Sunteți pe pagina 1din 23

Nicoleta Tudor referat Teoria generala a dreptului

1. Definitia dreptului, comentariu. Dreptul este sistemul normelor stabilite sau recunoscute de stat, in scopul reglementari relatiilor sociale conform vointei de stat, a caror respectare obligatorie este garantata de forta de constrangere a statului. Dreptul poate fi asemanat cu un arbore din a carui simpla tulpina se desprind numeroase ramuri care la randul lor, toate isi trag seva din tulpina si radacina de care nu se pot detasa. Dreptul ca sistem al normelor juridice este creat pentru a reglementa conduita oamenilor. Aceasta se realizeaza prin reglementari juridice ce obliga oameni sa se comporte dupa anumite norme juridice. Aceste norme le dau oamenilor drepturi si obligatii. Dreptul ca sistem al normelor creaza raporturi sau relatii juridice. Dreptul ca expresie a vointei de stat reprezinta un obiectiv important al multor curente juridice si este privit ca un fenomen volitional sau nevolitional si il situeaza in sfera normativului si/sau al relatiilor sociale. Dreptul se przinta ca o unitate intre continut si forma. Continutul exprima totalitatea elementelor si proceselor care constituie un fenomen,temeiul existentei si dezvoltarii lui.Deasemenea el conditioneaza si formele sale de exprimare. Forma ,determinata de continut,exprima modul de organizare a acestuia, structura interna si externa a fenomenelor,modalitatea existentei lor. Formele de exprimare ale dreptului sunt acte normative si in primul rand legile, obiceiul juridic, precedentul juridic, contractul normativ. Dreptul ,continutul sau, formarea si realizarea sa sunt rezultatul actiunii mai multor factori.Actiunea acestor factori asupra dreptului(vointa generala, constiinta juridica, ideologia politica,ideile filosofice si religioase)are loc in conditiile impletirii si interactiunii acestora.Elementele volitionale fac parte din constiinta juridica,dar nu se identifica cu aceasta.Ele sunt numai o parte a constiintei sociale,find aparute pe o treapta de dezvoltare a acesteia si determinate de formarea convingerii asupra necesitatii unor anumite actiuni si relatii. Actiunea politicii asupra dreptului are loc prin activitatea organelor de stat. Statul este creatorul dreptului,care constituie o forma proprie a activitatii de stat. Prin drept sunt aduse la indeplinire cele mai importante masuri politice formulate ca fiind ale statului,norme general obligatorii,a caror respectare este garantata de forta de constrangere a statului. 2. Normele tehnice (tehnologice) Normele tehnice reglementeaza comportarea oamenilor in procesul de productie, fata de natura, fata de mijloacele de productie, unelte de munca, in societate. Ele sunt expresia raportului dintre legile naturii si conduita umana.

U.C.D.C.

Facultatea de Stiinte Juridice si Administrative

Page 1

Nicoleta Tudor referat Teoria generala a dreptului


Scopul normelor tehnice este de a obtine cu minimul de efort maximul de rezultate. Normele tehnice nu pot fi incalcate sau nesocotite drept urmare se sanctioneaza, deoarece, nerespectarea acestor norme pot cauza pagube materiale si morale oamenilor si proprietatilor acestora. Normele tehnice sunt reglementari juridice. Totusi ele asigura forta de constrangere a statului. Normele tehnice reprezinta o categorie a normelor de drept si sunt benefice pentru dezvoltarea productiei si in procesele tehnologice. In general normele tehnice ajuta la prelucrarea datelor in laboratoare, a unor date si fapte juridice pentru eficientizarea luptei impotriva infractionalitati. 3. Morala Reprezinta un ansamblu de conceptii si reguli, cu privire la bine si la rau, drept sau nedrept, permis sau nepermis. Normele de morala sunt creatia societati sau grupurilor sociale. Morala este un ansamblu de norme izvorate din experienta societati pe parcursul dezvoltarii sale, in stransa legatura cu gradul de cultura, civilizatie, avutie si chiar influenta asupra comunitatii, determinand totodata conceptul despre bine si rau. Normele de morala indica conduita oamenilor in societate si familie, indica consecintele nerespectari acestora si sanctiunile morale si punitive. Mediul social, in speta institutiile ,grupurile sociale, familia, reactioneaza la faptele imorale si sunt un reflex al consecintei imoralitati prin oprobiul public si prin sanctiuni de constrangere fizica. Raportul dintre drept si morala. Dupa unele conceptii cele doua sfere ale dreptului si moralei ar coincide, sau dreptul ar avea radacinile in morala. O alta grupa de autori, exclud legatura dintre cele doua considerand ca cercetarea dreptului si elaborarea lui, trebuie ferit de influentele moralei. Trebuie tinut cont ca sfera moralei este mai variata decat cea a dreptului. Dreptul fiind de sine mult mai pragmatic, avand caracter tehnic dar cuprinzand aprecieri de ordin moral. Normele morale sunt de regula nescrise si nu sunt in mod obligatoriu cuprinse in acte. Normele de drept in schimb imbraca forme oficiale de stat. Normele morale nu sunt acte oficiale ce trebuie respectate si nu sunt garantate de forta de constrangere a statului ci de factori sociali, opinie publica,grupuri sociale si se transmite in general prin educatie. 4. Normele organizatiilor sociale Reprezinta transpunerea integral sau parte a vointei si gandiri unor anume categorii sociale grupate in organizatii sociale nestatale, partide politice, organizatii profesionale, economice, culturale, sportive etc. Normele organizatiilor sociale difera dupa tipul lor si poarta amprenta gradului de organizare si al scopului bine determinat, pe care il urmaresc. Respectarea normelor U.C.D.C. Facultatea de Stiinte Juridice si Administrative
Page 2

Nicoleta Tudor referat Teoria generala a dreptului


organizatiilor sociale tine de forta de care dispune aceasta organizatie si de obicei nu depaseste sfera membrilor sai. Normele organizatiilor sociale sunt stabilite de ele insele si sunt de regula corelate la normele organizatiilor statale. Exista si organizatii sociale cu norme atipice, de obicei sunt interzise sau nu sunt recunoscute oficial de societate. Acestea presteaza activitati oculte, extremiste sau teroriste. In trecut existau organizatii ca biserica, inchizitia, ce aplicau sanctiuni de constrangere fizica ( tortura ). Normele organizatiilor sociale ce emana caracter politic sunt caracterizate ca fiind norme politice. Normele organizatiilor sociale produc efecte juridice atunci cand ele produc acte normative ce sunt cuprinse si aprobate de stat. Actele ce sunt elaborate concomitent si ulterior aprobate de stat devin acte normative juridice. Actele juridice ale organizatiilor nu-si pierd caracterul social si au natura mixta de acte sociale si juridice. 5. Conceptul de norma juridica Normele juridice constituie celula dreptului. Dreptul este alcatuit din totalitatea normelor juridice organizate in sistem. Norma juridica este o regula sociala generala si impersonala stabilita sau recunoscuta de stat care reglementeaza relatiile sociale conform vointei de stat si a carei respectare este garantata de forta de constrangere a statului. Trasaturile normei juridice -Este o regula de conduita generala si impersonala. -Este stabilita si recunoscuta de stat, ca expresie a vointei sale. -Obligativitatea sa este garantata de forta coercitiva a statului. Telul normei juridice este de a stabili anumite modalitati de comportare in societate, dezvoltarea randuielilor si relatiilor sociale in folosul comunitati sau al unui grup social. Normele au ca trasatura principala , caracterul general, stabilesc drepturile si obligatiile subiectilor raporturilor sociale. Normele se aplica in principiu in cazuri nelimitate. Se aplica de fiecare data cand apare ipoteza ei iar cand conditiile nu se ivesc, nu se aplica. Teoretic normele juridice sunt adresate tuturor cetatenilor de pe teritoriul statului indiferent daca sunt autohtoni sau straini indiferent de domiciliu stare civila, religie sau etnie. Normele sunt edictate de organele centrale ale puteri de stat si sunt cuprinse in legi, decrete si hotarari guvernamentale. Asemenea norme sunt cuprinse in Consitutie. Norme ce se adreseaza unei anumite categorii de cetateni cu anumit statut social; casatoriti, functionari, diplomati. Normele care se adreseaza unor organe unipersonale Presedintele Tari, Procurorul General, Avocatul Poporului. Norme ce se refera la institutii de stat. Caracterul general, obligatoriu, imperativ al normei este esential pentu asigurarea ordinii de drept in societate, stabilind dezvoltarea relatiilor in conformitate cu interesele sociale. Normele juridice sunt grupate in entitati sistem, ramuri, institutii care se completeaza si dezvolta reciproc.

U.C.D.C.

Facultatea de Stiinte Juridice si Administrative

Page 3

Nicoleta Tudor referat Teoria generala a dreptului


Exista unele norme juridice care se adreseaza unor organe unipersonale(presedintele Romaniei,procurorul general,avocatul poporului).Desi aceste norme privesc o singura persoana,ele nu isi pierd caracterul general,intrucat nu se refera la persoana fizica care ocupa aceste functii ci la institutia respectiva. Stiinta juridica moderna considera ca normele juridice nu pot fi corect analizate si interpretate daca sunt izolate unele de altele,ci numai in ansamblul lor, din care nu pot fi excluse tocmai acele prevederi principale si definitorii care le dau substanta sociala si politica,lamurindu-le scopul si finalitatea.Dreptul nu poate fi conceput ca o ingramadire de piese detasate,fara legatura intre ele.Normele juridice sunt grupate in entitati-sistem,ramuri, institutii se exprima in diferite izvoare (legi,decrete, hotarari,instructiuni,etc.),care se completeaza si se dezvolta unul pe celalalt. 6. Structura normei juridice Norma juridica are o structura interna si una externa. 1.Structura interna (logico-juridica) arata din ce elemente componente, ce sunt reciproc dependente, este este compusa norma juridica. a. Ipoteza (In cazul in care ; Daca cineva) Este acea parte a normei juridice ce stabileste imprejurarile sau faptele in prezenta carora se aplica normele juridice, precum si categoria subiectelor la care se refera prevederile dispozitiei. In functie de precizia cu care este formulata ipoteza normei juridice se disting: -Ipoteze determinate (stabilesc exact conditiile de aplicare a dispozitiei). -Ipoteze relativ determinate (indica imprejurarile de aplicare a dispozitiei dar continutul concret este lasat a fi dat de organul de stat abilitat.). Ipoteza poate fi simpla si sa prevada o singura imprejurare in care se aplica, sau complexa cuprinzand mai multe imprejurari.. b. Dispozitia (Atunci trebuie sa). Este acea parte a normei juridice care ne arata conduita de urmat in ipoteza data, respectiv drepturile si obligatiile subiectilor normei. Conduita interzice sau permite o anumita comportare. -Dispozitii determinate (stabilesc categoric fara posibilitati de derogare drepturile si obligatiile subiectelor vizate). -Dispozitii relativ deteminate (prevad variante posibile de conduita, intre anumite limite). c. Sanctiunea (In caz contrar ; Daca nu). Este acea parte a normei juridice care ne arata urmarile nerespectarii dispozitiei. In functie de natura raporturilor sociale reglementate,de pericolul social pe care il reprezinta actele de incalcare,de importanta intereselor,a valorilor aparate etc. ,sanctiunile difera din punct de vedere al naturii si gravitatii lor.In literatura juridica se disting,in general sanctiuni penale,administrative,disciplinare,civile,acestea din urma avand ,de regula,un caracter patrimonial. U.C.D.C. Facultatea de Stiinte Juridice si Administrative
Page 4

Nicoleta Tudor referat Teoria generala a dreptului


a. Dupa scopul urmarit: - disciplinare, contraventionale si penale. -sanctiuni de anulare a actelor ilicite - sanctiuni care urmaresc restabilirea situatiei legale - sanctiuni care urmaresc repararea prejudiciului b. Dupa gradul de determinare sanctiunile pot fi: -absolut determinante (sunt formulate categoric,deci nu pot fi modificate de organul de aplicare). -relativ determinante (se stabilesc in limitele unui minim si maxim,urmand ca organul de aplicare sa stabileasca intre aceste limite sanctiunea corecta). -alternative (organul de aplicare are de ales intre doua sau mai multe sanctiuni care se aplica pentru un anumit act ilicit). -cumulative. Sanctiunea nu este o alternative a conduitei stabilita in norma,pe care oamenii pot sa o aleaga in cazul in care nu sunt de acord cu dispozitia.Sanctiunea este o indicatie a unei anumite comportari nedorite,impuse numai pentru ca nu s-a respectat dispozitia si avand drept scop tocmai asigurarea respectarii acesteia. Caracterul complex al normelor juridice,imbinarea lor in cadrul diferitelor institutii,ramuri de drept,precum si formularea lor in multitudinea de izvoare care se subordoneaza si in acelasi timp se completeaza unul pe altul,cu alte cuvinte,interdependent normelor juridice,organizarea lor sistematica determina ea insasi ca sensul celor trei elemente - ipoteza,dispozitia si sanctiunea sa se schimbe in functie de unghiul din care e analizata norma. Prevederea care,privita dintr-un anumit unghi are valoare de ipoteza intr-o norma,poate deveni dispozitie in cadrul altei norme,dupa cum si dispozitia dintr-o norma poate deveni sanctiune in alt caz,si invers.Deasemenea,pot exista mai multe dispozitii care sa se aplice in aceleasi ipoteze, si viceversa,sau aceeasi sanctiune poate sa fie prevazuta pentru incalcarea mai multor dispozitii. 2. Structura externa (tehnico-juridica sau tehnico-normativa) Se refera la forma exterioara de exprimare a continutului si a structurii logice a normei,la redactarea ei mai concise,sintetica sau mai dezvoltata,la modul in care normele se incadreaza in texte normative. Normele juridice sunt o parte a unui act normativ care, la randul sau,este structurat in capitole,sectiuni,articole,alienate.Articolul este elementul structural de baza al actului normativ care contine,de regula,o dispozitie de sine statatoare.Un articol de lege nu coincide insa de cele mai multe ori cu continutul integral al unei norme.In unele cazuri,intrun articol sunt cuprinse mai multe norme de drept.In unele situatii o norma de drept este cuprinsa in mai multe articole,elementele ei componente putand fi stabilite prin coroborarea lor. Normele juridice principii,normele juridice care stabilesc sarcini de plan,normele referitoare la organizarea unui organ(legi organice) nu sunt redactate in general dupa U.C.D.C. Facultatea de Stiinte Juridice si Administrative
Page 5

Nicoleta Tudor referat Teoria generala a dreptului


schema:ipoteza,dispozitie,sanctiune.Intre acestea se numara mai ales,normele constitutionale,normele bugetare,normele de organizare. Numeroase norme constitutionale,norme organizatorice,ca si alte norme nu contin nici o prevedere concreta care sa stabileasca sanctiuni in cazul nerespectarii lor.Aceasta nu inseamna nicidecum ca respectarea acestor norme nu ar fi garantata.Reglementarea raportului dintre organelle statului, prevederile referitoare la competenta acestor organe, contin,printre altele,si unele atributii cum sunt, de pilda,cele referitoare la dreptul de control al organelor superioare asupra celor inferioare prin care se asigura respectarea normelor juridice in activitatea organelor de stat. Statul asigura traducerea in viata a tuturor normelor juridice. Aplicarea sanctiunilor are loc intotdeauna printr-un act al unui organ de stat.Nu orice aplicare a sanctiunii inseamna aplicarea fortei de constrangere a statului.Sanctiunile atat cele de anulare,de reparare si dezdaunare,cele disciplinare cat si unele sanctiuni contraventionale se pot aplica si fara a recurge la forta de constrangere.In cazul insa,in care ele nu se executa de bunavoie de catre cel caruia i se adreseaza se recurge la executia silita prin forta de constrangere a organelor de stat. 7. Clasificarea normelor juridice Cunoasterea temeinica a normelor, corecta interpretare, determina necesitatea impartiri normelor de drept in mai multe grupe potrivit unor criterii: a. Dupa obiectul si metoda reglementarii juridice, se disting normele de drept constitutional, civil, administrativ, penal etc. b. Dupa forta juridica a actului normativ in care sunt cuprinse: legi, decrete, hotarari ale guvernlui, ordine si instructiuni ale ministrilor. c. Dupa sfera aplicarii si gradul lor de generalitate: -generale (se aplica tuturor relatiilor sociale din ramura respectiva a dreptului). -speciale (cuprind doar o anumita categorie de relatii din cadrul aceleiasi ramuri). -de exceptie (prevad o completare fie a normelor generale,fie a celor speciale). d. Dupa modul de redactare: complete si incomplete. Marea majoritate a normelor juridice au o forma completa,determinata in cadrul actului normativ prin care sunt edictate.Cand norma nu apare complet in acelasi act,aceasta norma este denumita in literatura juridica norma de trimitere.Cand unele elemente ale normei nu sunt precizate urmand sa fie stabilite intr-un act normativ adoptat ulterior,norma juridica care urmeaza sa fie completata printr-un act normativ adoptat ulterior poarta denumirea de norma in alb. e. Dupa caracterul conduitei prescrise: -onerative - prescriu in mod expres obligatia unei actuni. -prohibitive - interzic cu desavarsire anumite actuni. -permisive - permit fara a obliga sau a interzice savarsirea unei actiuni, prevazand posibilitatea ca subiectul sa uzeze de anumite drepturi sau stabilesc anumite U.C.D.C. Facultatea de Stiinte Juridice si Administrative
Page 6

Nicoleta Tudor referat Teoria generala a dreptului


drepturi,interese,capacitati si competente.In cadrul acestei categorii de norme trebuie distinse: Normele de imputernicire formuleaza anumite drepturi ale subietelor,stabilesc capacitatea si competenta subiectelor de drept,posibilitatea savarsirii anumitor actiuni. Normele supletive subiectului i se lasa posibilitatea sa aleaga singur una din variantele de conduita prevazute de norma. Aceste norme suplinesc vointa atunci cand ea nu s-a manifestat. Normele de stimulare normele prin care se instituie decoratiile si titlurile de onoare, indicandu-se conditiile in care acestea pot fi conferite de catre organele de stat competente. Normele de recomandare prevad o anumita conduita pe care statul o recomanda de obicei organizatiilor sociale.Pentru a se aplica,prevederile normei de recomandare au nevoie sa fie insusite de organul caruia i se adreseaza. Normele de imputernicire,supletive,de stiumulare si recomandare au toate ca trasatura comuna faptul ca exprima o conduita permisa,iar nu una impusa.De aceea,ele pot fi reunite in categoria normelor permisive. 8. Conceptul de izvor al dreptului.Obiceiul ca izvor de drept. Dreptul constituie un sistem de norme ce imbraca o anumita haina juridica, sunt cuprinse in anumite acte juridice, iau o forma denumita izvor al dreptului. In literatura juridica notiunile de izvor de drept si forma a dreptului ar fi sinonime. Mai potrivita ar fi expresia forma de exprimare a normelor sau forma de exprimare a dreptului. Analiza termenului izvor de drept i-a evideniat dou sensuri: izvor de drept n sens material i izvor de drept n sens formal. Teoria juridica clasica a izvoarelor dreptului deosebeste izvoarele scrise (actul normativ) de cele nescrise (obiceiul), pe cele oficiale (lege sau jurisprudenta) de cele neoficiale (obiceiul si doctrina), izvoarele directe (actul normativ si contractul normativ) de cele indirecte sau mediate (obiceiul sau normele elaborate de organizatii nestatale, ele trebuind sa fie validate de o autoritate statala pentru a deveni izvoare de drept). Izvoarele dreptului se mai clasifica de asemenea in izvoare potentiale (ce exprima posibilitatea de a elabora, modifica sau abroga norme juridice) si in izvoare actuale (eficiente, determinate, operand pe relatii sociale concrete constand in toate actele normative in vigoare), dar si in izvoare de constituire si de calificare. Izvoarele formale ale dreptului au in vedere o multitudine de aspecte si modalitati prin care semnificatia normei de drept este regula de conduita sociala si se impune ca model de urmat in relatiile interumane. Ca urmare prin izvor formal juridic intelegem exteriorizarea unei reguli de conduita printr-o anumita formulare de limbaj juridic, corespunzatoare unei receptari optime de catre destinatarii sai.

U.C.D.C.

Facultatea de Stiinte Juridice si Administrative

Page 7

Nicoleta Tudor referat Teoria generala a dreptului


Obiceiul este o norma sociala care a aparut in mod spontan,in urma unei indelungate actiuni a oamenilor.Unele actiuni ale oamenilor in situatii date, se repeta atat de mult incat se transforma in deprinderi si se considera obligatorii.Fiind expresia unor relatii sociale si a unor situatii de durata,contribuie la randul sau la mentinerea acestor relatii si situatii,fiind uneori o piedica pentru modificarea lor si crearea de reguli noi. Ca orice regula sociala,obiceiul cuprinde pe langa indicarea conduitei necesare si o anumita sanctiune pentru nerespectarea acestei indicatii.Aceste sanctiuni sunt variate,de la luarea in deradere sau pana la aplicarea constrangerii fizice in comunitatile sociale primitive,in primele formatiuni statale - razbunarea sangelui,suprimarea vietii celui vinovat. Obiceiul juridic ocupa primul loc in succesiunea istorica a izvoarelor de drept. Normele obisnuielnice recunoscute de puterea de stat formeaza dreptul obisnuelnic sau dreptul cutumiar. Obiceiul exprima mai bine ca orice alt izvor de drept particularitatile locale Obiceiul juridic isi pastreaza importanta si in dreptul modern, constituind un important izvor de drept. Totusi obiceiul juridic are o pondere din ce in ce mai mica deoarece are o trasatura conservatoare si tinde sa perpetueze relatiile ce l-au generat. In dreptul roman obiceiul juridic se mentine doar in reglementari ce fac trimitere la obiceiul local. 9. Actul normativ ca izvor de drept . Actul normativ juridic ocup n dreptul contemporan locul central n sistemul izvoarelor dreptului. Categoria juridic de act normativ semnific toate formele editate tehnicolegislativ, n care sunt fixate normele juridice de ctre organele statului, indiferent de denumirea lor lege, decret, hotrre, ordonan guvernamental, regulamente i ordine ale ministerelor, decizii i hotrri ale organelor administrative locale. Denumirea corect este aceea de act juridic normativ spre a evita confuzia cu actele normative ale unor organizaii nestatale statutele, de pild. n principiu prin lege se desemneaz actul normativ cu for superioar adoptat de organul suprem al puterii de stat, fie el colegial sau unipersonal, n funcie de forma de guvernmnt i regimul politic al statului. Legea, spre deosebire de cutum, presupune un act n care se formuleaz scris o norm de drept. Poate s modifice oricnd o situaie de drept pozitiv, poate chiar desfiina o cutum i introduce dispoziii cu totul noi. n fapt, ea niciodat nu poate intervenii dect pn la conformitatea cu nevoile i cu contiina juridic a societii respective, pentru c altfel devine inaplicabil. Principalele trsturi ale legii: - competena emiterii legii aparine puterii legiuitoare. n Romnia unicul organ legiuitor este Parlamentul. Ordonanele emise de Guvern pe baza unei delegri legislative trebuie supuse ratificrii parlamentare. Ele nu pot

U.C.D.C.

Facultatea de Stiinte Juridice si Administrative

Page 8

Nicoleta Tudor referat Teoria generala a dreptului


viza sectoare de activitate ce fac obiectul legilor constituionale sau organice i nu pot depi, sub aspectul forei juridice, legea. Lege este, aa cum stipula Declaraia drepturilor omului din 1789 expresia voinei generale i toi cetenii au dreptul sa concureze personal sau prin reprezentanii lor la elaborarea sa. (art. 6) - legea reprezint principalul izvor de drept Legea consfinete juridic sistemul politic al unei societi, d legalitate structurii statice, formei de guvernmnt, regimului politic, drepturilor i libertilor ceteanului, instituiei proprietii, bugetului statului, infraciunilor i pedepselor. - legea are ntotdeauna caracter normativ Celelalte acte ale organelor executive pot avea att caracter normativ, ct i caracter individual.Normativitatea presupune generalitatea, impersonalitatea, tipizarea, abstractizarea i obligativitatea, ntruct n absena acestei obligativiti o lege nu ar fi dect o petiie, o declaraie de principii lipsit de vreo eficien juridic.

10. Contractul normativ ca izvor de drept Contractul este un acord ntre dou sau mai multe persoane spre a constitui sau a atinge ntre acestea un raport juridic. Contractul este un act juridic individual, el stabilind drepturi i obligaii pentru subiecte determinate. n consecin n cazul n care contractul d natere, modific sau stinge raporturi juridice concrete, el nu constituie izvor de drept. In cazul in care contractul nu vizeaza un raport juridic concret,ci stabileste,in urma acordului intre doua sau mai multe parti o regula generala dupa care se vor conduce aceste parti,el poate capata valoare de izvor de drept. Contractul normativ constituie izvor de drept cu deosebire n ramurile de drept constituional, drept internaional i al muncii. n dreptul constituional, contractele normative sunt izvoare de drept n materia formrii federaiilor i confederaiilor, prin ele statornicindu-se principiile fundamentale, convenite de statele membre. n dreptul internaional public contractul normativ apare sub forma tratatelor internaionale, care reprezint expresia consimmntului statelor semnatare. Contractul normativ mai poate mbrca i forma acordului, a pactului, a protocolului, a declaraiei sau a conveniei. n dreptul muncii i securitii sociale contractul normativ apare n calitate de contract colectiv de munc ncheiat ntre angajator i comitetul sindical sau reprezentanii salariailor. El prevede condiiile generale ale organizrii procesului muncii, iar pe baza lor se ncheie contractele individuale de munc ale salariailor cu angajatorul, coninutul acestora preciznd clauza cu caracter economic i social: salariul, premiile, indemnizaiile, utilizarea unor fonduri pentru activiti culturale, pentru protecia muncii, etc. 11. Practica judiciara ca izvor de drept U.C.D.C. Facultatea de Stiinte Juridice si Administrative
Page 9

Nicoleta Tudor referat Teoria generala a dreptului


Practica judiciar denumit n dreptul clasic i jurispruden - este alctuit din totalitatea hotrrilor judectoreti pronunate de instanele judectoreti de toate gradele. Hotrrile judectoreti, cu caracter de ndrumare, date de Curtea Suprem de Justiie i care au for obligatorie pentru cazurile similare ce vor urma, poarta numele de precedente judiciare. Rolul jurisprudenei este acela de a interpreta i a aplica legea la cazuri concrete deduse judecii instanei. Activitatea judectorului de interpretare i aplicare a dreptului este guvernat de dou mari principii metodologice de o importan deosebit: - cu ocazia soluionrii unei cauze concrete, el se pronun doar n cauza pe care o judec, neavnd dreptul s stabileasc dispoziii generale n afara speei particulare ce se deduce n faa sa (art.4 C.civ.) - judectorul, potrivit regulilor de organizare judectoreasc din ara noastr, nu este legat n hotrrea pe care o d de o cauz similar sau de un proces similar judecat anterior de el nsui sau de o alt instan, deoarece activitatea jurisdicional este opera de convingere intim a judectorilor. Dei sistemul nostru de drept nu concede nici jurisprudenei, nici precedentului judiciar statutul de izvor de drept, n practic de cele mai multe ori se ajunge la soluii unitare n aplicarea i interpretarea textului de lege, iar n aceast privin un rol important revine Curii Supreme de Justiie care are dreptul s traneze n mod suveran conflictele dintre instanele inferioare i s impun o anumit interpretare. 12. Doctrina judiciara ca izvor de drept Doctrinele juridice cuprind ansambluri ale analizelor, investigaiilor, interpretrilor sistematice, metodice pe care specialitii n drept le dau fenomenului juridic i care alctuiesc tiinele juridice, al cror rol este indiscutabil att n privina explicrii tiinifice a actului normativ, ct i n opera de legiferare, n procesul de creare a dreptului, ct i n activitatea practic de aplicare a dreptului. Doctrina (tiina dreptului) i are originea n operele jurisconsulilor romani. Jurisconsultul constatnd realitile juridice, le generalizeaz i sistematizeaz, crend principii, ajungnd astfel s explice pe baze tiinifice dreptul. Doctrina constituie o form riguroas i sistematic de cunoatere a fenomenului juridic, avnd un rol teoretic i critic constructiv, care se manifest n special prin promovarea ideilor noi n materie de drept, prin receptarea schimbrilor sociale i care trebuie s-i gseasc ecoul n drept. O doctrin care nu s-ar ntemeia nainte de toate pe situaii de fapt i care pe de alt parte nu ar cuta sa fac un tot sistematic din toate aceste situaii de fapt, armoniznd din punct de vedere logic toate observaiile fcute i scond toate posibilitile logice din fiecare enunare, este o doctrin care nu i-ar face datoria.

U.C.D.C.

Facultatea de Stiinte Juridice si Administrative

Page 10

Nicoleta Tudor referat Teoria generala a dreptului


13. Actiunea actelor normative in timp Actele normative sunt adoptate pentru a actiona asupra relatiilor sociale,pentru a determina conduita si comportamentul subiectelor de drept.Adoptarea acestor acte normative nu coincide cu inceputul actiunii lor,cu intrarea lor in vigoare,deoarece aceste acte trebuie aduse intai la cunostinta cetatenilor,organelor de stat si organizatiilor,tuturor celor chemati sa le respecte.Aceasta se face prin publicarea actelor normative intr-o publicatie oficiala,cum este in tara noastra Monitorul Oficial. Pentru determinarea actiunii normei juridice in timp este necesar sa se stabileasca atat momentul intrarii in vigoare,cat si cel al incetarii sau iesirii din vigoare a actului normativ.Actul normativ poate sa stabileasca el insusi printr-o prevedere speciala data intrarii sale in vigoare.Atunci cand in actul normativ nu se prevede o data expresa a intrarii sale in vigoare,se considera ca data a inceperii actiunii sale,data publicarii sale oficiale. In sistemul juridic din tara noastra,legile si celelalte acte normative ale organelor centrale ale puterii si administratiei de stat intra in vigoare la 3 zile de la data publicarii in Monitorul Oficial daca in cuprinsul lor nu este indicate o alta data.In unele sisteme de drept sunt prevazute prin constitutie sau legi,termene precise de intrare in vigoare a legilor dupa adoptare,daca bineinteles,in textul lor nu se prevede altfel. Un aspect important al actiunii in timp a actelor normative se refera la principiul neretroactivitatii actelor normative.Noua reglementare juridica nu se poate referi decat la relatiile sociale,la situatiile si la conduit viitoare,ce vor apare sub imperiul legii respective. Ea nu poate determina continutul relatiilor sociale,comportamentul pentru situatiile existente inainte intrarii ei in vigoare. De la principiul neretroactivitatii legii exista si unele exceptii ale retroactivitatii legii sau actului normativ.In tara noastra,retroactivitatea actului normativ este admisa in urmatoarele situatii: a) cand actul normativ prevede in mod expres ca se aplica si unor fapte petrecute anterior. b) legea penala mai favorabila sau mai blanda. c) legile imperative. Iesirea din vigoare a actelor normative sau incetarea actiunii lor are loc: Cand durata de timp a unui act normativ nu a fost limitata si atunci incetarea actiunii sale are loc prin una din formele abrogarii. Cand durata in timp a unui act normativ isi inceteaza actiunea prin ajungerea la termen. Abrogarea este conceptul prin care se exprima incetarea actiunii actului normativ,scoaterea lui din vigoare.Ea poate fi: Expresa - directa ( atunci cand noul act normativ prevede ca vechiul act normativ se abroga

U.C.D.C.

Facultatea de Stiinte Juridice si Administrative

Page 11

Nicoleta Tudor referat Teoria generala a dreptului


- indirecta (cand noul act normativ nu numeste actul normativ care se abroga,ci se limiteaza la prevederea ca se abroga toate actele normative anterioare,contrare dispozitiilor sale). Tacita are loc atunci cand noul act normativ nu abroga in mod direct sau indirect,nici un fel de acte normative anterioare,dar reglementarea pe care o cuprinde se indeparteaza si se deosebeste ata de mult de reglemantarile din actele normative vechi,incat acestea nu se pot aplica si implicit sunt considerate abrogate. O alta forma de incetare a actiunii unui act normativ este caderea in desuetudine (actele normative care au fost total depasite de dezvoltarea relatiilor sociale, de schimbarile social-economice si politice care au avut loc in societate,de faptul ca situatiile care care au determinat necesitatea elaborarii lor au incetat sa mai existe,astfel incat actiunea lor nu-si mai are nici o justificare si nici nu mai poate fi sustinuta. 14. Actiunea actelor normative in spatiu. Actele normative au o actiune bine determinate nu numai in timp,dar si in spatiu, adica pe un anumit teritoriu,deoarece ele sunt produsul activitatii statului si organelor sale,care au o anumita competent teritoriala. In cercetarea actiunii actelor normative in spatiu se disting doua aspecte,unul intern si unul international. a) latura interna a suveranitatii statului Legile si actele normative sunt obiective pentru toti cetatenii statului respectiv, si pentru toate organismele si organizatiile sociale care se afla pe teritoriul sau. Actiunea actelor normative in spatiu este conditionata de competenta teritoriala a organului de stat emitent.In tara noastra exista un singur rand de organe legislative si ale administratiei de stat,iar actele lor normative actioneaza pe intregul teritoriu al statului nostru.Actele normative adoptate de organele locale de stat au o actiune limitata la unitatea administrativ-teritoriala (judet,oras,comuna) asupra careia se extinde autoritatea organului de stat respectiv. b) aspectul international Pe teritoriul unui stat actioneaza legile si celelalte acte normative ale sale,determinand conduita tuturor persoanelor aflate pe acest teritoriu.In mod firesc,aceasta presupune excluderea actiunii in acest teritoriu si asupra persoanelor aflate pe el a legilor si altor acte normative ale unor state straine.Prin teritoriul unui stat se intelege in afara intinderilor de uscat si apa aflate in limitele frontierelor de stat si subsolul si spatiul aerian,precum si apele teritoriale. In decursul istoriei,necesitatea mentinerii si dezvoltarii unor relatii politice,economice si cultural intre state,a creat anumite exceptii de la principiul suveranitatii normative a teritoriului sau a teritorialitatii. In anumite conditii,pe teritoriul unui stat pot exista persoane si unele locuri (legatii,ambasade) asupra carora nu se aplica in anumite limite ,actele normative ale acelui U.C.D.C. Facultatea de Stiinte Juridice si Administrative
Page 12

Nicoleta Tudor referat Teoria generala a dreptului


stat.Este vorba despre imunitatea diplomatica,statutul juridic al consulilor,regimul specific al unor categorii de straini. Imunitatea diplomatica consta in exceptarea personalului corpului diplomatic de la jurisdictia statului de resedinta.In cazul incalcarii grave a legilor tarii de resdina, reprezentantul diplomatic care a comis o asemenea abatere grava poate fi declarat persona non grata, lucru care atrage dupa sine rechemarea sau expulzarea lui. Cetatenii straini aflati pe teritoriul unui stat au un regim juridic diferit de cel al cetatenilor statului respectiv: Regimul national strainii au aceleasi drepturi civile ca si cetatenii statului de resedinta. Regimul special drepturile strainilor sunt stabilite in mod special prin legi sau tratate international. Regimul clauzei natiunii celei mai favorizate statul de resedinta acorda cetatenilor unui alt stat,dar aflati pe teritoriul lui,anumite drepturi,care nu pot fi mai restranse decat drepturile acordate cetatenilor oricarui stat tert. Potrivit Codului penal (art. 4) cetatenii romani care au savarsit in afara teritoriului tarii infractiuni deosebit de periculuase,vor fi sanctionati potrivit legislatiei noastre in vigoare. Cetatenii statului nostru sunt datori,oriunde s-ar afla,sa respecte legile si alte acte normative adoptate de organele noastre de stat,iar in cazul in care,aflati in strainatate, ar comite fapte interzise de dreptul nostru vor suporta sanctiunile legale. 15. Conceptul de raport juridic Raportul juridic este o relatie sociala cu caracter volitional care ia nastere in baza legilor aflate in vigoare si in care participantii sau subiectele raportului juridic au drepturi si obligatii corelative,reciproce a caror respectare este garantata de forta de constrangere a statului. Raporturile juridice sunt o categorie aparte a raporturilor sociale,avand caractere proprii,specifice,prin care se deosebesc de celelalte categorii de relatii sociale,politice, morale,obisnuielnice,religioase,etc. Trasaturile raportului juridic: a) Raporturile juridice sunt raporturi sociale fiind raporturi intre oameni,care se manifesta fie ca indivizi (persoane fizice),fie organizatii in anumite colective. b) Raporturile juridice au caracter volitional traducand in viata normele juridice, expresie a vointei de stat. In orice raport juridic ,drepturile si obligatiile juridice ale participantilor iau nastere si se desfasoara potrivit vointei de stat.In lipsa normei juridice nu se pot crea nici un fel de raporturi juridice. Al doilea aspect al vointei cuprinse in raportul juridic este ca oamenii care iau parte la raporturile juridice isi exprima,mai mult sau mai putin activ,si propria lor vointa. U.C.D.C. Facultatea de Stiinte Juridice si Administrative
Page 13

Nicoleta Tudor referat Teoria generala a dreptului


c) Exista o varietate de raporturi juridice determinate de diversitatea relatiilor sociale. Premisele raportului juridic: a) Existenta unei legi care implementeaza raportul. b) Existenta unor subiecte de drept (participanti). c) Faptele juridice. Uneori,in literatura juridica normele juridice si subiectele raporturilor juridice sunt denumite premise generale,iar faptele juridice premise concrete ale raporturilor juridice. Existenta concomitenta a acestor premise,prevazute in ipoteza normei juridice,da nastere raporturilor juridice,adica unor anumite drepturi subiective si obligatii juridice corelative ale titularilor lor. 16. Subiectele raporturilor juridice Prin subiecte al raportului juridic sau subiecte de drept se inteleg participantii la raporturile juridice,care dispunand de capacitatea juridica,pot fi titulari de drepturi si obligatii ce formeaza continutul raporturilor juridice. Omul in sine nu este subiect de drept,ci numai atunci cand aceasta calitate este atribuita si recunoscuta de catre stst,dandu-i-se calitatea de a fi subiect de drept. Calitatea de subiect al raporturilor juridice este conditionata de recunoasterea capacitatii juridice. Capacitatea juridica este aptitudinea generala si abstracta a persoanei de a avea drepturi si obligatii in cadrul raportului juridic.Capacitatea este determinata de lege si capata trasaturi particulare in fiecare ramura de drept ramificandu-se in: capacitate civila, administrativa,constitutionala,capacitatea de dreptul muncii,familiei,etc. Capacitatea este de doua feluri: Capacitate juridica generala posibilitatea de a avea anumite drepturi care se incadreaza intr-o categorie aparte de raporturi juridice sau care depind de o anumita situatie a subiectelor de drept. Capacitate juridica speciala apartine diferitelor organe sau organizatii ca subiecte de drept si este determinata de competenta acestor organizatii.Competenta,in acest caz,este identica cu capacitatea juridica. Diviziunea capacitatii in capacitate de folosinta si capacitate de exercitiu,este justificata numai in cazul drepturilor subiective,care pot apartine unui titular,fara a fi nevoie ca exercitarea lor sa o realizeze aceeasi persoana.Capacitatea juridica civila a persoanelor fizice,ca si capacitatea tuturor subiectelor din toate ramurile,include atat facultatea de a dispune cat si pe cea de a exercita drepturile si obligatiile,cu singura particularitate ca ambele capacitati nu trebuie,in mod obligatoriu sa fie intrunite in aceeasi persoana. Capacitatea de folosinta este aptitudinea generala de a avea drepturi si obligatii in cadrul unor raporturi juridice.Ea apartine tuturor persoanelor fizice in mod egal,chiar daca nu au o vointa constienta sau suficient de dezvoltata.

U.C.D.C.

Facultatea de Stiinte Juridice si Administrative

Page 14

Nicoleta Tudor referat Teoria generala a dreptului


Capacitatea de folosinta incepe odata cu nasterea (iar uneori, inainte de nastere, o are copilul conceput,cu conditia de a se naste viu si numai cat priveste dobandirea de drepturi,nu si de obligatii) si se sfarseste odata cu moartea. Pentru ca cineva sa-si poata realize drepturile sau sa-si asume obligatii prin actele sale proprii,savarsind personal acte juridice,trebuie sa fie capabil sa inteleaga si sa aprecieze consecintele actelor sale.De aceea,exercitarea personala a drepturilor si obligatiilor in raporturile juridice se conditioneaza de existenta capacitatii de exercitiu. Capacitatea de exercitiu este aptitudinea de a-si exercita drepturile si de a-si asuma obligatii prin acte juridice proprii.In dreptul civil, capacitatea de exercitiu este aptitudinea persoanei de a-si exercita drepturile si de a-si asuma obligatii incheind personal si fara autorizarea prealabila a vreunui ocrotitor acte juridice precum si, bineinteles,de a participa,tot astfel,la dezbaterea procesului civil ca reclamant sau parat,in privinta realizarii drepturilor si obligatiilor sale civile. Sunt lipsiti de capacitatea de exercitiu alienatii sau debilii mintali,persoanele aflate sub interdictie legala sau juridica, minorii sub 14 ani,deoarece sunt prezumati a nu avea discernamant.Minorii peste 14 ani au o capacitate de exercitiu restransa,fiindca sunt prezumati a nu avea o suficienta experienta a vietii,iar discernamantul lor nu este maturizat. Clasificarea subiectelor de drept in persoane fizice si organizatii este o clasificare general valabila si deci aplicabila tuturor ramurilor de drept.In fiecare ramura ea se concretizeaza in anumite categorii de persoane fizice si organizatii.In dreptul civil aceste categorii sunt persoanele fizice (civile) si persoanele juridice. Persoanele fizice (indivizii) apar in toate ramurile de drept.Persoana fizica reprezinta principalul subiect al dreptului.Aceste subiecte ale raporturilor juridice sunt, potrivit legislatiei noastre,cetatenii romani si,in anumite conditii,strainii si persoanele fara cetatenie. Organizatiile subiecte ale dreptului sunt statul,organele si organizatiile de stat: organul legislativ,organe ale administratiei de stat,parchet,instantele judecatoresti,regiile autonome,societatile comerciale,firmele particulare,organizatiile sociale,partidele politice, sindicatele,asociatiile stiintifice,culturale,sportive,etc. Sunt subiecte ale anumitor raporturi juridice organul legislativ si organele administratiei de stat,parlamentul,guvernul,ministerele,prefecturile si primariile, intreprinderile,institutiile stiintifice sau cele culturale de stat,organele judecatoresti si ale parchetului.Aceste subiecte ale dreptului intra in raporturi juridice in conformitate cu competenta si cu sarcinile fixate in actul de infiintare,in statutul lor sau in alte acte normative. Sunt subiecte ale raporturilor juridice organizatiile nestatale: organizatiile sociale, paridele politice,sindicatele,asociatiile stiintifice,culturale,sportive,de tineret,etc. care participa la raporturile juridice in conformitate cu sarcinile pe care le au potrivit legii sau statutului lor de organizare. Statul,organele si organizatiile de stat,organizatiile obstesti,atunci cand apar ca subiecte ale raporturilor juridice in circuitul civil fac parte din categoria de subiecte denumite persoane juridice. U.C.D.C. Facultatea de Stiinte Juridice si Administrative
Page 15

Nicoleta Tudor referat Teoria generala a dreptului


O persoana juridica are o organizare proprie,un patrimoniu propriu afectat realizarii unui scop si posibilitatea de a dobandi drepturi sau de a-si asuma obligatii,inclusiv dreptul de a actiona sau de a fi actionat in justitie. 17. Formulati si comentati definitia statului Statul este organizatia politica care,detinand monopolul fortei de constrangere,al elaborarii si apicarii dreptului,exercita asupra unei comunitati umane aflata pe un anumit teritoriu puterea suverana din societatea data. Caracterisicile definitorii ale statului: a) Puterea politica.Existenta puterii politice, nu coincide nemijlocit cu populatia. Puterea de stat este o putere politica,organizata si intruchipata intr-un aparat, intrun mecanism format dintr-un grup special de oameni. Puterea statului,autoritatea de stat este singura care detine monopolul constrangerii fizice si dispune de mijloacele necesare in vederea exercitarii unei asemenea coercitiuni.La dispozitia statului se afla unitatile armate, politia, jandarmeria ,inchisorile, justitia,etc. , care detin monopolul constrangerii de stat,a fortei organizate de reprimare a adversarului de clasa. Posibilitatea folosirii constrangerii fizice nu este singura explicatie a puterii de stat.Puterea de stat se intemeiaza pe factori psihologici,adica recunoasterea de catre oameni a importantei (necesitatii) binelui,echitatii,a caracterului rational sau moral al statului. b) Organizarea administrativ-teritoriala a statului si existenta populatiei constituita intr-o forma de comunitate umana. O caracteristica esentiala,prin care organizatia statala a societatii se deosebeste de organizarea gentilico-tribala,priveste impartirea societatii dupa criteriul teritorial si exercitarea puterii publice pe un anumit teritoriu,locuit de o anumita populatie,organizata intr-o comunitate determinata. Intre stat si cei care locuiesc pe teritoriul statului se creeaza o legatura specifica,care defineste calitatea speciala de apartenenta la statul respectiv,calitatea de cetatenie. Statul este o unitate a trei elemente: populatia,teritoriul si puterea politica sau suveranitatea.Populatia si teritoriul sunt premise necesare ale existentei statului,deoarece orice stat se organizeaza in cadrul unei populatii,pe un anumit teritoriu. Conceptul de stat este un concept politic,in timp ce conceptul de tara este un concept social-geografic,in care accentul se pune pe teritoriul si comunitatea umana ce-l locuieste si apoi pe existenta unei autoritati publice. c) Perceperea de impozite si taxe de la populatie . U.C.D.C. Facultatea de Stiinte Juridice si Administrative
Page 16

Nicoleta Tudor referat Teoria generala a dreptului


Existenta puterii de stat presupune suportarea cheltuielilor legate de intretinerea aparatului de stat de populatia asupra careia se exercita aceasta putere. Organizatiile nestatale,cum sunt diferitele partide politice,organizatii cu caracter social,cultural,sportiv,de asemenea,organizatiile religioase ale diferitelor culte,percep de la membrii si enoriasii lor cotizatii si donatii banesti,dar,spre deosebire de impozite,aceste contributii banesti sunt suportate nu de intreaga populatie ,ci numai de anumite categorii de persoane,fiind de regula benevole. d) Elaborarea si aplicarea dreptului. Dreptul este mijlocul organizarii aparatului de stat,al reglementarii relatiilor dintre organele de stat in cadrul unei anumite ierarhii,iar principala activitate a organelor de stat imbraca forma actelor juridice normative sau nenormative. Vointa de stat cunoaste si alte forme de exprimare,cum sunt diferite acte politice,actiuni sau masuri nemijlocite ale statului,dar cele mai importante hotarari ale statului nu pot fi realizate in afara dreptului,care le asigura caracter general obligatoriu. Dreptul ,la randul sau,isi are eficacitatea numai in existenta statului,singurul in stare sa confere normelor juridice caracter de obligativitate,garantand prin forta sa coercitiva aplicarea si respectarea acestor norme. Functionarea si activitatea organelor de stat este amanuntit prevazuta in legislatie,care stabileste competenta organelor de stat,drepturile si indatoririle functionarilor de stat,sanctiunile pentru incalcarea ordinii stabilite. e) Suveranitatea de stat. Suveranitatea este caracteristica esentiala a statului,a puterii de stat exprimand faptul ca puterea de stat isi extinde autoritatea sa superioara si neatarnata asupra unui anumit teritoriu si populatii si nu admite ca o alta autoritate sa exercite atributii specifice puterii statale asupra aceluias teritoriu si populatii. Suveranitatea de stat a aparut odata cu statul si este o caracteristica esentiala a statului,un atribut al puterii de stat de-a lungul intregii sale existente.In ea isi gaseste expresia politico-juridica deplinatatea puterii de stat. In continutul notiunii de suveranitate distingem suprematia si independenta puterii de stat. Suprematia este o caracteristica a puterii de stat,care se refera la latura interna,exprimand faptul ca puterea de stat este superioara oricarei alte puteri in interiorul statului,ca ea nu se subordoneaza nici unei alte autoritati ci,dimportiva,ei trebuie sa i se subordoneze toate organizatiile, organismele socoale,politice,economice,etc.,toti cei care locuiesc in limitele frontierelor sale. Suprematia puterii de stat se vadeste in faptul ca numai puterea de stat are calitatea de a emite acte general obligatorii in societate, a caror respectare se impune tuturor cetatenilor,tuturor organizatiilor nestatale care actioneaza pe teritoriul statului.

U.C.D.C.

Facultatea de Stiinte Juridice si Administrative

Page 17

Nicoleta Tudor referat Teoria generala a dreptului


Independenta este al doilea aspect al categoriei univoce a suveranitatii,care se manifesta in relatiile statului cu alte state.Statul isi stabileste singur,liber si dupa propria sa apreciere,fara nici un amestec al vreunui alt stat,politica sa interna si externa,isi realizeaza functiile sale interne si externe.Statul suveran este independent atat in rezolvarea problemelor sale interne,cat si a celor privind relatiile sale externe. Ea se manifesta deci in limitele normelor dreptului international,in vederea realizarii colaborarii pe baza respectarii suveranitatii si integritatii teritoriale,a neamestecului in treburile interne ale altor state,a egalitatii depline intre toate statele.

18. Forma de guvernamant a statului Forma de guvernmnt desemneaz modul de formare, organizare i funcionare a organelor statului, caracteristicile i principiile care stau la baza raporturilor dintre ele, mai ales ntre organul legiuitor i organele executive. Dupa forma de guvernamant statul se clasifica in: a) Monarhie seful statului este ales pe calea succesiunii.Monarhul,de regula nu este responsabil din punct de vedere juridic si nu poate fi schimbat fara voia lui. Monarhia poate fi: Nelimitata (absoluta) - cand monarhul este unicul organ de stat,el detinand in totalitate puterea executiva. In prezent, singurul stat din lume n care exist monarhie absolut este Vaticanul. Limitata (constitutional) cand alaturi de monarh exista si alte organe ale puterii de stat,care ingradesc,mai mult sau mai putin,autoritatea monarhului. State cu regim monarhic constitutional : Regatul Unit al Marii Britanii i Irlandei de Nord, Suedia, Belgia, Olanda, Spania. b) Republica forma de guvernamant in care puterea suprema apartine unui organ,ales pe un timp limitat.Persoanele care compun organul suprem al puterii de stat, sunt responsabile din punct de vedere juridic pentru activitatea lor. Republica poate fi: Parlamentara - prim-ministrul (sau cancelarul) este eful guvernului, autoritatea executiv n stat, eful statului (monarh sau preedinte) avnd, cu mici excepii, funcii simbolice. Guvernul este numit de ctre Parlament, iar n unele cazuri Parlamentul alege i Preedintele rii. n majoritatea cazurilor, Preedintele are rolul de a media conflictele politice i de a reprezenta pe plan extern ara, neavnd atribuii executive. Ex: Germania. Semiprezidentiala - prim-ministrul este eful guvernului, impartind totusi puterea executiva cu preedintele statului. Acesta din urm ndeplinete funcii importante mai ales n domeniul politicii externe i celei de aprare i de securitate (domaine reservee). De asemenea, Preedintele propune Parlamentului U.C.D.C. Facultatea de Stiinte Juridice si Administrative
Page 18

Nicoleta Tudor referat Teoria generala a dreptului


primul-ministru spre validare, i poate dispune suspendarea din funcie a unor minitri dac acetia sunt anchetai pentru fapte penale. Minitrii sunt numii de Preedinte, la propunerea Primului-Ministru. n republicile semiprezideniale, eful statului este ales direct de ctre cetaeni, conferindu-i acestuia o credibilitate sporit. Ex: Frana, Romnia. Prezidentiala - nu exist prim-ministru, att funcia de ef al guvernului ct i cea de ef al statului fiind ndeplinit de preedintele statului. n republicile prezideniale, Preedintele rii (ales direct de ctre ceteni) exercit ntreaga putere executiv, ns aciunile sale sunt puternic controlate de Parlament, prevenind astfel abuzurile. Ex: SUA. 19. Forma de structura a statului Forma de structura a statului se refera la faptul daca avem de-a face cu o singura entitate statala sau cu o grupare intr-un stat a mai multor entitati statale,precum si la organizarea teritoriala a puterii de stat,la caracterul relatiilor reciproce dintre partile componente ale statului si ale fiecaruia dintre ele cu statul in intregul sau. Formele de structura ale statului pot fi: a) Statul simplu sau unitar - se caracterizeaza prin existenta unei singure entitati statale pe tot teritoriul tarii,reprezentata de un singur rand de organe legislative,care infaptuiesc suveranitatea de stat. b) Statele compuse sau complexe se caracterizeaza prin existenta pe acelasi teritoriu a mai multor entitati statale,reunite intr-un stat suprapus lor. Forme ale structurii complexe sunt: o Uniunea personala rezultatul unei intelegeri intre doua state,constand in desemnarea unui sef de stat comun. o Uniunea reala este o uniune mai stransa intre doua state,legate nu numai prin persoana aceluiasi sef de stat,ci si prin existenta unor institutii comune. Se disting diferite feluri ale structurilor de stat: Federatia- statul unional Forma federativa presupune trecerea celor mai importante atributii asupra organelor intregii federatii,existent a cel putin doua randuri de organe supreme ale puterii,administratiei de stat si justitiei,o dubla legislatie,legislatia intregii federatii si legislatia fiecarei formatiuni statale membra a federatiei,doua cetatenii,etc. Federatiile au aparut ca urmare a unirii fostelor colonii sau ca o forma tranzitorie de la faramitarea feudala la statul centralizat. Confederatia uniunea statelor.

U.C.D.C.

Facultatea de Stiinte Juridice si Administrative

Page 19

Nicoleta Tudor referat Teoria generala a dreptului


Confederatia este o uniune de state fara o coeziune atat de stransa,fiecare pastrandu-si suveranitatea integral,uniune creata pentru anumite scopuri comune ale statelor membre:militare,diplomatice,economice.S-a constituit,in special,pentru apararea comuna. Confederatia nu are organe supreme proprii,distincte. 20. Regimul politic al statului.Conceptul democratiei. Regimurile politice reprezint formele prin care se exteriorizeaz aciunea puterii, prin intermediul organelor constituionale vizand "puterile statului", aciunea lor reciproc, rolul i funciile organelor statului reglementate prin constituii, legi, acte normative etc. Regimul politic nu provine exclusiv din regulile constituionale, ci el rezulta din combinarea sistemului constituional cu sisteme de partide care modeleaza viaa politic. Regimul politic reprezint forma concret de organizare a sistemului politic, a puterii politice, ndeosebi, modul de constituire i aciune a organelor de stat, n raport cu cetaenii - fiind determinat, n ultima instan, de raporturile de for dintre ceteni, dintre societatea civil i stat. Regimul politic nu se identific deci cu forma de guvernare care se refer la raporturile dintre diferite organisme ale statului i procesul lor de constituire. Deosebirea cea mai profund, care separ diversele categorii de regimuri politice, decurge din faptul dac cei care guverneaz sunt sau nu emanaia unor alegeri generale corecte si sincere. Sunt importante, n aceast privin, promovarea procedeelor de alegeri pentru desemnarea conductorilor unui stat de la cele ereditare, a alegerii propriu-zise pana la cooptare, tragere la sori sau cucerirea efectiv a puterii. Clasificarea regimurilor politice: a) Regimul autocratic se caracterizeaza prin inexistenta atat a conditiilor juridice formale cat si a conditiilor reale pentru manifestarea vointei poporului.Puterea de stat este exercitata de catre o persoana sau un grup de persoane prin metode dictatoriale, brutale,prin negarea drepturilor si libertatilor individuale,in masura in care acestea sunt prevazute in legislatia statului respectiv. b) Regimul democratic presupune existenta unor conditii care sa faca posibila participarea maselor de cetateni la viata politica,influentarea politicii interne si externe a statului,exercitarea unui control asupra modului in care organele de stat indeplinesc vointa lor. Esena regimului politic democratic se afl n sistemul drepturilor i libertilor omului, n accesul liber i egal al cetenilor la viaa politic, n determinarea prin voina lor a dinamicii i calitaii regimului politic. Un regim politic este democratic n msura n care libertatea, democraia, pluralismul i parlamentarismul fundamenteaz existena societii civile. Esena democratic a regimului politic presupune ca statul s fie liber, puterile sale de natur politic, economic, educaional, cultural etc., s nu fie acaparate sau subordonate nici uneia din gruprile care le disput, cci orice identificare cu acestea n detrimentul majoritii cetenilor, poate s conduc la un regim politic antidemocratic, totalitar, dictatorial. U.C.D.C. Facultatea de Stiinte Juridice si Administrative
Page 20

Nicoleta Tudor referat Teoria generala a dreptului


Determinant i specific acestui cadru democratic este faptul c grupurile i cetenii posed libertate i autonomie fa de puterea statului, ceea ce face posibil manifestarea opoziiei ca factor de control al puterii de edificare a valorilor democratice.Legitimitatea funcionrii regimului politic democratic este dat de votul cetenilor n cadrul alegirilor electorale, activitate prin care se exercit un control atat asupra regimului puterii, cat i asupra opoziiei. ntr-un astfel de regim, sistemul politic se caracterizeaz prin lipsa puterii personale nelimitate, prin limitarea mandatului i responsabilitatea celor alei n faa alegtorilor. n acest mod, puterea este dispersat, limitat, controlat democratic i concurenial, ceea ce determin reproducerea puterii politice a regimului n procesul dezvoltrii democratice. 21. Tehnica juridica Prin tehnica intelegem ansamblul metodelor,al procedeelor si regulilor care,imbinate cu o anumita maiestrie personala,sunt aplicate in vederea executarii unei operatii sau lucrari ori in practicarea unei profesii oarecare. Tehnica juridica reprezinta ansamblul sau totalitatea procedeelor si metodelor folosite intr-un sistem de drept,cu scopul elaborarii actelor normative si aplicarii acestora in viata. Tehnica juridica are sarcina de a gasi mijloacele optime pentru a transpune in drept,in norme juridice,vointa de stat careia conducerea politica vrea sa-i dea forta juridica,sa o ridice la rangul de lege. Perfectionarea tehnicii juridice,mai ales in domeniul legiferarii,a determinat in unele state europene crearea unor organisme de stat de specialitate,denumite consilii legislative sau comisii juridice 22. Fazele aplicarii dreptului Aplicarea dreptului constituie forma juridica de realizare a dreptului prin interventia organelor de stat competente,forma cu implicatii juridice deosebit de variate,cu multiple aspecte teoretice si tehnice. Aplicarea dreptului - activitatea practica in cursul careia organele de stat infaptuiesc prevederile normelor juridice, actionand ca titulari ai autoritatii de stat. - constituie un aspect ,o forma a activitatii statale,care se desfasoara in forme juridice oficiale,stabilite prin acte normative. Fazele procesului de apilicare a dreptului: a) Stabilirea starii de fapt presupune cercetarea si cunoasterea situatiei concrete ,a imprejurarilor,cauzelor aflate in fata organului de aplicare si care urmeaza sa capete o solutionare juridica concretizata in elaborarea actului de aplicare.Organul de aplicare,cercetand starea de fapt,va trebui sa cunoasca situatia reala,sub toate aspectele ei,adevarul material,pentru ca numai in acest fel,in cunostinta de cauza,organul de aplicare va putea trece la incadrarea spetei intr-o reglementare juridica potrivita. U.C.D.C. Facultatea de Stiinte Juridice si Administrative
Page 21

Nicoleta Tudor referat Teoria generala a dreptului


b) Alegerea normei de drept sau critica (selectionarea normei). Acest lucru presupune nu numai determinarea actului normativ ,dar si verificarea daca acest text este autentic,adica reprodus intr-o publicatie oficiala,daca norma nu a fost abrogata expres sau implicit,daca se aplica la cauza respectiva sub aspectul actiunii ei in spatiu si dupa persoana.Uneori organul de aplicare va trebui sa rezolve anumite coliziuni ce pot aprea intre doua sau mai multe acte normative care se refera la acelasi caz. c) Interpretarea normelor juridice activitate la care recurge organul de aplicare pentru a stabili intelesul adevarat si deplin al normei juridice,utilizand in acest scop metode si procedee cu care opereaza tehnica interpretarii dreptului. d) Elaborarea actului de aplicare elaborarea deciziei juridice,care va atrage dupa sine stabilirea,modificarea sau stingerea unor raporturi juridice concrete. 23. Formele (felurile) de interpretare a normelor juridice Interpretarea dreptului constituie o activitate la care participa diferite subiecte,avand fiecare un rol deosebit,solutiile de interpretare la care ajung neavand aceeasi importanta si forta juridica. A. Interpretarea oficiala sau obligatorie provine de la un organ de stat competent. a) Interpretarea generala se caracterizeaza prin faptul ca este data in forma unui act normativ.Este de principiu ca atunci cand o dispozitie dintr-un act normativ apare neclara sau confuza,organul emitent al actului normativ are dreptul de a da acelei dispozitii interpretarea autentica dintr-un nou act normativ. b) Interpretarea cauzala (sau judiciara) este acea forma a interpretarii oficiale care este facuta de organele de aplicare a dreptului cu prilejul solutionarii unei cauze concrete,a unui anumit caz sau speta si care are caracter obligatoriu numai pentru acea cauza. Aceasta activitate presupune,intotdeauna,lamurirea sensului normei juridice ce urmeaza a fi aplicata,iar rezultatul interpretarii este cuprins in continutul,in redactarea actului de aplicare.Exista o deosebire principala intre interpretarea general-obligatorie si cea cauzala.In cadrul primei forme,general-obligatorii,interpretarea capata o valoare de sine statatoare,si este facuta cu scopul de a lamuri sensul unei norme,nefiind conditionata de necesitatea solutionarii concomitente a unei cauze concrete.In situatia interpretarii cauzale,dimpotriva,interpretarea este doar un mijloc pentru solutionarea unei cauze concrete. B. Interpretarea neoficiala(facultativa,stiintifica sau doctrina) Nu are caracter obligatoriu,nu se concretizeaza in continutul unor acte juridice,a caror respectare sau aplicare sa fie garantata de stat.Ea reprezinta opiniile unor personae neoficiale asupra modului cum trebuie inteles continutul unor acte normative.

U.C.D.C.

Facultatea de Stiinte Juridice si Administrative

Page 22

Nicoleta Tudor referat Teoria generala a dreptului


24. Metode de interpretare a normelor juridice Tehnica interpretarii dreptului (metodologia interpretarii) cuprinde procedee de examinare a textelor normative,cu ajutorul carora organul de interpretare stabileste intelesul exact si deplin al acestui act. a) Interpretarea gramaticala consta in folosirea procedeelor de analiza morfologica si sintactica a textului actelor normative,pornindu-se de la intelesul cuvintelor folosite, de la legatura dintre ele,de la constructia frazei etc. b) Interpretarea sistematica consta in lamurirea sensului unor norme juridice,a unui text normativ,prin coroborarea acestei norme sau acestui text cu alte dispozitii normative apartinand aceleiasi institutii juridice sau ramuri de drept.Uneori,interpretarea sistematica reclama stabilirea chiar a unor legaturi dintre textele normative apartinand unor ramuri de drept diferite. c) Interpretarea istorica consta in stabilirea sensului adevarat si deplin al normelor juridice,recurgandu-se la cercetarea conditiilor istorice si social-politice care au determinat adoptarea unui act normativ (occasio legis) si,in functie de aceste conditii,prin determinarea scopurilor urmarite de acest act (ratio legis). d) Interpretarea logica constituie procedeul care se bazeaza pe analiza textului actului normativ prin adoptarea legilor logicii formale. Metoda logica nu poate fi separata de celelalte metode sau procedee tehnice,deoarece orice lamurire a sensului normei juridice se sprijina pe utilizarea rationamentului si judecatilor logice. Printre procedeele,regulile logice,sunt frecvent utilizate urmatoarele: argumentul a fortiori , argumentul per a contrario ,argumentul ad absurdum etc. 25. Analogia Aplicarea dreptului prin analogie ofera posibilitatea organului de aplicare a dreptului ca,dupa constatarea starii de fapt si a adevarului obiectiv,sa gaseasca solutionarea juridica a spetei,chiar daca nu se pot gasi norme de drept care se refera la cauza data. a) Analogia legii este procedeul la care se recurge atunci cand se constata lipsa normei juridice in care sa poata fi inclus cazul ce urmeaza a fi solutionat.Organul de aplicare va cauta o norma de drept care se refera la o situatie sau un caz asemanator si va cauta sa aplice aceasta norma la cazul supus solutionarii. b) Analogia dreptului se recurge la acest procedeu atunci cand in solutionarea unei cauze se constata nu numai ca lipseste norma juridica care se refera la acea cauza, dar nu pot fi gasite nici norme sau texte juridice care reglementeaza cauze asemanatoare.In aceasta situatie,organul de aplicare va asigura solutionarea juridica a cauzei date,recurgand la principiile generale ale dreptului.

U.C.D.C.

Facultatea de Stiinte Juridice si Administrative

Page 23