul, dar nu a reusit, di n pricina "slavei negraite a chipului Sau care se schimba mereu sub puterea haru lui". Vaznd ca Hannan de straduieste sa-I isvodeasca portretul, Hristos a cerut a pa, S-a spalat, Si-a sters fata cu o marama, pe care a ramas imprimat chipul Sau . (Aceasta este prima icoana a lui Hristos, numita n Biserica Ortodoxa "nefacuta de mna omeneasca" - acheiropoitos.) I-a dat marama lui Hannan pentru ca acesta sa o poarte mpreuna cu scrisoarea catre cel care l trimisese. 2. Lacrima prigoanei - Din lupta legionarelor romnce, capitolul Evocari -

Otilia Radulescu Aroneasa, Editura Gordian, Timisoara, 1994, p. 48. VIATA SI LUCRAREA PARINTELUI ARSENIE BOCA 1. Probabil ca numele de Zian vine de la Snzian. 2. Majoritatea absolventilor liceului bradean au devenit preoti si avocat i. 3. Romulus Neag, Parintele Arsenie Boca n Alma Mater Zarandensis, "Gndirea ", Serie noua, anul VI, nr. 5-6/1997, p. 28. 4. Ibid., pp. 28-29. 5. Ibid., p. 30. 6. Ibid., p. 29. 7. n ceea ce priveste afirmatiile pe care Monahia Zamfira Constantinescu l e face n Nota asupra Editiei I (vezi: Cararea mparatiei, editia a 2-a, pp. 340-341 ) n legatura cu articolul Parintelui Teodor Bodogae, mpartasesc ntru totul opinia P arintelui Teofil Paraian. Vezi Anexa I din aceasta lucrare: Cuvnt lamuritor n priv inta unor afirmatii din anexa la "Cararea mparatiei", prezentata sub titlul "Nota asupra editiei", semnata de Monahia Zamfira Constantinescu. Text preluat din: A rhimandritul Teofil Paraian, Cuvinte lamuritoare, Editura Teognost, 2002, pp. 35 -43. 8. Pr. Prof. Teodor Bodogae, n amintirea Parintelui Arsenie Boca, "Telegra ful Romn", nr. 2-4, 1990, p. 4. 9. cf. Romulus Neag, Parintele Arsenie Boca n Alma Mater Zarandensis, "Gndi rea", Serie noua, anul VI, nr. 5-6/1997, pp. 26-31. 10. E vorba de Parintele Arhimandrit Antipa Dinescu (1859-1942). 11. Traduceri ale Filocaliei existau deja si se nscriau n activitatea mai g enerala de traducere din Sfintii Parinti, pentru necesitatile nvatamntului teologi c. Parintele Serafim Popescu si Parintele Arsenie Boca au adus de la Athos manus crisele romnesti ale Filocaliei, care se aflau acolo adunate pentru tipar din 193 7 si pentru care monahii, neavnd mijloacele de a le tipari acolo, au ncercat sa ob tina sprijin din tara. Se mai stie apoi ca Nichifor Crainic planificase tiparire a tuturor manuscriselor Sfintilor Parinti aflate la Sfntul Munte. (cf. Vlad Proto popescu, Pentru mai dreapta cinstire a lumii Parintelui Staniloae, "Puncte Cardi nale", nr. 6/102, iunie 1999, p. 9.) 12. Dumitru Staniloae, din Prefata primului volum al Filocaliei, Sibiu, l a "Nasterea Domnului", 1946. 13. Idem, din Prefata volumului 2 al Filocaliei, Bucuresti, "naltarea Domn ului", 1947. 14. cf. Pr. Prof. Dr. Mircea Pacurariu, Istoria Manastirii Prislop, Arad 1986, p. 158. 15. Dr. Grigorie T. Marcu, "Revista Teologica", nr. 9-10, septembrie-octo mbrie, 1940, p. 525. 16. Ibid., p. 524. 17. Diacon Haralambie Cojocaru, n pelerinaj la Smbata de Sus, "Telegraful R omn", 12 mai 1940, p. 6, fragment; vezi textul n ntregime n Anexa II din aceasta luc rare. 18. Pr. Prof. Dr. Mircea Pacurariu spune ca Parintele Arsenie a fost hito tonit n iunie 1940 - cf: Pr. Prof. Dr. Mircea Pacurariu, Istoria Manastirii Prisl op, Arad 1986, p. 158; Parintele Ciprian Negrean, n Preoti ortodocsi n nchisorile c omuniste, Editura Patmos, 2001, p. 52, spune ca Parintele Arsenie a fost calugar it si hirotonit n acelasi an, adica n 1939. nsa conform stirii preluate din "Telegr aful Romn"/1942, datele oferite de dnsii sunt gresite. Parintele Nicolae Streza, nt r-o conferinta sustinuta la Cluj-Napoca n data de 11 aprilie 2002, a afirmat si dn sul ca Parintele Arsenie a fost hirotonit pe data de 10 aprilie 1942, asa cum a m calculat si eu cu ajutorul Evanghelistarului, pornind de la stirea din "Telegr aful Romn". 19. Stire: Praznicul duhovnicesc de la Manastirea Smbata de Sus, "Telegraf ul Romn", 12 aprilie 1942, p. 4. 20. Romulus Neag, Parintele Arsenie Boca n Alma Mater Zaradensis, "Gndirea" , serie noua, anul VI, nr. 5-6/1997, p. 29. 21. Ct de actual este acest text, la care ar cam trebui sa ia aminte gazet

arii nostri de azi, ahtiati dupa senzational si paranormal! 22. Dumitru Staniloae, Lucrarea de la Manastirea Brncoveanu, "Telegraful R omn", 8 august 1943, Sibiu, pp. 1-2. 23. Romulus Neag, Parintele Arsenie Boca n Alma Mater Zarandensis, "Gndirea ", serie noua, anul VI, nr. 5-6/1997, p. 29. 24. Ibid., p. 30. 25. Dan Lucinescu, Jertfa, Editura Fides, Iasi, 1997, p. 41. 26. Pentru ca n jurul bisericii s-au construit zidurile care azi formeaza incinta manastirii, nu se mai pastreaza aproape nimic din aceasta lucrare a Pari ntelui Arsenie. Doar cteva marturii scrise si putinele fotografii din acele vremu ri ne mai arata ct de minunat si cu cta pricepere si bun gust a fost ngrijita "Grad ina Maicii Domnului" de la Smbata. Putinele pietre - ramase si mutate ici-colo, a nume alese si frumos amplasate oarecnd de Parintele Arsenie n acel parc natural di mprejurul bisericii -, daca alte marturii au amutit, nca mai graiesc despre cel c e le-a pus. n legatura cu acest fapt, se spune ca Parintele Veniamin Tohaneanu (n umit staret la Smbata dupa plecarea Parintelui Arsenie), cnd s-a ntlnit la Bucuresti cu Parintele Arsenie, a fost ntrebat de acesta: "Ce mai zic pietrele de la Smbata , Tohanene?", cu ntelesul acesta, ca daca eu tac, pietrele vorbesc. 27. Ion Gavrila Ogoranu, De ce am scris numele Parintelui Arsenie Boca pe crucea de la Manastirea Smbata, "Puncte Cardinale", nr. 2/62, 1996, p.15. 28. A se vedea si: Ion Gavrila Ogoranu, Brazii se frng, dar nu se ndoiesc, Editura Marineasa, Timisoara, 1993, vol. 1, p. 51, 108; Virgil Maxim, Imn pentru crucea purtata, Editura Gordian 1997, Timisoara, vol. 1, p. 135, 143, 145, 185; Nicolae Pop, Pacatul nerostirii adevarului, "Puncte Cardinale", nr. 8/80, augus t 1997, p. 7; Vlad Protopopescu, Pentru mai dreapta cinstire a lumii Parintelui Staniloae, "Puncte Cardinale", nr. 6/102, iunie 1999, p. 9. 29. Amintirile Mitropolitului Antonie Plamadeala, Convorbiri cu Dragos Se uleanu si Carmen Dumitru, Editura Cum, Bucuresti, 1999, pp.139-142. 30. Cararea mparatiei, Monahia Zamfira Constantinescu, Nota asupra Editiei I, p. 339. 31. Lidia Ionescu Staniloae, Lumina faptei din lumina cuvntului, mpreuna cu tatal meu, Dumitru Staniloae, Editura Humatitas, 2000, p. 129. 32. cf. Romulus Neag, Parintele Arsenie Boca n Alma Mater Zarandensis, "Gnd irea", serie noua, anul VI, nr. 5-6/1997, p. 31. 33. Irne Hausherr, Paternitatea si ndrumarea duhovniceasca n Rasaritul cresti n, Editura Deisis, Sibiu, 1999, p. 9. 34. Martor, Maritul praznic de la Manastirea Brncoveanu, "Telegraful Romn", 16 mai 1948, nr 7-8, p. 6. 35. "Adevarul este ca n mijlocul multimii erau si unii care nu veneau pent ru formarea lor religioasa, ci doara, doara, sa gaseasca n spusele Parintelui vre un sprijin al convingerilor sau ideilor lor." (Monahia Zamfira Constantinescu) 36. Lacrima prigoanei - Din lupta legionarelor romnce, capitolul Evocari Otilia Radulescu Aroneasa, Editura Gordian, Timisoara, 1994, p. 48. 37. "n ciuda nstapnirii comuniste, poporului romn nu-i lipseau miscarile duho vnicesti. La vremea de care vorbim, fenomenul Arsenie Boca, de anvergura nationa la, se pecetluia pe sine prin arestarea protagonistului; la Vladimiresti se nast ea un altul, n faza lui pura, al carui miez nu erau att "vedeniile" Veronicai Fura u, ct predica duhovnicului Ioan Iovan; ambele cu ecouri pna'n zilele noastre; nu t rebuie trecute cu vederea cele doua mari si autentice vetre duhovnicesti, cea de la Sihastria, prin Parintele Cleopa Ilie, si cea de la Techirghiol, prin Parint ele Arsenie Papacioc, ambele, de asemenea, strabatnd deceniile rosii." (Bartolome u Valeriu Anania, Cuvnt nainte la: Monahul Daniil (Sandu Tudor), Acatiste, Editura Anastasia, 1997, p. 8) 38. Bartolomeu Anania, Atitudini, Editura Arhidiecezana, 1999, p. 28. 39. Pr. Prof. Dr. Mircea Pacurariu, Istoria Manastirii Prislop, Arad 1986 , p. 56. 40. cf: Hotarrea Sinodului Mitropolitan, cuprinsa n Cararea mparatiei, editi a a 2-a, Editura Sfintei Episcopii a Aradului, 2000, pp. 346-347. 41. cf. Pr. Prof. Dr. Mircea Pacurariu, Istoria Manastirii Prislop, Arad 1986, p. 57.

42. cf. Antonie Plamadeala, n Amintirile Mitropolitului Antonie Plamadeala , Editura Cum, 1999, p. 114. 43. Nas la calugarie a fost Parintele Daniil (Sandu Tudor). Este vorba de cunoscutul scriitor, gazetar, fost ofiter de marina si pilot Sandu Tudor (pe nu mele sau adevarat, Alexandru Teodorescu), devenit calugar n 1948, sub numele de A gaton, n Manastirea Antim din Bucuresti, unde organizeaza si conduce gruparea duh ovniceasca "Rugul Aprins", din care facea parte si viitorul mitropolit al Ardeal ului, Antonie Plamadeala. Dupa o prima arestare si o detentie de 3 ani, Agaton s e aseaza n Schitul Crasna din Judetul Gorj, unde este hirotonit ieromonah. Apoi mb raca schima cea mare si devine Ieroschimonahul Daniil, n Manastirea Neamt, de und e se va retrage la Schitul Rarau; de aici va fi arestat de Securitate, n noaptea de 13/14 iunie 1958. (cf. Bartolomeu Valeriu Anania, Acatiste, Editura Anastasia , 1997.) 44. Ieromonahul Dometie (1924-1975) (nzestrat de Dumnezeu cu darul deosebi t al cntarii, a fost numit "Cucuzel" de catre Parintele Arsenie) a slujit ulterio r n diferite parohii n Transilvania, iar mai trziu s-a remarcat ca un iscusit si ap reciat duhovnic. Dnsul este cunoscut de cei mai multi credinciosi ca restauratoru l si duhovnicul manastirii de maici de la Rmeti. Colegul sau, ierodiaconul Antoni e, trecut n 1950 la Manastirea Slatina n Moldova, hirotonit ieromonah n 1953, n 1970 a fost ales episcop vicar patriarhal, din ianuarie 1980 episcop la Buzau, iar d in februarie 1982 arhiepiscop al Sibiului si Mitropolit al Ardealului. (cf. Pr. Prof. Dr. Mircea Pacurariu, Istoria Manastirii Prislop, Arad 1986, p. 57) 45. cf. Pr. Prof. Dr. Mircea Pacurariu, ibid., p. 57. 46. Pentru ca e vorba de o carte publicata nainte de '89, Parintele Mircea Pacurariu nu a putut spune ca Monahia Zamfira a fost numita stareta a Manastiri i Prislop, pentru ca de fapt manastirea ramasese fara staret, ntruct Paintele star et Arsenie Boca fusese arestat de Securitate n noaptea de 15 spre 16 ianuarie 195 1. Parintele Arsenie s-a ntors la manastire abia n 1952, de Buna Vestire. 47. Dezvaluiri istorice - Documente inedite despre parintele Arsenie Boca , staretul manastirii Prislop, prezentate de Arhid. Mihai Sasaujan, n "Calea Mntui rii", nr. 11, p. 4. 48. Ibid. 49. Dimitrie Bejan, Vifornita cea mare, Editura Tehnica, 1996, p. 124-125 . 50. A se vedea si: Marturisitori de dupa gratii - Slujitori ai Bisericii n temnitele comuniste, Supliment al Revistei Renasterea, Cluj-Napoca, 1995, p. 15 . 51. Parintele Arsenie a plecat de la Manastirea Prislop n mai 1959, nainte de decretul din 10 noiembrie 1959, decret aplicat n luna mai 1960, dupa Pasti, si care avantaja calugarii cu studii teologice. Deci nu a plecat o data cu decretu l, asa cum scrie P.S. Daniil, n "Chipul Cetatii", o revista din Sibiu. (cf. Arhim andritul Teofil Paraian) 52. Din marturiile celor care au trait evenimentele din 1959 si imediat u rmatoare, rezulta ca P.S. Episcop Andrei, n momentul redactarii actelor de referi nta, nu era n masura de a iscali valid. n plus, a fagaduit ca va rechema imediat p e cei ndepartati, dupa ce va primi avizul Patriarhului Justinian. (vezi: Hotarrea Sinodului Mitropolitan, cuprinsa n Cararea mparatiei, editia a 2-a, Editura Sfinte i Episcopii a Aradului, 2000, pp. 347-348) 53. Prin Hotarrea Sinodului Mitropolitan ntrunit la 9 noiembrie 1998 semnat a de .P.S. Parinte Nicolae Corneanu Mitropolitul Banatului, P.S. Parinte Timotei Seviciu Episcopul Aradului si Hunedoarei si P.S. Parinte Laurentiu Streza Episco pul Caransebesului, se revine asupra deciziilor de alungare din Manastirea Prisl op a Parintelui Protosinghel Arsenie Boca si a maicii starete stavrofora Zamfira Constantinescu si "socoteste potrivit ca dupa Revolutia Romna, cnd s-au limpezit aspecte critice din trecut, sa reabiliteze pe toti slujitorii si vietuitoarele d e aici, cu osebire pe toate maicile si surorile din perioada Decretului 410/1959 ". n consecinta, se anuleaza Deciziile nr. 2407/1959 si 2408/1959, considernd rein tegrati n viata obstei prislopene pe toti cei mpricinati. Prin aceeasi Hotarre, Ase zamntul monahal din Sinaia a fost recunoscut ca metoc al Manastirii Prislop. (vez i: ibid., pp. 346-348)

54. Ibid., p. 347. 55. Parintele Arsenie, din nefericire, era atunci civil. (cf. P.S. Daniil Partosanul) 56. Hotarrea Sinodului ..., ibid., p. 347. 57. Arsenie Boca, Cararea mparatiei, Cuvnt nainte. 58. Fragment dintr-o scrisoare data de Nichifor Crainic Parintelui Arseni e Boca dupa ntlnirea de cteva ceasuri pe care au avut-o n toamna anului 1971, n biser ica din satul Draganescu. 59. Parintele Arsenie a scris multe cuvinte la scenele pe care le-a picta t, de exemplu la "Judecata de apoi", e scris acolo ca ar zice faptele omului: "T u esti noi". Deci "Tu esti noi", adica noi suntem cele care te-au alcatuit. Sunt acolo o multime de cuvinte frumoase si ndrumatoare care arata ca Parintele Arsen ie de fapt nu a fost un om de rnd. (cf. Arhimandritul Teofil Paraian) 60. Am reprodus aici textul explicativ pe care Parintele Arsenie l-a scri s lnga aceasta compozitie. 61. Nu trebuie sa ne surprinda prea mult acest fapt, ntruct se stie, a mai spus-o si Parintele Nicolae Steinhardt, ca "Orice adevarat artist e si profet". (Nicolae Steinhardt, Monahul de la Rohia raspunde la 365 de ntrebari incomode adr esate de Zaharia Sngeorzan, Editura Revistei "Literatorul", 1992, p.51) Despre pictura de la Draganescu a se vedea si: Nichifor Crainic, Scrisoar e catre Parintele Arsenie Boca, "Gndirea", serie noua, anul II, nr. 1/1993, p. 19 , sau n Cararea mparatiei, editia a 2-a, pp. 331-333; Ovidiu Vuia, Arsenie Boca, I eromonahul artist, "Gndirea", serie noua, anul IV, nr. 4-5/1998, pp. 64-68; Prof. Tatiana Sergiu, Parintele Arsenie Boca sau Universul sfnt al culorilor (Minunea de la Mihailesti), text cuprins n volumul Unde a fost Biserica, a Pr. Prof. Ion B uga, Editura Sf. Gheorghe Vechi, Bucuresti, 2001, pp. 187-191; Vasile Andru, Mis tici din Carpati, Editura Crist, Bucuresti, 2000, pp. 165-168. A se vedea apoi s i revista "Gndirea", Serie noua, ncepnd cu anul 1997, unde, aproape n fiecare numar, sunt reproduceri color dupa frescele de la Draganescu. 62. cf. Cararea mparatiei, Monahia Zamfira Constantinescu, Nota asupra edi tiei I, p. 342. 63. Ibid. 64. Ibid. 65. Ibid., p. 343. 66. Arhimandritul Teofil Paraian, ntmpinari, Editura Sofia, Bucuresti, 2000 , pp. 238-240. 67. n perioada cnd a fost la Smbata Parintele Arsenie a ndrumat foarte multi oameni sa mearga la manastire, n special pe cei din zona Fagarasului. Dar dupa de cretul din 1959 nu a mai trimis pe nimeni. A ndrumat n special fete spre Manastrir ea Bistrita unde s-au razvratit asupra autoritatilor bisericesti, ajungnd n final la Manastirea Hurezi, Tismana si Tiganesti. Exemple de maici: Maica Ambrozia Stoia (n prezent la Prislop, a trecut pe la Manastirea Dintr-un lemn, Bistrita si Hurezi), maicile Eufimia si Filareta Bo tu (prima la Manastirea Robaia, unde a si murit, cealalta la Manastirea Hurezi), Maica Benedicta din Ludisor (Manastirea Hurezi), Maica Timoteia (Manastirea Hur ezi, Bistrita, n prezent la Prislop), Maicile Apolinaria si Paisia de la Prislop, Maica Teodora (Manastirea Bistrita, Tismana, iar ultimii 30 de ani la Smbata und e este si nmormntata). Exemple de calugari: Actualul Mitropolit Antonie Plamadeala si Parintele Dometie de la Rmeti, calugariti de Parintele Arsenie la Manastirea Prislop. Monah ul Alexie, omort la Manastirea Izbuc de tlhari, Monahul Ieronim Stefanescu, Parint ii Veniamin si Timotei Tohaneanu, Visarion Leancu, Dometie si Varnava, toti de l a Manastirea Smbata. Foarte multi nsa se declara trimisi de Parintele Arsenie, n realitate, dupa cum am mai spus, dupa decretul din 1959, Parintele Arsenie nu a mai trimis pe n imeni la manastire. (Arhimandritul Teofil Paraian) 68. Cuvntul are o eficacitate deplina numai cnd are acoperirea aurului care este viata celui ce-l rosteste. cf. Dumitru Staniloae, Lucrarea de la Manastire a Brncoveanu, "Telegraful Romn", 8 august 1943, Sibiu, p. 1. 69. nvatatura aceasta ca adevaratul Parinte spiritual ramne mai degraba mis

tagogul dect legiuitorul (cf. Andr Scrima, Timpul Rugului Aprins, Editura Humanita s, p. 189) reiese si din urmatoarea apoftegma din Pateric: "Un frate l-a ntrebat pe Avva Pimen, zicnd: Niste frati locuiesc cu mine; v oiesti sa le poruncesc lor? I-a raspuns lui batrnul: Nu, ci fa tu nti aceasta, si d e voiesc sa traiasca, ei singuri vor vedea. I-a zis lui fratele: Voiesc si ei, Parinte, sa le poruncesc. Zis-a lui batrnul: Nu, ci te fa lor pilda, iar nu datat or de lege". (Patericul, Alba Iulia, 1990, Apoftegma 173 de la Avva Pimen, p. 18 8) 70. Parintele Arsenie Boca, Scrisoare catre Prea Sfintitul Andrei Mageru, Episcopul Aradului, cu privire la renfiintarea manastirii Geoagiului ca manastir e de maici, din 7 mai 1952, "Gndirea", serie noua, nr. 5/1993. 71. cf. Arhimandritul Teofil Paraian. 72. P.S. Episcop Daniil Partosanul, Parintele Arsenie Boca - o abordare s impatetica a relatiei tnar-duhovnic, (interviu) n: Tinerete, ideal, Biserica, Edit ura Agaton, Fagaras, 2002, pp. 45-50. 73. Idem, Din cuvntul rostit cu prilejul pomenirii savrsite la Manastirea P rislop n 28 noiembrie 2001, legata de mplinirea a 12 ani de la mutarea la Domnul a Parintelui Arsenie. O SINTEZA A GDIRII PARINTELUI ARSENIE BOCA Traditia vie a apoftegmelor 1. Lucien Regnault, Viata cotidiana a Parintilor desertului n Egiptul seco lului IV, Deisis, pp. 32-33. Apoftegmele Parintilor Contemporani 1. cf. Arhimandritul Teofil Paraian. 2. Cele 800 de cuvinte cuprinse aici ar fi putut deveni mai multe, dar po ate ca nu cu mult mai multe, daca as fi dispus de un material mai bogat. O SINTEZA A GDIRII PARINTELUI ARSENIE BOCA N 800 DE CAPETE 1. Trepte spre vietuierea n monahism, cap. Tlcuirea rnduielii tunderii n mona hism, (copie dupa mss.). 2. Caietul Parintelui Petru Vanvulescu (mss.), Conditiile uceniciei. 3. Ibid., Pastorul si oile. 4. Ibid. 5. Ibid., Crinii pustiei. 6. Trepte ..., cap. Treptele vietuirii duhovnicesti. 7. Ibid. 8. Ibid. 9. Cararea mparatiei, editia a 2-a, p. 200. 10. Trepte ..., cap. Despre sfaturile Evangheliei si voturile monahale. 11. Trepte ..., cap. Votul ascultarii; Votul ascultarii si personalitatea monahului; Poate nceta obligativitatea voturilor monahale? 12. Ibid. 13. Ibid. 14. Ibid. 15. Ibid. 16. Cararea mparatiei, p. 198 17. Ibid., p. 198 18. Ibid. 19. Ibid. 20. Ibid., pp. 198-199 21. Caietul Parintelui Petru Vanvulescu (mss.), Ispititorii cu dajdia. 22. Ibid., Marturia unui ateu. 23. Ibid. 24. Ibid. 25. Ibid., Semanatorul. 26. Ibid., Despre copiii lepadati. 27. Ibid. 28. Ibid. 29. Ibid.

30. Ibid., Din cuvintele Parintelui Arsenie rostite n biserica de la Draga nescu. 31. Cararea mparatiei, p. 265. 32. Caietul Parintelui Petru Vanvulescu (mss.), Din cuvintele Parintelui Arsenie rostite... 33. Ibid. 34. Cararea mparatiei, p. 247. 35. Ibid., p. 15. 36. Caietul Parintelui Petru Vanvulescu (mss.), Din cuvintele Parintelui Arsenie rostite... 37. Cararea mparatiei, p. 299. 38. Ibid. 39. Caietul Parintelui Petru Vanvulescu (mss.), Nepasarea absoluta, o pri mejdie infinita. 40. Cararea mparatiei, pp. 299-300. 41. Caietul Parintelui Petru Vanvulescu (mss.), Tnarul bogat. 42. Cararea mparatiei, p. 300. 43. Caietul Parintelui Petru Vanvulescu (mss.), Cei mai bogati saraci. 44. Nebunii, "Gndirea", Serie noua, nr. 1-3/2000, pp. 92-93. 45. Ibid. 46. Ibid. 47. Caietul Parintelui Petru Vanvulescu (mss.), Nepasarea absoluta, o pri mejdie infinita. 48. Ibid., Pedeapsa cu lepra. 49. Ibid., Din cuvintele Parintelui Arsenie rostite... 50. Ibid. 51. Ibid., Despre durerile oamenilor. 52. Cararea mparatiei, p. 144. 53. Ibid., p. 142. 54. Ibid. 55. Ibid. 56. Ibid., p. 157. 57. Ibid. 58. Ibid., p. 171. 59. Caietul Parintelui Petru Vanvulescu (mss.), Din cuvintele Parintelui Arsenie rostite... 60. Cararea mparatiei, p. 325. 61. n Duminica Ortodoxiei, "Gndirea", Serie noua, nr. 1-3/1999, p. 43. 62. Cararea mparatiei, p. 14. 63. Ibid., p. 16. 64. Ibid., p. 26. 65. Ibid., p. 27. 66. Ibid., p. 28. 67. Ibid., p. 39. 68. Ibid. 69. Ibid., p. 54. 70. Ibid., p. 252. 71. (Ibid., p. 2. 72. Trepte ..., cap. Tlcuirea rnduielii tunderii n monahism. 73. Ibid. 74. Ibid. 75. Ibid. 76. Ibid. 77. Ibid. 78. Ibid. 79. Ibid. 80. Ibid. 81. Ibid. 82. Ibid., cap. Razboiul nevazut sau despre ispite. 83. Ibid., cap. Despre sfaturile Evangheliei si voturile monahale.

84. Ibid. 85. Ibid. 86. Ibid. 87. Ibid. 88. Ibid., cap. Razboiul nevazut sau despre ispite. 89. Ibid., cap. Chipul cel dinlauntru si cel dinafara al monahului. 90. Ibid. 91. Ibid. 92. Ibid. 93. Ibid. 94. Ibid. 95. Ibid. 96. Ibid., cap. Votul ascultarii; Votul ascultarii si personalitatea mona hului; Poate nceta obligativitatea voturilor monahale? 97. Ibid. 98. Ibid. 99. Ibid. 100. Ibid., cap. Rostul si nsemnatatea monahismului. 101. Ibid. 102. Ibid., cap. Purtarea monahului fata de rude, prieteni, cunoscuti si fata de credinciosii care vin la manastire. 103. Cararea mparatiei, p. 197. 104. Ibid. 105. Trepte ..., cap. Petrecerea monahului n lume. 106. Ibid. 107. Ibid. 108. Ibid. 109. Ibid. 110. Ibid. 111. Ibid. 112. Ibid., cap. Rostul si nsemnatatea monahismului. 113. Ibid., cap. Purtarea monahului fata de superior si fata de obste, fa ta de ascultari si fata de bunurile manastirii. 114. Zicere. 115. Caietul Parintelui Petru Vanvulescu (mss.), Nu esti departe de mparat ie. 116. Cararea mparatiei, p. 269. 117. Ibid. 118. Ibid., pp. 269-270. 119. Ibid., p. 270. 120. Ibid., p. 260. 121. Caietul Parintelui Petru Vanvulescu (mss.), Din cuvintele Parintelui Arsenie rostite... 122. Ibid. 123. Ibid. 124. Ibid. 125. Ibid. 126. Ibid. 127. Ibid. 128. Ibid. 129. Ibid. 130. Ibid. 131. Cararea mparatiei, p. 65. 132. Ibid., p. 256. 133. Ibid., p. 288. 134. Ibid., pp. 86-87. 135. Ibid., p. 102. 136. Ibid., p. 110. 137. Ibid., p. 148. 138. Ibid., p. 149.

139. Ibid., p. 87. 140. Ibid. 141. Ibid. 142. Ibid., pp. 87-88. 143a. Ibid., p. 154. 143b. Zicere. 144. Ibid., p. 264. 145. Ibid., p. 264. 146. Ibid. 147. Ibid., p. 272. 148. Ibid. 149. Ibid. 150. Ibid., p. 282. 151. Caietul Parintelui Petru Vanvulescu (mss.), S-a suparat Iisus. 152. Ibid. 153. Ibid., Din cuvintele Parintelui Arsenie rostite... 154. Ibid., S-a suparat Iisus. 155. Ibid., Sfintenie. 156. Ibid., Ca de la sine nteles. 157. Ibid., Din cuvintele Parintelui Arsenie rostite... 158. Ibid. 159. Ibid., Despre durerile oamenilor. 160. Cararea mparatiei, p. 244-247. 161. Ibid., p. 147. 162. Ibid., p. 211. 163. Ibid. 164. Caietul Parintelui Petru Vanvulescu (mss.), Un graunte de credinta. 165. Ibid. 167. Ibid. 168. Ibid. 169. Ibid., Crinii pustiei. 170. Ibid., O minune furata. 171. Ibid., Suprafata si adnc. 172. Fiii nvierii (mss.), Orbul din nastere si sufletele oarbe, pp. 68-70, "Strajerul Ortodox", nr. 1/2001, p. 2. 173. Caietul Parintelui Petru Vanvulescu (mss.), Un graunte de credinta. 174. Cararea mparatiei, p. 25. 175. Ibid., p. 267. 176. Caietul Parintelui Petru Vanvulescu (mss.), De Sfintii Apostoli Petr u si Pavel. 177. Ibid. 178. Ibid., Chemari la apostolie. 179. Ibid., Pastorul si oile. 180. Semne de sfrsit de smbata, "Gndirea", Serie noua, nr. 4-5/1998, pp. 7778. 181. Ibid. 182. Cararea mparatiei, p. 277. 183. Ibid. 184. Ibid., p. 210. 185. Caietul Parintelui Petru Vanvulescu (mss.), Cuvinte interzise. 186. Ibid. 187. Cararea mparatiei, p. 265. 188. Ibid., p. 276. 189. Ibid., p. 282. 190. Ibid., p. 78. 191. Ibid., pp. 178-179. 192. Ibid., p. 179. 193. Zicere. 194. Caietul Parintelui Petru Vanvulescu (mss.), Din cuvintele Parintelui Arsenie rostite...

195. Cararea mparatiei, p. 41. 196. Ibid., p. pp. 112-113. 197. Ibid., p. 282. 198. Ibid., p. 39. 199. Ibid., p. 41. 200. Ibid., p. 194. 201. Ibid. 202. Ibid. 203. Ibid., pp. 195-196. 204. Ibid., p. 199. 205. Ibid. 206. Ibid. 207. Ibid. 208. Ibid., pp. 199-200. 209. Caietul Parintelui Petru Vanvulescu (mss.), Din cuvintele Parintelui Arsenie rostite... 210. Cararea mparatiei, p. 146. 211. Ibid., p. 148. 212. Ibid., p. 211. 213. Ibid. 214. Ibid., p. 278. 215. Trepte ..., cap. Rostul si nsemnatatea monahismului. 216. Ibid. 217. Ibid. 218. Ibid. 219. Caietul Parintelui Petru Vanvulescu (mss.), Din cuvintele Parintelui Arsenie rostite... 220. Ibid. 221. Ibid. 222. Ibid., Un graunte de credinta. 223. Ibid., Rugaciuni nepotrivite. 224. Ibid. 225. Ibid., Tnarul bogat. 226. Ibid., Crinii pustiei. 227. Ibid., Un graunte de credinta. 228. Ibid., Nepasarea absoluta, o primejdie infinita. 229. Ibid., Sfntul Mucenic Dimitrie. 230. Cararea mparatiei, p. 239. 231. Ibid., p. 241. 232. Ibid., p. 145. 233. Ibid., pp. 145-146. 234. Ibid., p. 149. 235. Ibid., p. 224. 236. Ibid., p. 226. 237. Ibid., p. 234. 238. Ibid., pp. 235-236. 239. Ibid., p. 236. 240. Ibid. 241. Ibid. 242. Ibid. 243. Ibid., p. 237. 244. Ibid., pp. 236-237. 245. Ibid., p. 259. 246. Ibid., p. 257. 247. Ibid., p. 267. 248. Ibid., pp. 267-268. 249. Ibid., p. 268. 250. Ibid., p. 281. 251. Ibid., p. 259. 252. Ibid.

253. Ibid., p. 260. 254. Ibid., p. 191. 255. Ibid., p. 162. 256a. Ibid., p. 163. 256b. Zicere. 257. Caietul Parintelui Petru Vanvulescu (mss.), Ca de la sine nteles. 258. Fiii nvierii (mss.), Un ideal de rugaciune, pp. 82-83, "Strajerul Or todox", nr. 6/2001, p. 2. 259. Cararea mparatiei, p. 145. 260. Ibid., p. 145. 261. Ibid., p. 133. 262. Ibid. 263. Ibid. 264. Ibid., pp. 133-134. 265. Ibid., p. 134. 266. Rautatea si Firea, "Gndirea", Serie noua, nr. 1-3/ 1998, p. 17. 267. Cararea mparatiei, p. 134. 268. Trepte..., cap. Petrecerea monahului n lume. 269. Caietul Parintelui Petru Vanvulescu (mss.), Din cuvintele Parintelui Arsenie rostite... 270. Ibid. 271. Ibid. 272. Ibid., Gadarenii si sufletul. 273. Cararea mparatiei, p. 45. 274. Trepte..., cap. Spovedania si despre cercetarea constiintei; Citirea Dumnezeiestilor Scripturi; Lecturi spirituale. 275. Ibid. 276. Ibid. 277. Cararea mparatiei, p. 154. 278. Ibid., pp. 173-174. 279. Ibid., p. 174. 280. Ibid., p. 176. 281. Ibid. 282. Ibid., p. 200. 283. Caietul Parintelui Petru Vanvulescu (mss.), Piatra unghiulara. 284. Caietul Parintelui Petru Vanvulescu (mss.), Iconomul nedrept. 285. Fiii nvierii (mss.), Un ideal de rugaciune, pp. 82-83, "Strajerul Ort odox", nr. 6/2001, p. 2. 286. Cine e Iisus?, "Gndirea", Serie noua, nr. 1-3/98. p. 46,. 287. Fiii nvierii (mss.), Cine este Iisus?, pp. 28-31, "Strajerul Ortodox" , nr. 6/2000, pp. 1-2. 288. Tara de obrsie, "Gndirea", Serie noua, nr. 1-3/ 2001, pp. 34-35. 289. (Dincolo de chip, Vanvulescu) 290. Cararea mparatiei, p. 151. 291. Ibid., p. 152. 292. Ibid., p. 153. 293. Ibid., p. 154. 294. Ibid. 295. Ibid., p. 261. 296. Ibid. 297. Ibid., p. 41. 298. Ibid., p. 278. 299. Ibid., p. 287. 300. Ibid., p. 135. 301. Ibid., p. 157. 302. Ibid. 303. Ibid., p. 159. 304. Ibid., pp. 171-172. 305. Ibid., p. 172. 306. Ibid.

307. Ibid., p. 178. 308. Ibid., p. 179. 309. Ibid., p. 183. 310. Ibid., pp. 183-184. 311. Ibid., p. 191. 312. Caietul Parintelui Petru Vanvulescu (mss.), Semanatorul. 313. Cararea mparatiei, pp. 31-32. 314. Ibid., p. 169. 315. Ibid. 316. Ibid., p. 178. 317. Un Om nou se naste, "Gndirea", Serie noua, nr. 6-7/1998, pp. 29-31. 318. Cararea mparatiei, p. 204. 319. Ibid., p. 314. 320. Ibid. 321. Ibid. 322. Caietul Parintelui Petru Vanvulescu (mss.), De Sfintii Apostoli Petr u si Pavel. 323. Cararea mparatiei, p. 22. 324. Ibid., p. 23. 325. Ibid. 326. Ibid. 327. Ibid., p. 184. 328. Ibid., p. 189. 329. Ibid., p. 317. 330. Caietul Parintelui Petru Vanvulescu (mss.), Marele Iuda. 331. Ibid. 332. mparatia nevazuta, "Gndirea", Serie noua, nr. 4-5/99, p.42-43. 333. Caietul Parintelui Petru Vanvulescu (mss.), mparatia aruncata. 334. Ibid. 335. Ibid., Cearta lui Iisus cu Petru. 336. Ibid. 337. Ibid., Conditiile uceniciei. 338. Ibid., Amaraciune divina. 339. Tara de obrsie, "Gndirea", Serie noua, nr. 1-3/ 2001, pp. 34-35. 340. Trepte..., cap. Razboiul nevazut sau despre ispite. 341. Cararea mparatiei, p. 242. 342. Ibid., pp. 242-243. 343. Ibid., pp. 243-244. 344. Ibid., p. 244. 345. Ibid., pp. 268-269. 346. Ibid., p. 255. 347. Ibid., p. 256. 348. Ibid., pp. 256-257. 349. Ibid., p. 257. 350. Caietul Parintelui Petru Vanvulescu (mss.), Din cuvintele Parintelui Arsenie rostite... 351. Zicere. 352. Caietul Parintelui Petru Vanvulescu (mss.), Cearta lui Iisus cu Petr u. 353. Ibid. 354. Cararea mparatiei, p. 297. 355. Ibid., pp. 112-113. 356. Ibid., pp. 321-322. 357. Ibid., p. 322. 358. Ibid. 359. Ibid., p. 325. 360. Ibid., p. 326. 361. Caietul Parintelui Petru Vanvulescu (mss.), Taina rabdarii. 362. Trepte..., cap. Despre lepadarea de sine. 363. Ibid.

364. Cararea mparatiei, p. 197. 365. Trepte..., cap. Despre lepadarea de sine. 366. Ibid., cap. Despre rabdare, mndrie, smerenie, taierea voii, smerita c ugetare. 367. Ibid. 368. Ibid. cap. Tlcuirea rnduielii tunderii n monahism. 369. Ibid. 370. Ibid., Masurile vremurilor. 371. Ibid. 372. Ibid. 373. Ibid. 374. Caietul Parintelui Petru Vanvulescu (mss.), O minune cu totul anevoi e. 375. Caietul Parintelui Petru Vanvulescu (mss.), Conditiile uceniciei. 376. Cararea mparatiei, pp. 18-19. 377. Ibid., pp. 19-20. 378. Ibid., p. 20. 379. Ibid., p. 293. 380. Caietul Parintelui Petru Vanvulescu (mss.), Din cuvintele Parintelui Arsenie rostite... 381. Ibid. 382. Cararea mparatiei, p. 66. 383. Trepte..., cap. Despre rabdare, mndrie, smerenie, taierea voii, smeri ta cugetare. 384. Ibid. 385. Ibid. 386. Ibid., cap. Chipul cel dinlauntru si cel dinafara al monahului. 387. Ibid. 388. Ibid. 389. Caietul Parintelui Petru Vanvulescu (mss.), Osndirea iertarii. 390. Cararea mparatiei, p. 16. 391. Ibid., p. 18. 392. Ibid., p. 20. 393. Ibid., p. 33. 394. Ibid., p. 34. 395. Ibid., p. 100. 396. Ibid. 397. Trepte..., cap. Tlcuirea rnduielii tunderii n monahism. 398. Cararea mparatiei, p. 157. 399. Caietul Parintelui Petru Vanvulescu (mss.), De Sfintii Apostoi Petru si Pavel. 400. Ibid., O privire n rai. 401. Ibid., Cearta lui Iisus cu Petru. 402. Cararea mparatiei, p. 257. 403. Caietul Parintelui Petru Vanvulescu (mss.), Cuvinte interzise. 404. Cararea mparatiei, p. 13. 405. Ibid., p. 65. 406. Nebunii, "Gndirea", Serie noua, nr. 1-3/2000, pp. 92-93. 407. Cararea mparatiei, p. 136. 408. Trepte..., cap. Rostul si nsemnatatea monahismului. 409. Ibid., cap. Tlcuirea rnduielii tunderii n monahism. 410. Cararea mparatiei, pp. 173-174. 411. Ibid., p. 213. 412. Ibid., p. 214. 413. Ibid., p. 258. 414. Ibid., p. 101. 415. Ibid., p. 308. 416. Ibid. 417. Ibid., p. 309. 418. Ibid.

419. 420. 421. 422. 423. 424. 425. 426. 427. 428. 429. 430. 431. 432. u.

Zicere. Cararea mparatiei, p. 290. Ibid., p. 77. Ibid., p. 48. Ibid., p. 55. Ibid. Ibid. Ibid., p. 56. Ibid., p. 89. Ibid., p. 90. Ibid. Ibid., p. 111. Ibid., p. 159. Caietul Parintelui Petru Vanvulescu (mss.), Cearta lui Iisus cu Petr

433. Ibid., Din cuvintele Parintelui Arsenie rostite... 434. Trepte..., cap. Votul ascultarii; Votul ascultarii si personalitatea monahului; Poate nceta obligativitatea voturilor monahale? 435. Cararea mparatiei, p. 201. 436. Ibid., p. 149. 437. Ibid., p. 233. 438. Ibid., pp. 276-277. 439. Ibid., pp. 295-296. 440. Caietul Parintelui Petru Vanvulescu (mss.), Pastorul si oile. 441. Un Om nou se naste, "Gndirea", Serie noua, nr. 6-7/1998, pp. 29-31. 442. Cararea mparatiei, p. 85. 443a. Ibid., pp. 297-298. 443b. Zicere. 444. Caietul Parintelui Petru Vanvulescu (mss.), De Sfintii Apostoli Petr u si Pavel. 445. Un Om nou se naste, "Gndirea", Serie noua, nr. 6-7/1998, pp. 29-31. 446. Caietul Parintelui Petru Vanvulescu (mss.), Despre durerile oamenilo r. 447. Cararea mparatiei, p. 152. 448. Ibid. 449. Ibid., p. 153. 450. Ibid., p. 154. 451. Caietul Parintelui Petru Vanvulescu (mss.), Din cuvintele Parintelui Arsenie rostite... 452. Cararea mparatiei, p. 179. 453. Ibid., p. 180. 454. Ibid., p. 315. 455. Ibid., p. 277. 456. Ibid., p. 42. 457. Ibid. 458. Ibid., p. 134. 459. Ibid. 460. Ibid., p. 135. 461. Ibid., p. 154. 462. Trepte..., cap. Spovedania si despre certarea constiintei; Citirea d umnezeiestilor Scripturi; Lecturi spirituale. 463. Caietul Parintelui Petru Vanvulescu (mss.), Din cuvintele Parintelui Arsenie rostite... 464. Cararea mparatiei, p. 178. 465. Ibid. 466. Ibid. 467. Ibid., p. 261. 468. Ibid., p. 282. 469. Ibid., p. 300. 470. Ibid.

471. Ibid., pp. 300-301. 472. Caietul Parintelui Petru Vanvulescu (mss.), Ioan, capatul proorocilo r. 473. Ibid., Prietenul pacatosilor. 474. Ibid. 475. Ibid. 476. Ibid., Crinii pustiei. 477. Fiii nvierii (mss.), Orbul din nastere si sufletele oarbe, pp. 68-70, "Strajerul Ortodox", nr. 1/2001, p. 1. 478. Trepte..., cap. Votul ascultarii; Votul ascultarii si personalitatea monahului; Poate nceta obligativitatea voturilor monahale? 479. Cararea mparatiei, p. 212. 480. Caietul Parintelui Petru Vanvulescu (mss.), Samarineanul. 481. Cararea mparatiei, p. 29. 482. Ibid., p. 179. 483. Ibid., p. 213. 484. Fiii nvierii (mss.), Bucuriile lui Iisus, pp. 77-78, n "Strajerul Orto dox", nr. 5/2001, p. 3. 485. Zicere. 486. Cararea mparatiei, pp. 114-115. 487. Ibid., p. 116. 488. Ibid., p. 293. 490. Ibid., p. 295. 491. Ibid. 492. Caietul Parintelui Petru Vanvulescu (mss.), Neam fara semn. 493. Ibid., Ispititorii cu dajdia. 494. Cararea mparatiei, p. 171. 495. Caietul Parintelui Petru Vanvulescu (mss.), Ca de la sine nteles. 496. Cararea mparatiei, p. 149. 497. Ibid., p. 150. 498. Trepte..., cap. Despre post si rugaciune. 499. Ibid. 500. Ibid. 501. Ibid. 502. Ibid. 503. Ibid. 504. Ibid. cap. Purtarea monahului fata de superior si fata de obste, fat a de ascultari si fata de bunurile manastirii. 505. Cararea mparatiei, p. 140. 506. Ibid., p. 88. 507. Ibid., p. 114. 508. Caietul Parintelui Petru Vanvulescu (mss.), Din cuvintele Parintelui Arsenie rostite... 509. Cararea mparatiei, p. 17. 510. Ibid., p. 276. 511. Ibid., p. 284. 512. Ibid. 513. Ibid., p. 285. 514. Ibid., pp. 300-301. 515. Caietul Parintelui Petru Vanvulescu (mss.), Iconomul nedrept. 516. Ibid., Pastorul si oile. 517. Ibid. 518. Cararea mparatiei, p. 189. 519. Ibid., pp. 189-191. 520. Ibid., pp. 14-15. 521. Ibid., p. 16. 522. Ibid., p. 35. 523. Ibid., p. 36. 524. Ibid. 525. Ibid., p. 148.

526. Ibid. 527. Ibid., pp. 154-155. 528. Ibid., p. 159. 529. Ibid., p. 282. 530. Ibid., p. 285. 531. Ibid., p. 324. 532. Caietul Parintelui Petru Vanvulescu (mss.), Taina rabdarii. 533. Ibid. 534. Ibid. 535. Ibid., Masurile vremurilor. 536. Ibid., Dincolo de ntmplari. 537. Ibid. 538. Ibid. 539. Ibid. 540. Ibid. 541. Ibid. 542. Cararea mparatiei, p. 48. 543. Ibid., p. 50. 544. Caietul Parintelui Petru Vanvulescu (mss.), Din cuvintele Parintelui Arsenie rostite... 545. Cararea mparatiei, p. 261. 546. Ibid., p. 261. 547. Ibid., p. 262. 548. Ibid. 549. Ibid. 550. Ibid., p. 263. 551. Ibid., p. 147. 552. Ibid. 553. Ibid., p. 19. 554. Ibid., pp. 20-21. 555. Ibid., p. 53. 556. Ibid., p. 53. 557. Ibid., p. 54. 558. Ibid., pp. 112-113. 559. Trepte..., cap. Despre rabdare, mndrie, smerenie, taierea voii, smeri ta cugetare. 560. Ibid. 561. Ibid. 562. Ibid. 563. Caietul Parintelui Petru Vanvulescu (mss.), Taina rabdarii. 564. Ibid. 565. Ibid. 566. Ibid. 567. Caietul Parintelui Petru Vanvulescu (mss.), Omul, Dumnezeu fara vrem e. 568. Fiii nvierii (mss.), Orbul din nastere si sufletele oarbe, pp. 68-70, "Strajerul Ortodox", nr. 1/2001, p. 2. 569. Rautatea si Firea, "Gndirea", Serie noua, nr. 1-3/1998, p. 17. 570. n Duminica Ortodoxiei, ibid., nr. 1-3/1999, p. 43. 571. Cararea mparatiei, p. 110. 572. Ibid. 573. Ibid. 574. Ibid., p. 162. 575. Ibid., pp. 171-172. 576. Ibid., p. 172. 577. Ibid., p. 173. 578. Ibid., p. 174. 579. Ibid., p. 177. 580. Ibid. 581. Ibid., p. 178.

582. Ibid., p. 179. 583. Ibid., p. 200. 584. Ibid. 585. Ibid., p. 191. 586. Ibid., p. 20. 587. Ibid., p. 157. 588. Ibid., p. 146. 589. Ibid., pp. 140-141. 590. Ibid., p. 147. 591. Ibid., pp. 146-147. 592. Ibid., pp. 151-152. 593. Trepte..., cap. Razboiul nevazut sau despre ispite. 594. Ibid. 595. Ibid. 596. Ibid. 597. Ibid. 598. Ibid., cap. Despre rabdare, mndrie, smerenie, taierea voii, smerita c ugetare. 599. Cararea mparatiei, p. 159, 156. 600. Caietul Parintelui Petru Vanvulescu (mss.), Pedeapsa cu lepra. 601. Cararea mparatiei, p. 280. 602. Trepte..., cap. Rostul si nsemnatatea monahismului. 603. Caietul Parintelui Petru Vanvulescu (mss.), ntrebarea ntrebarilor. 604. Cararea mparatiei, p. 43. 605. Ibid., p. 281. 606. Ibid., p. 169. 607. Ibid., p. 20 608. Trepte..., cap. Despre post si rugaciune. 609. Ibid. 610. Ibid. 611. Ibid. 612. Ibid., cap. Tlcuirea rnduielii tunderii n monahism. 613. Cararea mparatiei, p. 169. 614. Ibid., p. 176. 615. Ibid., p. 177. 616. Ibid., p. 194. 617. Caietul Parintelui Petru Vanvulescu (mss.), Dicolo de chip. 618. Cararea mparatiei, p. 285. 619. Ibid. p. 59. 620. Trepte..., cap. Spovedania si despre cercetarea constiintei; Citirea Dumnezeiestilor Scripturi; Lecturi spirituale. 621. Ibid. 622. Ibid. 623. Cararea mparatiei, p. 179. 624. Caietul Parintelui Petru Vanvulescu (mss.), Din cuvintele Parintelui Arsenie rostite... 625. Ibid. 626. Fiii nvierii (mss.), Socoteala omeneasca si socoteala dumnezeiasca, p p. 12-13, "Strajerul Ortodox", nr. 2/2001, p. 1. 627. Trepte..., cap. Treptele vietuirii duhovnicesti. 628. Caietul Parintelui Petru Vanvulescu (mss.), Din cuvintele Parintelui Arsenie rostite... 629. Cararea mparatiei, p. 124. 630. Ibid., p. 123. 631. Ibid. 632. Ibid., p. 124. 633. Ibid., pp. 124-125. 634. Ibid., p. 123. 636. Cararea mparatiei, p. 123. 637. Ibid., pp. 140-141.

638. Ibid., p. 141. 639. Ibid. 640. Ibid., p. 143. 641. Ibid., p. 15. 642. Ibid., p. 26. 643. Mieii, misionari ntre lupi, "Gndirea", Serie noua, nr. 1-3/98, p. 17. 644. Trepte..., cap. Chipul cel dinlauntru si cel dinafara al monahului. 645. Ibid., cap. Votul ascultarii; Votul ascultarii si personalitatea mon ahului; Poate nceta obligativitatea voturilor monahale? 646. Ibid. 647. Ibid. 648. Cararea mparatiei, p. 201. 649. Caietul Parintelui Petru Vanvulescu (mss.), Sfintenie. 650. Ibid., Dincolo de ntmplari. 651. Ibid. 652. Cararea mparatiei, p. 161. 653. Ibid., p. 202. 654. Ibid., p. 203. 655. Ibid. 656. Ibid., pp. 205-206. 657. Ibid., p. 206. 658. Ibid., pp. 210-211. 659. Ibid., p. 278. 660. Ibid. 661. Ibid., p. 281. 662. Ibid. 663. Ibid. 664. Ibid., p. 283. 665. Ibid., p. 284. 666. Ibid., p. 285. 667. Ibid., p. 286. 668. Ibid., p. 287. 669. Ibid., p. 297. 670. Ibid., pp. 249-251. 671. Ibid., p. 43. 672. Ibid., p. 44. 673. Ibid. 674. Ibid., pp. 45-46. 675. Ibid., p. 46. 676. Ibid., p. 47. 677. Ibid., p. 58. 678. Caietul Parintelui Petru Vanvulescu (mss.), O privire n Rai. 679. Ibid., Cearta lui Iisus cu Petru. 680. Ibid., Amaraciune divina. 681. Trepte..., cap. Votul ascultarii; Votul ascultarii si personalitatea monahului; Poate nceta obligativitatea voturilor monahale? 682. Cararea mparatiei, p. 160. 683. Ibid., p. 161. 684. Ibid., pp. 67-69. 685. Ibid., p. 76. 686. Ibid., p. 42. 687. Ibid. 688. Trepte..., cap. Spovedania si despre cercetarea constiintei; Citirea Dumnezeiestilor Scripturi; Lecturi spirituale. 689. Ibid. 690. Ibid. 691. Ibid. 692. Ibid. 693. Caietul Parintelui Petru Vanvulescu (mss.), De Sfintii Apostoli Petr u si Pavel.

694. Cararea mparatiei, p. 253. 695. Ibid., pp. 253-254. 696. Ibid., p. 254. 697. Ibid., p. 255. 698. Caietul Parintelui Petru Vanvulescu (mss.), Din cuvintele Parintelui Arsenie rostite... 699. Ibid. 700. Zicere. 701. Cararea mparatiei, p. 42. 702. Ibid., p. 48. 703. Ibid., p. 49. 704. Ibid., p. 200. 705. Ibid. 706. Ibid., p. 313. 707. Caietul Parintelui Petru Vanvulescu (mss.), Sfntul Nicolae. 708. Fiii nvierii (mss.), Cananeanca, pp. 65-66, "Strajerul Ortodox", nr. 4/2001, p. 1. 709. Cararea mparatiei, p. 23. 710. Ibid., p. 24. 711. Ibid. 712. Ibid., p. 308. 713. Ibid., p. 314. 714. Ibid. 715. Ibid., pp. 314-315. 716. Ibid., p. 315. 717. Ibid. 718. Ibid., p. 316. 719. Ibid. 720. Ibid. 721. Caietul Parintelui Petru Vanvulescu (mss.), Pedeapsa cu lepra. 722. Ibid., Chemari la apostolie. 723. Ibid., Ocuparea Templului din Ierusalim. 724. Cararea mparatiei, p. 210. 725. Ibid. 726. Ibid., pp. 210-211. 727. Ibid., p. 233. 728. Ibid. 729. Ibid., p. 234. 730. Ibid. 731. Ibid., p. 242. 732. Ibid., p. 298. 733. Fiii nvierii (mss.), Siguranta absoluta, pp. 47-48, "Strajerul Ortodo x", nr. 5/2000, p. 1. 734. Trepte..., cap. Chipul cel dinlauntru si cel dinafara al monahului. 735. Caietul Parintelui Petru Vanvulescu (mss.), Din cuvintele Parintelui Arsenie rostite... 736. Cararea mparatiei, pp. 195-196. 737. Ibid., p. 196. 738. Ibid. 739. Ibid., p. 199. 740. Ibid., p. 279. 741. Ibid., pp. 279-280. 742. Ibid., p. 281. 743. Ibid., p. 282. 744. Ibid., p. 296. 745. Caietul Parintelui Petru Vanvulescu (mss.), Talantii mparatiei. 746. Ibid. 747. Ibid. 748. Ibid. 749. Cararea mparatiei, pp. 155-156.

750. Caietul Parintelui Petru Vanvulescu (mss.), Chemari la apostolie. 751. Cararea mparatiei, p. 280. 752. Ibid., p. 21. 753. Ibid. 754. Ibid. 755. Ibid., p. 22. 756. Fiii nvierii (mss.), Iisus si slabanogul, pp. 86-87, "Strajerul Ortod ox", nr. 3/2001, p. 1. 757. Cararea mparatiei, p. 259. 758. Ibid., p. 317. 759. Ibid., p. 26. 760. Ibid., p. 54. 761. Ibid., p. 55. 762. Ibid., p. 115. 763. Caietul Parintelui Petru Vanvulescu (mss.), Nu esti departe de mparat ie. 764. Ibid. 765. Ibid., Respinsi, chemati, trimisi. 766. Ibid. 767. Ibid., Conditiile uceniciei. 768. Ibid., Chemari la apostolie. 769. Ibid. 770. n Duminica Ortodoxiei, "Gndirea", Serie noua, nr. 1-3/1999, p. 43. 771. Cararea mparatiei, p. 196. 772. Caietul Parintelui Petru Vanvulescu (mss.), Dincolo de chip. 773. Cararea mparatiei, p. 119. 774. Ibid., pp. 142-143. 775. Ibid., p. 143. 776. Trepte..., cap. Despre sfaturile Evangheliei si voturile monahale. 777. Ibid., cap. Votul ascultarii; Votul ascultarii si personalitatea mon ahului; Poate nceta obligativitatea voturilor monahale? 778. Ibid. 779. Ibid. 780. Cararea mparatiei, p. 123. 781. Caietul Parintelui Petru Vanvulescu (mss.), Despre durerile oamenilo r. 782. Cararea mparatiei, p. 133. 783. Ibid., pp. 32-33. 784. Ibid., p. 25. 785. Ibid., pp. 25-26. 786. Ibid., p. 43. 787. Ibid., p. 121. 788. Ibid., p. 44. 789. Ibid., p. 29. 790. Ibid., p. 122. 791. Ibid., p. 135. 792. Caietul Parintelui Petru Vanvulescu (mss.), Din cuvintele Parintelui Arsenie rostite... 793. Cararea mparatiei, p. 180. 794. Caietul Parintelui Petru Vanvulescu (mss.), Iconomul nedrept. 795. Ibid., Din cuvintele Parintelui Arsenie rostite... 796. Cararea mparatiei, p. 182. 797. Ibid., p. 182. 798. Ibid., p. 298. 799. Ibid., p. 122. 800. Ibid. MARTURII 1. P.S. Daniil Partosanul, Parintele Arsenie Boca - o abordare simpatetic a a relatiei tnar- duhovnic, interviu realizat de Romeo Petrasciuc, Tmisoara, Oct

ombrie 2001, publicat n Tinerete, ideal, Biserica, Editura Agaton, Fagaras, 2002. 2. Arhimandritul Teofil Paraian, nregistrare audio la Manastirea "Sub Pia tra", n 22 aug. 2001. 3. Marturie culeasa de Parintele Teofil n 21 august 2001. DESPRE FNTNI 1. Andrei Cornea, Penumbra, Editura Polirom, Iasi, 1998, pp. 139-142. CONCLUZII 1. cf. Parintele Daniil Stoenescu, 28 Noiembrie - o zi cu cruce..., "Gndir ea", Serie noua, nr. 1/1993, p. 20. 2. M-am ntrebat apoi de ce cartea nu are ISBN? Asta ar nsemna ca nici n bibl iotecile publice nu e de gasit. 3. A se vedea de pilda: Arhimandritul Ioasaf Popa, Vocatia monahala si co ntinutul voturilor calugaresti, "Vestitorul Ortodoxiei", nr. 109, ianuarie 1994. Fara sa-l numeasca direct, autorul face aluzie la Parintele Arsenie. 4. Este vorba de textele aparute n "Formula AS". 5. Ileana Marinescu, Umila marturisire despre Parintele Arsenie Boca, "Tr ansilvania", nr. 1-2, 1994, pp. 34-35. 6. cf. Parintele Dumitru Staniloae, Lucrarea de la Manastirea Brncoveanu, "Telegraful Romn", 8 august 1943, pp. 1-2. 7. Sfntul Ioan Gura de Aur, Cuvnt de lauda la cel ntru Sfinti, Parintele nos tru Eustatie, arhiepiscopul Antiohiei cele Mari, n: Predici la sarbatori mparatest i si cuvntari de lauda la Sfinti, EIBMBOR, Bucuresti, 2002, p. 388. 8. Ibid. ANEXA I 1. Text preluat din: Arhimandritul Teofil Paraian, Cuvinte lamuritoare, E ditura Teognost, Cluj-Napoca, 2002. ANEXA II 1. Text publicat n: "Telegraful Romn", 12 mai 1940, p. 6. ANEXA III 1. Este vorba despre Statistica Site-ului Nistea's Page de la adresa: www 15. brin ster.com/inistea BIBLIOGRAFIE A. TEXTE SACRE SI LITURGICE Biblia sau Sfnta Scriptura, traducerea Parintilor Prof. Vasile Radu si Gal a Galaction, editiile din 1936 si 1939; Biblia sau Sfnta Scriptura, EIBMBOR, Bucuresti 1993; Mineiul, luna august, editia a III-a, Tipografia Cartilor Bisericesti, Bu curesti, 1929; Vietile Sfintilor pe Noiembrie, editia a 2-a, Episcopia Romanului, 2000. B. TEXTE PATRISTICE Filocalia romneasca, traducere, introduceri si note de Pr. Prof. Dr. Dumit ru Staniloae, vol. I-IV, Sibiu, 1946-1948; vol. V-X, Bucuresti, 1997-1981; vol. XI-XII, Bucuresti, 1990-1991; Patericul, Episcopia Ortodoxa Romna, Alba-Iulia, 1990; C. STUDII SI ARTICOLE AIOANEI, C., Trancota C., Desfiintati Manastirile - Un ordin care nu a ma i sosit, "Magazin Istoric", august 1998, pp. 29-32. ANANIA, Arhiepiscopul Bartolomeu, Atitudini, Editura Arhidiecezana, ClujNapoca, 1999; ANDRU, Vasile, Mistici din Carpati, Editura Crist, Bucuresti, 2000; BALAN, Arhimandritul Ioanichie, Pateric romnesc, editia a II-a, Editura Ar hiepiscopiei Tomisului si Dunarii de Jos, Galati, 1990;

BALAN, Arhimandritul Ioanichie, Vetre de sihastrie romneasca, EIBMBOR, Buc uresti, 1982; BEJAN, Dimitrie, Vifornita cea mare, Editura Tehnica, Bucuresti, 1996; BLAGA, Lucian, Poezii, Editura pentru Literatura, 1967; BOCA, Ieromonahul Arsenie, Cararea mparatiei, editia I-a, Editura Episcopi ei Ortodoxe Romne a Aradului, Arad, 1995; editia a II-a, Editura Episcopiei Ortod oxe Romne a Aradului, Arad, 2000; BOCA, Ieromonahul Arsenie, Trepte spre vietuierea n monahism, copie dupa u n mss.; BOCA, Ieromonahul Arsenie, Pravila Alba, copie dupa un mss.; BOCA, Ieromonahul Arsenie, Predici si ziceri, consemnate de Parintele Pet ru Vanvulescu, "Caietul Parintelui Petru Vanvulescu", mss.; BOCA, Ieromonahul Arsenie, Predici, copiate dintr-un caiet al Parintelui Arsenie de Maica Miruna de la Sinaia, "Caietul Parintelui Ioan Farcas", mss.; BOCA, Ieromonahul Arsenie, Scrisoare catre Prea Sfintitul Andrei Mageru, Episcopul Aradului, cu privire la renfiintarea Manastirii Geoagiului ca manastire de maici, din 7 mai 1952, "Gndirea", Serie noua, anul II, nr. 5/1993, pp. 39-40; BOCA, Ieromonahul Arsenie, Nasterea Domnului nostru Iisus Hristos, reprod ucere dupa pictura bisericii din satul Draganescu, "Gndirea", Serie noua, anul VI , nr. 5-6/1997; "Gndirea", Serie noua, anul VII, nr. 6-7/1998; BOCA, Ieromonahul Arsenie, Colind armonizat de Parintele Arsenie Boca, pe versuri de Nichifor Crainic, "Gndirea", Serie noua, anul VI, nr. 5-6/1997; "Gndir ea", Serie noua, anul VII, nr. 6-7/1998; BOCA, Ieromonahul Arsenie, nvierea Domnului nostru Iisus Hristos, reproduc ere dupa pictura bisericii din satul Draganescu, "Gndirea", Serie noua, anul VII, nr. 1-3/1998; BOCA, Ieromonahul Arsenie, Pogorrea la iad, reproducere dupa pictura biser icii din satul Draganescu, "Gndirea", Serie noua, anul VII, nr. 1-3/1998; BOCA, Ieromonahul Arsenie, Misionari ntre lupi, "Gndirea", Serie noua, anul VII, nr. 1-3/1998, p. 17; BOCA, Ieromonahul Arsenie, Cine este Iisus?, "Gndirea", Serie noua, anul V II, nr. 1-3/1998, p. 46; BOCA, Ieromonahul Arsenie, Schimbarea la Fata, reproducere dupa pictura b isericii din satul Draganescu, "Gndirea", Serie noua, anul VII, nr. 4-5/1998; BOCA, Ieromonahul Arsenie, Semne de sfrsit de smbata, "Gndirea", Serie noua, anul VII, nr. 4-5/1998, pp. 77-78; BOCA, Ieromonahul Arsenie, Un Om nou se naste, "Gndirea", Serie noua, anul VII, nr. 6-7/1998, pp. 29-31; BOCA, Ieromonahul Arsenie, Nasterea Domnului nostru Iisus Hristos, reprod ucere dupa o icoana pictata de Parintele Arsenie Boca, "Gndirea", Serie noua, anu l VII, nr. 6-7/1998; BOCA, Ieromonahul Arsenie, n Duminica Ortodoxiei, "Gndirea", Serie noua, an ul VIII, nr. 1-3/1999, p. 43; BOCA, Ieromonahul Arsenie, mparatia nevazuta, "Gndirea", Serie noua, anul V III, nr. 4-5/1999, pp. 42-43; BOCA, Ieromonahul Arsenie, Nebunii, "Gndirea", Serie noua, anul IX, nr. 13/2000, pp. 92-93; BOCA, Ieromonahul Arsenie, Unde mai sunt astazi limbile de foc?, "Gndirea" , Serie noua, anul IX, nr. 4-6/2000, pp. 22-23; BOCA, Ieromonahul Arsenie, Tara de obrsie, "Gndirea", Serie noua, anul IX, nr. 1-3/2001, pp. 34-35; BOCA, Ieromonahul Arsenie, Vrstele libertatii, "Gndirea", Serie noua, anul X, nr. 4-6/2001, p. 103; BOCA, Ieromonahul Arsenie, Siguranta absoluta, "Strajerul Ortodox", nr. 5 /2000, p. 1, din manuscrisul Fiii nvierii, pp. 47-48; BOCA, Ieromonahul Arsenie, Cine este Iisus?, "Strajerul Ortodox", nr. 6/2 000, pp. 1-2, din manuscrisul Fiii nvierii, pp. 28-31; BOCA, Ieromonahul Arsenie, Orbul din nastere si sufletele oarbe, "Strajer ul Ortodox", nr. 1/2001, pp. 1-2, din manuscrisul Fiii nvierii, pp. 68-70; BOCA, Ieromonahul Arsenie, Socoteala omeneasca si socoteala dumnezeiasca,

"Strajerul Ortodox", nr. 2/2001, p. 1, din manuscrisul Fiii nvierii, pp. 12-13; BOCA, Ieromonahul Arsenie, Iisus si slabanogul, "Strajerul Ortodox", nr. 3/2001, p. 1, p. 3, din manuscrisul Fiii nvierii, pp. 86-87; BOCA, Ieromonahul Arsenie, Cananeanca, "Strajerul Ortodox", nr. 4/2001, p p. 1-2, din manuscrisul Fiii nvierii, pp. 65-66; BOCA, Ieromonahul Arsenie, Bucuriile lui Iisus, "Strajerul Ortodox", nr. 5/2001, p. 1, p. 3, din manuscrisul Fiii nvierii, pp. 77-78; BOCA, Ieromonahul Arsenie, Un ideal de rugaciune, "Strajerul Ortodox", nr . 6/2001, pp. 1-2, din manuscrisul Fiii nvierii, pp. 82-83; BODOGAE, Pr. Prof. Teodor, n amintirea Parintelui Arsenie, "Telegraful Romn ", nr. 2-4/1990, p. 4; COJOCARU, diaconul Haralambie, n pelerinaj la Smbata de Sus, "Telegraful Ro mn", 12 mai 1940, p. 6; CONSTANTINESCU, Monahia Zamfira, O lamurire necesara, "Telegraful Romn", n r. 3-4, 1992, p. 3; CONSTANTINESCU, Monahia Zamfira, Ati ntrecut masura D-lor intelectuali de la Revista "Transilvania" - Sibiu, "Gndirea", Serie noua, anul III, nr. 3-4/1994, pp. 97-98; CONSTANTINESCU, Monahia Zamfira, Precizari, "Gndirea", Serie noua, anul V, nr. 1-2/1996, pp. 38-39; CONSTANTINESCU, Monahia Zamfira, Post-Scriptum la o lucrare de istoria is ihasmului romnesc, "Gndirea", Serie noua, anul VII, nr. 1-3/1998, pp. 95-96; CORBU, Adrian (Ieromonahul Agapie), Despre o marturie care si-a gresit ti nta, "Gndirea", Serie noua, anul III, nr. 3-4/1994, p. 96; CORNEA, Andrei, Penumbra, Editura Polirom, Iasi, 1998; CRAINIC, Nichifor, Zile albe, zile negre, Casa Editoriala Gndirea, Bucures ti, 1991; Idem, Scrisoare catre Parintele Arsenie Boca, "Gndirea", Serie noua, anul II, nr. 1/1993, p.19; HAUSHERR, Irne, Paternitatea si ndrumarea duhovniceasca n Rasaritul crestin, Editura Deisis, Sibiu, 1999; IONASCU, Arhimandritul Juvenalie, Experienta rugaciunii lui Iisus n spirit ualitatea romneasca, Editura Anastasia, Bucuresti, 2001; IONESCU, Pr. Ioan, Cararea mparatiei - Recenzie, n "Ortodoxia", nr. 3-4/199 6, pp. 105-108; JOANTA, Mitropolitul Serafim, Isihasmul, traditie si cultura romneasca, Ed itura Anastasia, 1994; LUCINESCU, Dan, Jertfa, Editura Fides, Iasi, 1997; MANEA, Vasile, Preoti ortodocsi n nchisorile comuniste, Editura Patmos, Clu j-Napoca, 2001; MARCU, Dr. Grigorie, Intrari n monahism (Stire), "Revista Teologica", nr. 9-10/1940, p. 524; MARCU, Dr. Grigorie, Pelerinajul de la Manastirea Brncoveanu (Stire), "Rev ista Teologica", nr. 9-10/1940, p. 525; MARINESCU, Ileana, Umila marturisire despre Parintele Arsenie Boca, "Tran silvania", nr. 1-2/1994, pp. 34-35; MAXIM, Virgil, Imn pentru crucea purtata, 2 volume, Editura Gordian, Timi soara, 1997; MLADIN, Mitropolitul Nicolae, Prelegeri de mistica ortodoxa, Editura Veri tas, Trgu-Mures, 1996; MOIAN, Ieromonahul Dometie, Viata Sfntului Prea Cuviosului Parinte Arsenie Boca, manuscris, Manastirea Brncoveanu, 28 noiembrie 1991; MOIAN, Ieromonahul Dometie, Acatistul Prea Cuviosului Parintelui nostru A rsenie Boca, manuscris, Manastirea Brncoveanu, 28 noiembrie 1991; NEAG, Romulus, Parintele Arsenie Boca n Alma Mater Zarandensis, "Gndirea", Serie noua, anul VI, nr. 5-6/1997, pp. 26-31; OGORANU, Ion Gavrila, Brazii se frng, dar nu se ndoiesc, 2 volume, Editura Marineasa, Timisoara, 1993; OGORANU, Ion Gavrila, De ce am scris numele Parintelui Arsenie Boca pe cr ucea de la Manastirea Smbata, "Puncte Cardinale", nr. 2/62, februarie 1996, p. 15

; PACURARIU, Pr. Prof. Dr. Mircea, Istoria Manastirii Prislop, Arad, 1996; PARAIAN, Arhimandritul Teofil, Din cuvintele Parintelui Arsenie Boca, "Te legraful Romn", nr. 15-16/1990, p.2; PARAIAN, Arhimandritul Teofil, Un om de care s-au bucurat oamenii, "Teleg raful Romn", nr. 1-4/1991, p.7; PARAIAN, Arhimandritul Teofil, Ne vorbeste Parintele Teofil, Editura Epis copiei Romanului, Roman, 1997; PARAIAN, Arhimandritul Teofil, Duhovnici romni n dialog cu tinerii, Editura Bizantina, Bucuresti, 1997; PARAIAN, Arhimandritul Teofil, Lumini de gnd, Editura Antim, Cluj-Napoca, 1997; PARAIAN, Arhimandritul Teofil, Gnduri bune pentru gnduri bune, Editura Mitr opoliei Banatului, Timisoara, 1998; PARAIAN, Arhimandritul Teofil, Prescuri pentru cuminecaturi, Editura Mitr opoliei Banatului, Timisoara, 1998; PARAIAN, Arhimandritul Teofil, Cuvinte catre tineri, Editura Omniscop, Cr aiova, 1998; PARAIAN, Arhimandritul Teofil, Din vistieria inimii mele, A.S.C.O.R. Crai ova, 2000; PARAIAN, Arhimandritul Teofil, ntmpinari, Editura Sofia, Bucuresti, 2000; PARAIAN, Arhimandritul Teofil, Pentru cealalta vreme a vietii mele, Editu ra Deisis, Sibiu, 2001; PARAIAN, Arhimandritul Teofil, Veniti de luati bucurie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2001; PARAIAN, Arhimandritul Teofil, Cuvinte lamuritoare, Editura Teognost, Clu j-Napoca, 2002; PLAMADEALA, Mitropolitul Antonie, Amintirile Mitropolitului Antonie Plama deala, (Convorbiri cu Dragos Seuleanu si Carmen Dumitriu), Editura Cum, Bucurest i, 1999; POP, Nicolae, Pacatul nerostirii adevarului, "Puncte Cardinale", nr. 8/80 , august 1997, p. 7; PROTOPOPESCU, Vlad, Pentru mai dreapta cinstire a lumii Parintelui Stanil oae, "Puncte Cardinale", nr. 6/102, iulie 1999, pp. 8-9; REGNAULT, Lucien, Viata cotidiana a Parintilor desertului n Egiptul secolu lui IV, Editura Deisis, Sibiu, 1997; SASAUJAN, Arhidiaconul Mihai, Dezvaluiri istorice. Documente inedite desp re Parintele Arsenie Boca, Staretul Manastirii Prislop, "Calea Mntuirii", nr. 11/ 2002, p. 4; SCRIMA, Andrei, Timpul Rugului Aprins. Maestrul spiritual n traditia rasar iteana, Editura Humanitas, Bucuresti, 1996; SRGIU, Prof. Tatiana, Parintele Arsenie Boca sau Universul Sfnt al culorii (Minunea de la Mihailesti), n: Pr. Prof. Ion Buga, Unde a fost Biserica, Editura SF. Gheorghe Vechi, Bucuresti, 2001; STANILOAE, Pr. Prof. Dr. Dumitru, Lucrarea de la Manastirea Brncoveanu, "T elegraful Romn", 8 august 1943, pp. 1-2; STANILOAE, Ionescu Lidia, Lumina faptei din lumina cuvntului. mpreuna cu ta tal meu, Dumitru Staniloae, Editura Humanitas, Bucuresti, 2000; STOENESCU, Episcopul Daniil Partosanul, ntre contestari si exagerari, "Gndi rea", Serie noua, anul III, nr. 3-4/1994, pp. 94-95; STOENESCU, Episcopul Daniil Partosanul, Cararea mparatiei, un raspuns cres tin la nelinistile vremii, "Gndirea", Serie noua, anul V, nr. 1-2/1996, pp. 110-1 11; STOENESCU, Episcopul Daniil Partosanul, 28 Noiembrie - o zi cu cruce, "Gnd irea", Serie noua, anul II, nr. 1/1993, p. 20; TUDOR, Monahul Daniil (Sandu Tudor), Acatiste, Editura Anastasia, Bucures ti, 1997; VUIA, Ovidiu, Arsenie Boca, Ieromonahul artist, "Gndirea", Serie noua, anu l VII, nr. 4-5/1998, pp. 64-68; ***, Tinerete, ideal, Biserica, Editura Agaton, Fagaras, 2002;

***, Marturisitori de dupa gratii, Slujitori n temnitele comuniste, Suplim ent al Revistei "Renasterea", Editura Arhidiecezana, Cluj-Napoca, 1995; ***, Lacrima prigoanei, Din lupta legionarelor romnce, 2 volume, Editura G ordian, Timisoara, 1994; ***, Parintele Dometie de la Rmeti (despre), Editura Bizantina, Bucuresti, 2001; ***, Jurnalism, diletanti si neadevaruri, "Gndirea", Serie noua, anul IX, nr. 1-3/2000, p.129; ***, Praznicul de la Manastirea Smbata de Sus (stire), "Telegraful Romn", 1 2 aprilie 1942, p. 4; ***, Maritul praznic de la Manastirea Brncoveanu, "Telegraful Romn", 16 mai 1948, p. 6; ***, Convorbiri realizate de Sorin Dumitrescu, (Convorbirea cu Maica Mina ), Editura Anastasia, Bucuresti, 2001. Cuprins RECOMANDARE 5 ARGUMENT 9 VIATA SI LUCRAREA PARINTELUI ARSENIE BOCA 12 Scoala primara si liceul 12 Gorunul lui Zian 13 Institutul Teologic 14 Ucenicia la Muntele Athos 15 Ctitor de frunte al Filocaliei romnesti 16 Intrarea n monahism la Manastirea Brncoveanu de la Smbata de Sus Preot-duhovnic la Manastirea Brncoveanu 19 Curentul spiritual de la Smbata sau "Filocalia pentru toti" 19 Manastirea Smbata, o alta "Filocalie" 22 Legatura Parintelui Arsenie cu rezistenta anticomunista din munti 23 Chilia din munte 25 Ultimul mare praznic sarbatorit de Parintele Arsenie la Smbata 27 Chemat la treapta arhieriei 30 Staret si duhovnic la Prislop 30 Pribegia n Bucuresti 34 Pictarea bisericii din Draganescu 34 Asezamntul de la Sinaia 36 Scrierile Parintelui Arsenie 36 ndrumator al monahilor 38 Conceptia Parintelui Arsenie despre monahism 40 Plecarea la cele vesnice 43 OMAGIU PARINTELUI DRAG - de Teodosia - Zorica Latcu 45 O SINTEZA A GNDIRII PARINTELUI ARSENIE BOCA 46 O SINTEZA A GNDIRII PARINTELUI ARSENIE N 800 DE CAPETE 49 ADEVARUL 49 ASCEZA 49 ASCULTAREA 50 ATEISMUL 51 AVORTURILE 51 BATRNETEA 52 BETIA - CEI CE-SI BEAU MINTEA 52 BISERICA 53 BLESTEMELE 54 BOGATIA 54 BOLNAVII 55 BOTEZUL 56 CALEA MNTUIRII 57 CANCERUL 59 CALUGARIA 59 CALUGARII 64

17

CARTURARII 65 CASATORIA 65 CRMUITORII DE NEAMURI 66 CHEMARILE LUI DUMNEZEU 66 CONCEPTIA DE VIATA CRESTINA 67 CONSTIINTA - GLASUL CONSTIINTEI 67 COPIII 69 COPIII NDRACITI, NEASCULTATORI, NECREDINCIOSI SI DESFRNATI COPIII NASCUTI N LANTURI 72 CREDINTA 74 CRESTINISMUL 76 CUNOSTINTA MNTUIRII 77 CUNOSTINTELE 77 CUVINTE INTERZISE 77 DESFRNAREA 78 DEZNADEJDEA 79 DISCIPLINA 79 DREAPTA SOCOTEALA 79 DREPTATEA LUI DUMNEZEU 79 DUHOVNICUL 80 DUMNEZEU 82 ENDOCRINOLOGIE, NEUROLOGIE SI PSIHOLOGIE 83 EREDITATEA 84 EREDITATEA SI MEDIUL 87 EXTREMELE 87 FAPTELE BUNE 87 FIREA OMENEASCA - CADEREA EI 88 FUMATUL 90 GADARENII SI SUFLETUL 90 GNDURILE 91 IERTAREA 92 IISUS - CINE ESTE IISUS? 93 IMAGINATIA 95 INSTINCTELE 95 ISPASIREA 97 ISPITELE 98 IUBIREA 101 IUBIREA DE SINE 102 IUDA - IUDELE 104 MPARATIA LUI DUMNEZEU 104 NDUMNEZEIREA 106 NFRNAREA 106 NJURATURILE 107 NTRISTAREA 108 NVIEREA 108 JERTFA 109 JUDECATA DREAPTA A LUI DUMNEZEU 109 LEPADAREA DE LUME 111 LEPADAREA DE SINE 111 LIBERTATEA OMULUI 112 LUMEA - LUMESCUL 112 MAICA DOMNULUI 113 MARTIRII 113 MNDRIA 114 MNTUIREA 114 MINCIUNA 116 MINTEA 116 MOARTEA 118 MUNCA 119 NEAMURILE 120

71

NEASCULTAREA 120 NECAZURILE 120 NEPUTINTELE 121 NEVOINTA 121 OMUL 121 PACEA 122 PAGUBELE ASUPRA AVUTULUI 123 PATIMILE 124 PACATELE 126 PERSONALITATEA 128 PILDA SAMARINEANULUI MILOSTIV 128 PLACERILE 129 PLNSUL 130 POCAINTA 130 POPORUL IUDEU 131 PORUNCILE LUI DUMNEZEU 132 POSEDATII 132 POSTUL 132 POVATUITORII 133 PREJUDECATILE 133 PREOTII 133 PROOROCII SI HRISTOSII MINCINOSI 136 PROVIDENTA 137 PSALTIREA 140 RAPORTUL CONJUGAL - DESPRE RELATIILE SEXUALE DINTRE SOTI 140 RATIUNEA 142 RABDAREA 142 RAUTATEA 144 RAZBOAIELE 145 RAZBOIUL NEVAZUT SI RAZBOIUL MOMELILOR 147 RECUNOSTINTA 150 RELIGIA 150 RENUNTAREA 150 RESPONSABILITATILE 150 RUGACIUNEA - RUGACIUNEA MINTII SAU A INIMII 150 SCRIPTURA 152 SECTARII 152 SFNTA CRUCE 152 SFNTA MPARTASANIE 153 SFNTA LITURGHIE 153 SFNTUL NICOLAE 154 SFRSITUL LUMII 154 SFINTELE TAINE 154 SFINTENIA 155 SFINTII - DREPTII 156 SIFILISUL 159 SMERENIA 160 SMERENIA SI CURAJUL 162 SMERENIA (CHENOZA) MNTUITORULUI 162 SPIRITISMUL 163 SPOVEDANIA 164 STAPNIREA 165 STRUCTURA GENETICA SI CONSTIINTA 165 STUDIUL 166 SUFERINTA 166 SUFLETUL 168 STIINTA 169 TALANTII 170 TENSIUNEA DINTRE MINTE SI PATIMI 172 TRINITATEA 173

TRUFIA 173 TRUPUL 173 URA 175 URMAREA LUI HRISTOS 175 VEDENIILE 177 VICLENIA 177 VIRTUTILE 177 VOTURILE MONAHALE 178 VRAJBA CONFESIONALA 178 VRAJBA N CASA 178 VRAJMASUL - ANTIHRIST 179 CELE MAI FRUMOASE CUVINTE ALE PARINTELUI ARSENIE BOCA EXPLICATE DE PARINTELE TEOFIL 183 MARTURII 189 P.S. Daniil Partosanul 189 Arhimandritul Teofil Paraian 195 DESPRE "FNTNI" (DUHOVNICI) 212 CONCLUZII 214 ANEXA I - Cuvnt lamuritor, n privinta unor afirmatii din anexa la "Cararea mparatiei", prezentata sub titlul "Nota asupra editiei", semnata de Monahia Zamf ira Constantinescu 216 ANEXA II - n pelerinaj la Smbata de Sus 223 ANEXA III 227 NOTE 228 BIBLIOGRAFIE 253