Sunteți pe pagina 1din 2

CAPITOLUL I CONSIDERATII GENERALE 1.1.

CONTEXT GENERAL Omul si mediul sau formeaza un ecosistem care se inglobeaza in biosfera fiind unul dintre consumatorii care produc grave dezechilibre naturale. Exceptand fortele naturii (vulcani,uragane,cutremure) ,omul este cel care a adus peisajului terestru cele mai multe si impresionante schimbari (pana la inlocuirea echilibrelor naturale prin echilibre dirijate si controlate de tehnica) 1.2. INSCRIEREA INTR-UN ECOSISTEM 1.2.1.Notiuni si termeni folosite de geografi,biologi, urbanisti: Ecogeosistem invelisul terestru in care este posibila locuirea si intretinerea vietii. Mediul natural totalitatea factorilor naturali care se prezinta intr-o anumita stare de echilibru si care determina conditiile de viata pt. regnul vegetal, animal si pt. om. Mediul inconjurator un sistem spatio-temporal cu o anumita structura , cu o anumita functionalitate si dinamica ,supus dezvoltarii si ierarhizarii interne pe anumite nivele si tipuri de mediu. Mediul umanizat (geografic) mediul adaptat la necesitatile omului. Environnementul zonele de contact dintre spatiul construit si mediul natural. Sit mediul in care aportul constructiilor si amenajarilor este substantial, iar urbanul este materializarea lui. 1.2.2.Componentele si functionalitatea ecosistemului Mediul inconjurator este alcatuit din doua categorii de componente: fizice si biotice/ sau subst. anorg. si subst. org. (vegetale si animale) sau biotopul si bioceneza. Biotopul (habitatul)este alcatuit din produsi ai litosferei,hidrosferei si atmosferei, la care se adauga energia solara; este instabil. Bioceneza este alcatuita dintr-un grup de organisme (plante si animale) care ocupa acelasi habitat si alcatuiesc un metabolism comun, in crearea, distributia, acumularea, transformarea si dispersarea substantei organice si energiei legata de aceasta. Dezvoltarea ecosistemului este asigurata atunci cand energia acumulata in bioceneza tinde spre valori maxime si intra in categoria sistemelor deschise datorita biocenezei. Ecosistemele pot fi: naturale/spontane (pasuni, stepe, paduri seculare,lacuri,mari) si antropogene (gradina, peisajul amenajat) Un ecosistem poate fi dezechilibrat direct, prin interventia directa a omului, sau indirect, prin factori poluanti, care duc la poluarea componentelor biosferei.Dezechilibrul poate fi functional (necesar trecerii de la un stadiu al dezvoltarii la altul sau disfunctional,(echilibru deficitar), care duce la deteriorarea calitatii peisajului, eliminand posibilitatea unei renovari. 1.3. PEISAJUL Peisajul (regiunea) este o combinatie originala de elemente fizice si umane, cu o fizionomie proprie, lipsita de rigiditate, capabila sa se transforme prin rupturi succesive ale echilibrului si, ca sistem de interactiuni, este definit de un autoreglaj si de expunerea sa la transformare. Caracteristici: ~ Intr-o ierarhizarea geosistemului, peisajul este nivelul imediat observabil. ~Are o compozitie bipartita: suportul(forma legata de caracteristicile geologice, geomorfologice, climatice..) si cuvertura sa (ce materializeaza influenta parametrilor naturali si a celor umani) ~ actiunile cele mai dinamice care impulsioneaza transformarile unui peisaj sunt cele din aria socialului, descrierea mecanismelor de dezvoltare a unui peisaj, ofera conditii optime pt. modelarea sistemului luat in studiu, ca in orice interventie umana trebuiesc cunoscute limitele de toleranta ale peisajului in cauza ca si modificarile de ordin structural si functional ~ Aflat intr-o continua metamorfoza, uneori lenta, peisajul este supus unei schimbari de sens dar si de limite. Deci peisajul se poate defini si prin spiritul timpului, iar gradina istorica este o materializare a acestuia. Rosario Assunto peisajul este definit ca aspect vizual al privelistii, fiind un spatiu deschis spre infinit de catre cer si limitat de sol, deci e o prezenta a infinitului in finit sau o finitate deschisa, un sp. exterior limitat.Peisajul nu e un spatiu, ci un metaspatiu pt. ca el este un loc, un spatiu cu atribute ce-l individualizeaza si unde timpul ,ca istorie, are o contributie esentiala , transmitand naturii o cultura Pierre Sansot peisajul este ceea ce nu are nevoie de a fi explicitat, deoarece il traim in intregul sau. Intre peisaj si fiinta umana exista o anumita complicitate, o transgresiune peisagera. Tot Sansot sustine ca orice obiect sau orice loc sunt susceptibile a prolifera in semnificatii multiple. Notiuni si termeni Gradina istorica un peisaj amenajat la o anumita data sau intr-un anumit interval. Peisajul istoric un peisaj specific care este asociat la o intamplare memorabila, un eveniment istoric major, un mit bine cunoscut sau o batalie epopeica. Peisajul natural Orizontul lui Orfeu- Assunto, eliberat de actiunea interesanta, unde intalnim libertatea contemplatiei estetice. Peisajul amenajat Orizontul lui Prometeu Assunto,vizeaza peisajul strict utilitar si nu gradina in acceptiunea ei estetizanta. Alberti numeste peisajul amenajat peisaj inventat avand si motivatia ca arhitectura ii motiva acestuia regulile sale. 1.4. GRADINA Evolutia conceptului Aparitia gradinii este pusa pe sema necesitatii biologice de asigurare a subzistentei. In timp, gradina a parcurs drumul de la util la extaz si divin.Astfel in antichitate in, gradina nu va fi vazuta numai ca suport al existentei ci si ca un loc de destindere, de reverie. Crestinismul o va echivala cu raiul unde omul ar dori sa ajunga. De la gradina paradis la gradina contemporana, drumul a fost lung, pe parcurs, gradina primind diverse semnificatii. In sec.XVII, numai frumosul artistic ii preocupa pe teoreticieni si abia in sec. urmator, gradina va intra si ea in dezbaterile estetice alaturi de pictura si sculptura.Tot acum se incepe aclimatizarea plantelor. Incepand cu sec.XIX gradina a trecut tot mai mult in atentia domeniului public, devenind un loc al relatiilor om-natura , omconstructii, om-oameni si o ambianta.Gradina a capatat si semnificatia de antidot la insatisfactiile orasului.=> teoria orasului gradina, ca o alternativa la orasul industrial.In 1842-46 apare prima Gradina De iarna publica. O data cu inaugurarea celei din Paris, la prezentarea plantelor se va asocia si agrementul. Inc. sec. XX este marcat de utopiile urbanistice, de melanjul oras-gradina, etichetat ca o suburbie contemporana. In anii 30, Le Corbusier va sustine ideea oraselor verzi, inlocuind orasul dezvoltat pe orizontala cu cel pe verticala- un adevarat pachebot. Acum, la inc. sec.XXI, gradina reprezinta mai mult decat inainte; ea este locul unde individul poate scapa de stressul orasului, unde nu e supus constrangerilor societatii sau agasat de tentatiile civilizatiei. In evolutia conceptului de gradina, de la cea utilitara pana la cea de agrement, ea a fost obsesiv asociata ,inclusiv in literatura, pictura sau muzica, cu anotimpul cald ,cand vegetalul se manifesta in toata plenitudinea si mai ales in gradina-paradis. 1.5. ARH. PEISAJULUI SAU PEISAGISTICA In sec. XVIII in clasificarea artelor frumoase propusa de Kant, s-a folosit termenul de arta gradinii,considerata ca o forma de pictura .Denumirea apare si in secXIX si o vom intalni si in secXX. Desi are in vedere o structura spatiala pe orizontala si verticala a unei portiuni de cadru natural sau construit, totusi aceasta disciplina nu va intra in aria de preocupari ale urbanismului, decat in a doua jumatate a secXX, iar numele de peisagist nu va fi mentionat nici in Larousse din 80. In literatura de specialitate vom intalni termeni ca:Landscape Design,Art of gardens, Lart de jardin, Gardenkunst. La noi, una din primele lucrari in domeniu se va numi Arhitectura spatiilor verzi (1953) sauArhitectura peisajelor,Arhitectura spatiilor libere plantate In deceniul 7, spatiile verzi devin o sintagma ce se folosete si astazi, iar in deceniul 8 vom intalni si arhitectura peisagera si peisagistica.Arhitectura si urbanismul ecologic, notiuni folosite tot mai des,denota ca daca s-a putut constata mult timp o modelare a peisajului de catre conceptele arhitecturale (arhitectura peisajului) ,s-ar putea sa asistam si la o modelare a spatiilor arhitecturale pana la nivel de structuri urbane, de catre unele cerinte ale cadrului natural, ale micro sau macropeisajului. 1.6.PROFESIA DE PEISAGIST Pana in sec.XX, peisagistul este doar un autodidact, prima institutie care va emite diplome de specialisti fiind scoala de la Versailles. In Italia renascentista (sec.XV) creatorii de peisaje aveau cunostinte de geotehnica, arhitectura si constructii, in Franta sec.XVII, trebuiau sa fie buni geometrii si sa cunoasca legile perspectivei si reflexia luminii. In Anglia (sec.XVII) vor deveni creatori de peisaje scriitorii, gradinarii diletanti.Abia in sec.XVIII gradina este trecuta in randul artelor. La sf. Sec XIX va lua fiinta Societatea Americana a Arhitectilor Peisagisti, peisagistii americani fiind primii care au condus la ei , noile proiecte in domeniul urbanismului, de la noi localitati pana la arii metropolitane intinse.

Si in prima jumatate a sec. nostru, majoritatea dictionarelor indicau in dreptul cuvantului peisagist-pictor de peisaje, deci, societatea, nu i-a acordat acestuia un statut anume, el fiind obligat sa-si asocieze specializarea la cea de arhitect. Chiar si in Franta dupa 1950, peisagistul va fi un decorator in spatiul gradinii, amenajarile mai importante fiind preluate de catre arhitecti.Abia in anii 70, o data cu critica la adresa urbanismului de zonaj, va fi reactivata cererea peisagera. Atributii ale peisagistului: ~sa fie familiarizat cu istoria gradinaritului si a peisagismului. ~trebuie sa fie lipsit de prejudecati datorate gusturilor personale si sa poate evalua critic si istoric un sit. ~ sa gaseasca solutii pt. a impaca necesitatile conservarii, asigurarea vizitarii turistice si managementul global ATRIBUTELE SP. VERZI La baza existenei organismului uman se afla o tripleta de categorii urbane fundamentale:mobilul urban, activitatea umana si spatiul aferent, aflate intr-un proces continuu de transformare. Mobilurile se grupeaza in forte urbane care se manifesta in spatii proprii, comune sau prin ocupari temporare care sunt in deplasare pe teritoriul orasului. Se ajunge astfel la activitati urbane, care deservesc colectivitatea si pt. a caror desfasurare sunt necesare, pe langa participarea umana si mijloace, spatii, o supra si infrastructura, sp.verzi care prin insusirile lor pot face ca ambientul sa fie cat mai placut. Calitatile spatiilor verzi au fost apreciate din cele mai vechi timpuri. In 1635,in Franta o lege va interzice taierile rase in zonele montane.Atitudini similare vor apare in sec. urmatoare si in alte tari. La noi ,in 1852,Ion Ionescu de la Brad va fi primul care va atrage atentia asupra principalelor insusiri ale padurii: de productie, hidrologica,antierozionala,sanita-ra si estetica.In 1881 apare primul Cod silvic,iar in cel din 1910 se introduce notiunea de paduri de protectie. In 1980 se definesc atributele padurilor (denumitefunctii)productie,hidrologica,protectia solurilor, climatica, sanitara, recreativa, decorativa, stiintifica precum si cea de conservare a naturii.