Sunteți pe pagina 1din 1

Testament Tudor Arghezi

Tudor Arghezi a fost poet, prozator, publicist si s-a impus prin originalitate.Este considerat al doilea mare poet roman dupa Mihai Eminescu, deoarece prin originalitatea sa, a influentat literatura vremii. Printre marile scrieri ale poetului se numara "Testament", "Ruga de seara", "Cuvinte potrivite", "Flori de mucigai". Poezia "Testament" este plasata la inceputul volumului "Cuvinte potrivite" si este considerata o arta poetica. Arta poetica este un concept care exprima un ansamblu de trasaturi care compun viziunea despre lume si viata a unui autor, despre menirea lui in univers si misiunea artei sale, intr-un limbaj care-i ofera originalitate. Titlul sugereaza relatia spirituala dintre generatii, si trimite la ideea unei mosteniri imateriala lasata cititorului. Tema poeziei o constituie conceptia despre arta a poetului si se reflecta in crezul estetic al acestuia, in centrul creatiei lirice fiind cuvantul, care are o putere absoluta. Inceputul poeziei este formulat ca o negatie. "Nu-ti voi lasa". Bunul cel mai de pret e mostenirea spirituala, care nu e decat o carte ce realizeaza legatura intre generatii. Pronumele personal -ti denota faptul ca scriitorul doreste sa-si atraga cititorii in conversatii cu sine. Rapile si gropile arata viata grea a inaintasilor. Ultimul vers din prima strofa reprezinta un fel de concluzie a strofei cartea simbolizand o treapta in evolutia literaturii pentru poet. In a doua strofa ne este prezentata literatura drept o piatra de temelie a evolutiei spiritual a unui popor, cartea fiind cea care ar trebui sa stea la baza spiritului omenesc. Cuvantul carte detine o pozitie importanta in text iar in jurul lui se construieste ideea poeziei, pe care o putem intelege abia in strofa a treia, unde poetul face legatura intre truda si carte. Tot in a treia strofa putem observa rolul poetului in schimbarea realitatii in arta. Putem intelege de aici ca poezia inseamna multa munca psihica dar si fizica. Am luat cenusa mortilor din vatra, Si-am facut-o Dumnezeu de piatra, aceste doua versuri semnifica dorinta poetului de a reactualiza trecutul si esenta poporului sau. Cea de-a patra strofa arata cititorului ca poetul trebuie sa poata sintetiza suferinta poporului. Arghezi evidentiaza ca poetul are datoria de a demasca faradelegile ascunse sis a le faca cunoscute indifferent de risc. Aceasta strofa are rolul unei concluzii a intregii poezii. "Slova de foc" si "slova faurita" sunt metafore ale creatiei poetice care presupun creatie dar si truda. Rolul este de a transmite cititorului un mestesug. Poezia cuprinde numeroase opozitii sugestive (venin-miere; mucegai-frumuseti; robdomn) Identificam eul liric in ipostaza robului care schimba realitatea, din urat face frumos, cum si poetul face din cuvinte obisnuite poezie. Cititorul intra in ipostaza domnului care nu cunoaste semnificatia efortului creator. In final, cititorii pot observa ca o creatie autentica presupune o imbinare a talentului cu truda atat psihica cat si fizica.