Importanta social-istorica a reformelor lui Al.I.

Cuza
Alegerea lui Cuza ca domn a fost urmata de instituirea unor masuri avand drept scop ameliorarea situatiei eonomico-sociale interne si imbunatatirea relatiilor externe. Era necesar ca aceste masuri sa fie luate intr-un interval scurt de timp, astfel incat efectele benefice sa poata fi sesizate cat mai rapid cu putinta. Mai intai, au fost invitati, la 5/17 ianuarie 1859, pentru a-I face o informare manuntita noului domn, ministrul Lucrarilor Publice, Panaite Donici, administratorul tinutului Iasi, Alexandru Beldiman, seful politiei Iasului, colonelul Sevel Manu, directorul Casei Veniturilor Clerului si ai Casei Scoalelor, Dimitrie Tulceanu. In Moldova, Cuza a instituit o guvernare progresista, in frunte cu Vasile Sturdza, apoi cu Anastasie Panu, dar in Muntenia a trebuit sa accepte cabinetul de coalitie condos de Nicolae Golescu si Nae Catargiu. Acestea au fost urmate insa de guverne moderate(Ion Ghica, M.Epureanu-in Moldova, ulterior Ion Ghica-in Muntenia, M.Kogalniceanu-30 aprilie/12mai 1860-17/29 ianuarie 1861, Apostol Arsachi-8/20iunie 1862-24 iunie/ 6 iulie 1862, Constantin Bosianu, Niculae Kretzulescu). Aceste guverne nu au putut inlatura neajunsul de necontinuitate, insa nucleul catorva personalitati politice care l-au sustinut a reprezentat o forta motrice in realizarea ideilor initiale. Conform unui interviu acordat de doamne Elena Cuza publicistului Vespasian I.Pella in ziarul Adevarul, in anul 1909, Cuza a fost ajutat de Vasile Alecsandri pentru a cauta confirmarea in Domnie la Curtile Marilor Puteri, de Costache Negri, in problema secularizarii averilor manastiresti la Constantinopol, iar de Kogalniceanu, pentru reforma impropietaririi satenilor. Dar, in realitate, Cuza a primit, buna parte a domniei, sprijinul mai multor oameni competenti. De exemplu, Ludovic Steege a fost investit sa mijloceasca recunoasterea dublei alegeri la Viena si Berlin, iar printul Obolensky, fost secretar al Ambasadei Rusiei la Viena, a fost trimis la Petersburg. Aceste demersuri nu erau lipsite de sens, intrucat la 26 martie/7 aprilie 1859 puterile garante luau inca in discutie, la Paris, valabilitatea dublei alegeri. Ulteriori, inceputa la 13/25 septembrie 1861, la Constanitinopol, conferinta Puterilor Garante, intrunita pentru a rezolva cererea Principatelor Unite, avea sa treneze mai multe luni. La 20 noiembrie/2 decembrie se accepta Unirea Deplina, conform Firmanului de organizare administrative a Moldovei si Tarii Romanesti. Intrunita la data fixate de domn, 25 ianuarie/5 februarie 1862, adica la 3 ani de la dubla alegere, Adunarea celor doua Principate declara Bucurestiul capitala tarii, ceea ce consfintea Unirea definitive a Principatelor. Conturarea unei vieti cu adevarat democratice, prin suprematia legilor, se infaptuieste prin infiintarea Curtii de Casatie. Acest organism, care constituia instanta suprema, s-a instalat si a inceput sa functioneze la 15/27 martie 1962. In structura ei s-au operat, ulterior, cateva modificari, prin legile din 7/19 si 19/31 august 1864, care desfiintau sectia I, cea a reclamatiilor, fapt care corespundea cursului ceva mai autoritar luat de guvernarea lui Cuza la acea data.

Curtea de Casatie a avut meritul de a realize o ierarhie a justitiei, simuland avansarea in functii si creand o baza materiala convenabila judecatorilor. Dar, pentru a-si infaptui programul intern, Al.I.Cuza avea de infaptuit unificarea legislatiei pe tot cuprinsul tarii, dupa dubla sa alegere: unirea vamilor, unirea cursului monedei, un singur canal diplomatic la Constantinopol, unirea dispozitiilor fiscale, armata si govern unice, aceleasi servicii de posta, sanitare, telegrafice, completarea institutiilor publice (Custea de Casatie, Curtea de Conturi, Casa de Economii si Consemnatiuni, Corpul de inspectori agricoli etc.), precum se democratizarea interna si inlaturarea principiilor feudale prin mari reforme precum impropietarierea taranilor, secularizarea averilor manastiresti, reforma elective etc.. Astfel, in decembrie 1863, guvernul Kogalniceanu supunea adunarii proiectul de lege privind secularizarea averilor manastiresti, dar legea a fost promulgata la 17/9 decembrie 1863 cu 93 voturi pentru 3 contra. Aceasta reforma a constituit implicit si la realizarea reformei agrare. Legea reformei agrare a fost votata, sanctionata si promulgate in august 1864, iar in aprilie 1865 intra in vigoare. In noua varianta, despagubirile se limitau la valoarea clacii, nu la pretul pamantului. Totodata, se anulau claca, dijma, podvezile. Zinele de meremet, monopolurile feudale in cadrul comunelor de pe mosie si orice alte corvezi ce incumbau sateanului. Impropietarirea se face ape loturile de folosinta, iar marimea lor se decidea in functie de numarul vitelor. In fata avalansei administrative, care cuprindea, in afara legii agrare, alte cateva zeci de legiuiri, mai multi membri ai Consiliului de Stat, surprinsi de impetuozitatea domnitorului, cerura o amanare a aplicarii legii de impropietarire cu cativa ani, daca era posibil. Cuza insa era decis sa-si duca pana la capat menirea si nu cunostea pregetul. Legea, adusa la cunostinta satenilor prin intermediul prefectilor, obligati prin circularea guvernamentala din 14/26 august 1864 la aceasta publicitate, a fost afisata la sediile prefecturilor si infiecare sat in parte. Primul-ministru, Mihail Kogalniceanu, deplasandu-se in Oltenia pentru a le prezenta taranilor marele act al domnitorului, care ii paruia de claca si corvezi si le asigura bucata de pamant, suplinit ca un eliberator. Este dificil sa se cuprinda in cateva pagini tot ce s-a facut in perioada domniei lui Al.I.Cuza. S-au dezvoltat invatamantul, cultura, stiinta. Astfel, ridicarea materiala a societatii romanesti nu ar fi fost posibila fara o serioasa baza scolara si universitara. Cresterea oraselor si a populatiei, emanciparea taranilor prin partiala rezolvare a problemei agrare obligau la o instructie corespunzatoare a fortelor ce se ridicau. Astfel, la 26 octombrie/7 noiembrie 1860 isi deschidea portile universitatea din Iasi iar in 1864 a fost infiintata universitatea din Bucuresti printr-un decret semnat, in afara de domnitor, de ministrul Instructiunii Publice de atunci, Dimitrie Bolintineanu. Din pacate, impactul reformelor lui Cuza asupra claselor sociale privilegiate a dus la detronarea si exilul acestuia, prin lupta cu partidele vremii, dar cursul acestor reforme si efectele acestora au ramas de nestavilit pentru tanarul stat romanesc modern.

Bibliografie: Bogdan, Dan; Stirbu, Viorel-Pe urmele lui Alexandru Ioan Cuza