UNIVERSITATEA ,,PETRE ANDREI, IAI MASTER : MANAGEMENT EDUCAIONAL DISCIPLINA : EDUCAIE INTERCULTURAL TITULAR CURS : CONF. DR.

ANCA TOMPEA LECT. DR. OANA CHIUCHI

STRATEGII I FORME DE REALIZARE A EDUCAIEI INTERCULTURALE

MASTERAND AGAVRILOAEI IOAN

ANUL II

A)OBIECTIVE SPECIFICE
Educatia interculturala are ca element cheie interculturalismul, ale carui niveluri principale de actiune sunt: -la nivel international : conlucrarea intre diferite tari , culturi pentru cooperare internationala; -la nivel de colaborare dintre diferite segmente de cultura si etnice , ale unor comunitati in vederea formarii tuturor membrilor, indiferent de etnie (respectarea si valorificarea specificitatii etnice si culturale ale minoritatilor). Educatia interculturala promoveaza atitudini tolerante, deschise, de acceptare si intelegere fireasca a raportului eu-celalalt si a notiunii de strain ,recunoasterea si respectarea diferentelor culturale prin valorificarea pozitiva a relatiilor de egalitate intre oameni si nu prin aplicarea polaritatii superior-inferior.De asemenea, presupune promovarea unor politici scolare care sa permita egalizarea sanselor in educatie si a unor strategii de valorificare a diferntelor culturale pentru a le transforma in resurse pedagogice. Scoala este principalul spatiu al invatarii pluralitatii culturale prin pretuirea diversitatii, a notei distincte aduse de cultura fiecarui actor social participant.Scoala trebuie sa formeze deprinderea pretuirii valorilor pluriculturale , nu exista valori superioare si inferioare, ci exista valori specifice minoritatii. Educatia interculturala nu trebuie sa se limiteze in mod exclusiv la transmiterea unor continuturi specifice in cadrul unei discipline particulare , consolidarea abordarii sale interdisciplinare este fundamentala; nu poate fi care trebuie judecate.In scoala este necesara ,,modelareaorgoliului etnic al majoritatii si intarirea increderii in sine a

conceputa doar pentru mediul scolar, ci si in legatura cu extrascolarul (familie, grupuri sociale, institutii , comunitati , mass - media).Se remarca si o schimbare a rolului profesorului, care depaseste functia de a comunica modele si programe , acesta trebuind sa acorde o mai mare atentie spiritului de initiativa si creativitatii, centrarea intregii actiuni fiind pe elev. Vor fi urmarite obiective specifice ,precum: a)achizitionarea de cunostinte socio-umane (teorii si conceptii despre stereotipuri, prejudecati, etnocentrism, etc, caracteristici ale elevilor din diferite etnii, rase, spatii culturale, grupuri si clase sociale); b)strategii de predare diferentiata in functie de capitalul cultural al educatorului; c)clarificarea propriei identitati culturale (sa aiba o intelegere clara a mostenirii sale culturale si sa inteleaga cum experimentele sale pot interactiona cu cele ale unor grupuri de lata provenienta culturala); d)atitudini intergrupale si interetnice pozitive; e)aptitudini :de a lua o decizie instructionala pozitiva, de a rezolva conflicte intergrupale de a formula strategii de predare si activitati care vor facilita reusita scolara a elevilor din diferite etnii, culturi, grupuri si clase sociale. Educatia interculturala nu este o educatie compensatorie pentru straini si nici o noua disciplina scolara; ea ,,predarea culturala sau o ,,folclorizare. Impunerea pe plan educativ a unor strategii eficiente de realizare a educatiei interculturale se poate realiza incepand cu nivelul ,,zero, acela al creearii unui curriculum intercultural.Iata cateva directii pe care acesta se poate axa: -patrunderea diversitatii etnice si culturale in tot mediul inconjurator; refuza ,,modelul deficientei in favoarea ,,modelului diferentei, nevizand o extindere a programei prin

-pretuirea diversitatii; -intarirea si afirmarea propriei identitati; -introducerea continuturilor etnice si a diferentelor culturale in toate formele de invatamant; -recunoasterea sarbatorilor si a festivitatilor specifice grupurilor etnice ; -reflectarea variatelor realitati socio-culturale in lecturi,povestiri,compozitii muzicale si plastice; -folosirea in invatare a experientelor diferite; -recunoasterea succeselor si a contributiilor membrilor unui grup; -valorificarea in curriculum a resurselor comunitatii locale; -antrenarea tuturor copiilor in studiul continuu al comunitatii locale; -interpretarea succeselor si a performantelor unor copii din perspectiva valorilor unui grup; Realizarea unor activitati interculturale vizeaza formarea unor conduite interculturale: -deschiderea spre altul,spre strain, spre neobisnuit; -aptitudinea de a percepe ceea ce ne este strain; -acceptarea celuilalt ca fiind ,,altul; -trairea situatiilor ambigue,ambivalente; -aptitudinea favorabila de a experimenta; -alungarea fricii fata de ,,altul; -capacitatea de a pune in chestiune propriile norme; -neacceptarea utopiei,, discursului comunicational egalitar, discutii pana la proiect comun; -capacitatea de a recunoaste si de a realiza repere etno si sociocentriste; -aptitudinea de a asuma conflicte (cu calm, constructiv); -performanta de a cuceri identitati mai largi.

Strategiile si formele de realizare a educatiei interculturale urmaresc firul dimensiunilor educatiei interculturale: -miscarea interculturala-egalizarea sanselor, echitate intre grupuri socioculturale; -abordarea interculturala a curriculum-ului (cunoasterea, intelegerea diferentelor); -procesul de educatie interculturala (competenta de a intelege si de a invata sa negociem diversitatea culturala); -angajamentul discriminare). B)UNELE STRATEGII SI FORME DE REALIZARE A EDUCATIEI INTERCULTURALE Lucrand de 9 ani intr-o scoala in care exista o populatie scolara 98% de etnie roma,am avut posibilitatea de a incerca sa educ elevii in spiritul tolerantei si a non-discriminarii. Alaturi de elevii clasei la care predau in prezent(clasa a IV-a C) am trait o experienta inedita.Organizam pentru intaia oara o iesire in oras,la un spactacol de teatru.Elevii mei,atunci in clasa intai, asteptau cu emotie intrarea.Erau prezente multe scoli cu renume din Buzau,dar ei erau parca mai mult speriati.I-am intrebat de ce.O fetita mi-a raspuns ca se tem sa nu rada copiii ceilalti de ei, ca sunt ,,tigani si ca de aceea prefera sa intre ultimii. Atitudinea lor m-a marcat profund si mi-a dat imboldul de a le cultiva respectul de sine, respectul pentru ceilalti, increderea in sine , in ceilalti,si intercultural(combaterea rasismului, a formelor de

-in principal-in valorile uneori aproape utopice precum: toleranta, nondiscriminare, intelegere, cooperare,etc. Asadar, am pornit in aceasta directie nu dintr-o pura curiozitate teoretica sau fiindca ar fi ceva la moda, ci din profunda mea dorinta de a-i invata pe acesti copii (care nu se deosebesc cu nimic de copilul meu-de exemplu!-) sa fie niste oameni civilizati, prin civilizatie intelegand respectul valorilor.In discutiile noastre libere din recreatii sau chiar si la ore, cand ocazia ne permite, eu le spun: ,,Indiferent ce suntem:chinezi,romani,tigani,trebuie sa avem obraz! ,propozitie ce a devenit aproape deviza clasei noastre. Insa nu doar prin discutii libere am incercat sa identific cai optime de cultivare a valorilor interculturale (toleranta , interdependenta , negocierea , cooperarea , empatia , nonviolenta , egalitatea ,depasirea prejudecatilor, demnitatea, etc) ,dar si prin diferite activitati curriculare si extracurriculare.Cu cat acestea sunt integrate in procesul instructiv-educativ cat mai firesc posibil, cu atat mai mult rezultatele sunt mai aproape si mai de calitate. Exista trei niveluri la care se pot identifica strategii si forme de realizare a educatiei interculturale: *la nivelul curriculum-ului nucleu; *la nivelul curriculum-ului la decizia scolii; *la nivelul activitatilor extracurriculare; Prima activitate interculturala desfasurata la clasa mea a fost confectionarea unor costume traditionale rome din diverse tipuri de hartie si am continuat cu diverse teme precum: -,,Povestiri de familie -,,Ocupatii traditionale rome

-,,Cantece traditionale rome -,,Evenimente deosebite in comunitate -,,Obiceiuri la romi -,,Copil ca tine sunt si eu Am incercat de fiecare data cand o lectie mi-a permis sa abordez probleme de morala interculturala, prin metode atat verbale (expunerea morala, conversatia morala, studiul de caz), cat si prin metode intuitiv active (exercitiul moral, exemplul moral).Disciplina ,,Educatie civica a fost cea care a permis de fiecare data luarea in discutie a unor valori si atitudini. ,,Ghidul de educatie civica-materiala auxiliar pentru clasele cu elevi romi III-IV,editat de Centrul de Resurse pentru Comunitatile de Romi la Cluj in 2004 a fost prietenul nostru bun , care ne-a oferit de fiecare data texte suport si un mic dictionar de termeni, citate ,etc. cu un efect deosebit asupra valorificarii continutului lectiilor. Lucrul in echipe este, de asemenea, o modaliate de stimulare a cooperarii intre copii.Desi in clasa mea este o singura eleva de etnie romana, metoda este constructiva si stimuleaza buna intelegere intre copii,chiar daca apartin majoritatea aceleiasi etnii.Relatiile de colaborare impuse prin insasi defnitia lucrului in echipa conduc la formarea unor comportamente dezirabile in procesul de educatie interculturala. In cadrul disciplinei optionale ,,Educatie pentru calitate am imbinat in fiecare dintre temele prevazute in planificarea materiei elemente generale cu elemente specifice culturii romani.Elevii trebuie sa inteleaga lumea pornind de la propriul lor univers.Cunoscandu-se pe ei insisi se pot face cunoscuti intregii lumi.De aceea,primul pas catre inlaturarea discriminarii este autocunoasterea,identificarea valorilor care apartin culturii lor.

Implicarea

comunitatii

este

de

asemenea,

un

pas

important.Organizarea unor activitati in care participantii sa se poate cunoaste mai bine , sa coopereze si sa traiasca impreuna evenimente culturale poate contribui la realizarea educatiei interculturale.Astfel , se pot organiza activitati extracurriculare de tipul: -activitati sportive; -invitarea in scoala sau in mediul educativ a unor persoane avizate din exterior; -utilizarea bibliotecilor , a centrelor de documentare , audio-vizuale prezente in scoala; -participarea la evenimente culturale si sarbatori locale ; -antrenarea in activitati muzicale si corale ; -studiul aportului reciproc al culturilor (in cadrul unor evenimente culturale specifice); -organizarea de intalniri intre persoane de culturi diferite; -infratirile dintre clase/scoli din diferite zone si culturi; -colaborarea cu asociatiile locale sau internationale pe tema educatiei interculturale; -vizitele ,excursiile; -cursuri /teme de studiu centrate pe diverse teme de studiu; -realizarea unor proiecte la nivelul clasei/scolii pe teme interculturale sau intraculturale.