SUBIECTE P.D.P.R. 1. Proces de producie, proces de fabricare, metode i procedee tehnologice.

Un factor important care determin desfurarea procesului de producie i a proceselor tehnologice este volumul produciei de acelai care se va executa. Dup aceast caracteristic se disting, producia de unicate, de serie i de mas. Producia de unicate sau individual este caracterizat prin aceea c produsul se execut unicat sau intr-un numr mic de exemplare, producia de serie se caracterizeaz prin fabricarea unui numr mare de piese i producia de mas se caracterizeaz prin aceea c la locul de munc se execut permanent aceeai operaie. 2. Clasificarea procedeelor de prelucrare dimensional prin deformare plastic Prelucrarea prin deformare plastic este metoda de prelucrare la care, n scopul obinerii unor semifabricate sau piese finite, se realizeaz deformarea permanent a materialului n stare solid, n anumite condiii de solicitare, depsind limita de curgere a materialului. Procedeele de prelucrare se mpart n dou categorii: - Dup temperatura la care are loc deformarea: a. La rece, cnd temperatura de prelucrare este mai mic dect temperatura de recristalizare a materialului b. La cald, cand temperatura de prelucrare este mai mare dect temperatura de recristalizare a materialului - Dup viteza cu care se face deformarea: a. Cu vitez mic (viteza este mai mic de 7ms) b. Cu vitez mare (viteza este mai mare de 7ms) Operaii de ndoire i rsucire: - ndoire(simpl) - Profilare - Curbare - ndreptare - Roluire - Rsurice(n elice) - nfurare

3. Caracteristici ale prelucrrii prin presare la rece Prelucrarea metalelor prin tanare i matriare la rece se realizeaz cu ajutorul unor procedee de prelucrare prin tiere, prin deformare sau combinaii ale acestora, fr ndeprtare de achii. tanele i matriele se compun dintr-o parte fix care se monteaz pe masa presei i o parte mobil care se fixeaz n culisorul piesei. Ca domenii de utilizare a prelucrrii prin tanare i matriare la rece se pot aminti: industria de autovehicule care consum peste 40% din totalul produciei de table subiri pentru realizarea prin ambutisare a caroseriilor, industria electrotehnic care consum peste 15%, industria bunurilor de larg consum i de uz casnic etc. 4. Materiale utilizate pentru prelucrri prin deformare plastic, alegerea lor Alegerea materialului din care urmeaz s se execute piesa se face tinnd cont de condiiile funcionale ale acestuia. O condiie general pe care trebuie s o satisfac toate piesele mainilor i aparatelor este s reziste la solicitrile la care este supus n ansamblul din care face parte. Pentru piesele care trebuie s funcioneze timp ndelungat se cere rezisten la uzur (piese pentru maini de transport, articole de larg consum etc.). 5. Materialele prelucrabile prin deformare la rece, forme de livrare Cele mai rspndite materiale metalice prelucrabile prin deformare plastic la rece sunt: - Oeluri de diferite sorturi i mrci; - Cuprul i aliajele sale (alam, bronz etc.); - Aluminiul, magneziul i aliajele lor (duraluminiul etc.); - Zinc i oel zincat; - Nichel i aliajele lui; - Titan i aliajele lui. Materialele metalice, utilizate pentru confecionarea pieselor sunt standardizate i se livreaz sub form de table subiri, table groase, platbande i benzi de diferite dimensiuni. Tablele se livreaz cu grosimi pn la 3 mm, limi 650 1500 mm i lungimi 1000 3000 mm. Benzile se lamineaz din oeluri cu coninut mic de carbon (OL 32, OL 34 i OL 10) i se clasific astfel:

- Dup aspectul suprafeei; - Dup starea de ecruisare; - Dup felul marginilor. 6. Caracteristici mecanice i tehnologice ale materialelor destinate prelucrrii prin deformare plastic la rece Materialul folosit pentru executarea pieselor prin tanare i matriare la rece, dup cum s-a artat, trebuie s corespund nu numai cerinelor funcionale ci i cerinelor tehnologice privind posibilitatea prelucrrii prin deformare plastic. Proprietile tehnologice ale materialelor sunt determinate, n principal, de proprietile lor mecanice, iar acestea la rndul lor, depind de compoziia chimic, structura i mrimea grunilor, tratamentul termic aplicat i de gradul de ecruisare. Cea mai utilizat metod pentru determinarea proprietilor mecanice este ncercarea la ntindere, din care rezult: rezistena la rupere, alungirea la rupere, alungirea relativ la rupere, gtuirea la rupere i gtuirea relativ la rupere. 7. ncercri tehnologice i aspecte privind utilizarea materialelor pentru P.D.P.R. Ca urmare a dificultilor de determinare a proprietilor mecanice ale tablelor subiri prin ncercarea la ntindere, se folosesc i au cptat rspndire larg diferite procedee de ncercare sau probe tehnologice. Cele mai uzuale ncercri tehnologice standardizate pentru table sunt : - ncercarea de ambutisare dup metoda Erichsen, se face prin determinarea adncimii de ptrundere a unei proeminene sferice 3 n materialul fixat pe o matri inelar 1 cu ajutorul unui inel de strngere 2.

- ncercarea la ndoire este o metod mai simpl dect metoda Erichsen i const din ndoirea unei epruvete n jurul unui dorn de diametru determinat n la un unghi la care apar primele fisuri n zona ndoit sau pn la atingerea marginilor.

Aprecierea capacitii materialelor de a fi prelucrate prin deformare plastic se face pe baza coeficienilor de deformare lastic, gtuirea relativ () i alungirea relativ () precum i raportul dintre limita de curgere i limita de rupere (

).

8. Legile plastice ale deformri plastice, legea deformrii elastice n timpul deformrii plastice n urma studiilor teoretice i a rezultatelor experimentale s-a ajuns la precizarea anumitor legi cu privire la deformarea plastic a metalelor i aliajelor. Aceste legi sunt: - Legea prezenei deformaiilor elastice n timpul deformrii plastice; - Legea echilibrrii eforturilor interioare suplimentare; - Legea celei mai mici rezistene; - Legea similitudinii; - Legea constanei volumului; Legea deformrii elastice n timpul deformrii plastice. Considerm o curb caracteristic =f() a unui material oarecare obinut prin ncercarea la traciune a unei epruvete cilindrice. Dac epruveta este solicitat pn n punctul B de pe curba caracteristic, aceast deformaie dispare pdat cu anularea forei axiale care a produs deformarea. Dac epruveta este solicitat n punctul D de pe

curb, atunci deformaia total t se compune dintr-o deformaie elastic e i o deformaie plastic p, deci:

t=e+p

9. Legea echilibrrii tensiunilor interioare suplimentare Sub aciunea forelor exterioare, odat cu deformarea corpului, n interiorul acestuia apar fore de rezisten numite eforturi. Totalitatea acestor fore interioare care acioneaz n jurul unui punct al corpului deformat, alctuiesc starea de eforturi n punctul considerat, constituie starea de eforturi a corpului. Att starea de eforturi ct i starea de deformare, difer de la un punct la altul n corpul supus deformrii datorit neuniformitii forelor care produc deformarea i forelor de frecare de pe suprafaa de contact dintre corpul supus i sculele cu care se execut deformarea. 10. Legea celei mai mici rezistene Legea a fost observat la deformrile prin refulare dar se aplic i la celelalte procedee de deformare prin presiune (matriare, extrudare, calibrare etc.). n decursul timpului, legii celei mai mici rezistene i s-au dar diferite formulri dintre care amintim urmtoarele: - Orice form a seciunii transversale a unui corp supus deformrii prin refulare, tinde s ia o form care are perimetrul minim la suprafaa dat; - Deplasarea punctelor corpului pe o suprafa perpendicular pe direcia forei de deformare are loc dup normala cea mai scurt dus la contur;

- n cazul posibilitii deplasrii punctelor ntr-un corp supus deformrii, fiecare punct se va deplasa n direcia celei mai mici rezistene. 11. Legea similitudini Aceast lege are o mare importan n domeniul prelucrrii metalelor prin deformare, ea se aplic n condiii de laborator n scopul cunoaterii modului de comportare n procesul de deformare a semifabricatelor n mrime real pe baza ncercrii unor epruvete de mici dimensiuni. Conform legii similitudinii, pentru condiii asemenea de deformare a dou corpuri asemenea d.p.d.v. geometric care au mrimi diferite, presiunile specifice de deformare sunt egale ntre ele, raportul forelor de deformare este egal cu ptratul raportului mrimilor liniare.

Legea similitudinii se poate aplica numai n cazul condiiilor asemenea de deformare i anume: - Compoziia chimic, structura i temperatura epruvetei, s fie identic cu a corpului real; - Gradele de deformare s fie egale; - Coeficienii de frecare dintre suprafeele de contact ale corpului i sculei s fie acelai; - Raportul vitezelor de deformare s fie invers proporional cu raportul dimensiunilor liniare; - Raportul dintre coeficienii transmisiei de cldur, la cele dou corpuri, s fie i el invers proporional cu raportul dimensiunilor liniare; - S se in seama de influena vitezei de deformare asupra rezistenei specifice. 12.Legea constanei volumului La deformarea plastic a metalelor i aliajelor se produc unele modificri structurale, suprimarea unor poroziti existente n material nainte de deformare sau prin apariia unor goluri datorit acumulrii unor imperfeciuni cristaline. La

un corp care a suferit anterior o deformare plastic (laminare, forjare etc.) variaia de volum este mai mic dect la un corp care nu a trecut printr-un astfel de proces de deformare. Considernd un element dintr-un corp ale crui dimensiuni nainte de deformare sunt x0, y0 i z0; iar dup deformare x1, y1 i z1 se poate scrie condiia de constan a volumului astfel:

x0*y0*z0 = x1*y1*z1 care se mai poate scrie:

13. Deformarea tensiunilor, tensorul tensiunilor, componente, dualitatea tensiunilor tangeniale Presupunem c un corp oarecare supus deformrii sub aciunea unor fore exterioare F1, este secionat, imaginar, cu un plan n dou pri. Dac ntr-un punct oarecare al suprafeei din planul al uneia din prile corpului secionat, se izoleaz un element de suprafa Ai asupra acestui element va aciona o rezultant a forelor interioare P, nclinat sub un unghi oarecare fa de suprafa. P= .

Efortul unitar depinde, ns, nu numai de cele trei elemente caracteristice ale vectorului forei (mrime, direcie i sens) i de orientarea suprafeei elementare, adic, de cele trei cosinusuri directoare ale normalei acesteia. n consecin, efortul unitar este o mrime mai complex dect un vector, este un tensor. Starea de eforturi unitare din jurul unui punct este perfect definit dac se cunosc cele 9 componente menionate mai sus. Aceste componente pot fi scrise sub forma urmtoarei matrice: = Efortul unitar se msoar n daNmm2. Componentele eforturilor unitare, efortul unitar P, avnd o orientare oarecare fa de plan, poate fi descompus ntr-o component , pe direcia normalei, numit efort unitar normal i o component , n planul seciunii numit efort unitar tangenial. Efortul unitar normal primete un singur indice i anume indicele axei cu care este paralel. Efortul unitar tangenial are doi indici; primul arat axa cu care el este paralel iar al doilea arat direcia normal la suprafa pe care el acioneaz. Dualitatea eforturilor unitare tangeniale, dac o suprafa plan a unui element de volum izolat dintr-un corp acioneaz un efort unitar tangenial, atunci pe o suprafa perpendicular pe prima, acioneaz un efort unitar egal cu primul i dirijat simetric fa de muchia comun (ambele eforturi unitare sunt ndreptate spre muchia comun sau pleac de la ea). innd seama de aceast teorem, rezult urmtoarele egaliti ntre eforturile unitare tangeniale de pe feele elementului de volum din figura de mai sus. xy = yx; yz = zy; zx = xz. 14.Tensiuni principale, stri liniare, plane i spaiale de tensiune Componentele efortului unitar pe o suprafa nclinat oarecare sunt deduse pentru un sistem de coordonate ales arbitrar. Fcnd o schimbare a sistemului de referin, se ajunge la o poziie particular a acestuia astfel nct eforturile unitare normale s aib valori extreme iar eforturile unitare tangeniale s fie nule. Componentele normale obinute vor coincide cu direciile axelor de coordonate i poart numele de eforturi unitare normale principale, i se noteaz cu 1, 2 i 3. Direciile axelor de coordonate n acest caz se numesc direcii principale i se noteaz cu 1, 2, 3.

Starea liniar de eforturi unitare, este cel mai simplu caz de solicitare, corespunznd situaiei n care dou dintre cele trei eforturi unitare principale sunt nule (2=0, 3=0). Dac se presupune c elementul supus unei stri liniare de eforturi unitare este raportat la un sistem de axe la care numai axa Oz coincide cu direcia principal. x*y = xz2.

Starea plan de eforturi unitare, corespunde cazului de solicitare n care unul din cele trei eforturi, unitare principale este zero. n acest caz, solicitarea elementului de volum este cea reprezentat n figurile de mai jos.

Dac numai una dintre cele trei axe coincide cu direcia principal, atunci tensorul devine:

Starea spaial de eforturi unitare, ntr-un punct corespunde solicitrii complexe la care toate cele trei eforturi unitare principale sunt diferite de zero. Dac planele de coordonate de referin coincid cu planele principale, elementul de volum solicitat de o stare spaial de eforturi unitare poate fi reprezentata astfel.

n acest caz, ase din cele nou componente ale tensorului eforturilor unitare sunt nule, astfel tensotul devine:

15.Tensorul sferic al tensiunilor si tensorul deviator Tensorul eforturilor unitare (3.3) poate fi descompus intr-o sum de doi tensori, tensorul sferic al eforturilor unitare Tm i deviatorul tensorului eforturilor unitare D definite dup cum urmeaz:

n care: Reprezint valoarea medie a eforturilor unitare. Starea de eforturi unitare exprimat cu ajutorul tensorului eforturilor unitare poate fi caracterizat prin cele dou componente ale sale; tensorul sferic care caracterizeaz o stare uniform de eforturi de ntindere sau de compresiune i deviatorul eforturilor unitare care exprim aceea parte din starea de eforturi unitare pe seama creia se produce modificarea formei corpului. 16. Deformaii i deplasri Considerm pentru nceput o stare liniar de tensiune i anume o bar dreapt solicitat la ntindere. Se raporteaz bara la axa Ox, avnd originea la unul din capete care este fix. Sub aciunea forei bara se deformeaz, iar o seciune tranversal oarecare aflat la distana x de origine se deplaseaz cu cantitatea u. O a doua seciune situat la distana dx de prima se deplaseaz axial cu o cantitate u+du, ntruct deplasarea axial este funcie continu de x i deci poate fi dezvoltat n serie Taylor din care s-au reinut numai primii termeni.

Lungirea specific n dreptul unei seciuni oarecare pe direcia axei longitudinale este egal cu:

Dup cum se poate constata din figur, starea de deformare a elementului de arie MABC const din deformaii liniare (lungirii sau contracii specifice) i deformaii unghiulare (de lunecare specific). ,1 Deformaiile liniare reprezint variaia lungimii unui segment dintr-un corp raportat la lungimea iniial.

Deformaiile unghiulare sau de lunecare specific reprezint variaia unghiului drept format din dou elemente liniare concurente ale corpului. Aceste deformaii se noteaz cu urmat de doi indici reprezentnd axele de coordonate care formeaz planul n care se msoar unghiul drept considerat. Ele sunt pozitive dac produc micorarea unghiului drept i negative dac l mresc. 17. Tensorul deformaiilor analogice cu spaiu de tensiune Ca i n cazul strii de eforturi unitare starea de deformaii n jurul unui punct se caracterizeaz cu ajutorul a nou componentte scrise sub forma unei matrice care poart denumirea de tensorul deformaiilor;

Prin analogie cu starea de eforturi unitare exist trei direcii principale n lungul crora lungirile au valori extreme, iar lunecarea specific este egal cu zero. n acest caz tensorul deformaiilor se scrie sub forma:

Tensorul deformaiilor poate fi descompus ntr-un tensor sferic al deformaiilor i un deviator al tensorului deformaiilor definite dup cum urmeaz:

n care:

i innd seama de relaiile de mai sus, este evident relaia: Un element de volum a crui deformaie este caracterizat de tensorul T va prezenta (n cazul general), att o variaie de form, ct i o variaie de volum. Deviatorul reprezint partea din deformaia elementului de volum care se datoreaz numai variaiei formei, eliminndu-se variaia de volum. Dimpotriv, deformaia descris de ctre tensorul sferic cuprinde numai variaie de volum, fr modificarea formei. 18. Relaii dintre tensiune i deformaii n rezolvarea unor probleme de plasticitate se folosesc diferite relaii ntre eforturi unitare i deformaii specifice. Astfel, n cazul unui corp izotrop raportat la un sistem de axe trirectangulare, asupra cruia acioneaz ntr-un punct eforturile X, Y, Z, xy, xz, yz se produc deformaiile X, Y, Z, xy, xz, yz ntre care se pot scrie relaiile:

care poart numele de relaiile generalizate ale lui Hooke. n relaiile de mai sus este coeficientul lui Poisson iar ntre B i G exist relaia:

n cazul determinrii strii de eforturi cnd se cunosc componentele deformaiilor, ecuaiile se pot scrie sub forma:

Din ecuaiile (3.30) se pot scrie relaiile ntre eforturile unitare i deformaiile specifice sub o form utilizat adesea n rezolvarea problemelor de plasticitate, astfel:

Din ecuaiile (3.28) prin nsumare se deduce uor o nou relaie ntre deformaii i eforturi sub forma:

Tot din relaiile (3.28), prin scdere se deduc ecuaiile:

Utilizarea relaiilor ntre eforturi i deformaii permit rezolvarea unor probleme practice de plasticitate ntlnite la prelucrarea metalelor prin deformare.

19. Starea plastic, ipoteza constantei tensiunilor tangeniale O problem important n teoria plasticiticitii o constituie stabilirea condiiilor de solicitare n care apare curgerea plastic pentru un corp dintr-un material dat sub aciunea unui sistem oarecare de fore. n cazul ncrcrii pe o singur direcie (ntindere sau compresiune simpl), curgerea plastic ncepe atunci cnd efortul unitar normal atinge valoarea limitei de curgere i este de ateptat c, n cazul unei stri de tensiune complexe, curgerea s fie legat de o anumit relaie ntre eforturile unitare principale. n general o asemenea relaie se poate scrie sub forma: care ar permite s se stabileasc combinaiile de eforturi unitare care pot determina apariia curgerii plastice, respectiv ar permite ca atunci cnd se cunoate comportarea unui material la ntindere i compresiune s se prevad comportarea sa la orice combinaie de eforturi unitare. n prezent nu exist nici o cale teoretic pentru calculul unei astfel de relaii, stabilirea ei fcndu-se pe baza unor ipoteze (criterii) de plasticitate, care consider un anumit fenomen sau altul drept esenial n apariia curgerii plastice. Dintre propunerile existente, n prezent se admit dou ipoteze, pe baza crora se precizeaz apariia curgerii plastice n metalele ductile: ipoteza constanei eforturilor unitare tangeniale ipoteza energetica de plasticitate. IPOTEZA CONSTANEI EFORTULUI UNITAR TANGENIAL MAXIM Aceast ipotez afirm c fenomenul de curgere apare atunci cnd efortul unitar tangenial maxim atinge o valoare critic egal cu cea a efortului unitar tangenial maxim ce ia natere la curgere, n cazul ncercrii la traciune sau compresiune. Valoarea maxim a eforturilor unitare tangeniale este dat de relaiile: - n cazul strii de eforturi unitare liniare;

iar unde c este limita de curgere la solicitarea de ntindere sau compresiune simpl, de unde rezult:

n aceste condiii prin nlocuirea lui 12, 23, 31 cu max, la trecerea n starea plastic, devin:

Dac se analizeaz relaiile rezult c ele nu pot fi valabile simultan. Pentru trecerea corpului n stare plastic este suficient s fie ndeplinit una dintre ele. Aceste relaii au avantajul c sunt mai simple i deci mai uor de aplicat n diverse situaii practice. 20. Ipoteza energetic a plasticitii n urma rezultatelor experimentale s-a constatat c atingerea curgerii plastice este foarte puin influenat de componenta tensorului sferic al unei stri de eforturi unitare, aceast teorie ia drept criteriu de apariie a curgerii plastice, energia potenial acumulat ntr-un corp sub influena solicitrilor exterioare. Conform acestei ipoteze starea plastic apare atunci cnd energia potenial acumulat n unitatea de volum a corpului supus deformrii atinge o valoare 1imit. tiind c energia de deformare W se compune din energia potenial de modificare a volumului W i din energia potenial de modificare a formei Wf se poate scrie: sau La apariia curgerii plastice corpul ncepe s-i modifice forma sub influena energiei poteniale Wf. Pentru a determina energia necesar modificrii formei este necesar s se cunoasc valorile corespunztoare pentru W i Wv. Valoarea energiei poteniale acumulat ntr-un element de volum asupra cruia acioneaz eforturile i care a suferit deformaiile corespunztoare, se determin cu relaia cunoscut din teoria elasticitii:

n relaie se introduc valorile corespunztoare ale deformaiilor deduse pe baza legii generalizate a lui Hooke obinnduse:

Energia destinat modificrii volumului poate fi determinat cu relaia:

21.Structura metalelor. Imperfectiuni cristaline. Cristale reale Metalele si aliajele in stare solidaa sunt corpuri formate dintr-un nr mare de graunti cristalini (cristalite) care formeaza structura policristalina . In cazul unui cristal atomii formeaza retea spatial . caracterizata printr-o dispunere ordonata a atomilor in spatiu. Structura cristalina spatial a metal se caracterizeaza prin celula elemtara , cel mai mic element geometric , prin a carui repetare in spatiu , in cele 3 directii se preproduce intreaga retea cristalina. Dupa forma celulei elementare ce formeaza reteau cristalina exista 3 sist de cristalizare : - cub cu volum centrat (fig4.1a) ; - cub cu fete centrare (fig4.1b) ; - hexagonal compacta (fig4.1c) O retea cristalina are urmatoarele caracteristici importante pt determinarea proprietatilor si comportarii materialului : a) Parametru retelei , diferenta dintre centrele a 2 atomi vecini pe muchia principala a retelei . b) Planele de maxima densitate atomic , sun acele plane din atomi care au cea mai compacta asezare. Cele mai compacte plane sunt acelea in care fiecare atom este inconjurat de 6 atomi , dispusi hexagonal (fig4.2). c) directiile de maxima densitate atomic , directiile pe care atomii sunt tangenti intre ei. Din fig 4.2 constatam ca in planele de maxima densitate atomic exista 3 directii (aa ;bb ; cc ) pe cand in planele cu densitate redusa din reteaua cum cu fete centrare sunt numai doua astfel de directii (aa si bb fig4.3)

Imperfectiuni cristaline si cristale reale. Daca celula elementara se repeat in cele 3 directii in spatiu se obtine retea cristalina perfecta , ceea ce in realitate nu exista cid oar o serie de defecte sau imperfectiuni. a) Imperfectiuni punctiforme constau din lipsa atomilor din unele noduri (locuri vacante ) sau trecerea unor atomi in spatial dintre noduri(atomi interstitiali). Ca urmare a agitatie termice a atomilor se produce o deplasare a atomilor prin retea , deoarece nodul parasit de un atom este ocupat de un atom vecin care la randui lasa loc gol s.a.m.d => difuzia. Daca metalul nu este pur d.p.d.v. chimicsi are atomi straini ,unele noduri pot fi ocupate de cei straini numiti si atomi de inlocuire sau de subtitutie (fig4.4) b) Imperfectiuni liniare , linii de dislocatii sau dislocatii se pot considera ca fiind limita care separa zonele neperturbate de cele perturbate ale retelei cristaline in urma unor anomalii de dispunere a planelor cristaline. Dislocatiile pot fi marginale (fig4.5) constau in existent unui plan atomic suplimentar , elicoidale (fig4.6) dispunerea atomilor dupa o elicie in jurul linie de dislocatie , mixte se intalnesc in cristalele reale si au linii curbe de dislocatii dese care au tat character marginal cat si eliocidal. c) Imperfectiuni de suprafata , suprafetele care delimiteaza portiuni spatiale de cristal cu orientari si proprietati diferite si in care sunt localizate defectiuni punctiforme si liniare. 22. Deformarea prin alunecare Reprezinta modul principal de deformare al cristalelor si consta in deplasarea relative de alunecare a unei parti din cristal in raport cu alta dealungul unor plane cristalografice numite plane de alunecare caracterizate printr-o densitate maxima de atomi.In procesul deformarii atomii metalului se deplaseaza un numar intreg de distante interatomice, intre cele 2 parti creandu-se un prag in directia liniei de alunecare. Deformarea prin maclare consta in rotirea unei portiuni din cristal in raport cu cealalta, fata de un plan numit plan de maclare. Portiunea deformata prin maclare reprezinta imaginea in oglinda fata de planul de maclare a portiunii nedeformate. Deosebirea fata de deformarea prin alunecare este aceea ca portiunea deformata isi schimba orientarea fata de portiunea nedeformata. Maclarea se produce in general in cazul solicitarilor prin soc al metalelor care cristalizeaza in sistemul cub cu volum centrat si hexagonal compacta si insoteste deformarea prin alunecare, influentand procesul de deformare in ansamblu.

23. Ruperea monocristalelor. Faza urmatoare procesului de deformare plastic este ruperea. La nivel microstructural, se disting 2 moduri fundamentale de rupere: prin separare sau clivare si ruperea prin forfecare. a) Ruperea prin separare sau clivare implica desfacerea legaturilor atomice de-a-lungul unor plane cristalografice cu legaturile cele mai slabe (plane de clivare) sub actiunea componentei normale a tensiunilor. b) Ruperea prin forfecare este localizata in plane favorabile alunecarii adica in plane cu densitate maxima de atomi, fiind o consecinta a ruperii legaturilor in aceste plane. Ruperea corpurilor policristaline. La sfarsitul deformarii plastic se produce ruperea corpului policristalin. Conform teoriilor actuale asupra ruperii, aceasta se produce ca urmare a formarii unor microfisuri, care se largesc si avanseaza pana la desfacerea completa a materialului. Formarea microfisurilor este determinate de blocarea si acumularea dislocatiilor la diferite obstacole existente in cristalele agregatului policristalin (limita de graunti, atomi straini, incluziuni etc) 24. Proprietatile corpurilor policristaline Metalele reale reprezinta de fapt aggregate policristaline in care exista limite de graunte. Aceste defecte de suprafata se opun deplasarii dislocatiilor si deci impugn aplicarea unor tensiuni mai mari pentru a provoca si intretine curgerea plstica. De aceea corpurile policristaline au limite de curgere mai mari decat ale monocristalelor. Cu cat lungimea totala a limitei de graunti este mai mare in aceeasi unitate de volum, cu atat limita de curgere va fi mai mare. Aceasta inseamna ca limita de curgere creste odata cu micsorarea grauntilor. Influenta marimii de graunte asupra propretatilor mecanice se pune in evidenta si prin forma curbelor de tensiune-deformare la incercarea de tractiune (fig 4.19)

Din figura se mai remarca faptul ca deformarea plastic de pe portiunea AB respective AB este insotita de o crestere a tensiunii. Aceasta arata ca in corpul metalic se acumuleaza dislocatii care treptat se blocheaza. Fenomenul de durificare prin deformare plastic ilustrat de curba de curgere AB(AB) se numeste ecruisare. Deformarea plastic a corpurilor policristaline se compune din a. Deformarea plastic a grauntilor policristalini sau deformarea intracristalinului b. Deplasarea relative a grauntilor unii fata de altii sau deplasarea intercristalina. Datorita orietnarilor diferite ale grauntilor corpului policristalin sub actiunea fortelor exterioare deformarea plastic va incepe mai intai in grauntii cu orientarea favorabila a planelor de alunecare fata de directia fortelor exterioare. Restul grauntilor se vor deforma elastic mai mult sau mai putin.. Inc azul unor forte exterioare de intindere sau compresiune, orientarea cea mai favorbaila ptr inceperea deformarii palstice o au grauntii cu planele de alunecare situate cat mai aproape la 45 grade de directia forteoi exterioare In timpul deformarii plastic la rece apar o serie de modificari ale proprietatilor fizico chimice ale corpurilor policristaline datorita multiplicarii si blocarii dislocatiilor. Astfel, cu cresterea gradului de deformare ( ) cresc proprietatile de rezistenta, limita de curgere, rupere, duritate, etc. fenomen ce poarta denumirea de ecruisare. 25. Influenta incalzirii asupra materialeloir ecruisate Materialul metallic ecruisat se afla intr- stare in afara de echilibrul structural si fizico-mecani , exprima prin tensiuni interne localizate in reteaua cristalina si de dislocatii. Aceasta stare este o urmare a faptului ca o parte din energia folosita in procesul de deformare ramane in materialul deformat. Pt readucere mat in starea de echilibru este necesar sa se atomilor o cantitate de energie necesare pentru activarea difuziei , un interes practice este influenta temperaturii asupra mat metal ecruisate. Fig 4.20 diagrama de ecruisare (stanga) si variatia structurii si proprietatilor mater. Ecruisat , dupa incalzire la diferite temepraturi (dreapta). Cel mai important fenomen care se produce la incalzirea sub temperature de recruisare este poligonizarea fig4.21. Prin incalzire , dislocatiile se deplaseaza si se aseaza una sub alta, formand pereti de dislocatii; ca urmare reteaua cristalina se relaxeaza si revine spre structura de exhilibru ,

fragmentandu-se ,a.i. fiecare plan atomic curnaat se transforma intr-o linie franta poligonala fig4.21b. polimerizarea are 2 efecte asupra mat metallic , - se elimina o mare parte din tensiunile interne relaxare sau detensionare ; - si unele proprietati fizice revin la valorile caracteristice starii de exhilibru rezistivitatea si magnetismul scad. La temperature de recristalizare , in mat ecruisat si poligonizat se produce o schimbare calitativa in sensul ca pe limitele grauntilor alungiti apar germeni noi poliedrici , de dimensiuni f mici . acestia cresc apoi prin difuzie si materialul recristalizeaza total. Recristalizarea incepe la temp T recr si se desfasoara rapid la tem ceva mai ridicate, in intervalul de recristalizare propr mecanice variza rapid in sensul intoarcerii spre valorile de ehilibru (HB scade , creste ).Dupa incheierea proc de recristalizare , proprietatile respective variaza mai lent cu temperature; procesul structural care sta la baza acestei variatii mai lente este cresterea grauntelui recristalizat. Temperatura de recristalizare este importanta deoarece ea desparte domeniul deformarii plastic la rece de cea la cald pt material : daca tem de deformare este situate sub aceea de recristalizare materiall se ecruiseaza si deformarea plastica este o def la rece , iar daca tem de deformare este mai mare decat temp de recristalizare , in material se produce numai o ecruisare temporara , care se atenueaza rapid , astfel incat deformarea se face la cald.

26. Analiza procesului de taiere cu foarfece si cutite paralele Taierea cu foarfece si stante este procedeu tehnologic de prelucrare care intra in separarea totala sau partial a unei parti din semifabricat prin forfecare cu taisuri associate (fig5.1). Proceseul de taiere decurge in 3 faze : - faza de solicitare elastic , in care muchiile taietoare patrund in material producand si o usoara incovoiere a materialului in apropierea taisurilor associate - faza de solicitare in stare plastic, care apare pe masura ce apasarea celor doua muchii taietoare creste, eforturile unitare ajungand la limita de curgere. - faza de rupere in care in urma acumularii si blocarii dislocatiilor se formeaza microfisuri apoi macrofisuri care duc la separarea materialului. Pe suprafata proaspat taiata a semifabricatului se observa zone distinct , o muchie rotunjita (fig5.2 a) , o zona lucioasa (b) corespunzatoare unei separari prin alunecare , o zona grauntoasa corespunzatoare ruperii materialului (c) si o bavura ascutita (d) care poate fi mai mare sau lipseste ,in fctie de tipul mater , starea si caracateristicile taisurilor associate. Catre sfarsitului fazei de solicitare plastic apar microfisuri care apar mai intai la muchiile taietoare ale placii de taiere , apoi macrofisuri ce favorizeaza ruperea pe portiunea ramasa de grosime hr (fig5.1) care formeaza un aspect grauntos. Directia de propagare a fisurilor formeaza unghi alfa (fig5.1) cu directia de deplasare a muchiilor taietoare. Inaltimea h de la care incep sa apara fisuri in fata muchiei taietoare variaza intre 01. Si 0.5 g avand insa valori mai mari in cazul materialelor cu plasticitate mare.

In zona de taiere metalul sufera modificari importante ale structurii si se ecruiseaza , adancimea stratului ecruisat depinde de grosimea , propr si structura initiala a materialului , de valoarea jocului , calitatea muchiilor taietoare precum si de viteza de taiere. Separare materialuil in decursul procesului de taiere incepe din momentul in care eforturile unitare transmise prin cele doua taisuri associate , creeaza pe grosimea materialului zona de deformare plastic care se intrepatrund. Momentul inceperii curgerii plastic depinde de starea de eforturi unitare , de schema de solicitare si este puternic influentat de marimea solicitarii de compresiune spatial ,de tensorul sferic al deformatiilor. Prin taierea cu foarfece se obtin din foi de table semifabricate sau chiar piese separate , cu anumite forme si dimensiuni , precum si fasii utilizate ulterior pt obtinerea unor piese prin stantare si matritare. La taierea cu foarfeci se utilizeaza frecvent foarfece cu cutite paralele , inclinate , disc si foarfece vibratoare. Taierea la foarfece cu lame paralele se utilizeaza la debitarea tablelor subtiri si inguste , sub forma de semifabricate sau piese finite. Acest tip de foafece se caracterizeaza prin pozitia paralela a cutitului mobil fata de cel fix sau piese place , nedeformate. Geometria muchiilor taietoare este determinate de ungh de taiere (fig5.4) care de obicei = 90 , unghiul de asezare , ungh de degajare si de ascutire . In procesul de taiere , muchiile taietoare actioneaza asupra materialului cu o forta P (fig5.5). Fortele de taiere pe directive vertical P dau nastere unui cuplu M=Pxa sub actiunea caruia materialul tinde sa se roteasca intre cutite cu un unghi , creand astfel o forta laterala T care tinde sa distanteze cutitele. Rotirea semifabricatului se poate produce pana cand cuplul dat de fortele P este echilibrat de catre cuplul dar de fortele T , deci Txb= Pxa . Reprezentand graphic variatia fortei de taiere in fctie de cursa (fig5.6) se observa ca acestea nu este constanta ci prezinta un maxim . La taierea cu foarfeci cu muchii taietoare paralele , forta maxima de taiere se poate determina cu relatia : Pmax = r xLxg , in care r este rezistenta la forfecare , L lungimea conturului taiat , g grosimea mat. Lucrul mecanic consuma in timpul taierii reprezinta produsul dintre forta de taiere si distant parcursa de cutit. Forta este variabila in proc de taiere , pt calculul lucrului mechanic se ut forrta medie Pmediu = P [daN] , coefficient 0.3-0.75 , P forta maxima de taiere.

27. Decuparea si perforarea de precizie Procedeele de decupare si perforare de precizie se diferentiaza in 2 grupe : procedee prin care se creeaza o presiune ridicata asupra materialului in apropierea zonei de taiere si ; - procedee bazate pe folosirea elementelor active cu muchii rotunjite . La procedeele din prima grupa , creandu-se o presiune ridicata asupra materialului , care atinge si chiar depaseste valoarea lui c , apare o stare de compresiune in volum , care imbunatateste prprietatile plastic ale mat. Ca urmare nu apar fisuri de foarfecare si supfarata taieturii rezulta neteda pe toata grosimea material. Pt crearea presiunii inalte se folosesc diferite metode , pt piese mari presiunea ridicata poate fi data de un tampon inferior cu arcuri disc sau inelare (fig5.34.). Pt piese mici , si perforarea gaurilor de precizie

,presiunea ridicata poate fi create de un tampon cu arcui inelare care actioneaza asupra semifabricatului (fig5.35). La procedeele moderne presiunea ridicata asupra mat se obtine cu un element prevazut cu o muchie proeminenta ascutita care patrunde in material in apropierea conturului piesei stantate (fig5.36). Semifabricatul este impins spre poanson creandu-se o presiunea f inalta in zona de taiere , supraf taiata rezultand neteda iar dimensiunile conturului au precizie ridicata. Din grupa procedeelor bazate pe presarea puternica a materialului face parte si stantarea reversibila de precizie (fig5.37.)

Taierea are loc in 3 faze ; - faza de deplasare in jos a elementelor active superioare , strangandu-se astfel semifabricatul prin apasarea lui pe partile active inferioare ; - deplasarea in sus a poansonului inferior , ce patrunde in semifabricat cu 25% din grosimea mat; - deplasarea in jos a poansonului superior care realizeaza taieera complete a materialului. La decuparea pieselor cu contur complicat sin material moi , mecanica fina , se aplica procedeu de decupare cu un poanson de dim mai mari decat orificiul din placa active. Are loc presarea materialului prin orificiul placii active similar extrudarii. Curatirea prin stantare este un alt procedeu pt imbunatatirea preciziei pieselor decupate sau perforate in prealabil , prin care se obtin dimensiuni precise , muchii ascutite si o suprafata neteda a taieturii. Curatirea prin taierea adaosului de prelucrare , consta in taierea unei aschii subtiri de material pe conturul piesei sau a gaurii , fazele procesului (fig5.38). Semifabricatul stantat in prealabil , se aseaza pe placa de taiere su partea bombata in joss au in sus pt perforare. Curatirea pt materiale mai subtiri sau in doua operatii pt cele groase pe prese simple sau cu vibratii. Curatirea prin stantare a gaurilor se executa in general pt gauri cu diametru mic si piese cu grosime mare (fig5.39).

28. Analiza procesului de indoire Indoirea este operatia de deformare plastic prin care se modifica orientarea unei parti semifabricat in raport cu cealalta prin rotire in jurul unei muchii rectilinii. Deformarea semifabricatului la indoire se produce sub actiunea fortelor de deformare care produc un effort de incovoiere (fig 6.1) Sub actiunea fortelor de deformare in semifabricat apare o stare de eforturi unitare neuniforma pe grosimea materialului careia ii corespunde o stare neuniforma de deformare. Astfel la un semifabricat plan de grosime g supus indoirii fibrele de metal din partea exterioara a indoirii sunt solicitate la compresiune iar fibrele din partea exterioara a indoirii sunt solicitate la intindere (fig 6.2)

Eforturile de intindere si compresiune care apar la indoire depasesc limita de curgere ca urmare deformatiile sunt remanente La indoirea benzilor scurte are loc o puternica deformare a sectiunii transversal; micsorarea grosimii, latirea in interiorul indoirii cu formarea unei curburi transversal si ingustarea spre partea exterioara. La indoirea cu raze de curbura mici, tensiunile si deformatiile nu se concentreaza sub muchia poansonului ci se propaga pe o lungime mare a semifabricatului intre reazime. Ca urmare semifabricatul se va incovoia dupa o curba parabolica cu o curbura din ce in ce mai mare si cu micsorarea bratului de incovoiere (fig 6.3)

29. Raza minima de indoire si revenirea palstica la indoire Raza minima de indoire semifabricatele supuse operatiei de indoire nu pot fi obtinute cu raza de indoire oricat de mici, deoarece la un moment dat se produce fisurarea si chiar ruperea materialului. Raza minima de indoire depinde de rezistenta materialului solicitat la intindere. Marimea razei minime de indoire depinde de proprietatile fizico- mecanice ale materialului, unghiul de indoire, starea muchiilor semifabricatului, pozitia lineii de indoire in raport cu directia de laminare, etc. Ptr determinarea razei minime de indoire se considera un semifabricat (fig 6.10) cu grosimea g indoit la un unghi oarecare cu o raza la interior r min.

Considerand ca stratul neutru se afla in pozitia stratului mediu, deci: n = min + ; deformatia de alungire la fibrele extreme r sepoate scrie 0 astfel: = de unde rezulta = (6.24)

Deformatia maxima de alungire in fibrele de pe suprafata exterioara pentru raza minima de indoire se poate considera egala cu deformatia maxima de intindere care apare la o epruveta solicitata la intindere inainte de aparitia gatuirii. Intre gatuirea relative constantei volumului ( si alungirea relative = Al) se poate scrie relatia: , pe baza legii .

(6.25) Inlocuind valoarea lui din relatia 6.24 cu valoarea data la relatia 6.25 si tinand cont ca deformatia maxima admisibila este data de coeficientul de gatuire relative inaite de aparitia gatuirii (6.26) , rezulta

Directia liniilor de laminare influenteaza asupra marimii razei minime de indoire. Atunci cand efortul unitary este orientat in lungul liniilor de laminare raza minima se poate lua de 1,5..2 ori mai mica decat atunci cand este perpendicular pe liniile de laminare. Cand pe marginea semifabricatului sunt bavuri pe partea supusa la intindere razele de indoire se iau de 23 ori mai mari decat in situatia cand ar fgi situatepe partea compirmata a materialului. In diferite situatii raza minima de indoire se determina cu ajutorul unor relatii empirice simple cum ar fi: unde K este un coefficient care depinde de natura materialului si grosimea semifabricatului. Revenirea elastic la indoire Deformarea plastic produsa in cursul operatiei de indoire este insotita de o deformare elastic. Din aceasta cauza dupa incetarea actiunii fortelor de deformare piesa tinde sa revina la forma initiala. Aceasta modificare a formei piesei indoite pe seama elasticitatii semifabricatului se numeste revenire elastica a materialului. Revenirea elastic (fig 6.11) influenteaza atat asupra unghiului de indoire cat si asupra marimii razelor de indoire.

Data fiind complexitatea factorilor care influenteaza marimea unghiului de revenire elastic pentru determinarea acestuia se folosesc formule empirice simplificate, Astfel pentru indoirea in V se utilizeaza relatia: (6.28) Pentru indoirea in U unghiul de revenire elastic se determina cu relatia: (6.29); in care K este un coeficent egal cu 1- care tine seama de pozitia stratului neutru; l - distanta intre reazimile placii de indoire; bratul de indoire .

In ipoteza ca arcuirea raze este uniforma de-a lungul piesei indoite, valoarea razei se poate determina cu suficienta recizie pe baza egalitatii lungimii arcelor corespunzatoare razelor inainte si dupa arcuire: = , adica: r = (6.30)

30. Analiza procesului de ambutisare Prin ambutisare se intelege modificarea formei unei semifabricat de la forma plana la cea cava sau marimea adancimii unui semifabricat cav cu sau fara modificarea intentionata a grosimii peretilor fig7.1

Procesul de ambutisare incepe prin apasarea poansonului asupra materialului producand o deformare elastic progresiva in apropierea muchiilor active ale poansonului si placii de ambutisare care se transforma apoi in deformare plastica. Ca urmare a deformarii plastic in zona de racordare a poansonului materialul se subtiaza. Procesul de ambutisare nu incepe cu deformarea plastic a flansei ci cu ambutisarea locala care se produce pe muchiile active ale poansonului si placii de ambutisare. Ambutisarea locala duce la apritia sectiunii periculoase in apropierea racordarilor la fundul piesei. Datorita fenomenului de ecruisare rezistenta materialului in zona din apropierea racordarilor de la fundul piesei creste sic a urmare procesul de ambutisare continua prin deplasarea zonei de deformare spre marginea flansei. O piesa ambutisata se obtine in urma deformarii semifabricatului in una sau mai multe operatii. Necesitatea deformarii in una sau mai multe operatii se apreciaza in practica cu ajutorul coeficientului de ambutisare care reprezinta raportul dintre dimensiunea piesei finite si dimensiunea semifabricatului

31. Analiza strii de eforturi unitare si de deformare Procesul de ambutisare este caracterizat prin apariia unei stri de eforturi unitare i de deformare complexe n timpul creia, un element al semifabricatului plan se alungete n direcie radial i se scurteaz n direcie transversal. Deplasarea i deformarea continu a flansei si micorarea diametralul ei este posibil ca urmare a prezentei unor eforturi unitare de tragere radial i de compresiune tangentiala. In felul acesta se poate considera c starea de eforturi la deformarea unui semifabricat plan, n procesul de ambutisare, este o stare plan de eforturi unitare

Sistemul de coordonate ales pentru analiz strii de eforturi unitare este un sistem de coordonate plane si dup care snt orientate eforturile unitare i care constituie n acelai timp eforturi unitare normale principale. Starea de eforturi unitare la ambutisarea unui semifabricat intr-o pies cilindric este determinat de fenomenul de modificare continu a poziiei i dimensiunilor flanei semifabricatului n vederea transformrii ei n perete vertical; frecarea ntre semifabricat si elementele activei, fenomenul de ndoire i dezdoire a materialului la trecerea de pe suprafaa plan a plcii de ambutisare pe partea racordat cu raz acesteia si ieirea de pe partea racordat pe partea cilindric. Efortul unitar de tragere radial poate fi scris sub forma:

32. Determinarea formei si dimensiunilor semifabricatelor la ambutisare Pentru determinarea formei si dimensiunilor semifabricatului se ine seama de faptul c n procesul de deformare plastic volumul rmne constant, adic, volumul semifabricatului este egal cu volumul piesei finite. La ambutisarea fr subierea pereilor, modificarea grosimii pereilor se poate neglija i n consecin, determinarea dimensiunilor semifabricatului se face din condiia de egalitate a suprafeei semifabricatului si piesei. Deoarece n urma procesului de ambutisare, marginile piesei rezulta neregulate datorit anizotropiei materialului, este necesar s se prevad si un adaos care n final se ndeprteaz prin operaia de tundere. La ambutisarea cu micorarea grosimii pereilor, determinarea dimensiunilor se face prin egalarea volumelor semifabricatului si piesei. Pentru determinarea dimensiunilor semifabricatelor la ambutisarea pieselor de configuraii diferite se folosesc diferite metode Determinarea dimensiunilor semifabricatelor pentru ambutisarea pieselor de revoluie de configuraie simpl. In cazul ambutisrii fr subierea matarialulul, dimensiunile semifabricatelor se determin din egalitatea suprafeei semifabricatului si piesei finite cu luarea n considerare a adaosului pentru tunderea marginilor. Semifabricatul are form circular, al crui diametru se determin cu relaia:

Determinarea dimensiunilor semifabricatului pentrti ambutisarea pieselor de revoluie cu configuraie complex Determinarea ariei pieselor de revoluie de form complex este mai dificila, piesele neputndu-se mpri cu uurin n elemente simple, in acest caz suprafaa se calculeaz cu ajutorul teoremei lui Guldin-Pappus, comforrn creia, suprafaa unui corp de revoluie, generat prin rotirea in jurul axei a unei curbe de form oarecare situat in acelai plam, este egal cu produsul dintre lungimea generatoarei i traiectoria centrului ei de greutate.

Diametrul semifabricatului se determin apoi cu relaia:

33. Determinarea formei ai dimensiunilor semifabricatelor pentru ambutisarea pieselor paralelipipedice. Ambutisarea pieselor paralelipipedice reprezint un: proces de deformare plastic complex caracterizat prin aceea c deformaia este neuniform de-a lungul perimetrului piesei. Ca si n cazul pieselor de revoluie la piese de forma cutiilor pentru stabilirea semifabricatului se ine cont c aria semifabricatului este egal cu aria piesei finite. Deoarece marginile piesei rezult neregulate, trebuie s se prevada n general, un adaos pentru tundere. Caracterul deformaiilor care apar la ambutisarea pieselor de forma paralelipipedic, depinde de parametrii geometrici ai piesei si anume:inaltimea relativ , lungimea relativ si raza de racordare relativa dintre pereii piesei.

In funcie de combinaiile factorilor de mai sus si de diferitele grade de mpingere a materialului spre pereii laterali, se aplic diferite metode de stabilire a semifabricatelor. 34. Elaborarea procesului tehnologic si calcule tehnologice la ambutisare In funcie de gradul de deformare, forma si dimensiunile piesei, grosimea relativ a semifabricatului, ambutisarea poate fi realizat intr-o singur operaie sau n cteva operaii. Pe ct posibil,se urmrete ca ambutisarea s fie realizat ntr-un numar cit mai mic de operaii, executate cu un grad de deformare ct mai mare, fr recoaceri intermediare. Calcule tehnologice la ambutisarea pieselor cilindrice fr flansa Criteriul folosit pentru stabilirea tehnologiei de deformare este coeficientul de ambutisare, definit cu ajutorul raportului:

In condiii ideale de ambutisare, coeficientul de ambutisare, determinat pe baza teoriei plasticitii are o valoare apropiat de 0,37. In realitate, posibilitile de deformare snt limitate de fenomenele de frecare, de efectele de ncovoiere, de ecruisare,etc. ceea ce face ca aceasta s aib valori mai mari. Pentru materialele cu o plasticitate buna coeficientul de ambutisare care poate fi realizat practic, este ntre 0.5-0.55

Calcule tehnologice la ambutisarea cu flansa Ambutisarea pieselor cilindrice cu flan ngust se face ca n cazul pieselor cilindrice fr flan. La ambutisarea pieselor cilindrice cu flan lat, coeficientul de ambutisare definit cu relaia nu mai poate fi utilizat deoarece in acest caz semifabricatul plan nu se mai transform n ntregime n perete vertical. In calculele tehnologice pentru ambutisarea pieselor cu flansa lat, se utilizeaz coeficientul convenional al primei operaii de ambutisare , care, reprezint raportul dintre diametrul d al piesei ambutusate si diametrul dy al unui disc plan din care s rezulte o pies fr flan, cu nlimea h ;

35. Prese cu excentric Aceste prese sunt foarte rspndite n atelierele de presare, fiind folosite pentru operaii de stanare si matriare care necesit o curs scurt pentru deplasarea poansonului n timpul lucrului. Ea are la partea superioar un excentric 6 care antreneaz culisorul port-poanson 8 prin intermediul unei biele 7 ntr- micare rectilinie alternativ. Antrenarea arborelui cu excentric 5 se face

cu ajutorul unui motor 1. Presa este prevzut cu un volant 3 pentru uniformizarea micrii arborelui.

Prese cu manivela Aceste prese se aseamn cu presele cu excentric deoarece pentru transformarea micrii de rotaie a arborelui n micare de translaie rectiliniealternativ a culisorului presei se folosete tot mecanismul biel manivel. Presele cu manivel snt prevzute cu doi montanii care formeaz un cadru i ntre care, pe ghidaje special construite, culiseaz culisorul presei. La partea superioar a presei se afl de obicei un arbore cotit care se cupleaz cu culisorul presei printr-un mecanism biel-manivela. Presele cu manivel se folosesc pentru operaiile de tanare i matriare care au nevoie de o curs mai lung dect a preselor cu excentric. Schema cinematic a unei prese cu manivel cuprinde n general aceleai elemente ca presa cu excentric diferena const n modul particular de aezare al acestora.

36. Extrudarea Extrudarea este procedeul de prelucrare prin deformare plaetica care const n trecerea forat a materialului, datorit unei forte de compresiune, printr-un orificiu cu seciune mai mic decit a materialului comprimat.

Materialele prelucrate prin extrudare trebue s aib o plasticitate bun, de aceea, acest procedeu de prelucrare a fost utilizat la nceput pentru obinerea de semifabricate si piese finite din aliaje neferoase. Pe baza experienei acu mulate la extrudarea metalelor i aliajelor neferoase i prin utilizarea unor lubrefiani corespunztori s-a trecut i la extrudarea oelului. In funcie de modul sau direcia i sensul de curgere a materialului ce se extrudeaz, procedeele de extrudare se clasific n: extrudare direct, indirect i combinat. In cazul extrudrii directe, direcia i sensul de curgere al materiaiului ce se extrudeaz sunt aceleai cu direcia i sensul de deplasare a poansonului. La extrudarea indirect materialul se deplaseaz n sene invers fa de sensul de deplasare al poansonului, iar la extrudarea combinat materialul se deplaseaz concomitent n ambele sensuri. Analiza strii de eforturi unitare si de deformare Procesul de extrudare se caracterizeaz printr-o stare de eforturi unitare i de deformare neuniform care influeneaz n cea mai mare msur calitatea produsului obinut. Procesul de deformare are loc ca urmare a forelor exterioare care acioneaz asupra semifabricatelui, constituite din; fora sau presiunea de apsare a poansonului, componentele de presiune normal de pe suprafaa de lucru a cavitii matriei si forele de frecare exterioar.

37. Procedee speciale de ambutisare si deformare plastica In scopul intensificrii proceselor de deformare si pentru a usura prelucrarea prin ambutisare a pieselor de dimensiuni mari si a matritelor mai greu deformabile, se recurge tot mai des la procedee speciale de deformare plastic care includ ambutisarea cu subtierea peretilor, ambatisarea cu nclzirea flanei si rcirea pereilor, ambutisarea cu ajutorul cauciucului, ambutisarea hidraulica, deforearea cu ajutorul explozivilor brizani, deformarea electrohidraulic, deformarea magneto-dinamic, deformarea n camp ultrasonic, etc. Ambutisarea cu subierea grosimii pereilor Ambutisarea cu micorarea intenionat a grosimii pereilorse caracterizeaz prin aceea c n procesul de ambutisare grosimea pereito semifabricatului se micoreaz. Prin utilizarea ambutiesarii cu subtierea grosimii pereilor ae poate realiza un grad nalt de deformare, obtnandu-se piese cu un raport mare ntre nlime si diametru.

Tragerea pe calapod Tragerea pe calapod se utilizeaz pentru fabricarea pieselor mari de forma complexa din tabl subire cum ar fi aparatorile pentru roi la autovehicole. Operaia de tragere pe calapod, a pieselor cu curbur simpl sau dubl, se realizeaz pe prese hidraulice speciale. Marginile semifebricatului se prind n

dispozitivele de fixare ale mainii dup care , se pune n micare calapodul, care, deplasndu-se de jos n sus, realizeaz deformarea.

Ambutisarea cu nclzirea flansei gi rcirea pereilor piesei Ambutiearea cu nclzirea flanei se folosete n special pentru obinerea pieselor din aliaje de magneziu, titan i aluminiu prin mrirea gradului de deformare pe seama creterii locale a plasticitii materialului. nclzirea electric se face cu ajutorul unor instalaii special cuprinse ntre placa de ambutisare (1) gi elementul de reinere (2) ale matriei. Inclzirea flanei se face eu ajutorul unor rezistene (4), iar pereii piesei ambutisate se rcesc prin contact cu poansonul (3) care este rcit cu ajutorul unui circuit de ap care trece prin canalul elicoidal (a). Ambutiaarea cu ajutorul cauciucului Ambutisarea cu ajutorul cauciucului se aplic pe scar larg pentru obinerea pieselor din table subiri din materiale cu plasticitate buna. Sculele pentru ambutisare i formare cu ajutorul cauciucului snt simple. In procesul deformrii cauciucul formeaz un mediu cu presine hidrostatic ridicat, uniform distribuit, care determin semifabricatul s ia forma elementelor active.

Ambutisarea hidrauluic Ambutisarea hidraulic se utilizeaz pentru obinerea pieselor de forma conic, parabolic, sferic, etc. ntr-o singur operaie.Ambutisarea hidraulic se execut prin intermediul presiunii unui lichid asupra semifabricatului.

Deformarea cu energii si viteze mari cu ajutorul explozivilor brizani Pentru deformarea cu energii i viteze mari se folosete energia obinut prin detonarea unor explozivi. Aceti explozivi se caracterizeaz prin viteze foarte mari de propagare a undei de presiune, timpul de aciune asupra semifabricatului fiind foarte scurt.

Deformarea n mediu lichid, constitute procedeul cel mai raional datorit transmiterii mai uniforme a presiunii asupra semifabricatului. Mediul lichid cel mai avantajos este apa. Deformarea n mediu solid se realizeaz de obicei folosind ca madiu de transmitere mai ales nisipul si alicile.In comparaie cu apa, nisipul transmite mai slab energia spre semifabricat.

Deformarea electcrohidraulic Deformarea electrohidraulic face parte de asemenea din categoria prelucrrilor cu energii si viteze mari. Ea se caracterizeaz prin aceea c energia de deformare se transmite asupra semifabricatului la valori bine determinate. Deformarea se

produce prin aciunea undei de presiune care ia natere ca urmare a descrcrii energiei acumulate de condensatorii C ntre electrozii I si II

Deformarea magnetodinamica

Deformarea in camp ultrasonic

38. Fasonare Este prelucrarea efectuat prin modificarea local a formei semifabricatelor, operaiile cel mai des ntlnite fiind rsfrngerea marginilor, gtuirea, umflarea i reliefarea. Reliefarea Reliefarea este operaia de deformare local materialului, cu scopul obinerii unor adncituri i proeminene, pentru obinerea unor nervuri de rigidizare, inscripii, desene etc. Deformarea se face pe seama ntinderii semifabricatului de aceea este necesar stabilirea dimensiunilor proeminenelor i nervurilor pentru a nu depi solicitarea materialului piesei. Cea mai rapndit operaie de reliefare este operaia de matriar e a nervurilor de rigidizare

Rasfringerea Marginilor Operaia de rsfrngere a marginilor se execut n vederea formrii unei borduri la semifabricate perforate anterior sau la marginea exterioar a unei piese. Tot prin rsfrngerea marginilor se poate mri nlimea unei piese dup ambutisare i perforarea fundului .

Gtuirea Este o operaie de deformare local care se efectueaz la capetele sau pe diferite poriuni ale unor evi sau piese cave, an vederea reducerii dimensiunilor transversale. In urma deformrii piesa poate cpta o form conic, conic prelungit cu o parte cilindric, sferic etc.

Gituirea se realizeaa ca urmare a unei compresiuni tangeniale puternice, de aceea n zona supus gtuirii grosimea materialului se mrete. Creterea grosimii materialului se poate determina cu relatia: n care: D-este diametrul nainte de deformare d-diametrul dup deformare; g-grosimea iniial a semifabricatului. Umflarea Este operaie de deformare local, cre se efectueaz pe diferite poriuni ale unor evi sau piese cave, n vederea mririi dimensiunilor transversale.Umflarea

se execut ntr-o matri demontabil pentru a putea scoate piesa dup deformare.

Datorit ntinderii materialului n zona deformat, grosimea acestuia se micoreaz, grosimea materialului dup umflare se poate determina cu relaia: In cafe: D i d sunt dimensiunile transversale nainte i respectiv dup deformare. 39. CLASIFICAREA STANTELOR SI MATRITELOR Stanele si matriele folosite la prelucrrile prin deformare plastic la rece au o foarte mare varietate constructiv si funcional, fiind proiectate si realizate pentru diferite tipuri de piese si operaii de prelucrare. Ele pot fi clasificate dup trei criterii: 1) tehnologic ( dup felul si combinarea operaiilor); 2) constructiv (dup modul de ghidare); 3)de exploatare (dup felul avansului semifabricatului si modul de scoatere a pieselor i deeurilor). Dup criteriul tehnologic, tanele i matriele se mpart n diferite grupe: -tane pentru operaii de taiere ( retezare, decupare, perforare,etc.) -matrie pentrm operaii de ndoire, ambutisare, fasonare, formare prin presare (extrudare, refulare, calibrare, etc.) Dup criteriul constructiv, tanele i matriele se clasific n dou grupuri: -tane gi matrie fr ghidare proprie; -tane i matrie cu ghidare proprie. Dup criteriul de exploatare, n funcie de procedeele aplicate: -dupa felul avansului i aezrii semifabricatelor -dup felul de scoatere al pieselor -dup modul de nlturare a deeurilor. Constructia Stantelor

Stana pentru decupare fra ghidare proprie : Stanele fr elemente proprii de ghidare se folosesc la executarea decuprii pieselor brute cu diametrul sub 30 mm si la serii reduse de fabricaiei. 1-Poansonul 2-placa de tiere 3-inel de atrngere 4-placa de baz Placa de baz este prevzut cu un orificiu care asigur cderea piesei prin orificiul din masa presei.

Stan pentru decupare cu plac de ghidare i opritor fix 1-placa de baz 2-placa activ 3-riglele de ghidare a materialului 4-suportul 5-placa de ghidare a poansonului 9-stifturi 8-suruburi 7-opritor

40. DETERMINAREA CENTRULUI DE PRESIUNE AL STANTELOR SI MATRITELOR Pentru instalarea stanelor i matrielor pe prese, legtura dintre culisor i semimatria mobil se face prin intermediul cepurilor. Cepurile de prindere se monteaz n placa de capt pe direcia rezultantei forelor de lucru. Poziia rezultantei forelor de lucru se numete centru de presiune.

In cazul cnd avem un singur poanson care execut tierea sau ambutisarea dup un contur simetric, direcia rezultantei (deci centrul de presiune), coincide cu direcia forei de lucru.

In cazul cnd avem dou poansoane de lucru, direcia razultantei (centrul de presiune) nu coincide cu axa de simetrie a unuia dintre poansoane ci se gsete pe linia care unete centrele celor dou poansoane. Poziia centrului de presiune n acest caz se determin egalnd momentul dat de forele P1i P2 cu momentul dat de fora rezultant R fa de un punct convenabil ales Calculul centrului de presiune n cazul general se face deci cu ajutorul reliilor:

- Pi snt forele de lucru aplicate de poansoane n centrul de greutate al contururilor corespunztoare, - xi, yi coordonatele curente ale punctelor de aplicaie ale forelor de lucru.