Mari

Mari a fost un stat sumerian si amorit, situat in partea de nord-vest a

Eufratului, la 11 km nord-vest de orasul Abu Kamal de astazi. Teritoriul a fost locuit inca din mileniul al cincilea inaintea erei noastre. A avut o perioada de inflorire in care si-a adaugat teritorii vecine la statul initial, ce a durat aproximativ o mie de ani, incepand din anul 2900 i.Hr. pana in 1759 i.Hr. cand a fost jefuit de Hammurabi. Era un punct strategic pentru legatura intre orasele sumeriene din Mesopotamia de jos si orasele Siriei de nord. Comertul de materiale de constructie, cum ar fi lemnul si piatra, intre doua state importante ale aceleasi perioade, Sumer si Siria de Nord, se realizeze prin transportul marfurilor prin orasul-stat Mari. Acesta era legatura intre statele Mesopotamiene si Marea Mediterana.

Formarea statului si politica de conducere

Iakhdunlim, de origine semita, a renuntat la viata nomada pentru a se stabili pe valea Eufratului.Originile dinastiei sunt neclare. Despre tatal lui Iakhdunlim, Iagitlim, stim doar ca a intrat in conflict cu tatal lui ShamsiAdad dup ace au fost aliati o lunga perioada. Iakhdunlim e cel care a pus bazele maretiei statului Mari. Iakhdunlim aminteste de expeditia pe care a facut-o pe coasta Mediteranei si in munti, de unde a adus cantitati importante de lemn, fortand in acelasi timp tara sa plateasca tribut. Aceasta nu se poate numi insa cucerire. Nici siguranta lui pe acel teritoriu Printesa din Mari nu era mare, el avand de rezistat atacurilor regilor statelor de pe mijlocul Eufratului si incursiunilor nomazilor. Cand i-a invins sip e acestia, si-a putut consolida securitatea, a construit un templu pentru Shamash si a inceput sa realizeze un sistem de irigatii, creat special pentru a adduce apa noului oras. Chiar daca a fost sortit regatului sau sa cada in mainile lui Shamsi-Adad, cel ce s-a autoproclamate rege a toate, munca sa nu a fost in zadar, pentru ca a fost condus peste un timp de fiul sau, Zimrilim. Nu se

poate face o cronologie exacta a regilor statului din cauza deteriorarii informatiilor. Practic, regatul lui Zimrilim era construit mai sus de jumatatea Eufratului sip e vaile Khabur. Sprea sud nu a fost mai mare de Hit, iar spre nord a inclus cu siguranta gura Balikhului. In actiunea sa de expansiunea, Zimrilim a vizat mai mult nordul Mesopotamiei, care era in acea vreme impartit in multe state mici. Politica lui era de a pune sub tutela sa pe regii mai slabi ai acestor state, sau sa incheie aliante cu ei, ar fi fost mai avantajos decat sa le anexeze, pentru ca nu avea mijloacele si resursele necesare necesare.El a ramas fidel aliantei cu Alep si Babilon.Aceasta relatie ii aducea beneficii lui Zimrilim si asigurau libertatea comertului.Cand Hammurabi a devenit destul de puternic, el a stricat aceasta relatie de profit si nu a ezitat sa subjuge statul Mari.Totusi, inainte de cucerire, Hammurabi si Zimrilim erau aliati, si relatia lor apropiata e reflectata de scrisorile de la Mari.Ei isi dadeau sfaturi, se ajutau. Preocuparea lui Zimrilim a fost si sa opreasca atacurile noamzilor asupra depozitelor, caselor si caravanelor. Arhivele ilustreaza Mari ca pe un stat puternic, prosper.

Descoperirea statului

Statul antic Mari a fost descoperit in 1933, in partea vestica a Siriei,langa frontiera cu Irak.Aceasta descoperire constituie un exemplu cum, adeseori, din intamplare, s-au facut cele mai mari descoperiri arheologice in Orientul Apropiat. Andre Parrot, unul dintre cei mai mari arheologi orientalisti, a condus sapaturile si le-a urmarit timp de 40 de ani. Un trib de beduini facea sapaturi pe o colina de la Tell Hariri pentru o piatra de mormant care urma sa fie folosita la inmormantarea unui sef de trip recent decedat, cand au gasit o statuie fara cap.Era un mare bloc, mutilate, fara cap, cu mainile impreunate pe piept, cu partea inferioara a corpului cioplita in forma de solzi, cu o inscriptie cuneiforma la baza, cu o greutate de peste 300 de kilograme. Cand stirea a ajuns la autoritatile franceze care aveau controlul Siriei, au investigat raportul si au inceput sapaturile in zona aceea pe 14 decembrie 1933 efectuate de arheologi de la muzeul Luvru din Paris. Descoperirile n-au intarziat sa apara, templul lui Ishtar fiind descoperit chiar luna ce a urmat, alaturi de alte statuete.Inscriptiile gravate arata ca Tell Hariri acopera resturile vechiului Mari, oras prezentat de izvoarele istorice ca centru al unui stat puternic. Mari a fost clasificat de arheologi ca fiind cel mai vestic avanpost al culturii sumeriene. Inca de la inceputul sapaturilor, peste 25.000 de tablite de lut scrise in akkadiana, cu scrierea cuneiforma, au fost descoperite, alaturi de marele palat regal, templele

zeilor, numeroase statui, picture, obiecte votive si ornamentale.Din sapaturile santierelor, monumente si documente s-au indreptat spre muzeele din Europa, America si din Orient. S-au imbogatit cu ele in special Muzeul Luvru din Paris, British Museum din Londra, Muzeul din Bagdad.

Desi se apre ca a fost locuit acest stat inca din mileniul al cincilea i.Hr., perioada cea mai importanta a cea a mileniilor al treilea si al doilea i.Hr. Mariotii erau populatie semita, presupusi migratori akkadieni.

Populatia

A fost gasit un fragment dintr-o scrisoare scrisa in limba hurriana care indica faptul ca aceasta limba era inteleasa de invatatii lui Zimri-Lim. Au mai fost gasite in palat si texte religioase in aceeasi limba.

Limba

Evolutia de la un orasel mic la un important centru comercial s-a datorat economiei variate din lumea antica. Mari ajunsese sa controleze drumurile comerciale intre diferite regiuni, cum ar fi vestul Iranului, Mesopotamia, Carchemish si anumite regiuni ale Anatoliei. Despre Mari se stie ca a facut comert cu Ur, Allep, Ugarit. Desi intre Mari si Ugarit nu se stie despre alt gen de relatie decat cea comerciala, regale Ugaritului si-a exprimat dorinta de a vizita palatal lui Zimri-Lim, iar regale Babilonului a trimis tot suveranului statului Mari un vas de aur Transporturile au adus orasului castiguri in masline, piatra, lemn, grane, ceramica. Comertul e posibil sa fi avut loc si cu orasul apropiat Terca, dar sapaturile in acest oras sunt relative recente si nu au fost facute publice foarte multe informatii. Zimri-Lim, important rege al statului avea un interes deosebit in pastrarea pacii intre state ca Alep si Quatna, si a contribuit chiar el la imbunatatirea relatiilor dintre acestea. Inventarele arata bogatiile existente in stat si darurile de lux rpimite de rege.

Economia

Cultura si religie

Cetatenii din Mari erau cunoscuti pentru inventivitatea lor in ceea ce priveste stilul vestimentar sau coafurile. Se considera ca faceau parte din cultura mesopotaniana, in ciuda distantei de 150 mile in susul Babilonului. Se spune ca Mari functiona ca un avanpost de comert pentru Mesopotamia Zeita Fertilitatii, Ishtar, Mari de sud. Teritoriu antic avea o cultura si o traditie foarte puternice, de obicei absorband rapid noile idei sau obiceiuriale celor care se atasau statului. Locuitorii din Mari venerau cam aceeasi zei si zeite ca si locuitorii Mesopotamiei.Itur-Mer era zeul protector al statului. Dagan, zeul furtunii, avea un intreg templu dedicate lui, ca si Ishtar, zeita fertilitatii, si Shamash, regale Soare. Despre cel din urma se credea ca e atotvazator si atotstiutor si in mai multe sigilii el e reprezentat ca stand intre doua usi mari. Conform legendei din Gilgamesh, aceste doua porti mari se afla intre muntele Mashu, si sunt portile estului spre rai. Prin intermediul retelei comerciale a statului Mari, zeii si zeitele sumeriene au ajuns si in orase ne-sumeriene, ca Elba, Ugarit, si au fost incluse in religia lor de baza. In arhive sau gasit sase texte scrise in limba hurrienilor din care pot fi intelese pasaje de ritualuri . Pentru a fi siguri de puterea ritualului, oamenii acordau o foarte mare importanta pronuntiei si respectarii ordinii ceremonialelor. Si in ceea ce priveste numele, exista o traditie. Preferatele erau Adad si el, urmate de Lim si ammu. Mai erau intalnite aderente la nume ca Shamash, Sin. E interessant faptul ca, cine nu se supunea regulii, era marginalizat, eliminat de locuitorii statului.

Palatul Mari si arta

Imensul palat avea mai mult de 260 de camere, folosite in scopuri diferite. A fost probabil o modificare a unei constructii facute de predecesorul lui Zimrilim, Iashmas-Adad, fiul lui Shams-Adad. Dincolo de toate ravagiile facute in timpul razboaielor, dar si de trecerea timpului, ce s-a salvat din palatal Mari surprinde exploratorii moderni. Peretii erau impodobiti bogat, aluatul ppreparat era copt in forme caudate, si o inscriptie dovedeste ca era folosita gheata pentru a apstra prospetimea si mirosul placut al alimentelor sau bauturilor, chiar daca intr-o zona torida ca aceasta, gheata era transportata si pastrata in recipiente speciale. Alcatuirea unei mese era o adevarata arta: bogatia ei dadea prestigiu si bunastare. Miere, peste, trufe, vanat, lacuste erau printer cele mai importante si

Masca pendantului, Mari

apreciate produse. Vinul, cea mai importanta bautura, era transportat in Mari din Siria si pastrat in camere racoroase. S-au mai gasit obiecte de bronz, picture semnificative, multe din ele au necesitat refacere. Una dintre cele mai interesante scene refacute e scena de investire a unui nou rege de catre zeita orasului si de alti zei ce o acompaniau, alaturi de doi copaci, unul cu multe fructe.Scena e completata de un taur si doi sfincsi inaripati. Se folosea culoarea, desi desenul nu era complicat, ci simplu. Aceste picture nu sunt acum foarte studiate, dar sunt importante pentru ca sunt ramasite recuperate din ce a fost odata marele palat. Calitatea lor arata faptul ca exista o scoala de decoratori, la fel de importanta ca alte scoli din stat. Se crede ca arta gliptica de la Mari e asemanatoare cu cea Babiloniana, dar tinde spre stilul sirian. Sportul preferat al regelui era vanatul, in special vanatul celui mai teribil animal, regale fiarelor, din salbaticie sau de pe teritorii din jurul statului. Zimrilim era un vanator dedicat de lei, arata unele scrisori din arhive. Caii erau pastrati ca mijloc de transport, pentru carute in special, de ambii regi, Iashmas-Adad si Zimrilim. O moda a timpului spunea ca prestigiul unui rege depinde si de felul in care el calareste. Se stie ca fortele militare ale statului erau considerabile.Intr-o scrisoare din arhiva, se vorbeste despre o armata de 30.000 de persone.Istoricii cred ca e vorba de o exagerare a lui Zimrilim.Chiar si asa, Shamsi-Adad era un foarte bun organizator al acestor forte si avea un efectiv de 20.000 de soldati, forta pe care fiul sau, conducatorul statului Mari se putea baza la nevoie.Statul Mari avea multe aliante cu statele vecine, si mereu putea beneficia de ajutor militar. Stim despre trupele din Mari, inca din vremea lui Shamsi-Adad, ca includeau oameni cu pozitii importante in stat, serviciul military fiind la fel de important ca administratia. Aceasta informatie a fost dedusa destul de usor, nu au fost gasita in corespondenta regilor sau in vreun act administrative de la palat. De asemenea, se stie si ca trupele erau foarte bine echipate si ca aveau campusuri speciale.Statul nu avea avantaje de la natura, bariere naturale, in vederea apararii statului.

Armata

Principala indeletnicire a oamenilor era agricultura. Intr-o perioada, agricultura depindea de forta militara.In aceasta perioada, simplii fermieri lucrau pamantullor sau loturi de pamant regale, impartite lor ca soldati sau servitori,in functie de indatoririle lor.Acesti oameni erau ajutati de familiile lor sau de sclavi, dar destul de des si de muncitori angajati pentru asta. Acest

Resurse

tip de angajare se facea ami ales pentru cules. Muncitorii erau sclavi sau oameni liberi, datornici, sau chiar prizonieri de razboi. Cel care conducea echipa de muncitori era de obicei un om cu grad military ridicat.Sistemul de irigare foarte bun era essential intr-o tara cu pamant uscat, asa cum era Mari.Acest system si functionarea lui creau mereu probleme si dispute intre guvernatori, care erau obligate sad ea un raport regulat regelui despre situatia agriculturii in stat. Cand agricultura a devenit dependenta de religie, si structuraechipelor care munceau se schimba, si totul devine ca si cand sunt urmate indicatii si reguli de la zei. Un tratat Sumerian ne indica faptul ca existau anumite metode folosite in agricultura, probabil si oamenii importanti in stat se implicau in aceasta munca, posibil chiar si scribii experti, nu doar simplii fermieri. Erau urmate strict zilele si muncile unui fermier, ca intr-un calendar annual al agricultorilor.

Mari a fost distrus in doua etape: sfarsitul prosperitatii orasului, si ruina. Aici apare ideea ca statul era pozitionat prost din punct de vedere strategic pentru aparare. Din acest moment, mijlocul Eufratului nu a mai fost privit ca un factor politic favorabil asezarii unui stat. Puterea statului Mari era vulnerabila pentru ca ajunsese sa depinda foarte mult de factori externi. Apogeul statului coincide cu momentul de exchilibru creat de Zimrilin. Scrierile diplomatice gasite la Mari nu vorbesc despre rupture brusca a relatiei prietenoase intre Zimrilim si Hammurabi. Nu stim care a fost seria de intamplari care au determinat rivalitatea lor, care a dus la ruina statului Mari. Disparitia acestui stat a determinat regale Alepului sa isi extinda autoritatea sip e aprtea dreapta a Eufratului, si l-a ajutat pe Hammurabi sa isi creeze un fel de imperiu. Prima distrugere a statului a fost in jurul secolului XXIV i.Hr. Aceasta etapa a adus o perioada de decline, statul reducandu-se la un simplu oras. Istoricii se contrazic, cu privire la cel care a creat aceasta situatie pentru statul Mari: unii spun ca a fost Sargon din Akkad, in tmpul expeditiei lui in vest, altii il numesc pe Eblait, principalul dusman commercial al statului mariot. Distrugerea finala a venit dupa aproape un mileniu de inflorire, in jurul anului 1759 I.Hr. si a fost produsa de Hammurabi. Aceasta informatie e sigura, preluata din tablitele descoperite. Regele Babilonului a luptat contra fostului sau aliat, Zimrilim, si l-a invins in lupta. Dupa disparitia statului, teritoriul a fost locuit de asirieni si babilonieni, dar structura a ramas a unui oras, pana la venirea grecilor, cand a disparut din istorie.

Decaderea statului