Sunteți pe pagina 1din 3

CARACTERUL

Notiuni genera Ie despre caracter Cunoscand particularitatile dinamico-energetice (cele care tin de temperament si extraversiune si introversiune) nu putem spune nimic despre trebuintele materiale si spirituale ale persoanei, despre harnicia, cinstea, modestia, sinceritatea, patriotismul ~i multe alte asemenea calitati sociale ale personalitatii. Toate acestea nu mai depind de temperament, ci de acea unitate tipica mult mai valoroasa care este caracterul. Cuvantul caracter i~i are originea in limba greaca si inseamna gravare, trasatura, sernn, particularitate sau pecete. Caracterul este sistemul de atitudini care-si pune pecetea, amprenta pe modul de manifestare a persoanei facand-o sa fie ea insa~i si deosebind-o de alte persoane. . In sens general, caracter desemneaza ansamblul trasaturilor esentiale si calitativ specifice, care se exprima in activitatea omului in mod stabil si permanent. Intr-un sens restrans, caracterul este definit ca fiind totalitatea trasaturilor esentiale si stabile, derivate din orientarea ~i vointa omului. Aceasta definitie dezvaluie, eel mai adecvat, continutul psihologic al notiunii de caracter. Trasaturile care intra in structura caracterului nu sunt manifestari intamplatoare, ci insusiri esentiale si durabile care determina un mod constant de manifestare a persoanei. Cunoscand trasaturile de caracter ale unei persoane vorn putea prevedea cum se va comporta ea intr-o imprejurare sau alta de viata. De pilda, despre 0 persoana care se caracterizeaza prin perseverenta putem anticipa care va fi atitudinea ei fata de sarcinile profesionale, fata de diferitele activitati etc. Manifestarile sporadice, accidentale, situationale, care apar doar in anumite imprejurari nu sunt definitorii pentru persoana si de aceea nu se pot inscrie ca trasaturi pozitive sau negative de caracter. Pot fi considerate trasaturi de caracter numai insusirile care exprima 0 atitudine stabilizata, pozitiva sau negativa, fata de realitate si care se manifesta constant si durabil in faptele de conduita ale persoanei, in majoritatea situatiilor de viata si de activitate. Sunt trasaturi de caracter numai acele insusiri care detin un loc dominant ill structura persoanei ~i exercita 0 influenta constanta asupra modului ei de a gandi, simti si actiona, In timp ce temperamentul nu implica referirea la valoare, caracterul nu se po ate defmi numai in sens psihologic, fara referire la valori morale, sociale etc. Asadar, putem caracteriza 0 persoana, ii putem evalua comportamentele si actiunile sub aspect valoric, ca fiind pozitive sau negative, bune sau rele, corecte sau gresite etc., facand referire la trasaturile ei de caracter. Caracterul constituie latura (subsistemul) relational-valoric ~i de autoreglare al personalitatii, profilul psihomoral al persoanei, csenta (continutul) conduitei si al personalitatii sale. Trasaturile de caracter nu sunt direct observabile, ci ele pot fi "descifrate" din viata si activitatea omului prin inferenta, pomind de la observarea indelungata, in diferite situatii de viata ~i de activitate si interpretarea actelor de conduita, prin desprinderea doar a acelor manifestari durabile, stabile de comportament. Componentele structurale ale caracterului Din structura caracterului fac parte doua segmente: un segment directional, de orientare, format din telurile activitatii, din conceptia generala despre lume si viata, din drumul de viata ales, precum si din valorile pe care persoana le recunoaste si le confirma practic prin comportamentul sau si un segment efector, care se refera la mecanismele voluntare ale conduitei, vointa reprezentand osatura, coloana vertebrala a caracterului. De aici, una din definitiile ce s-au dat acestei caracterului ca dimensiune valorica a personalitatii ca fiind .voinia moral organizatd", Caracterul se dezvaluie in faptele de conduita, in relatiile cu ceilalti, cu grupul mai restrans sau mai largo Actele de conduita sau relatiile cu altii releva "pozitiile" specifice pe care persoana le adopta fata de ceilalti oameni fata de munca si de propria persoana. Aceste pozitii reprezinta ceea ce numim atitudini iar caracterul ne apare ca un sistem de atitudini ~i trasaturi caracteriale. "Atitudinea este un sistem relativ durabil de reactii fata de obiecte, persoane, valori etc. reactii ce reflecta conceptele si convingerile subiectului referitor la obiectul vizat si care-l determina pe acesta la un anumit spectru comportamental. "(Vrabie, 1975). Atitudinea este simultan fapt de constiinta si comportament. In structura unei atitudini este inclusa 0 componenta cognitiva, de cunoastere, una afectiva si 0 a treia comportamentala. Atitudinea nu este 0 dispozitie de moment, ci 0 propensiune stabila, un principiu unificator al actelor de conduita care prefigureaza 0 forma mai generala de reactii fata de persoane, idei, situatii, institutii, valori etc. Opinia este expresia verbala a atitudinii. Prin atitudini si valori, persoana nu se mai raporteaza separat la fiecare din

} obiectele unei categorii, la insusiri de detaliu, ci la c1asa de obiecte sau evenimente ca unitate. Definitoriu pentru ceea ce numim atitudine este referinta implicita sau explicita la valori. Cuplul atitudini-valori tine de nuc1eul persoanei (Linton, 1972). A lua atitudine" inseamna a lua 0 pozitie, a fi pro sau contra in raport cu un fapt, eveniment, situatie, a te raporta selectiv la acestea, ceea ce se exprima in caracterul selectiv al opiniilor si al modului de comportare. Valorile sunt mai mult decat insusiri ale fenomenelor sau actelor exteme. Pe 0 anumita treapta de dezvoltare istorica, ele s-au conturat ca principii (binele, adevarul, frumosul, dreptatea etc.), avand un conti nut general uman si unul in functie de contextul social-istoric concret. Aceste principii au aparut din anumite nevoi ale speciei umane ale unor grupuri sociale. In anumite conditii, omul le proiecteaza ca obiect al dorintei, al expectatiei si aspiratiei sale. De cele mai multe ori, grupul social preia valorile sub forma de idealuri si Ie propune membrilor sai. In consecinta, pentru subiectul concret, valorile apar initial ca date exteme care trebuiesc insusite, asirnilate, interiorizate ~i transformate in valori proprii. A~a dupa cum copilul sau tanarul gaseste 0 structura sociala determinata, 0 anumita tehnologie si cultura gaseste si un sistem de valori sociale, culturale si morale, sistem recunoscut prin aprecierea colectiva, care i se propune ca principiu de conduita. Atitudinile nu trebuiesc confundate cu valorile. Ele constituie mai degraba recunoasterea valorilor, insusirea sau interiorizarea lor de catre persoana. Cunoasterea atitudinilor si valorilor proprii unei persoane sau grup constituie practic, un instrument de previziune a comportamentului. Atitudinile unei persoane tind sa formeze un sistem unitar. Unele idei si valori sunt centrale, altele sunt periferice; atitudinile centrale definesc orientarea persoanei. Exista trei categorii de atitudini si anume: a) atitudini fata de oameni, fata de societate ill general: umanismul, grija fata de ceilalti, sociabilitatea, altruismul, sinceritatea, spiritul combativ, spiritul de cooperare, spiritul critic, exigenta fata de altii, corectitudinea, cinstea, tactul, delicatetea, capacitatea empatica etc., pre cum si opusele tuturor acestora: individualismul, "illchiderea in sine", indiferenta, nesinceritatea, egocentrismul, susceptibilitatea, intoleranta, rautatea etc. b) atitudini fata de munca, fata de activitatea desfasurata: harnicia, sarguinta, constiinciozitatea, exigenta in activitate, punctualitatea, grija probitatea, responsabilitatea profesionala, entuziasmul, spiritul de initiative, creativitatea, grija pentru produsele muncii, spiritul de intrajutorare etc.; ca trasaturi negative de caracter mentionam: lenea, neglijenta, apatia, rutina, dezorganizarea etc. c) atitudini fata de sine: modestie, spiritul autocritic, auto ironia, autoexigenta, demnitatea personala, constiinta adevaratei valori a propriei persoane, optimismul, increderea in sine, stapanirea de sine etc. Reversul negativ al acestor trasaturi 11constituie ingamfarea, aroganta, sentimentul inferioritatii personale, al subaprecierii, ca si al autoaprecierii necritice, timiditatea, egocentrismul (tendinta de a pune in centrul atentiei altora propria persoana), incapacitatea de a intelege pe altii, de a aprecia situatiile ill care se afla semenii sai etc. In afara de trasaturile care decurg din orientarea omului, din conceptia lui despre lume si viata, adica din segmentul directional, de orientare, caracterul se exprima si prin energia, prin eforturile constiente ~i voluntare pe care omul le face in vederea realizarii scopurilor fixate si care tin de segmentul efector. Daca stabilirea scopurilor este dependenta de orientarea persoanei, realizarea lor solicita eforturi voluntare sustinute. Aceste trasaturi se exteriorizeaza prin atitudinea activa a omului fata de obstacolele care se ivesc in calea realizarii scopurilor propuse. Vointa imprima caracterului asemenea trasaturi ca: energia, fermitatea, gradul de organizare, hotarare, curaj, spiritul de initiativa cu care actioneaza omul in realizarea sarcinilor care ii stau in fata, De hotarare este nevoie atat ill alegerea mijloacelor cat si in trecerea "prompta" la executarea lor. Dar a .actiona hotardt" nu inseamna a actiona nechibzuit, sub presiunea emotiilor, a impulsurilor de moment. Omul cu un caracter format, ia hotarari chibzuite, tinand seama de situatie si cantarind bine asupra efectelor actiunii pe care urmeaza sa 0 savarseasca. Cand ne referim la fermitatea caracterului avem ill vedere taria vointei, perseverenta ill actiune si ill realizarea scopurilor, lara ceda in fata obstacolelor care pot apare la un moment dat. Alte trasaturi volitive de caracter sunt: stapanirea de sine, spiritul de disciplina, autocontrolul, fermitatea, puterea vointei, tenacitatea, hotararea, perseverenta, orientarea spre scopuri etc. Trasaturi negative de earaeter freevent intalnite la eopii ~i adolescenti. Formarea trasaturilor pozitive de earaeter: etape Dintre trasaturile negative de caracter mai frecvente la copii, preadolescenti ~i adolescenti, cercetarea psihologica ~i educationala a studiat cu deosebire: minciuna, capriciile, incapatanarea, negativismul, timiditatea s.a., reliefand cauzele acestora si 'modurile de combaterea lor. Trasaturile de caracter se formeaza

pI
/ ill contextul relatiilor reciproce dintre oarnen, in familie, scoala si colectivele de munca. Trasaturile negative de caracter sunt efectul educatiei gresite in familie sau scoala, Prezenta lor creeaza reale dificultati in adaptarea ~i integrarea sociala a persoanei, ducand la tensionarea relatiilor interindividuale Incat apare necesitatea reeducarii persoanei. Pentru formarea trasaturilor pozitive de caracter trebuie sa avem In vedere parcurgerea urmatoarelor momente: a) insusirea de catre copil a unor reprezentari si notiuni morale clare. A~a cum ne ocupam de rigurozitatea notiunilor stiintifice este necesar sa ne ocupam si de felul cum elevii I~i insusesc notiunile morale; b) transformarea notiunilor morale in convingeri morale, in sentimente si atitudini morale; c) transpunerea constanta a acestor convingeri, sentimente si atitudini morale In activitatea si comportarnentul persoanei. Prin exersare frecventa si sustinuta In activitatea si comportarnentul persoanei, acestea se vor transforma In deprinderi si obisnuinte morale fixate In trasaturi pozitive de caracter.