BOTANICA

-Citologie
-Histologie
-Organografie

Autor: Prep.Drd.Ing. Trifan Daniela

 Celula vegetala
Definitie: Celula vegetala este unitatea morfologica, structurala, functionala si genetica de baza a plantei.
•Peretele celular

Prin depunerea centripeta de lignina pe

suprafata peretelui celular primar se
formeaza peretele celular secundar, care
contine:
41 – 45% celuloza,
30% hemiceluloze
si in unele cazuri 22 – 28% lignine.
• Membranele plasmatice sunt reprezentate de plasmalema, care limiteaza la exterior
citoplasma si tonoplast, care separa vacuola de citoplasma.

(acizi grasi)
Structura unei plasmodesme
• Citoplasma – reprezinta o masa coloidala, translucida, hialina, invelita la exterior de
plasmalema si in care se gasesc organitele celulare si una sau mai multe vacuole. Citoplasma este
alcatuita dintr-o retea fina de lanturi polipeptidice, in ochiurile careia se afla o solutie apoasa de
glucide solubile, substante minerale, aminoacizi etc.

Functiile fiziologice ale citoplasmei sunt:

• asigura deplasarea organitelor celulare in
interiorul celulei si a substantelor de la un organit la
altul – prin intermediul curentilor citoplasmatici.

• este mediul in care au loc procesele de:

2. Biosinteza si biodegradare a glucozei,
fructozei si zaharozei;
3. Interconversia aminoacizilor, biodegradarea
aminoacizilor si biosinteza substantelor
proteice;
4. Biosinteza vitaminelor, a substantelor
volatile care confera aroma, precum si a
unor substante secundare.
• Organitele celulare
Rol: Nucleul
Nucleul este centrul kinetic al celulelor,
declan]@nd procesul de diviziune
celular`, care se poate realiza pe cale:
amitotic` (strangularea direct` a
nucleului ]i a con\inutului celular),
mitotic` (cariokinez`, adic` [mp`r\irea
[n mod egal a cromatinei [ntre celulele
fiice) ]i meiotic` (reducerea la jum`tate
a cromatinei din celulele fiice, prin
trecerea de la starea diploid` la cea
haploid`).
Plastidele (plastidomul celular)
Cloroplastul
 Mitocondriile
Definitie: Mitocondriile sunt organite celulare de forma ovala, delimitate la exterior de o membrana
dubla si care au capacitatea de a se inmulti prin diviziune.

Rol:
-ciclul respirator Krebs (etapa finala
a procesului de biodegradare a
substantelor de rezerva, cu obtinere
de energie, dioxid de carbon si apa);
-biosinteza proteinelor
mitocondriale ;
-biosinteza acizilor organici ;
-fotorespiratia;
-biodegradarea acizilor grasi;
-gluconeogeneza.

Structura unei mitocondrii

 Reticulul endoplasmatic
Definitie : Reticulul endoplasmatic este un organit celular alcatuit din canalicule, vezicule si cisterne
ultramicroscopice, invelite de o membrana simpla, licoproteica, strabatuta de numerosi pori. Este un organit
dinamic, care isi modifica in permanenta forma.

Rol:
-biosinteza unor proteine,
glicoproteine, acizi gra]i ]i
lipide;
-interconversia acizilor
gra]i;
-formarea veziculelor
primare ale lizozomilor, a
complexului Golgi,
sferozomilor, lizozomilor si
plasmalemei.
 Complexul Golgi
Definitie: Complexul Golgi este un organit celular alcatuit din cisterne turtite, tubuli si vezicule,
acoperite de o memebrana simpla.

Rol:
-secre\ia proteinelor;
-construirea peretelui
celular celulozic
celular ;
-formarea de lizozomi ]
i de vezicule proteice
din veziculele
apar\in@nd
complexului Golgi
- transportul
substantelor care intra
in structura lamelei
mediane ai peretilor
celulari.
 Peroxizomii
Definitie: Peroxizomii sunt organite celulare sferice sau elipsoidale, acoperite la exterior de o membrana
simpla, iar la interior cuprinzand matricea fin granulara, care contine incluziuni cristalizate si numeroase
enzime.

Rol:
-biodegradarea apei
oxigenate rezultate
din procesele
metabolice celulare
(fotorespira\ie,
fotosintez` etc.), [n
prezen\a unor
compu]i fenolici ]i a
peroxidazelor;
-se desf`]oar` etapa
a doua a procesului
de fotorespira\ie;
-biodegradarea
acizilor gra]i prin β-
oxidare, proces din
care rezult` acetil
CoA.
 Lizozomii
Definitie: Lizozomii sunt formatiuni sferice, delimitate la exterior de o membrana
trilamelara, iar in interior contin granule ce constituie suportul enzimelor.

Rol: prin activitatea hidrolazelor

din interiorul lor, lizozomii
participa la procesele de digestie
intracelulara, precum si la
procesele de aparare a celulelor
impotriva agentilor patogeni.
 Ribozomii (granulele lui Palade)
Ribozomii sunt organite sferice de natura ribonucleoproteica, aflate libere in citoplasma sau asociate cu
reticulul endoplasmatic rugos, in cloroplaste sau in mitocondrii

Rol:
-sinteza
proteinelor de
structur`
(poliribozomii
neata]a\i de RE);
-sinteza enzimelor,
hormonilor etc.
(ribozomii ata]a\i
de RE).
Vacuomul celular = totalitatea vacuolelor care se gasesc dispersate in citoplasma, la maturitate
acestea ocupand aproape 95% din volumul celulei.
Rol:
-acumularea substantelor osmotic
active: ioni, glucide solubile, acizi
organici etc.
-acumularea si depozitarea
substantelor secundare (glucide
reducatoare, pigmenti flavonici, acizi
organici, alcaloizi, glicozizi, chinone,
saponine, prolina etc.);
-acumularea de substante osmotic
active (glycerol, manitol, prolina etc.)
care determina cresterea presiunii
osmotice si asigura posibilitatea de
absorbtie a apei din sol de catre
plante ;
-contin enzime care catalizeaza unele
reactii biochimice.
Diviziunea celulara
 TESUTURILE VEGETALE
Definitie: Prin tesut se intelege o grupare de celule de aceeasi forma si structura si care
indeplinesc aceleasi functii.
Clasificare:
1) Tesuturi meristematice (generatoare, de origine, formative) – meristeme primordiale sau promeristeme
meristeme primare (protederma, procambiul, meristemul fundamental, caliptrogenul) meristeme secundare
(cambiul si felogenul).

2) Tesuturi protectoare (de aparare, acoperitoare) – primare – formate de protoderma = epiderma, caliptra si
rizoderma si secundare = suberul (generat de felogen), ritidomul.

3) Tesuturi parenchimatice (fundamentale, trofice) – parenchimurile de absorbtie, de asimilatie si de depozitare

(substante de rezerva = parenchimuri de rezerva; apa = parenchimuri acvifere; aer = parenchimuri aerifere).

4) Tesuturi conducatoare = vase lemnoase (xilemul) – transporta seva bruta (traheide si trahee); vase liberiene (floemul)
– transporta seva elaborata (vase ciuruite).

5) Tesuturile de sustinere (mecanice) = colenchimul (format din celule vii cu peretii celulozici ingrosati inegal) si
sclerenchimul (format din celule moarte cu peretii lignificati uniform = sclerenchim fibros si sclerenchim scleros)

6) Tesuturile secretoare = cu secretie externa (papile, peri, solzi, glande digestive si nectarifere, hidatode), cu secretie
intercelulara (buzunare sau canale secretoare) sau cu secretie intracelulara (laticifere).
Metode de sectionare
a tesuturilor vegetale
 Tesuturi parenchimatice

Parenchim acvifer
Parenchim aerifer

Parenchim palisadic
Sclerenchim
Tesut meristematic apical
 Radacina
adacina reprezinta organul vegetativ care are rolul de a absorbi apa si sarurile minerale asigurand nutritia plantei, precum si
rolul de fixare a plantelor care au radacina in pamant. Pe langa aceste doua functii de baza, radacina poate avea si alte functii
complementare, ca de exemplu:

sinteza unor substante organice;

depozitarea substantelor de rezerva;

regenerarea plantei;
Cortex
intretinerea unor relatii simbiotice cu unele microorganisme etc.

Floem

Endoderma
Metaxilem
Protoxilem
 Radacini pivotante – radacina principala este mult mai dezvoltata
decat ramificatiile ei, numite radicele (morcov, patrunjel, rapita, ramuroasa fasciculata
floarea soarelui etc.)

Tipuri morfologice Radacini fasciculate – in locul radacinii embrionare se formeaza

numeroase radacini adventive subtiri (orz, grau, ceapa etc.)

Radacini ramuroase – radacina principala si ramificatiile ei sunt mai

putine numeric si mai groase (arbori)

Radacinile tuberizate- sunt radacini modificate cu scopul realizarii

functiei de depozitare a substantelor de rezerva (axa principala la adventive
morcov).

Radacini metamorfozate Radacinile aeriene – sunt radacini modificate cu rolul de fixare (ex.
lianele care se fixeaza de arbori)

Radacini cu muguri – apar la unele specii erbacee (palamida, susai)

precum si la specii lemnoase (tei, salcam), mugurii adventivi
formeaza tulpini aeriene, numite drajoni.

Radacini contractile – sunt radacini cu insusirea de a se scurta,

fixand mai bine plantele sau adancind in sol tuberculii sau bulbii.

Radacini simbiotice – ramificatiile radiculare traiesc in simbioza cu

bacterii fixatoare de azot, care formeaza nodozitati cu bacterii (=
bacteriorize - la leguminoase) sau cu ciuperci (= micorize - tei, alun,
stejar). Micorizele pot fi endotrofe (cand patrund in celulele scoartei
radacinii) sau ectotrofe (cand ciupercile inconjoara radacinile si nu
patrund in scoarta).
Haustorii – sunt un tip special de radacini simbiotice, care n-au
structura unor radacini, dar patrund in organele plantelor gazda si le
sug seva bruta (in cazul semiparazitelor) sau seva elaborata (in cazul
celor parazite).
STRUCTURA RĂDĂCINII LA MONOCOTILEDONATE ŞI DICOTILEDONATE
 Tulpina
Tulpina este un organ vegetativ articulat, cu
crestere negativ-geotropica, cu rolul de a conduce
apa cu sarurile minerale, cat si substantele
sintetizate, de a genera si sustine frunzele si
organele de reproducere.
Diferite tipuri de tulpini
aeriene
 Frunza

Frunza este un organ cu simetrie dorso-ventrala, adaptat in primul rand pentru fotosinteza,
care se gaseste inserat la nodurile lastarilor.

In functie de momentul aparitiei, frunzele sunt:

-cotiledoane = frunzele embrionare;
-nomofile = frunzele propriu-zise ale plantelor
(alcatuite din teaca, petiol si limb);
-catafile = frunzele care invelesc mugurii sau
nodurile tulpinilor subpamantene;
- hipsofile = frunzele dispuse la baza florilor sau
inflorescentelor (foliole involucrale, spata sau
glumele).
Structura interna a frunzei
 Organele de reproducere
este organul care s-a format din axe tulpinale care au suferit numeroase modificari,
Floarea adaptandu-se la producerea gametilor.
Diagrama florală reprezintă proiecţia elementelor
florale pe un plan perpendicular pe axul florii.

Formula florală are rolul de a exprima printr-o

scriere simbolică alcătuirea unei flori. Pentru aceasta
se folosesc semne convenţionale.
Convolvulus sp.
Un exemplu de formulă florală este cea pentru genul Ranunculus:
Literele care se folosesc sunt inţialele termenilor din limba latină ai ciclurilor florale:

K – kalix (caliciu)

C - corolla (corolă)

P - perigonnum (perigon)

A - androceum (androceu)

G - gineceum - (gineceu)

Lângă fiecare literă în dreapta este localizată o cifră sau mai multe. Acestea reflectă numărul elementelor florale, care intră în componenţa verticilului respectiv. Pe lângă

cifre sunt folosite şi simboluri cu rolul de a indica anumite caractere ale florii respective.

Simbolurile folosite sunt:

lipsă simbol - pentru florile hermafrodite;

♂ - pentru florile masculine;

♀ - pentru florile feminine;

* - simetrie actinomorfa;

- simetrie zigomorfă;
๑ - dispoziţie spirociclică;
0 - absenţa unui verticil;
( ) - concreşterea elementelor florale dintr-un ciclu. Se exprimă prin închiderea simbolurilor acestora în paranteze mici.
[ ] - concreşterea elementelor din verticilii diferite care se marchează prin închderea simbolurilor acestora în paranteze mari;
- (linie orizontală) - prezintă poziţia ovarului. În cazul când este pusă deasupra numărului de carpele, indică poziţia inferioară a ovarului, iar când
este pusă dedesubt indică prezenţa unui ovar superior iar când simbolul se aşează în dreptul numărului de carpele indică un ovar semiinferior.
∞ - indică prezenţa într-un verticil a unui număr nedeterminat de elemente.
spic cima Spadice
spadice calatidiu racem

corimb umbela umbela compusa panicul

Tipuri de inflorescente
 Polenizare
alogama

Polenizare TIPURI DE POLENIZARI

autogama
Fructul reprezinta ovarul care s-a transformat dupa fecundatie, fiind alcatuit din
pericarp (cu 3 straturi distincte: epicarp, mezocarp si endocarp)

La inceputul fructificarii, peretele

ovarului mai are cloroplasti si
este verde, dar, pe masura ce se
maturizeaza, cloroplastii dispar
si se dezvolta alti pigmenti, care
dau culorile specifice fructelor.

Inainte de coacere, fructele contin

acizi organici si tanin, care dau
gustul acru si astringent. La
coacerea fructelor carnoase se
acumuleaza amidonul, care apoi
se transforma in glucoza,
fructoza si zaharoza, acestea
dand gustul dulce al fructelor.
Fructe carnoase indehiscente:
indehiscente
- baca – Vitis vinifera (struguri), Lycopersicum esculentum (tomate)
- melonida – Citrullus lanatus (pepene)
- hesperida – Citrulus aurantium (portocal)
- drupa – Prunus avium (cires), Prunus domestica (prun)

Fructe carnoase dehiscente:

dehiscente
-nuca – Juglans regia (nuc), Aesculus hippocastanum (castan),
Ecballium elaterium (plesnitoare)

-Fructe false (pe langa ovar, mai participa si alte parti ale florii la
formarea fructului)
-poama – Pyrus domestica (par); Malus pumila (mar)

-Fructe multiple:
multiple (totalitatea fructelor provenind din carpelele libere
ale unei flori)
- polidrupa – Rubus ideus (mur);
- polinucula – Fragaria moschata (capsun); Rosa canina (maces)

-Fructe compuse: (fructe care se dezvolta dintr-o intreaga

inflorescenta):
- soroza – Morus nigra (dud negru);
- sicona – Ficus carica (Smochin);
- stiulete – Zea mays (porumb)
Samanta se formeaza din ovul, dupa fecundatie. Integumentele ovulului se transforma in
tegumentul semintei, din celula secundara se dezvolta endospermul care reprezinta un
tesut de substante de rezerva necesare pentru hrana embrionului.

Tipuri de seminte:
- sferice: mazare (Pisum sativum)
-reniforme: fasole (Phaseolus vulgaris)
- cordate: trifoiul alb (Trifolium repens)
-lenticulare : linte (Lens culinaris)
- ovoide: bostan (Cucurbita pepo)
- seminte mari – castanul porcesc (Aesculus
hippocastanum); nuc (Juglans regia)
-seminte foarte mici – petunia (Petunia
hybrida)
-seminte cu peri – bumbac (Gossypium
hirsutum); plop (Populus nigra).