Sunteți pe pagina 1din 4

E. Neaga

ConsecinŃele renunŃării la succesiune (Comentariu la noul Cod civil al Republicii Moldova)

"Revista NaŃională de Drept", 2005, nr.6, pag.20

* * * În noul Cod civil al Republicii Moldova este reprodusă norma din Codul civil vechi cu privire la libertatea renunŃării la succesiune. În alin.(1) art.1516 se menŃionează că succesiunea trece la succesorul chemat la succesiune, sub rezerva dreptului de a renunŃa la ea. Din această regulă generală există câteva excepŃii, stipulate în noul Cod civil. Astfel, potrivit art.1535 Ń. civ. RM, nu se admite renunŃarea la succesiune după ce moştenitorul a depus la notarul de la locul

deschiderii succesiunii declaraŃia de acceptare a moştenirii 1 . Această regulă se aplică atât în cazul succesiunii testamentare, cât şi al celei legale. Nu este admisă renunŃarea la moştenire în folosul unei persoane private de dreptul la moştenire sau declarate moştenitor nedemn, inclusiv conform unei

dispoziŃii exprese din testament (alin.(3) art.1526 Ń. civ. RM). Altfel spus, nu este admisă renunŃarea la succesiune în folosul persoanelor care nu dispun de dreptul de moştenitor. Pentru succesiunea testamentară mai există o normă care are o oarecare legătură cu consecinŃele renunŃării la succesiune. Astfel, potrivit alin.(2) art.1451 Ń. civ. RM, renunŃarea moştenitorului testamentar la succesiune se admite numai

în cazul în care acesta nu indică în favoarea cui renunŃă. Pentru comparaŃie, putem menŃiona că problema cu privire la cazurile în care

nu se admite renunŃarea la succesiune este destul de reuşit rezolvată în Codul civil al FederaŃiei Ruse. Astfel, potrivit alin.(1) art.1158 Ń. civ. FR, nu se admite renunŃarea la succesiune în favoarea succesorilor testamentari sau legali, inclusiv

a celor chemaŃi la succesiune prin reprezentare sau transmisie succesorală în

privinŃa bunurilor moştenite în baza testamentului, dacă toate bunurile testatorului au fost testate moştenitorilor menŃionaŃi, de la rezerva succesorală şi

în cazul substituirii succesorului.

ConsecinŃele realizării dreptului de a renunŃa la succesiune se află în legătură cauzală directă cu înseşi modalităŃile comportamentului şi cu indicaŃiile moştenitorilor chemaŃi la succesiune, care renunŃă la ea. Potrivit alin.(2) art.1256 Ń. civ. RM, moştenitorul poate renunŃa la moştenire în folosul altor moştenitori testamentari sau legali. Prin urmare, din sintagma "în folosul altor moştenitori" prevăzută în această normă rezultă doar prima modalitate de renunŃare la succesiune: cu condiŃia indicării în folosul căror succesori testamentari sau legali are loc această renunŃare. În această situaŃie, cota succesorală a moştenitorilor în folosul cărora s-a renunŃat la succesiune se majorează respectiv. Astfel, dacă renunŃarea a avut loc în folosul doar a unui moştenitor, atunci acesta moşteneşte integral cota succesorului care a renunŃat la moştenire. Dacă însă renunŃarea a avut loc în folosul a doi sau a mai multor moştenitori, fără a fi desemnată cota fiecăruia din ei, atunci se va aplica principiul eg alităŃii cotelor moştenitorilor în

1

folosul cărora s-a renunŃat la succesiune. Dacă moştenitorul care a refuzat succesiunea este unicul moştenitor, moştenirea trece în folosul statului. Potrivit art.1532 Ń. civ. RM, dacă moştenitorul renunŃă la succesiune în folosul mai multor persoane, acesta poate desemna cota fiecăreia din ele. În lipsa unei astfel de

indicaŃii, cota lui se împarte egal între succesori în favoarea cărora a fost anunŃată renunŃarea la succesiune.

Se poate admite şi situaŃia când moştenitorul care a renunŃat la succesiune a

stabilit o altă regulă, şi anume: unui moştenitor să i se acorde o parte mai mare din patrimoniul succesoral al celui care a renunŃat la succesiune; respectiv, în

acest caz altul sau alŃii vor primi o parte mai mică din bunul moştenit. În practica şi în doctrina judiciară, precum şi în alin.(2) art.585 al Codului civil al Republicii Moldova din 1964 era expres prevăzută şi o altă modalitate de renunŃare la succesiune - fără indicarea în folosul căror moştenitori are loc renunŃarea la succesiune. Neincluderea în alin. (2) art.1526 Ń. civ. RM din 2002 şi a acestei modalităŃi de renunŃare la succesiune nu este, după părerea noastră, cea mai mare nereuşită a legiuitorului, dat fiind că o asemenea modalitate este admisă de norma stipulată în art.1530 Ń. civ. RM. Astfel, potrivit acestei norme, dacă moştenitorul renunŃă la moştenire, dar nu declară în favoarea cui renunŃă, cota lui majorează cota-parte a moştenitorilor chemaŃi la succesiunea legală (acrescământ), iar dacă tot patrimoniul succesoral este împărŃit prin testament, ea majorează cota-parte a moştenitorilor testamentari proporŃional cotelor lor, dacă testamentul nu prevede altfel.

O alternativă sau o altă modalitate de renunŃare la succesiune este

neacceptarea acesteia. Şi această modalitate este prevăzută de legea naŃională (art.1501 Ń. civ. RM). Această normă se referă doar la succesiunea legală, dar din conŃinutul prevederilor stipulate la alin.(2) art.1516 Ń. civ. RM rezultă că neacceptarea succesiunii poate avea loc şi în cazul succesiunii testamentare. LegislaŃia naŃională admite posibilitatea renunŃării la succesiune şi în folosul moştenitorilor chemaŃi la succesiune prin reprezentare. Potrivit art.1533 Ń. civ. RM, o asemenea renunŃare se permite dacă, la ziua deschiderii succesiunii,

persoana reprezentată care trebuia să fie succesor al celui ce a lăsat moştenirea nu va fi în viaŃă sau dacă succesorul chemat prin reprezentare (în cazul succesiunii legale) este succesor testamentar. Prin urmare, consecinŃe de ordin succesoral pentru reprezentant pot avea loc dacă există una din cele două condiŃii legale obligatorii:

a) la ziua deschiderii succesiunii, persoana reprezentată care trebuia să fie

succesor al celui ce a lăsat moştenirea nu mai este în viaŃă;

b) dacă succesorul chemat prin reprezentare este succesor testamentar.

Pentru al doilea caz, este necesar a menŃiona că succesiunea prin reprezentare poate avea loc doar în cazul succesiunii legale. Această regulă este confirmată şi de norma stipulată la art.1457 Ń. civ. RM, unde se menŃionează că dacă întreaga avere a fost divizată între moştenitori conform testamentului, dar la momentul deschiderii succesiunii unul dintre ei nu mai este în viaŃă, moştenirea legală nu va avea loc, iar cota lui succesorală va fi repartizată în mod egal între ceilalŃi moştenitori testamentari. Însă, dacă testatorul a desemnat prin testament un substituit, în locul celui decedat, atunci cota-parte a ultimului va fi culeasă de

2

către substituit. Prin urmare, moştenitorii legali pot fi chemaŃi la moştenire numai în cazul în care unicul sau toŃi moştenitorii testamentari au decedat până la deschiderea moştenirii, fie nu au acceptat sau au renunŃat cu toŃii la moştenirea testamentară.

ConsecinŃele renunŃării la succesiune se manifestă şi prin dreptul persoanei cointeresate de contestarea opŃiunii succesorale. Astfel, potrivit art.1538 Ń. civ. RM, acceptarea sau renunŃarea la moştenire pot fi contestate în termen de 3 luni din ziua în care persoana interesată a aflat despre faptul că pentru aceasta există motiv întemeiat. În calitate de persoane cointeresate pot fi orice persoane chemate la succesiune sau alte persoane ale căror interese sunt afectate în rezultatul renunŃării la succesiune. Un moment foarte interesant cu privire la consecinŃele renunŃării la succesiune este prevăzut în art.1539 Ń. civ. RM, unde se menŃionează că efectele juridice ale acceptării sau renunŃării la succesiune survin la momentul deschiderii succesiunii. Prin urmare, atât în cadrai moştenirii legale, cât şi în cel al moştenirii testamentare transmiterea patrimoniului succesoral sau a bunurilor determinate din patrimoniul defunctului operează de drept din momentul deschiderii moştenirii, care este cel al morŃii defunctului. În mod original este tratat dreptul de a renunŃa la succesiune în legislaŃia

României. Astfel, potrivit art.696 Ń. civ. Rom., "eredele 2 ce renunŃă este considerat că n-a fost niciodată erede". O astfel de normă nu o găsim nici în legislaŃia civilă veche, nici în cea nouă a Republicii Moldova, dar, după părerea noastră, poate şi nu este atât de necesară. În acord cu conŃinutul normei stipulate în art.696 Ń. civ. Rom., în doctrina română se menŃionează că în cazul renunŃării la succesiune vocaŃia succesorală a moştenitorului respectiv este retroactiv desfiinŃată. Acest efect al renunŃării are următoarele consecinŃe:

a) renunŃătoral pierde partea din moştenire la care are dreptul;

b) renunŃătoral nu mai este obligat să achite datoriile şi sarcinile moştenirii 3 ;

c) această parte din moştenire va reveni prin acrescământ coerezilor, iar în

cazul în care renunŃătoral era singur chemat la moştenire, aceasta trece la gradul

următor (art.697 Ń. civ, Rom.) 4 ; d) renunŃătoral care a primit donaŃii de

persoana sa calitatea de moştenitor şi donator, nu mai este obligat la raport 5 ;

la defunct, nemaiîntrunind în

e) renunŃătoral pierde beneficiul sezinei 6 la care a avut dreptul 7 ;

f) drepturile reale sau de creanŃă pe care succesibilul le avea împotriva

defunctului sau pe care acesta din urmă le avea împotriva succesibilului şi care se

stinseseră, la deschiderea succesiunii, prin confuziune sau consolidare, sunt

readuse la viaŃă 8 ; g) creditorii succesiunii pierd dreptul de a urmări bunurile din patrimoniul renunŃătorului, iar creditorii acestuia nu pot urmări bunurile succesorale;

h) renunŃătoral nu poate fi prezentat, descendenŃii săi culegând moştenirea în

nume proriu 9 .

3

------------------------------------------

Note:

1 Mai detaliat a se vedea: E.Neaga. Acceptarea şi renunŃarea la succesiune:

probleme şi sugestii. (Comentariu la noul Cod civil al Republicii Moldova). // Revista NaŃională de Drept, 2002, nr.12, p.38-39.

2 Erede = moştenitor. A se vedea: DicŃionarul explicativ al limbii române. EdiŃia a II-a. - Bucureşti: Univers enciclopedic, 1998, p.346.

3 A se vedea: Drept civil. Succesiunile / Coordonator I.Dogaru. - Bucureşti:

ALL Beck, 2003, p.362,

4 A se vedea, de asemenea: E.Safta-Romano. Dreptul la moştenire. Doctrina şi jurisprudenŃa. Vol.II. - Iaşi: Graphix, 1995, p.131.

5 A se vedea: M.Eliescu. Transmisiunea şi împărŃirea moştenirii în dreptul RSR. - Bucureşti: Editura Academiei, 1966, p.134.

6 Sezină - posesiune de fapt a bunurilor succesorale, în temeiul căreia anumiŃi moştenitori sunt îndreptăŃiŃi să perceapă uzufructul şi să exercite dreptul la acŃiune privitoare la aceste bunuri încă de la deschiderea succesiunii. A se vedea: DicŃionarul explicativ al limbii române, p.980.

7 În doctrina română acest drept este dat de calitatea de rudă a moştenitorului

cu de cujus.

Fr.Deak. Tratat de drept succesoral.- Bucureşti: Editura

Academiei, 1999, p.119.

8 A

se

vedea:

9 A se vedea: Drept civil. Succesiunile / Coordonator I.Dogaru, p.363.

4