Sunteți pe pagina 1din 2

Biografie Sigmund Freud

Sigmund Freud (n. 6 mai 1856, Freiberg, astăzi Příbor/Republica Cehă - d. 23 septembrie 1939, Londra) a fost un medic neuropsihiatru evreu austriac, fondator al școlii psihologice de psihanaliză. Principalele teorii ale acestei scoli sunt fondate pe urmatoarele ipoteze:

Dezvoltarea umană este înțeleasă prin schimbarea zonei corporale de gratificare a impulsului sexual.

Aparatul psihic refulează dorințe, în special cele cu conținut sexual și agresiv, acestea fiind conservate în sisteme de idei inconștiente.

Conflictele inconștiente legate de dorințele refulate au tendința de a se manifesta în vise, acte ratate și simptome.

Conflictele inconștiente si sexualitatea reprimata sunt sursa nevrozelor.

Nevrozele pot fi tratate, cu ajutorul metodei psihanalitice, prin aducerea în conștient a dorințelor inconștiente și refulate.

Freud este considerat a fi părintele psihanalizei iar lucrările sale introduc noțiuni precum inconștient, mecanisme de apărare, acte ratate și simbolistica viselor.

Sigmund Freud s-a născut într-o familie de evrei așkenazi din Freiberg, Morvia. Și-a luat numele de "Sigmund" abia la vârsta de 21 de ani. Sigmund a fost primul născut din cei nouă copii ai familiei, dar mai avea și alți frați (vitregi) din căsătoriile precedente ale tatălui său. Cu toate că familia sa nu era o familie înstărită și trăiau într-un apartament mic și aglomerat, părinții săi au făcut totul pentru ca Sigmund să aibă parte de cele mai bune condiții, uneori și cu prețul defavorizării celorlalți copii ai familiei.

Freud a fost un copil precoce din punct de vedere intelectual și deosebit de silitor. Șase ani la rând a fost primul din clasă, iar la terminarea școlii avea nu numai cunoștințe temeinice de greacă, latină, germană și ebraică, ci învățase și franceza și engleza. Viața de familie se organiza în funcție de programul său de studiu. El își lua masa de seară separat de restul familiei, iar pianul surorii sale Anna a fost mutat din apartament pentru a nu-l deranja.

Freud a studiat medicina la Universitatea din Viena. În cursul celui de al treilea an de studii a început să lucreze în laboratorul de fiziologie, sub conducerea lui Ernst Wilhelm von Brücke, fiind în special preocupat de funcțiunea Sistemului Nervos Central. El s-a lăsat atât de mult absorbit de această activitate, încât a neglijat celelalte discipline, terminând facultatea abia în 1881, cu o întârziere de trei ani. Dorind să câștige experiență practică, după doi ani începe să lucreze ca medic în spital, în secțiile de psihiatrie și dermatologie. În 1885 obține un post de docent înneuropatologie la Universitatea din Viena și - având o bursă din partea statului austriac - petrece 19 săptămâni la Paris, în clinica de maladii ale sistemului nervos de la spitalul Salpêtrière, condusă de Jean Martin Charcot. Charcot trata anumite tulburări nervoase prin hipnoză. Sub conducerea lui, Freud începe să studieze isteria, fapt care i-a trezit interesul pentru psihopatologie.

În 1886 Freud deschide la Viena un cabinet privat de psihiatrie, specializat pe tulburări cerebrale și nervoase. Din cauza faptului că aplica metodele și concepțiile lui Charcot, socotite neortodoxe de către corpul medical vienez, Freud s-a lovit de dificultăți din partea colegilor. Aceasta explică și faptul că, mai târziu, teoriile lui asupra nevrozelor au fost acceptate cu multă reticență.

Fugind de persecuția nazistă din Viena în 1938, Freud s-a refugiat la Londra, unde a petrecut ultimul an al vieții sale. Casa situată la Maresfield Gardens nr. 20 în zona Hampstead din Londra, care a aparținut familiei până la moartea din 1982 a fiicei cele mai mici a lui Freud, Anna Freud, a fost ulterior transformată în muzeu. În muzeu se păstrează și mobila lui Freud, printre care se numără și celebra sa canapea.

Cazul OMUL CU LUPI

"Omul cu lupi" este un tanar de 23 de ani, rus de origine, care suferea de nevroza si, in timpul

curei lui, Freud gaseste sursa acesteia in copilarie si ii urmareste firul pana la varsta cea mai

timpurie de un an. "

faptul ca determina si ea, intr-un mod hotarator, daca si in ce punct individul da gres in rezolvarea problemelor reale ale vietii.", precizeaza Freud. Reconstituind din amintirile, fantasmele si povestirile tanarului copilaria acestuia reuseste, in cele din urma, sa rezolve ecuatia complicata a imbolnavirii psihice a acestuia cu care se confrunta in prezent, la 23 de ani. Materialul oferit de pacient este folosit la maxim de catre Freud care isi testeaza teoriile si isi pune la incercare abilitatea de terapeut. Insa, Freud mentioneaza faptul ca un singur caz nu ne indreptateste sa generalizam si sa formulam o teorie universal valabila, de aceea avertizeaza: "Exista tentatia de a ne multumi sa zgariem, la un numar oarecare de persoane, suprafata psihica si sa inlocuim apoi ceea ce am scapat din vedere prin speculatii pe care sa le punem sub patronajul uui curent filosofic oarecare. In favoarea acestui procedeu se pot invoca si trebuinte de ordin practiv, dar trebuintele stiintei nu pot fi satisfacute cu surogate." Astfel, el transmite un mesaj generatiilor viitoare de psihanalisti sa abordeze cu seriozitate fiecare pacient si sa-l analizeze in cele mai adanci unghere ale psihicului pentru a dezvolta mai departe, cu succes, stiinta psihanalizei.

influenta copilariei se face simtita deja in stadiul incipient al nevrozei, prin

Bica Aurora Florica

Facultatea de Psihologie-Anul 3

Universitatea Aurel Vlaicu-Arad