Sunteți pe pagina 1din 5

ANGLIA N EPOCA ELISABETAN I. Trupurile elisabetanilor erau facute la fel ca si ale noastre.

Aveau aceleasi creiere, aceleasi inimi, aceiasi rinichi si, fara ndoiala, ncercau cam aceleasi pa siuni ca si descendentii lor. Dar ei deformau att de bine linia acestor trupuri prin curbele si unghiurile vesmintelor lor - si firescul pasiunilor - prin stra lucirea metaforelor - ca multi istorici i-au considerat niste monstri. n special a strnit uimire contrastul dintre gingasia poemelor lor si cruzimea spectacolelor , dintre luxul costumelor si murdaria vietii lor. Dar orice epoca ofera asemenea surprize si istoricii viitorului nu vor ntmpina mai putine greutati sa mpace intel igenta savantilor si patrunderea romancierilor nostri cu stupiditatea economiei s i salbaticia razboaielor noastre. Ucenicii si capitanii care traversau Tamisa ca sa vada, la Teatrul Globului, o comedie de Shakespeare erau aceiasi care priveau cu placere un nenorocit de urs hartuit de o ceata de cini sau care contemplau sng erosul supliciu al unui tradator. Obisnuinta i-a facut insensibili, ntocmai ca pe Essex sau Carlisle, barbati att de rafinati, care se mpacau cu mirosul urt al straz ilor din Londra, asa dupa cum cutare estet al timpurilor noastre accepta filozof ia politica cea mai dura si sngeroasele ei consecinte. II. Deoarece reginei i placea luxul, si tara, de altfel, se mbogatea, moda a fost pentru elisabetani un tiran pretentios si capricios. Inventate n Franta, turnuril e la rochii se largisera ntr-att, nct devenisera ca o masa pe care se odihneau brate le. Deasupra acestui vast clopot, un corset din balene sau din otel le facea feme ilor o talie de viespe. Gulere imense, importate din Spania, erau ntepenite cu un fir de otel sau cu scrobeala, inventie draceasca pe care o introdusese n Anglia nevasta vizitiului olandez al reginei. Cele mai scumpe stofe, catifele, damascuri, postavuri din fire de aur si argint erau folosite pentru rochiile doamnelor si p entru tunicile barbatilor. Marii seniori, n divertismentele lor mitologice, se lua u la ntrecere n ce priveste imaginatia cu poetii, care, adeseori, erau ei nsisi mari seniori. Luxul si confortul patrundeau n casele gentry-ei si ale orasenilor. O d oamna de rang mare, nainte de a se scula din pat, cerea ca pajul sa-i aprinda foc ul n camera; nainte de a se culca i cerea cameristei sa-i ncalzeasca patul cu o stic la cu apa calda. La tara pretutindeni se ridicau noi castele, n care arhitectura italiana se mbina cu goticul traditional. n gradini, ca si n interiorul caselor se ur marea simetria planurilor si varietatea ornamentelor. Tisa si merisorul erau tuns e n forma de sfere si spirale. Limbajul cavalerilor si al doamnelor era tot asa de ciudat ntortocheat ca si arborii din gradina lor. Euphues a lui Lyly189 fusese p ublicat n 1580 si orice femeie cultivata se falea ca este eufuistica. Placerea de a nascoci cuvinte si anumite ntorsaturi, betia pe care o procura rennoirea limbii d adeau nastere unei pretiozitati ntlnite n poeme, ca si n vorbire si care mergea de l a fermecator la ridicol fara a fi ntotdeauna usor sa se poata distinge frontiera d intre ele. III. Daca cei de la curte si cteva spirite cultivate citeau pe sir Philip Sydney si pe sir Thomas Wyatt, pe Spenser, pe Marlowe190 si sonetele lui Shakespeare, su b aceasta suprafata irizata continua sa circule marele curent puritan. Bibliotec a adunata de lady Hoby, al carei catalog l avem, se compunea mai ales din carti r eligioase: Biblia si Cartea martirilor lui Foxe constituiau baza lor solida. "Au torul cel mai citit pe vremea lui Shakespeare era reverendul Henry Smith"191. n a fara de predici, erau editate mai ales balade rimate asupra evenimentelor zilei sau pamflete religioase ca manifestele puritane publicate sub pseudonimul Martin Marprelate. Poemele nu gaseau prea multi lectori, dar scriitorii elisabetani traia u mai mult din darurile protectorilor carora le dedicau operele lor dect din vnzar ea cartilor. O piesa de teatru era platita cu sase pna la zece livre, si un drama turg putin mai activ scria vreo zece pna la douasprezece pe an. n sfrsit, se vindea u la Londra multe opere traduse din italiana si franceza, ca de pilda Povestiril e lui Boccaccio si Eseurile lui Montaigne. n scrierile autorilor straini, Spenser si Shakespeare gaseau teme la care adaugau, pentru a le da un farmec specific en glez, gravitatea melancolica proprie natiunii lor, poezia sa rustica, filozofia s a familiara si serioasa.

IV. Sub domnia Elisabetei, teatrul a ajuns sa ocupe n Anglia un loc de seama n via ta Londrei. nca de pe vremea lui Henric al VII-lea existau trupe de comedie, dar p utine teatre permanente. Trupele acelea jucau n curtile hanurilor sau n vestibulel e conacurilor. Cnd autoritatile din City, devenite puritane, i expulzara pe comedie ni, acestia se refugiara la sud de Tamisa, n afara jurisdictiei lordului-primar. At unci se construira mai multe teatre, dintre care cel mai celebru este "Globul", din care Shakespeare poseda o zecime. Oamenii iau cu usurinta drept trasatura per manenta un detaliu nascut la ntmplare. Constructorii primelor teatre ncercara aproap e toti sa reproduca curtea hanului, cu galeria sa exterioara mergnd de-a lungul c amerelor. Aceasta galerie putea usor reprezenta cnd balconul camerei unei doamne, cnd vrful unui turn. Spectatorii plateau un penny ca sa intre, sase penny pna la un siling ca sa aiba un loc pe care sa sada, fie pe scena, fie n galerie, care, n am intirea hanului initial, ramnea mpartita n camere, de unde, probabil, provin lojile noastre. Reprezentatia se anunta cu sunete de trompete, asa cum se obisnuieste si astazi n fata baracilor din blciuri. Publicul, compus din ucenici, studenti n drep t, soldati si gentilomi, era inteligent si serios. i placea o melodrama foarte snge roasa, dar se dovedea capabil sa nteleaga si piesele cele mai poetice ale lui Marl owe, Ben Jonson sau Shakespeare. V. Despre William Shakespeare, care a dat viata unei lumi ntregi, cum s-ar putea vorbi n cteva rnduri? A fost superior tuturor celorlalti autori dramatici de pe vre mea lui? Lucrul e sigur, desi si acestia au fost foarte remarcabili. Nici unul ns a n-a parcurs o gama de tonuri, de genuri si de subiecte att de larga; nimeni n-a stiut sa mbine ntr-un mod att de fericit poezia cea mai fantastica si constructia ce a mai solida; nimeni n-a exprimat asupra naturii si pasiunii oamenilor gnduri att d e profunde ntr-o limba att de viguroasa. Superioritatea lui i-a fost recunoscuta d e contemporani? Nu att de unanim cum i-o recunoastem noi astazi. Cnd acest autor-ac tor a nceput, prin 1590, sa ofere manuscrise companiilor de comedianti, n concuren ta cu eruditii poeti ai universitatilor, a strnit gelozia acestora. Dar publiculu i i placeau piesele lui. ntr-un mic manual de literatura publicat n 1598, Palladis T amia192, autorul, cnd ajunge la tragedie si comedie, vorbeste de Shakespeare ca " de cel mai minunat n ambele genuri" si "unul din cei mai pasionati dintre noi n a zugravi tristetea pricinuita de ncurcaturile dragostei". "Daca muzele ar putea vor bi englezeste - spune autorul -, ar vorbi n frumoasa limba a lui Shakespeare". Pr ieten cu oamenii de la curte, participnd la viata lor n timpul ultimei perioade de domnie a Elisabetei, Shakespeare stia sa descrie, tot att de bine ca pasiunile dr agostei, si acelea ale ambitiei, precum si zbuciumul celor aflati la putere. ntele pciunea unui popor e alcatuita din adevaruri comune carora marii scriitori au sti ut sa le dea o forma deosebita. ntelepciunea poporului englez, instinctiva, poetic a si uneori inconstanta, i datoreaza lui Shakespeare ceea ce poporul francez le da toreaza moralistilor sai. VI. Anglia lui Shakespeare ti apare toata frematnd de poeme si de cntece, si-ti ima ginezi cu placere pe cel mai nensemnat ucenic sau pe cel mai simplu satean din vr emea aceea cntnd la viola sau compunnd madrigale. Fara ndoiala ca nu trebuie sa exag eram poezia si veselia Angliei elisabetane. Viata era aspra pentru mase, la fel si chiar mai mult dect astazi. Se vad n piesele lui Shakespeare tarance active, cu nasul rosu, care n toiul iernii cara galeti cu lapte nghetat si au minile crapate de la spalatul rufariei grosolane193. Cu toate ca pretul grului crescuse n urma sc aderii valorii aurului, satele sufereau din cauza somajului, fiind nevoie sa se e dicteze spre sfrsitul domniei, n 1597 si 1601, doua importante legi cu privire la sa raci. Squirii, a caror putere crestea, se aratau adesea duri, si prigoana religi oasa era de temut pentru cine voia sa gndeasca n mod liber. Dar existau si proprie tari crestini care se dovedeau ospitalieri si binevoitori. Domeniile, ca si sate le, si satisfaceau nca necesitatile prin propriile lor mijloace. O buna gospodina, lady sau arendasa, si facea totul singura, de la dulceata pna la lumnari. Serbarile cmpenesti erau pline de farmec; supravietuiau vechi traditii pagne, ca de pilda d ansul de arminden (Maypole), n jurul unui stlp mpodobit cu flori si ramuri verzi, c are evocau sosirea primaverii si a pastelui primitiv. Satenii montau comedii cu mu

lta iscusinta, cum ne-a aratat att de bine Shakespeare n Visul unei nopti de vara, si strainii remarcau ca englezii erau pe atunci poporul cel mai muzical din lum e. Nu numai ca poporul acesta a dat compozitori ca admirabilul Byrd, dar aproape n toate casele se vedeau laute, viole, clavecine si carti de muzica. Toti vizitat orii si multi servitori erau n stare sa descifreze un cntec si sa-si ocupe locul nt r-un cor de trei sau patru voci. VII. Acest gust pentru poezie si muzica presupune o educatie destul de avansata. Ea nu lipsea elisabetanilor. Dupa Winchester si Eton, filantropi bogati fondara noi Public Schools: Rugby n 1567, Harrow n 1590. n principiu scolile erau gratuite si destinate copiilor din vecinatate, fondatorul platind salariul nvatatorilor si hrana copiilor. Singurii care si plateau ntretinerea erau cei straini de tinut, ap roape ntotdeauna fii de mari seniori sau de oraseni bogati. Putin cte putin strain ii devenira mai numerosi, si scoala functiona numai pentru ei, Harrow, de pilda, ramnnd numai cu patruzeci de elevi gratuiti (free scholars). Educatia elementara se facea n scoli mici (petty schools), mai ales de femei, care nvatau pe copii alf abetul si notiuni elementare de scriere, ele nsile nestiind mai mult. Duna aceea c opilul se ducea la Grammar School, scoli conduse, uneori chiar si la tara, de ad evarati eruditi. Existau pe atunci pna si n cele mai mici orase din provincie oame ni de nalta cultura. Dintre prietenii familiei Shakespeare, la Stratford-on-Avon, unul era licentiat n litere (Master of Arts) al Universitatii din Oxford; un altu l citea latineste de placere. Istoricii literari se mirau odinioara de cunostint ele lui Shakespeare, actor de conditie modesta. Dar erau cunostinte pe care le po seda pe vremea aceea marele public, n special cel din Londra. Daca se rasfoiesc ca rtile care au apartinut unor barbati sau femei de pe acele timpuri, se vad margin ile acoperite de note scrise n limba latina, tot att de remarcabile prin seriozita tea formei ct si prin vigoarea gndirii, si trebuie sa recunosti ca, daca metodele stiintifice sunt astazi mai eficace dect pe timpul elisabetanilor, inteligenta si gustul lor erau superioare inteligentei si gustului pe care le poseda, n timpul de fata, persoanele din aceeasi clasa. XII CONCLUZII I. Asadar, Anglia produce, n secolul al XVI-lea, o arta si o literatura care i sun t specifice. Ea a preluat din Renasterea europeana ceea ce se potrivea geniului s au, apoi s-a despartit de continent. Totul a contribuit, pe vremea dinastiei Tud or, s-o faca mai insulara: progresul limbii nationale, constructia unei flote put ernice, ruptura cu biserica romana. Daca citim n Memoriile lui Sully194 relatarea unei ambasade franceze la Londra de la nceputul secolului urmator, ne putem da se ama de violenta xenofobiei engleze de atunci: "E sigur ca englezii ne urasc - sc rie Sully -, si cu o ura att de puternica si att de generala, ca ai fi tentat s-o treci n numarul aptitudinilor firesti ale acestui popor. E mai sigur ca-i efectul orgoliului si nfumurarii sale; pentru ca nu exista n Europa un popor mai trufas, ma i dispretuitor, mai exaltat de ideea perfectiunii sale. Daca ar fi sa li se dea crezare, spiritul si ratiunea nu se gasesc dect la ei; ei si adora toate parerile si dispretuiesc opiniile tuturor celorlalte natiuni; si nu le vine niciodata n gnd sa-i asculte pe altii sau sa se ndoiasca de ei nsisi. De altfel, prin felul lor d e a fi, si strica mai mult lor dect noua. Ei sunt, din pricina asta, la discretia t uturor capriciilor lor. nconjurati de mare, s-ar zice ca s-au molipsit de ntreaga ei nestatornicie". Unul din secretele popularitatii dinastiei Tudorilor este art a cu care au flatat prejudecatile insulare si orgoliul supusilor lor. II. Guvernarea regilor Tudor a fost o guvernare de mna forte, dar forta ei nu i-o dadea nici armata, nici politia. Sprijinindu-se pe opinia publica, pe yeomen-i, pe arendasi, pe negustori, ei au acaparat puterea spirituala. Regii Frantei si ai Spaniei s-au aliat cu biserica romana pentru a crea monarhii regii Angliei s-au aliat cu parlamentul pentru a alunga biserica Romei si a deveni ei nsisi sefi ai u nei biserici nationale. Adeziunea lor la Reforma ar fi adus ruina Angliei daca c

ele doua mari puteri catolice s-ar fi nteles sa zdrobeasca acest mic regat. Rivali tatea dintre dinastiile Habsburg si Valois a salvat dinastia Tudorilor. Multumita discordiilor din Europa, Anglia a putut practica politica "balantei puterii", ca re-i este impusa de situatia sa si care consta n a atta mpotriva statului cel mai pu ternic de pe continent coalitiile, carora ea le aduce sprijinul bogatiei si al f lotelor sale. Ea nu duce nca, pe vremea Elisabetei, o politica imperiala, si nimen i nu-si imagineaza n secolul al XVI-lea ca teritoriile de peste ocean, rvnite atun ci numai pentru bogatiile lor, ar putea deveni ntr-o zi colonii de populat. III. Visul roman si crestin al unui imperiu european nu mai obsedeaza la nceputul secolului al XVII-lea mintile suveranilor. Forta statului national a devenit sing urul scop al eforturilor lor. Aceasta forta ia forme diverse. n Franta si n Spania, puterea centrala se exercita de functionari, ei nsisi sustinuti de soldati; n Angl ia, institutiile locale din evul mediu si-au pastrat ntregul prestigiu. Parlamentul , agent de legatura ntre rege si opinia publica a comitatelor, oraselor si satelo r, a fost respectat de dinastia Tudorilor. Henric al VIII-lea s-a folosit de par lament pentru a impune acceptarea reformei sale religioase. Elisabeta a lingusit parlamentul sau cu o staruinta care ngaduie sa-ti imaginezi puterea lui. n 1583, a dica atunci cnd regina era n culmea puterii sale, sir Thomas Smith195 scrie: "Pute rea cea mai nalta si cea mai absoluta a regatului Angliei o constituie parlamentul , caci orice englez e presupus a fi prezent acolo n persoana sau prin mandat, de la print si pna la cel mai umil ins din Anglia, astfel nct consimtamntul parlamentul ui este considerat a fi consimtamntul tuturor". Pe la sfrsitul domniei Elisabetei, parlamentul devenise constient de forta sa si critica adusa actelor coroanei, de si ramnea respectuoasa, dovedea limpede independenta si autoritatea Camerei Comune lor. IV. ntocmai precum feudalitatea s-a stins n urma triumfului sau, monarhia engleza va slabi curnd datorita tocmai serviciilor pe care le-a adus. Respectul enorm car e nconjurase dinastia Tudorilor era datorat n aceeasi masura meritelor proprii ale acestei familii, ct si amintirii nenorocirilor care precedasera urcarea lor pe tr on. Dar dupa ce-a trecut pericolul, i afurisesti pe toti sfintii. Curnd, ncurajati de ordinea interioara restaurata de monarhie si de siguranta externa pe care o ga ranteaza n acelasi timp noua putere maritima a Angliei si nvrajbirile din Europa, squirii si orasenii vor ncerca sa-i impuna regelui vointa lor exprimata prin parla ment. Coroana si Camera Comunelor vor juca n Anglia o mare partida, a carei miza va fi puterea suprema; imprudenta unei dinastii noi va deschide cale libera pent ru victoria parlamentului. -------------------189 John Lyly (1554-1606) - poet si scriitor de factura aristocratica 190 Philip Sydney (1554-1586), Thomas Wyatt (1503-1542), Edmund Spenser (1552-15 99) si Christopher Marlowe (1564- 1593) - poeti renascentisti englezi. Ultimul l -a inspirat pe Shakespeare n unele lucrari ("Negutatorul din Venetia"), facndu-se chiar speculatii asupra unei posibile identitati ntre el si Shakespeare. Fiul lui Thomas Wyatt pe care-l chema la fel, a condus n 1554 rascoala esuata mpotriva cas atoriei Mariei Tudor cu Filip, viitorul rege al Spaniei. Cf. cartea a IV-a, cap. VII, III. 191 Henry Smith, supranumit "Silver-tongued" ("Limba de argint") - autor si pred icator puritan (1550-1591). 192 Tezaurul zeitei Pallas (adica al ntelepciunii), de Francis Meres 193 Aluzie, probabil, la cupletul "Iarna", de la sfrsitul comediei Love's Labour' s Lost (Chinurile zadarnice ale dragostei) n care se vorbeste de "laptele care nghe ata n galeata" si de "nasul rosu si jupuit al Marianei". Daca la acest pasaj din

piesele lui Shakespeare s-a gndit autorul, el nu e dintre cele mai semnificative pentru "viata aspra a maselor". 194 Maximilien de Bthune, duce de Sully (1560-1641) - remarcabil om de stat franc ez, ministru al regelui Henric al IV-lea, dupa moartea caruia (1610) s-a retras din viata politica 195 Sir Thomas Smith (1514-1577) - nvatat si om politic englez. Opera din care se citeaza, De republica Anglorum, a aparut postum, n 1583-1584.