AGRICULTURA N UNIUNEA EUROPEANA, IN PAS CU TIMPUL

Inapoi

AGRICULTURA N UNIUNEA EUROPEAN N PAS CU TIMPUL

CONTINUITATE I SCHIMBARE

Asigurarea continuitii nseamn adesea promovarea schimbrii. Acest lucru este foarte adevrat pentru politica agricol comun (PAC). Din 1962 de cnd a fost fondat, PAC a cunoscut un proces continuu de adaptare i reform pentru a menine un sector care este vital nu numai pentru comunitatea fermierilor ci i pentru societate n ansamblu. Cu certitudine rolul PAC s-a schimbat: imediat dup cel de al doilea rzboi mondial scopul PAC a fost acela de a sigura autosuficiena n produse agro-alimentare i stabilizarea turbulenelor pieei agricole. La nceputul anilor '80 aceste obiective au fost atinse, nlturnd definitiv spectrul penuriei alimentare de pe continentul european i asigurnd un standard de via corespunztor fermierului i familiei sale. In realitate anumite obiective iniiale ale PAC au fost chiar depite. Deoarece productivitatea agricol a cunoscut o cretere fr precedent, PAC a condus la un sistem ce a stimulat producia intensiv pe scar mare uneori cu consecine serioase pentru mediu, bunstarea animalelor i calitatea alimentelor. Rezultatul: lacuri de lapte i muni de carne pe care consumatorii nu puteau s le consume, dar pe care contribuabilul trebuia s le plteasc. Schimbarea prioritilor sociale i economice reclam un nou concept pentru agricultura european. Reforma din 1992 a fost un mare pas nainte n aceast direcie: ea a adus producia la nivelul consumului ncurajnd, n acelai timp, practicile productive mai puin intensive, i prietenoase fa de mediul nconjurtor. Cu toate acestea mai sunt nc multe de fcut, iar dac nu reuim s acionm astzi vom sfri prin a plti foarte scump mine. Simplu, nu vom fi capabili s rspundem oportunitilor ce se ntrevd precum schimbarea preferinelor consumatorului, extinderea spre est a Uniunii, iar competitivitatea sczut a agriculturii europene se va menine. Consecinele vor fi n mod egal duntoare fermierilor, consumatorilor i contribuabililor: vom avea noi surplusuri, reducerea veniturilor fermierilor, inflamarea bugetului i reducerea sprijinului public. Reformele propuse de Agenda 2000 a Comisiei Europene arat cum poate fi pus n practic un model viabil pentru agricultura european. Reducerea preurilor administrate i creterea plilor directe va fi n beneficiul fermierului european prin stimularea consumului pe pieele europene stagnante, crend oportuniti pentru concurena de pe pieele internaionale ce se anun promitoare fr a mai apela la subvenii pentru export. Politica de dezvoltare rural, care constituie al doilea nou stlp de temelie al PAC, va contribui la remunerarea direct a fermierilor pentru serviciile pe care ei le furnizeaz societii, precum protecia mediului i prezervarea patrimoniului rural, care de asemenea constituie o important surs pentru noi locuri de munc i cultur regional. Comunitatea fermierilor va juca un rol important n secolul 21. Numai fermierii notri pot furniza consumatorilor alimente care s rspund exigenelor lor nalte referitoare la calitatea i securitatea alimentelor i la standarde ecologice i de bunstare a animalelor. Dac dorim ca fermierii europeni s ndeplineasc aceste cerine, societatea trebuie s fie pregtit s-i sprijine printr-o politic agricol reformat. Reforma vizeaz tocmai reconcilierea PAC cu preocuprile i ambiiile cetenilor europeni. Aceast brour intenioneaz s contribuie mai bine la nelegerea trecutului, prezentului i viitorului unei politici care, chiar dac uneori este greit neleas, rmne unul din fundamentele Uniunii Europene. Franz Fischler Membru al Comisiei Europene, responsabil cu Agricultura i Dezvoltarea Rural PESTE TREIZECI DE ANI DE POLITIC AGRICOL COMUN

Statele fondatoare ale Comunitii Economice Europene au fost de acord c agricultura trebuie inclus n piaa comun. Pentru aceasta era nevoie de o politic agricol comun care s armonizeze diferitele mecanisme naionale de sprijin i s stabileasc nite bariere vamale comune pentru bunurile venind din rile nemembre. Politica agricol comun (PAC) a fost una din primele politici decise la nivel comunitar. Principiile funcionrii i traducerea n practic a PAC au fost stabilite n cadrul unei conferine ce a reunit n 1958, la Stressa (Italia), minitrii agriculturii din cele ase ri membre. Trei principii fundamentale stau la baza politicii agricole comune: a) crearea i meninerea unei singure piee i a unor preuri comune (o singura pia n care produsele agricole circul liber); b) respectul noiunii de preferin comunitar (n comerul agricol se manifest preferina pentru mrfurile produse n interiorul Comunitii, cumprtorii de produse necomunitare trebuie s plteasc un supracost); c) solidaritatea financiar (statele membre particip mpreun la constituirea resurselor i beneficiaz de finanarea cheltuielilor legate de PAC); Cele trei principii sunt interdependente neputnd fi aplicate separat. De-a lungul timpului aplicarea celor trei principii a adus mari servicii Comunitii astfel c: securitatea aprovizionrilor a fost asigurat pentru principalele categorii de mrfuri alimentare; cei zece milioane de agricultori, ct numr Uniunea European astzi, sunt printre cei mai productivi din lume; ei produc bunurile alimentare eseniale pentru ntreaga Uniune, iar prin exporturile comerciale i prin intermediul ajutorului alimentar contribuie i la hrnirea unui numr important de persoane din alte pri ale globului. Graie PAC, Uniunea European a devenit o putere agricol iar ameninarea penuriei alimentare a disprut pentru consumatorul comunitar. Nu numai c a confirmat i a dezvoltat vocaia agricol a Europei, dar n Europa occidental PAC a contribuit esenial la meninerea unui anumit echilibru ntre ora i sat i ntre interesele agricultorilor i cele ale consumatorilor. Mai mult, PAC a reuit s menin n mediul rural o populaie agricol dinamic ncetinind exodul populaiei rurale ctre marile aglomeraii urbane, fenomen ce ar fi fost mult mai greu de stpnit n lipsa unei astfel de politici. Definite prin Tratatul de la Roma i explicitate prin conferina de la Stressa, obiectivele PAC au fost puse n aplicare treptat ntre 1958 i 1968, perioada realizrii pieei unice a produselor agricole. Primele produse au fost supuse reglementrilor pieei comune n 1962. Preurile comune ns, au fost aplicate ncepnd din 1968. n vederea finanrii unitare a PAC, n ianuarie 1962 Consiliul a decis crearea Fondului European de Orientare i Garanii Agricole (FEOGA). Fondul are dou seciuni distincte i anume: seciunea orientare" destinat ajustrii structurilor agricole i modernizrii agriculturii; seciunea garanii" ce reprezint peste 90% din FEOGA i este destinat transpunerii n practic a celor trei principii fundamentale. FEOGA reprezint cea mai mare component a bugetului comunitar, reprezentnd nc circa 50% din totalul bugetului comunitar. n scopul nfiinrii pieei unice a produselor agricole, preurile acestora au fost unificate. Pentru a evita ns ca agricultorii din rile cu preuri ridicate s fie obligai s accepte reduceri de pre, preurile unice au fost stabilite pentru fiecare produs la cel mai nalt nivel existent. Datorit acestui fapt preurile unice comunitare la majoritatea produselor agricole s-au situat constant peste preurile pieei mondiale, iar diferena dintre acestea nu a ncetat s creasc. Respectarea principiului preferinei comunitare presupune ca produsele comunitare s rmn mai ieftine dect produse similare importate, astfel nct consumatorul s prefere produsele comunitare mai ieftine. n acest scop importurile au fost supuse unei taxe de intrare cunoscut sub numele de prelevare la import, determinat ca diferena dintre preul la frontier i preul de referin la intrare (pre prag, pre de intrare, pre ecluz, etc.) stabilit anual de ctre instituiile europene. Taxa de prelevare determin scumpirea produselor extra-comunitare peste nivelul preurilor interne. n paralel, s-a introdus un sistem de subvenionare a exporturilor (restituiri la export) pentru a permite produselor comunitare mai scumpe s fie competitive pe piaa mondial. Principiul solidaritii financiare se realizeaz prin utilizarea bugetului comunitar ca principal instrument

financiar pentru aplicarea msurilor PAC. Statele membre nu-i mai sprijin direct proprii agricultori din bugetul naional. Ele contribuie la constituirea bugetului comunitar, din care apoi se finaneaz toate cheltuielile legate de aplicarea msurilor PAC. Piaa agricol unic este fr ndoial un succes. Numai schimburile agricole intracomunitare au crescut ntre 1973 i 1995 de la 15 miliarde ECU la 120 de miliarde ECU. Consumatorii comunitari au cel mai mult de profitat. Ei pot opta astzi pentru o gam de produse greu de imaginat n urm cu civa ani. n ciuda creterii preurilor, procentul din bugetul de familie alocat alimentaiei n Uniunea European a sczut n ultimii treizeci de ani de la 28 la 19,5%. Eficiena i productivitatea agriculturii s-au ameliorat continuu. Pe msur ce Comunitatea a atins, iar pe urm a depit, nivelul de autosuficien, numrul exploataiilor agricole i cel al agricultorilor s-a redus. Cele ase ri fondatoare ale Comunitii numr astzi cu 50 % mai puini agricultori dect acum treizeci de ani. Contribuia agriculturii la produsul intern brut, chiar dac redus, nu este totui de neglijat, aceasta atingnd n medie la nivelul celor 15 state membre 1,7 %. Sub aceast medie se situeaz Marea Britanie, Germania, Belgia, Austria, Finlanda, Suedia i Luxemburgul iar peste ea celelalte ri membre i n special Irlanda i Grecia. n ciuda preferinei comunitare, PAC nu a mpiedicat creterea importurilor agricole din afara Comunitii. De altfel, astzi UE import mai multe produse agricole dect export, fapt care face ca balana sa comercial cu restul lumii s fie deficitar, acest deficit depind la ora actual 20 miliarde de ECU. Importurile agricole comunitare constau n produse tropicale, sucuri de fructe i oleaginoase destinate furajrii animalelor. UE export mai ales cereale, carne de vit, unt i vin fiind un furnizor considerabil la nivel mondial pentru aceste produse. Ca i Uniunea European, i celelalte ri din grupul celor mai industrializate - fie c este vorba de SUA, Japonia sau rile vest europene nemembre - practic un nivel ridicat de subvenionare a agriculturilor lor. Stabilirea acestui nivel ridicat de susinere a agriculturii a fost inevitabil n momentul cnd guvernele rilor respective au decis s asigure securitatea alimentar a popoarelor lor i dezvoltarea echilibrat a zonelor urbane i rurale. Aceste dou opiuni strategice au fost pltite scump. De asemenea, veniturile agricole au trebuit s poat susine comparaia cu salariile din celelalte sectoare ale economiei. Principiile PAC - unicitatea pieei i a preurilor - preferina comunitar - solidaritatea financiar Meninerea acestor principii de baz reprezint sigurana conferit de Uniune fermierilor i lumii agricole. Pe viitor politica preurilor trebuie s fie mai competitiv pentru a face fa concurenei inevitabile att pe piaa intern ct i pe pieele mondiale. Pentru aceasta a fost instaurat un sistem de pli directe n favoarea celor 10 milioane de agricultori ai UE. Reforma PAC incit agricultorii s recurg la metode de producie mai puin intensive. n felul acesta se vor reduce excedentele i se va realiza un impact pozitiv asupra mediului. Fr ndoial complexitatea i rigiditatea acestor sisteme de sprijinire a agriculturii au contribuit la apariia unor probleme serioase crora Uniunea European i celelalte state trebuie s le fac fa astzi. Pe de o parte, PAC a constituit un veritabil succes, ns dac analizm prin prisma costurilor, a excedentelor i a ajutorului acordat acelor agricultori ce ar avea cea mai mare nevoie, bilanul nu este att de pozitiv. Politica agricol i dezvoltarea economic Toate rile puternic industrializate practic o politic agricol organizat i uneori foarte complex. Lucrul acesta este valabil att pentru Canada, Japonia, Elveia ct i pentru Uniunea European. n revan, rile cu putere de cumprare mai puin ridicat dar mai ales rile n curs de dezvoltare intervin destul de puin pentru sprijinirea sectorului agricol. Astfel, toate rile dezvoltate simt nevoia sprijinirii agriculturii cu scopul de a asigura un venit comparabil celorlalte sectoare economice. Tendina de globalizare a economiei mondiale i de liberalizare a comerului mondial au necesitat regndirea politicilor agricole n sensul nlturrii acelor msuri de politic agricol menite s distorsioneze funcionarea normal a pieelor naionale i internaionale.

LECIILE TRECUTULUI I NECESITATEA REFORMEI Ca orice politic dinamic, i PAC a suferit de-a lungul timpului ajustri i modificri att n scopul adaptrii la noile circumstane i prioriti ct i datorit evoluiilor pieei i tehnologiilor. Au fost fcute eforturi nsemnate, n special pentru limitarea produciei excedentare, reducerea costurilor bugetare i mpiedicarea prbuirii veniturilor agricole. Primele msuri de reform, s-au lovit ns de rigiditatea funcional a sistemului creat de PAC. Sistemul de subvenionare, bazat pe garantarea preurilor de producie, a dat natere la dependene structurale greu de ajustat. Prima modificare a PAC a fost operat n 1979, ns schimbri importante au fost introduse ntre 1984 i 1988. Reamintim c sistemul garantrii preurilor de producie constituia miezul PAC. nainte de aplicarea modificrilor menionate, agricultorii primeau un pre minim pentru produsele lor, chiar dac aceste produse erau excedentare i contribuiau la acumularea stocurilor comunitare de intervenie, ce trebuiau ulterior exportate pe piaa mondial apelnd la subvenii. Totui, sistemul de susinere a preurilor a permis Comunitii s ating gradul de autosuficien la majoritatea produselor agricole. n 1973, nevoile comunitare de cereale, carne de vit, produse lactate, carne de pasre i legume erau asigurate n proporie de 100 % din producia proprie. Chiar dac Uniunea European s-a extins de la nou la doisprezece i apoi la cinciprezece state membre, fiecare dintre sectoarele menionate mai sus a continuat s degaje excedente considerabile. Uniunea European producea nainte de 1993 cu 20% mai multe cereale dect avea nevoie. Chiar dac lum n considerare exporturile i stocurile strategice, excedentul rmas este destul de important. Fr o aciune concertat de reform acest dezechilibru crescnd al pieei s-ar fi agravat. nainte de 1993, producia agricol a Comunitii Europene cretea n medie cu 2% n timp ce cererea stagna sau chiar era n scdere. n anumite sectoare ale agriculturii, progresul tiinei i tehnologiei a permis agricultorilor o sporire remarcabil a randamentelor, ceea ce a contribuit la o agravare a excedentelor. ntre 1970 i 1990 randamentele cerealiere s-au dublat n Frana i Olanda. n acelai timp, randamentele la lapte n aceste dou ri precum i la zahr din Italia au crescut cu 50%. Schimbrile nregistrate n gustul consumatorului, precum o scdere a atraciei pentru carnea roie sau pentru produsele lactate, au accentuat dezechilibrul ntre cerere i ofert. Pe de alt parte, produsele importate, n particular oleaginoasele i aa numitele produse de substituie a cerealelor, ce beneficiaz de acces liber pe piaa comunitar, continu s fie mai avantajoase dect cerealele n furajarea animalelor. Aceste produse ctig noi segmente din piaa european deoarece acestea rmn n continuare foarte competitive. Lacunele PAC le d posibilitatea evitrii rigorilor principiului preferinei comunitare concurnd n felul acesta cerealele comunitare pe care le substituie cu succes n consumul animalelor. n ciuda eforturilor fcute pentru a mpiedica o nou cretere a costurilor bugetare aferente PAC, sumele din bugetul comunitar alocate anual agriculturii nu au ncetat s creasc; de la 26 miliarde n 1988 acestea s-au ridicat la 36 miliarde n 1992 atingnd 37,7 miliarde ECU n 1995, continund s creasc n ciuda reformei ntreprinse n 1992, dar de data asta ntr-un ritm inferior. Anul financiar 1994 a fost primul an n care efectele bugetare ale reformei din 1992 au fost simite. Proporia bugetului comunitar consacrat agriculturii s-a diminuat n termeni relativi astfel c dac n 1988 aceasta era de 63%, n 1994 ea s-a redus la 55% pentru ca n 1996 s ating 50,5% din cheltuielile bugetare ale UE. Aceast situaie ns, nu este dect reflectarea creterii cheltuielilor consacrate altor politici, n special celor referitoare la dezvoltarea social i regional. Dac pn n 1993 sumele suplimentare erau n principal absorbite de acumularea stocurilor excedentare i de subveniile necesare desfacerii lor pe pieele modiale, dup 1993 acestea au fost canalizate ctre compensarea pierderilor de venit rezultate din reducerea susinerii preurilor. n 1991 PAC se gsea n situaia n care practic ea nu mai aducea un sprijin indispensabil agricultorilor, nici micilor exploataii i nici celor situate n regiunile defavorizate ale Uniunii. Practic resursele financiare comunitare erau prost alocate. ncercrile pentru operarea unor modificri substaniale viznd reducerea costurilor bugetare i comprimarea excedentelor au fost temperate. Totui, pentru cea mai mare

parte a produselor, garaniile acordate au fost supuse unor plafoane. n felul acesta agricultorii ce nu respectau plafoanele erau obligai s suporte o tax necesar desfacerii excedentelor. Cu toate aceste ajustri bugetul comunitar nu a ncetat s creasc. n acelai timp consumatorul comunitar trebuia s suporte creterea preurilor cu amnuntul la alimente. ntre 1985-1991 indicele preurilor agricole a crescut cu 17,9% n timp ce preurile alimentare cu amnuntul au crescut cu 30% n aceeai perioad. Cu siguran nainte de 1992 PAC se gsea ntr-un impas. n timp ce agricultorii fceau sacrificii, eforturile lor erau puin benefice consumatorilor i contribuabililor. Mai mult, pn n momentul declanrii reformei, PAC a evoluat de aa manier nct 20 % din fermieri primeau peste 80% din resursele bugetare agricole. Acetia reprezentau n general exploataiile cele mai mari i cele mai eficiente. Cel mai puin au beneficiat de ajutorul acordat prin PAC fermele mici, ele nefiind n msur s profite pe deplin nici de noile tehnologii sau metodele intensive de producie. Singura lor soluie rmnea abandonarea terenului care nu le mai asigura mijloacele necesare existenei. Importul de furaje ieftine a ctigat segmente importante de pia n detrimentul cerealelor europene ale cror excedente au dat natere la stocuri uriae devenite de acum structurale. n anumite pri ale Uniunii supraexploatarea terenurilor, prin folosirea de ngrminte i pesticide, a condus la o cretere fr precedent a randamentelor, n timp ce regiunile agricole marginale au fost tot mai mult afectate de exodul rural i deertificare. O aciune energic se impunea de urgen. n primvara lui 1991 Comisia European a propus o reform radical a PAC dar care pstra neatinse cele trei principii fundamentale ale PAC: unicitatea pieei, preferina comunitar i solidaritatea financiar, ns axa dispozitivului de sprijin al agriculturii se schimba. Ea nu se mai baza pe susinerea preurilor agricole ca nainte, ci pe susinerea veniturilor fermierilor printr-un sistem de pli compensatorii directe. n felul acesta preurile administrate ale cerealelor i crnii de vit au fost substanial reduse, o parte a suprafeei destinat cerealelor a fost retras din cultur i pus la pstrat" sau destinat altor scopuri. Graie sistemului de susinere direct a veniturilor agricole, folosit deja n cazul altor produse agricole, agricultorii sunt ndreptii la plata unei compensaii pentru acoperirea pierderilor de venit determinate fie de reducerea preului minim garantat, fie ca urmare a diminurii produciei prin scoaterea din cultur a terenurilor. Msurile viznd reducerea excedentelor sunt ntrite printr-o serie de msuri de acompaniere destinate atenurii efectelor cauzate de abandonarea terenului. Aceste msuri se refer la ajutoare n favoarea promovrii agriculturii ecologice, la un sistem de pensionare anticipat pentru a permite tinerilor s devin agricultori, gestiunea rezervaiilor naturale i programe de mpdurire a terenurilor scoase din cultur. Fr aceste msuri exodul rural s-ar fi putut accelera . Ansamblul msurilor de reform, prevzute s fie introduse gradual pe parcursul unei perioade de trei ani, a fost aprobat de ctre minitrii agriculturii din cele dousprezece ri membre n iunie 1992. REFORMA PAC a. Primele etape Tinerii agricultori se pregtesc s exerseze o meserie din ce n ce mai evoluat. Ei sunt deschii soluiilor de viitor i rolului pe care ei l au de jucat n organizarea lumii rurale. Primele reacii ale Comunitii la efectele negative ale PAC, au aprut la sfritul anilor '70. Dei modeste, n 1979 au fost operate primele schimbri la sistemul preurilor nelimitat garantate. S-a decis astfel, s se introduc o taxa de co-responsabilitate la producia de lapte cu scopul transferrii asupra productorilor a unei pri din cheltuielile de stocaj i a subveniilor necesare exportrii pe piaa mondial a excedentelor cumulate. n scurt timp ns taxa de co-responsabilitate stabilit s-a dovedit insuficient pentru stoparea creterii produciei de lapte. Anul urmtor ns, minitrii agriculturii au recunoscut, n principiu, c PAC trebuie s ia n considerare o anumit limitare a produciei. Pentru a restrnge oferta la nivelul cererii (consumul intern plus export), n 1984 a fost introdus sistemul cotelor la producia de lapte. n 1988 au fost operate schimbri radicale n PAC. n aceast direcie, Consiliul Minitrilor a decis s limiteze cheltuielile agricole suportate pe viitor de Comunitatea European. Creterea cheltuielilor agricole trebuia s rmn net inferioar ritmului de cretere al PIB din

Comunitate. S-a instituit astfel o linie directoare" obligatorie constnd n fixarea unui plafon al cheltuielilor bugetare agricole. n noile condiii rata creterii cheltuielilor pentru agricultur nu mai putea s depeasc 74% din rata de cretere a PIB-ului comunitar. Cei Doisprezece au decis atunci s aplice plafoane pentru garaniile acordate principalelor produse comunitare, excepie fcnd laptele, pentru care sistemul cotelor fusese stabilit n 1964, i zahrul ce fusese dintotdeauna supus regimului cotelor la producie. Aceste limitri, denumite stabilizatori, sunt mecanisme destinate a controla cheltuielile comunitare aferente organizrii comune a pieei. Stabilizatorii se aplic pe baza unui principiu fundamental: dac producia depete un nivel determinat (cantitatea maxim garantat, CMG), atunci sprijinul acordat agricultorilor se reduce automat. Reducerea se aplic ns ansamblului produciei i nu numai prii ce depete CMG. Pentru cereale, CMG a fost fixat la 160 de milioane de tone pe an. n cazul depirii acestui plafon se proceda la reducerea preului cu 3% pe parcursul anului urmtor recoltei luate n considerare. Reducerile de pre fiind cumulative, orice producie care depea CMG a doua oar ddea natere unei noi reduceri de preuri de 3%. Stabilizatorii au avut un succes limitat. Acumularea excedentelor, n special n sectoarele crnii de bovine i laptelui, a continuat s cntreasc greu n bugetul comunitar. n acelai timp, preurile pe pieele cerealiere mondiale, reflectnd devalorizarea dolarului n raport cu monedele comunitare, a antrenat o cretere a costului subveniilor la export. Conjunctura internaional nefavorabil a condus la pierderea de ctre Comunitate a unor piee tradiionale la export precum republicile din fosta URSS i anumite regiuni din Orientul Mijlociu. Toate aceste evoluii au fcut ca trei ani mai trziu reforma ntreprins n 1988 s se dovedeasc deja ineficient. Exist totui un sector n care PAC s-a dovedit foarte eficace - dezvoltarea rural n ansamblul su. PAC a asigurat nc de la nceput fonduri pentru sprijinirea modernizrii i restructurrii sectorului agricol. Primul program finanat din seciunea orientare" a Fondului European pentru Orientare i Garanii Agricole a demarat n 1972. ncepnd cu 1988, Comunitatea a mobilizat simultan resursele din FEOGA (seciunea orientare"), din Fondul European de Dezvoltare Regional (FEDER) i din Fondul Social European(FSE) ntr-o aciune concertat n beneficiul dezvoltrii rurale. Obiectivul principal al dezvoltrii rurale const n diversificarea activitilor economice din zonele rurale i dezvoltarea infrastructurilor aferente acestora n scopul susinerii sectorului agricol ce continu s fie temelia Europei rurale. n toate regiunile ce apeleaz la ajutorul su, FEOGA -Orientare ncurajeaz investiiile destinate ameliorrii competitivitii exploataiilor agricole, prin intervenii sub forma proiectelor de modernizare, instalarea tinerilor fermieri, instituirea unor programe de pensionare anticipat sau de ajutoare destinate agriculturii din zonele de munte i din zonele defavorizate. De asemenea, msurile ntreprinse n acest domeniu contribuie n egal msur la finanarea aciunilor menite s: - reduc produciile excedentare; - amelioreze transformarea i comercializarea produselor agricole i silvice; - amelioreze folosina neagricol a terenurilor arabile; - protejeze mediul nconjurtor i s ncurajeze mpdurirea terenurilor. n 1991 Comunitatea a lansat o nou iniiativ destinat, n principal, regiunilor rurale. Aceast iniiativ denumit Leader" este un program de auto-asisten a regiunilor periferice sau a colectivitilor rurale numrnd ntre 5.000 i 100.000 locuitori. Leader finaneaz proiectele dezvoltate de asociaiile i grupurile locale n vederea diversificrii bazei economice a zonelor rurale, promovrii asistenei tehnice, furnizrii de consultan. Aceste elemente ale programului de dezvoltare rural, ce se deruleaz n Uniunea European, au constituit precursorii msurilor de acompaniere incluse n reforma PAC decis n 1992 i destinat susinerii agricultorilor. Cteva date importante n istoria PAC 1958 Conferina de la Stressa 1960 Comisia prezint Consiliului propunerile sale privind elaborarea i implementarea PAC 1962 Primele reglementri ale pieei sunt decise.

1968 PAC intr n faza sa definitiv: aplicarea preurilor comune. 1972 Primele directive socio-structurale sunt decretate. 1979 n faa creterii fr precedent a excedentelor n producia de lapte se decide instituirea unei prelevri de coresponsabilitate. 1980 Consiliul Minitrilor admite principiul fixrii obiectivelor de producie. 1984 Sunt stabilite cote la producia de lapte. 1985 Comisia public memorandumul denumit Perspectivele PAC - Cartea verde a Comisiei. 1988 Este instaurat disciplina bugetar i regimul zis de stabilizatori". 1992 Reforma McShary este decis. b. Modificarea decisiv: deciziile adoptate n 1992 Contient de nevoia unei restructurri substaniale, Comisia a naintat noi propuneri de reform n 1991. n aceste propuneri de reform, Comisia a declarat c singura opiune viabil oferit agriculturii comunitare pe termen lung rezid ntr-o politic de preuri competitive. Numai aceast formul permite Uniunii s fac fa unei concurene inevitabile, att pe piaa intern, ct i pe pieele mondiale. Reforma politicii agricole trebui s-i incite pe agricultori s recurg la metode de producie mai puin intensive, care s reduc impactul negativ asupra mediului i s contribuie la diminuarea excedentelor. Scopul noii politici agricole este s asigure corelarea ofertei cu cererea fr s afecteze viaa fermierilor din mediul rural. Se vor schimba numai instrumentele financiare iar orice scdere a preului va fi compensat printr-un sistem de pli directe. Dup mai mult de un an de discuii i negocieri, Consiliul de minitri a adoptat oficial, n iunie1992, reforma cea mai radical pe care agricultura european a cunoscut-o n cei treizeci de ani de politic agricol comun. Aceast reform a fost inevitabil pentru o Comunitate ce dorea s sparg cercul vicios: preuri agricole garantate ridicate supraproducie. Toate ajustrile mai puin radicale ntreprinse pn n 1992 au euat. Reforma din 1992 a constituit fundamentul strategiei viznd plasarea PAC n centrul strategiei de dezvoltare rural a Uniunii Europene. Obiectivele sale eseniale sunt n numr de cinci: - meninerea Comunitii n rndul productorilor i exportatorilor de produse agricole, prin creterea competitivitii agricultorilor si, att pe pieele interne ct i pe pieele de export; - diminuarea produciei pn la nivelul cererii manifestate pe pia; - concentrarea ajutorului pentru susinerea veniturilor asupra acelora ce au n mod evident cea mai mare nevoie de sprijin; - ncurajarea agricultorilor s nu-i abandoneze terenurile; - protejarea mediului i dezvoltarea potenialului natural al satelor. Elementul central al pachetului reformei a constat n reducerea preurilor de intervenie la produsele cheie i scoaterea din cultur a terenurilor arabile. Pentru compensarea pierderilor de venit rezultate din aceste dou msuri, agricultorii primesc compensaii sub form de pli directe pe hectar sau cap de animal. Reforma din 1992 a vizat cerealele, oleaginoasele, plantele proteice i carnea de bovine. Preurile minime garantate ale cerealelor s-au diminuat cu 29% pe parcursul a trei ani ncepnd cu campania agricol 1993/94. Prin aceast reducere preurile cerealelor comunitare s-au apropiat de nivelul preurilor de pe pieele mondiale. Preferina comunitar ns a fost meninut n limite rezonabile (aproape 40%) prin aplicarea unui pre minim la import. Anual, n funcie de cererea estimat pe pia, un procent din suprafaa arabil destinat cerealelor este retras din cultur. Pentru primul an suprafaa de baz retras din cultur s-a stabilit la 15% din suprafaa cerealier a UE. Acordarea plilor compensatorii este condiionat de retragerea din cultur a procentului stabilit din suprafaa de baz. Terenurile retrase din cultur pot fi utilizate n scopuri productive nealimentare, spre exemplu pentru producerea de cereale destinate fabricrii de biocarburani. Productorilor de cereale li se compenseaz direct i integral pierderea de venit rezultat din reducerea preurilor garantate. Aa cum am menionat, compensarea este condiionat de retragerea din cultur a unui procent din

suprafaa cultivat cu cereale, oleaginoase i plante proteice. Plile compensatorii directe pentru susinerea veniturilor sunt calculate pe baza randamentelor medii ale fiecrei regiuni agricole din UE. Pe aceeai baz se calculeaz i plile compensatorii destinate s acopere pierderile de venit rezultate din retragerea din cultur a terenurilor. Micii productori (cei ce produc mai puin de 92 tone de cereale pe an) primesc compensaii fr obligaia de ngheare a unui procent din suprafaa cerealier. Trecerea de la sistemul de garantare a preurilor la un sistem de sprijinire direct a veniturilor agricultorilor are darul s alinieze sectorul cerealier la principiile aplicate celorlalte produse precum oleaginoasele, legumele transformate, uleiul de msline i tutunul. Un alt domeniu important al reformei McShary l-a constituit reducerea preurilor garantate pentru carnea de bovine. Pe parcursul acelorai trei ani, preurile de intervenie au fost reduse cu 15%. Cresctorii de animale au fost compensai pentru pierderea de venit n dou moduri. Cei ce folosesc punatul liber primesc o prim suplimentar pe cap de animal destinat ncurajrii creterii extensive a bovinelor n defavoarea creterii intensive n sistem industrial. Primele suplimentare nu se acord fermierilor ce practic sistemul industrial, ns ei sunt compensai pentru pierderile rezultate prin reducerea preurilor la carnea de bovine prin preurile diminuate ale cerealelor furajere rezultate din msurile de reform din domeniul cerealelor. Mai mult, primele existente pentru turai i vaci de lapte au fost majorate. n cadrul sistemului reformat, agricultorii ce practic creterea extensiv a animalelor au mult de ctigat. La fel i micii productori de cereale ce nu sunt obligai s apeleze la retragerea din cultur a terenurilor. Reforma din 1992 a condus la creterea veniturilor brute ale fermierilor. Schimbarea mecanismelor pieei pentru o serie de produse de baz a fost nsoit de o serie de msuri de acompaniere. Acestea sunt destinate ncurajrii metodelor de cultur menite s protejeze mediul nconjurtor (bazate pe utilizarea n mic msur a ngrmintelor i pesticidelor), finanrii programelor de mpdurire a terenurilor i asigurarea gestionrii terenurilor retrase din cultur. Mai mult Comunitatea cofinaneaz regimul de pensionare anticipat mai avantajos pentru agricultorii cu vrste peste 55 de ani, lsnd astfel locul tinerilor agricultori. Reforma McShary, chiar dac radical, s-a bazat pe principiile fundamentale ale PAC i a dat agricultorilor asigurarea c Comunitatea nu i-a schimbat angajamentul su fundamental n ceea cei privete. Chiar dac preurile au fost reduse, preferina comunitar a fost respectat. Piaa unic a produselor agricole i preurile unice au fost meninute. Ca i n cazul susinerii preurilor, costul ajutoarelor directe pltite agricultorilor este suportat din bugetul comunitar fr s apar fisuri n ceea ce privete solidaritatea financiar. Datorit faptului c acordul din 1992 integreaz ajutoare noi create n categoria cheltuielilor obligatoriu finanate de Uniune, agricultorii sunt protejai contra riscului eventualelor reduceri ale nivelului compensaiilor n viitor. IMPACTUL REFORMEI DIN 1992 ASUPRA CONSUMATORILOR I FERMIERILOR Reforma din 1992 a fost conceput s ajusteze oferta la nivelul cererii, n principal, prin reducerea ofertei (retragerea din cultur a terenurilor, continuarea sistemului cotelor pentru lapte, diminuarea produciei de carne de vit, etc.), prin acordarea unei atenii sporite proteciei mediului i folosirea mult mai raional a resurselor de teren, precum i prin reducerea preurilor minime garantate. Fermierii au fost compensai prin pli directe, fiind stimulai s raionalizeze costurile de producie, s creasc calitatea produselor, fiind ajutai s rectige segmente din pieele interne ocupate de importuri i s se orienteze ctre noi piee precum cele legate de biocombustibili. n paralel cu acestea, Uniunea a ncurajat managementul terenurilor forestiere i dezvoltarea de surse adiionale de venit, n special bazate pe turism. Chiar dac seciunea Garanii din FEOGA nu s-a diminuat n termeni reali, ponderea sa n bugetul comunitar s-a redus de la 64% n 1988 la 50% n 1997, cu accentul pe realizarea unei eficiene sporite. Reducerea volumului produciei a antrenat o scdere a costurilor legate de excedentul produciei, n timp ce restriciile privind subvenionarea exporturilor impuse de recentele acorduri comerciale internaionale au disponibilizat resurse ce pot fi canalizate pentru sprijinirea msurilor introduse de reform. Interveniile structurale finanate din FEOGAOrientare au crescut de la 1,3

miliarde ECU n 1989 la 3,6 miliarde ECU n 1995, sprijinind mbuntirea structurilor i condiiilor de producie, prelucrare i marketing al produselor. Natura reformei are darul s schimbe modul de funcionare a sistemului de susinere a agriculturii. Pentru prima oar reforma stabilete nivele diferite de compensare n diferitele regiuni ale Uniunii, avnd ca baz de calcul statisticile privind producia i randamentul. Mai mult, suma compensaiilor vrsate nu va depinde numai de pre, ci i de cantitatea produs. Pentru cereale, compensaiile depind de numrul de hectare cultivate i de localizarea acestora, iar ajutorul acordat cresctorilor de bovine depinde de mrimea eptelului i de metoda de cretere practicat. n sistemul anterior, bazat pe susinerea preului indiferent de cantitile produse, n momentul cnd preurile erau ngheate agricultorul nu avea alt posibilitate de mbuntire a situaiei sale dect creterea randamentelor, producnd mai mult. Astzi i sunt compensate integral veniturile fr a fi obligat s produc mai mult. Noul sistem de susinere direct a veniturilor nu mai creaz o dependen a fermierului fa de o anumit form de intervenie public, aa cum unele critici las s se neleag. Sistemul de susinere a preului anterior reformei, acord de facto fermierului subvenii care, chiar dac erau mai puin vizibile, nu erau mai puin reale. Un sistem bazat pe vnzarea direct ctre depozitele frigorifice ale Comunitii, la preuri dinainte garantate, a produselor ce nu aveau nici o ans de competitivitate pe pieele mondiale nu avea mai nimic n comun cu principiile pieei libere. n noul sistem cea mai mare parte a veniturilor fermierilor provine de pe pia. Ajutorul pentru susinerea veniturilor constituie numai un supliment. Reforma a determinat o stabilizare a produciei la un nivel mai apropiat de consumul comunitar. Ea a frnat creterea produciei fr s antreneze totui reduceri majore ale nivelurilor produciei anterioare reformei. Singura raiune de cretere a produciei n viitor este gsirea de noi piee de desfacere. Aceste piee trebuie ns aprovizionate prin exporturi concureniale i nicidecum prin exporturi subvenionate. Cetenii, n calitatea lor de contribuabili, doresc s-i vad banii cheltuii eficient. Ei trebuie ns s realizeze c beneficiaz i i recupereaz n mare parte investiiile fcute n agricultur n calitatea lor de consumatori. Mult vreme PAC a fost acuzat de creterea artificial a preurilor produselor agricole, dar astzi o familie din Uniunea European cheltuiete 15% din bugetul su pe alimente n comparaie cu 30% ct cheltuia n 1960. Una peste alta, fiecare cetean comunitar pltete circa 100 de EURO pe an n contul PAC. n consecin, consumatorii trebui s profite de aceste reduceri de pre, dar nu integral. Preurile bunurilor alimentare vor crete cu siguran mai ncet pe parcursul anilor urmtori dect rata general a inflaiei pe ansamblul economiei europene. Exist cu singuran un domeniu n care consumatorii au avut de ctigat: calitatea. Din 1985, Comisia European a introdus criteriile de calitate ca parte integrant a PAC. Produsele de calitate trebuie s beneficieze de o bonificare n raport cu produsele de mas. n acest sens au fost introduse noi reglementri ce prevd utilizarea de etichete speciale i de certificate de garantare a calitii pentru a informa consumatorul c este vorba de un produs de calitate superioar. De asemenea, a fost adoptat o reglementare privind metodele de producie biologic a bunurilor agricole i alimentare, iar printr-o nou directiv se protejeaz denumirile de origine controlate. O atenie deosebit se acord promovrii i protejrii specialitilor regionale precum brnza obinut din lapte nepasteurizat, vinior, carne afumat sau srat obinute dup procedee tehnologice tradiionale. Aceast campanie de promovare a calitii superioare a produselor nu trebuie s eclipseze eforturile viznd fixarea de norme de igien severe pentru bunurile alimentare din comunitate i furnizarea de informaii adecvate consumatorilor despre valoarea dietetic a alimentelor. Standardizarea nu trebuie n nici un caz s conduc la o uniformizare a produselor alimentare. Reforma recompenseaz modelele de cultur i cretere a animalelor mai puin intensive. Sistemul anterior de susinere a preurilor pentru un nivel nelimitat al produciei a ncurajat nu numai recurgerea masiv la ngrminte i pesticide, dar i promovarea produciilor cu randament ridicat. n fapt, confruntat cu o ngheare a preurilor, productorul nu a avut alte mijloce de cretere sau de meninere a nivelului anterior al veniturilor proprii dect producnd mai mult la acelai pre. Acum, agricultorii pot s rmn n agricultur, lucru ce nu era posibil n sistemul anterior, cnd numrul exploataiilor agricole se reducea ntr-un

ritm de 3% pe an. Chiar dac reforma nu a inversat complet aceast tendin, i-a ncetinit cel puin ritmul. Practic, ajutorul financiar este acum canalizat cu precdere ctre categoria de agricultori cea mai vulnerabil i ctre modelele extensive de cultivare i cretere a animalelor. Graie acestor argumente i datorit faptului c reforma a pus accent pe msurile de acompaniere ecologic i social, programul reformei a devenit pivotul strategiei de pia al Comunitii n vederea unei dezvoltri rurale echilibrate. RSPUNSUL LA O PREOCUPARE SOCIAL: PROTECIA MEDIULUI Reforma PAC a stabilit participarea activ a agricultorilor la protecia mediului. Operaiunile de mpdurire sau de gestiune a suprafeelor forestiere sunt astzi remunerate precum orice alt activitate economic. Pstrarea patrimoniului rural al Uniunii Europene i al satelor europene au mult de ctigat din aceste noi activiti introduse prin reforma din 1992. n Europa, secole de agricultur au dat un anumit contur peisajului rural. Diversitatea rural, varietatea florei i faunei sunt indisolubil legate de sistemele de agricultur practicate. n regiunile unde activitatea agricol a disprut, mediul natural a suferit, iar biodiversitatea natural s-a diminuat. Bineneles nu toate sistemele agricole practicate au rezultate benefice pentru mediu, iar sistemele de producie intensive au condus la o deteriorare a echilibrului ecologic, a valorilor culturale i a peisajului rural. Creterea presiunii economice asupra fermierilor, mbuntirea competitivitii, intensificarea i schimbarea practicilor manageriale, abandonarea terenurilor sunt tot attea semnale c societatea nu mai poate atepta ca fermierii s furnizeze servicii de mediu fr remunerare. n 1992 Comunitatea a introdus programe obligatorii pentru promovarea formelor de agricultur ce protejeaz mediul, precum i pentru ncurajarea mpduririi terenurilor agricole. Din 1992 peste 1,35 milioane de acorduri au fost semnate ntre fermieri, autoritile naionale i regionale pentru acordarea de sprijin financiar din partea Uniunii. Aceste acorduri acoper o mare diversitate de situaii incluznd promovarea utilizrii durabile a resurselor, conservarea unor arii de interes particular pentru protecia mediului, precum mlatinile, i ncurajarea practicilor de producie natural i a tehnicilor de producie integrat. i n domeniul silvic au fost dezvoltate programe: din 1992 i pn astzi au fost semnate acorduri de mpdurire a peste 500.000 hectare de teren agricol. Aceste iniiative asigur noi oportuniti pentru zonele rurale n termenii cererii de noi servicii i crearea de noi oportuniti de ocupare a forei de munc. NOI OPORTUNITI PENTRU COMUNITILE RURALE Dup reform, PAC a dinamizat eforturile de sprijinire a zonelor rurale n scopul meninerii unui nivel de activitate economic suficient de ridicat pentru pstrarea unor colectiviti locale dinamice. Acest lucru nu a fost posibil n condiiile PAC de dinainte de reform. Exodul agricultorilor de la sat la ora nu a fcut altceva dect s accelereze spirala ctre partea de jos a unui sector agricol n declin cu infrastructur insuficient i servicii neadecvate. Rolul jucat de agricultur n economiile rurale ale Comunitii Europene a evoluat de-a lungul anilor. Odat agricultura domina lumea rural, ns astzi ea abia mai deine o parte minor din fora de munc. Noua formul PAC este o contribuie original i important, testat nainte de 1992, cu sprijinul Fondurilor de dezvoltare regional, n cadrul unor iniiative specifice precum programul Leader. n acest context se integreaz i noul sistem de pensionare anticipat care, pe de o parte, permite agricultorilor pensionari s-i continue traiul n mediul rural, iar pe de alt parte, permite tinerilor agricultori s se instaleze pe exploataii agricole viabile . AGENDA 2000; VIITORUL AGRICULTURII EUROPENE Agenda 2000 a Comisiei Europene cuprinde un nou set important de propuneri de reform a PAC alturi de pachetul financiar de sprijin al acestor msuri. Toate aceste propuneri au ca scop imprimarea, n anii care vin, a unei forme concrete Modelului european de agricultur. Principalele caracteristici ale acestui model vor fi: un sector agricol competitiv care s poat face fa, n mod treptat, competiiei de pe pieele internaionale fr s fie nevoie s recurg la subvenii care sunt din ce n ce mai puin acceptate la nivel internaional; metode de producie sntoase i care protejeaz mediul, capabile s furnizeze produse de calitate n varietile cerute de populaie; forme diverse de agricultur, bogate n practici tradiionale care nu sunt numai orientate ctre un nivel mare de

producie, dar care caut s menin frumuseile naturii i ale peisajului rural, precum i comuniti rurale dinamice i active, genernd i meninnd nivelul de ocupare al forei de munc; o politic agricol mult mai simpl i mai simplu de neles, care stabilete clar linii de separaie ntre deciziile ce trebuie luate n comun i cele ce rmn n competena Statelor Membre; o politic agricol care stabilete clar c cheltuielile pe care ea le implic sunt justificate de serviciile pe care fermierii le furnizeaz societii n sens larg. Acest model de agricultur nu este similar cu cel urmat de ctre concurenii UE. Exist multe diferene ntre modelul UE i al lor. A cuta s fii competitiv nu trebuie confundat cu dictatul pieei care este departe de a fi perfect. Modelul european este gndit s pstreze nivelul ctigurilor fermierilor astfel nct s le asigure stabilitatea prin folosirea mainilor, a organizaiilor comune ale pieei i a plilor compensatorii directe. Secole de-a rndul agricultura european a ndeplinit funcii multiple pentru economie i mediu i a jucat multe roluri n societate. Acesta este motivul pentru care la Consiliul European de la Luxemburg, din decembrie 1997, sa stabilit c rolul multifuncional al agriculturii trebuie dezvoltat peste tot n Europa, inclusiv n acele regiuni ce se confrunt cu dificulti particulare. n conexiune cu Agenda 2000 i implementarea sa, o atenie deosebit trebuie acordat oferirii de compensaii pentru restriciile i dezavantajele naturale. EXTINDEREA PAC: NOI ORIZONTURI, NOI PARTENERI n decembrie 1997 efii de stat i de guvern din rile membre au luat decizia istoric s iniieze o nou lrgire a Uniunii. Negocierile ncepute la Conferia de la Londra din martie 1998 vor mri n viitorii ani numrul de membri la 21-26 prin integrarea rilor central i est europene i a Ciprului. Aceast lrgire va ntri stabilitatea european n timp ce 100 de milioane de noi consumatori vor fi adugai la cea mai mare pia din lume. Cu toate acestea lrgirea presupune noi provocri, cu att mai mult pentru sectorul agricol. Economiile rilor candidate sunt caracterizate printr-o mult mai mare dependen de agricultur dect este cazul n prezent n Uniune, unde sectorul agricol produce 2,4 % din PIB-ul UE i ocup 5,3% din populaia activ a Uniunii. n rile central i est europene cifrele corespunztoare sunt de 9% i respectiv 22,5%. n aceste ri s-au produs schimbri structurale substaniale din 1989, dar nc mai sunt multe de fcut. Infrastructura este principalul domeniu ce reclam modernizri substaniale. Restructurarea sectorului agricol este de asemenea absolut necesar. Acest lucru este n egal msur valabil pentru fermieri, precum i pentru sectoarele din amontele i avalul agriculturii. Lrgirea ofer numeroase oportuniti. Multe firme din UE sunt deja prezente n aceste state, dezvoltnd pieele naintea lrgirii. nc din 1989 un numr de acorduri speciale au fost stabilite cu aceste state. Comunitatea a stabilit, de asemenea, programe precum PHARE, n scopul sprijinirii rilor candidate n procesul aderrii. n domeniul agriculturii, programele de sprijin au cuprins domenii foarte vaste: de la reforma funciar, pn la dezvoltarea de noi forme de management i promovarea modernizrii sectorului agro-industrial. Agenda 2000 propune dou noi instrumente financiare de pre-aderare. Unul dintre acestea, SAPARD, este destinat ajustrilor structurale din agricultur. O contribuie anual de 500 de milioane de EURO este acordat anual din FEOGA - Garanii pentru cele zece ri candidate. Se va acorda prioritate msurilor viznd creterea eficienei fermelor i industriei agro-alimentare, iniiativelor privind mbuntirea managementului pmntului i altor resurse naturale, ncurajarea diversitii economice n zonele rurale, programelor de promovare a agriculturii durabile. Un efort foarte mare trebuie depus de ctre statele candidate pentru armonizarea standardelor n domeniul sanitar veterinar i fitosanitar pentru a pregti aceste ri s adere la piaa unic. CTEVA DATE STATISTICE REFERITOARE LA AGRICULTURA N UNIUNEA EUROPEAN Evoluia schimburilor de produse agricole n interiorul Uniunii Europene Miliarde ECU Europa 6 1968 4.38

Europa 9

Europa 10 Europa 12 Europa 15

1972 1973 1973 1977 1980 1981 1981 1985 1986 1993 1995

8.84 15.26 27.83 36.96 42.29 66.42 69.19 96.70 119.60

Ca urmare a constituirii pieei agricole unice, nivelul schimburilor agro-alimentare ntre statele membre a crescut considerabil. Reprezentnd o valoare de 4,38 miliarde de ECU n 1968, acestea se ridic astzi la peste 120 miliarde, adic aproape de peste treizeci de ori mai mult. Este adevrat c n acelai timp att suprafaa agricol ct i populaia Uniunii au crescut de peste dou ori. Practic, se poate considera c astzi peste 20% din produsele obinute fac obiectul schimburilor. S-a nscut astfel o adevrat pia comun agricol de care profit n egal msur productorii i consumatorii. Rafturile magazinelor sunt cea mai clar dovad. SCHIMBURILE DE PRODUSE AGRICOLE ALE UE CU RESTUL LUMII - in miliarde ECU Importuri Exporturi Europa 6 1968 10,34 3,04 1972 13,98 4,67 Europa 9 1973 25,37 7,38 1977 37,69 12,31 1980 42,50 19,52 Europa 10 1981 44,72 26,10 1985 60,63 34,50 Europa 12 1986 53,70 39,43 1993 54,60 41,80 Europa 15 1955 64,17 46,46 EVOLUIA CTORVA RANDAMENTE N STATELE FONDATOARE ALE UE, 1970 - 1993
Germania 1970 1993 Cereale (100kg/ha) Zahar (100kg/ha) Rapita (100kg/ha) 33,4 57,1 Franta 1970 1993 33,8 65,4 Italia 1970 1993 26,9 48,0 Olanda 1970 1993 37,6 80,8 Belgia 1970 1993 33,6 69,8 Luxemburg 1970 1993 24,0 51,9

60,2

72,0

67,4

99,4

38,0

55,4

63,2

86,9

61,2

83,3

21,8

30,2

17,5

27,8

18,3

24,3

29,1

30,0

24,8

30,0

30,0

Lapte (100kg/ha) Cartofi (t/ha)

3779 1960 22

5237 1993 39,3

3116 1960 14

5396 1993 37,1

2659 1960 9

4489 1993 23,8

4170 1960 26

6014 1993 46,4

3640 1960 22

4493 1993 41,9 1960 19

5255 1993 23

ntr-o perioad de douzeci de ani Frana i Olanda au nregistrat o dublare a randamentelor la cereale. Pentru aceleai ri randamentul la laptele de vac a crescut cu 50%, aceeai cretere nregistrnd Italia pentru zahr i Germania pentru rapi. EVOLUTIA NUMARULUI TOTAL DE AGRICULTORI - mii 1960 1975 1990 1995 Belgia 367 140 119 102 Danemarca 177 147 114 Germania* 2216 1234 1081 1134 Grecia 889 780 Spania 1496 1119 Franta 3426 1950 1394 1080 Irlanda 325 173 151 Italia 4007 2826 1913 1489 Luxemburg 22 12 6 6 Austria 270 Olanda 363 254 289 252 Portugalia 840 507 Finlanda 156 Suedia 135 Marea Britanie 626 577 533 Europa 6 10402 6414 4802 4063 Europa 9 7542 5699 4861 Europa 12 8923 -7268 Europa 15 7829 *fara noile landuri estice EVOLUIA GRADULUI DE AUTOSUFICIEN LA CTEVA PRODUSE AGRICOLE IMPORTANTE (N %) EUR EUR Europa 6 EUR 9 10 EUR 12 15 68/69 73/74 73/74 85/86 85/86 90/91 94/95 Cereale total (fara orez) 94 97 91 121 114 127,9 117,0 Grau 112 114 103 132 126 141,4 115,3 Legume 100 97 93 101 107 Unt 113 116 93 133 105 105,3

Branza 102 106 107 107 106 106,4 Carne de bovine 89 96 100 108 107 116,2 108,4 Carne de oaie si capra 56 74 67 76 80 82,4 82,5 Carne de pasare 98 101 103 107 104 105,6 108,8 n mod progresiv i n ciuda extinderii succesive, Comunitatea a devenit excedentar la cereale, carne de vit i pasre, produse lactate precum i legume proaspete. Numai la un numr foarte redus de produse producia intern nu acoper cererea intern, printre care carnea de oaie i capr. Cheltuielile bugetare ale Comunitii n favoarea PAC Cifrele prezentate n continuare dau o idee asupra cheltuielilor totale nete ale Comunitaii n favoarea PAC. Sunt considerate cheltuielile i ncasrile pentru a determina cheltuielile nete. De menionat c ncasrile aferente PAC se refer la sumele colectate n cadrul organizrii comune a pieei, n principal prelevrile variabile la import. Rezult din aceste cifre c eforturile financiare ale Comunitii au fost i rmn considerabile. Astfel, n viitor Uniunea European nu-i va abandona nici agricultura dar mai ales agricultorii si. Dar n locul finanrii excedentelor greu vandabile, PAC va finana cu prioritate veniturile agricultorilor. Evoluia cheltuielilor bugetare nete 1988 1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 Cheltuieli: in 25 24 26 32 36 37 34 43 milioane 992 632 318 255 417 414 904 470 ECU In procente 0,65 0,56 0,56 0,64 0,68 0,67 0,50 din PIB Cheltuieli pe 80,1 75,6 80,4 93,5 105 107,9 93,9 locuitor al CEE In procente din 63,2 60,2 59,3 58,1 58,2 54,4 52,2 52,4 bugetul total comunitar

Aceast brour este editat de ctre Delegaia Comisiei Europene n Romnia, n seria EUROPA de documente n limba romn. Au mai aprut n aceeai serie: Uniunea European - istoric i instituii

Piaa Unic a Uniunii Europene Cetenii i Uniunea European Politica extern a Uniunii Europene: Comer i Sprijin pentru Dezvoltare Coeziunea i dezvoltarea regional n Uniunea European Politicile Uniunii Europene n domeniul industriei, concurenei i competitivitii Infrastructura i politicile comunicaiilor n Uniunea European Uniunea Economic i Monetar Protecia mediului n Uniunea European Programul Phare al Uniunii Europene n Romnia Fie Phare de sector Sintez Texte: Mihai Dumitru Reproducerea textelor din aceste materiale este permis numai cu specificarea sursei. Delegaia Comisiei Europene n Romnia str. Grigore Mora 11, Bucureti Bucureti, Romnia, ianuarie 1999

AGRICULTURA IN UNIUNEA EUROPEANA. POLITICA AGRICOLA COMUNA (PAC)

Stiinte politice

ALTE DOCUMENTE PARLAMENTUL EUROPEAN PARADIGMELE VIOLENTEI Anchetele Securitatii strategie si tactica in demascarea dusmanilor poporului TESTE GRILA INTRODUCERE Politica agrara stiinta indrumarii si incurajarii agriculturii romanesti MEMORANDUMUL RUS: NOIEMBRIE 2003 ROMANIA SI UNIUNEA EUROPEANA III Aparitia si evolutia istorica a democratiei

AGRICULTURA N UNIUNEA EUROPEAN. POLITICA AGRICOL COMUN (PAC) 1. 2. 3. 4. 5. Despre sectorul agricol al Uniunii Europene Peste 50 de ani de Politica Agricola Comuna Lectiile trecutului Nevoia de reformare a PAC. Reforma Mc Shary (1992) Impactul reformei din 1992. Reforma PAC si mediul nconjurator. Impactul international al Reformei Mc Shary Agenda 2000 si obiectivele PAC Reforma Fischler (2003) Rolul Politicii Agricole Comune n viitor 9.

politice PROCESUL EUROPEAN de integrare INFRASTRUCTURA SI POLITICILE COMUNICATIILOR IN UNIUNEA EUROPEANA

partner-pub-4136

ISO-8859-2

Cutare

6. 7. 8.

w w w .scritube.co

PAC si largirea UE spre Europa Centrala si de Est. Situatia Romniei

TEMA XII AGRICULTURA N UNIUNEA EUROPEAN. POLITICA AGRICOL COMUN (PAC) 1. Despre sectorul agricol al Uniunii Europene Securitatea alimentara este o problema care a preocupat dintotdeauna lumea. Iar agricultura este singura ramura de productie care poate asigura securitatea alimentara pentru om, disponibilitati pentru export si completarea rezervelor nationale. Constituind una din ramurile principale de productie materiala, nivelul realizarilor din agricultura determina n mod nemijlocit si progresul economic si social al lumii n care traim. n acest context trebuie privit si sectorul agricol al Uniunii Europene. Faptul ca, nainte de ultima largire, n 2004, 15 milioane de persoane (fara forta de munca ocazionala) si desfasurau activitatea n cca. 8 milioane exploatatii agricole, cuprinznd peste 135 milioane ha de teren agricol si asigurau hrana pentru 350 milioane locuitori este o dovada a importantei agriculturii n Uniune. Zonele rurale ocupau, nainte de 2004, 80% din teritoriul Uniunii Europene spatiu n care locuia 20% din populatia celor 15 state membre(3% n Belgia, dar 40% n Irlanda, Grecia, Spania si Portugalia). Suprafata agricola la nivelul UE 15 era de aproximativ 40% din suprafata totala (cu maxime de 50 60% n Franta, Olanda, Danemarca, Irlanda si Marea Britanie), iar populatia ocupata n agricultura era de 8,6% din populatia rurala. De mentionat totodata, ca agricultura UE practicnd metode intensive si mecanizarea moderna detine un rol important n productia agricola mondiala: 16% din productia mondiala de gru; 15% din productia de zahar; 25% din productia de lapte; 20% din productia de carne de vita, porc si pasare; 70% la vin. Uniunea a devenit un concurent important al Statelor Unite ale Americii pe piata produselor agricole. Agricultura ocupa un loc de seama si n totalul schimburilor comerciale ale Uniunii. nca naintea ultimei largiri din mai 2004, produsele agricole si alimentare reprezentau la export cca. 8,5%. Cele mai importante produse la export sunt: cerealele, brnzeturile, carnea, vinurile, berea, legumele si fructele. Balanta comerciala a UE este excedentara la cereale, carne, lapte, oua, peste, tutun si este deficitara la oleaginoase boabe, nutreturi, lemn, legume si fructe. Pentru dezvoltarea schimburilor comerciale cu produse agricole, UE a ncheiat acorduri bilaterale cu peste 120 de tari si face parte din 30 conventii internationale. Veniturile realizate n sectorul agricol al UE sunt, n general, mai reduse n raport cu cele obtinute n sectoarele industriale sau a serviciilor. Desi preturile produselor agricole sunt n crestere, acestea cresc ntr-un ritm inferior produselor din alte sectoare ale economiei. n cursul ultimelor decenii, forta de munca din agricultura a fost redusa, numarul agricultorilor care au parasit acest sector de activitate crescnd considerabil. Acest proces a avut ca rezultat abandonarea unor regiuni din Uniune si suprapopularea unor centre urbane. si n ceea ce priveste folosirea pamntului, n ultimele doua decenii s-a nregistrat o reducere cu cca. 4,5 milioane la (0,3%

pe an), ndeosebi ca urmare a transferului de terenuri agricole spre alte utilizari (drumuri, constructii). La acestea se adauga 5 milioane ha supuse regimului de nghetare a terenurilor cultivate, adica restrictii de cultivare n baza reformei PAC din 1992. Rezultatele de azi ale agriculturii din Uniunea Europeana sunt rezultatul unor eforturi sustinute, initiate nca prin Tratatul de la Roma, care prevedea crearea unei piete agricole unice europene. Obiectivul final al acestui demers era sa permita consumatorilor Comunitatii sa-si procure hrana zilnica la preturi accesibile, asigurnd, n acelasi timp, agricultorilor o remunerare echitabila, care sa le recompenseze eforturile facute. n cele 6 tari fondatoare ale CEE, la mij 343f57d locul anilor 50, pe 65 milioane ha arabile lucrau cca. 17,5 milioane persoane. Spre deosebire de America si Australia unde predominau marile exploatatii agricole extensiv mecanizate, n tarile Comunitatii preponderenta era mica exploatatie familiala. Aceste exploatatii trebuiau sprijinite printr-o politica coordonata care a fost Politica agricola comuna (PAC). Aceasta politica a contribuit decisiv la crearea pietei agricole comune si la transformarea Uniunii ntr-un furnizor de produse agricole si alimentare pentru ntreaga lume. 2. Peste 50 de ani de Politica Agricola Comuna Obiectivele PAC au fost definite de articolul 39 al Tratatului de la Roma si anume : a) b) Cresterea productivitatii agricole, ncurajnd modernizarea exploatatiilor; Garantarea unui standard de viata echitabil populatiei agricole la paritate cu alte sectoare de activitate, mai ales, prin cresterea veniturilor celor care lucreaza n agricultura; Stabilizarea pietelor produselor agricole evitnd alternanta dintre cresterea si prabusirea preturilor; Garantarea securitatii aprovizionarii cu alimente, la preturi rezonabile pentru consumatori.

c)

d)

Obiectivele PAC au fost concepute att n interesul producatorului, ct si al consumatorului. Dar cum acestea se situeaza adesea n opozitie, cum este si cazul diferitelor interese nationale, PAC a fost realizata pe baza compromisului. Trei principii fundamentale stau la baza Politicii Agricole Comune: a) Crearea si mentinerea unei singure piete si a unor preturi comune (o singura piata n care produsele agricole circula liber); Respectul notiunii de preferinta comunitara (n comertul agricol se manifesta preferinta pentru marfurile produse n interiorul Comunitatii, cumparatorii de produse necomunitare trebuind sa plateasca un supracost). Prin aceasta se urmarea protejarea pietei interne mpotriva importurilor masive si la preturi scazute a produselor agricole originare din alte tari;

b)

c)

Solidaritatea financiara (statele membre participa mpreuna la constituirea resurselor si la ansamblul cheltuielilor legate de PAC). Pentru a finanta cheltuielile PAC, n 1992, a fost creat Fondul European de Orientare si Garantare Agricola (FEOGA)

O strnsa relatie exista ntre cele trei principii, nici unul neputnd sa existe independent. De-a lungul timpului, aplicarea celor trei principii a adus mari servicii Comunitatii, astfel ca: - securitatea aprovizionarilor a fost asigurata pentru principalele categorii de marfuri alimentare; - milioanele de agricultori din Uniunea Europeana sunt, astazi printre cei mai productivi din lume; - ei produc bunurile alimentare esentiale pentru ntreaga Uniune. n acelasi timp, prin exporturile comerciale, prin intermediul ajutorului alimentar, contribuie la hranirea unui numar important de persoane din alte parti ale globului. Gratie PAC, Uniunea Europeana a devenit o putere agricola, iar amenintarea penuriei alimentare a disparut pentru consumatorul comunitar. PAC nu numai ca a confirmat si a dezvoltat vocatia agricola a Europei, dar n Europa occidentala a contribuit esential la mentinerea unui anumit echilibru ntre oras si sat, pe de o parte, si ntre interesele agricultorilor si cele ale consumatorilor, pe de alta parte. Mai mult, ea a mentinut pe loc o populatie agricola dinamica si a ncetinit exodul rural catre marile aglomeratii urbane. Toate acestea ar fi fost mult mai dificil de realizat fara PAC. Definite prin Tratatul de la Roma si explicitate prin Conferinta de la Stressa, obiectivele PAC au fost puse n aplicare treptat ntre 1958 si 1968, perioada realizarii pietei unice a produselor agricole. Primele produse au fost supuse reglementarilor pietei comune n 1962. Preturile comune nsa, au fost aplicate ncepnd din 1968. n vederea finantarii unitare a PAC, n ianuarie 1962 Consiliul a instituit Fondul European de Orientare si Garantii Agricole (FEOGA). FEOGA cuprinde toate creditele destinate Politicii Agricole Comune, constituind un capitol special si cel mai mare n bugetul UE. Pna n urma cu ctiva ani, FEOGA reprezenta peste 50% din bugetul Uniunii. Fondul are doua sectiuni distincte si anume: - sectiunea orientare, destinata ajustarii structurilor agricole si modernizarii agriculturii; - sectiunea garantii ce reprezinta peste 90% din FEOGA si este destinata transpunerii n practica a celor trei principii fundamentale. FEOGA finanteaza n ntregime: - mecanismele de sustinere a preturilor;

- restituirile la export si interventia publica de piata; - fondurile structurale destinate dezvoltarii rurale (partial). n scopul nfiintarii pietei unice a produselor agricole, preturile acestora au fost unificate. Pentru a evita nsa ca agricultorii din tarile cu preturi ridicate sa fie obligati sa accepte reducerea acestora, preturile unice au fost stabilite pentru fiecare produs la cel mai nalt nivel existent. n felul acesta, preturile mondiale la majoritatea produselor agricole s-au situat sub preturile unice comunitare, iar diferenta dintre acestea nu a ncetat sa creasca. Respectarea principiului preferintei comunitare presupune ca produsele comunitare sa ramna mai ieftine dect produse similare importate, astfel nct produsele comunitare sa fie preferate celor din afara Comunitatii. n acest scop, importurile au fost supuse unei taxe de intrare cunoscuta sub numele de prelevare la import, egala cu diferenta dintre pretul la frontiera si un pret de referinta la intrare (pret prag, pret de intrare, pret ecluza, etc.). conducnd la scumpirea produselor extra comunitare peste nivelul preturilor interne ale produselor comparabile. n paralel, un sistem de subventionare a exporturilor (restituiri la export) a fost pus la punct pentru a permite produselor comunitare sa fie competitive pe piata mondiala. La rndul sau, principiul solidaritatii financiare se realizeaza prin utilizarea bugetului comunitar ca principal instrument financiar pentru gestionarea PAC. Statele membre nu-si mai sprijina direct proprii agricultori. Ele contribuie direct la constituirea bugetului comunitar, din care se suporta toate costurile implicate de aplicarea mecanismelor PAC. Piata agricola unica a reprezentat fara ndoiala un succes. Schimburile agricole intracomunitare au crescut n mod semnificativ. Consumatorii comunitari au avut cel mai mult de cstigat. Ei pot opta astazi pentru o gama de produse greu de imaginat cu ani n urma. n ciuda cresterii preturilor, procentul din bugetul de familie pe care o familie medie l aloca alimentatiei n UE a scazut n ultimii douazeci si cinci de ani de la 28% la 20%. Eficienta si productivitatea agriculturii s-au ameliorat continuu. Pe masura ce Comunitatea a atins, iar pe urma a depasit nivelul de autosuficienta, numarul exploatatiilor agricole si al agricultorilor s-au redus. Cele sase tari fondatoare ale CEE numara astazi cu 50% mai putini agricultori dect acum patruzeci si cinci de ani. Contributia agriculturii la Produsul Intern Brut, chiar daca redusa, nu este totusi de neglijat, aceasta atingnd n medie 2,4%. Sub aceasta medie se situeaza Marea Britanie, Germania, Belgia si Luxemburgul, iar peste ea celelalte tari membre si, n special, Irlanda si Grecia. Odata cu aderarea tarilor din Europa Centrala si de Est, acest procent creste. n ciuda preferintei comunitare, PAC nu a mpiedicat cresterea importurilor agricole din afara Comunitatii. De altfel, astazi UE importa mai multe produse agricole dect exporta, fapt care face ca balanta sa comerciala cu restul lumii sa fie deficitara. Ca si Uniunea Europeana, si celelalte tari din grupul celor mai industrializate fie ca este vorba de SUA, Japonia sau tarile vest europene nemembre practica un nivel ridicat de subventionare a

agriculturii lor. Stabilirea acestui nivel ridicat de sustinere a agriculturii a fost de neevitat n momentul cnd guvernele tarilor respective au decis sa asigure securitatea alimentara a popoarelor lor si dezvoltarea echilibrata a zonelor urbane si rurale. Aceste doua optiuni strategice au fost platite scump. De asemenea, veniturile agricole au trebuit sa poata sustina comparatia cu salariile din celelalte sectoare ale economiei. Fara ndoiala, complexitatea si rigiditatea acestor sisteme de sprijinire a agriculturii au contribuit la aparitia unor probleme serioase carora Uniunea Europeana si celelalte state trebuie sa le faca fata astazi. Pe de o parte, PAC a constituit un veritabil succes, nsa daca analizam prin prisma costurilor, a excedentelor si a ajutorului acordat acelor agricultori ce ar avea cea mai mare nevoie, bilantul nu este att de pozitiv. 3. Lectiile trecutului

Ca orice politica dinamica, PAC a suferit de-a lungul timpului ajustari si modificari att n scopul adaptarii la noile circumstante si prioritati, ct si datorita evolutiilor pietei si a tehnologiilor. Au fost facute eforturi nsemnate, n special pentru limitarea productiei excedentare, reducerea costurilor bugetare si mpiedicarea prabusirii veniturilor agricole. Primele masuri de reforma nsa s-au lovit de rigiditatea functionala a sistemului creat de PAC. Sistemul de subventionare, bazat pe garantarea preturilor de productie, a dat nastere la dependente structurale greu de ajustat. Prima modificare a PAC a fost operata n 1979, nsa schimbari importante au fost introduse ntre 1984 si 1988. Reamintim ca sistemul garantarii preturilor de productie constituia miezul PAC. nainte de aplicarea modificarilor mentionate, agricultorii primeau un pret minim pentru produsele lor, chiar daca aceste produse erau excedentare si contribuiau la marirea stocurilor comunitare de interventie ce trebuiau ulterior exportate pe piata mondiala apelnd la subventii. Totusi sistemul de sustinere a preturilor a permis Comunitatii sa atinga gradul de autosuficienta la majoritatea produselor agricole. n 1973, nevoile comunitare de cereale, carne de vita, produsele lactate, carne de pasare si legume erau asigurate n proportie de 100% din productia proprie. Uniunea Europeana producea nainte de 1993 cu 20% mai multe cereale dect avea nevoie. Chiar daca luam n considerare exporturile si stocurile strategice, excedentul ramas este destul de important. Fara o actiune concertata de reforma, acest dezechilibru crescnd al pietei s-ar fi agravat. nainte de 1993, productia agricola a Comunitatii Europene crestea n medie cu 2%, n timp ce cererea stagna sau chiar era n scadere. n anumite sectoare ale agriculturii, progresul stiintei si tehnologiei a permis agricultorilor o sporire remarcabila a randamentelor, ceea ce a contribuit la marirea excedentelor. ntre 1970 si 1990 randamentele cerealiere s-au dublat n Franta si Olanda. n acelasi timp, randamentele la lapte n aceste doua tari, precum si la zahar n Italia au crescut cu 505. Schimburile nregistrate n gustul consumatorului, precum o scadere a atractiei pentru carnea rosie sau pentru produsele lactate au accentuat dezechilibrul ntre cerere si oferta. Pe de alta parte,

produse importate, n particular oleaginoasele si asa numitele produse de substitutie a cerealelor, ce nu sunt n totalitate acoperite de taxe vamale sau de prelevari la import, continua sa fie mai avantajoase dect cerealele n furajarea animalelor. Aceste produse cstiga noi segmente pe piata europeana, deoarece acestea ramn n continuare competitive. Lacunele PAC le da posibilitatea evitarii rigorilor principiului preferintei comunitare concurnd n felul acesta cerealele comunitare si substituindu-le n consumul animalelor. n ciuda eforturilor facute pentru a mpiedica o noua crestere a costurilor bugetare aferente PAC, sumele din bugetul comunitar consacrate agriculturii nu au ncetat sa creasca; de la 26 miliarde ECU n 1988, acestea s-au ridicat la 36 miliarde n 1992, continund sa creasca n ciuda reformei ntreprinse n 1992. Anul financiar 1994 a fost primul an n care efectele bugetare ale reformei au fost simtite. Proportia bugetului comunitar consacrata agriculturii s-a diminuat n termeni relativi. Daca n 1988 aceasta era de 63%, n 1994 ea s-a redus la 49,7%. Aceasta situatie nsa nu este dect reflectarea cresterii cheltuielilor consacrate altor politici, n special celor referitoare la dezvoltarea sociala si regionala. Daca pna n 1993 sumele suplimentare erau n principal absorbite de acumularea stocurilor excedentare si de subventiile necesare desfacerii lor pe pietele mondiale, dupa 1993 acestea au fost canalizate catre compensarea pierderilor rezultate din reducerea sustinerii preturilor. n 1991, PAC se gasea n situatia n care nu mai aducea un sprijin indispensabil agricultorilor, nici micilor exploatari si nici celor situate n regiunile defavorizate ale Comunitatii. Practic, resursele financiare comunitare erau prost repartizate. ncercarile pentru operarea unor modificari substantiale viznd reducerea costurilor si comprimarea excedentelor au fost temperate. Pentru cea mai mare parte a produselor, garantiile acordate au fost supuse unor plafoane. n felul acesta agricultorii ce nu respectau plafoanele erau obligati sa suporte o taxa de prelevare necesara desfacerii excedentelor rezultate. Cu toate acestea bugetul comunitar nu a ncetat sa creasca. n acelasi timp consumatorul comunitar trebuia sa suporte cresterea preturilor cu amanuntul la alimente. ntre 1985 - 1991 indicele preturilor agricole a crescut cu 17,9%, n timp ce preturile alimentare cu amanuntul au crescut cu 30% n aceeasi perioada.

nainte de 1992, PAC se gasea cu siguranta ntr-un impas, deoarece n timp ce agricultorii faceau sacrificii, eforturile erau putin benefice consumatorilor si contribuabililor. Mai mult, pna n momentul declansarii reformei, PAC a evoluat de asa maniera nct 205 din agricultorii Comunitatii erau beneficiarii a peste 80% din buget. Acestia reprezentau n general exploatarile cele mai mari si cele mai eficiente. Micile exploatari nsa au beneficiat cel mai putin de ajutorul acordat prin PAC, nefiind n masura sa profite pe deplin nici de noile tehnologii sau de metodele intensive de productie.
Importul de furaje ieftine a cstigat segmente importante de piata n detrimentul cerealelor europene, ale caror excedente au dat nastere la stocuri uriase devenite de acum structurale. n anumite parti ale Comunitatii supra exploatarea terenurilor, prin folosirea de ngrasaminte si pesticide, a condus la o crestere fara precedent a randamentelor, n timp ce regiunile agricole marginale erau afectate de exodul rural si desertificare. O actiune energica se impunea de urgenta.

5.

Nevoia de reforma a PAC. Reforma Mc Shary (1992 a. Primele etape

Primele reactii ale comunitatii la efectele negative ale PAC au aparut la sfrsitul anilor 70. Desi modeste, n 1979 au fost operate primele schimbari la sistemul preturilor nelimitat garantate. S-a decis astfel, sa se introduca o taxa de coresponsabilitate la productia de lapte, cu scopul transferarii asupra producatorilor a unei parti din cheltuielile de stocare si a subventiilor necesare exportarii pe piata mondiala a excedentelor acumulate. n scurt timp nsa, taxa de coresponsabilitate stabilita s-a dovedit insuficienta pentru stoparea cresterii productiei de lapte. Anul urmator nsa, ministrii agriculturii au recunoscut n principiu ca PAC trebuie sa ia n considerare o anumita limitare a productiei. Pentru a restrnge oferta la nivelul cererii (consumul interior plus export), n 1984 a fost introdus sistemul cotelor la productia de lapte. n 1988 au fost operate schimbari radicale n PAC. n aceasta directie, consiliul Ministrilor a decis sa plafoneze cheltuielile agricole suportate pe viitor de comunitatea Europeana. Cresterea cheltuielilor agricole trebuia sa ramna net inferioara ritmului de crestere a PIB n comunitate. S-a instituit astfel o linie directoare obligatorie, fixnd un plafon, prin care rata cresterii cheltuielilor pentru agricultura nu mai putea sa depaseasca 74% din rata de crestere a PIB-ului comunitar. Cei doisprezece au decis atunci sa aplice plafoane pentru garantiile acordate principalelor produse comunitare, exceptie facnd laptele, pentru care sistemul cotelor fusese stabilit n 1964, si zaharul, ce fusese dintotdeauna supus regimului cotelor la productie. Aceste limitari, denumite stabilizatori, erau mecanisme destinate a controla cheltuielile comunitare aferente organizarii comune a pietei. Stabilizatorii functionau pe baza unuia si aceluiasi principiu fundamental: daca productia depasea un nivel determinat (cantitatea maxima garantata, CMG), atunci sprijinul acordat agricultorilor se reducea automat. Aceasta reducere se aplica ansamblului productiei si nu numai asupra partii ce depasea CMG. Pentru cereale, CMG a fost fixat la 160 milioane tone pe an. n cazul depasirii acestui plafon, se proceda la reducerea pretului cu 3% pe parcursul anului urmator recoltei luate n considerare. Reducerile de pret fiind cumulative, orice productie care depasea CMG pentru a doua oara dadea nastere unei noi reduceri de preturi de 3%. Stabilizatorii au avut un succes limitat. Acumularea excedentelor, n special n sectoarele carnii de bovine si lapte, continuau sa cntareasca greu n bugetul comunitar. n acelasi timp, preturile pe pietele cerealiere mondiala, reflectnd devalorizarea dolarului n raport cu monedele comunitare, antrenau o crestere a costului subventiilor la export. Conjunctura internationala a condus la pierderea de catre Comunitate a unor piete traditionale de export, precum republicile din fosta URSS si anumite regiuni din Orientul Mijlociu. Toate aceste evolutii au facut ca trei ani mai trziu, reforma din 1988 sa se dovedeasca deja inadaptata. Exista totusi un sector n care PAC s-a dovedit eficace: dezvoltarea rurala n ansamblul sau. PAC a dispus dintotdeauna de fonduri pentru sprijinirea modernizarii si restructurarii sectorului agricol. Primul program finantat de sectiunea orientare a Fondului European pentru Orientare si Garantii Agricole a demarat n 1972.

ncepnd din 1988, Comunitatea a mobilizat simultan sectiunea orientare din FEOGA, Fondul European de Dezvoltare Regionala (FEDER) si Fondul Social European (FSE), ntr-o actiune concertata n beneficiul dezvoltarii rurale. Obiectivul acesteia este diversificarea activitatilor economice din zonele rurale si dezvoltarea infrastructurilor aferente acestora, n scopul sustinerii sectorului agricol ce va continua sa constituie temelia Europei rurale. n toate regiunile care au nevoie de ajutorul sau, sectiunea orientare din FEOGA, ncurajeaza investitiile destinate sa amelioreze competitivitatea exploatarilor agricole, prin interventii sub forma proiectelor de modernizare, instalarea tinerilor fermieri, instituirea unor programe de pensionare anticipata sau de ajutoare destinate agriculturii din zonele de munte si din zonele defavorizate. De asemenea, actiunile ntreprinse n acest sens contribuie n egala masura la finantarea proiectelor menite sa: reduca productiile excedentare; amelioreze transformarea si comercializarea produselor agricole si silvice; amelioreze folosinta neagricola a terenurilor arabile; protejeze mediul nconjurator si sa ncurajeze mpadurirea terenurilor.

n 1991 comunitatea a lansat o noua initiativa destinata n principal regiunilor rurale. Aceasta initiativa denumita Leader2 este un program de auto-asistenta a regiunilor periferice sau a colectivitatilor rurale numarnd ntre 5.000 si 100.000 locuitori. Leader finanteaza proiectele dezvoltate de asociatiile locale si alte grupuri n vederea diversificarii bazei economice a zonelor rurale, promovarii asistentei tehnice, furnizarii de consultanta. Aceste elemente ale programului de dezvoltare rurala n curs de desfasurare n Uniunea Europeana au constituit precursorii masurilor de acompaniere continute n reforma decisa n 1992 si destinata sustinerii agricultorilor. b. Modificarea decisiva: Reforma McShary (1992) Constienta de nevoia unei restructurari substantiale, Comisia a naintat noi propuneri de reforma n 1991. n aceste propuneri de reforma, comisia a declarat ca singura optiune viabila oferita agriculturii comunitare pe termen lung rezida ntr-o politica de preturi competitive. Numai aceasta formula permite comunitatii sa faca fata unei concurente inevitabile, att pe piata interna, ct si pe pietele mondiale. Reforma politicii agricole trebuie sa-i incite pe agricultori sa recurga la metode de productie mai puti intensive, reducnd astfel impactul negativ asupra mediului si excedentele de productie agricole.

Scopul noii politici agricole era sa asigure corelarea ofertei cu cererea, fara a afecta viata fermierilor din mediul rural. Numai instrumentele financiare se vor schimba. Orice scadere a pretului va fi acoperita printr-un sistem de compensari directe.

Dupa mai mult de un an de discutii si negocieri, Consiliul de Ministri a adoptat oficial n iunie 1992, reforma cea mai radicala si mai ambitioasa pe care agricultura europeana a cunoscut-o n cei treizeci de ani ce s-au scurs de la instituirea PAC. Aceasta reforma a fost inevitabila pentru o comunitate ce dorea sa sparga cercul vicios: preturi agricole ridicate supraproductie. Asa cum s-a vazut, remediile mai putin radicale ntreprinse pna n 1992 au esuat. Reforma din 1992, cunoscuta sub numele de McShary, constituie piatra unghiulara a unei strategii viznd plasarea PAC n centrul strategiei de dezvoltare rurala a Uniunii Europene.

Obiectivele sale esentiale sunt n numar de cinci:

mentinerea Comunitatii n rndul producatorilor si exportatorilor de produse agricole, prin cresterea competitivitatii agricultorilor sai, att pe pietele interne, ct si pe pietele de export; reducerea excedentelor prin reducerea productiei la nivelul cererii manifestate pe piata; diminuarea preturilor la consum si concentrarea ajutorului asupra agricultorilor ce au cea mai mare nevoie de sprijin; ncurajarea agricultorilor sa nu-si abandoneze terenurile; protejarea mediului si dezvoltarea potentialului natural al satelor.

Elementul central al pachetului reformei consta n reducerea preturilor la produsele cheie si scoaterea din cultura a terenurilor arabile. Pentru compensarea pierderilor pe venit rezultate din aceste doua masuri, agricultorii vor primi compensatii directe. Reforma McShary se refera nainte de toate la cereale oleaginoase, plante proteice si carne de bovine.
Preturile minime garantate ale cerealelor se diminueaza cu 295 n decurs de trei ani ncepnd cu campania agricola 1993/94. Prin aceasta reducere, preturile cerealelor comunitare se vor apropia de nivelul celor de pe piata internationala. Pentru mentinerea unei limite rezonabile (aproape 40%) a preferintei comunitare, un pret minim la import se aplica importurilor de cereale pe piata comunitara. Mai mult, o cantitate determinata din suprafata arabila destinata cerealelor va fi retrasa din cultura, n functie de crearea estimata pe piata. n primul an suprafata retrasa din cultura reprezinta 15% din suprafata cerealiera a UE. Obligatia de nghetare a terenurilor nu se aplica micilor producatori de cereale din Comunitate, adica fermierilor ce cultiva aproximativ mai putin de 20 ha (media comunitara). Terenurile retrase din cultura pot fi utilizate n scopuri productive nealimentare, spre exemplu pentru producerea de cereale destinate fabricarii de biocarburanti. Producatorilor de cereale li se compenseaza direct si integral pierderea pe venit rezultata din reducerea preturilor garantate. Compensarea este conditionata de retragerea din cultura a 15% din suprafata cultivata cu cereale, oleaginoase si plante proteice. Platile compensatorii directe pentru sustinerea veniturilor sunt calculate pe baza randamentelor medii ale fiecarei regiuni agricole din UE. Pe aceeasi baza se calculeaza si platile compensatorii destinate sa acopere pierderile de venit

rezultate ca urmare a retragerii din cultura a terenurilor. Micii producatori nsa, primesc compensatii fara obligatia de nghetarea a unui procent din suprafata cerealiera. Trecerea de la sistemul de garantare a preturilor la un sistem de sprijinire directa a veniturilor agricultorilor are darul sa alinieze sectorul cerealier la principiile aplicate celorlalte produse, precum oleaginoasele, legumele transformate, uleiul de masline si tutunul. Un alt domeniu important al reformei McShary l constituie reducerea preturilor garantate la carnea de bovine. Pe parcursul acelorasi trei ani, preturile lor vor fi reduse cu 15%. Pentru crescatorii de animale aceasta reducere va fi compensata n doua moduri : - Agricultorii ce folosesc pasunatul liber primesc o prima suplimentara pe cap de animal, destinata ncurajarii acestui tip de crestere extensiva a bovinelor n defavoarea cresterii intensive n sistem industrial. - Primele nu sunt acordate si crescatorilor ce-si cresc animalele n grajd, dar ei pot fi compensati pentru pierderile rezultate din reducerea preturilor la carnea de bovine prin utilizarea de cereale furajere ieftine pentru hrana animalelor. Mai mult, primele existente pentru boi si pentru vacile de lapte au fost majorate. n loc sa piarda bani n cadrul sistemului reformat, agricultorii ce practica cresterea extensiva a animalelor vor avea de cstigat. Acest lucru este valabil si pentru micii producatori de cereale, care nu sunt obligati sa apeleze la retragerea din cultura a terenurilor. n cadrul noului sistem, veniturilor lor brute pot sa creasca. Schimbarea mecanismelor pietei pentru o serie de produse individuale este nsotita de masuri de acompaniere adiacente, care sunt destinate ncurajarii metodelor de cultura menite sa protejeze mediul nconjurator (bazate pe utilizarea n mica masura a ngrasamintelor si pesticidelor), finantarii programelor de mpadurire a terenurilor si asigurarii gestionarii terenurilor retrase din cultura.

Mai mult, UE co-finanteaza regimul de pensioare anticipata mai avantajos pentru agricultorii cu vrste peste 55 ani, lasnd astfel locul tinerilor agricultori.
Reforma McShary, chiar daca radicala, nu nceteaza sa se sprijine pe principiile fundamentale ale PAC. Ea da agricultorilor asigurarea ca UE nu si-a schimbat angajamentul sau fundamental n ceea ce i priveste. Chiar daca preturile sunt scazute, preferinta comunitara este respectata. Piata unica a produselor agricole si aplicarea preturilor unificate pe tot teritoriul Uniunii au fost mentinute. Ca si n cazul sustinerii preturilor, costul ajutoarelor directe platite agricultorilor sunt suportate din bugetul comunitar, fara sa apara fisuri n ceea ce priveste solidaritatea financiara. Datorita faptului ca acordul din 1992 integreaza aceste ajutoare n categoria cheltuielilor obligatorii, carora Uniunea trebuie sa le faca fata cu prioritate absoluta, agricultorii sunt protejati contra riscului reducerii eventuale a nivelului compensatiilor. 5. Impactul reformei din 1992

n urma reformei din 1992 (McShary), costul PAC a devenit mult mai suportabil pentru guvernele Statelor membre, lucru ce nu ar fi fost posibil prin continuarea sistemului anterior. Cea mai mare parte a acestui buget va servi platii ajutoarelor directe pentru agricultori, iar o parte mai putin

consistenta va continua sa gestioneze excedentele si sa subventioneze exporturile pe pietele mondiale. Gratie reducerii preturilor garantate, agricultorii comunitari au devenit mai competitivi, att pe pietele interioare, ct si pe cele mondiale. Natura reformei a avut darul sa schimbe modul de functionare a sistemului de sustinere a agriculturii. Pentru prima oara reforma a prevazut niveluri diferite de compensare n diferitele regiuni ale Uniunii, avnd ca baza de calcul statisticile privind productia si randamentul. Mai mult, suma compensatiilor varsate nu va depinde numai de pret, ci si de cantitatea produsa. Pentru cereale, compensarile vor depinde de numarul de hectare cultivate si de localizarea acestora. Ajutorul acordat crescatorilor de bovine va depinde de marimea septelului si de metoda de crestere practicata. n sistemul anterior, bazat pe sustinerea pretului fara impunerea de limite la cantitatile de produse, n momentul cnd preturile erau nghetate, agricultorul nu avea alta posibilitate de ameliorare a situatiei sale dect prin cresterea randamentelor si deci, producnd mai mult. n prezent, el primeste o compensare de venit integrala, fara a fi obligat sa produca mai mult. Acest sistem de sustinere directa a veniturilor nu mai creeaza o dependenta a fermierului fata de o anumita forma de asistenta publica. Sistemul de sustinere a pretului aplicat anterior, le acorda de facto subventii care chiar daca erau mai putin vizibile nu erau mai putin reale. Un sistem care consta n vnzarea directa catre depozitele frigorifice ale comunitatii, la preturi dinainte garantate, a produselor ce nu aveau nici un fel de sansa de a fi competitive pe pietele mondiale nu avea mai nimic n comun cu principiile pietei libere. n cazul sistemului reformat cea mai mare parte a veniturilor agricultorilor provine de pe piata. Ajutorul pentru sustinerea veniturilor va constitui un supliment. Reforma va permite o stabilizare a productiei la un nivel mai apropiat de consumul comunitar. Ea va frna n mod sigur cresterea viitoare a productiei, fara sa antreneze totusi reduceri majore ale nivelurilor ei actuale. Singura ratiune de crestere a productiei n viitor va fi gasirea de noi piete de desfacere. Aceste piete vor fi nsa aprovizionate prin exporturi concurentiale si nicidecum prin exporturi subventionate. Gratie reducerilor de pret, n mod normal produsele ar trebui sa fie mai ieftine pentru consumatorul final. Consumatorii ar trebui sa profite de aceste reduceri de pret, dar nu integral. Preturile bunurilor alimentare vor creste cu siguranta mai ncet pe parcursul anilor urmatori dect rata generala a inflatiei pe ansamblul economiei europene. Exista cu siguranta un domeniu n care consumatorii au de cstigat: calitatea. Din 1985, Comisia Europeana propune ca o parte integranta a PAC sa fie criteriile de calitate. Produsele de calitate ar trebui sa beneficieze de o bonificare n raport cu produsele de masa. S-au introdus noi reguli n materie. Ele prevad utilizarea etichetelor speciale si a certificatelor de garantare a calitatii, pentru informarea consumatorului ca este vorba de un produs de calitate. S-a adoptat o reglementare privind metodele de productie biologica a produselor agricole si a marfurilor alimentare. O noua directiva protejeaza denumirea de origine controlata.

S-a avut n vedere o calitate superioara, fixarea unor norme de igiena severa pentru bunurile alimentare ale UE si furnizarea de informatii adecvate consumatorilor despre valoarea dietetica a alimentelor. O atentie deosebita se acorda specialitatilor regionale fabricate potrivit procedeelor traditionale, precum brnza pe baza de lapte nepasteurizat, vinurile locale, carnea afumata sau sarata. UE trebuie sa asigure respectarea regulilor de igiena obligatorie n momentul vnzarii acestor produse. Reforma recompenseaza modelele mai putin intensive de cultura si crestere a animalelor. Sistemul anterior de sustinere a preturilor pentru un nivel nelimitat al productiei a ncurajat nu numai recurgerea masiva la ngrasaminte si pesticide, dar si cresterea productiilor cu randament ridicat. n fapt, confruntati cu o nghetare a preturilor, producatorii nu aveau alt mijloc de crestere sau cel putin de mentinere a nivelului anterior de venit dect producnd mai mult pentru acelasi pret. Mai mult, agricultorii pot acum sa ramna n agricultura lucru care nu era posibil n sistemul anterior. Pna n prezent, numarul exploatarilor agricole s-a redus ntr-un ritm de 3% pe an. Daca era putin probabil ca reforma va inversa complet aceasta tendinta, ea trebuia cel putin sa ncetineasca acest proces. Practic, ajutorul financiar va fi canalizat si se va adresa n particular categoriilor de agricultori celor mai vulnerabile si modelelor extensive de cultura si crestere a animalelor. Pentru toate aceste ratiuni, si gratie faptului ca reforma a pus accent pe masurile de sprijin ecologic si social, programul reformei a fost chemat sa devina pivotul strategiei de piata a UE n vederea unei dezvoltari rurale echilibrate. Reforma PAC si mediul nconjurator Reforma a implicat participarea activa a agricultorilor la protectia mediului. Operatiunile de mpadurire sau de gestiune a suprafetelor forestiere sunt remunerate la fel ca oricare alta activitate economica. Pastrarea patrimoniului rural al Uniunii si al satelor europene va avea mult de cstigat. Noua PAC dinamizeaza eforturile pe care le desfasoara n vederea ajutarii zonelor rurale sa-si mentina un nivel de activitate economica suficienta pentru mentinerea dinamismului colectivitatilor locale. Aceasta nu ar fi fost posibila n cadrul PAC anterioare. Exodul agricultorilor ce paraseau satul pentru oras nu facea altceva dect sa accelereze spirala declinului unui sector agricol cu infrastructura insuficienta si servicii neadecvate. Impactul international al Reformei McShary Uniunea a avut sansa de a-si exporta produsele la un nivel de subventionare mai scazut, sau chiar fara sa apeleze la subventii, si de a juca un rol mai activ si pozitiv n evolutia schimburilor internationale. Pe termen mediu scaderea preturilor va permite diminuarea nivelului de suport direct varsat agricultorilor.

Aceasta este una din modalitatile prin care comunitatea a contribuit la facilitarea progresului n negocierile GATT din cadrul Rundei Uruguay. Programul de reforma devenise indispensabil datorita costurilor excesive ale excedentelor si incapacitatii UE de a asigura un nivel adecvat pe venit pentru anumite categorii de agricultori. Mesajul lansat de reforma partenerilor UE a fost clar : Uniunea se asociaza miscarii ce tinde catre un mai mare grad de liberalism n schimburile mondiale, dar ea nu abandoneaza nici principiile si nici instrumentele de baza ale PAC. n ciuda scaderii preturilor, datorita mentinerii unei productii destul de importante, Uniunea va continua sa joace rolul sau de furnizor de ajutor alimentar de urgenta tarilor care au nevoie. Dar ea nu vrea sa se transforme n donator pe termen lung fata de tarile care sunt capabile sa-si dezvolte propriul lor sector agricol productiv. 6. Agenda 2000 si obiectivele PAC.

n conformitate cu Agenda 2000, obiectivele PAC sunt urmatoarele: Continuarea proceselor de reforma ncepute n 1992 prin reducerea preturilor si cresterea valorii platilor compensatorii; mbunatatirea competitivitatii produselor din UE prin scaderea preturilor; Garantarea sigurantei si calitatii alimentelor pentru consumatori prin mbunatatirea procesarii si marketingului produselor agricole; mbunatatirea sistemului de productie prin protejarea mediului nconjurator si respectarea conditiilor de bunastare pentru animale printr-o politica mai exigenta n acest sens; Integrarea componentei de mediu n instrumentele si obiectivele politicii agricole comune; Introducerea n cadrul PAC a unei politici complexe de dezvoltare rurala, care sa permita asigurarea unor venituri stabile si a unui standard de viata echitabil pentru populatia ocupata n agricultura, sa creeze oportunitati si alternative de angajare a fermierilor si familiilor lor; Simplificarea legislatiei; Flexibilitate n domeniul alocarii sprijinului PAC n statele membre. Reforma Fischler din 2003

7.

n septembrie 2003, Consiliul Uniunii a adoptat o noua reforma a PAC, cunoscuta sub denumirea de Reforma Fischer, dupa numele comisarului pentru agricultura al UE. Scopul esential al respectivei reforme a fost asigurarea unui mai bun echilibru pentru sustinerea mediului rural, prin transferarea

unor fonduri din Pilonul 1 al PAC Agricultura, n Pilonul 2 Dezvoltarea rurala. Prin aceasta reforma s-a urmarit crearea conditiilor ca fermierii sa aiba libertatea de a produce ceea ce se cere pe piata. Obiectivul general al acestei reforme l-a constituit, asadar, orientarea cu precadere spre cerintele pietei, sprijin mai putin distorsionat pentru comertul agricol si centrarea activitatii mai mult pe calitate si mai putin pe cantitate. Obiectivele specifice ale noii politici agricole comune sunt: Sustinerea att a intereselor consumatorilor, ct si pe cele ale producatorilor agricoli; Protejarea n mai mare masura a economiei rurale si a mediului; Mentinerea disciplinei financiare, prin ncadrarea stricta n baremurile de cheltuieli; Facilitatea negocierilor cu OMC privind comertul cu produse agricole; Stimularea competitivitatii fermierilor pe piata interna si externa; Stimularea aplicarii tehnologiilor prietenoase fata de mediu; Orientarea productiilor spre calitate si spre beneficiul regional; Pastrarea specificitatii zonelor rurale. Principala schimbare adusa de reforma din 2003 se refera la modul de acordare a subventiilor agricole, care vor fi decuplate, ceea ce nseamna ca cea mai mare parte a acestora va fi platita independent de volumul productiei.

Reforma din 2003 a PAC a avut ca obiectiv si ntarirea politicii de dezvoltare rurala, prin masuri de protectie a mediului si de a mbunatati ajutorul acordat tinerilor agricultori pentru investitii. Prin Acordul de la Luxemburg, din iunie 2003, s-a decis ca noua Politica Agricola Comuna sa se bazeze pe urmatoarele principii: O mai mare orientare spre cerintele pietii; Amplificarea masurilor de dezvoltare rurala; O sustinere mai putin birocratizata; Schimbarea unor instrumente de politica de piata comuna.

Din pacate, ultima reforma dezavantajeaza tarile nou aderente la UE, ndeosebi Polonia, Romnia si Bulgaria, a caror agricultura detine o pondere importanta n producerea PIB si au nevoie de un sprijin mai sustinut pentru restructurare si modernizare. 8. Rolul Politicii Agricole Comune n viitor.

Reformele PAC adoptate n 1992 si 2003 nu rezolva toate problemele agricole ale Uniunii Europene. Aplicarea mecanismelor adoptate necesita un anumit numar de ani. Eficacitatea unora, precum reducerea preturilor garantate, depinde de evolutia preturilor mondiale, asupra carora Uniunea nu are dect un control foarte limitat. n acelasi timp, PAC contine un numar important de contradictii. Pe de o parte, se ncurajeaza tehnologia si ingineria genetica, toate acestea dnd nastere unor randamente mult mai ridicate la lapte si conducnd la aparitia unor soiuri de cereale mult mai productive. Pe de alta parte, Uniunea ncearca sa reglementeze productia si sa limiteze dreptul de a produce. Daca Uniunea vrea sa aiba un sector agricol performant, producnd bunuri de consum ntr-o economie moderna, ea trebuie sa accepte regulile pietei, si n particular regulile concurentei. Ori, UE vrea, de asemenea, ca agricultorii sa-si asume o functie de serviciu public n materie de gestiune si conservare a satelor. Aceasta implica cu siguranta noi costuri. Tehnologia va cstiga nca n importanta si va furniza metode de productie mult mai complexe si specii de animale si soiuri de plante cu randamente superioare. Dar tehnologiile nu se vor limita a fi un simplu mijloc de productivitate sau un garant al uniformitatii productiei. Ele vor contribui, de asemenea, la promovarea metodelor extensive de productie. n ciuda reformei, va continua tendinta de concentrare a activitatii agricole n regiunile cele mai favorabile ale UE. Suprafata totala cultivata va fi redusa n continuare, chiar daca au fost facute eforturi n favoarea culturilor extensive si a cresterii animalelor n stabulatie libera. Terenurile scoase din productie nu vor fi totusi abandonate. Reforma PAC a pus la punct programe de mpaduriri si de gestiune a terenurilor, crearea de parcuri si rezervatii naturale, etc. Chiar daca productia se va stabiliza, aceasta nu nseamna totusi ca agricultorii nu vor putea sa cstige mai multi bani adoptnd o ntreaga gama de noi produse, n special cele cu valoare adaugata ridicata. Desi nivelul alimentatiei tinde sa se stabilizeze n Europa, ca de altfel, peste tot n lume, nevoia de a raspunde gusturilor rafinate ale consumatorilor va stimula aparitia noilor produse si va ncuraja noi nivele de calitate pentru produsele existente. Nu exista nici o ndoiala ca numarul agricultorilor va continua sa scada n UE n anii viitori. Structura actuala a anumitor tari n care partea agriculturii din PIB este superioara mediei europene trebuie sa se schimbe. Amploarea schimbarilor viitoare este totusi dificil de prevazut. Ramne de vazut modul n care vor reactiona agricultorii la solicitarile societatii europene postindustriale, care le cere sa-si depaseasca rolul lor traditional de furnizori de alimente. Rolul marginal pe care l-au avut pna acum n protectia mediului va deveni mult mai important. Agricultorilor li se va cere sa joace un rol deosebit n dezvoltarea altor activitati, la care unii dintre ei participa deja: agroturismul, artizanatul si atelierele de productie industriala la scara mica. Chiar daca poate parea paradoxala, ncurajarea pensionarii anticipate a agricultorilor acorda tinerilor posibilitatea sa mbratiseze profesia de agricultor si sa mentina astfel tineretea si dinamismul satului, asigurnd o viata linistita si decenta agricultorilor pensionari. Pe de o parte,

pensionarea agricultorilor vrstnici elibereaza terenurile, care regrupate cu cele ale micilor exploatari nconjuratoare permit crearea de exploatari viabile pentru tinerii agricultori. dimensiunea acestora fiind insuficienta, nici una din cele doua categorii de exploatari nu ar fi viabila luata separat. Pe de alta parte, tinerii agricultori se confrunta n zilele noastre cu numeroase probleme, motiv pentru care ei au vadita nevoie de ajutor. Ei trebuie sa faca fata dificultatilor tinnd de dreptul de proprietate n momentul n care trebuie sa cumpere pamnt. Probleme de mostenire pot interveni atunci cnd trebuie sa-si compenseze fratii sau surorile pentru a pastra n integralitate exploatarea familiala. De asemenea, ei au nevoie de un nivel de pregatire care sa raspunda noilor tehnologii si metode moderne de gestiune si de contabilitate. Tinerii sunt dornici de cunoastere. Soarta agriculturii europene se afla n minile lor. 10. PAC si largirea UE. Spre Europa Centrala si de Est. Situatia Romniei Decizia de extindere a Uniunii Europene catre Est necesita ajustari de ambele parti ale continentului, pentru a face din procesul integrarii un succes. Preocuparile n acest sens sunt legate n primul rnd de ajustarea politicilor agricole. Asa cum am vazut, PAC reprezinta cea mai costisitoare politica a UE. Cresterea numarului tarilor membre de la 15 la 27 si aplicarea instrumentelor actuale ale PAC noilor membri va conduce la o crestere semnificativa a bugetului comunitar. Ambiguitatile si exagerarile n acest domeniu au determinat Comisia Europeana sa pregateasca si sa prezinte Consiliului European de la Madrid din decembrie 1995 o Strategie agricola n perspectiva largirii UE. Prin aceasta, UE evalueaza posibilitatile ajustarii n continuare a PAC, tinndu-se cont de continuarea tendintei de liberalizare a comertului mondial cu produse agricole, nceputa de runda Uruguay, si de acceptarea de noi membri. Aceasta ajustare s-a realizat prin ultima reforma din 2003. PAC a ocupat un loc important si n timpul discutiilor asupra bugetului Uniunii pentru perioada 2007 . 2013. Franta principalul beneficiar al fondurilor asigurate de PAC a fost principalul sustinator al capitalului destinat agriculturii din viitorul buget. Cele 10 tari care au aderat la 1 mai 2004 au ncheiat negocierile la sfrsitul anului 2002. n cadrul negocierilor s-a ncercat intrarea n vigoare, la data aderarii, a celei mai mari parti din legislatia comunitara. Totusi, au fost negociate perioade de tranzitie, fie pentru a da noilor tari membre timp de adaptare, fie pentru a evita socurile excesive n vechile state membre. Aceste perioade de tranzitie ce reprezinta derogari limitate n timp de la dreptul comunitar, au fost fie acordate (n cazul achizitiilor de terenuri agricole), fie impuse noilor state aderente (mentinerea restrictiilor la libera circulatie a muncitorilor). Cteva exemple de perioade tranzitorii acordate unor tari care au aderat la 1 mai 2004: Autorizarea mentinerii unor ajutoare de stat (Slovacia 2006, Slovenia 2009, Malta 2015); Derogare referitoare la continutul minim n grasime al laptelui integral (Cipru, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia 2009);

Organizarea pietei interne a carnii de vita (Cipru 2009); Alimentatia albinelor (Letonia, Lituania 2005); Derogarea de la dispozitiile comunitare privind diferite produse vini viticole (Slovenia 2007; Malta 2008; Ungaria 2014); Lupta contra bolilor cartofului (Lituania 2005; Polonia, R. Ceha, Slovenia 2009); Organizarea comercializarii unor tipuri de seminte (Cipru, Letonia, Malta, Slovenia 2009); Amnarea aplicarii unor reguli cu privire la productia si comercializarea produselor lactate (Polonia 2006; Malta 2009); Neaplicarea regulilor privitoare la productia si comercializarea piersicilor (Polonia, Slovacia 2006; Derogare de la aplicarea exigentelor aplicabile la sub-produsele animale, nedestinate mediului urban (Letonia 2004).

Situatia Romniei n procesul de tranzitie la economia de piata, agricultura romneasca a suferit transformari majore : restituirea proprietatii private asupra pamntului, liberalizarea preturilor factorilor de productie si a produselor agricole, spargerea monopolului statului n comertul cu produse agricole, restructurarea si privatizariea serviciilor de stat pentru agricultura. Deocamdata, aceste masuri sunt insuficiente pentru ca piata sa constituie principalul factor regulator al procesului. n plus, modul de restructurare a agriculturii romnesti dupa 1989 complica si mai mult sarcina decidentilor politici n rezolvarea acestor probleme. Structurile agricole au fost excesiv farmitate, subdezvoltarea sistemului bancar au accentuat gradul de decapitalizare a sectorului, ritmul lent al patrunderii capitalului strain au mentinut ineficienta si lipsa de dinamism a sectorului din avalul agriculturii. Ajustarea politicii agricole romnesti n perspectiva aderarii la UE trebuie sa tina cont de cresterea gradului de competitivitate pe pietele mondiale de produse agricole si mai ales pe piata europeana. Analizele Uniunii Europene si ale expertilor romni, efectuata n ultimii ani, au dus la identificarea unor aspecte pozitive, dar si a unor probleme de solutionat, n domeniul agriculturii si dezvoltarii rurale, din perspectiva integrarii Romniei n Uniune. ntre tendintele pozitive mentionam; a) Romnia are un potential agricol important, dar neexploatat la nivel optim. Dupa suprafata terenurilor agricole, Romnia este pe locul al doilea dupa Polonia n cadrul tarilor Central si Est Europene si pe locul 7 n UE 27. n plus, att solul, ct si conditiile climatice sunt favorabile agriculturii.

b)

Importanta agriculturii n economia romneasca a fost semnificativa, n ultimii ani. n perioada 1999 2002, de exemplu, aportul agriculturii n PIB a fost de 10,7 13%. Majorarea ponderii sectorului animal n structura productiei agricole (2002 2004). Productivitatea la cultura grului dur depaseste nivelul mediu din UE. Trend pozitiv la productia de lapte. Integrarea tot mai activa a comertului agricol n comertul european (peste 60% din exporturile agricole merg pe relatia UE si CEFTA; Importanta eco-turismului. Conform unui studiu olandez, Romnia este a patra tara ca preferinta pentru turistii din UE, care apreciaza autenticitatea traditiilor din spatiul rural (carutele, oieritul si agricultura traditionala), precum si activitatile ecoturistice (calarie, etc.). Existenta zonelor montane este un avantaj si nu un handicap. Tendinta favorabila n dezvoltarea agriculturii organice (de la 18.690 ha la 140.000 ha).

c) d) e) f)

g)

h) i)

Dintre problemele de solutionat mentionam: a) Dinamica PIB-ului agricol si a populatiei ocupata n agricultura au avut, pna n 2004, un trend neconcordant cu tendintele din UE. PIB-ul agricol a scazut la 11%, iar populatia ocupata n agricultura a crescut de la 28% n 1990, la 40% n 2001.

n UE, ponderea agriculturii n PIB a fost, n 2001, de 1,7%, iar populatia din agricultura de 4,2%. b) Terenurile agricole sunt excesiv fragmentate, ceea ce determina productivitatea scazuta a sectorului, n lipsa aplicarii lucrarilor mecanizate.

n Romnia existau, n 2003, 4.759.229 exploatatii agricole cu o suprafata medie de 2,9 ha, n timp ce, n UE, media suprafetei agricole utilizate este de 18,7 ha. c) Acces limitat la servicii si imput-uri datorat lipsei de resurse financiare si decapitalizarii sectorului agricol.

n anul 2004, n Romnia, ncarcatura pe un tractor era de 53,8 ha, iar pe combina de 86,7 ha. La sfrsitul anului 2003 ha, iar pe combina de 86,7 ha. La sfrsitul anului 2003, din 169.147 tractoare, un numar de 121.170 si ndeplinisera norma de serviciu. n anul agricol 1999/2000, consumul de ngrasaminte chimice a fost de 23,9 kg substanta activa la ha, ceea ce nseamna ca, n Olanda, era de 21 de ori mai mare, n Marea Britanie de 14 ori, n Franta si Germania de 10 ori, n Grecia de 5 ori, n Italia de 6,8 ori, n Polonia de 4,4 ori, n Slovacia de 2,4 ori.

d)

Activitatile din agricultura au un caracter preponderent de subzistenta si semisubzistenta.

n anul 2001, contravaloarea consumului de produse din surse proprii reprezinta 57,6% din totalul cheltuielilor gospodariilor de agricultori; numai 12,8% din cheltuielile totale erau destinate cumpararii de marfuri nealimentare si 5,4% pentru plata serviciilor. La nivelul anului 2001, venitul mediu lunar al unei gospodarii de agricultori era de aproximativ 165 euro, ceea ce reprezenta cu 60% din venitul mediu lunar al unei gospodarii de salariati, depasind doar cu 3,4% venitul unei gospodarii de pensionari si cu 12,5% pe cel al unei gospodarii de someri. e) Productivitatea scazuta a sectorului agricol: n 2001, productivitatea a fost de 2200 euro/persoana ocupata, ceea ce reprezenta doar 6% din valoarea nregistrata n UE.

Valoarea productiei agricole/ha a fost, n 2002, de 248 euro/ha comparativ cu 2000 euro/ha n UE. La lapte, productivitatea este de 3000 l/cap de vaca, fata de 5800 l media nregistrata n UE. f) Gradul redus de competitivitate al produselor agricole prelucrate a transformat Romnia ntr-o piata de desfacere pentru produsele agro-alimentare din import.

Din acest motiv, n ciuda potentialului natural si uman din agricultura, Romnia este net importatoare de produse agro-alimentare. n schimb, Romnia exporta materii prime agricole si produse cu grad mare de prelucrare: animale vii, cereale, oleaginoase, vin, ciuperci de padure, trufe si nuci. Dimensiunile mici ale exploatatiilor agricole, caracterul comercial restrns al productiei agricole, preturile mici ale produselor agricole influenteaza asupra veniturilor agricultorilor, a puterii de cumparare si a capacitatii investitionale a acestora. g) h) Romnia este net importatoare de produse agro-alimentare. Slaba dezvoltare a economiei rurale neagricole si lipsa de alternative de ocupare si venit pentru populatia agricola determina: Migratia tinerilor din mediul rural spre alte tari sau spre mediul urban, care are ca efect o mbatrnire accentuata a populatiei rurale; Nivelul scazut al ratei de ocupare a populatiei rurale; Ponderea scazuta (doar 43%) a persoanelor care aveau, n 2002, garantia obtinerii unui venit lunar, avnd statutul de salariati; Ponderea ridicata (41%, n 2002) a populatiei ocupate n gospodariile proprii, pe fondul reducerii sectorului public n totalul ocuparii;

Tendinta de degradare a situatiei economice a gospodariilor: mai mult de jumatate din numarul total al gospodariilor din mediul rural fie nu au, n componenta lor, nici o persoana activa, fie au o singura persoana activa ; Nivelul redus al infrastructurii rurale fizice (retele de drumuri, de comunicatii) si a infrastructurii sociale (unitati scolare si pozitionarea lor fata de domeniul copiilor).

i)

n 2001, doar 10% din drumurile judetene si comunale erau modernizate; din totalul de 3,85 milioane locuinte din mediul rural, n anul 2002, doar 42,8% erau dotate cu instalatii de alimentare cu apa rece (14% din reteaua publica), 0,6% din instalatii de alimentare cu apa calda si 14% cu instalatii de alimentare cu apa calda si 14% cu instalatii de canalizare. Am asistat la o crestere a decalajelor dintre mediul rural si cel urban n ceea ce priveste accesul la o forma de instruire a tinerilor: doar 48% din populatia n vrsta de 15 19 ani si 7,7% din populatia n vrsta de 20 24 de ani din mediul rural mai frecventa o forma de nvatamnt, comparativ cu 67,6% si 24,6% n mediul urban. j) Degradarea solului afecteaza calitatea a cca. 12 milioane ha de teren agricol, din care 7,5 milioane ha sunt teren arabil. Este vorba de eroziunea solului produsa de apa sau de vnt; umiditatea crescuta; salinizarea solului; deteriorarea si compactarea solului, deteriorarea chimica; managementul inadecvat al deseurilor; abandonarea terenurilor, diminuarea excesiva a suprafetelor mpadurite si a pajistilor. ntrzieri importante n crearea institutiilor pentru preluarea acquis-ului comunitar si accesarea fondurilor comunitare. Din cele 4 cartonase rosii cuprinse n Raportul de monitorizare al Comisiei Europene din 15 mai 2006, 3 se refereau la ntrzieri n domeniul agriculturii si dezvoltarii rurale.

k)

Toate aceste considerente ne conduc la concluzia ca agricultura romneasca reprezinta una din marile provocari pentru aderarea la Uniunea Europeana. n fapt, agricultura va reprezenta cel mai complex si mai dificil proces integrator n structurile si politicile europene.