Sunteți pe pagina 1din 1

Un zambet a fost suficient pt a o iubi.

Lumina ochilor ei mi-a orbit sufletul, vorbele spuse imi sunt si acum tiparite in minte.Fiecare cuvant, fiecare soapta,vocea ei.O voce suava, gingasa ce ma alina mereu.Stateam ore-n sir si discutam, discutam orice, despre soare si luna, despre moarte si viata, despre vreme, despre noi.Despre lumea mea sau lumea ei. Nu m-a atins niciodata, cu toate k am impresia uneori k pe obraz ii simt parfumul. E departe de mine, mult prea departe.Am cunoscut-o pe net, cand privirele ni s-au intalnit am simtit amandoi ceva puternic.Cred k jumatate de ora ne-am privit fara sa ne scriem macar un cuvant....of...ce ochi, ce buze, ce om.Un inger ce cobora in fiecare noapte in visele mele si-n fiecare zi era acolo, in lumea mea. Nu-mi cerea nimic doar imi oferea, ma facea sa zambesc chiar si atunci cand credeam k e totul pierdut. Stia sa-mi stearga lacrimile fara sa ma atinga. Stia sa-mi vorbeasca fara cuvinte,doar prin priviri.M-a facut sa iubesc uratul existent in lumea mea. Sa iubesc ploile, furtunile.Sa ma iubesc pe mine si pe ea. O iubesc foarte mult si stiu k si ea ma iubeste...mult... dar mereu acelasi dar. Mi-a promis k va veni, ma va strange in ale ei brate. Va fi langa mine.De o saptamana nu mai stiu nimic de ea. Am incercat s-o sun dar are tel inchis iar pe mess e mereu offline.De o saptamana nu reusesc sa ma concentrez asupra studiilor.Ma gandesc doar la ea, si plang, alerg, ma ratacesc, simt k ma prabusesc.Totul e o nebunie inecata in ceata durerii.Nu mai vreau sa sufar.Imi pun prea multe intrebari.Dak i s-a intamplat ceva?Dak nu ma mai vrea?Prea multe intrebari, prea multa iubire, prea trista lumea mea fara ea. De fapt fara ea totul e lipsit de rost.Nu pot sa merg mai departe.M-a invatat multe dar nu m-a invatat cum sa traiesc fara ea,fara vorbele ei. Privirea ei,iubirea ei,imi lipseste, si-mi va lipsi mereu. Eu inca o astept.Prea trista aceasta asteptare,prea trist sunt eu,prea trist e totul fara iubire.......