Necesitatea cunoaterii psihologiei elevului

Cunoaterea elevului presupune apropierea cu cldur de el, nelegerea motivaiilor aciunilor sale, identificarea cilor ce fac posibil intervenia educativ difereniat i chiar individualizat a educatorului, prin stabilirea unor legturi ntre formele concrete ale conduitei copilului, potenialul su intelectual i trsturile sale generale de personalitate. Nu este suficient, pentru a proba cunoaterea copilului, ca profesorul s adune informaii, ci este necesar a face ordine ntre date, a stabili o ierarhie ntre acestea, a lsa la o parte ceea ce este nesemnificativ sau comun, a reine ceea ce are importan deosebit (I. Holban, A. Durnea, 1972, p.7). Profunda cunoatere a elevului, ca subiect al educaiei, constituie premisa unei corecte evaluri exercitate de adult asupra rezultatelor obinute. i pierd din valoare acele produse ale activitii elevilor, fie ele cunotine, idei, capaciti, comportamente, atitudini etc., care nu sunt raportate la disponibilitile fizice, intelectuale, de personalitate de care dispune fiecare dintre ei. Deci, buna cunoatere a elevului de ctre educatorul su, genereaz, indubitabil, optimizarea formrii / modelrii, evaluarea corect formativ individualizat i, totodat, orientarea colar i profesional. Adolescena este o etap dificil pentru tineri. Acetia sunt supui schimbrilor fiziologice, trebuie s-i afirme personalitatea, resimt o anxietate cu privire la viitor, se simt de multe ori nenelei. Odat cu apariia noilor tehnologii de comunicare, schimbul ntre tineri este facilitat n teorie, dar beneficiul nu este ntotdeauna evident, muli comunicnd doar pentru a-i mprti disconfortul lor, astfel gsind o confirmare a lor pe scar larg a viziunii lor negative despre lumea adulilor. Se poate argumenta c secolul al XXI-lea, n debutul su se caracterizeaz printr-o nou i profund criz a adolescenei fondat pe prbuirea valorilor tradiionale, sfritul ideologiilor, frica de viitor (criza ecologic, criza de ocuparea forei de munc, criza social).