Sunteți pe pagina 1din 101

UNIVERSITATEA DE TIIN E AGRONOMICE I MEDICIN VETERINAR BUCURE TI Facultatea de Îmbun t iri Funciare i Ingineria Mediului

CURS

BAZELE GEOMETRICE ALE FOTOGRAMMETRIEI

( BGF )

DR. ING. GABRIEL POPESCU

BUCURE TI 2008 1
BUCURE TI
2008
1

C U P R I N S

 

Pag.

1

3

2

Elemente de fotogrammetrie

11

3

Baze optice i fotografice

17

4

Elemente de sensitometrie

18

5

Fotograma

21

5.1 Elemente de orientare interioar

5.2 Elemente de orientare exterioar

5.3 Clasificarea fotogramelor

5.4 Procedee de determinare a sc rii fotogramelor

5.5 Deform ri pe fotogram

5.6 Fotointerpretarea

6

Ridic ri fotogrammetrice

27

6.1 Proiectul de aerofotografiere

6.2 Reperajul fotogrammetric

7

Fotogrammetria planimetric

29

7.1 Restitu ia planimetric

7.2 Aparate de restitu ie planimetric

7.3 Efectul reliefului terenului asupra redres rii

7.4 Redresarea diferen ial . Ortofotoplanul

8

Stereofotogrammetria

32

8.1 Generalit i

8.2 Baza de fotografiere

8.3 Orientarea stereogramelor

8.4 Aerotriangula ia

8.5 Stereorestitu ia / aparate de stereorestitu ie

9

Reprezentarea pe calculator a obiectelor spatiale ob inute prin metode de

48

fotogrammetrie analitic i digital Bibliografie

53

2
2

1.

INTRODUCERE.

O prezentare sintetica a stadiului actual de dezvoltare a fotogrametriei si teledetectiei, pe baza realizarilor cunoscute pâna în prezent, permite aprecierea realist a posibilit ilor si limitelor acestui mijloc de investigare. Revista americana de specialitate "Photogrammetric Engineering and Remote Sensing" defineste fotogrametria astfel : "Fotogrametria este arta, stiinta si tehnologia de obtinere a informatiilor sigure despre obiectele fizice si mediul inconjurator prin prelucrarea inregistrarilor , masurarea si interpretarea imaginilor fotografice, a modelelor de energie radianta electromagnetica si alte fenomene". O aplicatie conventionala a fotogrametriei este elaborarea de harti topografice cu curbe de nivel, bazate pe masuratori si informatii obtinute de pe fotografii aeriene si spatiale cu instrumente analogice optice si/sau calculatoare analitice. In mod similar, principiile topografice de masuratori de precizie sint aplicate in fotogrametria la mica distanta pentru reprezentarea obiectelor a caror studiere pe alte c i întâmpin dificult i pentru înregistrarea deforma iilor m surabile in modelele inginere ti, pentru studierea medical a formelor de viat , etc. O alta aplicatie importanta a fotogrammetriei, de mare actualitate si mai ales de mare viitor, este utilizarea laser scannerului , in care imaginile sint obtinute cu un alt sensor decât (sau pe lânga) camera fotogrammetrica conventionala, in care o imagine

este inregistrata ca o baleiere electronica în vizibil sau folosind radiatii din afara domeniului vizibil pe film, cu microunde, radar, in infrarosul termic sau ultraviolet. O imagine reprezinta in sens larg o distributie bidimensionala de câmp luminos. În aceast clas intr atât imaginile fotografice cât si orice alte inregistrari de functii bidimensionale sau monodimensionale multicanal. Distributia de cimp poate fi abtinuta prin iluminarea unei pelicule fotografice pe care este inregistrata aceasta imagine, dar acest procedeu nu este restrictiv. Prelucrarea unei imagini este o

operatie efectuata asupra functiei bidimensionale reale

f(x,y) ce reprezinta

imaginea in scopul:

- reconstituirii imaginii initiale;

- scoaterea sau accentuarea unor caracteristici particulare;

- codificarea imaginii in scopul transmiterii sau stocarii ei in mod eficient.

In procesul de transmitere si inregistrare a imaginilor, acestea sufera degradari determinate de imperfectiunile inerente sistemelor respective. Astfel, imaginea originala poate suferii transformari in procesul de propagare prin atmosfera, in sistemul optic de formare a unei imagini secundare, in procesul de expunere si prelucrare a placii fotografice, etc. Se considera ca cele mai importante surse ce contribuie la degradarea imaginii sint limitarea benzii sistemului de formare si transmitere a imaginii, aberatiile lentilelor, miscarea relativa a sistemului optic fata de obiect, turbulenta atmosferei, etc. Daca f(x,y) reprezinta imaginea originala si g(x,y) imaginea degradata de una sau mai multe din cauzele enumerate, problema care se pune in fata sistemului de

3
3

reconstituire este aceea de a forma o imagine f^(x,y) "cit mai apropiata" de imaginea originala. In cazul in care sistemul ce a produs degradarea imaginei este descris de o functie de pondere h(x,y), raspunsul la o intrare f(x,y) este dat de relatia :

g(x,y) = f(x,y)*h(x,y) = { F(u,v)*H(u,v) }

in care H(u,v)= { h(x,y) } este functia de transfer a sistemului prin care s-a

format imaginea. In consecinta prelucrarea printr-un sistem avind o functie de transfer H (u,v)

va reconstitui imaginea originala.

f^(x,y) = { F^(u,v) } = { [ F(u,v)*H(u,v) ]*H (u,v) } = f(x,y)

Aceasta prelucrare, experimentata in mod intensiv de fizicianul Stroke, a fost denumita convolutie. Convolutia si corelatia sint operatii de baza in calculatoarele optice, derivate din doua transformari Fourier, ele fiind folosite in special in prelucrarea video-informatiilor (de televiziune) obtinute prin metode de teledetectie.

Fotogrammetria este o disciplin a tiin ei m sur torilor terestre.

Fotogrammetria cuprinde un ansamblu de metode matematice, tehnici i tehnologii de utilizare a fotografiei în domeniul m sur torilor terestre. Pe lâng aplica iile în domeniul m sur torilor terestre, fotogrammetria poate fi aplicat i în alte domenii: arhitectur , geologie, geofizic , meteorologie, agricultur i

nu în ultimul rând îmbun t iri funciare i ingineria mediului.

Din punct de vedere tehnologic, procesul fotogrammetriei i teledetec iei se desf oar conform etapelor cunoscute. Astfel, prima etapa a procesului tehnologic

o reprezint ansamblul operatiunilor de înregistrare a datelor. Pentru inregistrari se folosesc camere speciale terestre sau aeriene montate pe platforme aeriene sau spatiale purtatoare ale sensorilor de înregistrare.

Pornind de la schema spectrului electromagnetic al luminii naturale, prezentat

în figura de mai jos, în principiu, categoriile de sensori care se folosesc sunt aceleasi

i anume sensori care inregistreaza în diferite zone ale spectrului electromagnetic dar ei difera din punctul de vedere al conceptiei de construc ie, corespunz tor specificului inregistrarilor la diferite distante sau inaltimi, în diferite conditii aeriene i spatiale. Se folosesc camere fotografice normale, metrice, multispectrale, sensori de baleiere cu înregistrare simultana în diferite benzi spectrale în domeniul

vizibil i infrarosu, sensori de înregistrare cu microunde, în sistem de televiziune, radar i altele.

4
4
Scurt istoric Între anii 1480 1492 , Leonardo da Vinci a introdus no iunile de

Scurt istoric Între anii 1480 1492 , Leonardo da Vinci a introdus no iunile de proiec ie i perspectiv central . În 1525, Albrecht Durer i mai târziu în 1759 Johan Heinrich Lambert au continuat munca lui Leonardo dezvoltând principiile matematice ale imaginii perspective preluate dintr-un punct din spatiu. Primele ridic ri fotogrammetrice dateaz de la mijlocul secolului trecut, fiind condi ionate de apari ia i dezvoltarea fotografiei. Odat cu publicarea, în 1851, de c tre Skott Archer a modului de ob inere a imaginii fotografice prin procedeul coloidului umed (stratul fotosensibil se prepar i se întinde pe placa de sticl înainte de fotografiere, iar expunerea i developarea se face în timpul cât stratul sensibil este umed) s-a deschis posibilitatea de aplicare a fotografiei în numeroase ramuri ale tiin ei i tehnicii, inclusiv în domeniul m sur torilor terestre.

Rela ia dintre geometria proiectiv i fotogrammetrie a fost dezvoltat de R. Sturms i Guido Hauck în anul 1883 în Germania. Legile perspectivei fotogrammetrice ale lui Hauck sunt prezentate în imaginea urm toare.

5
5
La început s-au f cut experien e pentru aplicarea fotografiei la ridic ri terestre cu

La început s-au f cut experien e pentru aplicarea fotografiei la ridic ri terestre cu fototeodolitul, iar dup aceea la ridic ri fotoaeriene. Inginerul militar francez Aimé Laussedat este primul care în 1851 a folosit un aparat fotografic anume construit (fototeodolit), f când experien e de folosire a fotografiei în scopuri topografice, folosind o nou metod de ridicare terestr pe care a denunit-o "metrofotografie". Aimé Laussedat este considerat p rintele fotogrammetriei, existând i o medalie care-i poart numele.

Aim é Laussedat este considerat p rintele fotogrammetriei, existând i o medalie care-i poart numele. 6
6
6

Ideea folosirii fotografiilor aeriene ale suprafe ei terestre în scopuri topografice apar ine fotografului francez Gaspar Felix Tournachon, denumit i Nadar, care în anul 1858 ob ine prima fotografie aerian dintr-un balon captiv de la în l imea de 80 de metri deasupra Parisului (imaginea de mai jos).

de 80 de metri deasupra Parisului (imaginea de mai jos). Folosirea acestui procedeu în aer s-a

Folosirea acestui procedeu în aer s-a dovedit mai complicat decât pe p mânt i de aceea dezvoltarea aerofotogrammetriei s-a produs abia dup o jum tate de secol. În timp se dezvolt tehnicile i tehnologiile fotografice atât pe linia fix rii imaginii cât i a opticii fotografice. În 1871 se descoper metoda de fabrica ie a emulsiei sensibile cu strat uscat de bromur de argint i gelatin . Aceasta putea fi folosit pentru fotografii instantanee i nu necesita o expunere îndelungat , lucru important în cazul fotografiei aeriene. În 1887 - 1889 s-au crerat posibilit i ca suportul emulsiei s nu mai fie sticla ci peliculele de celuloid, cu impact direct asupra dezvolt rii fotografiei aeriene i a aerofotogrammetriei. La sfâr itul secolului XIX s-au construit camere fotografice multiple de preluare a fotografiilor aeriene din baloane dirijabile denumite panoramograf printre care cele construite de Thiele, Cailletet i Tribaule, Scheimpflung, Templer etc. Cu toate experien ele izolate, mai mult sau mai pu in reu ite, aerofotografierea nu s-a dezvoltat pân la apari ia avionului, care a permis transportul rapid, comod i ieftin a camerei fotoaeriene deasupra suprafe ei de ridicat. Dezvoltarea avia iei în deceniul 2 al secolului XX a dus la succese în aerofotogrammetrie. Experiment rile în folosirea avionului la ridic ri fotoaeriene încep înainte de primul r zboi mondial, când este folosit fotografia aerian în opera iunile militare de recunoa tere. Dup primul r zboi mondial metodele de ridicare fotoaerian se extind continuu. Folosirea avionului a impus folosirea unui timp de expunere mic. Aceasta a impus la

7
7

rândul s u construirea unor obiectivi cu luminozitate mare, lipsi i pe cât posibil de distorsie, cu obturatoare care s func ioneze rapid i sigur, precum i a unor dispozitive mecanice de ac ionare a camerei în timpul lucrului. Dintre principalele camere aeriene construite i folosite, cele mai importante sunt RMK, MRB (Germania), RC-5 (Elve ia), AFA (U.R.S.S.), Santoni (Italia), T 11 (S.U.A.) i SOM (Fran a). Aceste aparate construite în prezent în variante moderne, reflect orientarea c tre folosirea tehnicilor i tehnologiilor moderne digitale pentru determinarea pe cale automat a datelor necesare prelucr rii fotogramelor, precum i realizarea unor mecanisme automate de transmisie i comand . Printre pionierii fotogrametriei analitice, cu contribu ii esen iale în dezvoltarea acestui domeniu, îi putem men iona:

iale în dezvoltarea acestui domeniu, îi putem men iona: Otto von Gruber (1884 1942), Prof. Earl

Otto von Gruber (1884 1942),

îi putem men iona: Otto von Gruber (1884 1942), Prof. Earl Churh (1890 1956), Dr. Hellmut

Prof. Earl Churh (1890 1956),

von Gruber (1884 1942), Prof. Earl Churh (1890 1956), Dr. Hellmut Schmid Prof. Mahmoud (Sam) Karara

Dr. Hellmut Schmid

1942), Prof. Earl Churh (1890 1956), Dr. Hellmut Schmid Prof. Mahmoud (Sam) Karara (1928-1992) Uuvo (Uki)

Prof. Mahmoud (Sam) Karara (1928-1992)

Dr. Hellmut Schmid Prof. Mahmoud (Sam) Karara (1928-1992) Uuvo (Uki) Vilho Helava (1923-1994) În ara noastr

Uuvo (Uki) Vilho Helava (1923-1994)

În ara noastr , dezvoltarea ridic rilor aerofotogrammetrice este legat de apari ia avia iei. Între anii 1910 - 1914 s-au f cut experiment ri ale fotografiei din avion folosind avioanele construite în ara noastr i cele cump rate din str in tate. Preg tirile pentru primul r zboi mondial orienteaz i fotografia aerian pentru folosirea în scopuri militare.

8
8

Astfel primele lucr ri de ridicare fotoaerian din avion s-au f cut în aprilie 1916, de c tre serviciul fotoaerian creat în cadrul flotilei de avia ie de la Cotroceni, utilizând la început camere fotoaeriene simple, construite din lemn, de formatul 9x12 cm. În august 1916 acest serviciu s-a dezvoltat prin înfiin area a 6 sec ii fotoaeriene afectate escadrilelor de avia ie care erau dislocate la Tâlmaci, Bra ov, Murfatlar, Piatra Neam , Cotroceni i una mobil . La început nu s-au ob inut rezultate notabile datorit lipsei de experien . Ulterior, în timpul refacerii trupelor din Moldova, s-au adus aparate i materiale fotografice noi, precum i un laborator cu care au fost înzestrate sec iile fotoaeriene. S-a început o activitate intens al c rei randament a fost apreciat în luptele de la M r e ti, când s-au cunoscut înainte de începerea luptelor tipul i felul organiz rii inamice. În timpul Primului R zboi Mondial, Serviciul Geografic al Armatei i celelalte sec ii fotoaeriene trimiteau pe front h r ile topografice completate cu date despre inamic folosind în acest scop fotografiile aeriene. În urma experien ei c p tate, ofi erii în rezerv (ingineri silvici) Aurel Cern tescu i Victor Iv nceanu întocmesc în 1918 un "Studiu asupra restituirii fotografiilor aeriene" în care se prezentau mijloacele folosite în exploatarea con inutului fotografiilor aeriene. Prin conferin e i publica ii este propagat ideea aplic rii ridic rilor fotoaeriene în întocmirea de planuri i h r i. În unele institu ii superioare de înv mânt sunt introduse no iuni de fotografie aerian . În mod sporadic s-au f cut încerc ri de aplicare a ridic rilor fotoaeriene i în scopuri civile. Astfel în 1924 s-a creat o "Diviziune de cadastru aerian" pe lâng Direc iunea Avia iei Civile, care pentru prima dat în ara noastr utilizeaz fotografia aerian în lucr ri de m sur tori terestre pentru nevoi civile. Primele lucr ri ale acestui serviciu au fost executarea unor fotoasamblaje pentru întocmirea planului de sistematizare a ora elor Bac u i Curtea de Arge . Aceia i speciali ti au executat ulterior planul fotografic al Aeroportului B neasa, prima lucrare la noi în ar întocmit pe baza premarcajului pe tren a punctelor de triangula ie i a reperilor fotogrammetrici. Publica iile de specialitate care apar în perioada 1924 - 1926 sunt:

Metrofotografia, Studiul fotografiei aeriene, Stereoscopia i aerofotografia de cpt. Gonta Constantin i Fotografia aerian a locotenentului aviator Iacobescu Gheorghe. În anul 1926 a avut loc la Berlin al doilea congres al Societ ii Interna ionale de Fotogrammetrie la care au participat i delega i din România. Congrasul I a avut loc în 1913 la Viena, unde se fondase în anul 1907 prima "Societate Na ional de Fotogrammetrie". Raportul f cut de delega i conducerii armatei a atras aten ia asupra diverselor aplica ii ale aerofotogrammetriei i al avantajelor pe care le prezint , mai ales în actualizarea h r ii.

9
9

Începând cu anul 1927 s-au depus eforturi pentru a se procura aparatura necesar trecerii la exploatarea riguroas a fotogramelor aeriene cât i pentru a se face cunoscute avantajele noii metode de ridicare. În anul 1928 se înfiin eaz o sec ie de fotogrammetrie în cadrul Institutului Geografic al Armatei, care este dotat cu un autocartograf i alte aparate de laborator de strict necesitate. Acest sec ie i-a orintat activitatea în scopul întocmirii h r ii rii prin procedee aerofotogrammetrice. În anul 1929 s-a înfiin at o sec ie fotogrammetric pe lâng Direc ia Superioar a Aeronauticii i o sec ie fotogrammetric pe lâng Direc ia Cadastrului Minier. Personalul angajat a fost preg tit teoretic i practic pentru lucr ri de restitu ie timp de un an de c tre speciali ti adu i din str in tate, iar dup aceea o parte din ingineri au fost trimi i în str in tate pentru perfec ionare la Dresda, Berlin, i Jena (Zeiss). Sec iile de fotogrammetrie din cadrul Direc iei Cadastrului Minier i din cadrul Direc iei Aeronauticii au executat în perioada 1929 - 1937 o serie de lucr ri care au demonstrat avantajele metodei. În perioada anilor 1939 - 1941 serviciul fotogrammetric din cadrul Direc iei Aeronauticii, denumit ulterior "Oficiul Hidrografic i Aerofotogrammetric" este dotat cu stereoplanigrafe C5, fotoredresatoare SEG IV, aeroproiectoare multiplex, camere aerofotogrammetrice, cât i cu avioane special amenajate în scopul ridic rilor aerofotogrammetrice. Cu toate c în perioada 1928 - 1940 s-au ob inut unele realiz ri, ridic rile aeriene nu s-au dezvoltat la nivelul capacit ii i importan ei reale datorit lipsei organiz rii i coordon rii la nivel na ional a unor programe concrete i apari iei antreprenorilor topografi priva i. Realiz rile tehnico- tiin ifice i practice din perioada 1929 - 1940 sunt legate în mare m sur de munca depus de prof. I. Gh. Vidra cu i prof. Alexandru Iv nceanu. În afar de folosirea ridic rilor fotoaeriene la întocmirea h r ii rii, în responsabilitatea Institutului Geografic Militar, o alt latur a fost încercarea de aplicare a acesteia în geologie i cadastrul minier. Preocup rile în aplicarea ridic rilor fotogrammetrice cresc, iar speciali tii din domeniul m sur torilor terestre încep s - i dea seama c avantajele folosirii fotografiei aeriene sunt de necontestat. Dup 1950, cerin ele impuse ini ial de aderarea la Tratatul de la Var ovia i apoi de cooperativizarea agriculturii i ulterior de industrializarera socialist au impus întocmirea într-un timp scurt a unui mare volum de ridic ri topografice. Aceast situa ie a ridicat în mod serios problema cre rii de noi sectoare fotogrammetrice i înzestrearea acestora cu aparatur modern de înalt productivitate. Fostul "Institut Geografic Militar" s-a transformat în "Direc ia Topografic Militar " în cadrul c reia a luat fiin o unitate aerofotogrammetric . Pentru zbor s-a înfiin at "deta amentul aerofotogrammetric", care a reu it ca într-un timp scurt s execute aerofotografierea întregului teritoriu al rii la diferite sc ri, pentru realizarea h r ilor i planurilor de localit i i ulterior pentru actualizarea periodic a acestora. De remarcat aerofotografierile executate în perioada 1950 - 1952 pentru întocmirea i actualizarea h r ii rii la scara 1:25.000, din perioada 1959 - 1962 pentru

10
10

întocmirea h r ii de baz la scara 1:50.000, i din perioada 1970 - 1974 pentru întocmirea h r ii de baz la scara 1:25.000. Începând cu 1980 s-au executat aerofotografieri pentru realizarea planurilor localit ilor la scara 1:5.000 i 1:10.000 i din 1985 pentru actualizarea periodic , la interval de 5 ani, a h r ii de baz la scara 1:50.000 pe întreg teritoriul rii. Totodat , în anul 1949 ia fiin o sec ie fotogrammetric în cadrul "Comitetului geologic" dotat cu camere fotoaeriene i aparatur modern de exploatare a fotogramelor. Cu acest ocazie apar noi preocup ri legate de aplica ia fotografiilor aeriene i terestre în geologie, sistematiz ri urbane etc. Cooperativizarea agriculturii, mai mult decât celelalte sectoare ale economiei a ridicat problema reorganiz rii procesului tehnologic de întocmire a bazei topografice din unit ile de produc ie ale Direc iei Generale Geotopografice i Organizarea Teritoriului din Ministerul Agriculturii. În cadrul acestei direc ii ia fiin în anul 1958 o întreprindere fotogrammetric de mare capacitate care are ca obiectiv întocmirea planurilor topografice i cadastrale la scara 1:10.000, 1:5.000 i 1:2.000 pentru întreg teritoriul, necesare întocmirii i inerii la zi a eviden ei funciare, organiz rii teritoriului, lucr rilor de îmbun t iri funciare etc. (fostul I.G.F.C.O.T.). De asemenea în 1960 s-a înfiin at un serviciu fotogrammetric la "Institutul de Studii i Proiect ri Forestiere", iar în 1970 i la alte institute printre care men ion m Institutul de Studii i Proiect ri pentru Îmbun t iri Funciare (ISPIF), ISPCF, IPTANA, dotate cu aparatur de prelucrare a fotografiilor aeriene i terestre. Odat cu crearea acestor unit i de specialitate, fotogrammetria a devenit principala metod de ridicare topografic i de realizare a planurilor i h r ilor topografice sau tematice în principalele sectoare ale economiei na ionale. Lipsa unui cadru organizatoric i legislativ adecvat i a unei strategii la nivel na ional a determinat în perioada 1950 - 1990 o dezvoltare necoordonat a cestor institu ii de specialitate, func ie de conjuncturi politice i de obiectivele planurilor cincinale, ineficient economic, mare consumatoare de resurse, cu numeroase suprapuneri de competen e i lipsit de perspectiva continuit ii pe termen mediu i lung.

Dup 1990, lipsa unei institu ii responsabile de organizare la nivel na ional i a unei politici i strategii unitare de utilizare a tehnicilor i tehnologiilor de aerofotografiere i a tehnicilor de teledetec ie în domeniul m sur torilor terestre i în alte domenii (agricultur , ingineria mediului) a determinat aceea i ineficien economic în folosirea resurselor disponibile, suprapunerea eforturilor i programelor diverselor institu ii de specialitate i în final imposibilitatea utiliz rii pe scar larg a acestor metode în cadrul unor programe sectoriale, cu responsabilit i precis delimitate i finan are extern .

În anul 1997, în conformitate cu prevederile Legii cadastrului si publicitatii imobiliare nr.7/1996, s-a infiintat Oficiul National de Cadastru, Geodezie si Cartografie (ONCGC), institutie publica in subordinea Guvernului Romaniei sub directa coordonare a Primului Ministru, care îndruma, controleaza si realizeaza activitatea de

11
11

geodezie, fotogrammetrie, teledetectie, cartografie si cadastru la nivelul intregii tari. In subordinea Oficiului National de Cadastru, Geodezie si Cartografie functioneaza Institutul de Geodezie, Fotogrammetrie, Cartografie si Cadastru precum si 42 Oficii de Cadastru, Geodezie si Cartografie judetene si cel al municipiului Bucuresti.

În 2002 - ONCGC trece in subordinea Ministerului Administratiei si Internelor iar din 2004 se infiinteaza Agentia Nationala de Cadastru si Publicitate Imobiliara (ANCPI) prin reorganizarea ONCGC si preluarea activitatii de publicitate imobiliara de la Ministerul Justitiei.

2. ELEMENTE DE FOTOGRAMMETRIE

a) Imaginea fotografic a unui obiect sau a unei suprafe e de teren este o pies

de mare valoare deoarece este o înregistrare obiectiv a imaginii respective. Pentru ca fotografia s fie un element de plecare în m sur tori i reprezent ri exacte este necesar ca ea s îndeplineasc ni te condi ii speciale metrice. O astfel de fotografie este fotograma, care sub raport matematic este o proiec ie central . Deci primul principiu i prima condi ie în m sur torile fotogrammetrice propriu- zise este aceea ca fotografiile s fie proiec ii centrale cu caracteristici perfect cunoscute, adic s fie fotograme.

b) F când referire la ridic ri, se în elege c fotogrammetria trebuie s se supun

legilor de baz ale topografiei, de unde rezult c plecând de la proiec ii centrale (fotograme) trebuie s se ajung la proiec ii paralele (planuri, h r i). Într-adev r, fotograma i harta sunt proiec ii plane ale suprafe elor de teren îns pe cât vreme fotograma este o proiec ie central , harta este o proiec ie paralel ortogonal . Dac imaginile fotografice B 1 i C 1 ale punctelor din teren B i C sunt simetrice

cu imaginea A 1 a punctului axial A, se observ c dep rt rile pe hart a proiec iilor B 0 i C 0 de A 0 depind nu numai de înclinarea axului de fotografiere ci i de relieful terenului (fig.1). Problema raportului dintre dimensiunile de pe fotogram i corespondentele lor de pe hart este o problem complex . Problema de baz a fotogrammetriei este a adar aceea de a stabili metodele matematice i tehnicile dup care se poate transforma o proiec ie central , sau mai multe, într-una sau mai multe proiec ii paralele.

c) Dac se consider o singur fotogram aerian în cazul particular al unui

teren orizontal (fig. 2), dat fiind reversibilitatea fenomenelor în optica geometric , harta terenului poate fi ob inut printr-o simpl proiectare a fotogramei pe o plan et , cu condi ia ca fotograma s aib aceea i pozi ie, (înclinare) fa de plan et pe care a

avut-o în momentul de priz fa de teren, adic fotograma s fie redresat (întreaga proiec ie s fie adus la o anumit scar ). Dup asemenea fotograme, harta (planul) se poate ob ine i prin construc ii grafice. În acest caz particular se ob ine de-a dreptul proiec ia ortogonal necesar dup proiec ia central . Metoda se nume te a simplei intersec ii, deoarece razele proiectate se intersecteaz fiecare în parte simplu, cu plan eta.

12
12
Problema e simpl chiar atunci când terenul este înclinat, îns de pant continu , când

Problema e simpl chiar atunci când terenul este înclinat, îns de pant continu , când proiec ia ortogonal se ob ine u or, printr-o transformare afin (dilatare). Totodat se în elege c practica admite i mici denivel ri. Relieful nu poate fi redat pentru c nu exist elemente de diferen iere perpendiculare pe planul fotogramei. Privitor la transformarea unei proiec ii centrale într-o proiec ie paralel se poate conchide c metoda este limitat la terenurile plane i u or denivelate, c pe m sur ce cre te accidenta ia terenului scade precizia i c pe aceast cale nu se poate ob ine relieful. Aceasta este fotogrammetria planimetric i corespunde simplei intersec ii în plan.

d) Dac se iau în considerare dou fotograme luate din puncte diferite, în a a fel încât s aib o acoperire, adic o important por iune de teren s fie prins în ambele fotograme (fig. 3 i fig. 4), exist posibilitatea de a utiliza simultan ambele imagini. Cele dou imagini ale por iunii comune pot fi considerate dou proiec ii ale aceluia i subiect i potrivit principiilor geometriei proiective se poate ob ine o a treia proiec ie sau mai multe.

13
13

În cazul reprezent rii teritoriilor, proiec iile ce intereseaz a se ob ine i care pot fi ob inute pe baza celor dou proiec ii centrale, sunt cele specifice topografiei generale, adic o proiec ie paralel ortogonal pentru ob inerea planimetriei i o proiec ie paralel orizontal (perpendicular pe prima) pentru ob inerea altimetriei. Matematic pot fi determinate pozi iile în x, y, z ale tuturor punctelor ce dau imagini pe câte dou fotograme. Pozi iile spa iale ale punctelor pot fi ob inute prin construc ii grafice, pe cale analogic i pe cale analitic .

spa iale ale punctelor pot fi ob inute prin construc ii grafice, pe cale analogic i
14
14
Fig. 4 stereocamer terestr cu baz fix 15

Fig. 4 stereocamer terestr cu baz fix

Fig. 4 stereocamer terestr cu baz fix 15
15
15

Construc iile grafice sunt greoaie, nu asigur precizie i nici randament satisf c tor îns reprezint o posibilitate de determinare de puncte izolate atunci când nu se dispune de aparataj fotogrammetric. Calea analogic presupune utilaj fotogrammetric specializat cu ajutorul c ruia se red terenul sub form grafic conven ional (planimetric i altimetric) prin restitu ia modelului optic punct cu punct, linie cu linie, direct, f r interpol ri. Prin model optic (stereomodel) se în elege imaginea spa ial (în relief) proprie vederii binoculare, ce se ob ine atunci când cele dou fotograme ale cuplului sunt privite separat i anume cea din stânga cu ochiul stâng iar cea din dreapta cu ochiul drept. Pentru ca imaginea în relief (nimit i stereoscopic ) s reprezinte efectiv modelul optic propriu-zis este necesar ca fotogramele s se g seasc una fa de cealalt în pozi ii relative practic identice cu cele din momentul de priz . În acest caz, la intersec ia razelor omoloage se ob ine efectiv modelul optic i se spune c fotogramele sunt orientate relativ. Pentru ca modelul optic s poat fi restituit este necesar ca el s fie orientat i absolut, adic s fie adus la o anumit scar i într-o astfel de pozi ie încât prin restitu ia lui s se ob in direct planimetria i altimetria terenului. Calea analogic este specific fotogrammetric asigurând o precizie satisf c toare i fiind de mare randament. În figura 5 se prezint formarea modelului optic la intersec ia razelor omoloage i restitu ia modelului optic cu ajutorul unui punct marc fixat pe o m su deplasabil i de în l ime variabil . La verticala m rcii se g se te un creion care deseneaz traseele urmate cu marca.

l ime variabil . La verticala m rcii se g se te un creion care deseneaz

16

Calea analitic presupune m surarea pe fotograme a pozi iilor punctelor (coordonate plane fortogammetrice) func ie de care se ajunge la pozi ia lor spa ial prin calcule. Dac se folosesc mijloace specializate, precise de m surare, se pot ob ine rezultate de mare precizie. Aceast cale este folosit în lucr ri specializate pentru a se determina cu precizie sporit re ele de puncte precum i în unele ridic ri la lucr ri mari sau în determin ri cu caracter special i presupun în general programe i mijloace moderne de calcul. Se concluzioneaz deci c dup dou proiec ii centrale ale aceluia i obiect (teren) se pot ob ine riguros proiec ii paralele cerute de pricipiile reprezent rii teritoriilor, oricare ar fi relieful, atât în ceeace prive te planimetria cât i în ceeace prive te altimetria. Aceasta este fotogrammetria stereografic i corespunde dublei intersec ii spa iale. e) M sur torile fotogrammetrice de precizie necesit întotdeauna o leg tur topografic cu terenul de ridicat pentru a se putea determina cu precizie scara. Acest lucru este valabil atât pentru fotogrammetria planimetric cât i pentru cea stereografic , atât în fotogrammetria terestr cât i în aerofotogrammetrie. În cazul fotogrammetriei terestre leg tura se face de obicei prin cunoa terea sau determinarea pozi iilor absolute ale punctelor de priz , determinare ce se face prin metode topografice în cadrul re elei geodezice. În aerofotogrammetrie, fie c este cazul fotogrammetriei planimetrice fie al fotogrammetriei stereografice, este necesar s fie determinat pe cale topografic în X, Y, Z, un num r minim de puncte denumite puncte de reper. Num rul i pozi ia acestora sunt diferite func ie de metodele de aerotriangula ie folosite. f) Privitor la aplica iile fotogrammetriei în alte domenii, metodele matematice i tehnice în ceeace prive te determinarea unor m rimi fizice (lungimi, suprafe e, volume, forme, pozi ii etc.) i a reprezent rilor acestora sunt comune sau deriv din acestea. Metodele, tehnicile i tehnologiile pot fi uneori cu totul specifice pentru a deservi cât mai bine aplica ia respectiv . Trebuie observat c unele din aplica iile fotogrammetriei în aceste domenii nu sunt propriu-zis fotogrammetrice deoarece nu necesit m sur tori i determin ri precise i prin urmare nu necesit nici fotograme ci doar fotografii. Aplica iile netopografice implic , fiecare în parte, pe lâng anumite cuno tin e de fotogrammetrie, care uneori pot fi mai aprofundate, alteori mai sumare, o specializare în domeniul respectiv.

17

3

BAZE OPTICE I FOTOGRAFICE

Potrivit celor prezentate, fotograma trebuie s fie o proiec ie central a regiunii fotografiate. Practic o astfel de proiec ie se realizeaz cu atât mai greu cu cât mai riguros se cere îndeplinit condi ia de centricitate a proiec iei. Cauzele generale care produc abateri ale imaginii de la perspectiva matematic sunt: eroarea de formare a imaginii produs de obiectiv, refrac ia atmosferic , construc ia neregulat a filmului fotografic i rezolu ia emulsiei fotografice. I. Obiectivi fotogrammetrici a. Claritate, metricitate, luminozitate Imaginea format de obiectivi trebuie s fie clar , metric i cu o distribu ie a luminii egal în planul imaginii. Claritatea. Principalele erori de claritate, numite i abera ii ale imaginii ca:

abera ia de sfericitate, abera iile cromatice, coma, astigmatismul i erorile de curbur ale imaginii sunt ast zi controlate. Prin asocierea mai multor lentile de curburi diferite i de indici de refrac ie diferi i s-a reu it s se ob in obiectivi care dau imagini clare i precise. Prin câmp se în elege unghiul conului de proiec ie, adic unghiul pe care îl fac razele limit diametral opuse. Obiectivii fotogrammetrici pot fi grupa i dup m rimea câmpului astfel: normal unghiulari (50 g - 70 g ), mari unghiulari (100 g ) i super mari unghiulari (> 130 g ). Sunt dou categorii de obiectivi fotogrammetrici: pentru camerele terestre i pentru camerele aeriene. Deoarece în fotogrammetria terestr ob inerea fotogramelor se face din puncte fixe (la sol), timpul de expunere poate fi mai mare i în consecin luminozitatea obiectivilor poate fi mai mic . În cazul camerelor aeriene, datorit deplas rii, expunerea este foarte scurt i în consecin obiectivii trebuie s fie foarte lumino i. Numai a a imaginea ob inut în timpul scurt cât are loc expunerea poate fi netrenat , suficient de luminat i poate fi perspectiv central . Totodat , pentru a m ri precizia ridic rilor aerofotogrammetrice i a cre te eficien a lor se cere utilizarea unor obiectivi cu unghi de câmp mare. Astfel de obiectivi permit înregistrarea unor suprafe e mai mari, de la aceea i în l ime de zbor i mic oreaz astfel efectul erorilor de refrac ie atmosferic . În prezent se construiesc obiectivi foarte lumino i, cu unghi de câmp foarte mare, care asigur imagini clare, cu distorsiuni foarte mici. În general se utilizeaz obiectivi cu distan a focal de 115 mm, cu unghiuri de câmp cupinse între 100 g - 130 g , cu egal distribu ie a luminii.

18

4

ELEMENTE DE SENSITOMETRIE

Claritatea imaginii depinde nu numai de calitatea imaginii proiectate ci i de calit ile emulsiei fotografice i de condi iile fotografierii i copierii (în cazul pozitiv rii). Caracteristici ca granula ia, claritatea i contrastul determin microcalitatea i posibilitatea de a lucra la sc ri mici. Principalele caracteristici ale emulsiei fotografice sunt sensibilitatea i puterea de rezolu ie. Iluminarea imagini = E t (E - intensitatea fluxului luminos, t - timpul de expunere). Pe curba de înnegrire a unei imagini se disting trei intervale (fig. 6):

AB - subexpunerea, BC - expunerea normal , CD - supraexpunerea.

BC - expunerea normal , CD - supraexpunerea. Puterea de rezolu ie cea mai mare se

Puterea de rezolu ie cea mai mare se g se te la mijlocul intervalului BC.

= 45 O - se ob ine un negativ normal 45 O - se ob ine un negativ cu contraste atenuate

Dac

45 O - se ob ine un negativ cu contraste exagerate Pe o fotografie normal expus pot ap rea zone cu p r i subexpuse sau supraexpuse, func ie de remisia (reflectan a) obiectelor terenului. Terenurile nisipoase i calcaroase cu mare remisie vor apare supraexpuse, obiectele întunecate, cu slab remisie, vor apare subexpuse. S-au pus la punct procedee (inclusiv electronice) care s permit filtrarea imaginilor la copiere astfel încât s se mic oreze efectul v lului atmosferic, s se

19

egalizeze contrastele, s se elimine efectele reflectan ei obiectelor. Aceste procedee presupun aparatur suplimentar cât i timp i materiale suplimentare. Sensibilitatea emulsiilor fa de culori Emulsiile fotografice redau culorile în alb-negru sau color. În timp ce vederea uman se întinde asupra radia iilor în intervalul 400 - 750 m lungime de und , emulsiile fotografice obi nuite nu sunt sensibile decât pentru radia iile din intervalul 300 - 500 m . (fig. 7). De aceea a fost necesar s se produc emulsii cu alte sensibilit i spectrale. Emulsiile ortocromatice au sensibilitate extins asupra culorilor verde i galben, iar emulsiile pancromatice sunt sensibile la toate culorile. În scopuri metrice se folosesc în general emulsiile pancromatice. Un loc important îl ocup emulsiile infracromatice, sensibile la spectrul infraro u. Ele sunt indicate pentru fotografii pe timp de noapte i la mare distan , precum i în cazul vizibilit ii reduse din cauza suspensiilor atmosferice. Pentru a atenua ac iunea diver ilor factori atmosferici (raze violete, ultraviolete etc.) asupra emulsiilor fotografice se folosesc filtre de lumin . Acestea re in lungimile de und mai mici decât culoarea lor i las s treac raze de anumite lungimi de und .

i las s treac raze de anumite lungimi de und . Filtrele pot fi monocromatice, când

Filtrele pot fi monocromatice, când permit trecerea razelor unei singure culori, selective, când permit trecerea razelor de anumite culori cu absorb ia celorlalte i de compensa ie, care combin culorile din anumite zone ale spectrului. Puterea de rezolu ie este un indicator al emulsiei care se mai nume te i puterea de separare. Ea condi ioneaz reproducerea celor mai mici detalii i claritatea imaginii. Este limitat de fine ea granula iei emulsiei i este condi ionat direct i de sensibilitatea emulsiei. Cele dou caracteristici sunt divergente deci problema nu este u or de rezolvat. În prezent exist filme aeriene cu o rezolu ie de 250 linii/mm, ceeace practic poate duce la o rezolu ie de 400 linii/mm - foarte bun .

20

Func ia de transfer a contrastului Date fiind multiplele cauze de erori ce afecteaz calitatea imaginii fotografice s-a introdus un nou criteriu de apreciere care s înlocuiasc sau s completeze criteriul clasic al puterii de rezolu ie. Puterea de rezolu ie se refer la redarea detaliilor imaginii la limita puterii de identificare i recunoa tere, dar nu se refer la reducerea contrastului. Astfel s-a ajuns s se introduc , oarecum artificial, ideile lui Fourier i teoria informa iei pentru a se analiza performan ele sistemului obiectiv-camer -emulsie- condi ii atmosferice i de prelucrare a fotogramelor în totalitatea lor sau pe canale. În fond este vorba de transformarea imaginilor în frecven e spa iale i analiza undelor sinusoidale. Metoda concretizat sub denumirea de func ie de transfer a contrastului (analog cu func ia de transfer a informa iei folosit în tehnica transmisiunilor) permite cercetarea i caracterizarea efectului de reducere a contrastului datorat fiec rui canal de transmisie a imaginii fotografice ca: atmosfera, trenarea, suspensia camerei, expunerea, obiectivii, emulsia. Metoda prezint avantajul c prin simpla înmul ire a transferurilor tuturor canalelor rezult transferul total. În figura 8 se arat schema red rii imaginii unui obiect cu contraste în unghiuri drepte.

rii imaginii unui obiect cu contraste în unghiuri drepte. Func ia de transfer a contrastului C

Func ia de transfer a contrastului C în ordonat este egal cu raportul dintre contrastul imaginii (6.4) i contrastul obiectului, fiind func ie de frecven a local

21

(fine ea structurilor regulate ale obiectului, m surate în linii/mm) ce se d în abscis .

C =

K' = f(F)

K

Prin metoda transferului de contrast a fost posibil s se stabileasc mai precis raportul dintre însu irile obiectivului i ale emulsiei pentru asigurarea unei imagini de calitate i pierderile de contrast pe fiecare canal de transmisie. Filme, pl ci Dau erori de deforma ie neuniform i de planietate. Planietatea filmului se realizeaz de obicei prin vacuum în spatele filmului. Se pot determina erorile printr-un cristal de presiune dotat cu o re ea (gril ) de control. Erori pot ap rea i datorit varia iei de grosime a filmelor. În mod obi nuit controlul filmelor se poate face prin introducerea lor (a unor capete) în aparatele de restitu ie de ordinul I, când eliminarea paralaxelor trebuie s se fac foarte bine. Concluzii Tendin a în privin a metricit ii este ca fiecare eroare s fie redus direct sau indirect la 2 astfel încât pe ansamblu erorile de pozi ie s se înscrie în 5 . S-ar putea chiar afirma c erorile ce se refer la metricitatea imaginii i la distribu ia luminii în planul imaginii sunt practic eliminate de camerele moderne. Unele aspecte legate de calitatea imaginii înc nu sunt rezolvate direct ci numai indirect (contrastul). Dac granula ia emulsiilor filmelor aeriene este redus în a a fel încât în procesul de restitu ie i fotointerpretare imaginile s poat fi m rite de 16 - 20 - 30 de ori, dup nevoi, înseamn c au fost puse de acord, la acela i nivel, condi iile pe care trebuie s le îndeplineasc fotogramele cu cerin ele actuale.

5 FOTOGRAMA

5.1 Elemente de orientare interioar

Fotograma este o fotografie special (metric ) pe care se pot executa m sur tori de precizie. Ea este apt pentru m sur tori i reconstituiri, atunci cînd se cunosc elementele func ie de care se poate reconstitui fasciculul de raze (din spa iul obiect) ce a dat imaginea. Aceste elemente ce definesc pozi ia fotogramei fa de centrul ei de

perspectiv , se numesc elemente de orientare interioar . Ele sunt:

- distan a principal , numit i constanta camerei, adic distan a de la centrul

de proiec ie O la planul imaginii (fotogramei);

- punctul principal H, adic proiec ia centrului de perspectiv O pe planul fotogramei.

Pentru o perfect cunoa tere a perspectivei este necesar s se cunoasc i distorsiunile (curba), îns din punct de vedere practic acestea sunt eliminate în procesul de prelucrare a imaginilor fotogrammetrice. Din punct de vedere practic, distan a principal se asimileaz cu distan a focal F, iar punctul principal cu punctul mijlociu M ce se g se te la intersec ia indicilor de referin (simetrici) h h' i v v' ai fotogramei ce se pot g si la mijlocul laturilor (figura 9) sau la col uri.

22

Elementele de orientare interioar sunt înregistrate întotdeauna pe fotogram împreun cu alte elemente ca: num

Elementele de orientare interioar sunt înregistrate întotdeauna pe fotogram împreun cu alte elemente ca: num rul de ordine, eventual imaginea cadranului unui ceas i eventual imaginea unei nivele sferice care s dea indica ii asupra orizontalit ii fotogramei în momentul fotografierii.

5.2 Elemente de orientare exterioar

Elementele care definesc fasciculul de raze i deci fotograma în spa iu (de exemplu fa de un sistem de referin spa ial care poate fi cel geodezic), se numesc elemente de orientare exterioar . Ele sunt în num r de ase i anume:

- coordonatele Xo, Yo, Zo ale centrului de proiec ie O fa de sistemul de referin (x,y,z) i unghiurile k, i pe care le face axa de fotografiere. k este unghiul de r sucire a axei de fotografiere, adic a fotogramei în planul ei fa de direc ia de zbor; este unghiul de înclinare longitudinal tot fa de direc ia de zbor, iar unghiul de înclinare transversal . În cazul aerofotografierii elementele de orientare exterioar nu se cunosc în prealabil.

Formatul fotogramei este de obicei p tratic de dimensiuni 18 x 18 cm., 24 x 24 cm. sau 30 x 30cm. Distan ele focale cele mai obi nuite sunt de 105 mm. i 210 mm., dar pot fi mai mici sau mai mari. Între elementele geometrice ale unei fotograme i teren exist rela ia:

f

d

l

sc

1

h

D

L

N

unde: f

-distan focal ;

h -în l imea de zbor deasupra terenului (relativ ); d i D -acelea i distan e pe fotograme i teren;

23

l i L -latura fotogramei cu corespondentul ei pe teren;

sc

-scara fotogramei

Scara fotogramei este variabil func ie de înclinarea axei de fotografiere i

de gradul de accidentare a terenului.

5.3 Clasificarea fotogramelor

Fotogramele pot fi folosite atît ca documente topografice cât i ca documente de cercetare. Dup locul de ob inere, fotogramele pot fi: terestre, aeriene i cosmice. Dup înclinarea axei de fotografiere, fotogramele pot fi nadirale sau înclinate. Axa de fotografiere a fotogramelor nadirale face cu verticala locului un unghi < 5°. Pe fotogramele înclinate se înregistreaz în cadrul aceluia i format al fotogramei o suprafa mult mai mare decât în cazul fotogramelor nadirale. Când axa de fotografiere este a a de înclinat fa de verticala locului încât apare i imaginea orizontului, fotograma se nume te panoramic . Dup caracteristicile materialului fotosensibil folosit pentru înregistrarea imaginilor se disting fotograme alb-negru i fotograme color. Atât fotogramele alb-negru cât i cele color pot fi ob inute atât în spectrul luminii vizibile cât i în spectrul invizibil. Din spectrul invizibil sunt folosite de regul , ultravioletul i infraro ul apropiat. De asemenea se pot folosi culori false, mult diferite fa de cele reale, a a numitele fotograme fals-color, care folosesc emulsii color sensibile la o parte din spectrul vizibil i din infraro u. Cum în spectrul infraro u ochiul uman nu vede, se translateaz culorile în vizibil în a a fel ca reflectan a din infraro u s redea culori pe care nu le au obiectele reprezentate. Pe lâng înregistr ri fotografice direct pe film, se folosesc în prezent i înregistr ri ale imaginilor terenului prin baleiaj electronic. Aceste înregistr ri pot fi f cute în spectrul vizibil cu ajutorul unor camere digitale sau video i transmise la sol prin intermediul calculatoarelor sau al televiziuni sau în spectrul infraro u cu ajutorul unor camere de termoviziune. Înregistr rile, atât în spectrul vizibil cât i în cel invizibil, se fac cu ajutorul unor sisteme de baleiaj optico-mecanic multispectral. Aceste înregistr ri se depun pe benzi sau discuri magnetice, optice, dup care se pot converti în imagini vizibile, putând fi prelucrate cu ajutorul calculatorului sau înregistrate fotografic. Se folosesc i zone mai îndep rtate ale spectrului, cum sunt cele ale microundelor RADAR. i în acest caz radia iile invizibile emise i ulterior recep ionate sunt convertite în imagini vizibile. În func ie de m rimea obiectului sau terenului de fotografiat se pot ob ine:

a)- fotograme izolate sau de "punct" pentru studierea unui anumit obiectiv; b)- benzi de fotograme aeriene constituite din iruri de fotograme succesive având între ele o anumit acoprire numit "longitudinal ", care este de regul 60%. O atfel de band se poate executa în lungul unei o ele, al unui curs de ap etc. c)- bloc de benzi care acoper o suprafa mare de teren, dreptunghiular sau p trat . Benzile au o acoperire între ele, zis "transversal ", de aproximativ 30 %.

24

Cu ajutorul fotogramelor aeriene se pot realiza fotodocumente topogeodezice în scopul ob inerii imaginii fotografice a unei por iuni cât mai mari de teren, prelucrat pentru a asigura redarea unui volum cât mai mare de informa ii.

5.4 Procedee de determinare a sc rii fotogramelor

În cadrul aceleia i fotograme sau al unui grup de fotograme din aceea i zon , scara de fotografiere poate s varieze datorit diferen elor de nivel ale

terenului sau înclin rilor axei de fotografiere.

Pentru a m ri precizia determin rii sc ri fotogramelor, este necesar s se respecte urm toarele reguli:

- determinarea sc rii s se fac pe dou sau mai multe direc ii, luându-se ca valoare final media valorilor ob inute din fiecare combina ie;

- punctele alese s fie de în l imi egale;

- punctele s fie bine indentificate i situate la distan e mai mari decât jum tatea laturii fotogramei;

- eroarea de m surare a distan elor pe fotogram sau pe hart s fie ± 0,2 mm. Determinarea sc rii se face dup unul din urm toarele procedee:

a) Cunoa terea coordonatelor geodezice a dou puncte din teren, identificate pe fotogram . A(x,y) i B(x,y) - puncte geodezice din teren

D =

2 2 X Y
2
2
X Y

- se m soar pe fotogram d între a i b - se calculeaz scara

1 d

mf

D

b) M surând distan e pe teren i corespondentele acestora pe fotograme

1 d

mf

D

c) M surând distan e pe hart i corespondentele acestora pe fotogram

1

1

d

mf

mh

D

d) Cunoscând distan a focal (f) a camerei fotoaeriene i în l imea de

zbor H fa de nivelul m rii

1 f

mf

H

5.5 Deform ri pe fotogram

Cele mai mari deform ri în pozi ia punctelor pe fotograma aerian se datoresc înclin rii axei de fotografiere fa de verticala locului i diferen elor mari de nivel ale terenului.

Fotogramele nadirale ale unui teren es pot fi considerate c au aceea i precizie de reprezentare ca i harta topografic .

25

Eliminarea deform rilor datorit înclin rii axei de fotografiere i aducerea la

o anumit scar se face prin opera iunea fotogrammetric numit fotoredresare. De regul se redreseaz fotogramele din zonele de es sau zonele mai pu in accidentate, pentru care deformarea datorit diferen elor de nivel este mic .

deformarea datorit diferen elor de nivel este mic . Deformarea datorit reliefului rezult din faptul c

Deformarea datorit reliefului rezult din faptul c punctele din teren sunt la

în l ime diferit fa de planul mediu de aerofotografiere (fig.10).

Calculul deplas rii ( r h ) se face cu rela ia r h = r( h/H)

În tabelul 1 sunt calculate corec iile r h pentru diferite diferen e de nivel ( h= 50, 100, 300 m.), diferite dep rt ri ale punctului considerat fa de centrul fotogramei (r = 10, 20, 50, 90, 115, 150 mm) i diferite în l imi de aerofotografiere deasupra planului mediu (H = 1000, 2000, 4000, 6000 m.).

150 mm) i diferite în l imi de aerofotografiere deasupra planului mediu ( H = 1000,

26

5.6

Fotointerpretarea

Fotointerpretarea const în indentificarea pe fotodocumente a elementelor i fenomenelor referitoare la teren (elemente topografice, planimetrie, de relief, vegeta ie, hidrografie, etc.). Procesul de studiere i de culegere a informa iilor necesare identificând diferitele caracteristici artificiale i naturale, este numit fotointerpretare. Fotointerpretarea este stiin a localiz rii, descrierii, si determin rii obiectelor dintr-o imagine fotografic . Spre deosebire de o harta, tr s turile de pe o fotografie aerian nu sunt generalizate sau reprezentate prin simboluri. Aerofotogramele înregistreaz toate caracteristicile vizibile pe suprafa a P mântului dintr-o perspectiv global . De i caracteristicile spa iului obiect sunt vizibile, ele nu sunt întotdeauna u or de identificat. Cu o interpretare atent , aerofotogramele sunt o excelenta sursa de date spa iale pentru studiul mediului înconjur tor. Factorii importan i la identificarea unor tr s turi sunt: forma, modelul (pattern), m rimea, culoarea sau tonul, umbra, textura, asocierea, timpul i perspectiva stereoscopic . Forma unui obiect pe o fotografie aerian , ajut la identificarea obiectului. Formele uniforme regulate adesea indic o interven ie uman . Modelul este similar cu forma, aranjarea spa ial a obiectelor (de exemplu rândul de culturi fa de p une) este de asemenea util pentru a identificarea unui obiect i a utiliz rii lui. M rimea este o m sur a suprafe ei obiectului. Caracteristicile culorii unui obiect fa de alte obiecte pe fotogram (spre exemplu nisipul are un ton deschis str lucitor, în timp ce apa, de obicei, are un ton închis). O umbr furnizeaz informa ii despre în l imea obiectului, forma i orientarea. Textura furnizeaz informa ii despre caracteristicile fizice ale obiectului, etc.

ii despre caracteristicile fizice ale obiectului, etc. Fototinterpretarea ce se efectueaza in procesul de
ii despre caracteristicile fizice ale obiectului, etc. Fototinterpretarea ce se efectueaza in procesul de

Fototinterpretarea ce se efectueaza in procesul de stereorestitu ie i se refer la detaliile ce trebuie s figureze pe planurile de cea mai mare generalitate se nume te fotointerpretare topografic .

27

Fotointerpretarea ce se refer la domenii de specialitate poart denumirea domenilui respectiv ca : fotointerpretare geologic , fotointerpretare forestier . În raport cu cerin ele , fotointerpretarea poate fi simpl i sigur sau complex si indoielnic . Astfel, p durile, apele, construc iile, drumurile, etc se identific foarte u or i sigur pe fotograme pa când speciile de arbori dintr-o p dure, gradul de eroziune a solului, natura unor roci, culturi, gradul de umiditate a solului, natura unor construc ii sau lucr ri din teren, camuflajele, se indentific cu dificultate i deseori cu incertitudine iar alteori nu se poate face. Fotointerpretarea se intemeiaz pe studiul caractersiticilor imaginii fotografice. In mod curent acestea sunt cuprinse in dou mari grupe : caracteristici calitative si caracteristici cantitative. Cele calitative sunt acelea care nu se masoar in sens uzual al cuvantului, dar pot fi evaluate subiectiv: textura, modelul, tonul si forma. Fotointerpretarea calitativ poate fi ajutat cu chei, teste, i ghizi. Caracterisitcile cantitative sunt acelea care pot fi m surate in acceptiunea larg a cuvântului ca: suprafe e, distan e, unghiuri verticale sau orizontale, în l imi i diametre de coroane ca i gradul de acoperire a terenului. Aceste caracteristici pot fi bine valorificate in procesul de fotointerpretare dac se cunosc foarte bine obiectele de fotointerpretat si însu irile lor, felul cum apar in imagine ,dac imaginea este redat la o scar convenabil i este de bun calitate (pot fi sesizate i detaliile ,eventual i culorile) i dac imaginile se examineaz i stereoscopic, când perceptia formelor poate fi hot râtoare.

6

RIDIC RI FOTOGRAMMETRICE

6.1

Proiectul de aerofotografiere

Ridicarea fotogrammetric începe cu proiectarea. Proiectantul trebuie s cunoasc suprafa a de ridicat care se delimiteaz pe o hart la scara 1:100 000 sau 1:50 000 (în general la o scar 2:1 fa de scara la care urmeaz a se realiza planul sau harta prin metode aerofotogrammetrice). Totodat trebuie s cunoasc scopul ridic rii, modul de exploatare a fotogramelor i precizia de atins pentru a se putea întocmi proiectul de aerofotografiere care trebuie s precizeze: camera fotogrammetric (distan a focal , formatul fotogramelor), scara fotogramelor (este func ie de natura rezultatului, scara planului, performan ele ansamblului camera-film-aparate de exploatare i precizia ce se urm re te), în l imea de zbor deasupra terenului (se calculeaz func ie de distan a focal f a camerei i scara fotogramelor), traseele de zbor trasate pe hart ( distan a dintre ele se ia cu cca. 66 % din L pentru a se asigura o acoperire transversal între benzi de 33 %), acoperirea longitudinal a fotogramelor, adic în lungul benzii (se ia 33% pentru exploatarea fotogramelor pe cuple independente i de 66% pentru stereorestitu ie), bineîn eles natura filmului (pancromatic pentru scopuri metrice obi nuite) i timpul de expunere maxim pentru ca în condi iile date (viteza de zbor) s nu se produc trenarea imaginii. Dup efectuarea zborului se developeanz filmul, se usuc i se fac copiile fotografice pozitive pe hârtie, cu ajutorul c rora se întocme te un mozaic, adic fotogramele sunt suprapuse dup detalii. Pe mozaic se constat dac s-au ob inut

28

acoperirile longitudinale i transversale proiectate i dac întreaga suprafa a fost acoperit . Totodat se verific calitatea negativelor, claritatea imaginilor, se concluzioneaz asupra eventualelor complet ri i calea pe care vor fi realizate. Urmeaz proiectarea punctelor de reperaj fotogrammetric i determinarea acestora pe cale topografic , la teren. În general sunt necesare minim patru puncte pe fiecare fotogram , respectiv stereogram , care s fie bine identificabile pe teren i fotograme, pentru a permite transformarea din sistemul fotogrammetric în sistemul geodezic. Cu ocazia execut rii reperajului la teren se execut i completarea fotointerpret rii sau se execut descifrarea complet a fotogramelor, folosind atlasul de semne conven ionale al h r ii la care urmeaz a se realiza planul. Urmeaz lucr rile de aerotriangula ie i apoi lucr rile de restitu ie, ob inându-se în final planul (harta) topografic prin mijloace fotogrammetrice. Procesele tehnologice propriu zise de orientare a fotogramelor i de exploatare (redresare, restitu ie, stereorestitu ie) sunt în raport cu metoda i aparatura fotogrammetric folosite. Aceast succesiune a opera iilor este valabil în cazul ridic rilor terestre (h r i, planuri) prin metode aerofotogrammetrice. Executarea m sur torilor terestre în situa ii speciale (ridicarea falezelor, a versan ilor, actualizarea prin metode aerofotogrammetrice, ridicarea fa adelor, în arheologie, fotogrammetrie arhitectural etc.) au fiecare un specific propriu în ceea ce prive te preluarea fotogramelor i reperajul fotogrammetric.

6.2 Reperajul fotogrammetric

Pentru ca fotogramele s poat fi exploatate (restituite) este necesar ca ele s fie orientate ( interior i exterior). Întrucât elementele de orientare exterioar nu se cunosc, orientarea exterioar se face func ie de puncte de reper care fac leg tura între fotograme i

teren.

Punctele de reper sunt puncte perfect identificabile pe fotograme sau stereograme i teren: col uri de case, intersec ii de drumuri etc. Punctele în num r de patru pe fotogram sau stereogram se aleg spre col uri, la distan e de 1-3 cm de margine, pentru a defini cât mai bine suprafa a în cauz .

Punctele alese se determin pe cale topografic în teren (x, y, z) în cadrul re elei geodezice, se în eap pe fotogram , se încercuiesc, iar pe spatele fotogramei se face o schem de pozi ie detaliat . Punctele de reper necesare lucr rilor de redresare i restitu ie pot fi determinate i pe cale fotogrammetric (prin aerotriangula ie). i în aceast situa ie este necesar ca un anumit num r de puncte s se determine tot pe cale topografic (la cap tul benzilor i de regul la mijlocul lor, la col urile i în centrul blocului de fotograme).

29

7

FOTOGRAMMETRIA PLANIMETRIC

7.1 Restitu ia planimetric

Restitu ia fotogramelor una câte una d numai rezultate planimetrice. Metoda este proprie terenurilor plane i chiar u or denivelate, în raport cu scara de reprezentare i cu precizia ce se cere.

Pentru camerele fotogrammetrice cu unghi normal de deschiodere, terenurile se consider aproximativ plane dac este îndeplinit condi ia:

H max < (1/500) * m p unde m p este numitorul sc rii planului.

Pentru camerele fotogrammetrice cu unghi mare de deschiodere, terenurile se consider aproximativ plane dac este îndeplinit condi ia:

H max < (1/700) * m p unde m p este numitorul sc rii planului sau h r ii.

Între fotograme, ca proiec ii centrale i hart , ca proiec ie ortogonal se stabilesc rela ii proiective precise, care se vor studia la cursul de fotogrammetrie analitic . Punerea în scar a fotogramelor i aplicarea corec iilor de înclinare se fac în cadrul metodei de redresare fotogrammetric . Opera iunea de redresare se execut la aparate numite fotoredresatoare.

Fiecare fotogram pentru a putea fi redresat , are nevoie de 4 puncte de sprijin situate spre cele patru col uri ale fotogramei dar nu mai aproapre de 1,5 2 cm.de marginea fotogramei. Restitu ia fotogramelor se poate face prin construc ii grafice (s-a folosit la începuturile fotogrammetriei pân în anii 1960 - 1970) i prin proiec ie cu ajutorul aparatelor de fotoredresare, când imaginea redresat se copiaz fotografic. Aparatele analogice de restitu ie planimetric (utilizate în România pân în anii 1980 1990) sunt:

A. optico-grafice - camera Clara - se suprapun imaginile punctelor de pe fotogram cu corespondentele lor de pe hart cu ajutorul unui ansamblu oglind - prism . B. optice - fotoredresatoare - asigur imagini clare i în scar . Aceste tipuri de aparate sunt:

- Fotoredresatoare Zeiss - SEG IV i V

- Fotoredresatorul Wild E2, E4;

- Fotoredresatorul Zeiss Rectimat, etc.

30

7.2

Efectul reliefului terenului asupra redres rii

S consider m schema din figura 11, unde s-a luat cazul unei fotograme aeriene nadirale, cu axul de fotografiere vertical, i planul fotogramei FF pozitiv, în fa a obiectivului. Dac se ia planul QQ al terenului drept plan de proiec ie se observ c

QQ al terenului drept plan de proiec ie se observ c punctele oarecare P i R

punctele oarecare P i R vor da pe fotogram imagini în p' i r' astfel c prin proiec ie vor da pe plan punctele P 1 i R 1 în loc de P 0 i R 0 a a cum o cere principiul de baz al ridic rilor topografice. Totodat se observ c erorile e i e' se produc în sensuri diferite dac cele dou puncte se g sesc de o parte i de alta a planului mediu QQ. Numai punctele ce se g sesc în planul mediu precum i punctul nadiral N fac excep ie (nu dau erori) -

fig.11.

Triunghiurile PP 0 i P 1 i ON'p' fiind asemenea se poate scrie:

e

dh

d

= f

d

, de unde e = f dh,

adic eroarea este propor ional cu diferen a de nivel dh dintre punctul P i planul mediu QQ, cu dep rtarea d de la centrul fotogramei i invers propor ional cu distan a focal a camerei fotoaeriene. Dac d=6 cm; f= 20 cm i dh=50 m, rezult e=6/20 x 50 = 15 m. Dac planul se redreseaz la scara 1:10 000 rezult e plan = 1,5 mm. Este evident c pe m sur ce scara scade în aceea i m sur devine i efectul mai mic i invers.

31

Dac este necesar s se întocmeasc planurile redresate ale unor terenuri accidentate se vor lua m suri ca fotografierea s se fac cu acoperire mare pentru a se utiliza numai por iunile centrale ale fotogramelor (d mic). Pentru a se ti cât de mari pot fi diferen ele de nivel din teren pentru ca erorile provocate de ele s nu dep easc anumite limite, eroarea redus la scara de

redresare va fi :

Dac f=20 cm i d max. util = 12 cm pentru o fotogram format 24/24 cm i se cere

, adic diferen a de nivel

o precizie de 0,5 mm, adic e 0,005 m, se ob ine

din teren s fie mai mic decât 1/1200 din numitorul sc rii. Pentru scara 1:10 000 s-ar admite în aceste condi ii diferen e de nivel de 8,5 m, iar pentru scara 1:25 000 de 21 m.

d

e r = f

dh ,

N

N - numitorul sc rii

dh

N

1

1200

7.3 Redresarea diferen ial . Ortofotoplanul

Dat fiind interesul deosebit pentru reprezentarea terenului pe cale fotogrammetric a existat de foarte mult vreme preocuparea întocmirii de planuri i h r i pe cale fotografic (ortofotoh r i i ortofotoplanuri) i în terenuri

accidentate.

Atingerea acestui deziderat se poate realiza prin redresarea diferen ial . Dintre metodele ini iale de a transforma fotograma cu perspectiv central , într-o proiec ie fotografic apropiat de cea paralel se pot men iona redresarea pe zone i redresarea pe fa ete. Acestea au fost abandonate deoarece ridicau o serie de inconveniente practice majore. Redresarea diferen ial pe benzi. Azi se dispune de aparate i procedee care asigur transformarea riguroas i automat a perspectivelor centrale ( fotogramele) în proiec ii paralele (h r i, planuri) în orice teren prin modificarea în l imii de proiec ie corespunz tor accident rii terenului. Principiul de construc ie al aparatelor de ortofotoredresare - Ortoproiectorul este conexat cu un aparat de restitu ie care d modelul optic orientat al aceluia i teren ( sau modelul analitic al terenului). Dac se parcurge un profil cu marca la

nivelul terenului i dac diferen a de nivel este transmis ortoproiectorului astfel încât distan a centru de proiec ie-plan (plan et ) s se modifice dup acela i profil i dac pe plan se înregistreaz imaginile fotografice succesive ale traseului parcurs, acestea reprezint proiec iile ortogonale ale terenului. Practic, întreaga suprafa a imaginii este parcurs pe benzi paralele, de câ iva mm l ime, ce se fotografiaz printr-o diafragm în form de fant . Aparatul poate lucra prin transmisiune direct de la un aparat de stereorestitu ie sau dup date memorate în prealabil. Tipuri de astfel de aparate:

- optico-mecanice - topocartul;

- optico-mecanice - analitice - Kartoflexul i Rectimatul.

32

8

STEREOFOTOGRAMMETRIA

8.1 Generalit i

Existen a a dou perspective distincte ale unui obiect sau a terenului permite redarea spa ial a obiectului cuprins în cele dou perspective. Pentru ca determinarea i reprezentarea obiectului sau terenului s se poat face exact nu este suficient s se cunoasc fotogramele numai ca perspective ci trebuie cunoscute i pozi iile lor în spa iu în momentul fotografierii sau s se cunoasc pozi ia spa ial a cel pu in trei puncte ale obiectului sau terenului. Restitu ia (reprezentarea) se poate realiza prin stereorestitu ie (pe cale analogic ) i pe cale analitic .

8.2 Baza de fotografiere.

Precizia de determinare a unor m rimi spa iale func ie de m sur torile

efectuate pe fotograme stereoscopice sau pe modele optice este func ie nu numai

de

calitatea imaginilor fotografice ale fotogramelor i a metodelor de lucru folosite

ci

i de valoarea unor elemente (rela ii) caracteristice stereogramei. O astfel de

rela ie este raportul bazei, ce reprezint raportul dintre baza de fotografiere b i

în l imea de zbor relativ h (fig. 12)

.

bazei, ce reprezint raportul dintre baza de fotografiere b i în l imea de zbor relativ

33

Dac se consider c axele de fotografiere sunt nadirale se poate considera c i razele limit sunt paralele, astfel c plecând de la rela ia

l f L = H
l
f
L
= H

, unde L=b+L x

sau L=b/1-x, unde x este procentul de acoperire; înlocuind ob inem:

l

b

h

= f

(1-x)

M rimea raportului bazei caracterizeaz m rimea unghiului de convergen al razelor conjugate. Cu cât va fi mai mare unghiul L cu atât va fi definit mai precis pozi ia punctelor de intersec ie i cu atât mai precise vor fi determin rile f cute pe modelul optic.

8.3 Orientarea stereogramelor

Pentru ca modelul optic s fie ob inut în condi iile de a fi restituit este necesar s fie restabilit procesul optico-geometric din momentul fotografierii. Pentru aceasta este necesar ca fotogramele ce formeaz stereograma (acoperire mai mare de 60%) s fie orientate mai întâi interior i apoi exterior. Orientarea interioar are ca scop restabilirea congruen ei razelor iar orientarea exterioar restabilirea pozi iei fotogramelor în momentul fotografierii.

Orientarea interioar . Elementele de orientare interioar se cunosc direct. Teoretic, elementele care definesc perspectiva sunt punctul principal i distan a principal , iar practic, punctul mijlociu M ce se g se te la intersec ia indicilor de referin i distan a focal f numit i constanta camerei. Deci orientarea interioar a fotogramei (negativului) în camera aparatului de restitu ie se face potrivind fotograma în portcli eu în a a fel încât indic ii de referire s suprapun indicii (liniari) corespunz tori ai camerei i introducând distan a focal f a camerei de aerofotografiere.

Orientarea exterioar Valorile elementelor de orientare exterioar înregistrate sunt numai aproximative (exceptând georeferen ierea). De aceea, orientarea exterioar se face indirect func ie de punctele de reper (cel pu in 3, favorabil 4 sau 5) riguros determinate prin m sur tori terestre în x, y i z eventual prin aerotriangula ie. O fotogram este definit ca orientare exterioar de 6 elemente i anume 3 elemente liniare i 3 elemente unghiulare. Pentru simplificare s consider m c axa x a sistemului general de referin corespunde cu direc ia general de zbor.

34

De altfel, trecerea între dou sisteme de axe decalate i rotite se face simplu cu rela iile:

[vv]=[aa]dx 2 +[bb]dy 2 +[ ]+2[ab]dx dy+2[a ]dx+2[b ]dy

deci derivând o dat func ie de

dx

i

o dat

de

dy

i

anulând

se ob ine

sistemul de ecua ii normale (atâtea ecua ii câte necunoscute)

[aa]dx+[ab]dy+[ ]=0 [ab]dx+[bb]dy+[b ]=0

Cele 3 elemente liniare sunt x, y i z ale centrului de perspectiv , iar elementele unghiulare sunt unghiurile de înclinare (rotire) k, ale planului fotogramei dup cele 3 axe ale sistemului de referin spa ial. Prin urmare orientarea exterioar a unei stereograme va fi definit de 12 elemente. Dac se consider fotogramele F1 i F2 ale cuplului, cu elementele de orientare respective, avem:

F1 x 1 , y 1 , z 1 , k 1 , 1 , 1

F2 x 2 , y 2 , z 2 , k 2 , 2 , 2

(a)

Dac se face diferen a elementelor corespunz toare se constat c orientarea exterioar a unei stereograme poate fi definit i func ie de orientarea exterioar a unei singure fotograme i diferen ele ce indic pozi ia unei fotograme fa de cealalt . Astfel rela ia h = c