Sunteți pe pagina 1din 16

Dezvoltarea economica a Europei intre anii 1870-1914

In perioada cuprinsa intre anii 1870-1914, in tarile dezvoltate ale lumii si predominant in Europa, se desfasoara revolutia tehnico-stiintifica, A doua revolutie industriala, cum mai este numita, in urma careia evolueaza enorm economia, are loc o adevarata explozie demografica iar regimurile constitutionale se consolideaza, ceea ce duce la o largire a drepturilor electorale ale cetatenilor. Sfarsitul sec. al XIX-lea si inceputul sec. al XX-lea se caracterizeaza prin schimbari cardinale in viata economica. Productia industriala, concentrata in tarile Europei Occidentale crescut de trei ori. Catre sfarsitul acestei perioade in lume a fost creat un sistem economic unic si a aparut piata mondiala. Aceasta consta in totalitatea relatiilor privind schimbul de marfuri si servicii intre tari, ca urmare a diviziunii internationale a muncii. Despre acest tip de piata mondiala capitalista se poate vorbi inca din sec. al XVI-lea, dupa ce s-au produs marile descoperiri geografice care au largit sfera comertului international si au format totodata noi cai comerciale intre Europa, America si Asia. Timp de mai bine de un secol, primul loc in comertul international a fost detinut de Spania si Portugalia. In secolul al XVII-lea, locul acestora a fost preluat de Olanda, natiunea capitalista model in sec. al XVII-lea (Marx). Profitand de declinul imperiilor feudale, Spania si Portugalia si in concurenta acerba cu Franta si Olanda, spre finele secolului al XVII-lea, Anglia a inceput sa se situeze pe primul loc in comertul international. Formarea si dezvoltarea pietei mondiale capitaliste este strans legata de evolutia urmata de insusi modul de productie capitalist, de dezvoltarea fortelor sale de productie, care transforma si revolutioneaza progresiv toate laturile vietii economice a societatii, de extinderea treptata a relatiilor de productie capitaliste in tot mai multe zone si teritorii, pana ce a ajuns sa cuprinda in sfera sa tot globul pamantesc.dezvoltarea pietei mondiale are mai multe etape : Etapa manufacturiera (premasinista); ea corespunde perioadei de destramare a feudalismului si de ascensiune a cpitalismului in Europa Apuseana b) Etapa capitalismului liberei concurente, c) Etapa trecerii spre imperialism si a fazei de inceput a imperialismului
a)

Marcand o accelerare generala a dezvoltarii, un progres fara precedent in istoria societatii omenesti, formarea pietei mondiale capitaliste este, inainte de toate, un proces economic. Sistemul capitalist a cautata sa se impuna cu toate mijloacele economice si extraeconomice, incalcand adesea libertatea si indipendenta unor popoare.
1

Etapa de inceputa a formarii pietei mondiale capitaliste (sec al XVI-lea deceniul opt al secolului al XVIII-lea) De la inceputul de fomare a pietei mondiale capitaliste se poate vorbi din secolul al XVI-lea.El are loc sub influenta dezvoltarii productiei de marfuri, a capitalului comercial,dupa ce s-au produs marile descoperiri geografice. Ca urmare, centrul de greutate al comertului international se muta din Marea Mediterana si nordul Europei in apusl continentului, pe tarmul ocenu lui Atlantic.Acest fapt a atras dupa sine declinul vechilor centre de comert international. Profitand de declinul imeperiilor feudale ale Spaniei si Portugaliei si in acerba concurenta cu Olanda si franta, spre finele sec al XVII-lea, Anglia a inceput sa se situeze pe primul loc in comertul international. In ceea ce priveste Franta, aceasta a inceput sa joace un rol importanta i comertul mondial, secondand indeaproape Anglia. Spre deosebire de Spania ,Portugalia si chiar si Olanda, noii competitori (Anglia si Franta) incep sa-si bazeze suprematia comerciala pe productia industriala data de manufactuile lor, care se dezvolta tot mai mult. Inca din acest stadiu suprematia pe piata mondiala a inceput sa depinda tot mai mult de superioritatea in dezvoltarea industriei. Dintre continente, Europa ramane inca marea piata de vanzare si cumparare. In acest cadru se remarca o sporire a rolului coloniilor in comertul tarilor europene. Ilustrativ pentru aceasta este faptul ca la sfarsitul sec al XVII-lea circa 80% din comertul Angliei se facea cu tarile europene si numai 20% cu cele neeuropene, in timp ce in a doua jumatate a sec al XVIII-lea circa 50% din comertul ei se facea cu tarile neeuropene. Ca marfuri principle in exportul Europei figurau produsele industriale manufacturate, precum si vinurile, uleiul, fructele uscate, carnurile si pestii afumati, iar in importul ei, metaluri pretioase, blanuri, piei, tutun, mirodenii, lemn, bumbac, ceai,cafea etc., aduse din America si din Orient. Trebuie sa mentionam si comertul cu sclavi negri, pagina rusinoasa si acuzatoare din istoria capitalismului, dar totodata importanta sursa de acumulare primitiva. Ca forme de practicare a comertului international sunt de mentionat bursele de marfuri, companiile comerciale privilegiate si targurile mari. Pe masura dezvoltarii capitalismului, acest tip de relatii comerciale bazat pe monopol si privilegii vamale, maritime si coloniale, va ceda locul unor stari de lucruri si orientari de politica economica.

Etapa capitalismului liberei concurente


2

(deceniul opt al secolului al XVIII-lea,deceniul opt al secolului al XIX-lea) Aceasta perioada de un secol se desfasoara intre inceputul revolutiei industriale in Anglia si pana spre 1880, cand capitalismul liberei concurente a atins apogeul in cele mai dezvoltate tari.In cuprinsul ei s-au produs adanci transformari in economia, in tehnica, in viata sociala si politica a omenirii, transformari ce se interconditioneaza si isi pun amprenta si asupra evolutiei pietei capitaliste mondiale.Ele sunt atat de numeroase si de inseminate , incat cu greu pot fi enumerate pe scurt. Sub impulsul dezvoltarii fortelor de productie, relatiile de productie capitaliste se afirma tot mai puternic in numeroase tari, dand lovituri decisive feudalismului.Marea revolutie franceza din 1789, revolutia latino-americana de la inceputul secolului al XIX-lea, revolutiile europene din 1848 sunt cele mai importante momente care marcheaza pe plan politic aceasta evolutie.Inlaturarea vechilor stavile feudale si constituirea a numeroase state nationale creeaza cadrul favorabil pentru dezvoltarea economiilor nationale, pentru cresterea productiei si a schimbului de marfuri in interiorul lor, iar acest fapt a dat un mare imbold si comertului international. Patrunderea relatiilor capitaliste in noi si noi teritorii din America, Asia, Africa si Australia-adesea cu mijloace care erau departe de a fi idilice ori pasnice- a largit, de asemenea, cadrul pietei mondiale. Factorul motor al acestei evolutii trebuie cautat in domeniul fortelor de productie, care au cunoscut o dezvoltare furtunoasa, fara precedent. In ultima treime a secolului al XVIII-lea a inceput in Anglia-urmata apoi de un sir de alte tari-revolutia industriala,adica trecerea sistematica la masinism.Revolutia industriala a continuat cu industrializarea capitalista, cu dezvoltarea pe baze masiniste a vechilor ramuri de industrie si cu aparitia altora noi. Revolutia industriala si industrializarea capitalista au sporit considerabil capacitatea de productie a diverselor ramuri de industrie, precum si gama produselor care se fabricau. Intr-o masura infinit mai mare decat in epoca manufacturiera, au devenit de aici inainte o necesitate permanenta: 1) desfacerea unei parti din productie si peste hotare; 2) cresterea volumului de materii prime si combustibil, care nu se gaseau intotdeauna in masura suficienta in interiorul tarilor industriale respective; 3) aprovizionarea industriilor cu unelte de productie mecanice; 4) cresterea masiva a populatiei urbane,in special a celei muncitoresti. Cresterea productiei si circulatiei de marfuri face sa creasca si circulatia persoanelor, mobilitatea spatiala a populatiei, precum si lupta de concurenta pentru a produce si a vinde mai mult si mai ieftin (ca o conditie a realizarii profitului). Se cere ca si informatiile sa circule mai rapid. Ca urmare a tuturor acestor imprejurari, revolutionarea industriei si dezvoltarea ei pe baze masiniste atrag dupa sine si revolutionarea sistemului de transport si comunicatii, ca si modernizarea intregului sistem de institutii si
3

instrumente economice, adaptarea lui la nevoile capitalismului ( comertul, moneda, sistemul de masuri si greutati, bancile, finantele, etc.) Schimbarile spectaculoase ce se produc in transporturi si comunicatii sunt de mare insemnatate atat pentru comertul intern, cat si pentru cel international.In locul drumurilor naturale, care in vreme de intemperii deveneau impracticabile, se construiesc drumuri si sosele moderne; se creeaza in unele tari, canale de navigatie interioara.. In ceea ce priveste flota comerciala, tonajul ei brut se cifra in 1820 la 5,9 mil tone ,alcatuit exclusive din vase cu panze, construite din lemn.Intre 1830-1860 a avut loc insa o veritabila revolutie nautical a secolului al XIX-lea, in cursul careia se produce inlocuirea treptata, dar rapida a lemnului de catre fier in constructia navelor, a panzei de catre abur ca sursa de energie, marirea dimensiunii si a numarului navelor. Spre finele perioadei despre care discutam s-au petrecut doua evenimente care isi vor produce larg efectele in epoca urmatoare: (1) strapungerea canalului de Suez si (2) aparitia cargourilor frigorifice.Inaugurat in 1869, canalul de Suez a permis ca Mediterana sa-si recastige in mare parte vechea ei insemnatate comerciala, si evident strategica. Cargourile frigorifice, aparute pe la 1880, vor permite intrarea in circuitul comecrial mondial a bunurilor perisabile, in special a carnii, adusa din cele doua Americi, din Australia si Noua Zeelanda. De mare importanta, ca aspect al vietii moderne si, ca atare, si pentru comert, a fost, de asemenea, dezvoltarea comunicatiilor.Aici se inscriu:aparitia telegrafului electric (1837), cresterea considerabila a retelei postale; instalarea cablurilor telegrafice submarine, al caror paienjenis va cuprinde in scurta vreme intregul glob.Stirile comerciale, bancare, etc. circula acum instantaneu; tranzactiile se pot incheia telegrafic la mari distante; marile piete, marile burse sunt legate intre ele, ceea ce duce la o nivelare a preturilor, la pulsatia sincronizata a afacerilor pe plan mondial. In ce priveste ponderea diverselor continente si tari, in comertul international, la 1870 Europa detinea o intaietate categorical, concentrand peste 80% din comertul mondial.Pe tari, Anglia se situa pe primul loc, urmata de Franta, Germania si SUA, in urma carora veneau Rusia, Austro-Ungaria, Olanda si Belgia. Este de notat ca in a doua jumatate a secolului al XIX-lea comertul mondial a inceput sa creasca mai repede decat productia industriala.A crescut foarte puternic comertul cu materii prime textile, tarile industriale europene fiind, in general, lipsite de asemenea materii prime.Nevoia de materii prime pentru industria alimentara si de alimente pentru populatia neagricola, aflata in crestere mai rapida decat populatia totala, a facut sa sporeasca foarte mult si comertul cu cereale, precum si cu alte produse alimentare.O dovada in acest sens este si faptul ca dupa 1873, timp de doua decenii si ceva , piata Europei a fost invadata de cereale ieftine din SUA, Canada, Argentina si alte tari, provocand o criza agrara de durata. Tendinta de largire nelimitata a productiei, inerenta capitalismului, in genere, si accentuata in stadiul sau masinist, a determinat o expansiune a
4

comertului.Privita in general, politica economica a statelor europene pastreaza, pana la mijlocul secolului al XIX-lea un character protectionist, protectionism ce avea ca scop apararea pietelor nationale de concurenta fabricatelor straine. Sub influenta Angliei si Frantei, multe state europene au pasit pe calea liberului schimb, incheind intre ele tratate comerciale ce contineau tarife reduse sau scutiri de vama, nu prevedeau prohibitii , dar cuprindeau clauza natiunii celei mai favorizate.(Pe astfel de principii s-a bazat si conventia comerciala incheiata in 1875 intre Romania si Austro-Ungaria).Asa se face ca intre 1860-1880 s-a statornicit in cea mai mare parte a Europei un regim vamal relative moderat.Politica liberului schimb si-a atins astfel apogeul.Singura mare putere europeana care s-a tinut deoparte in fata acestui current a fost Rusia, desi influenta lui s-a resimtit si acolo. In etapa capitalismului liberei concurente a continuat lupta marilor puteri pentru acapararea de colonii. In primul rand ,in epocile anterioare colonizarea a prilejuit o acerba lupta intre Anglia si rivalii sai-Spania, Olanda, Franta.Rand pe rand aceste puteri au fost scoase din competitie.In al doilea rand, politica coloniala a fost puternic marcata de cresterea furtunoasa a industriei masiniste, provocata de revolutia industriala.Urmarie acesteia se manifesta in mai multe dirctii, vizibile mai ales in cazul imperiului colonial britanic. Bilantul dezvoltarii capitalismului in perioada liberei concurente a fost o crestere fara precedent a fortelor sale de productie si a comertului international inchegarea si largirea continua a pietei capitaliste mondiale pe baza diviziunii internationale a muncii.Aceasta diviziune grupeaza tarile lumii in doua categorii:pe de o parte un numar restrans de tari industriale puternic dezvoltate,de cealalta parteimensa majoritate a celorlalte tari, slab dezvoltate industrial. Etapa trecerii la imperialism ( deceniul opt al secolului al XIX-lea Primul Razboi Mondial ) Evolutia urmata de capitalismul international din ultimele trei decenii ale secolului al XIX-lea pana la primul razboi mondial s-a caracterizat printr-un nou avant al fortelor de productie.Pe aceasta baza, la inceputul secolului al XX-lea principalele tari capitaliste au trecut la un stadium nou, la imperialism, a carui trasatura esentiala este dominatia monopolurilor.Aceasta trasatura sta la baza tuturor celorlalte trasaturi ale imperialismului. Trecerea capitalismului la stadiul sau monopolist, la imperialism, a determinat si intrarea pietei capitaliste mondiale intr-un stadiu nou, acela al incheierii procesului ei de formare, prin cuprinderea tuturor tarilor de pe glob in orbita schimbului de marfuri. Dezvoltarea fortelor de productie s-a manifestat, in primul rand, prin cresterea accelerate a industriei, impulsionata de noile progrese ale stiintei si tehnicii.Intre 1870 si 1913 productia industriala mondiala a crescut de 5,3 ori.Extinderea utilizarii
5

masinilor face sa sporeasca nevoia de metal in toate ramurile si in tot mai multe tari.Ca urmare, in structura industriala a principalelor tari capitaliste capata o precumpanire crescanda ramurile industriei grele.Definitorie in acest sens este cresterea productiei mondiale de carbine(huila) si de fonta care au evoluat astfel (in milioane de tone): Se constata ca in trei decenii si jumatate cele doua productii au sporit de 4 si respective 4,2 ori atingand dimensiuni considerabile. Sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea sunt marcate si de dezvoltarea unor noi ramuri industriale, bazate pe noi surse de energie: industria electricitatii si electrotehnica, chimica si petroliera. Ele se dezvolta intr-un ritm mai rapid decat vechile ramuri si contureaza o noua etapa a revolutiei industriale.Graitoare este de exemplu ,cresterea vertiginoasa a productiei mondiale de petrol: 4 milioane de tone in 1880; 20,2 milioane de tone in 1900 si 52,6 milioane de tone in 1913. Energia electrica, petrolul si procesele chimice gasesc numeroase aplicatii in domenii foarte variate (motorul cu explozie, motorul Diesel, tramvaiul electric,chimia de sinteza, cinematograful etc.). Desi aflate la inceputuri, de mare importanta sunt industria aluminiului, a matasii artificiale, industria aeronautica si industria automobilelor. In 1913 Franta producea deja 45000 de automobile. Dezvoltarea comertului, atat intern, cat si international, precum si circulatia capitalurilor si a oamenilor, sunt impulsionate si de cresterea in continuare a retelei de transport.Sunt construite, intre altele, o serie de linii transcontinentale.Sporeste astfel viteza comerciala a trenurilor, isi fac aparitia vagoanele frigorifice si vagoanele cisterne. In domeniul comunicatiilor, la mijloacele existente in perioada precedentasi a caror retea sporeste in continuare-vin sa se adauge telegraful fara fir si telefonul.In ce priveste cablurile submarine lungimea lor in 1914 atinge 531000 km. In agricultura , patrunderea tehnicii masiniste este inca mult mai redusa decat in industrie.Dar si productia agricola a crescut considerabil datorita cererii mult sporite de materii prime pentru diverse industrii. In perioada de trecere spre stadiul monopolist, si, cu atat mai mult, in imperialism, dezvoltarea diferitelor tari are loc nu numai inegal, ci si in salturi.Noile conditii ale stadiului monopolist si-au pus o puternica amprenta asupra comertului interior si exterior, asupra pietei capitaliste mondiale. 1) Monopolurile (carteluri , sindicate , trusturi, etc.) monopolizeaza nu numai productia ci si desfacerea, imprimandu-i o organizare monopolista. 2) Pentru uriasa lor productie, monopolurile au nevoie sporita de piete de desfacere si surse de materii prime.Aceasta duce atat la largirea pietei, cat si la cresterea rivalitatii pentru noi piete. 3) Investitiile externe precum si imprumuturile acordate diverselor state, duc la dezvoltarea exportului de capital, la formarea pietei mondiale a capitalurilor. 4) Coloniile capata o importanta sporita, iar lupta pentru colonii-un character nou, mai acut. Dupa o perioada de relative moderatie ce tine pana spre 1870-1875, o veritabila febra colonialista a cuprins marile puteri.Terminarea impartirii
6

teritoriale a lumii marcheaza astfel atragerea tuturor tarilor pe fagasul dezvoltarii capitaliste si marcheaza incheierea procesului de formare a pietei capitaliste mondiale. In aceste conditii de crestere impetuasa a productiei, de extindere a relatiilor capitaliste pe tot globul, volumul comertului international a sporit considerabil.Expansiunea industriei si comertului atrage dupa sine si expansiunea financiara.Pentru a exploata minele, a construe cai ferate, a instala case de comert, este nevoie de capitaluri.Restransa inainte de 1870, piata capitalurilor a crescut considerabil pana la primul razboi mondial, in stransa legatura cu trecerea celor mai dezvoltate tari spre imperialism si cu stadiul de inceput al acestuia.Ea se constituie de fapt , tocmai in aceasta perioada.Principalele tari exportatoare de capital erau, in ordine :Anglia, Franta si Germania. In 1913 , produsele fabricate ocupau 66% in exportul total al Angliei si Germaniei, 60% in cel al Frantei.Alaturi de ele, alte cateva tari din Vestul Europei isi trimiteau in toate directiile produsele fabricate. In schimb cele trei tari mentionate ,importau masiv materii prime pentru industrial or si produse alimentare, de care nu dispuneau in masura suficienta pentru populatia lor crescanda.Europa-unde se aflau majoritatea tarilor dezvoltate- detinea ponderea cea mai mare din comertul mondial.pe la 1870 aceasta era de aproape trei sferturi (71%), iar in 1907 mai putin de doua treimi (64%).Scaderea ponderei Europei( odata, cu o importanta crestere absoluta) se datora in special ascensiunii SUA si atragerii in comertul mondial a continentelor slab dezvoltate. Majoritatea tarilor europene parasesc politica liberului schimb si trec la o politica protectionista, care va ramane o trasatura caracteristica pana la primul razboi mondial.Aceasta orientare protectionista se explica prin mai multi factori: (1) cresterea concurentei si a luptei pentru piete dintre marile puteri; (2) tendinta statelor nationale de a-si dezvolta o industrie proprie; (3) motive de ordin fiscal( plata datoriilor de razboi); (4) reactia tarilor europene de a-si apara agricultura impotriva invaziei cerealelor ieftine din America; (5) politica de expansiune si rivalitatea dintre marile monopoluri. Rezulta de aici ca aprecierea politicii protectioniste duse de statele mici si mijlocii( intre care si Romania) cu scopul de a-si fauri o industrie nationala- trebuie sa difere de aceea pe care o dam protectionismului agresiv si expansionist al unor mari puteri. Se considera ca orientarea spre un protectionism agresiv a fost inaugurate de Germania lui Bismarck in 1879, in timp ce Franta a trecut la protectionism in 1881 si, mai accentuat in 1892, cand a fost introdus sistemul tarifului dublu:un tariff minim si un tarif maxim.Orientari protectioniste similare au luat si numeroase alte tari:Rusia ( in 1881, 1884, 1891) Austro-Ungaria, Spania, Danemarca, Portugalia, Elvetia, iar din 1886 si Romania. Aceasta orientare vehement protectionista a ridicat uneori, o tara contra alteia in razboaie vamale, care daca nu erau sangeroase , erau in schimb costisitoare. (De exemplu , razboiul vaal dintre Germania si Rusia, intre 1892-1894).
7

Politica comerciala a marilor puteri-ca si cea industriala, maritima si coloniala- era caracterizata de puternice si numeroase rivalitati si contradictii( in special anglo-germane), care au dus si la declansarea primului razboi mondial.

Impactul industrializarii asupra economiei europene Toate aceste legaturi comerciale internationale ale tarilor dezvoltate din vestul Europei au favorizat o dezvoltare rapida si spectaculoasa a in dustriei, care trece de la nivelul manufacturilor la fabrici folosind masini si utilaje recent descoperite care au o mai mare eficienta. Acest fenomen este cunoscut sub numele de revolutie industriala. In Encyclopedie Larousse multimedia, editia 2002, revolutia industriala este definita ca un ansamblu de fenomene care au insotit, incepand din secolul al XVIIIlea, transformarile lumii moderne, datorita dezvoltarii capitalismului, tehnicii, productiei si telecomunicatiilor. Revolutia industriala si dezvoltarea industriei pana la Primul Razboi Mondial sau desfasurat in mai multe tari, prezentand elemente comune, dar si particularitati inerente de la o tara la alta, precum si de la o etapa la alta. Acestea au sporit incontestabil capacitatile de productie a unor state si au pus cu abilitate, intr-o masura mult mai mare decat in perioadele precedente, problema mobilitatii si a utilizarii eficiente a factorilor de productie si au avut o influenta deosebita asupra altor domenii ale vietii economice. Urbanizarea, efect al industrializarii, care devenea o permanenta de mari proportii a tarilor dezvoltate, genera si ea probleme noi. Pe de o parte, probleme complexe legate de constructii, transport, sistematizarea mediului urban iar pe de alta, probleme legate de fluxurile de marfuri industriale si agricole necesare a se statornici si desfasura acum intre mediul urban, unde se produc bunuri fabricate, si cel rural, unde se produc bunuri agricole. Dezvoltarea industriei pe baze masiniste atrage dupa sine modificari principale si de structura in transporturi si comunicatii, in agricultura precum si in alte domenii, institutii, instrumente ale vietii economice, ca moneda, credit, sistem bancar, comert etc. Transporturi si telecomunicatii. Dezvoltarea industriei, a economiei in ansamblu, a incitat si stimulat si dezvoltarea transporturilor, care, la randul lor, au accelerat productia si circulatia marfurilor si a calatorilor, deschiderea si accesul marfurilor catre diverse piete, inclusiv cele mai indepartate. Transporturile navale, a caror vechime este milenara, cunosc mutatii importante, legate de cresterea considerabila a cantitatilor de marfuri care se cereau a fi vehiculate. Se modifica insusi conceptul de investitii in acest domeniu, care, la
8

jumatatea sec. al XIX-lea, cuprinde, pe langa constructia de nave, si pe cea a instalatiilor portuare aferente. Un port eficient, rezultat al politicilor perseverente si consecvente ale statelor interesate in dezvoltarea activitatilor comerciale, se transforma intr-o inima care preia de peu scat fluxuri de marfuri si, cu timpul de calatori, si le pompeaza peste Ocean si invers. Ca atare, marile porturi reprezinta nu numai locuri de incarcare si descarcare a marfurilor si de imbarcare/debarcare a calatorilor ci si de ingemanare a companiilor de navigatie, camerelor de comert si companiilor de cai ferate, precum si de intalnire intre industriasi si comercianti engrosisti si/sau detailisti. Vaporul se impune lent pe caile de navigatie fluviala si maritima, mijlocul sec. al XIX-lea fiind momentul de apogeu al navigatiei cu panze. Initial, vapoarele cu aburi sunt aparitii greoaie, cu numeroase inconveniente in exploatare, intre care un consum mare de combustibil, acesta fiind carbunele care ridica probleme privind intretinerea curateniei pe nava si o mare disproportie intre dimensiunile spatiului de depozitare si cel comercial , destinat marfurilor si/sau calatorilor. In decurs de sase decenii, respectiv in perioada 1850-1913, flota comerciala cunoaste cresteri substantiale si spectaculoase, atat pe plan mondial, cat si in unele tari, dupa cum rezulta din tabelul 1.1. Datele din tabel arata saltul inregistrat de flota comerciala mondiala si cea a unor tari in decurs de sase decenii si, in acelasi timp, decalajul dintre Marea Britanie si celelalte tari mentionate. Mai trebuie subliniat saltul inregistrat de flota comerciala germana, care era nesemnificativa la jumatatea secolului trecut, iar in 1913 ocupa locul trei in ierarhia flotei comerciale mondiale, cu o capacitate sensibil apropiata de cea a SUA.

Flota comerciala mondiala si a unor tari (1850-1913) Tabel ul 1.1 Tara Capacitatea mondiala Marea Britanie SUA Franta Germania Japonia 1850 9032 3565 3485 688 9

1880 19992 6574 4068 919 1182 41

1900 26203 9304 5163 1029 1942 864

1913 46970 18696 5429 2201 5082 1500

Pentru a ne da seama de suprematia economica a Europei fata de restul lumii in aceasta perioada putem face o paralela intre capacitatile flotelor comerciale ale Marii Britanii si SUA intre care era o mica diferenta in anii 1850 dar care, insa, a ajuns foarte mare in 1913, ceea ce se explica prin faptul ca in Statele Unite, flota comerciala cunoaste o perioada de crestere relativ lenta, iar cea a Marii Britanii, consecinta a procesului de modernizare consecvent, una de mare inflorire. Caile ferate, element fundamental al revolutiei industriale si al industrializarii, cunosc cresteri si perfectionari rapide. Acestea determina chiar, intr-o anumita masura, dezvoltarea altor sectoare economice, iar preocuparile pentru ameliorarea conditiilor de transport antreneaza cresteri substantiale in alte ramuri ale economiei. Investitiile in constructia de cai ferate mentin si stimuleaza chiar in perioada mentionata cererea ridicata pentru industriile metalurgice si siderurgice, precum si pentru cele extractive. Ele provoaca, in acelasi timp, dezvoltarea industriilor constructoare de masini, prin cererea sporita de material rulant locomotive, vagoane si alte instalatii. In mod firesc, o mare dezvoltare au cunoscut constructiile de locomotive. Numai in Marea Britanie, in 1882, existau si se concurau 281 de companii de asemenea constructii. Desigur, inceputul l-au facut locomotivele Stephenson, produse in ateliere proprii, utilizate in prima jumatate a sec. al XIX-lea la scara mondiala. Foarte rapid iau nastere si in alte tari europene companii de constructii de locomotive, cum au fost cea de la Chaillot, Berlin sau Munchen. Inceputul sec. al XX-lea marcheaza primii pasi catre o noua etapa de modernizare a transporturilor feroviare. Astfel, in 1911 uzina elvetiana Sulzer construieste primul locomotor Diesel si in acelasi an este inaugurata prima linie ferata electrificata, pe traseul Cannes-Grasse. Transporturile urbane. Urbanizarea, fenomen economic si social asparut odata cu dezvoltarea industriei, ridica in epoca probleme noi si impune solutii indedite pentru transporturi si comunicatii urbane. Astfel, primul tramvai electric este prezentat de inginerul german Eugen von Siemens, la expozitia internationala de la Paris din 1881 si a fost inaugurat in acelasi an, la Berlin. Tot in legatura cu rezolvarea problemei transporturilor de persoane in marile orase apar si se extind ulterior primele retele de metrou : la Londra, in 1863, Berlin in 1878, Budapesta 1896, Paris in 1900, Viena 1902. Ia a doua jumatate a sec. al XIX-lea, urbanizarea cunoaste accente deosebite, prin perfectionarea modalitatilor de constructie. Dezvoltarea pe verticala antreneaza nu numai aspecte tehnico-economice, ci si sociale si sociologice noi, care se resimt indirect, dar constant, asupra activitatilor industriale si a altor domenii ale vietii economice.
10

Agricultura. La nivel european, se detaseaza drept tari cu agricultura de exceptie Danemarca si Olanda, tari de mica intindere si cu conditii climatice nu dintre cele mai favorabile. In ultimele decenii ale sec. al XIX-lea, datorita rezultatelor obtinute in productia agricola si valorificarea acesteia, prin raspandirea si practicarea la scara nationala a noutatilor stiintifice privind culturile intensive de furaje, chimizarea, selectia de naimale, avicultura automatizata etc., precum si prin dezvoltarea unor retele nationale cooperatiste de achizitii, prelucrare si desfacere a produselor agricole, tarile mentionate devin ghidul major pentru agricultori din multe tari europene, exemplul lor fiind evocat cu insistenta in literatura de specialitate a vremii si chiar ulterior. Moneda, credit, banci. Expansiunea circulatiei monetare in sec. al XIX-lea, in toate tarile europene care au cunoscut revolutia industriala si industrializarea, a reprezentat nu numai un fenomen economic, legat de dezvoltarea capacitatilor de productie si implicit a schimburilor comerciale, ci si unul psiho-social. Acceptarea de catre publicul larg si de catre lumea afacerilor a bacnotelor de hartie in locul monedelor metalice, precum si abandonarea tezaurizarii in favoarea plasamentelor in titluri cu venituri fixe, constituie un gen de revolutie in comportamentul economic al oamenilor. Totusi, in lumea afacerilor, platile in numerar s-au bucurat de un mare prestigiu pana catre sfarsitul sec. al XIX-lea. Platile prin documente, datorita antecedentelor in istorie, trezeau inca neincredere si retinere in privinta folosirii lor. Sisteme bancare nationale europene. A doua jumatate a sec. al XIX-lea si inceputul celui urmator constituie perioada nasterii primelor dinastii financiare, care, prin activitatea lor vor accentua penetratia bancara in toate domeniile vietii economice. Dupa un studiu al societatii Credit Lyonnais, la 31 decembrie 1913, din primele 25 de banci din lume faceau parte 15 banci europene dintre care britanice (zece), franceze (trei), germane (doua). Expansiunea financiara, rezultat al expansiunii industriei si comertului, al vietii economice in ansamblu, largeste considerabil piata capitalurilor si accelereaza dezvoltarea economica, dar si rivalitatile, care se vor manifesta deosebit de puternic in deceniile urmatoare. Suprematia economica europeana in sec. al XIX-lea Suprematia europeana devine si mai evidenta, observand ca Europa Occidentala a organizat in profitul sau diviziunea internationala a muncii si ca joaca un rol director in functionarea sistemului economic si financiar mondial, suprematie confirmata de urmatoarele trasaturi. Europa Occidentala, uzina lumii, importa in limita a 80% din totalul cumparaturilor sale produse primare ieftine, in timp ce vanzarile sale se compun pentru 90% din totalul de produse manufacturate a caror valoare a sporit prin
11

prelucrare, in acest mod, termenii schimbului fiind in general in favoarea tarilor europene industrializate. Astfel, pe masura dezvoltarii industriale a acestor tari, comertul lor cu produse finite si semifinite a cunoscut o crestere tot mai mare, statisticile privind comertul exterior al acestor tari aratand ca exportul lor de produse finite in perioada 1900-1913 a crescut mult mai repede decat exportul lor total, desi diferit de la o tara la alta.

Ex. de crestere (%) a exportului total/export produse finite in diferite tari Europene (1900-1913) Anglia : Franta : Germania : export total : 63 export total : 43 export total : 119 export produse finite : 83 export produse finite : 100 export produse finite : 200

Ceea ce caracterizeaza importul statelor industrializate in aceasta perioada este ponderea mare a materiilor prime si a semifabricatelor, precum si ponderea relativ mare a produselor alimentare, care, luate impreuna, reprezinta in unele cazuri chiar peste 80% din importul total. Paralel cu dezvoltarea industriala a principalelor tari si cu cresterea volumului schimburilor comerciale s-au produs si unele modificari in ceea ce priveste orientarea geografica a comertului international, evidentiata in evolutia ponderii continentelor in comertul international, dominatia Europei rezultand clar din statisticile existente : Ponderea continentelor in comertul international (in%) Continentul Europa America (Nord+Sud) Asia Africa Oceania Total 1886-1890 67,0 17,2 9,5 2,6 3,7 100,0 1900 65,9 19,1 9,5 3,2 2,3 100,0 1913 61,2 21,5 11,4 3,4 2,5 100,0

Scaderea ponderii Europei de la 67% la 61.2% in 1913 se explica, pe de o parte, prin dezvoltarea industriala si a comertului exterior in alte continente si in
12

al doilea rand, prin atragerea in comertul international intr-o mai mare masura a regiunilor slab dezvoltate din punct de vedere economic. In aceasta perioada, dezvoltarea comertului international s-a datorat nu numai intensificarii schimburilor comerciale dintre tarile industriale si cele agrare, ci si intensificarii comertului intra-european, fapt care explica si ponderea mare a Europei in comertul international.

Repartitia geografica a exporturilor europene (in%) Destinatia Anii 1830 1840 1850 1860 1870 1880 1890 Tari dezvoltate % 84,3 79,4 80,8 79,7 82,2 84,3 82,3 Tari dominate* % 15,7 18,3 19,2 20,3 17,7 15,7 17,7

Observatie : *Tarile dominate reprezinta aici tarile Americii Latine, Asiei si Africii. Tarile dezvoltate sunt, in principal, cele europene si SUA. Singura tara europeana care face exceptie este Marea Britanie, datorita imperiului sau colonial transformat in principala piata de desfacere si de aprovizionare cu materii prime si produse agroalimentare ; din aceasta cauza, ponderea Europei in exportul Marii Britanii a fost in 1913 de numai aproximativ 25%, iar import 44%. Ponderea principalelor tari in comertul international (in % din total) Tara Marea Britanie Germania Statele Unite Franta 1900 19,5 12,1 10,3 10,0
13

1913 15,2 13,1 11,2 7,8

Belgia Olanda Austro-Ungaria Japonia

4,0 3,3 3,5 1,1

4,2 3,6 3,1 1,6

O alta trasatura care vine sa confirme suprematia europeana este aceea ca preturile directoare ale comertului international sunt determinate in Europa, caci aceasta detine nu numai un cvasi-monopol asupra furnizarii de produse manufacturate, dar influenteaza de asemenea si cursul produselor brute fixat cel mai adesea de bursele de comert europene, in special de cea din Londra. Stapanirea marilor mijloace de transport in masa, feroviare si mai ales maritime, asugura tarilor europene si in special Marii Britanii, un control aproape exclusiv al functiilor de tranzit si redistribuire a produselor intre diferitele piete ale lumii ; marile case de comert internationale instalate in principalele porturi germane, centralizeaza informatia despre starea pietelor si exercita functia lucrativa de asigurare a schimburilor internationale. Incepand cu a doua jumatate a sec. al XIX-lea, in paralel cu expansiunea comertului international, are loc si intensificarea exporturilor de capital, Europa devenind bancherul lumii. Astfel, in ajunul Primului Razboi Mondial, Marea Britanie, Franta si Germania detin impreuna 83% din investitiile internationale active. In 1912, investitiile de capital in strainatate ale primelor state europene erau : Marea Britanie, 84 mld. franci francezi, Franta, 40 mld. si Germania 25 de mld. franci ; in 1914 suma totala a investitiilor de capital in strainatate a principalelor tari industrializate s-a situat intre 179 si 204 mld. franci francezi, dupa aprecierile din perioada respectiva. Dobanzile si dividentele obtinute din aceste plasamente realimentate constant din excedentele balantei externe fac din Europa Occidentala un creditor prosper. Abundenta monetara si puterea financiara consolideaza dominatia economica a Europei. Procesul de crestere in Europa in secolul XIX. Inceputa din anii 1880, a doua revolutie industriala constituie faptul marcant al incepututlui de secol al XX-lea, chiar daca la scara planetara, formele de productie artizanala raman dominante, avand, alaturi de agricultura, o pondere economica si sociala covarsitoare. In sec. al XIX-lea si, in special pentru tarile europene, conceptul de crestere economica se poate asimila celui de dezvoltare economica, iar evolutia PNB/ locuitor poate servi ca indicator real al cresterii economice. Ritmul mediu de crestere a PNB/locuitor inregistrat intre 1880 si 1910, de 0.9%/an, raportat la secolele precedente poate fi considerat o performanta. Analiza evolutiei PNB total, pe tari, permite desprinderea unor concluzii extrem de interesante. Din analiza acestor date se constata ca, printre regiunile a caror importanta relativa in PNB total european scade foarte mult, se afla tarile
14

peninsulei iberice, Spania si Portugalia, care, la 1860, reprezentau circa 7% din PNB european, iar in 1910, numai 3.9%. La cealalta extrema se plaseaza tarile din centrul si nordul continentului si, in special Germania, a carei importanta relativa creste de la circa 14% in 1860 la circa 20% in 1910. Factorii suprematiei economice a Europei Occidentale. Dezvoltarea politica si economica inegala s-a tradus in faptul ca principalele tari industrializate au inregistrat o crestere economica accentuat neuniforma. Anglia si Franta, state in care dezvoltarea capitalismului a inceput mai devreme, au inregistrat o crestere a productiei industriale sub nivelul mediu al productiei industriale mondiale, in timp ce Statele Unite si Germania, state din linia a doua a industrializarii, au inregistrat o crestere mai mare decat nivelul mediu al productiei industriale mondiale. Dominatia Europei in domeniul economic este evidente din moment ce Marea Britanie, Germania si Franta cumuleaza 44% din comertul mondial in 1900 si mai mult de jumatate (55.3%) alaturi de Olanda si Belgia, in timp ce procentul Statelor Unite se limiteaza la 11% (adica aproape jumatate din cel britanic) ; este un comert de extindere mondiala chiar daca schimburile intraeuropene sunt cele mai active in jur de 41% din schimburile britanice, iar doua treimi din comertul exterior german si francez depind de parteneri europeni. Aceasta dominatie se bazeaza si pe o forta demografica remarcabila, fruct al elanului vital care a multiplicat de 2.5 ori efectivul populatiei europene in cursul sec. al XIX-lea, fenomen care traduce reale progrese in domeniul alimentatiei si sanatatii. In aceste conditii, populatia Europei (inclusiv Rusia) atinge cota de 423 milioane locuitori, adica 27% din populatia mondiala, fata de 20% in 1800. Un alt factor care a sustinut suprematia Europei il reprezinta puterea industriala afirmata de la sfarsitul sec. al XVIII-lea, ca urmare a marii revolutii industriale. In al treilea rand, Europa exercita o suprematie monetara incontestabila care functioneaza prin intermediul Gold Standard, sistem monetar care functioneaza in practica in profitul marilor monede europene convertibile in aur, mai ales al lirei sterline, cu sustinerea retelelor bancare care isi extind activitatea in toata lumea. Nu in ultimul rand, Europa Occidentala are un avans intelectual si tehnologic acumulat incepand inca cu Renasterea si inca existent la incepututl sec. al XX-lea, avans intelectual care se constituie intr-un factor de eficacitate si crestere economica.

15

Bibliografie : Nicolae Marcu Istorie economica, capitolul V Maria Muresan Istorie economica de la Revolutia industriala la U.E. www.wikipedia.org

16