Sunteți pe pagina 1din 17

Acest site contine cursuri si notite luate in timpul orelor. Pot contine greseli gramaticale sau de redactare.

Atentie ! Aceste notite nu reprezinta punctul de vedere oficial al cadrelor didactice. Materialele regasite pe aces site au rolul de a va ajuta in procesul de invatare. Spor la invatat !

Microbiologie An. I Sem. I

Inginerie si management in alimentatie publica si agroturism

Microbiologie Microbiologia se ocupa cu studiul organismelor de dimensiuni mici, observate numai la microscop, numite micro organisme; micro organismele sunt sisteme deschise cu proprietatea de a tranforma factorii de mediu si nutrientii in factori proprii specifici. Indivizii biologici acelulari sunt reprezentati de virusi, viroizi, plasmide si prioni, ei au dimensiuni microscopice si se pot observa cu microscopul electronic. Aceste sisteme acelulare isi desfasoara activitatea in interiorul unei celule vii. Sistemele biologice celulare sunt reprezentate de bacterii, alge, ciuperci, fungi, nematozi. Toate acestea poarta denumirea de microbi, avand viata scurta. Micro organismele celulare se pot observa la microscopul optic iar pentru studiile amanuntite se foloseste microscopul electronic. Din punct de vedere practic si economic s-au conturat domenii aplicative ale microbiologiei : fitopatologia - studiul bolilor plantelor imunologia - mecanismele de aparare ale organismelor fata de actiunea micro organismelor patogene. microbiologia solului - studiaza toate micro organismele din sol geomicrobiologia - rolul micro organismelor asupra rocilor microbiologia hidrocarburilor - micro organismele in geneza zacamintelor microbiologia mediului - micro organismele prezente in mediile naturale biotehnologia - utilizeaza micro organisme selectionate pentru obtinerea produselor de panificatie, alcoolice, fermentate. ingineria genetica - este utilizata pentru depoluarea unor habitate Micro organismele din natura au un rol important in descompunerea materiei, prin biodegradare se participa la formarea humusului. Savantul francez Louis Pasteur este considerat intemeietorul microbiologiei. Victor Babes este considerat parintele microbiologiei moderne romanesti. Virusurile Sunt particule nucleoproteice acelulare care infecteaza celula gazda vie. Virusurile sunt alcatuite dintr-un genom viral si o capsida proteica. Infectia virala este rezultatul patrunderii in celula a particulei virale in intregime sau numai a acidului nucleic viral . Particula virala completa poarta denumirea de virion . Caracteristicile virionului: tipul de organizare este acelular unitatea de structura sau particula virala matura este completa din punct de vedere structural morfologic structura interna este reprezentata de : 1. genomul viral + capsida = nucleocapsida ( structura prezenta la virusurile nude ) , 2. genom viral + capsida + peplos ( manta externa ) prezenta la structurile invelite compozitia chimica este formata din ADN sau ARN niciodata ambii

proprietatile biologice proprii sunt absente deoarece celula gazda este cea care isi modifica metabolismul Forma, dimensiunile si structura virusurilor Din punct de vedere al formei exista: * bastonas * rigid * flexibil ( VMT - virusul mozaicului tutunului ) * sferica ( adenovirusurile ) * paralelipipedica ( poxivirusurile ) * forma de cartus ( rabdovirusurile ) * tip cireasa cu coada ( fagii cu coada ) Dimensiunile virusurilor variaza intre 20 si 800 nanometrii iar ca diametru variaza intr 20 si 300 nanometrii. Virionul este alcatuit din doua componente obligatorii la toate virusurile : 1. genomul viral ( molecula de acid nucleic ) 2. capsida virala ( invelisul proteic ) La virusurile invelite sau acoperite pe langa cele doua componente mai inalnim o manta externa sau peplos. Genomul viral este reprezentat numai printr-un singur fel de acid nucleic. Unele virusuri contin numai o macromolecula de ADN si poarta denumirea de adeneovirusuri sau de dezoxiribovirusuri alte virusuri au genomul alcatuit din macromolecule de ARN si poarta denumirea de ribovirusuri Structura macromoleculei de acid nucleic din genomul viral este caracteristica pentru fiecare virus in parte. Numeroase virusuri au dobandit o functie inalt specializata in genomul celulei gadza ( virusurile oncogen { produc cancer } ) Capsida virala sau invelisul proteic este al doilea component nelipsit la toate virusurile care acopera genomul viral, capsida este alcatuita din unitati proteice numite capsomere Invelisul extern se intalneste numai la virusurile acoperite si este o structura care acopera capsida acestor virioni . Enzimele asociate cu virionii au rol important in absorbtia si patrunderea virusurilor in celulele gazda specifice. Simetria virusurilor rezulta din modul de aranjare a capsomerelor in alcatuirea capsidei virale. 1. simetria spiralata care are capsomerele aranjate in spirala asemanatoare unui cilindru gol in interior, aceasta simetrie se intalneste la toate virusurile in forma de bastonase ( VMT ) 2. simetria cubica este intalnita la herpesvirusuri si adenovirusuri 3. simetria mixta care este caracteristica virusurilor cu structura complexa asa cum se intalneste la bacteriofagi Cultivarea virusurilor Virusurile sunt paraziti absoluti care nu se pot cultiva decat in celulele gazda vii specifice.

Unele virusuri se cultiva prin : 1. infectarea experimentala a organismelor in care se dezvolta si anume animale de experienta, plante , etc 2. unele se cultiva in oua embrionate de gaina 3. in organe si tesuturi vii 4. culturi celulare Cultivarea virusurilor plantelor ( fitovirusurilor ) se realizeaza pe culturi de tesuturi provenite din diferite organe ( radacina, tulpina, frunze, seminte, sau tesuturi tumorale ) precum si in culturi de celule. Replicarea virusurilor Multiplicarea virusurilor este un proces complex care se realizeaza exclusiv in celulele gazdelor vii, capacitatea unei celule gazda de a multiplica un virus poarta denumirea de susceptibilitate. Replicarea virusurilor in gazdele susceptibile se desfasoara in etape succesive. Prima etapa este absorbtia particulei nucleoproteice pe suprafata celulei. A doua etapa este patrunderea virionului in celula A treia etapa este decapsidarea , in acest proces este eliberat genomul viral iar peplosul si capsida sunt dezintegrate in unitati elementare A patra etapa este deplasarea intracelulara pana la locul replicarii A cincea etapa este biosinteza proteinelor A sasea etapa este ansamblarea virala care consta cuplarea componentelor viriorilor si ansamblarea particulelor nucleoproteice mature Ultima etapa este eliberarea particulelor virale din celule

Tipuri de virusuri O clasificare cu caracter practic asupra virusurilor se refera la gazda principala Virusurile care afecteaza bacteriile se numesc bacteovirusuri , cele care ataca ciupercile se numesc micofagi, cele care afecteaza protozoarele se numesc protozoofagi , cele care afecteaza plantele se numesc fitovirusuri , cele care afecteaza celula animala se numesc zoofagi , cele care afecteaza omul se numesc antropofagi Relatiile dintre virusuri si gazde Pot independente sau dependente. Relatia independenta se manifesta printr-o dominare a genomului viral asupra genomului gazdei, iar rezultatul este o infectie virala productiva. Relatia dependenta dintre virusuri si gazde se manifesta atunci cand genomul viral se

integreaza in genomul celulei gazda. Acest aspect este important pentru multiplicarea materialului vegetal prin altoire. Bacteriofagii si importanta lor biologica Bacteriofagii sunt virusuri care ataca celulele bacteriene. Bacteriile sunt cele mai raspandite microorganisme din natura. Exista trei categorii de bacteriofagi : 1. fagii in forma de cireasa 2. fagi filamentosi 3. fagi sferici fara coada Virusuri cu genom defectiv Se caracterizeaza prin absenta uneia sau mai multor gene esentiale pentru replicarea lor, pentru o activitate normala virusurile defective trebuie sa apeleze la existenta altor virusuri ajutatoare asa numitele virusuri " helper " care sa le asigure din genomul lor gena sau genele necesare. Viroizii Sunt o categorie speciala de sisteme biologice de tip acelular constituite dintr-o molecula de ARN monocatenar, cilcular care paraziteaza plantele, spre deosebire de virusuri la viroizi nu se intalneste un invelis proteic. La microscopul electronic ei apar sub forma unor structuri lineare usor curbate. Molecula de ARN a viroizilor nu contine gene pentru codificarea proteinelor si ca urmare ei sunt dependenti in totalitate de functiile celulei gazda pentru modificarea lor, au independenta genetica cu un parazitiv absolut si cu proprietati determinate de secventa nucleotidica a acizilor ribonucleici specifici. Prionii Sunt sisteme biologice infectioase de tip acelular constituit numai din molecule proteice, sunt alcatuiti dintr-o glicoproteina infectioasa si patogena ce a fost denumita proteina prionica, sunt forme modificare ale unei proteine celulare normale. Bolile prionice cunoscute au o evolutie cu agravare progresiva si produc o varietate de boli neurologice degenerative care efecteaza oile si caprele de asemenea bovinele. Bolile se instaleaza progresiv provocand dificultate la mers pana la imobilizare totala sfarsind cu moartea animalului. Ultimele cercetari efectuate la au pus in evidenta existenta unor proteine patogene de tipul prionilor, acestea rezulta prin mutatia unor proteine normale, aceste cercetari, prin rezultatele lor deschid posibilitati concrete de interventie pentru

tratarea bolilor produse de prioni. Bacteriile Sunt cele mai numeroase microorganisme prezente in natura, sunt sisteme biologice cu organizare celulara de tip procariot cu proprietati celulare si moleculare bine conturate, sunt predominant unicelulare si mai putin sub forma filamentoasa miceliana sau coloniala Structura celulei bacteriene Componente intravarietale peretele celular membrana plasmatica mezozomi materialul nuclear citoplasme plasimidele ribozomii sisteme de fotosinteza pe care le contin incluziunile citoplasmatice vacuolele rapidozonii magnetozonii Componente extravarietale strat mucilaginos capsula glicocalix flagelii pilii fimbrile Peretele celular se intalneste in majoritatea cazurilor, dupa prezenta si particularitatile peretelui celular la domeniul bacteria se intalnesc 3 grupuri distincte: - firmacutes la care peretele celular este mai gros si este caracteristic bacteriilor grampozitive - gracilicutes cu peretele celular mai subtire si corespunde bacteriilor gram-negative - mollicutes fara perete celular si sunt bacterii gram-negative Membrana plasmatica este prezenta la toate procariotele spre interior, citoplasma in care sunt celelante componente intraparietale, membrana controleaza transportul moleculelor in interiorul si in afara celulei, ea este selectiv permeabila si functioneaza ca o bariera osmotica. Este sediul respiratiei, se afla mecanismele de fotosinteza are loc sinteza lipidelor si secretia proteinelor si eliminarea unor proteine in procesul de formare a invelisurilor celulare.

Componentele extraparietale ale celulei bacteriene Flagelii procariotelor sunt niste structuri filamentoase care ajuta celula sa se deplaseze intr-un mediu lichid. Pilii sunt apendici rigizi tubulari si alungiti care se gasesc pe suprafata externa a unor bacterii, ei permit transferul de AND de la o celula donator la o celula primitoare sau receptor. Fimbriile sunt apendici filamentoase prezente in numar mare in celula. La procariotele cu fimbrii s-a constata o activitate respiratorie mai ridicata si o supravietuire indelungata in mediile mai sarace in nutrienti Spinii sunt apendici extracelulari rigizi, tubulari prezenti numai la anumite bacterii, spinii sunt atasati de suprafata externa a membranei peretelui celular cu ajutorul unor proteine. Sporul este o formatiune care ia nastere din celula vegetativa sub actiunea unor factori nefavorabili. In perioada de sporulare celula procariota numai creste nu se mai divide si asigura numai supravietuirea celulei respective Algele Ca sisteme microbiologice de tip celular Sunt raspandite in toate habitatele umede, altele formeaza simbioze. Fiind sisteme fotosinstetice ele sintetizeaza substante organice si elimina in marea lor majoritate oxigen, algele sunt producatoare de carbohidrati, proteine, lipide si iod. Algele eucariote sunt incadrate in regnul Protista, in peretele celular la majoritatea algelor contine celuloza, proteine si multe polizaharide . Datorita continutului ridicat in polizaharide apare usor mucilaginos. Inmultirea se poate realiza prin diviziune directa si prin gameti care dau nastere la zigoti . Cuprind mai multe diviziuni : 1. clorophyta cuprinde algele verzi in celula carora se gasesc clorofila A si B , betacaroten si amidon. Algele verzi sunt intalnite in solurile umede cu structura acida, in apele curgatoare, lacuri, canale, bazinde de irigatii. 2. crisophyta cuprinde algele galbene, verzi-galbui si diatomere, algele verzigalbui se inmultesc asexuat prin diviziune directa iar sexuat prin gameti de unde rezulta zigospori 3. euglenophyta cuprinde microorganisme unicelulare cu cloroplaste si pigmenti ( clorofila A si B, carotenoizi, xantofile ) Numarul algelor este variabil in functie de umiditate. La densitati mari si in conditii optime algele pot produce pe suprafata solului umed infloriri ale acestuia. Dezvoltarea intensa a algelor in sol il imbogateste in constituenti organici ( biomasa algala ). Algele verzi sunt colorizatori ai rocilor precum si straturile degradate. Algele actioneaza pe substraturi minerale si soluri erodate, imbogatindu-le treptatin substante organice. In solele acoperite cu apa din orezarii, algele imbogatesc mediul in oxigen fapt care favorizeaza dezvoltarea radacinilor plantelor

Protozoarele nude ( amoebele ) se deplaseaza pe substrat solid, unele dintre protozoare se hranesc cu animale si se numesc holozoice si au de regula corpul incolor iar altele se hranesc cu plante si se numesc holofitice. In sol se intalnesc mai ales protozoare cu nutritie holozoica . Cele mai multe protozoare sunt holozoice, ele ingerand materie organica complexa, reprezentata de bacterii alge sau alte protozoare, la toate protozoarele se constata o excitabilitate tactila, luminoasa si termica. La unele protozoare au fost puse in evidenta prezenta organitelor de atac si aparare. Aceste organite sunt localizate in regiunea plasmatica exterioara iar aprovizionarea cu oxigen se face pe calea difuziunii pe toata suprafata corpului prin membrana plasmatica semi-permeabila. Inmultirea protozoarelor se poate realiza prin diviziune directa sau prin contopirea unor gameti specifici. In conditii nefavorabile apar chistii ca forme de rezistenta ale acestor protozoare mai ales in conditii de sol. Umiditatea este o conditie favorabila dezvoltarii majoritatii protozoarelor iar uscaciunea determina inchistarea lor. Valorile optime de temperatura pt crestere si dezvoltare sunt cuprinse intre 19 25 Grade Celsius iar valorile de PH intre 3,5 si 9. Protozoarele sunt clasificate in 3 diviziuni: -diviziunea rizopoda -diviziunea flagela -diviziunea ciliata Din diviziunea flagelata mai importante sunt cele edafice au dimensiuni 20-50 micrometrii. Din diviziunea rizopoda fac parte protozoarele care au corpul celular nud cu forma instabila, emit pseudopode temporare care le servesc atat pt deplasare cat si pt inglobarea hranei cu una sau mai multe deschideri, cochilia este alcatuite din subs chitinoase sau mucilaginoase, uneori acoperite cu placute silicoase. Se inmultesc prin diviziune directa sau pe cale gametica, formeaza chisti se hranesc cu particule de subs organica vegetala sau animala sau alte organisme ( alge, bacterii , etc ) Din diviziunea ciliata sunt incluse protozoarele care prezinta pe suprafata corpului cili. Ciliatele sunt raspandite in sol . Organitele de deplasare sau cilii care acopera partial sau total sunt scurte prelungiri cu dispozitie rara sau compacta. Cliatele prezinta 2 nuclei diferiti morfologic si functional. Se hranesc cu bacterii, ciuperci, alge si alte protozoare. Protozoarele sunt permanente la suprafata solului umed si uneori densitatea lor ajunge la 300 mii la un gram de sol, mentin echilibrul in habitatele in care traiesc fiind adevarati sanitari ai acestora, uneori pot consuma impresionant de bacterii si anume un protozoar poate consuma pana la 30-40 mii de celule bacteriene pe zi. Explica numarul lor mare in conditiile in care si populatiile bacteriene sunt numeroase, cele mai multe sunt bacterii ce apartin genurilor abrobacterium bacilus sau pseudomonas. Fungii sau ciupercile Sunt sisteme biologice celulare cu nutritie preponderent heterotrofa, ele preiau nutrientii din habitatul in care traiesc prin degradarea diverselor substraturi de natura organica.

Ciupercile sunt considerate principali descompunatori din ecosisteme, participand la reciclarea materiei organice, identificarea unei ciuperci depinde de aparatul vegetativ. Inmultirea este vegetativa si asexuata sau sexuata. Tipuri de aparat vegetativ : Gimnoplastul este unicelular, uninucleat si fara membrana celulara diferentiat, se intalneste ca parazit in celula unei gazde. Plasmodiul asociere de gimnoplasti fiind alcatuit dintr-o masa protoplasmatica in care se gasesc mai multi nuclei si nu prezinta membrana celulara. Se intalneste ca parazit in celula unor gazde sau ca saprofit. Sifonoplastul aparat vegetativ unicelular , ramificat, cu membrana celulara bine dezvoltat, contindand o masa proto plasmatica, fara pereti transversali. Activitatea microorganismelor in fermentatie Fermentatiile sunt procese bio-chimice determinate de microorganisme ca : Bacterii Levuri Ciuperci Care au proprietatea de a bio-degrada anaerob diferiti compusi organici utili. Fermentatia alcoolica - procesul prin care are loc transformarea zaharului in alcool etilic. Materii prime folosite sunt cele care au amidon, materii prime zaharoase, materii prime celulozice . Microorganismele intalnite frecvent in obtinerea distilatelor aspergilius, fuzarium, penicilium Microorganisme specifice in fermentatia alcoolica pt obtinerea vinurilor sunt reprezentate prin drojdii sau levuri., ciuperci. Concentratia in zaharuri are influenta asupra microorganismelor de fermentatie . temperatura determina incalzirea levurilor in stransa corelatie cu respiratia si toleranta la alcool. Pt vinurile rosii temperatura este cuprinsa intre si 22 si 30 grade celsius. Rezulta arome puternice si se intensifica culoarea vinului. Alaturi de fermentatia alcoolica in obtinerea vinurilor mai are loc si o fermentatie malolactica. Este obligatorie pt ca vinul sa aibe stabilitate si calitate. In acest tip de fermentatie sunt implicate bacteriile : pediococus, lactobacilus. Vinul obtinut din must de mere poarta denumirea de cidru. Se fabrica in zonele pomicole. Vinul obtinut din miere de albine poarta denumirea de hidromel, drojdiile din genul zaharomice. Alterari :

Gust de mucegai Floarea vinului Otetirea vinului Balosirea

Berea produs din fermentatie alcoolica a maltului rezultat din germinarea unor seminte sub actiunea unor levuri specifice. Obtinerea produselor de panificatie dospite : Faina si drojdie de bere sub actiunea levurilor Are loc o fermentatie a zaharului din faina . Braga sorg, mei, secara sau porumb , tehnologia de preparate este asemanatoare cu a berii. Se consuma rece la 5-6 grade . Fermentatia lactica Se desfasoara sub actiunea microorganismelor asupra hexozelor cu producere de acid lactic. Chefir bautura slab alcoolizata. Branzeturile fermentate Prepararea muraturilor se bazeaza pe fermentatii duble adica lactica si alcoolica iar ca microorganisme implicate sunt cele lactobacilus, leuconostoc, penicilium si zaharomice.s Fungii(ciupercile) Sunt sisteme biologice,celulare,cu nutritie preponderant heterotrofa ele preiau nutrientii din habitatul in care traiesc prin degradarea diverselor substraturi de natura organica Ciupercile sunt considerate ca principal descompunatori din ecosisteme participand la reciclarea materiei organice . Identificarea unei ciuperci depinde de 3 elemente definitorii: 1. aparatul vegetativ 2. inmultirea vegetative (asexuata) 3. inmultirea sexuata 1. Aparatul vegetativ: este corpul ciupercii sau miceliu poate fi constituit dintro singura celula sau din mai multe (pluricelular), poate fi simplu sau ramificat. Aparatul vegetative ramificat poarta denumirea de miceliu iar ramificatiile se numesc hife miceliene. Tipuri de aparat vegetative la ciuperci: Gimnoplastul: este unicellular, uninucleat si fara membrana celulara diferentiata.

Se intalneste ca parazit in celula unei gazed Plasmodiul:este o asociere de gimnoplasti, fiind alcatuit dintro masa protoplasmatica in care se gasesc mai multi nuclei si nu prezinta membrane celulara.se intalneste in celula unei gazede sau ca parazit. Dermatoplastul: este un aparat vegetative unicellular prevazut cu o membrane celulara bine dezvoltata, in cellule se gaseste protoplasma si 1 sau 2 nuclei. Este characteristic drojdiei sau levurilor adica sunt ciuperci implicate in fermentatii. Sifonoplastul: este un aparat vegetative unicellular ramificat prevazut cu o membrana celulara binedezvoltata continand o masa protoplasmatica cu mai multi nuclei dar fara pereti transversali (septe). Talul: este un aparat vegetativ multicelular ramificat fiind prevazut cu 1 sau 2 nuclei. La unele ciuperci, miceliul are hifele miceliene rasfirate si in acest caz se numeste tal filamentos, iar la alte ciuperci hifele sunt foarte apropiate, formand tesuturi sau corpuri mai mari si in acest caz se numeste tal masiv. Tipul acesta este intalnit la ciupercile cu palarie. Absorbtia nutrientilor la ciupercile parasite si sunt niste prelungiri ale aparatului vegetative micelian in celulele gazdelor. La ciupercile saprofite intalnim pt fixare si absorbtie rizoizi acestia sunt prelungiri asemanatoare unor radacinute, formate la contactul hifelor cu un substrat. Aparatele vegetative ale ciupercilor se intalnesc in conditii normale sau prielnice. Organe de rezistenta la ciuperci: 1. stroma: apare sub forma unor cruste cu aspect intarit carbunos, cu diverse culori la suprafata unor substraturi, sunt alcatuite dintro intretesere mai compacta a hifelor miceliene, de regula in aceste strome se gasesc si fructificatii asexuate sau sexuate ale ciupercilor 2. gema : apare sub forma unor aglomerari ale hifelor miceliene, avand aspect de mura, care se inconjoara cu o membrana mai groasa, pierde apa si acumuleaza substante de rezerva, apare de regula la ciupercile cu sifonoplast. 3. sclerotul: apare ca o structura compacta din hife miceliene sub forma unor corpusoare tari si de culoare mai inchisa prevazute cu un cortex protectoare. Sterilizarea cu ajutorul caldurii umede 1. t* <100* C - pasteurizarea, tindalizarea 2. t* = 100* C - fierbere 3. t* > 100* C - aburi Ca agent de sterilizare caldura umeda este utilizata atat pt. recipiente si diverse obiecte cat si pentru cat si pentru medii sau substante nutritive. Sterilizarea cu ajutorul caldurii umede se realizeaza mult mai usor deoarece are un grad de patrundere ( penetrare ) mai mare avand efect nociv mai puternic de asemena sterilizarea sub actiunea caldurii umede necesita temperaturi mai scazute intr-un timp mai scurt de expunere decat la sterilizarea uscata Pasteurizarea

Produse ce se pot pasteuriza : - lactate ( lapte, iaurt, smantana, cascaval . . . ) - conserve ( legume, peste, fructe ) - bauturile ( berea, sucuri din fructe ) - mezeluri ( salam, parizer ) - patiserii ( oua ) Pasteurizarea : - joasa ---- 63 * C se mentine o ora - medie --- 90 * C timp de 2-3 minute - inalta ---- 141 * C timp de 2-3 secunde ( UHT - ultra hight temperature ) Pasteurizarea este un procedeu incomplet care presupune ridicarea temperaturii produsului de sterilizat urmata de o racire brusca si o pastrare la + 4* C. Tindalizarea - Procedeu gasit de Tyndal(1866), consta in 3 pasteurizari repetate la un interval de 24 H - Metoda este completa Fierberea - 100 *C ( apa pura ) Metoda este incompleta deoarece exista microorganisme care pot rezista la 100* C. Dezavantajul este acela ca se poate steriliza doar instrumentarul utilizat in laborator si nu poate fi pastrat timp indelungat . Sterilizarea cu aburi sau autoclavarea Se realizeaza in aparate numite autoclave sau sterilizatoare Koch, sterilizarea cu aburi se bazeaza pe utilizarea vaporilor de apa aflati sub presiune, metoda este completa. Sterilizarea cu ajutorul filtrelor Filtrarea reprezinta procedeul de separare a doua substraturi prin trecere acestora prin peretii porosi ai unor filtre. Tipuri de filtre : 1. filtre de tip Chamberland ( tip Pasteur sau bacteorologice ) = sunt alcatuite din portelan poros iar filtrarea se face prin atasarea unor pompe de aspiratie sau de vidare. 2. filtre de tip Berkefield ( de tip germane ) = sunt alcatuite din pamant de diatomee fosile amestecat cu uleiuri volatilizabile 3. filtre de tip Seitz = sunt alcatuite din azbest amestecat cu celuloza 4. filtr de tip Pyrex ( Yena ) = sunt alcatuite din sticla pisata 5. filtre de tip Millipore = sunt alcatuite din rondele fine de acetar de celuloza 6. filtre de hartie = sunt alcatuite din celuloza Sterilizarea prin filtrare este un procedeu incomplet deoarece exista microorganisme care pot trece aceste bariere. Sterilizarea cu ajutorul radiatiilor

Cele mai utilizate radiatii sunt ultravioletele ( UV ) cu ajutorul carora se sterilizeaza spatiile de lucru ( aerul, mesele, scaune, incaperea ) Se utilizeaza UV cu lungimi de unda cuprinse intre 230-280 nm, care in functie de durata de expunere pot produce sau induce aparitia de mutatii genetice sau moartea microorganismelor. Alte radiatii utilizate pot fi: -gama -beta -X -alfa Cand se realizeaza sterilizarea cu ajutorul radiatiilor ( UV ) se impune o masura deosebita deoarece radiatiile pot produce iritatii ale corneei dar si iriteme sau iritatii ale pielii . Sterilizarea cu ajutorul ultra-sunetelor Ultra-sunetele sunt curenti de mare frecventa produsi de vibratiile unui cuartz, curenti ce duc la dezintegrarea celulelor. Aceasta metoda este utilizata pt dezinfectarea aparatelor si ustensilelor din material plastic sau pt sterilizarea mediilor de cultura termo-labile. Sterilizarea cu ajutorul substantelor chimice Substantele chimice pot fi de 2 feluri : 1. antiseptice care au rolul de a limita extinderea infectiilor, efectul produs este microbiostatic 2. dezinfectante care au rolul de a distruge microorganismele, efectul acesta fiind microbicid Exemple de substante antiseptice si dezinfectante : - alcool etilic ( 90 * ) - soda caustica - clor - sapun si detergenti - spirt - acid sulfuric diluat - formol 40 % - sulf - acid acetic ( 5 9 grade ) - acid citric - acid acetilsalicilc - substante fitoncide ( mirodenii ) - uleiuri volatilizabile Centrifugarea

Reprezinta separarea a doua substraturi cu densitati diferite sau a unor particule ( microorganisme sau fragmente de celule ) aflate suspendate intr-o solutie cu ajutorul fortei centrifuge. Aparatul se numeste centrifuga; poate utiliza viteze cuprinse intre 1000 si 20000 rpm , caz in care centrifugarea este normala si se aplica sistemelor biologice celulare ( bacterii, alge, ciuperci ) sau daca utilizeaza viteze mai mari de 50000 rpm centrifugarea se numeste ultra centrifugare si se aplica sitemelor biologice acelulare ( virusuri, viroizi, prioni ) Experiment: Aparatul : centrifuga ( 7000 rpm , timp 5 min. ) Viteza trebuie sa creasca usor Probe: iaurt, suc de fructe, suc din frunze Flacoanele trebuie sa fie identice ca si greutate, flacoanele in centrifuga se pun in pozitie oblica Aplicatiile centrifugarii in industria alimentara ( pt. separarea mierii, smantanii din lapte, limpezirea uleiului, in concentrarea unor solutii sarace in elemente sau in depistarea florei patogene CIRCUITUL BIOGEOCHIMIC AL AZOTULUI Azotul- este un element indispensabil inclusive pt microorganisme deoarece este inclus in structura tuturor proteinelor si acizilor nucleici Tesuturile organice vegetale si animale dupa moartea lor devin resturi organice care sunt mineralizate in procesele de proteoliza si amnificare de la ammoniac apoi oxidare prin nitrificare in forme minerale accesibile plantelor. Prin cultivarea plantelor cantitati insemnate de nutrienti minerali cu azot sunt preluati de acestea si astfel se epuizeaza din substratul de cultura. ETAPELE CIRCUITULUI AZOTULUI 1. Fixarea azotului molecular, atmosferic N2 de catre microorganisme diazotrofe. 2. Asimilarea amoniacului produs NH3. 3. Amonificarea ; 4. Nitrificarea; 5. Reducerea nitratului pana la N2 ( azot molecular) 1. Fixarea azotului molecuar- microorganismele diazotrofe sunt procariote capabile sa fixeze azotul atmosferic molecular sub forma de compusi amoniacali sub actiunea unui sistem enzimatic numit nitrogenaza. Aceasta are o serie de proprietati: - faciliteaza degajarea de H hidrogen; - este foarte sensibila la actiunea O2 Oxigenului care o inactiveaza; - functioneaza numai in prezenta unei cantitati mari de APP ( acid triposforic); - este putin eficienta fata de alte enzime; - este asociata intotdeauna cu o hidrogenaza care mareste eficienta fiecarui azot molecular N2; - nitrogenaza este prezenta numai la microorganismele procariote. La microorganismele fixatoare de N2 (azot molecular) producatoar e noduli lipsesc hidrogenazele si astfel nu se mi recupereaza hidrogenul format. Microorganismele fixatoare de azot atmosferic molecular (diazotrofe) au o activitate care se soldeaza cu cantitati mari de compusi de azot fixati in habitatele in care

acestea traiesc. In simbiozele nodulare cu leguminoasele se fixeaza anual peste 90 milioane tone azot. Fixarea biologica a azotului are importanta pt fertilitatea solului si pt transferul si ameliorarea microorganismelor fixatoare de azot. Asimilarea amoniacului Amonificarea mineralizarea azototului pana la nivel de amoniac este caracteristica amonificarii . Azotul organic este reprezentat de proteinele vegetale sau animale. Se intalneste in sol si este asociat cu humusul. Nitrificarea proces biologic realizat de bacterii prin care amoniacul este redus . Nitratii sunt forme anorganice de azot usor asimilabile de catre plante si organisme si sunt importanti pt plante de cultura . Medii de cultura utilizate in laboratorul de microbiologie Mediul de cultura este un substrat hranitor organic sau anorganic rezultat din amestecarea unor substante lichide sau solide pe care se cresc microorganismele in conditii controlate de laborator

Mediile de cultura pot fi utilizate atat pt identificarea, cresterea si multiplicarea acestora cat si pt pastrarea in culturi pure . Prin cultura pura se intelege o cultura de microorganisme ce contine numai indivizi care apatin unei singure specii. Conditii pe care trebuie sa le indeplineasca mediile de cultura : 1. sa fie steril 2. sa aibe o anumita umiditate optima pt microorganismul cultivat 3. sa asigure necesarul de substante nutritive ( vitamine si saruri ) 4. sa ofere conditii de aerobioza sau anaerobioza in functie de cerintele microorganismelor 5. sa aibe o anumita reactie ( Ph ) in mediul acid se dezvolta ciupercile in mediul bazic se dezvolta bacterii. 6. sa fie limpede, clar a.i. sa putem citi caracterele culturale ale ciupercii Clasificarea mediilor de cultura

1. Dupa consistenta : lichida sau solida, semi-lichid sau semi-solid. Orice mediu lichid se poate transforma in mediu solid prin adaugarea unui gelifiant. 2. Dupa provenienta : medii naturale sau organice ( drojdie, lapte, must, gunoi de grajd, turba ) medii artificiale sau sintetice ( saruri minerale si compusi cu o structura chimica bine cunoscuta ) 3. Dupa compozitie : medii minimale cu necesitati nutritionale scazute si medii complexe utilizate pt microorganisme ce necesita mai multi factori de crestere

4. Dupa scopul utilizarii : medii uzuale sau speciale 5. Dupa prezenta sau absenta oxigenului

***** *** _____ __ _____ _ Mediu de cultura pt organisme aerobe Mediu de cultura pt organisme anaerobe

____* ***** **

Mediu de cultura pt org. microaerofile

Etapele prepararii unui mediu de cultura Alegerea tipului de cultura ( bean pod agar ) Stabilirea ingredientelor Dozarea ingredientelor Amestecarea dupa un anumit protocol Filtrare Ajustam Ph Alegem recipientul in funct. de nevoie Sterilizare in autoclav

Micotoxinele : Mycos = ciuperca Toxis = otrava, toxina Doza letala 50 = mg / kg corp Bolile produse de catre micotoxine se numesc = micotoxicoze. Ciuperca aspergillus flavus = produce alfatoxina / boala alfatoxicoza Aspergillus achraceus = produce ochratoxina

Penicillium viridicatum = produce ochratoxina Aspergillus fumigatus = produce fumagilina Claviceps puerpurea = produce ergotoxina, ergodina, cornutina produce boala ergotism Fusarium species produce tricotecine si zearelenone. Fusarium tricinctum - tricotecine Fusarium gramincarum - vomitoxina