Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Scopul
Sa devii din bun mai bun, sa-ti întaresti personalitatea, sa-ti cultivi morala si
spiritualitatea, sa-ti largesti orizontul mintii - sunt scopurile de baza ale Francmasoneriei.
Masoneria cultiva principiul responsabilitatii si al moralitatii si îi încurajeaza pe
francmasoni sa urmeze si în viata de toate zilele lectiile învatate în timpul ritualurilor.
Una dintre doctrinele universale ale Masoneriei este "Fratia Omului si Paternitatea Lui
Dumnezeu” (autoritatea parinteasca a lui Dumnezeu). Importanta acestui crez consta în
aprofundarea celor trei dogme esentiale ale Francmasoneriei: Dragoste Frateasca, Ajutor
si Adevar. Francmasoneria este, de asemenea, custodele traditiei initiatice. Datoria unui
mason este aceea de a pastra si perpetua aceasta traditie, ceea ce constituie o
responsabilitate uriasa.
Originea
Nimeni n-ar putea spune cu precizie când a luat nastere Masoneria. Ceea ce este sigur
însa este ca se pastreaza din vremuri imemoriale si ca nu a purtat întotdeauna denumirea
de Masonerie. Este evident ca unele scoli vechi mistice din Egipt, Grecia si Orientul
Apropiat au lasat o puternica amprenta pe ceremonialurile actuale, care initial erau niste
testari, constituiau probe ce trebuiau trecute cu succes de cei ce deveneau ulterior demni
pentru aceasta învatatura. Ceremonialurile actuale mai pastreaza înca acele elemente
stravechi, dar într-o forma mai stilizata, spirituala. Se cunosc, de pilda, asemanari cu
societatea fondata de Pitagora si cu Fraternitatea lui Hermes Trismegistos din Hermopolis
(Egipt), cu doctrina isiaca (Isis), cu misterele eleusine ale Greciei si cu misterele mitraice
(Mithras) ale Romei antice. In general, putem spune ca breslele mestesugaresti medievale
s-au transformat în loji operative care, la rândul lor, au devenit baza Masoneriei de astazi.
De la operativ la speculativ
Diferentele dintre masoneria operativa si cea speculativa îsi au radacinile înfipte adânc în
vechime, pe vremea când masonii erau efectiv implicati în activitati fizice de constructie.
Acestia erau adevarati maestri ai constructiilor, pastrându-si cu sfintenie secretele
mestesugului. Caracterul speculativ apare mai târziu, când în bresle sunt acceptati oameni
nepriceputi în constructia propriu-zisa, însa neîntrecuti în constructia spirituala. Nu se
poate stabili cu exactitate momentul trecerii de la masoneria operativa la cea speculativa.
Trecerea a fost treptata si s-a întins pe o perioada ce depaseste 50 de ani. A început din
anul 1600, când în lojile operative au fost acceptati protectorii, lucru mentionat si în
instructiunile Gradului de Ucenic. Cei ce nu doreau sa devina zidari i-au urmat pe
protectori, iar cei acceptati de bunavoie de catre masonii operativi au devenit "Masoni
Acceptati”. Se dorea aderarea cât mai multor membri datorita multiplelor avantaje
spirituale, sociale si culturale. Pe parcursul acestei perioade, breasla s-a îmbogatit rapid
cu un mare numar de adepti. Declinul arhitecturii gotice si cererea tot mai redusa de
constructii de mare amploare au condus la scaderea considerabila a numarului
meseriasilor operativi necesari pentru a le duce la bun sfârsit. Daca nu ar fi devenit
masoni speculativi, ar fi disparut cu totul. Dar amploarea pe care a luat-o masoneria
speculativa se datoreaza în principal formarii Marii Loji a Angliei, când patru vechi loji
din Londra s-au reunit în iunie 1717 la cârciuma Goose and Gridiron. În timpul acestei
reuniuni, un frate pe nume Antony Sayer a fost ales Mare Maestru. Din acest moment,
Masoneria s-a raspândit în toata lumea si alte mari loji au luat fiinta.