Sunteți pe pagina 1din 7

Tema Igiena aerului.

Proprietatile fizice ale aerului Aerul interactioneaza permanent cu organismul si actiunea lui asupra organismlui poate fi nu numai pozitiva, ci si negativa. Orice deviere in starea aerului poate influenta atit direct, cit si indirect functile organismului, dereglindu-i homeostaza. Amestecul de gaze, vapori de apa, care se mentine ca un invelis in jurul pamintului este numit atmosfera. Inaltimea atmosferei este apreciata la cca 50 000 km, dupa care urmeaza spatiul interplanetar. Fizico-chimic atmosfera are o structura neomogena, aceasta structura permite impartirea atmosferei in mai multe straturi (de la suprafata Terrei): Troposfera se intinde in mediu pina la 10 km de la suprafata solului, fiind mai inalta la ecuator. In troposfera factorii fizici prezinta variatii mari si consecinte ale acestor variatii sunt depunerile atmosferice, deplasarea maselor de aer, formarea norilor. In troposfera presiunea atmosferica si temperatura aerului sunt in permanenta scadere. Aici se afla cca 75% din tot volumul aerului atmosferic si 90% din vaporii de apa. Starea troposferei este permanent influentata de toate procesele care au loc pe suprafata paminului, astfel in troposfera permanent sunt pulberi, gaze toxice, microorganisme. Dupa troposfera urmeaza un strat de pauza tropopauza. Stratosfera se intinde pina la altitudinea de cca 50 km. Aici temperatura aerului creste cu inaltimea, presiunea atmosferica continua sa scada. In stratosfera se gaseste stratul de ozon, care se formeaza sub actiunea radiatiilor ultraviolete si protejeaza suprafata pamintului de aceleasi radiatii ultraviolete. Stratosfera mai poarta denumirea de hemosfera, datorita faptului ca aerul se afla predominant in forma moleculara. Dupa acest strat exista stratul de tranzitie- stratopauza. Mezosfera Aici temperatura scade, presiunea atmosferica scade. La limita superioara a mezosferei care este apreciata aproximativ de 100 km, temperatura ajunge -70 -80 grade. In mezosfera se propaga si sunt reflectate undele radioelectrice. Strat de tranzitie mezopauza. Aceste 3 straturi caracterizate impreuna sunt numite homosfera, deoarece sunt influentate de activitatea omului. Termosfera ionosfera sau heterosfera. Se intinde la inaltimi de cca 2 000 km. Aici temperatura creste, presiunea atmosferica scade datorita aerului rarefiat. Elementele atmosferice aici se afla in forma de ioni, electroni liberi. Dupa termosfera este un strat de tranzitie termopauza. Exosfera practic nu are limite. O actiune permanenta asupra organismului o are troposfera. Ea este prezentata in importanta igienica a aerului: 1. Prin aer se realizeaza aportul de oxigen si este indepartat bioxidul de carbon. 2. Prin proprietatile fizice aerul influenteaza procesele de termoreglare a organismului. 3. Factorii fizici atmosferici determina caracteristicile climatice ale diferitor zone geografice. 4. Straturile de aer au rol de termoprotectie pentru intreg globul pamintesc. 5. Aerul poseda o conductibilitate termica redusa si aflindu-se in porii materialelor de constructie, imbracamintei, are rol de termoizolator pentru organism. 6. Aerul este rezervor de acumulare al substantelor chimice toxice de origine tehnogena. 7. Aerul este rezervor de acumulare a germenilor patogeni si deci este factor de transmitere al bolilor infectioase. 8. Este una din sursele de poluare a solului cu substante chimice toxice. 9. Este un mediu natural unde au loc procese de autopurificare. Factorii fizici ai aerului ca umiditatea, temperatura, miscarea, electricitatea, radioactivitatea in marea lor majoritate determina clima, vremea, microclimatul. Studierea actiunii lor asupra organismului atit sanatos, cit si bolnav este necesara intru folosirea actiunii lor favorabile si pentru preintimpinarea sau diminuarea actiunii lor negative. Clima reprezinta totalitatea factorilor fizici atmosferici si telurici cum ar fi relieful, vegetatia, suprafete de apa, caracteristici pentru o anumita regiune. Factori dominanti in formarea climei sunt factorii fizici care variaza permanent si dau nastere fenomenelor meteorologice din troposfera. Caractersticile generale ale climei sunt: 1. stabilitate in timp

2. modificarile sunt posibile numai in perioade lungi de timp (zeci, sute de ani) Dupa situarea geografica suprafata pamintului se imparte in 5 zone climaterice de baza: 2 polare 2 temperate 1 tropicala In cadrul acestor 5 zone climaterice din punct de vedere bio-climatologic deosebim 3 tipuri de climat: 1. excitant sau specific (alpin, de stepa) 2. indiferent sau nespecific (de ses, de coline) 3. intermediar (subalpin, marin) cu elemente excitante si neexcitante Vremea totalitatea factorilor fizici atmosferici in momentul dat. Ea se caracterizeaza printr-o mare instabilitate, schimbindu-se uneori de citeva ori pe zi. Aclimatizare procesul de adaptare functionala si organica a oranismului la trecerea dintr-un climat in altul sau la expunerea in procesul muncii la factori fizici diferiti de cei initiali. Este un proces social-biologic de adapatare activa a arganismului la conditii climatice noi. Realizarea aclimatizarii depinde de: conditiile de munca conditiile de trai alimentatie rezistenta organismului Procesul de aclimatizare se realizeaza prin 3 faze: 1. faza initiala (de orientare la factor nou): se suprasolicita centrul de termoreglare se modifica metabolismul bazal in SNC predomina procese de inhbitie scade capacitatea de munca se deregleaza somnul se pot acutiza bolile cronice existente 2. faza de restructurare a stereotipului dinamic: favorabila are loc o trecere lina la faza stabila cu ajutorul unor masuri social-igienice nefavorabila apar neuroze de dezadaptare, artralgii, mialgii, cefalee, scade capacitatea de munca, se acutizeaza bolile cronice. In conditii extrem de nefavorabile aclimatizarea nici nu are loc. In organism se intensifica modificarile patologice. In astfel de cazuri este recomandata revenirea la clima initiala. 3. faza stabila se stabilizeaza procesele metabolice si capacitatea de munca. Microclimatul complexul de factori fizici care influenteaza schimbul de caldura dintre organism si mediu. Este determinat de temperatura aerului, umiditatea, viteza de miscare si radiatiile calorice ale lui de pe suprafetele inconjuratoare. Microclimatul este microambianta mediului dat. Microclimatul incaperilor influenteaza in mod direct termoliza si indirect termogeneza. Organismul uman pierde caldura prin 4 mecanisme:

conductibilitatea 5% convectia 15-20%. Cu cit temperatura aerului este mai mica iar umiditatea si viteza de miscare mai mare, termoliza prin convectie este mai mare. radiatie sau termodeperditie 40-50%, catre obiectele si suprafetele din jur. Termoradiatia este direct dependenta de temperatura obiectelor si suprafetelor inconjuratoare. Ea poate fi:

negativa in cazul cind suprafetele obiectelor din jur au o temperatura mai joasa decit temp corpului pozitiva - invers evaporarea 25-30%, de pe suprafata pielii si a mucoaselor, are loc in mod insensibil. Astfel in mediu se evaporeaza in 24 ore cca 500 ml de apa. La evaporarea 1 ml de apa organismul cedeaza 0,6 kcal. La temperaturi mai mari de 27 grade apare sudoratia vizibila. Cu cit umiditaea aerului este mai mica, iar viteza miscarii mai mare, evaporarea creste.

Tipurile de microclimat: 1. microclimat cald radiatie pozitiva temperatura si umiditatea aerului crescute viteza de miscare scazuta Din partea organismului: vasodilatare hipertermie transpiratie puternica 2. microclimat rece radiatie negativa temp aerului scazuta umiditatea si viteza de miscare a aerului crescute Din partea organismului: vasoconstrictie frison muscular hipotermie 3. microclimat optim acel microclimat, la care mecanismul de termoreglare e solicitat minim, confortul termic se asigura prin reactii fiziologice, fara suprasolicitari functionale. Factorii de microclimat actioneaza organismul complex, sumar. Acest fapt e confirmat de senzatie termica identica a organismului la diferite combinari ale temperaturii, umiditatii si vitezei de miscare a aerului. Senzatia termica a organismului variaza si in dependenta de alimentatie, imbracaminte, activitate. Pot fi create anumite combinari ale factorilor fizici cind actiunea nefavorabila a unuia din factori este neutralizata de actiunea favorabila a altora. Stabilirea unor combinari optime pentru factorii fizici este o conditie necesara pentru prevenirea actiunii nefvorabile a microclimatului, de producere asupra organismului si pentru elaborarea recomandarilor de calire, de climatoterapie. Metodele de apreciere a actiunii complexe a factorilor de microclimat asupra organismului: 1. metode fizice mai frecvent e folosita catatermometria, cu ajutorul careia se determina caldura pierduta de dispozitiv (catatermometru) in diferite conditii de microclimat sau capacitatea de racire a aerului. S-a stabilit ca la o capacitate de racire a aerului: 4,5 6,5 mcal/cm2/sec confort termic <4,5 mcal/cm2/sec microclimat cald >6,5 mcal/cm2/sec microclimat rece Aceasta metoda are dezavantaje, deoarece aici organismul uman este luat identic cu un dispozitiv fizic, lipsit de posibilitati de reglare si acomodare. 2. metode fiziologice ne adresam direct organismului , cercetindu-i diferite reactii la ambianta termica data. Mai frecvent sunt folosite: Temperatura cutanata se determina pe frunte, stern, degetul mare al piciorului. La un discomfort termic creste diferenta dintre temp sectoarelor periferice si centrale.

Frecventa pulsului s-a stabilit ca la cresterea temp corpului cu un grad frecventa pulsului se mareste cu 30 batai/minut.

3. metode psihologice: de interogare despre senzatia subiectiva se determina temperatura efectiva senzatia termica a organismului pusa la diferite conditii de microclimat. Pentru adult sanatos adecvat imbracat cu activitate usoara zona de confort termic pentru temperatura efectiva este 17-21 grade conventionale, iar la valoarea temp efective 19 avem linia de confort. Aici majoritatea au senzatii de confort termic. Temperatura rezultanta se determina pentru aprecierea microclimatului in conditii de producere. Temperatura efectiva poate fi determinata dupa tabele speciale sau dupa nomograma, care reprezinta graficul interdependentei dintre temperatura aerului, umiditatea lui si viteza de miscare a aerului. Compozitia chimica Impactul asupra org Poluarea Sursele de pol Act aerului

Comp. chimica O2 CO2 N2 Gaze inerte Oxigenul. Impactul.

Aer atmosferic(%) 20-21 0,03-0,04 78-79 0,94

Aer expirat(%) 15-16 3-4 78-79 0,94

Scaderi ale conc O2 atmosferic au loc la scaderea presiunii atmosferice, ceea ce duce la hipoxie cu consecinte la nivelul diferitor organe. La scaderea conc O2 pina la 18% in organism nu se produc tulburari. La o scadere pina a 15%, ceea ce avem pina la altitudinea de 3 km, manifestarile sunt usoare, compensatorii, ca tahicardie, hipertensiune, creste nr de hematii la periferia corpului. La altitudini de 3-6 km scade pina la 10% si aici capaciatea de compensare devine ineficienta. Apar tulurai ca dispnee, excitatie, urmata de depresie, apare dezechilibru acido-bazic. La aceste inaltimi apare asa-numitul raul de munte sau boala de altitudine, manfestata prn oboseala, tahipnee si dispnee, cefalee, vertij, somnolenta, cianoza, hemoptizii. La inaltimi de 6-8 km conc O2 scade pina la 10-8%. Apare o hipoxie pronuntata. Aceasta inaltime este numita zona critica. Aici se afecteaza centrul respirator, faze succesive de orpire si functioarea centrului, braicardie si scade tens art. In final se produce colaps respirator si cardiovascular. La conc mai mici de 8%, la altitudini de 8 km si mai sus viata lipseste. Bioxidul de carbon. Impactul. Impactul negativ apare la cresterea presunii partiale a CO2, care creste pe seama cresterii concentratiei. La cresterea pina la 1-2% se observa o polipnee. Aici CO2 este exctant al centrului respirator. Aceasta actiune este utlizata in practica medicala si anume in anesteziologie. La cresterea conc CO2 pina la 2-3% se observa cresterea amplitudinii si ritmului respirator, apare dispnee. La conc de 4% dispnea devine accentuata. Apare senzatia de constrictie toracica. La conc de 5% apar si manifestari digestive gretur, vomismente. La 6-7% la simptomele enumerate se mai adauga vertije, cefalee. La cresterea pina la 10% apare o stare depresiva,

pierderea cunostintei. Se produce stopul respirator cardiac. La 15% are loc pierderea cunostintei, exitus. La 20% sfirsitul letal se instaleaza in citeva minute. Vicierea aerului rezulat al unor procese fiziologice, se produce in incaperi inchise Pe linga importanta fiziologica CO2 are si importanta igenica. Si anume conc CO2 este indicator de viciere a aerului. Vicierea aerului este un fenomen complex rezultat din suprapopularea sau aglomerarea incaperilor. La baza vicierii sta procesul respirator, care produce in aer modificari chimice, si anume scade concentratia O2, creste conc CO2, se modifica proprietatle fizice ale aerului, si anume creste temp, umiditatea. Cu aerul expirat in mediu se elimina produse de metabolism, microorganisme. Dintre toate aceste modificari, efecte nocive au proprietatile fizice ale aerului. Poluarea aerului rezultatul activitatii socio-economice si are loc si in aerul incperilor, si in atmosferic aerul

Determinarea vicierii aerului poate fi efectuata prin determinarea separata a temperaturii, umiditatii, vitezei de miscare a aerului si numai cu o singura proba (de CO2). S-a constatat ca la o conc 0,07-0,1% proprietatile fizice sunt modificate, ncit aerul e considerat viciat. Deci CO2 este indicator de viciere a aerului. Azotul. Impactul. Are o reactivitate cimica redusa. Nu ia parte activa in actul respiraiei. La presiune normala nu are aactiune nociva asupra organismului Poate influenta sanatatea numai la cresterea presiunii aerului inspirat. Inhalare de azot sub presiune poate fi numai in conditii particulare de munca, in chesoni, la scafandre, la sportivi innotatori, sub apa. La coborire sub apa presiunea creste pentru fiecare 11 m o atmosfera. Azotul insiprat prin presiune trece membrana alveolara capilara, se dizolva in plasma, apoi in tesuturile boggate in lipide (tes adipos, sist. nervos). La inspiratia azotului sub presiune se provoaca 2 sindroame: de compresiune apare la coborire brusca sub apa si este legat de saturarea brusca in azot a trs nervos. Evolueaza in 2 faze: de excitatie se manifesta prin euforie, hiperreflectivitate, neliniste, agitatie, tulburari senzoriale. betia adincurilor de inhibitie adimanie, bradicardie, hiporeflectivitate, pina la somn si deces. Acest sindrom se instaleaza cu atit mai repede, cu cit se coboara mai adinc omul. de decompresiune apare la revenirea rapida la suprafata. In aceste conditii azotul din tesuturi nu este eliminat din organism in ritmul respiratiei. Deci o parte se acumuleaza in singe si da nastere emboliei gazoase, cu diverse localizari. Cele mai grave sunt ale creierului si cordului, consecinta carora poate fi infarctul miocardic, pulmonar, paralizii, parastizii, artralgii, mialgii. Se mai numeste boala de cheson. Pentru prevenirea acestor fenomene este necesar ca persoanele ce vor fi expuse la presiuni crescute sa cunoasca simptomele acestor sindroame, mai ales a celor premonitorii pierderii cunostintei. Atit coborirea, cit si ridicarea la suprafata se vor face lent, in trepte cu pauze. Persoanele vor fi selectate medical. Se recomanda si cresterea capacitatii de adapttare a organismului la presiuni crescute metodic permanent. Poluarea aerului si actiunea lui violenta asupra sanatatii. Prin poluarea aerului se intelege prezena in atmosfera a unor substante, care , n functie de concentratiesi timp de actiune, produc modificari ale sanatatii, genereaza sau altereaza mediul. Aceste subsante pot fi dferite de cele care se gasesc in compozitia normla aaerului sau pot fi compusi care fac parte din aceasta, cum ar fi: CO2, ozon, rodon in concentratii care depasesc cele admisibile. Sursele de poluare aa aerului atmosferic se impart in naturale Eroziunea solului, in rezulatul caruia in aer se afla particule de praf in suspensie. Anual in rezultul ei in aer sunt eliminate 30 mln tone de praf.

Eruptiile vulcanice, in rezultatul carora se elimina CO2, CO, amoniac, oxizi de sulf, praf. Incendiile spontane ale padurlor, in rezultaul carora eaerul este poluat cu CO2, funungina, hidrocarburi Plantele in perioada de inflorire Solul poluat - in rezultatul descompuneri materiei organce dn sol in aer sunt eliminati amoniacul, metanul, hidrogenul sulfurat. artificiale procesele de combustie in atmosfera se degaja oxizi de sulf, azot, carbon, aldehide, hidrocarburi, pulberi transportul (terestru in primul rind) CO2, oxizi de azot, hidrocarburi, plumb procesele industriale

In dependenta de.. se clasifica in: 1. iritanti oxizii de sulf, de azot, clorul si compusi lui, amoniacul, pulberii in suspensie 2. asfixanti CO, hdrogenul sulfurat, acdul cianhidric, cianurile, nitritii 3. toxici plumbul, cdmiul, mercurul, arseniul, fluorul, pesticidele 4. cancerigeni hidrocarburile policiclice aromatice, nitrozaminele, aminele aromatice, pesticidele organice, praful de tutun, substantele neorganice ca plumbul, nickeul, cadmiul, cromul. 5. fibrozanti oxzi de fier, pulberii de azest, boxidul de siliciu, beriliul si toti poluantii iritanti. Efectele poluarii Poluarea poate avea actiune: directa aparitia efectelor acute. Efectele acue apar dpa expuneri de scurta durata a substantelor toice in concentratii mari. Efectele acute se pot manifesta prin intoxicatii sau prin agravarea sau decompensarea une boli existente. Efectele cronice apar dupa expunere de lunga durata, ani de zile, a unor conc moderate. Ef. Cronice pot aparea in rezultatul cumularii materiale sau functionale. In rezultatul cumularii materiale in diferite organe, tesuturi toxice se depun in asa numite depouri. In anumite conditi aceste depouri se manifesta prin actiune toxica a preparatului dat. Cumularea materiala poseda plumbul, cadmiul, mercurul. Cumulare functionala poseda poluantii iritanti. Ea se manifesta cu aparita dpa o perioada de timp a imbolnavirilor datorata dereglarii functiei organelor. Efecte tardive aparitia fenomenelor patologice dupa o perioada lunga de timp (actiune cancerigena, mutagena) indirecta se manifesta asupra climatului, astfel creste numarul de zile cu ceata, se reduc radiatiile calorice. Poluantii influenteazaa si asupra radiatiilor luminoase, astfel la o poluare .. luminozitatea poate scadea cu 10-50%. La poluarea atmosfereai este retinut radiatia ultravoleta. Ea influenteaza asupra plantelor, animalelor, indicator a unui grad inalt de poluare sunt albinile. Poluarea atmosferei se observa in viata apar mirosuri neplacute, coroziunea metalelor, degradeaza obiectele de cauciuc, metal, scade vizibilitatea. Apar pierderi economice. Degradeaza operele de arta. Criterii de apreciere a contaminarii aerului din incaperi

proprietatile organoleptice (dupa miros) prop fizice continutul de aeroioni usori ionii pozitivi sau negatvi la care nu sunt alipiti moleculele de praf comp chimica (O2, CO2, alte substante eliminate in rezultatul prroceselor fiziologice) conc pulberilor Poluarea cu germen dupa indici: numarul de germeni

stereptococii hemolitici si viridans stafilococii coliformii

Masurile pe protectie: 1. tehnologice pe prim plan! 1. reducerea sau excluderea evacuarii subst nocive in atmosfera. 2. Trecerea la procese tehnologice inchise, continue. 3. Recuperarea si utilizarea reziduurilor industriale. 4. Inlocuirea subst toice cu cele inofensive. 5. Epurarea materiei prime de compusi nocivi. 6. Inlocuirea proceselor de prelucrare, care genereaza pulberi. 7. Perfecionarea proceselor de ardere 8. Ermetizarea proceselor tehnologice. 1. de planificare 1. planificarea corecta a centrelor populate 2. stailire zonelor de protectie sanitara 3. plantarea zonelor verzi in centrele populate 2. sanitar-tehnice 1. Epurarea reziduurilor (folosirea filtrelor, camerelor de sedimentare, de captare a pulberilor, 2. Folosirea dispozitivelor de prelucrare termica a reziduurilor si anume) 3. Epurarea catalitca a gazelor 4. Ozonarea gazelor formate 5. Construirea cosurilor de evacuare inalte (masuri poliactive) 3. legislative 1. elaborarea CMA pentru substanetel evacuate in aerul atmosferic 2. elaborarea masurilor de atingere a emanarilor maxime admisibile 3. elaborarea standartelor pentru materia prima