Reformele pentru secolul XXI Schimbarile dramatice n politica internationala, mpreuna cu slabiciunile evidente si insuficientele Organizatiei Natiunilor Unite

n sine, au dat temei reformei un loc important pe agenda internationala. Reforma ONU este o problema constanta n stiinte politice, politica si dezbateri . ntrebarea daca si cum Organizata Natiunilor Unite trebuie sa fie reformata trebuie sa raspunda n primul rnd statele membre, astfel cum numai ei au puterea de a pune n aplicare schimbarile. n acest sens, ONU este nca un clasic inter-guvernamental, n sensul ca poate actiona doar n masura n care statele membre permit, dupa cntarirea propriilor interese. n acelasi timp, cererile sunt plasate tot mai mult pe ONU pentru a umple un gol politic n comunitatea lumii globalizate, si tocmai aceasta contradictie ntre capacitatile reale ale organizatiei, precum si asteptarile de multe ori mult prea ambitioase introduse,creeaza un climat de supra-extensie. Astfel, sunt reflectate n practica ntelegerile teoretice a functiei si a structurii relatiilor internationale. Pentru realisti, ONU joaca un rol subordonat, si ncercarile de reforma vor epuiza eficienta organizatiei. Institutionalistii si idealisti, pe de alta parte,vad o oportunitate realista cu o organizatie mondiala fundamentala de reformare pentru a crea si de a stabiliza un mediu international n care conflictele nu sunt rezolvate prin forta, si cooperarea are loc n conformitate cu normele facute in interesele pe termen lung a tuturor participantilor. n practica, eforturile de reforma par modeste. O distinctie trebuie facuta ntre reforma interna a organizatiei de-legi, care poate fi realizata fara modificarea Cartei, si "modificari constitutionale', care ar necesita modificari ale Cartei. Reformele ca un proces lung si dificil Istoria ONU a fost un proces de schimbare constanta si reforma. n acest interval de timp, lumea a vazut att la nceputul cat si la sfrsitul Razboiului Rece, si finalizarea proceselor de decolonizare, care nu numai ca au crescut numarului de membri ai ONU, dar a creat, de asemenea, noi provocari pentru organizarea n gestionarea relatiile dintre nord si sud. ONU s a dovedit a fi o organizaie integratoare capabil dezvoltarii i adaptarii, odata cu realizarea treptat a creaniilor sale si odata cu un numar mai mare de state membre, a acumulat, de asemenea, competene extinse i a capaciti pentru a face fa acestor noi provocri. n acelai timp, ONU a limitat procesele de nvare i de reform la extinderea panourilor existente i crearea unui numr tot mai mare de organe subsidiare, programe i agenii specializate. ONU a fost menit s fie construit ca un fel de sistem solar, a crui organizaie de baz sa fie menita s coordoneze o reea destul de lejera de instituii i organizaii n vederea realizrii de cooperare efectiv.

Organizaia de baz ar avea nelepciunea total a ntregului sistem ai eate n msur s formuleze strategii cuprinztoare i mai apoi s pun n aplicare acestea ntr-o manier acceptabila. Reforme Institutionale Atunci cnd Statele Unite ale Americii au utilizat dreptul de veto pentru a mpiedica realegerea pe atunci a Secretarului General Boutros Ghali la data de 19 noiembrie 1996, s a facut acest pas n primul rnd pe motiv c s-a dovedit incapabil de reformare a aparatului ONU. Se intelege ca, mai tarziu, n cadrul Secretariatului ca un ntreg, 2500 posturi au fost tiate, creterlei anuale de cheltuieli au fost suspendate, iar un nou Sistem Informational Managerial Integrat a fost introdus pentru a facilita o reea. Faptul c aceti pai nu s-au bucurat de succes precoce nu poate fi surprinztor, avnd n vedere componena personalului ONU i deceniile de dezvoltare. Corespunztor structurii de aderare, serviciile internationale civile ale ONU includ ofieri din cadrul a 170 de state, ale cror calificri, mentaliti i nelegere a serviciilor publice sunt extrem de diferite: Pentru a dezvolta cultura de management simplificat al unei ntreprinderi de afaceri de mediu multicultural este un lucru de imposibilitate pur. (Pashke, 1996, p. 42). Eficiena prin urmare, nu poate fi neleas ntr-un sens pur de raionalitate economic. Mai presus de toate, prin Adunarea General i Consiliul de Securitate, statele membre transmit Secretariatului i organelor sale subsidiare, de a folosi reglementrile existente la Departamentele Secretariatului. Reforma Consiliului de Securitate Procesul de modernizare a corpului principal al ONU constituie una dintre cele mai mari provocri ale organizaiei, i este, de asemenea, un test decisiv pentru capacitatea sa de reform cuprinztoare de orice fel. Articolul 23 din Carta declar: Consiliul de Securitate este format din cinci membri permaneni i zece membri nepermaneni alei n funcie de principiul distribuiei geografice echitabile. Membrii non-permanenti sunt alesi de ctre Adunarea General pentru un mandat de doi ani, i nu poate avea doua mandate consecutive. Acest articol a fost schimbat o dat n 1963, cnd Adunarea General 28 a recomandat ca numrul de membri nepermaneni sa fie ridicat de la ase la zece. Cu alta modificare a fost ideea potrivit careia ONU a indicat faptul c dimensiunea i componena Consiliului de Securitate ar trebui s in ritmul, cel puin ntr-o anumit msur, cu numrul total de membri n cretere a organizaiei. ntruct n 1965 acest numr a fost de 115, aceasta a crescut la 191 pn n 2004, i au existat iniiative constante din 1970 pentru a spori i mai mult numrul de membri nepermaneni. Astfel de eforturi au continuat s fie marginalizate. n ceea ce privete membrii permaneni, au existat dou modificri. n 1971, Republica Populara Chinez nlocuiete Republica Chineza, ambele n calitate de

membru al ONU i in locul permanent n Consiliul de Securitate. n decembrie 1991, reprezentantul permanent al Federaiei Ruse a comunicat Secretarului General c ara sa va fi n locul fostei Uniunii Sovietice n Adunarea General i Consiliul de Securitate. Reforme in Domeniul mentinerii pacii Organizatia Natiunile Unite s-a gsit ntr-un proces permanent de adaptare si schimbare inca din 1988. n termen de doar civa ani, sub presiunea evenimentelor politice internaionale, organizaia a trebuit s dezvolte un profil de activitate nou i forma operaionala noua pentru misiuni de meninere a pcii, care au avut puine n comun cu misiunile din prima generaie, altele dect cele de meninere a pcii. Cu toate acestea, astfel cum este de obicei ONU, acest proces de ajustare nu a fost rezultatul anticipativ a consideraiilor conceptuale i de planificare, ci mai degrab o colecie de msuri reactive, pentru a satisface nevoia de moment, i de multe ori pus n aplicare numai ovitor. Adugat la acest lucru, incepand cu mijlocul anilor 1990 ONU a fost ncredinat cu misiuni de pace ale cror complexitate depete cu mult tipul clasic. Menitinerea pacii cu mijloace militare i de post-conflict de consolidare printr-o for de munc civila sunt legate inextricabil de aceste noi misiuni n aa fel nct s-ar putea s fie aproape justificat n a vorbi despre "a patra generatie de misiune a pacii.